Caracterul reprezinta un ansamblu de trasaturi care imprima individului o anumita obisnuinta

comportamentala in relatiile cu anturajul.Tulburarile caracteriale se exprima comportamental in

functie de virsta, si mai ales in functie de nivelul de maturizare a personalitatii. In privinta virstei,
aceste dificultati sint descrise, in marea lor majoritate, in perioada scolara, incepind de la 6 ani;
de exemplu, manifestarile de opozitie, refuzul de disciplina sfincteriana, anumite crize de nervi,
comportamente agresive la gradinita sau intre frati, trebuie observate cu atentie de catre anturaj
si solicitat sfatul unui specialist competent in psihiatria copilului" spune doctor Adriana
Panaitescu.

Manifestari de opozitie se refera la refuzul de ascultare sau comportamente contrare cererilor

adultului sau de provocare a suferintei adultului: a spune NU cind i se cere sa faca ceva sau face
ceea ce stie ca nu are voie, sau face pozne" speciale, pe care adultul le percepe ca deliberat
rauvoitoare.

In familie, acesti copii se manifesta fie agresiv, fie prin refuzul tacut de a asculta de adulti

In mediul familial, aceste manifestari graviteaza in jurul OPOZITIEI, sub variate forme; de la
simpla inertie, pasivitate sau mutism pina la opozitia clara, insotita de agitatie distructiva (crize
clasice), agresivitate verbala sau fizica, atitudini de provocare mai mult sau mai putin subtila. In
acelasi timp, pot aparea si comportamente regresive (sub nivelul virstei): de exemplu, cautarea
subita a gesturilor de alint, unele enurezii sau encoprezii (lipsa de control sfincterian).

"Simpla inertie poate insemna refuzul tacut de a se supune sau de a asculta. Pasivitatea se
traduce prin aparenta nepasare, indiferenta la atitudinea adultului. Provocarea este adesea
perceputa de parinti ca un comportament constient rau-voitor, pe care copilul pare sa-l fi pus la
cale", explica dr. Panaitescu. In mediul scolar, dascalii semnaleaza dezinteresul scolar, oscilatiile
in efortul pentru scoala, indisciplina, absenteismul, comportamentele agresive, chiulul. La
adolescent, aceste manifestari pot fi precedate de conduite disociale, chiar antisociale si
delicvente.

In fata unor astfel de manifestari trebuie, mai intii, sa ne intrebam daca ele nu sint o reactie
directa la mediul in care traieste copilul, la exigentele, constringerile, insuficientele educative, sau
daca nu sint legate de o situatie conflictuala precisa (separatia parintilor, un eveniment familial
important etc.)", mentioneaza dr. Panaitescu.

Deoarece caracterul copilului este un ansamblu dinamic, orice problema semnalata va fi

interpretata de catre specialist. Doar acesta poate analiza complexitatea contextuala si cea a
structurii individuale intr-o anumita etapa", adauga dr. Panaitescu.

Instabilitatea si impulsivitatea agresiva a unui adolescent ar trebui sa ne puna pe ginduri

Tendinta de a trece la actiune si frecventa conduitelor ce angajeaza conflicte grave cu mediul,

reprezinta nucleul notiunii de Psihopatie. Anomaliile caracteriale precum impulsivitatea
agresiva, instabilitatea, sint evidente in schimburile relationale", subliniaza dr. Panaitescu. Un
copil cu astfel de probleme prezinta urmatoarele comportamente: incapacitate de asteptare, de
reflectare si autocontrol, cu exprimare prin gesturi bruste (trintirea usii la plecare, lovirea si
distrugerea unor obiecte din apropiere sau importante pentru anturaj, lovirea surprinzatoare a
cuiva apropiat, fuga ca refuz sau opozitie etc). Foloseste cuvinte dure, rostite pe un ton agresiv
sau batjocoritor s.a.m.d. Instabilitatea consta in schimbarea aparent inexplicabila a dispozitiei si
atitudinii, de obicei intre stari extreme: veselie-tristete, nervozitate-blindete, ascultare-intoleranta
si iritabilitate sau indisponibilitate", sustine dr. Panaitescu.

Dependenta afectiva - o alta caracteristica a acestor adolescenti

Ceea ce este cel mai putin evident, dar constituie totusi o trasatura de caracter CENTRALA a
psihopatului este DEPENDENTA sa, pasivitatea, nevoia de a se sprijini pe cineva, (de care putem
lega importanta sa aviditate afectiva), dorinta de a seduce de la primele contacte.

