Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 1
STADIUL ACTUAL N DOMENIUL TEHNOLOGIILOR DE SUBSTITUIE
I DE RECONSTRUCIE FUNCIONAL
PROTEZAREA
Membrul inferior:
ISTORIC
- lucrrile lui Herodot scrise n jurul anului 484 .e.n.
- diferite tipuri de proteze se afl n prezent expuse n diverse muzee din lume, cea mai veche fiind
cea descoperit n anul 1858, ntr-un mormnt din Capua, Italia, fiind apreciat ca datnd din anul 300
.e.n.
- Caracteristicile lor principale erau simplitatea - un pilon de sprijin, greutatea relativ mare - fiind
realizate din fier sau lemn, i specializarea corespunztoare cerinelor individuale de utilizare ale
purttorilor lor.
- Chirurgii, Ambroise Pare (Frana, 1529) si Verduin (Olanda,1696) sunt primii care au creat proteze
cu articulatii mobile.
- Realizri notabile: englezul James Pots of London fiind primul care a proiectat o protez cu
componente din lemn, cuplate prin articulaii din oel (piciorul Anglesey)
- Preocuparea spre perfecionarea sistemelor de protezare pentru membrele inferioare a crescut
simitor, n America, dup rzboiul pentru independen, i n ntreaga lume, n special n America i
Europa, dup cel de-al doilea rzboi mondial.
Membrul superior:
ISTORIC
- o istorie mai puin cunoscut;
- mna Alt-Rupin, descoperit n Germania n 1863 (pe Rin) i expus, alturi de alte proteze din
secolul XV, la Muzeul Stibbert din Florena, se caracteriza printr-o construcie ingenioas care, chiar
dac prezenta policele ca rigid, permitea micarea n pereche a celorlalte degete precum i flexia
ncheieturii minii.
Momente semnificative:
- introducerea n anul 1812 de ctre Balif a principiului utilizrii mic rii relative dintre segmentele
corpului;
- brevetarea n 1912 de ctre D.W. Dorrance a primului dispozitiv de tip hook;
- introducerea n 1940 a controlului mioelectric de catre Ritter.
Cazuistica medical, alarmant, determinat, i aici, de cel de-al doilea rzboi mondial i apoi de
rzboiul din Vietnam, a condus la derularea unor ample programe de dezvoltare a domeniului
protezrii (SUA, Germania, Rusia, Italia).
CLASIFICARE:
1. activiti neprehensive
2. activiti prehensive
3.
ACTIVITILE NEPREHENSIVE
Solicit funciile senzoriale ale minii i constau n:
capacitatea de apreciere a formei i volumului obiectelor (stereognozia);
capacitatea de apreciere a greutii obiectelor (bareognozia);
capacitatea de apreciere a preciziei micrilor (kinestezia).
ACTIVITILE PREHENSIVE
Includ posibilitile de care dispune mna uman de a prinde obiecte:
prehensiunea ntre dou dintre cele patru degete;
prehensiunea ntre cele patru degete, mpreun sau izolat, i podul palmei;
prehensiunea cea mai complet ntre coloana policelui, pe de o parte, i restul degetelor i
al palmei pe de alt parte.
Prinderea obiectelor se realizeaz n funcie de:
- forma, dimensiunile, volumul i greutatea obiectelor,
- fora i precizia impuse de micarea ce urmeaz a fi executat.
1. prehensiune la vrf
2. prehensiune palmar
3. prehensiune lateral
4. prehensiune cilindric
5. prehensiune sferic
6. prehensiune de tip crlig
SURSA DE ENERGIE
SISTEMUL
MECANIC
SISTEMUL CU
DE DISPOZITIVUL
SISTEMUL TERMINAL
COMANDA DE
SI +
ACTIONARE SENZORI
CONTROL
feedback
Sursa de energie
Sistemul de actionare
Sistemul de comanda si control
1. Fr protez
2. Proteze cosmetice
Micri caracteristice:
- flexia glenohumeral;
- abducia sau adducia scapular;
- coborrea i ridicarea umrului;
- dilatarea cutiei toracice.
