Sunteți pe pagina 1din 6

prima instanţă: A. Mironov instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă

dosarul nr. 2ra-195/14

15 ianuarie 2014

D E C I Z I E

mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţa:

Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima

Judecătorii

Svetlana Novac, Tatiana Vieru Constantin Alerguş, Ion Corolevschi

examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Acvacultura- Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Caramalac împotriva Întreprinderii de Stat „Acvacultura-Moldova” şi Întreprinderii de Stat „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 18 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ivan Caramalac, casată integral hotărârea Judecătoriei Taraclia din 22 februarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii,

c o n s t a t ă:

La 26 mai 2011, Ivan Caramalac a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Acvacultura-Moldova” şi ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Ivan Caramalac a indicat că el a activat în funcţia de şef de producere conform statelor de personal ale ÎS „Acvacultura- Moldova”, filiala din Taraclia din 16 aprilie 2010. Menţionează că prin ordinul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia nr. 15-K din 10 februarie 2011 el a fost concediat din funcţia de şef de producere în baza art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii. Consideră că ordinul menţionat este ilegal şi neîntemeiat, deoarece acţiunile sale, la care se referă directorul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia, nu au avut loc, fapt ce se confirmă prin încheierea poliţistului de sector al Comisariatului raional de poliţie Taraclia. Susţine că în perioada activităţii în cadrul întreprinderii, el a vărsat în casa acesteia mijloace băneşti personale în sumă de 61903 lei pentru reproducerea resurselor acvatice. El s-a adresat în formă scrisă pentru restituirea sumei menţionate şi a salariului, însă nu a primit nici un răspuns.

Prin urmare, solicită anularea ordinului ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala

din Taraclia nr. 15-K din 10 februarie 2011 cu privire la concediere, restabilirea sa

în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi

a sumei de 20000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Ulterior, Ivan Caramalac a depus o cerere de majorare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârâţi a cheltuielilor de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare Ivan Caramalac şi-a concretizat pretenţiile, solicitând anularea ordinului ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia nr. 15-

K din 10 februarie 2011 cu privire la concediere, restabilirea sa în funcţia deţinută

anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 91800 lei

şi a sumei de 20000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 22 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 18 iunie 2013 a fost admis apelul

declarat de către Ivan Caramalac, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă

o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă, a fost anulat ca fiind ilegal

ordinul ÎS „Acvacultura-Moldova, filiala din Taraclia din 28 februarie 2011 cu privire la concedierea lui Ivan Caramalac, a fost restabilit Ivan Caramalac în funcţia de şef de producere la ÎS „Acvacultura-Moldova, filiala din Taraclia şi au fost încasate de la ÎS „Acvacultura-Moldova” în beneficiul lui Ivan Caramalac salariul pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada 01 aprilie 2011-18 iunie 2013 în sumă de 73154,60 lei şi suma de 2748,91 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2294,64 lei. La 31 octombrie 2013, în termenul prevăzut de lege, ÎS „Acvacultura- Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurenta ÎS „Acvacultura-Moldova”, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile instanţei de apel, expuse în decizie, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material. Menţionează că prin ordinul din 16 aprilie 2010 intimatul a fost angajat în calitate de şef de producere la ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia şi în aceeaşi zi, el a încheiat contractul de răspundere materială, conform căruia urma să anunţe administraţia întreprinderii despre toate circumstanţele care ameninţă integritatea bunurilor materiale date lui în administrare. Susţine că la 01 iulie 2010, conform facturii de expediţie DM nr. 434035, SRL „Crapnordprim” a transmis ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia puiet de peşte în număr de 3000000 în sumă totală de 24000 lei. Pe factura de expediţie menţionată, fostul director al ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia, Mihail Delesco a scris cu creionul, indicând intimatului să nu transmită factura în contabilitate pentru a nu fi luată la evidenţă contabilă. Tocmai în luna ianuarie 2011, directorul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia, Stepan Moldovan a găsit factura de expediţie în mapa cu ordine şi a transmis-o în contabilitate.