Aceasta dependenta afectiva devine, la un moment dat, intolerabila pentru subiect si il

antreneaza intr-o provocare agresiva a anturajului, in noi actiuni distructive, determinind noi
rupturi relationale. Dependenta afectiva nu se refera doar la relatiile din familie, ci si la cele ce se
construiesc pe parcursul vietii si se refera la starea unei persoane care este supusa unei fiinte
sau unui lucru. Starea de dependenta scapa controlului vointei si exprima conflicte inconstiente,
cu originea in istoria mai indepartata a persoanei. A se observa persoanele care nu se pot separa
in pofida unor contradictii sau incompatibilitati caracteriale majore. Provocarea agresiva se poate
exprima prin distrugerea de catre un tinar a unor bunuri pentru care parintii au facut mari eforturi
sau prin afisarea unor comportamente ce contravin intregii educatii sau modelelor avute in
familie; sau prin autoflagelare (isi provoaca leziuni prin taiere, lovire), pentru a impresiona sau
santaja anturajul", explica dr. Panaitescu.

De asemenea, adauga dr. Panaitescu, acesti tineri au o viata relationara saraca. Ei sint incapabili
sa intretina relatii interpersonale profunde si durabile si nu pot accepta o viata de grup. Aceasta
distinge psihopatul de sociopatul delicvent. Acesta din urma, spre deosebire de psihopat, poate
avea o viata afectiva si sexuala satisfacatoare, legaturi afective durabile, capacitatea de a
accepta idealuri de grup sau de organizatie!

Apar tulburari in dezvoltarea gindirii logice

In plan intelectual, desi nu au deficite globale, la acesti tineri se pot observa frecvent: esec scolar
si profesional in sarcini ce necesita observatie si reflectie, tulburari in dezvoltarea gindirii logice si
a rationamentului (ceea ce face ca unii psihopati criminali sa fie prinsi datorita unei erori stupide
de calcul comportamental).

Astfel, se observa frecvente perturbari in aprecierea timpului, incapacitatea de a-si prezenta

propria istorie, propriul trecut, si de a se proiecta in viitor. Dificultatile de expresie si de
comunicare verbala sint obisnuite. Viata lor imaginara apare adesea saraca, reprezentata de
fantasme in care agresiunea, abandonul, rupturile, singuratatea, sfidarea legii, reprezentarile
odioase si de distrugere, ocupa cel mai mult viata psihica", subliniaza dr. Panaitescu.

Parintii trebuie sa-si faca timp pentru copii

Viata in societatile moderne si, mai ales, in cele marcate de instabilitate si nesiguranta, de criza
valorilor, poarta si amprenta lipsei de timp, mai ales de disponibilitate, pentru a-l observa pe cel
de linga tine, de a-l asculta si, eventual, de a-l sprijini.

"Efectele acestei insingurari si ale individualismului excesiv se resimt serios si in calitatea

parintilor si, desigur, in calitatea ingrijirii copiilor. Nu intimplator, in tarile civilizate se recurge cu
naturalete la consultarea unui psihiatru pentru probleme care depasesc intelegerea sau
disponibilitatea parintilor de a le rezolva. Parintii trebuie sa-si faca timp pentru copii, sa-i observe,
supravegheze si, atunci cind constata ca exista probleme, sa se adreseze unui specialist", spune
dr. Panaitescu.

Tipologia psihopatiilor (tulburarilor de personalitate) este variata, si, desi nu exista un tip '"pur",
exista structuri care focalizeaza trasaturi caracteriale distincte. Din nenorocire, patologia narcisica
(a personalitatilor centrate pe aspectul iubirii de sine pina la lezarea celuilalt) reprezinta, prin
predominanta lor in societatile moderne actuale, o problema terapeutica dificila nu numai pentru
psihiatri.

Observatiile clinice si studiile acumulate ne permit, fara indoiala, o interventie profilactica

(preventiva) importanta, in strinsa interdependenta cu anturajul imediat al copilului, cu scoala, cu
institutiile (sau organizatiile ) cu rol formativ si coercitiv social si, nu in ultimul rind, cu factorul
politic. Amatorismul, omniscientismul sau actiunile pompieristice, si in acest domeniu,
declanseaza adesea malignizarea multor comportamente vulnerabile", incheie dr. Panaitescu.

