Constructia subiectului

Structurat n douzeci de capitole lungi, este alctuit din doua planuri narative .

Un plan urmrete destinul tnrului Felix Sima care, rmas orfan, vine la Bucureti pentru a studia
medicina. Aici triete iubirea adolescentin pentru Otilia, pe care o cunoate din corespondena lui Costache
Giurgiuveanu, unchiul su, care trebuia s-i fie tutore i s-i administreze bunurile lsate de tatl su care murise.
n casa lui mo Costache, unde va locui, l va cunoate pe Pascalopol, un moier, cu maniere alese, i clanul Tulea
ce locuiete n vecintatea casei lui Costache. Felix o iubete pe Otilia, dar este gelos pe Pascalopol, nelipsit din
preajma fetei, a crui prezen este necesar, prin generozitatea i cavalerismul rafinat. Otilia l iubete pe Felix,
dar vrea s-l ajute s se realizeze n cariera lui tiinific, intuindu-i cu maturitate i luciditate ambiia, dorina de a
ajunge cineva. Plimbrile cu trsura la osea mpreun cu Pascalopol, capriciile i luxul satisfcute cu
generozitate subtil i discret de ctre acesta, instinctul feminin precoce, inteligena i discernmntul practic,
izvort dintr-o existen timpurie nesigur, o fac pe Otilia s-l accepte pe Pascalopol drept so. Nenelegnd
modul de a gndi al Otiliei, Felix o consider o enigm. El va studia cu seriozitate, va deveni medic i profesor
universitar, fcnd o cstorie strlucit. Otilia va rmne o amintire, o imagine a eternului feminin.

Procesul maturizarii tanarului Felix se constituie ca un bildungsroman.

Al doilea plan prezint clanul Tulea,care vor s pun mna pe motenirea lui Giurgiuveanu, fiind
mobilul principal al tuturor aciunilor care se desfoar. Fac eforturi pentru a o nltura pe Otilia, fiica vitreg a
lui mo Costache, fata celei de a doua soii, crescut de acesta fr acte de adopie. Atacnd-o pe Otilia cu infinite
ruti, clanul cunoate declinul familial: Aglae nu reuete s pun mna pe banii lui Costache, pentru c i furase
Stnic, ginerele ei, de sub saltea, la al doilea atac cerebral; Stnic renun la Olimpia care-l plictisea i nu inea
pasul cu ritmul su alert i imprevizibil de arivist, prefe-rnd-o pe Georgeta, o femeie uoar, dar prezentabil,
inteligent, care-i va nlesni relaii nalte, n lumea Bucuretiului; Titi va divora de Ana, evolund psihic spre o
idioenie vizibil( se legna din ce n ce mai mult); Aurica va rmne tot nemritat i nerealizat.

Romanul are doua nuclee familiale dispuse in antiteza.Pe de-o parte, clanul Tulea aparent unit sub
autoritatea Aglaei si a asemanarilor fizice si a membrilor ei, pe de alta parte familia lui Costache Giurgiuveanu
reunite pe baza legaturilor sufletesti sau conjuncturale(orfani). Totul se ordoneaza in jurul istoriei mostenirii,
fiind deci dinamizat de un conflict economic.Tema paternitatii dezvoltata tot in acest plan- reliefeeaza un
conflict de ordin moral.

Structural romanul este asezat sub semnul simetriei semnificative, cu infinita grija pentru precizarea
locului si a timpului actiunii: inceputul lui iulie 1909, pe strada Antim, in Bucurestiul inceutului de secol XX.
Discursul narativ incepe cu sosirea lui Felix Sima pe strada Antim din Bucuresti si se incheie cu aceeasi imagine
in epilog, cand peroanjul-matur are nostalgia tineretii si revine la locul initierii in viata.cele doua tabloui care au
acelasi dcor ( casa din strada Antim) evidentiaza insa si o tehnica a contrastului ( descrierii ample, balzaciene de
la inceput ii corespunde imaginea sintetica din final.Replica lui Costache Giurgiuveanu, absurd la inceput- Aici
nu sta nimeni- are putere de destin.In final, cu adevarat, nu mai apare nimeni din clanul Giugiuveanu sau Tulea,
marturie a existentelor derizorii ramanand doar casa ruina.

Apare o elipsa, deoarece epilogul prezinta evenimente de dupa Primul Razboi Mondial, deci distantate in
timp, insa necesare pentru rezolvarea destinului tuturor personajelor, romanul Doric avand un final inchis.

