Sunteți pe pagina 1din 7

Victimizarea Copilului

In cadrul legislatiei noastre,atat in Codul penal cat si in Codul de procedura


penala, privitor la raportul infractor victima,atentia este concentrata maximal asupra
celui ce savarseste fapta antisociala si mult mai putin asupra celui ce suporta efectele
directe ale comiterii infractiunii, mai ales in cazul infractiunilor de
violenta(omor,lovitura cauzatoare de moarte,viol,tlharie).
Desi victimei i s-a acordat mai putina atentie din partea legiuitorului,analiza si
cunoasterea locului si rolului pe care acesta il ocupa atat in activitatea infractionala
cat si in cea judiciara (depistarea si sanctionarea infractorului) contribuie,pe de o parte
la o mai rapida si mai corecta aplicare alegii in cazul savarsirii infractiunilor.Prin
victima intelegem orice persoana umana care sufera directs au indirect consecintele
fizice,materiale sau morale ale unei infractiuni sau infractiuni criminale.
Dupa cum reiese din aceasta definitie,precum si din precizarile altor autori,victima
inseamna intotdeauna fiinta umana,desi este necesar sa se faca o serie de precizari si
in acest sens.Astfel,daca este clar ca nu pot fi considerate drept victime obiectele
distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora,in ceea ce
priveste persoana victimizata(victima propriu-zisa),trebuie sa o diferentiem de alte
cazuri de persoane care,de asemenea,pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale
sau de alta natura.Victima este persoana care fara sa-si fi asumat constient riscul,deci
fara sa vrea,ajunge sa fie jertfita in urma unei actiuni sau inactiuni criminale.De aceea,
nu pot fi considerate victime cazuri precum:-politistul care,in indeplinirea
misiunilor,sunt raniti sau isi pierd viata;-luptatori in confruntari militare;-initiatorul
actiunii criminale care isi pierde viata;-infractorul ce isi pierde viata in cazul legitimei
aparari.
Din punct de vedere istoric,radacinile academice ale victimologiei sunt legate de o
serie de lucrari aparute in perioada anilor 1940 si 1950 .S-a considerat ca victimele
sunt elemente valoaroase de studiu deoarece ele apar
ca jumatate a diadei (perechii).Printre primii oameni de stiinta care s-au considerat
ei insisi victimologi se numara :Medelsonhn (1940),care a examinat rezistenta oferita
de victimile violului;von Henting(1948), ce s-a ocupat de vulnerabilitatea presupusa a
unor categorii de indivizi cum ar fi cei foarte tineri,cei foarte batrani,imigrantii
reticenti,membrii unor grupuri minoritare,cei cu tulburari mentale;Wolgang(1958)
care a studiat unele categorii de indivizi,luand in atentie factori precum
rasa,varsta,sexul,etc.,ale caror actiunia u contribuit la moartea lor violenta.
In perioada anilor 1960-1970,criminologii si reformatorii au argumentat ca insisi
infractorii au fost victime ale saraciei,pregatirii scolare insuficiente,lipsei locurilor de
munca,discriminarii,relatilor familiale dezorganizate si altor injustificari
sociale.Incepand cu anul 1970,victimologia devine tot mai mult o arie de specializare
iar astazi,ea este studiata,in S.U.A.,in peste 150 de colegii si universtitati.
Desi exista multe aspecte ce tin de relatia infractor victima de care se intereseaza
victimologii,cel mai important dintre ele se refera la faptul ca victimele pot sau nu sa
imparta intr-o anumita masura responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natura
antisociala impotriva lor,O asemenea intrebare nu este desigur noua,ea fiind intalnita
inca din antichitate dar,mai ales in cadrul lucrarilor reprezentantilor scolii pozitiviste
italiene (Lombroso,Garofalo,Ferri).