Adolescentul cu probleme psihice se tradeaza de cele mai multe ori prin comportamente
excesive

Uneori, adolescentii cu astfel de probleme pot parea linistiti sau la locul lor", cum se spune in
limbaj popular. Dar aceasta liniste" nu dureaza. Adolescentul cu probleme psihice se tradeaza
de cele mai multe ori prin comportamente excesive: "Vrea sa apara doar intr-o lumina pozitiva,
acceptata social, poate fi excesiv de atent si prevenitor, vrea sa impresioneze si o face adesea
intr-un mod care pare suspect" anturajului. Aceste persoane pot trece neobservate si exprimarea
morbiditatii lor sa se produca prin acte brutale, imprevizibile.

In general, oamenii atenti la ceea ce este in jurul lor pot sa repereze ceea ce este bizar" sau
neobisnuit intr-un comportament. In fond, agresorul Larisei nu era un tinar cu un trecut anodin!
Nu se pot prevedea astfel de comportamente patologice, cu exceptia unor manifestari evident
bizare si periculoase, care semnaleaza o boala psihica majora.

Dar, un parinte, un dascal sau un grup social receptiv sau atent, pot observa aspecte
comportamentale sau stari mai neobisnuite pentru care s-ar putea cere sfatul unui psihiatru; si
asta, de la virste mai mici, cind actul de preventie are rostul sau", spune dr. Panaitescu. Din
pacate, adauga acesta, la noi, nici pentru comportamente persistent inadaptate nu se consulta un
specialist, sau se vine, intr-un tirziu, asteptindu-se medicamente -minune, care sa rezolve
probleme comportamentale dezvoltate in ani de zile.

Sint inca apreciati specialistii" care prescriu medicamente, cit mai multe, pentru orice problema
existentiala. In psihiatrie si, cu precadere, in psihiatria virstelor tinere, medicatia este o solutie
partiala in bolile majore; consilierea si psihoterapia corecta, in care trebuie responsabilizat si
facut partas si pacientul si familia, sint singurele metode terapeutice consistente si cu rezultate pe
termen lung", puncteaza dr. Panaitescu.

Caracterul reprezinta un ansamblu de trasaturi care imprima individului o anumita obisnuinta

comportamentala in relatiile cu anturajul.Tulburarile caracteriale se exprima comportamental in
functie de virsta, si mai ales in functie de nivelul de maturizare a personalitatii. In privinta virstei,
aceste dificultati sint descrise, in marea lor majoritate, in perioada scolara, incepind de la 6 ani;
de exemplu, manifestarile de opozitie, refuzul de disciplina sfincteriana, anumite crize de nervi,
comportamente agresive la gradinita sau intre frati, trebuie observate cu atentie de catre anturaj
si solicitat sfatul unui specialist competent in psihiatria copilului" spune doctor Adriana
Panaitescu.
Manifestari de opozitie se refera la refuzul de ascultare sau comportamente contrare cererilor
adultului sau de provocare a suferintei adultului: a spune NU cind i se cere sa faca ceva sau face
ceea ce stie ca nu are voie, sau face pozne" speciale, pe care adultul le percepe ca deliberat
rauvoitoare.

In familie, acesti copii se manifesta fie agresiv, fie prin refuzul tacut de a asculta de adulti

In mediul familial, aceste manifestari graviteaza in jurul OPOZITIEI, sub variate forme; de la
simpla inertie, pasivitate sau mutism pina la opozitia clara, insotita de agitatie distructiva (crize
clasice), agresivitate verbala sau fizica, atitudini de provocare mai mult sau mai putin subtila. In
acelasi timp, pot aparea si comportamente regresive (sub nivelul virstei): de exemplu, cautarea
subita a gesturilor de alint, unele enurezii sau encoprezii (lipsa de control sfincterian).

"Simpla inertie poate insemna refuzul tacut de a se supune sau de a asculta. Pasivitatea se
traduce prin aparenta nepasare, indiferenta la atitudinea adultului. Provocarea este adesea
perceputa de parinti ca un comportament constient rau-voitor, pe care copilul pare sa-l fi pus la
cale", explica dr. Panaitescu. In mediul scolar, dascalii semnaleaza dezinteresul scolar, oscilatiile
in efortul pentru scoala, indisciplina, absenteismul, comportamentele agresive, chiulul. La
adolescent, aceste manifestari pot fi precedate de conduite disociale, chiar antisociale si
delicvente.

