TEORIA HAOSULUI SI TEORIA FRACTALILOR

Numele de Teorie a Haosului vine de la faptul ca in sistemele descrise

de ea exista o dezordine aparenta. Teoria haosului este un domeniu de studiu in
matematica, fizica, economie si filozofie si se ocupa cu studierea
comportamentului sistemelor dinamice care sunt foarte sensibile fata de conditiile
initiale.

Aceasta sensibilitate mai este numita si efectul fluturelui. Mici

modificari ale conditiilor initiale (cum ar fi rotunjirea numerelor cu care se
lucreaza) au ca efect rezultate haotice, facand ca anticiparea efectelor pe termen
lung sa fie imposibila. Acest lucru se intampla chiar daca sistemele sunt
deterministice, ceea ce inseamna ca comportamentul lor viitor este determinat in
intregime de conditiile initiale, fara interventia altor elemente aleatorii. Cu alte
cuvinte, natura deterministica a acestor sisteme nu le face predictibile. Acest
comportament este cunoscut sub denumirea de haos deterministic.
Comportamentul haotic a fost observat in laborator pe o varietate de sisteme care
include circuite electrice, lasere, reactii chimice oscilante, dinamica fluidelor si
aparate magneto-mecanice si mecanice, dar si in simulari virtuale ale proceselor
haotice. Una dintre aplicatiile cele mai de success a teoriei haosului este in
ecologie, unde sistemele dinamice de genul modelului lui Ricker au fost folosite
pentru a arata cum cresterea populatiei in raport cu suprafata ocupata duce la o
dinamica haotica.
Sistemele complexe sunt sistemele care contin atata de multe elemente
in miscare incat e nevoie de un calculator care sa calculeze toate posibilitatile de
interactiune. Acesta e motivul pentru care Teoria Haosului nu avea cum sa apara
inainte de sfarsitul secolului al XX-lea. Mai exista un alt motiv pentru care aceasta
teorie a aparut atat de recent, acel motiv e Revolutia Mecanicii Cuantice si felul in
care a terminat Era Deterministica. Pana la aparitia mecanicii cuantice oamenii
credeau ca fenomenele sunt cauzate de alte fenomene si ca tot ce se duce in sus
trebuie sa vina in jos, si numai prin descoperirea si etichetarea fiecarei particule din
Univers am putea sa cunoastem tot ce urma sa se intample. Sisteme intregi de
gandire au fost bazate pe aceasta idee si din nefericire inca sunt. Atunci cand
Sigmund Freud a inventat psihanaliza, el a pornit de la ideea ca problemele
mentale sunt rezultatul unor traume din trecut. Regresia permitea pacientului sa isi
strabata amintirile, sa gaseasca si sa infrunte problema. Toata aceasta idee se baza
pe o cauza si un efect liniar.
Teoria Haosului ne arata ca natura lucreaza dupa anumite tipare care sunt suma mai
multor impulsuri marunte.
In 1960. Edward Lorentz a creat un model meteorologic pe unul din calculatoarele
Universitatii din Massachusetts. Modelul meteorologic al lui Lorentz era compus
dintr-o serie larga de formule complexe. Colegii si studentii au ramas uimiti in fata
modelului, deoarece acesta nu parea sa repete nici o secventa, era cat se poate de
asemanator cu vremea reala. Unii oameni chiar au sperat ca daca vor fi introduse
niste date meteorologice , care sa fie in concordanta cu vremea de afara, modelul s-
ar transforma intr-un adevarat profet.
Intr-o zi, Lorentz a schimbat modul de lucru al modelului. A lasat
programul sa ruleze anumiti parametri in baza carora sa genereze un anumit tipar
meteorologic pentru a putea sa observe mai bine finalitatea procesului. Dar in loc
sa lase programul sa ruleze cu setarile initiale si sa calculeze rezultatul, Lorentz a
decis sa opreasca si apoi sa porneasca programul de la jumatatea secventei de
rulare prin introducerea valorilor pe care programul le calculase mai devreme si l-e
tiparise. Dar imprimanta putea sa tipareasca doar ultimele 3 zecimale. Deci in loc
sa introduca exact aceleasi numere cu 6 zecimale calculate de masina (care tineau
loc de vant, soare, etc.), Lorentz a introdus numere cu doar 3 zecimale. Aceasta
inexactitate aparent minora a fost amplificata si a dat peste cap intreg
sistemul. Aceasta exactitate este foarte importanta. Vremea reprezinta
comportamentul tuturor moleculelor care formeaza atmosfera. Principiul
Incertitudinii ne impiedica sa sa localizam cu exactitate o particula, acesta este
motivul pentru care previziunile meteorologice nu sunt valabile mai mult de 2-3
zile, si totodata acesta e motivul pentru care ele sunt simple aproximari ale situatiei
din acel moment. Prin prisma ideilor conventionale ale acelei vremi, Lorenz nu
facuse nimic gresit. El ar fi trebuit sa obtina un rezultat destul de asemanator cu cel
precedent. Un cercetator se poate considera norocos daca masuratorile sale au o
acuratete de 3 zecimale. Si e evident ca cea de a 5-a si cea de 6-a zecimala sunt
imposibil de masurat prin metode rezonabile si totodata ca aceste valori atat de
mici nu au cum sa influenteze rezultatul experimentului. Lorentz a demonstrat ca
aceasta idee e gresita.