Incipitul si finalul romanului inchid intr-o succesiune cronologica destinul personajelor in raport cu
eroticul si cu maritalul, plasate sub semnul esecului, al neimplinirii, actiunea prpriu-zisa fiind urmata de un
epilog prezumtiv plasat la un deceniu si jumatate.Sunt prezentate succinct destinele unora dintre persoanje : Felix
(cariera si casatoria acestuia),Otilia (evolutia ei , care eliberata de mosier se casatoreste cu un conte sau asa
ceva), Stanica (succesul acestuia si noul mariaj), Pascalopol.

Incipitul romanului fixeaza exact cronotopul, in stilul metodei balzaciene, prin acumularea detaliilor :
intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin ininte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani,
imbracat in uniforma de liceean, intra in strada Antim, venind dinspre strada sintilor Apostoli.

Naratorul introduce cititorul in spatiul si timpul actiunii odata cu personajul care vine din exterior ( deci cu
calitatea de persoanj-reflector), pretext de prezentare detaliata, veridical a persoanului de odinioara.

Incipitul romanului aduce personejul reflector, Felix-Sima, tanarul de 18 ani care, cu o privire inocenta,
surprinde stereotipiile si anomaliile mediului bucurestean, supravegheat neincetat cu ochiul demiurgic al
naratorului omniscient.Secventa initiala, accentuat descriptiva, continua cu prezentarea treptata a personajelor
implicate dupa asa numita tehnica a portretului demonstrativ.Astfel se construieste portretul personejului in
3 etape, si anume : prezentarea generala, cu focalizare pe un amanunt fizic revelator si pentru revelarea
trasaturilor dominante de caracter, continuarea cu descrierea interioarelor ca modalitate de caracterizare indirect si
prezentarea nuantata a comportamentului persoanjelor ( Felix si Otilia in mod special).

Arta compozitiei valorifica si alte tehnici moderne precum cea a contrapunctului (decorul citadin e brusc
substituit cu peisajul vast al Baraganului, casa din strada Antim, casa din strada Victoriei), a colajului
(juxtapunerea planurilor).

Actiunea desfasurata pe parcursul catorva ani, debuteaza cu venirea lui Felix Sima la Bucuresti pentru a
urma medicina, asemenea tatalui sau si are ca deznodamant plecarea Otiliei cu Pascalopol dupa moartea lui
Giurgiuveanu.

Conflict

Conflictul principal al romanului se contureaz n jurul averii lui mo Costache, prilej pentru
observarea efectelor, n plan moral, ale obsesiei banului. Btrnul avar, proprietar de imobile, restaurante,
aciuni, nutrete iluzia longevitii i nu pune n practic nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei. n
plan secundar, se urmresc aspectele definitorii pentru o societate n care motorul evoluiei este banul. Aurica este
obsedat de avere pentru c triete iluzia c aceast i-ar asigura o partid strlucit, Stnic se cstorete cu
Olimpia fiind ademenit de zestrea promis de Simion, dar care se spulber dup o ateptare ndelungat, Otilia se
obinuiete s fie ocrotit de Pascalopol, care i asigur un anume confort material.

Acesta este conflictul exterior al romanului, conflictul declansat de mostenirea care i se cuvine Otiliei, dar
care este vanata de clanul Tulea , condus de autoritara sora a lui Costache si de avocatul Stanica Ratiu.

Mai exista insa si un conflictul interior al romanului care apartine lui Felix si se relationeaza cu meandrele
sentimentului erotic.

Spatiul epic se largeste, de asemenea, prin plasarea conflictelor in locuri deferite: casa lui Costache
Giurgiuveanu, cu rol de centrum mundi, casa familiei Tulea, a lui Pascalopol, mosia acestuia, etc.

Tema
 Balzaciana, este cea a existentei unei societati prcis ancorata intr-un spatiu geografic si intr-o perioada
istorica ( existent societatii burgeze bucurestene in primul sfert al secolului trecut). Aceasta tema fundamental se
dezvolta in trei arii tematice: tema mostenirii, a paternitatii sic ea a iubirii.Se poate identifica si o tema a
pervenirii in masura in care toate personajele ( cu exceptia lui Pascalopol) nazuiesc- constient sau inconstient)
sa patrunda intr-o sfera sociala superioara, prin imbogatire, prin casatorie sau prin afirmare profesionala.