In fata unor astfel de manifestari trebuie, mai intii, sa ne intrebam daca ele nu sint o reactie
directa la mediul in care traieste copilul, la exigentele, constringerile, insuficientele educative, sau
daca nu sint legate de o situatie conflictuala precisa (separatia parintilor, un eveniment familial
important etc.)", mentioneaza dr. Panaitescu.

Deoarece caracterul copilului este un ansamblu dinamic, orice problema semnalata va fi

interpretata de catre specialist. Doar acesta poate analiza complexitatea contextuala si cea a
structurii individuale intr-o anumita etapa", adauga dr. Panaitescu.

Instabilitatea si impulsivitatea agresiva a unui adolescent ar trebui sa ne puna pe ginduri

Tendinta de a trece la actiune si frecventa conduitelor ce angajeaza conflicte grave cu mediul,

reprezinta nucleul notiunii de Psihopatie. Anomaliile caracteriale precum impulsivitatea
agresiva, instabilitatea, sint evidente in schimburile relationale", subliniaza dr. Panaitescu. Un
copil cu astfel de probleme prezinta urmatoarele comportamente: incapacitate de asteptare, de
reflectare si autocontrol, cu exprimare prin gesturi bruste (trintirea usii la plecare, lovirea si
distrugerea unor obiecte din apropiere sau importante pentru anturaj, lovirea surprinzatoare a
cuiva apropiat, fuga ca refuz sau opozitie etc). Foloseste cuvinte dure, rostite pe un ton agresiv
sau batjocoritor s.a.m.d. Instabilitatea consta in schimbarea aparent inexplicabila a dispozitiei si
atitudinii, de obicei intre stari extreme: veselie-tristete, nervozitate-blindete, ascultare-intoleranta
si iritabilitate sau indisponibilitate", sustine dr. Panaitescu.

Dependenta afectiva - o alta caracteristica a acestor adolescenti

Ceea ce este cel mai putin evident, dar constituie totusi o trasatura de caracter CENTRALA a
psihopatului este DEPENDENTA sa, pasivitatea, nevoia de a se sprijini pe cineva, (de care putem
lega importanta sa aviditate afectiva), dorinta de a seduce de la primele contacte.

Aceasta dependenta afectiva devine, la un moment dat, intolerabila pentru subiect si il

antreneaza intr-o provocare agresiva a anturajului, in noi actiuni distructive, determinind noi
rupturi relationale. Dependenta afectiva nu se refera doar la relatiile din familie, ci si la cele ce se
construiesc pe parcursul vietii si se refera la starea unei persoane care este supusa unei fiinte
sau unui lucru. Starea de dependenta scapa controlului vointei si exprima conflicte inconstiente,
cu originea in istoria mai indepartata a persoanei. A se observa persoanele care nu se pot separa
in pofida unor contradictii sau incompatibilitati caracteriale majore. Provocarea agresiva se poate
exprima prin distrugerea de catre un tinar a unor bunuri pentru care parintii au facut mari eforturi
sau prin afisarea unor comportamente ce contravin intregii educatii sau modelelor avute in
familie; sau prin autoflagelare (isi provoaca leziuni prin taiere, lovire), pentru a impresiona sau
santaja anturajul", explica dr. Panaitescu.

De asemenea, adauga dr. Panaitescu, acesti tineri au o viata relationara saraca. Ei sint incapabili
sa intretina relatii interpersonale profunde si durabile si nu pot accepta o viata de grup. Aceasta
distinge psihopatul de sociopatul delicvent. Acesta din urma, spre deosebire de psihopat, poate
avea o viata afectiva si sexuala satisfacatoare, legaturi afective durabile, capacitatea de a
accepta idealuri de grup sau de organizatie!

Apar tulburari in dezvoltarea gindirii logice

In plan intelectual, desi nu au deficite globale, la acesti tineri se pot observa frecvent: esec scolar
si profesional in sarcini ce necesita observatie si reflectie, tulburari in dezvoltarea gindirii logice si
a rationamentului (ceea ce face ca unii psihopati criminali sa fie prinsi datorita unei erori stupide
de calcul comportamental).