Victimizarea Copilului

Copilul face parte ,din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimala


crescuta,datorita particularitatilor psihocomportamentala si de varsta specifice:lipsiti
aproape de posibilitati fizice si psihice de aparare,capacitatea redusa de anticipare a
unor acte comportamentale proprii sau ale altora,in special ale adultilor,capacitatea
redusa de intelegere a efectelor,a consecintelor unor actiuni proprii,sau ale altor
persoane,capacitate redusa empatica,imposibilitatea lor de a discerne intre intentiile
bune si rele ale altor alte persoane,nivelul inalt de sugestibilitate si al
credulitatii,sinceritatea si puritatea sentimentelor,gandurilor si intentiilor lor.
Datorita acestor caracteristici,ei pot fi usor antrenati in actiuni victimizante pentru
ei,pot fi manevrati,mintiti,determinati sa comita acte ale caror consecinte
negative,pentru altii si pentru ei nu pot sa le prevada.
Fiind uneori in imposibilitatea de a rezista unor promisiuni,recompense,oferite mai
ales de catre persoanele adulte,care aparent le inspira incredere si securitate
emotionala,pot sa cada usor prada unor infractori verosi care nu se abtin de la cele
abominabile fapte (furt,jaf,viol asupra fetitelor,crime).
Cazul nr. 1:In seara zilei de 10 Mai 1981,in timp ce se afla singura langa un
telefon public din cartier numita V.M. de 6 ani,a fost acostata de catre un barbat
necunoscut.Acesta i-a promis bomboane si a condus-o pe un teren viran situate la
marginea cartierului,unde a dezbracat-o de chilotei si si i-a introdus prin orificiul
himenal capatul unui bat de lemn.Cum la fata locului nu s-au gasit urme,iar victima
nu a putut indica decat semnalmente vagi si contradictorii,cazul a ramas
nerezolvat.Expertiza medico-legala a stabilit ca aceasta prezenta o rupture a
himenului produsa de un corp contondent ascutit,confirmand adevarul celor relatate.
Cazul nr. 2: Pe 31 Mai 1981 in jurul orei 13.00,in timp ce se afla in parcul
distractiv din cartier,in apropierea unei statii de autobuz,a fost acostata fetita G.M ,in
varsta de 9 ani de catre un individ necunoscut.Acesta i-a propus sa-l insoteasca la
domiciliul sau pentru a lua niste bani cu care apoi sa se distreze.Au plecat
amandoi,urmand aproape acelasi traseu ca si in cazul anterior,in locul unde mai
astepta si al doilea tanar necunoscut.Dupa ce au dezbracat-o in mod fortat,amandoi au
avut raport sexual cu victima si apoi au abandonat-o in stare grava.La examenul
medico-legal s-a stability ca prezenta o plaga vulvo-vaginala si perineala,cu ruptura
sfincterului rectal,produsa in conditiile unui contact sexual normal si anal,necesitand
30 de zile de ingrijiri medicale.
Cazul nr. 3: In ziua de 8 Iunie 1983,in jurul orei 11,minora B. I. de 6 ani a fost
violate de catre un barbat necunoscut in apartamentul in care locuia .Autorul a urmarit
victima in fata blocului si a intrat dupa ea in apartament sub pretextul ca o roaga sa-i
dea un pahar cu apa.La examenul medico-legal,victima a prezentat usoare echimoze
in zona organelor genitale externe si o fisura in anus.
Cazul nr. 4: In ziua de 11 Octombrie 1964,infractorul S.S cu antecedente penale
in materie de violuri a acostat minora B.A in gara F ,spunandu-i ca il cunoaste pe
fratele ei din comuna in careea intentiona sa se deplaseze.Profitand de credulitate
minorei a plecat impreuna cu aceasta cu trenul.La prima statie i-a spus ca trebuie sa
coboare si au pornit amndoi pe o poteca.Ajunsi intr-un lan de porumb,a atacat-o prin
surprindere si a violat-o sub amenintarea cutitului.Desi minora era in stare grava a
violat-o inca o data tot in conditii de amenintare-abandonand-o in lanul de
porumb,desi prezenta o hemoragie puternica,sangele scurgandu-se masiv in ghetele
ei.In starea aceasta a fost observata de niste tractoristi,care au urmarit infractorul pe
sosea si l-au prins,dandu-l pe mana organelor in drept.