Balzacianismul este prezent n "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaz viaa burgheziei
bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea, societate degradat sub puterea mistificatoare a banului, ntreaga
aciune a romanului construindu-se n jurul averii lui mo Costache Giurgiuveanu, care concentreaz faptele i
reaciile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai puin de motenire. De altfel, Balzaca concentrat
ideea c banii, averea au putere distrugtoare asupra eticii unei societi, afirmnd: "Zeul la care se nchin toi
este banul". Tot aici se nscrie i motivul literar al motenirii, majoritatea personajelor pzind cu strnicie
integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu vehemen nfierii Otiliei de ctre
Costache, iar cnd acesta moare, instituie o adevrat paz militar pentru a "u fi nstrinat nici un obiect din casa
fratelui: "... s fii cu ochii n Patru, s nu ia cineva vreo hrtie, vreun lucru, nici un cap de a, aici eu rasund, ca
unica rud mai de aproape". Ideea paternitii este nucleul epic al romanului, fapt confirmat Clinescu nsui,
care-i intitulase iniial romanul "Prinii Otiliei". Ideea paternitii este, de asemenea, de influen balzacian,
preluat
probabil din romanul "Mo Goriot", n care degradarea relaiilor din cadrul familiei duce, fr putin de tgad,
la degradarea ntregii societi.Balzac exprim aceast idee prin replica lui Goriot, aflat pe patul de moarte:
"Patria o s piar dac taii sunt clcai n picioare. Societatea lumea se bazeaz pe paternitate, totul se prbuete
dac nu-i mai iubesc copiii prinii".
Relaiile interfamiliale sunt conflictuale i degradate i n romanul lui Clinescu.

Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt nvinse de avarifia personajului, el
neputnd asigura "fe-fe-fetiei" lui traiul n viitor, tnra fiind nevoit s se mrite cu Pascalopol. Acesta, la rndul
lui, nu-i definete foarte bine sentimentele fa de Otilia, nu tie ct o iubete ca un tat i ct ine la ea ca la o
iubit, nu poate distinge "ce e patern i ce e viril" n relaia sa cu tnra Otilia. Relaia familial a Aglaei cu fratele
ei, Costache, se degradeaz profund din cauza averii acestuia, distrugnd orice sentimente fraterne ntre cei doi.
Relaia familiei Olimpia - Stanic Raiu se rezum la discursuri fade despre familie i societate, tema dizertaiilor
sale fanfaronade fiind paternitatea, o teorie demagogic prin care Stanic stoarce bani de la oricine. Aurica i-ar
dori o familie, dar deoarece concepia sa este complet fals, alergnd disperat dup brbai, nu reuete s-i
ntemeieze un cmin. De asemenea, relaiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate, Aglae stpnete cu
autoritate distrugtoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tat i ca so, este total neavenit, incapabil i
dezinteresat de a fi un "cap de familie".

Var. 34- tema si viziunea despre lume

n concepia lui G.Clinescu, romanul trebuie s fie epic, s dea impresia de via, s fie autentic, obiectiv.
El pornete de la datele realitii pentru a nfia imaginea societii romneti din Bucuretiul primelor decenii
ale secolului al XX-lea.

Viziunea despre lume a autorului se reflect n romanul Enigma Otiliei n tem, structura simetric,
circular, secvenele descriptive n tehnica balzacian, preocuparea pentru aspectele morale, tipologii, modaliti
de caracterizare a personajelor, descrierea spaiului citadin, mediul familial, problematica mbogirii.

Scriitorul porneste de la datele realitatii pentru a infatisa imaginea societatii romanesti de la inceputul
sec al XX-lea, in care valoarea este una materiala- banul, ca si la Balzac.Accentul pus asupra socialului si
problematica imbogatirii sunt elemente caracteristice realismului, la fel ca si problema paternitatii ( sugerata de
primul titlu al romanului, Parintii Otiliei)

Structura discursului narativ este circular, simetrica, amintind de tehnica intalnita si in alte mari romane
realiste (Ion,Liviu Rebreanu, Morometii- Marin Preda.