Tipuri de proteze:
- cu deschidere voluntar;
- cu nchidere voluntar;
4. Proteze cu aciune extracorporal:
5. Proteze hibride
Tipuri constructive:
cot cu acionare prin traciune (cu energie corporal) i dispozitiv terminal (de
tip hook sau mn mecanic) cu control mioelectric, la care se poate aduga opional
un sistem de supino-pronaie tot mioelectric;
cot cu acionare electric i dispozitiv terminal cu acionare prin energie
corporal.
6. Proteze specifice anumitor activiti:
Triada om-protez-obiect
n care:
cursa degetelor se poate evalua fie prin apertura Sd (mrime liniar) fie prin unghiul
(mrime unghiular) de deschidere a acestora
iar deplasarea sistemului de acionare prin cursa c a cablului de comand.
2. Criteriul cinetostatic
Conform acestui criteriu, mecanismul optim corespunde obinerii unei fore de
strngere ct mai mari, deci a posibilitii mnaipulrii unor obiecte ct mai grele, n
condiiile dezvoltrii de ctre sistemul de acionare a unor fore ct mai reduse.
Randamentul mecanismului
Se exprim ca inversul produsului rapoartelor cinematic i cinetostatic:
Diagramele caracteristice
4. Criteriul forei de apucare
n care:
G - greutatea obiectului;
- coeficientul de frecare dintre obiect i suprafaa de contact cu degetul;
a - vectorul unitate al axei obiectului;
Fi - fora de inerie.
MEMBRUL INFERIOR
Membrul inferior (pelvin) are un rol deosebit de important pentru sprijin (ortostatism) si
miscare (mersul, alergatul), aspecte functionale posibile prin dezvoltarea corespunzatoare a
componentelor aparatului locomotor la acest nivel (oase, muschi, articulatii, structuri ligamentare).
Delimitarea anatomo-topografica de restul corpului se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor
limite:
Anterior linie corespunzatoare ligamentului inghinal (repreinta si granita cu peretele
abdominal),
Posterior linie corespunzatoare crestei osului iliac si marginii externe a sacrului.
Se descriu 5 regiuni anatomice, cu importanta nu doar pentru domeniul chirurgical dar si
pentru alte specialitati medicale, si anume:
1. Regiunea fesiera (considerata o zona limita, ce reprezinta si peretele lateral al pelvisului); limitele
sale sunt:
- cranial creasta iliaca
- caudal pliul fesier,
- lateral linia care uneste spina iliaca antero-superioara cu marginea anterioara a
tensorului fasciei lata
- medial sacrul si coccisul
2. Regiunea femurala sau coapsei; la acest nivel exista doua regiuni - anterioara si posterioara.
Limitele pentru regiunea femurala anterioara sunt:
- cranial pliul inghinal
- caudal linie transversala care trece la 2-3 cm deasupra rotulei,
- lateral linia care uneste spina iliaca antero-superioara cu condilul femural extern,
- medial linia care uneste simfiza pubiana cu condilul intern al femurului.
Limitele pentru regiunea femurala posterioara sunt:
- Cranial plica fesiera
- Caudal linie transversala care trece la 2-3 cm superior de spatiul popliteu,
- Lateral linia care uneste spina iliaca antero-superioara cu condilul femural extern
- Medial linia care uneste simfiza pubiana cu condilul intern al femurului.
5. Regiunea gleznei si piciorului; aceste 2 segmente distale sunt abordate de cele mei multe ori
impreuna deoarece formeaza o unitate anatomo-functionala
Regiunea gleznei este delimitata:
- Cranial linie transversala care trece prin baza maleolelor
- Caudal linie oblic transversala care trece la 1cm sub varful maleolelor,
Regiunea piciorului propriu-zis este impartita topografic in regiunea dorsala si regiunea plantara.
Limitele pentru regiunea dorsala a piciorului sunt:
- Cranial regiunea maleolara,
- Caudal linie transversala care trece prin comisura digitala.