Formele foarte grave de victimizare a copilului se intalnesc,din nefericire,in
cadrul familiei,cum ar fi bataia si incestul,cu consecinte extreme de nefavorabile
asupra procesului de dezvoltare si maturizare psihocomportamentala a acestuia.
In ceea ce priveste bataia,cei mai ardenti teoreticieni sustin ca aceasta metoda
are o dubla valoare :retroactive-durere fizica si morala resimtita pentru o conduita
gresita si procativa, adica inhibarea pentru viitor a unor asemnea acte
comportamentale.Ce mijloace sunt mai eficiente,cat timp trebuie sa dureze ,cat de
mare trebuie sa fie durerea pricinuita,care este cel mai bun context de aplicare,sunt
doar unele din intrebarile la care nu s-a formulat inca un raspuns unanim acceptat de
catre specialisti.
Din nefericire,viata de zi cu zi pe multe meridiane ale globului bataia este
frecvent folosita,luand uneori forme deosebit de grave,producand copiilor leziuni
corporale si chiar decesul.Violenta manifestata in cadrul familiei si mai ales asupra
copiilor,a atras mai demult atentia specialistilor care,la randul lor,au incercat sa
evidentieze structurile de personalitate specifice celor care maltrateaza
copiii,mecanismele si dispozitivele motivationale care sustin asemenea forme de
conduita,consecintele immediate si de perspective asupra sanatatii fizice si psihice ale
copiilor supusi unui asemenea tratament astfel incat unii autori s-au straduit sa
evidentieze trasaturile particulare ale grupurilor de parinti care folosesc bataia ca un
mijloc de puternica agresare fizica asupra copiilor.De exemplu,Spineta si Rigler in
1972 precum si Gelles (1973) au evidentiat urmatoarele tipuri de
caracteristici:1.caracteristici demografice.Cea mai mare frecventa o detin parintii care
au un mariaj instabil,care au divortat si cei care s-au separat in fapt.De
asemenea,copilul batut este adesea cel care este rezultatul unei nasteri nedorite si cea
mai periculoasa perioada pentru asemenea copii este perioada primilor 3 ani de
viata.2.Istoria propriei vieti a parintilor .Cei mai multi dintre parintii care-si
maltrateaza copii au fost ei insisi ,acum supusi unui tratament similar de catr proprii
lor parinti sau au fost in cea mai mare masura neglijati emotional de catre acestia.In
trecutul unor asemenea parinti asemenea lipsesc dragostea,si sunt prezentate in
schimb,parintii respingerea si indiferenta.Pentru ei nu au existat prea multe prilejuri
oferite in vederea identificarii cu anumite modele.Practic,din punct de vedere
emotional parintii au fost absenti;3. Atitudini parentale in raport cu cresterea
copiilor.Parintii abuzivi in a utiliza mijloace de sanctiune fizica privesc copilul ca pe
o modalitate de a-si satisface propriile nevoi solicitandu-i,in a intreprinde actiuni ce
depasesc posibilitatile si abilitatile psihice si fizice.Ei intampina mari dificultati in a
stabili legaturi empatice cu proprii copii si in a satisface nevoile acestora de
dependenta.Mai mult,ei nesocotesc in mare masura motivele si trebuintele
copiilor,prezinta diverse tulburari psihologice si psihiatrice.Impulsurile agresive ale
unor parinti se pot datora stresului zilnic al vietii,sentimentele lor puternice de
inadecventa in adoptarea si exercitarea rolului de parinte,inteligentei scazute sau a
unei structuri immature a personalitatii.