Afirmă că la 09 februarie 2011, contabilul-şef al întreprinderii a efectuat un control al documentaţiei, în urma căruia a depistat că factura de expediţie DM nr. 434035 din 01 iulie 2010 în sumă de 24000 lei nu a fost transmisă în contabilitate la timp de către fostul director al întreprinderii, Mihail Delesco şi de către intimat, încălcând art. 7 alin. alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. alin. (1) şi (2) din Legea contabilităţii. Invocă că astfel, intimatul împreună cu fostul director al întreprinderii au ascuns de la evidenţa contabilă un document de strictă evidenţă, încălcând flagrant prevederile Legii contabilităţii şi prin acţiunile lor au intenţionat să prejudicieze ÎS „Acvacultura-Moldova”. Mai invocă că pe parcursul anilor, intimatul, fiind administratorul SRL „Ialpug”, a acţionat în detrimentul ÎS „Acvacultura-Moldova”, încercând să însuşească proprietatea statului şi, anume, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 octombrie 2007 a fost obligată SRL „Ialpug” să restituie în proprietatea statului următoarele bunuri: pepiniera piscicolă, care dispune de 6 heleşteie pentru creşterea puietului de peşte – 120 ha, 11 heleşteie pentru iernatul puietului de peşte – 11 ha, staţie de pompare a apei, încăperi auxiliare, automobil GAZ-53, automobil ZIL 130, motonevodnic, barcă de plastic „LPH-4,5”, casa pescarului de la lacul „Taraclia”, depozit deschis de la lacul „Taraclia”, cater, luntre „Progres”, cisternă AŢPT 2,8, motoare diesel. De asemenea, SRL „Ialpug” a sustras peşte din lacul „Taraclia” în sumă de 170676 lei, fapt confirmat prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 12 mai 2010, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2011, prin care a fost obligată SRL „Ialping” să restituie prejudiciul material în sumă de 170676 lei. Afirmă că toate acestea confirmă că intimatul nu are interesul de a activa pentru ÎS „Acvacultura-Moldova”. Scopul său este de a se îmbogăţi prin scheme ilegale din contul statului. Prin referinţa depusă la 04 decembrie 2013 Ivan Caramalac a solicitat de a declara recursul ca inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 18 decembrie 2013 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Ivan Caramalac a solicitat anularea ordinului ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia nr. 15-K din 10 februarie 2011 cu privire la concediere, restabilirea sa în funcţia deţinută anterior şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 91800 lei şi a

sumei de 20000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, acţiune care a fost respinsă de către prima instanţă ca neîntemeiată. Instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Ivan Caramalac, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând integral hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis acţiunea, a anulat ca fiind ilegal ordinul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia din 28 februarie 2011 cu privire la concedierea lui Ivan Caramalac, l-a restabilit pe Ivan Caramalac în funcţia de şef de producere la ÎS „Acvacultura-Moldova, filiala din Taraclia şi a încasat de la ÎS „Acvacultura-Moldova” în beneficiul lui Ivan Caramalac salariul pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada 01 aprilie 2011-18 iunie 2013 în sumă de 73154,60 lei şi suma de 2748,91 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este greşită. Conform art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, concedierea - desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite în cazul comiterii de către salariat care mînuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că prin ordinul ÎS „Acvacultura- Moldova”, filiala Taraclia nr. 2-K din 16 aprilie 2010 Ivan Caramalac a fost angajat în funcţia de şef de producere la ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia. La 16 aprilie 2010, Ivan Caramalac a încheiat cu ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia contractul individual de muncă nr. 3 şi contractul cu privire la răspunderea materială. Prin ordinul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia nr. 15-K din 10 februarie 2011 Ivan Caramalac a fost concediat în baza art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, pentru comiterea de către salariatul care mînuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv. Ca temei de emitere a ordinului menţionat a servit faptul că la 02 februarie 2011, intimatul Ivan Caramalac, concomitent fiind şi director al SRL „Ialpug”, împreună cu fondatorul acesteia, Mihail Delesco au tentat să ia în posesie bunurile materiale ale piscinei în beneficiul SRL „Ialpug”, fără a avea temei pentru aceasta. Conform certificatului nr. 08 din 11 februarie 2011, eliberat de către Oficiul teritorial Cahul al Camerei Înregistrării de Stat şi extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, eliberat de către Camera Înregistrării de Stat, în perioada deţinerii funcţiei de şef de producere la ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia, intimatul Ivan Caramalac era şi director al SRL „Ialpug”. Din materialele dosarului rezultă că la 02 februarie 2011, Ivan Caramalac, activând în calitate de şef de producere la ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia şi fiind director al SRL „Ialpug”, a intrat împreună cu alte persoane pe teritoriul întreprinderii şi a atentat să ia în posesie bunurile materiale ale piscinei,