Functionalitatea optima a trenului inferior presupune o integritate anatomica, cu urmatoarele aspecte
obligatorii:
Lungime egala pentru membrele inferioare (indiferent care lungime este luata in
considerare cea relativa sau cea absoluta)
Articularea cu bazinul trebuie sa fie la acelasi nivel, de ambele parti;
Piciorul sa respecte alinierea raportata la centrul de greutate al corpului
Forta musculara a lantului cinematic al membrului pelvin sa fie suficienta pentru ca
acesta sa nu se flecteze sub greutatea corpului,
Articulatiile si aparatul capsulo ligamentar sa fie integre, cu functionalitate optima
Orteza reprezinta un dispozitiv extern destinat suplinirii sau imbunatatirii functiei unui
segment de membru sau parte a corpului.
SCOPUL ortezarii unui sement al membrului inferior este exprimat prin urmatoarele
aspecte:
- limitarea/controlul fortelor anomale de incarcare a diferitelor structuri anatomice, care in
majoritatea situatiilor prezinta o preturbare de la fiziologic (pacientului ii sunt descrise diferite
infirmitati si disabilitati)
- promovarea vindecarii / refacerii cat mai normale a structurilor afectate, cu reluarea functiei
segmentului, pentru asigurarea otostatismului si mersului corect la pacientul respectiv;
- prevenirea decompensarilor ulterioare;
- asigurarea unei functionalitati cat mai normale a membrului inferior in schema de msicare a
intregului organism, pentru oricare dintre activitatile cotidiene, cu un consum energetic minim.
Ca in cazul ortezelor pentru membrul superior, ortezele pentru membru inferior definite ca
fiind dispozitive confortabile, usor de montat si purtat, care respecta estetica regionala, au rolul de a
controla, corecta si compensa, mai exact:
- Controleaza miscarea (analitica, globala), in conditiile limitarii statusului algic;
- Asista mersul;
- Corecteaza deformarile existente si minimalizeaza efectele acestora, in conditiile diminuarii
incarcarii articulare prin greutatea corpului;
- Compenseaza functiile perturbate.
Materialele din care sunt confectionate ortezele pentru membrul inferior sunt similare celor
folosite pentru membrul superior, si anume: metalul, plasticul, pielea, fibrele sintetice, grafit
carbune, combinatii ale celor prezentate.
Materialul plastic este frecvent folosit in practica medicala de ortezare.
Ortezele din material plastic sunt utilizate deoarece sunt usoare si permit o modelare si montare cat
mai sigura, adecvata ca forma si dimensiune pentru segmentul respectiv, nu sunt perturbate de
diferitele fluide (apa, urina, uleiuri, etc.) si sunt relativ transparente. Nu pot fi ajustate din punct de
vedere al lungimii si nu au durabilitate mare.
In functie de modul in care se comporta la temperatura, materialele plastice sunt de doua tipuri:
1. TERMOREZISTENTE, PLASTIFIABILE PRIN INCALZIRE au o forma permanenta,
dupa modelarea initiala la caldura si presiune; daca sunt reincalzite sau supuse presiunilor variate nu
pot fi prelucrate din nou, pentru dobandirea unei noi forme, de aceea sunt relativ putin utilizate in
practica medicala; sunt iritante pentru tegument, generand chiar reactii alergice. Materialele
plastifiabile prin incalzire sunt reprezentate de:
- Rasini poliesterice p-entru partile laminate ale ortezelor
- Rasini epoxice pentru propietatile lor mecanice (flexibilitate, forta, rezistenta) si chimice
(rezistenta la modificarile chimice dar si la umiditate si alte intemperii),
- Spuma poliuretanica folosita pentru finisarile cosmetice si pentru captusirea ortezelor sau
a altor mijloace ajutatoare (nu doar plastice, ci si metalice sau lemnoase)
2. TERMOPLASTICE (termoformabile sau termomaleabile) sunt modelabile cand se
incalzesc, dobandind forma dorita la racire; in functie de temperatura la care sunt prelucrate si
modelate, aceste materiale se divid in:
- Termoplastice la temperatura joasa, (orthoplast, aquaplast, bioplastics, etc), aceste
materiale se prelucreaza la temperaturi sub 80C putandu-se modela la temperatura corpului, de
aceea nu este necesara matrita. Modalitatea de confectionare este usoara si rapida, necesitand
materialul respectiv, un vas cu apa, o sursa de caldura pentru incalzirea apei, foarfece.