O alta incercare de tipologizare a parintilor abuzivi in utilizarea agresiunii fizice
asupa copiilor si care a influentat multe alte incercari mai recente apartin lui Merrill.In
viziunea acestui autor exista patru tipuri de asemenea parinti:Tipul 1:parintii care se
caracterizeaza printr-un inalt grad de agresivitate,ce se manifesta in continuu,uneori
fiind clar concentrate si focalizata,alteori insa nu.Supararea si enervarea lor scapa
controlului,fiind nevoie de o minimala actiune stimulativa iritativa.Explicatia unei
asemenea conduite vizeaza in principal propriile experiente traite in perioada
copilariei timpurii;
Tipil 2:parintii sunt sunt rigizi,compulsive,reci afectiv si,dupa modul in care
procedeaza in interactiunea cu copiii,pledeaza mai mult pentru propriile lor
drepturi.Ei resping copilul si sunt mai mult preocupati de propria lor placere.Frecvent
sunt de neclintit in adresarea unor cerinte si exigente
copiilor,care adesea depasesc posibilitatile reale ale acestora si tind sa-I blameze
pentru orice incurcatura in care sunt implicate ei ca parinti;
Tipul 3:Parintii sunt persoane passive si dependente.Ei sunt oameni modesti reticenti
si,totodata, sovaielnici in a exprima sentimentele si dorintele lor.Aparent apar ca fiind
foarte neagresivi dar adesea intra in competitie cu copiii pentreu a castiga atentia
sotului,fiind de obicei depresivi,imaturi si capriciosi:Tipul4: acesti parinti sunt
persoane frustrate de obicei fie tati foarte tineri,fie oameni inteligenti dar care au
anumite dizabilitati fizice care ii impedica in a sprijinii propria familie.Este posibil ca
ei sa stea acasa sis a aiba grija de de copii iar sotia sa mearga la slujba.In asemenea
situatii,gradul lor de frustrare conduce la pedepsirea severa a propriilor copii.Aceasta
categorie de parinti necesita,desigur,un serios treatment psihologic si
psihiatric.Scopurile urmarite sunt multiple dar cele mai importante sunt sintetizate
astfel de catre Helfer:
1.Deoarece adesea parintii agresivi cu copiii au expectante nearealiste fata de
acestea, ei trebuie sa fie ajutati sa inteleaga cum se dezvolta copilul normal,cum se
reactioneaza fata de comportamentul copilului normal,cum se reactioneaza fata de,ce
trebuie asteptat din partea copilului,cum trebuie sa te joci cu copilulsi,in general,care
sunt deprinderile si aptitudinile pentru parentalitate;
2.Parintii agresivi si abuzivi in raport cu copiii au o foarte slaba imagine in raport
cu sine,le lipseste increderea de sine sin u stiu cum sa ajute pe altii si cum sa fie
ajutati de catre altii.De aceea, este necesar sa fie sprijiniti pentru a se reoienta social;
3.Intrucat asemenea parinti mentin legaturi cu parteneri nepotriviti,este necesar
ajutorul pentru a-si forma deprinderi de selectare a acestor.Si odata ce partenerul
conjugal este selectat,ei necesita o atenta consiliere maritala;
4.Deoarece cel mai mare pericol pentru copilul agresat si maltratat este ca el insusi
sa procedeze la fel cand va deveni parinte,este necesar sa se depuna eforturile pentru
ca in perioada copilariei sa fie evitate asemenea experiente.
Autorii mentionati s-au ocupat mai ales de parintii care realmente exagereaza in
utilizarea mijloacelor agresive,punand in pericol,in mod incontrolabil,sanatatea fizica
si psihica a copiilor.Desi mijloacele punitive,inclusive bataia,sunt larg utilizate de
catre parinti,exista diferente in ceea ce priveste modul correct de aplicare al acestor
mijloace de catre mama sau de catre tata.Si unii si altii pot folosi modalitati
sanctionatorii dar ponderea referitoare la incarcatura emotionala,pozitiva sau negative,
care insoteste asemenea conduite poate fi diferita.De astfel,unii autori, tinand seama
atat de variabil afectivitate, ct si de variabila forta de coercitie manifestata,
diferentiaza doua categorii mari de metode destinate a asigura controlul asupra
conduitei copilului:
a)metode bazate pe dragoste si
b)metode bazate pe putere,coercitive.