Se remarca limitarea omniscientei si a obiectivitatii, prin introducerea personajului-martor

Felix Sima si prin prezenta ochiului estetului, naratorul calinescian avand vocatia de a comenta si
nu de a crea o lumea

Viziunea despre lume a autorului este cea a unui moralist si a unui realist care inregistreaza
detaliile pentru a oferi iluzia vietii, dar si pentru a-si exprima prin intermediul naratorului
atitudinea ironica:varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii, marimea neobisnuita a
ferestrelor.faceau din strada bucuresteana o caricature in moloz a unei strazi
italic..Aceeasi perspective ironica a ochiului estetului se remarca si in descrierea casei lui mos
Costache, punand in valoare vocatia de comentator a naratorului din romanul lui Calinescu:
Ceea ce ar fi surprina aici ochiul unui estet era intentia de a executa grandiosul classic in
material atat de nepotrivite.

Ironia, ca si in cazul lui Caragiale, are drept consecinta caricaturizarea.

Dimnsiunea comica- forma a modernitatii si expresie a ironiei autorului.

Tehnica introducerii in scena si cea portretistica sunt de facture realista, deoarece in caracterizare
sunt exploatate: legatura cu mediul, valorificarea detaliilor fizice.

Enigma Otiliei are ingredientele romanului bazacian prin accentul pus asupra laturii morale si
a socialului, scrutat atent de ochiul vigilent al naratorului omniscient, care il zugraveste prin
tehnica detaliului, prin crearea unor tipologii ce amintesc de Comedia umana, prin realizarea
scrupuloasa a imaginii Bucurestiului de odinioara in toate dimensiunile lui, naratorul urmarind
medii sociale diverse, pitoresti pentru cititorul de astazi ( vecinii lui Weissman, casa
Agripinei).Toate aceste elemente reflecta afirmatia prozatorului despre roman ca scriere
tipic realista.

Pe de alta parte este evident depasirea balzacianismului datorita elementelor moderne care
se insinueaza in roman: interesul pentru patologii, comicul, limitarea omniscientei si a
obiectivitatii, pluriperspectivismul in realizarea portretelor.Persoanjele apartin tipologiei
realiste, dar au si o dimensiune caricaturala.

Romanul demonstreaza viabilitaea structurii narative de facura realista.

Insa inoveaza prin includerea unor elemente de structura narativa moderna.

Descrierea Baraganului in mod minutios pe un fundal fantastic, folosirea contrastelor in descrierea campiei
dar si a casei vechi, sunt pagini de sensibilitate romantica. Scriitorul ilustreaza placerea grandiosului, o
sensibilitate acuta la sugestiile de infinit. Elementele romantice reies si din dragostea dintre Felix si Otilia, dar
si din folosirea antitezei in caracterizarea personajelor Felix-Titi; Pascalopol-Costache; Otilia-Aurica, care se
opun prin trasaturi esentiale: inteligenta, ambitie, frumusete in antiteza cu debilitatea mintala, apatie, rautate,
invidie.
Construit in spirit clasic balzacian si cu o viziune realista, Enigma Otiliei, asimileaza elemente ale romanului
modern: finetea, introspectia, luciditatea si precizia analizei psihologice: interesul pentru elementele
contradictorii, tulburatoare si derutante (Otilia- Pascalopol), pentru degradari psihice ( alienarea, senilitatea,
dedublarea constiintei-Simion Tulea), studiul consecintelor ereditatii(Titi)=> sfera modernismului.
Romanul se incheie simetric, revenind la imaginea de la inceput: casa lui Mos Costache apare si mai dezolanta ,
iar Felix reinvie in memorie cuvintele acestuia Aici nu sta nimeni.(element clasicist)
Enigma Otiliei este un roman fundamental al literaturii romane, o sinteza a clasicismului realist de tip
balzacian, cu elemente romantice si moderne, o creatie originala, dupa cum insusi autorul spune: trebuie sa fim
cat mai originali, si ceea ce confera originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental.

Var. 22 Conditia femeii. - Var.23 persoanj feminin interbelic

Conditia femeii este una din temele abordate in romanul lui G. Calinescu.Personajele feminine din acest
roman constituie ipostaze ale femeii surprinse la diferite varste si ipostaze si in diverse conditii: tanara abia
iesita din adolescent (Otilia), femeia la 30 de ani ( Olimpia), femeia intretinuta ( Georgeta), domnisoara batrana
( Aurica), baba absoluta (Aglae).

Desi apartine , prin statutul sau , burgheziei mijlocii, eroina nu impartaseste insa conceptia de viata a
acestui grup social, interest in exclusivitate de aspectele material ale existentei.

