TESTAMENT

de T. Arghezi
Tudor Arghezi este un poet din perioada intebelica a carui creatie se incadreaza in
modernismul poetic, prezentand numeroase trasaturi ale curentului: ambiguitate si obscuritate,
asocieri inedite de cuvinte, estetica uratului, metafore obtinute prin intrebuintarea unor termeni din
cele mai diverse domenii. Este un inovator atat in ceea ce priveste limbajul poetic, cat si in ceea ce
priveste problematica poeziei, pe care a imbogatit-o cu teme inedite, precum cea a florilor de
mucigai.

Testament este poezia cu care se deschide volumul debutului arghezian, Cuvinte potrivite,
din 1927. Este o arta poetica, adica un text in care autorul isi expune programul estetic, respectiv,
conceptia despre poezie si misiunea poetului. Abordeaza teme recurente in lirica argheziana: poezia
si poetul, cartea, testamentul, metamorfoza materiei in spirit si a uratului in frumos.

Poezia este alctuit din strofe inegale si are forma unui mesaj adresat. Discursul se
organizeaza pe baza pers. I si a II-a gramaticale, caci poetul se adreseaza fiului, caruia ii lasa prin
testament o mostenire spirituala, cartea, metafora cheie a poeziei, semnificand creatia , opera i,
alturi de aceasta, numele su: un nume adunat pe-o carte. Aceasta forma de mesaj adresat se pierde
pe parcurs. Incipitul poeziei este derutant.Un testament presupune afirmatia, iar poetul incepe cu un
verb la forma negativa, urmat de adverbul decat: Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat un
nume adunat pe o carte.

n relaie direct cu metafora crii, se afl titlul poeziei, Testament, care trimite pe cititor cu
gndul la ideea legturii ntre generaii, a datoriei poetului de a-i lsa opera motenire urmailor, dar
i la cele dou pri ale Bibliei, mai ales c apare n text ideea crii de cpti, a ntiei cri a unui
neam. Prin urmare, titlul prezint fenomenul ambiguitii, categorie negativ menionat de Hugo
Friedrich n lucrarea Structura liricii moderne.

Textul poetic contine trei idei importante care se intrepatrund: legatura intre generatii si
misiunea poetului fata de strabuni si fata de urmasi, arta poetica propriu-zisa si misiunea justitiara a
poeziei.

Poetul apare in ipostaza de exponent al unui neam cu adnci radacini in istorie. Acesta a
parcurs treapta cu treapt o istorie zbuciumata, asa cum sugereaza metaforele de factura modernista
seara razvratita si rpi si gropi adanci. Se remarca forta expresiva a termenului popular si arhaic:
pe branci , rob, hrisov, sarica. Poetul are o dubla responsabilitate/ misiune: aceea de a
exprima in operele lui suferintele neamului sau de robi (Rodul durerii de vecii intregi) si pe aceea de
a transmite generatiilor viitoare, al caror reprezentant este fiul, zestrea spirituala, adica propria
creatie.Cartea este definita succesiv treapta si hrisov. Este o treapta in istoria neamului pentru c
poetul a reusit sa converteasc valorile materiale in valori spirituale, asa cum sugereaza versurile: Ca
sa schimbam, acum, intaia oara,/Sapa-n condei si brazda-n calimara. Aceasta schimbare n-ar fi fost
posibila fara efortul depus de inaintasi, sugerat de termentul popular sudoarea. Datoria fata de
stramosi este sacra, asa cum sugereaza elementele care trimit la cultul stramosilor, respectiv
osemintele si cenusa mortilor din vatra pe care poetul o transforma prin creatie in idol la care se
vor inchina generatiile viitoare(Dumnezeu de piatra).Cartea este definita apoi ca hrisov, act cu
care se vor legitima generatiile viitoare.Poetul are orgoliul de a fi scris prima carte a unui neam.
Datoria fata de urmasi este la fel de importanta ca si cea fata de stramosi: urmasii ii sunt stapani
poetului. Acestia, la randul lor, trebuie sa duca mai departe ramura obscura a neamului pe care
poetul, cel dintai, l-a scos din penumbra istoriei la lumina vietii spirituale.