Efectul Fluture

Acest efect se mai numeste si efectul fluture si se refera la diferenta

dintre punctele de pornire ale celor doua curbe din grafic care e atat de mica incat
poate fi comparata cu bataia aripilor unui fluture.Miscarea aripilor unui fluture azi
poate produce o mica schimbare a atmosferei. Din aceasta cauza si de-a lungul
unei anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. Peste o luna poate, o
tornada care trebuia sa loveasca coasta Indoneziei nu va mai aparea. Sau din
contra, tocmai din aceasta cauza va aparea.
 Acest fenomen este cunoscut mai ales pentru dependenta sa de conditiile
initiale. Cea mai mica schimbare a conditiilor initiale duce la rezultate complet
diferite. Aceasta schimbare poate proveni de la zgomot experimental sau de fond,
lipsa de acuratete a instrumentelor, etc. Acest gen de probleme sunt imposibil de
evitat, chiar si in cel mai performat si dotat laborator existent. Daca folosim ca
baza a experimentului numarul 2, rezultatul va fi complet diferit fata de
experimentul in care folosim 2.0000001. Un asemenea nivel de acuratete e
imposibil incercati sa masurati 0.0000001 cm.
Un exemplu de sistem complet dependent de conditiile initiale e
aruncarea unei monede. Exista doua variabile in aruncarea unei monede: cat de
repede loveste pamantul si cat de repede se roteste. Teoretic, este posibil sa
controlam aceste variabile, astfel reusind sa stabilim ce fata va cadea in sus.
Practic, e imposibil de controlat in mod exact viteza de rotatie a monedei si
inaltimea la care e aruncata. Este posibil sa stabilim o medie ai acestor parametri,
dar e imposibil ca in baza lor sa facem estimari exacte asupra rezultatului
final. Aceasta problema poate fi regasita in biologie la estimarea populatiilor
biologice. Ecuatia ar fi simpla daca acele populatii doar ar creste, dar efectul
pradatorilor si a rezervei limitate de hrana schimba totul.

Atractorii

Sistemele complexe par uneori prea haotice pentru a mai putea recunoaste
in ele un tipar. Dar prin folosirea unor anumite tehnici, o gama larga de parametri
pot fi concentrati intr-un singur punct de pe un grafic. Primii teoriticieni ai haosului
au descoperit faptul ca sistemele complexe par a parcurge anumite cicluri de
evenimente, chiar daca acele evenimente sunt rareori repetate si replicate exact.
Reprezentarea sistemului sub forma unui grafic indica faptul ca exista o anumita
stare la care sistemul incearca sa ajunga, un fel de echilibru.
Imaginati-va un oras cu 10.000 de locuitori, pentru a-i acomoda pe toti, orasul e
nevoit sa construiasca 1 supermarket, 2 piscine, o biblioteca si o biserica. Sa
presupunem ca aceasta configuratie multumeste pe toata lumea. Dar o companie va
deschide o fabrica de inghetata in acest oras si va pune la dispozitie 10.000 de
locuri de munca care vor atrage alti oameni. Orasul trebuie sa se extinda rapid
pentru a reusi sa ii acomodeze pe toti cei 20.000 de locuitori. Alte constructii vor fi
adaugate la cele initiale, pana in clipa in care se va ajunge la un echilibru. Acest
echilibru se numeste atractor.
Acum sa spunem ca in loc de a adauga 10.000 de oameni, 3.000 se vor muta si
7.000 vor ramane. Supermarket-ul are nevoie de cel putin 8.000 de clienti pentru a
putea functiona. Asa ca se va inchide iar oamenii raman fara magazin. Cererea
creste si o alta companie deschide un magazin in zona, sperand ca noul magazin va
atrage noi oameni. Si asa si este, dar oamenii deja au hotarat ca pleaca iar noul
magazin nu le schimba planurile. Magazinul e deschis timp de un an dupa care da
faliment. Oamenii se muta, cererea creste, alt magazin deschis, oamenii se muta si
iar nu sunt suficienti, magazinul se inchide iar si tot asa. Aceasta situatie reprezinta
si ea un fel de echilibru, un echilibru dinamic. Echilibrul dinamic se numeste
atractor straniu. Diferenta dintre cei doi atractori e faptul ca atractorul reprezinta o
stare finala a sistemului, in timp ce atractorul straniu reprezinta o traiectorie pe
care ruleaza sistemul de la o situatie la alta fara a ajunge la o finalitate.
Descoperirea atractorilor explica multe, dar cel mai interesant fenomen descoperit
de Teoria Haosului este Auto-Similaritatea.
Un fulg de zapada este compus din molecule de apa. Aceste molecule nu
au un sistem nervos sau A.D.N. care sa le spuna ce sa faca. Cum de stiu aceste
molecule unde sa se duca si ce sa faca ca sa formeze o stea cu sase colturi? Si de ce
sunt diferite de fiecare data? De unde stie molecula, ce formeaza unul din colturile
fulgului, ce model o sa urmeze celelalte molecule, din alte colturi ale fulgului?