Din acest punct de vedere se diferentiaza si de Felix, personaj la care sunt prezentate calitatile burgheziei:
tenacitate, putere de munca, ambitie, onestitate si care considera ca omul se realizeaza prin succesul profesional si
prin casatorie. Otilia nu are vocatia vietii de familie, nu tine cu orice pret sa se casatoreasca, iar daca accepta in
cele din urma sa devina sotia lui Pascalopol o face din nevoia de protective si confort. Prin intregul sau
comportament , eroina se raporteaza asadar antitetic la mediul de viata din care provine

In general, caracterizarea persoanjelor se realizeaza ca in romanul realist- balzacian. Prin tehnica

focalizarii, caracterul persoanjelor se dezvalui progresiv, pornind de la datele exterioare ale existentei lor :
descrierea mediului, a locuintei, a camerei ( oglinzile, revistele, partiturile etc), a fizionomiei

( buclele), a vestimentatiei ( feminitatea).

In mod direct , naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila, biografia personajelor reunite
la inceputul romanului, la jocul de table. Caracterele dezvaluit initial se ingroasa prin acumularea detaliilor de
caracterizrae indirect ( prin fapte, getsuri, replic, relatii cu alte personaje).

Exceptie face portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne: comportamentismul si reflectarea
poliedrica ( pluriperspectivismul). Pana in capitolul al XVI- lea, Otilia este prezentata exclusiv prin
comportamentism ( fapte, gesturi, replici) fara a-I cunoaste gandurile . Aceasta tehnica este dublata, pe acelasi
spatiu narativ, de reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje, ceea ce confera
ambiguitate personajului , iar in plan simbolic sugereaza enigma , misterul feminitatii.

In realizarea majoritatii persoanjelor autorul respecta cate o schema tipologica; in realizarea Otiliei nu se
poate vorbi despre utilizarea unui tipar caracteriologic.

Otilia este un personaj atipic prin comparatie cu alte persoanaje ale romanului. Atipicul personajului ii
confera acestuia aura de mister care da unei femei farmec. Pentru personajele feminine atipicul se concentreaza
intr-un cod de principii conservatoare conform carora femeia trebuie sa-si sume o existenta casnica, dependent de
barbat. Pentru persoanjele masculine atipicul este reprezentate de eros.

In roman, persoanjele masculine, cu exceptia lui Mos Costache, vad in Otilia promisiunea erotica: directa-
Felix, mascata- Pascalopol, senzual vulgara- Stanica Ratiu si sexual maladiva Titi.
 Pentru personajele feminine , in mod deosebit Aglae si Aurica, Otilia este o femeie frivola, fara preocupari
gospodaresti si nu reprezsinta siguranta in casnicie.

Iustrarea a 4 procedee de caracterizare

Daca majoritatea personajelor sunt consturate ca tipuri umane prin scena intrarii lui Felix in casa de pe
strada Antim, Otilia Marculescu este un personaj caracterizat capitol la rand doar prin comportamentism, scapand
oricaror determinari psihologice.

Caracterizarea Otiliei se face preponderant indirect.Un aspect pe care naratorul il subliniaza si pe care
celelalte persoanje par a-l trece cu vederea este pozitia ei sociala : este singurul personaj feminin rafinat, citeste
carti si reviste frantuzesti, studiaza pianul, are o relativa independent economica si o atitudine relaxata fata de
mostenirea virtual a lui Mos Costache.

Pluriperspectivism metoda moderna de caracterizare

Pentru Stanica Ratiu, Otilia reprezinta modelul de fata desteapta, care se descurca in viata.Prin aceasta el
intelege frivolitate senzuala, cochetarie, capacitate de flirt. Nu o valorizeaza datorita calitatilor ei sufletesti, ci
datorita feminitatii senzuale pe care o degaja

Titi, fiul debil al Aglaei, este atras de Otilia ca, de altfel, de orice femeie, si vede in ea promisiunea
satisfacerii. Incapabil sa seduca prin farmec, stangaci si molau, acesta crede, inspirit de mama sa, ca Otilia nu este
decat o femeie usoara si nu se sfieste, in repetate randuri sa o agaseze prin insistentele lui grosolane.

Dintre persoanjele masculine se desprind Pascalopol si Felix, cei care dovedesc o mai buna intuitie a
personalitatii in formare a Otiliei.