In ceea ce priveste poezia,Tudor Arghezi isi propune sa foloseasca drept material de expresie
graiul cu ndemnuri pentru viteal stramosilor, adica limbajul popular. Pentru ca vorbele de ocar
sa capete valoare poetica, acestea trebuie slefuite. Poetul este, in viziunea argheziana, un mestesugar,
care transforma uratul in frumos. Tudor Arghezi a inaugurat in poezia romaneasca estetica uratului,
aspect care tine de categoriile negative, definitorii pentru modernism. Procesul de creatie este unul
trudnic si indelungat, asa cum sugereaza secventa framantate mii de saptamani. Sintagma cuvinte
potrivitecare apare in text sintetizeaza conceptia lui Tudor Arghezi despre poezie i creaie. Aceasta
d titlul primului volum al autorului. Ideile despre poezie sunt exprimate cu ajutorul a doua serii
lexicale aflate n relaie de opoziie, cea a uratului(sudoare, venin, plvani, bube, mucegaiuri
i noroi, zdrene) si cea a frumosului(cuvinte potrivite,miere, muguri i coroane, versuri i
icoane). Se stie ca Tudor Arghezi penduleaza intre extreme precum materialitate-spiritualitate,
gingasie vigoare. Poetul este recunoscut ca un inovator in ceea ce priveste limbajul artistic. El aduce
n poezie cuvntul viguros, cu for expresiv, cum de altfel declar n aceast art poetic. Termenul
popular prelucrat cu meteug, pstreaz ntreag dulcea lui putere. In viziunea lui Tudor Arghezi,
poezia imbina doua dimensiuni: pe de-o parte, inspiratia, harul, genialitatea, sugerate prin metafora
slova de foc si efortul stilistic, mestesugul, sugerate prin metafora slova faurita: Slova de foc si
slova faurita/ Imprechiate-n carte se marita/ Ca fierul cald, imbratisat n cleste.

Poezia are o misiune justitiara. Carteaare o dominanta tematica, adica suferintele neamului
de robi al poetului(Durerea noastr surd i amar). Acesta a fost victima unor nedreptati sociale si
poetul isi propune sa sancioneze prin cuvinte pe asupritori: Stapanul va jucaprecum un tap
injunghiat, cci strbunii trebuie rzbunai: Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte.Prin urmare, opera
are caracter vindicativ. Ultimele versuri vorbesc despre Domnia- poezie care sufer, dar si despre
cititorul caruia i este adresat cartea: Robul a scris-o, Domnul o citeste. Cititorul nu va nelege
caracterul justitiar al poeziei, dar creatorul nu este interesat de acest aspect. Tudor Arghezi conciliaza
dimensiunea vindicativa a artei cu gratuitatea specifica ei: Robul a scris-o, Domnul o citeste,/Fara-a
cunoaste ca-n adncul ei / Zace mnia bunilor mei. Respectul fa de cititor este pus n eviden prin
scrierea cu majuscul a termenului.

Elementele moderniste ale poeziei sunt numeroase: prezenta categoriilor negative - estetica
uratului: Din bube mucegaiuri si noroi / Iscat-am frumusei i preuri noi; prezenta metaforelor
neobisnuite obtinute prin asocieri inedite de cuvinte:un nume adunat pe-o carte, seara rzvrtit;
ntrebuinarea unor cuvinte nepoetice electrizate liric; renuntarea la unele canoane prozodice(strofe
inegale); lirismul; obscuritatea( odrasla vie a crimei tuturor); ambiguitaea in ceea ce priveste titlul.
Imaginile artistice sunt construite n acelai spirit al modernitii. Remarcabil este n poezie imaginea
neamului ca ramur ieit din pdure la lumin, ca i imaginea crii care, concentrnd durerile de
vecii ntregi, este urt, respingtoare, ca un ciorchin de negi.

hrisov act de proprietate

plvani animale de munc, boi