Principalele aspecte ale Teoriei Haosului sunt:

-cea mai mica schimbare a parametrilor initiali vor produce un comportament

complet diferit al acelui sistem complex.
-principiul incertitudinii neaga acuratetea. De aceea sitiatia initiala a unui sistem
complex nu poate fi determinata cu precizie, prin urmare nici evolutia unui sistem
complex.
-sistemele complexe, de obicei, incearca sa ajunga intr-o anumita situatie. Acea
situatie poate fi statica (Atractor) sau dinamica (Atractor Straniu).

Curba lui Koch

Un alt matematician, Helge von Koch, a creat o constructie matematica numita

Curba lui Koch. Pentru a crea curba lui Koch, imaginati-va un triunghi echilateral.
Acuma adaugati pe fiecare latura un alt triunghi echilateral si continuati sa
adaugati pe fiecare din laturile triunghiurilor un alt triunghi echilateral, ceea ce
rezulta e o curba Koch. Orice parte a ei, marita, arata exact ca originalul. Aceasta e
o figura autosimilara. Curba lui Koch prezinta un paradox interesant. De fiecare
data cand un nou triunghi este adaugat la figura centrala, lungimea liniei creste.
Dar aria interioara a curbei lui Koch ramane mai mica decat aria unui cerc desenat
in jurul triunghiului original. In esenta, este o linie de o lungime infinita ce
inconjoara o zona finita.

Fractalii

Pentru a putea depasi aceasta dificultate, matematicienii au inventat dimensiunile

fractale. Cuvantul fractal provine din cuvantul fractional.
Un fractal este o figura geometrica fragmentata sau franta care poate fi divizata in
parti, astfel incat fiecare dintre acestea sa fie (cel putin aproximativ) o copie
miniaturala a intregului. Dimensiunea fractala a curbei lui Koch e de 1.26. O
dimensiune fractionala e imposibil de perceput, dar are sens. In comparatie cu cu o
simpla linie sau curba, care au o singura dimensiune, curba Koch e bruta si
incretita. De aceea ea ocupa spatiu mai usor, dar nu il poate umple asemenea unui
patrat cu doua dimensiuni, deoarece nu are arie. Prin urmare dimensiunea curbei
Koch e undeva intre cele doua. Termenul de fractal a ajuns sa descrie orice imagine
care prezinta atributul de auto-similaritate.

Mai tarziu, un cercetator pe nume Feigenbaum studia bifurcatiile unei diagrame si

incerca sa isi dea seama cat de repede apar acele bifurcatii. A reusit sa isi de-a
seama ca au au o viteza de aparitie constanta. El a calculat-o la 4.669. cu alte
cuvinte, a descoperit scara la care diagrama devenea auto-similara. Daca se
micsora diagrama de 4.669 ori, ea ar fi aratat ca una din regiunile bifurcatiei. A
decis sa studieze si celelalte ecuatii cautand un factor de scalare a lor. Spre surpriza
sa, factorul de scalare era acelasi. Nu numai ca aceasta ecuatie complicata dadea
dovada de regularitate, dar regularitatea era identica cu cea a unei ecuatii mult mai
simple. Aceasta era o descoperire revolutionara. El a descoperit ca o intreaga clasa
de functii matematice se comportau in acelasi fel. Aceasta universalitate putea sa ii
ajute pe alti cercetatori care studiau ecuatiile haotice. Universalitatea oferise
cercetatorilor unealta necesata pentru a studia sistemele haotice. Acum ei puteau
utiliza o simpla ecuatie pentru a afla rezultatul unei ecuatii mai
complexe. Structurile fractale au fost observate si in alte locuri in afara mintii unui
matematician. Vasele de sange care se ramnifica, ramurile unui copac, structura
interna a plamanilor, graficele dela bursa, etc. Toate acestea au un singur lucru in
comun: auto-similaritatea.