Desi, din punct de vedere statistic,mamele folosesc cu o mai mare frecventa prima
categorie de metode,dar efectele asupra comportamentului si personalitatii copiilor
nu sunt aceleasi.Cercetarile arata ca,atunci cand mamele apeleaza in mod constant la
metodele orientate spre dragoste,proprii lor copii tind sa deszvolte un simt puternic al
responsabilitatii pentru conduita si sa fie marcati real si autentic de sentimentele de
vinovatie si regret cand comit abateri.Daca asemenea metode nu dau rezultate,mamele
recurg la cea de-a doua categorie,care in mod obisnuit presupune utilizarea agresiunii
fizice.Si daca acest apel,la randul lui,devine relativ constant,printe cele mai frecvente
urmari care pot sa apara se numara conturarea si manifestarea,intr-un mod progresiv,a
agresivitatii fata de alti copii,rezistenta la cooperare si exteriorizarea unor
comportamente ostile.Cresterea in durata si in intensitate a utilizarii metodelor
agresive pot determina retragerea si evitarea interactiunii sociale cu altii,certuri si
disensiuni frecvente,exprimarea deschisa a agresiunii cand sunt provocati de altii.
In ceea de priveste nivelul de varsta,unele cercetari au aratat ca pedepsele si
restrictiile folosite de mama pot avea o mai mare influenta asupra gradului de
dependenta a comportamentului copiilor mai mari(scolari de exemplu) decat a celor
din perioada prescolara.Cu cat gradul de control creste si sanctiunile sunt mai
severe,cu atat copiii mai mari se orienteaza mai mult spre alte persoane din afara
familiei.Cand metodele si mijloacele sunt punitive-agresive sunt utilizate de catre
tata,care este perceput ca avand o mult mai mare autoritate si putere
sociala,consecintele asupra comportamentului si personalitatii copiilor sunt mult mai
accentuate cum ar fi,de exemplu, aparitia unor tulburari nevrotice,retragerea
sociala,timiditatea excesiva,certuri frecvente cu colegii,agresivitatea exagerata
manifestata mai ales intre baieti.Mult mai mult decat decat in cazul in care mama
foloseste mijloace sanctionatorii,daca tatal manifesta fecvent agresivitate fata de
copil,folosind mai ales drept procedeu maltratarea fizica,exista probabilitatea ca
acesti copii sa reactioneze, la randul lor,agresiv in raport cu altii.In asemenea
caz,conduita parintelui apare ca un model de agresiune pentru copil,care este
interiorizat si transferat in in relationarea cu cu alte persoane,in special cu colegii si cu
cei de-o varsta cu ei,invatand sa exprime emotiile de suparare si ura in afara acestui
mediu.
Urmari deosebit de grave asupra personalitatea copilului(fetitei) il are incestul,
asemenea cazuri fiind,din,nefericire,foarte frecvente.Astfel, dupa afirmatiile lui
K.H.H.Green (1971),la spitalul de copii din Washington, cazurile de rele tratamente
de ordin sexual sunt mai frecvente decat fracturile osoase sau operatiile de
amygdale.De altfel abuzurile sexuale comise de tata asupra ficei minore fac parte din
categoria mai larga a molestarii sexuale a copilului care poate fi considerate ca o
forma a violului deoarece victimele sunt foarte tinere si legal nu sunt capabile sa isi
de-a consimtamantul.
Privitor la aceasta categorie de de victimizare a copilului,A.Thio in urma unei
sinteze a diferitelor cercetari evidentiaza urmatoarele:-intre 9 si 54 procente pentru
femei si intre 3 si 9 procente pentru barbate au fost,in perioada copilariei,victimele
unei maltratari sexuale;O ancheta efectuata in San Francisco de catre Diana Russel
indica faptul ca molestarea fetitelor mici este de aproape la fel de comuna precum
violul pentru femei adulte (38 de procente in primul caz si 44 procente pentru cel de-
al doilea caz);
Toate situatiile arata ca fetitele sunt in mai mare masura molestate sexual decat
barbatii iar majoritatea covarsitoare a celor molesteaza sunt mult mai mult barbate
decat femei.

Bibliografie:Nicolae Mitrofan,Voicu Zdrenghea,Tudorel Butoi-Psihologie Judiciara-


Casa de editura si presa Sansa-S.R.L.,Bucuresti ,1984