Pascalopol , cel mai rafinat persoanj al romanului, are fata de Otilia o atitudine oscilanta, nelamurita,
penduland intre dragoste virile si iubire paterna. Distins prin educatie si maturitate, el nu recurge la gesturi
riscante, nu are orgolii si nu se pasioneaza patetic, traieste in preajma ei pentru a-I oferi confortul de care are
nevoie, ii indeplineste capriciile de tanara domnisoara si asteapta cu rabdare ca timpul sa decida in favoarea lui.
Pentru el, familiaritatea si degajarea fetei nu sunt un semn de incurajare erotica, nici nu-I tulbura mintile, nici nu-l
descumpanesc.

Pentru Aglae, Otilia este o stricata, ea vede exuberanta organica a fetei ca fiind usuratate, contrara
principiilor rigide, patriarhale, conform carora femeia trebuie sa stea la locul ei, sa aiba preocupari casnice si sa se
fereasca de cochetarii.

Daca pentru fata ei, Otilia reprezinta o amenintare, motiv pentru care o acuza de libertinaj, cand vine vorba
ca Titi, intrat intr-o criza de manifestare erotica, sa profite de farmecele fetei, o considera un obiect destinat
refularilor sexual ale oricarui baiat de familie buna.

Aurica, varianta a Aglaei, mai directa si mai incrancenata, vede in Otilia adeversara cea mai de temut in
realizarea planurilor sale matrimoniale. Ea insinueaza ca barbatii o prefera pe Otilia nu pentru ca aceasta este mai
frumoasa, mai cultivate, mai socialbila, ci pentru ca e frivola, usuratica, libertine.Reactiile ei cu privire la Otilia
sunt efecte ale invidiei.

Caracterizare directa facuta de narator- exuberanta si reflexive, culta, nebunatica, serioasa,

furtunoasa, meditativa, muzicanta, cu schema lirica exprimand respectful fata de femeie, sfiala
si inocenta.

Caracterizarea direct este realizat si din perspectiva personajului-martor Felix,

 voce a naratorului obiectiv, care folosete tehnica balzacian a portretului demonstrativ: Fata prea s
aib optsprezece nousprezece ani. Faa mslinie, cu nasul mic i ochii foarte albatri, arta i mai
copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. ns n trupul subiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil
perfect, fr acea slbiciune supt i ptrat a Aureliei, era o mare libertate de micri, o stpnire desvrit
de femeie. Detaliul fizionomic, precizarea vrstei i a potenialei evoluii sunt obligatorii n contextul stilului
narativ adoptat de autor. Finalul nchide evoluia personajului, suprapunnd imaginii iniiale o imagine care l
surprinde profund pe Felix, dar perfect veridic n context: Femeia era frumoas, cu linii fine, dar nu era Otilia,
nu era fata nebunatic. Un aer de platitudine feminin stingea totul.

Otilia se autocaracterizeaza astfel, recunoscand ca este o fire dificila:

Ce tanar de varsta mea iti inchipui ca m-ar iubi pe mine asa cum sunt? Sunt foarte capricioasa, vreau sa
fiu libera[] Eu am un temperament nefericit, ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.

n felul ei, Otilia se comunic mereu partenerului, se lumineaz cu o luciditate care ar fi dat de gndit
unui brbat mai familiarizat cu coordonatele sentimentului.

1) O conversaie ntre Felix i Otilia ilustreaz luciditatea perspectivei fetei asupra propriei condiii.

Este una dintre puinele scene n care eroina se dezvluie, renunnd s se mai ascund n spatele unor
condiionale ( ca i cnd, dac ), specifice conversaiilor ei obinuite. Ceea ce reine atenia n aceast scen
este autocaracterizarea, dezvluind profunzimea caracterului fetei, din care decurg intuiia i sinceritatea: Noi,
fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, i singurul meu merit este acela c-mi dau seama de asta.

Personajul se autocaracterizeaz n mai multe rnduri. Dup ce termin de cantat o pies muzical, las
minile n poal i exclam : Ce sentimental sunt ! Ii marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara, fiind
atrasa de tot felul de lucruri, mai mult sau mai putin importante.

Otilia deruteaz pentru c trece brusc de la o stare la alta.De fiecare dat, ea apare altfel n ochii
celor din jur. Fiecare ntelege o parte din ea, dar nimeni nu o poate patrunde cu adevarat.

n finalul romanului, avem o imagine de nerecunoscut a eroinei, imagine ce confirm spusele ei

despre destinul tulburator i oarecum previzibil al oricarei femei, dupa care adevarata existen se consum n
cativa ani, vreo zele cel mult. Privin fotografia Otiliei, in biroul sau, Felix constat c nu numai Otilia este o
enigm, ci i destinul nsui.