Astfel, se observa frecvente perturbari in aprecierea timpului, incapacitatea de a-si prezenta

propria istorie, propriul trecut, si de a se proiecta in viitor. Dificultatile de expresie si de
comunicare verbala sint obisnuite. Viata lor imaginara apare adesea saraca, reprezentata de
fantasme in care agresiunea, abandonul, rupturile, singuratatea, sfidarea legii, reprezentarile
odioase si de distrugere, ocupa cel mai mult viata psihica", subliniaza dr. Panaitescu.

Parintii trebuie sa-si faca timp pentru copii

Viata in societatile moderne si, mai ales, in cele marcate de instabilitate si nesiguranta, de criza
valorilor, poarta si amprenta lipsei de timp, mai ales de disponibilitate, pentru a-l observa pe cel
de linga tine, de a-l asculta si, eventual, de a-l sprijini.

"Efectele acestei insingurari si ale individualismului excesiv se resimt serios si in calitatea

parintilor si, desigur, in calitatea ingrijirii copiilor. Nu intimplator, in tarile civilizate se recurge cu
naturalete la consultarea unui psihiatru pentru probleme care depasesc intelegerea sau
disponibilitatea parintilor de a le rezolva. Parintii trebuie sa-si faca timp pentru copii, sa-i observe,
supravegheze si, atunci cind constata ca exista probleme, sa se adreseze unui specialist", spune
dr. Panaitescu.

Tipologia psihopatiilor (tulburarilor de personalitate) este variata, si, desi nu exista un tip '"pur",
exista structuri care focalizeaza trasaturi caracteriale distincte. Din nenorocire, patologia narcisica
(a personalitatilor centrate pe aspectul iubirii de sine pina la lezarea celuilalt) reprezinta, prin
predominanta lor in societatile moderne actuale, o problema terapeutica dificila nu numai pentru
psihiatri.

Observatiile clinice si studiile acumulate ne permit, fara indoiala, o interventie profilactica

(preventiva) importanta, in strinsa interdependenta cu anturajul imediat al copilului, cu scoala, cu
institutiile (sau organizatiile ) cu rol formativ si coercitiv social si, nu in ultimul rind, cu factorul
politic. Amatorismul, omniscientismul sau actiunile pompieristice, si in acest domeniu,
declanseaza adesea malignizarea multor comportamente vulnerabile", incheie dr. Panaitescu.

Adolescentul cu probleme psihice se tradeaza de cele mai multe ori prin comportamente
excesive

Uneori, adolescentii cu astfel de probleme pot parea linistiti sau la locul lor", cum se spune in
limbaj popular. Dar aceasta liniste" nu dureaza. Adolescentul cu probleme psihice se tradeaza
de cele mai multe ori prin comportamente excesive: "Vrea sa apara doar intr-o lumina pozitiva,
acceptata social, poate fi excesiv de atent si prevenitor, vrea sa impresioneze si o face adesea
intr-un mod care pare suspect" anturajului. Aceste persoane pot trece neobservate si exprimarea
morbiditatii lor sa se produca prin acte brutale, imprevizibile.

In general, oamenii atenti la ceea ce este in jurul lor pot sa repereze ceea ce este bizar" sau
neobisnuit intr-un comportament. In fond, agresorul Larisei nu era un tinar cu un trecut anodin!
Nu se pot prevedea astfel de comportamente patologice, cu exceptia unor manifestari evident
bizare si periculoase, care semnaleaza o boala psihica majora.

Dar, un parinte, un dascal sau un grup social receptiv sau atent, pot observa aspecte
comportamentale sau stari mai neobisnuite pentru care s-ar putea cere sfatul unui psihiatru; si
asta, de la virste mai mici, cind actul de preventie are rostul sau", spune dr. Panaitescu. Din
pacate, adauga acesta, la noi, nici pentru comportamente persistent inadaptate nu se consulta un
specialist, sau se vine, intr-un tirziu, asteptindu-se medicamente -minune, care sa rezolve
probleme comportamentale dezvoltate in ani de zile.

Sint inca apreciati specialistii" care prescriu medicamente, cit mai multe, pentru orice problema
existentiala. In psihiatrie si, cu precadere, in psihiatria virstelor tinere, medicatia este o solutie
partiala in bolile majore; consilierea si psihoterapia corecta, in care trebuie responsabilizat si
facut partas si pacientul si familia, sint singurele metode terapeutice consistente si cu rezultate pe
termen lung", puncteaza dr. Panaitescu.