fapt confirmat prin procesul-verbal al şedinţei comisiei administrative a ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia (f. d. 30-32). De asemenea, din materialele dosarului rezultă că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 octombrie 2007 a fost obligată SRL „Ialpug” să restituie în proprietatea statului următoarele bunuri: pepiniera piscicolă, care dispune de 6 heleşteie pentru creşterea puietului de peşte – 120 ha, 11 heleşteie pentru iernatul puietului de peşte – 11 ha, staţie de pompare a apei, încăperi auxiliare, automobil GAZ-53, automobil ZIL 130, motonevodnic, barcă de plastic „LPH-4,5”, casa pescarului de la lacul „Taraclia”, depozit deschis de la lacul „Taraclia”, cater, luntre „Progres”, cisternă AŢPT 2,8, motoare diesel (f. d. 95, 96). În afară de aceasta, prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 12 mai 2010, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2011, a fost încasat de la SRL „Ialping” în beneficiul ÎS „Acvacultura-Moldova” suma de 170676 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi taxa de stat în sumă de 5120 lei (f. d. 103). La caz, se mai reţine că actele pricinii denotă faptul că la 01 iulie 2010, conform facturii de expediţie DM nr. 434035 din 01 iulie 2010, SRL „Crapnordprim” a transmis ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia puiet de peşte în număr de 3000000 în sumă totală de 24000 lei, însă la indicaţia fostului director al ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia, Mihail Delesco, Ivan Caramalac nu a transmis factura menţionată în contabilitate pentru a fi luată la evidenţă contabilă. În luna ianuarie 2011, directorul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia, Stepan Moldovan a găsit factura de expediţie menţionată şi a transmis-o în contabilitate. La 09 februarie 2011, în baza ordinului ÎS „Acvacultura-Moldova” nr. 15 din 13 septembrie 2011, contabilul-şef al ÎS „Acvacultura-Moldova” a efectuat un control al documentaţiei, în urma căruia a depistat că factura de expediţie DM nr. 434035 din 01 iulie 2010 nu a fost transmisă în contabilitate la timp de către fostul director al ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia, Mihail Delesco şi şeful de producere, Ivan Caramalac, încălcând art. 7 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea contabilităţii. Astfel, intimatul Ivan Caramalac împreună cu fostul director al întreprinderii menţionate au ascuns de la evidenţa contabilă un document de strictă evidenţă, încălcând flagrant prevederile Legii contabilităţii şi prin acţiunile lor au intenţionat să prejudicieze ÎS „Acvacultura-Moldova”. Aceste circumstanţe se confirmă prin factura de expediţie DM nr. 434035 din 01 iulie 2010, certificatul contabil din 28 ianuarie 2011, eliberat de către contabilul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia, explicaţia dată de către contabilul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia şi actul de verificare a corectitudinii de evidenţă a documentelor primare, întocmit de către contabilul-şef al ÎS „Acvacultura-Moldova” (f. d. 80-82, 84, 158). Conform pct. 1 lit. b) din contractul cu privire la răspunderea materială din 16 aprilie 2010, Ivan Caramalac s-a obligat să informeze la timp administraţia întreprinderii despre toate circumstanţele care ameninţă integritatea valorilor materiale ce i-au fost transmise.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios

administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect

a concluzionat că intimatul Ivan Caramalac a fost concediat legal şi, prin urmare, temeinic şi legal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea

primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Acvacultura- Moldova”. Se casează decizia Curţii de Apel Cahul din 18 iunie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Taraclia din 22 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Caramalac împotriva Întreprinderii de Stat „Acvacultura-Moldova” şi Întreprinderii de Stat „Acvacultura-Moldova”, filiala din Taraclia cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Judecătorul

Nicolae Clima

Svetlana Novac

Tatiana Vieru

Constantin Alerguş

Ion Corolevschi