2) O scen definitorie pentru caracterul acestui personaj feminin se desfoar atunci cnd mos

Costache se mbolnvete: nebuna, uuratica l ngrijete cu o pietate filial care strnete admiraia lui
Felix i riposta nciudat a lui Stnic. Totui, cnd pap moare, cochetria o mpiedic s poarte doliu, pentru
c o nvineete la fa.

Punct argumentat: In concluzie, cred ca privind cel mai adesea obtuz, multe personaje ale romanului nu
vad in Otilia decat ceea ce vor sa vada. Parerea pe care mi-am facut-o citind acest roman este ca farmecul
Otiliei rezida in amestecul de acte si trairi contradictorii. Inocenta acesteia este doar o aparenta, caci Otilia este
pragmatic si lipsita de idealism, reusind sa conduca dupa reguli rationale si nu afective relatia sa cu Felix.

Ea se situeaza pe o pozitie oarecum atipica din punct de vedere social, intr-o epoca in care statultul femeii
era inca sub semnul conventiilor traditionale.

Avand acces la deschiderea cultural asigurata de educatie, avand alaturi un protector filantrop si luminat
cum este Pascalopol, putandu-si etala fara teama de ridicol personalitatea exuberant, Otilia este o privilegiata a
sortii.
 Unul dintre cele mai importante planuri narative ale romanului urmrete delicata poveste de dragoste care
i leag pe cei doi orfani, Felix gsind n Otilia o companie feminin care suplinete absena mamei, a unei surori
sau a unei iubite. Cei doi orfani gsesc n iubirea lor puterea de a rezista n faa rutilor familiei Tulea i de a
supravieui ntr-o lume mercantil i degradat valoric.

Cei doi sunt personaje principale, Otilia ilstrnd tipul cochetei, iar Felix pe cel al intelectualului n formare,
singurul personaj rotund al operei. Cuplul Otilia-Felix aduce in prim-plan doua tipuri umane distincte, care au in
comun nu doar sensibilitatea, ci si forta interioara de a renaste prin iubire in spiritul propriului eu. Felix este tipul
intelectualului superior, pragmatic si echilibrat, care isi gaseste implinirea afectiva in institutia maritala si
implinirea profesionala intr-o cariera stralucita, iar Otilia tipul femeii zglobii, vesele, dornice de afectiune,
amestec de superficialitate si profunzime, care isi gaseste implinirea intr-o viata aventuriera, intr-o cariera de
artista, in care poate juca si schima rolurile fara a afecta pe celalalt si fara a fi nevoita sa renunte la sine.

Cei doi veri vitregi sunt orfani: Otilia este fiica soiei de la care Giurgiuveanu a motenit o important
avere, iar Felix este nepotul de snge al btrnului, fiu al doctorului Sima, n urma decesului cruia Felix intr sub
tutela unchiului.

Statutul lor intelectual este precizat nc din incipit: Otilia studiaz Conservatorul, iar Felix vine de la Iai
pentru a studia n Bucureti Medicina, spre invidia Aglaei. Dei se cunosc din fotografiile din copilrie i au avut
i o vag coresponden, Felix se simte tulburat n prima scen a romanului, cnd ajunge n casa lui Costache, de
prezena fetei, singura de care se apropiase att de mult cu excepia mamei. Apariia Otiliei l impresioneaz pe
tnrul obosit de drum i derutat de reacia proprietarului, iar aceast prim imagine a fetei va subordona toate
sentimentele lui Felix. Era firesc, de altfel, ca tnrul s gseasc n Otilia un ideal feminin. Fata rspunde nevoii
lui de ocrotire, de protecie i de dragoste. Lipsit de la o vrst fraged de cldura sentimentului matern, Felix i
ndreapt nspre Otilia aceste sentimente: Pentru ntia oar Felix era prins de bra cu atta familiaritate de o fat
i pentru prima oar, lund act de izbucnirea unei simiri pn atunci latente, ncerc i acul geloziei, vznd cum
Otilia generalizeaz tratamentul.