- Termoplastice la temperatura inalta (acril polietan, polipropilen, polimeri vinil,
copolimeri), care sunt prelucrate la temperaturi de peste 150-160, pe mulaje (matrite) ale
segmentelor membrului inferior care urmeaza sa fie ortezate. Sunt rezistente la actiunea diferitelor
forte exercitate asupra lor, fara modificarea formei, de aceea sunt ideale pentru confectionarea
ortezelor cu durata lunga de folosinta, mai ales cand se impune anticiparea activitatilor stresante, mai
ales la nivelul membrelor inferioare spastice.
Cele mei indicate METALELE pentru ortezare sunt aliajele de aluminiu si otelul aliat
(inoxul); sunt relativ ieftine, rezistente, usor de prelucrat; dezavantajele sunt reprezentate de faptul
ca au greutate mare si necesita aliaje scumpe pentru prevenirea coroziunii. Structura metalica asigura
diferitele elemente componente ale ortezei, de tipul balamalelor, arcurilor, benzilor. Deoarece la
nivelul membrului inferior solicitarea ortezei in functionalitatea cotidiana a diferitelor segmente este
semnificativa, dintre cele doua componente metalice este preferat otelul aliat care are o rezostenta
mai mare la stresuri repetitive.
In multe situatii, ortezele pentru membru inferior sunt confectionate din combinatia plastic metal.
Pielea bovina este cel mai des folosita in fabricarea ortezelor membrului inferior, cu
precadere pentru incaltamintea ortopedica. Acest aspect este justificat de faptul ca pielea bovina este
putin iritanta, buna conducatoare termica, absoarbe apa cu redistribuirea transpiratiei la nivelul
intregului picior, are posibilitatea de intindere prevenind astfel frictiunile si solicitarea mecanica
anormala.
Indiferent materialul folosit, trebuie cunoscute caracteristicile sale, pentru alegerea celor
optime in confectionarea otezei pentru un anumit segment al membrului inferior. Aceste
caracteristici sunt:
- Rezistenta reprezinta una dintre cele mai importante caracteristici ale materialului pentru
confectionarea ortezei, fiind definita ca solicitarea, forta sau incarcarea maxima (tensiune,
compresie, forfecare, indoire) externa ce poate fi aplicata pe materialul respectiv fara ca acesta sa se
deformeze
- Rigiditatea (duritatea) exprima modul in care se comporta materialul atunci cand asupra
sa se exercita un stres indus de forte de comprimare, rasucire, intindere etc.; sunt precizate in
literatura de specialitate alte definitii ale acestei caracteristici si anume raportul dintre forta
aplicata si gradul de deformare generat sau gradul de indoire sau de compresiune determinat de
stres-ul aplicat
- Durabilitatea este definita ca rezistenta la solicitare repetata, timp cat mai indelungat;
aprecierea durabilitatii pentru materialul din care se recomanda confectionarea unei orteze este
posibila prin testarea modului in care se comporta materialul la forte de mica amplitudine, care
actioneaza repetat; aceasta modalittae de testare corespunde situatiei din practica cotidiana, pacientul
ortezat fiind predispus loa incarcari repetate de mica intensitate;
- Densitatea materialului exprima greutatea pe unitatea de volum; aceasta caracteristica se
doreste a fi optima in conditiile celorlalti parametri definitori, aspect posibil de obtinut pentru
materialele sintetice noi;
- Rezistenta la coroziune este edfinita prin vulnerabilitatea materialului la actiunea
diferitelor tipuri de agenti chimici (externi temperatura, vapori de apa, praf; individuali
sudoratia); oricare dintre materiale este expus actiunii acestor agenti (metal, plastic, piele);
- Facilitatea prelucrarii este conditionata nu doar de tipul materialului ci si de dotarea
existenta si de maiestria specialistului in ortezare; se considera ca materialele durabile si rezistente
pot fi prelucrate cu ajutorul echipamentelor speciale, spre deosebire de cele mai putin rezistente, a
caror prelucrare este relativ usor de realizat.