Portretul fetei este realizat prin ochii lui Felix, care nu nregistreaz dect detalii fizice sumare: blond, cu
bucle, fa mslinie, rochie cu volane, iar portretul lui Felix este realizat de narator, insistnd tot asupra aspectului
exterior: tnr n uniform de licean, atent, faa juvenil i prelung, aproape feminin din pricina uvilor mari
de pr.

n aceast relaie, care mbin sentimente complexe de la dragostea matern la iubirea ptima , Otilia
se dovedete puternic, susinndu-l moral pe Felix, dei acesta e mai mare dect ea. Fata are grij ca tnrul s-
i urmeze studiile cu aplicaie, l supravegheaz i nu i permite s se abat de la calea pe care a ales-o. n acelai
timp, ns, ea l face s sufere, pentru c e sincer n ceea ce privete dorinele pe care le are i e contient de
propriile limite.

Pentru Otilia, Pascalopol nu e rivalul lui Felix, ci brbatul capabil s o ocroteasc aa cum nici mo
Costache nici Felix nu o pot face unul din avariie, cellalt din lipsa experienei de via. Tot Otilia este aceea
care i sacrific iubirea, profund, de altfel, dei mascat sub aparena indiferenei, pentru a nu stnjeni viitorul
lui Felix. Fata manifesta fara vreun interes material deosebit o atractie misterioasa pentru Pascalopol, care
contravine iubirii ingenue pentru Felix. Comportamentul Otiliei se poate interpreta ca fiind specific varstei,
tinerele manifestand adeseori atractie pentru barbatii maturi care le ofera protectie. Comportamentul enigmatic al
Otiliei genereaza intriga intr-o poveste de amor. Pentru Otilia iubirea fata de Felix nu are acelasi sens

In secventa narativa in care Felix intra in camera Otiliei, dezordinea il atrage, conducandu-l catre un
univers spiritual al ascunzisului feminin, potrivit cuvintelor autorului. Intrarea in spatiul labirintic al Otiliei
marcheaza inceputul unui traseu afectiv sinuos, la capatul caruia cei doi se redescopera Felix matur, Otilia
independenta. Atractia fata de Otilia il dezamageste, caci nu reuseste sa o inteleaga, fata are schimbari bruste de
atitudine, pe care mintea rationala a lui Felix nu le poate accepta.
 In exegeza literara s-a avansat teoria potrivit careia nu Otilia ar avea vreo enigma, ci Felix crede ca aceasta
are .Calinescu insusi explica faptul ca Pentru orice tanar, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge dandu-i
in acelasi timp dovezi de iubire.

Dac n epilogul romanului, Felix pstreaz datele din incipit realizndu-se n plan profesional i social,
ceea ce confirm o trstur esenial din portretul demonstrativ ( culoarea mslinie a obrazului i tietura
elinic a nasului corectau printr-o not voluntar ntia impresie ) , n cazul Otiliei surprinde metamorfoza. O
prim scen semnificativ pentru evoluia relaiilor celor dou personaje ntlnirea din momentul n care Felix
ajunge n casa lui mo Costache fixeaz o imagine a Otiliei de o delicatee angelic: Faa mslinie, cu nasul
mic i ochii foarte albatri, arta i mai copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. Una dintre ultimele
scene din roman ntlnirea dintre Felix i Pascalopol n tren, dup mult timp de la evenimentele relatate
impune o alt imagine a fetei, care e aproape de nerecunoscut: o fotografie care nfia o doamn foarte picant,
gen actri ntreinut. Speriat, Felix nelege c a avut el nsui un rol esenial n metamorfoza fetei. ntre aceste
dou imagini ale Otiliei se nchide evoluia unei relaii care nu are anse s se mplineasc n circumstanele
create de romancier.

Eecul n dragoste l maturizeaz, dndu-i putere s nu renune la carier. Felix nelege c, ntr-o astfel de
societate, dragostea nu mai este un sentiment pur, iar csnicia devine o afacere, nu o mplinire a iubirii. Chiar el
se cstori ntr-un chip care se cheam strlucit i intr, prin soie, ntr-un cerc de persoane influente".
Consider c n relaia Felix-Otilia, femeia este cea care dovedete c are puterea de a decide pentru amndoi i
fora de a face un sacrificiu din iubire, oferindu-i lui posibilitatea de a se mplini profesional. Nici ei nu i s-ar fi
potrivit viaa modest pe care ar fi fost obligat s o duc alturi de studentul Felix. Moartea lui mo Costache i
pierderea motenirii impune acest deznodmnt. Cuplul Felix-Otilia ilustreaz eecul n iubire.