neles ca postulat nainte de a deveni concept i apoi sistem de concepte, postmodernismul pare

s cuprind totul, evolund pe principiul holografic n care partea devine ntreg i ntregul parte, fiecare
aspect al su fiind capabil s reflecteze imaginea general. Postmodernismul ascunde o iluzie
nedogmatic, unific realitatea cu imaginaia, realismul cu fantezia, ficiunea cu critica.
Postmodernismul este plural i tolerant, subsumeaz ironia, parodicul, intertextualitatea, metalimbajul
i autoreferen- ialitatea textului, lsnd grija creaiei n seama poiesis-ului. Distanat de orice iluzie,
fiind amprentat deopotriv de moderni i de romantici, el refuz orice ingeniozitate. Pentru
postmodernism inspiraia produce sensul. Este recuperator, totalitatea refcndu-se prin acumulare
sumativ. Propune o lume desubiectivizat, desolemnizat ce-i afl autenticitatea doar n propriul text.
Fragmentele de real sunt iluminate prin procesul povestirii, iar forma simbolic a demiurgiei sale este
metaliteratura. Prin acest termen ambiguu (ce tinde s rmn ambiguu pentru a-i prelungi vitalitatea)
se ncearc dizolvarea barierelor dintre realism i idealism, dintre form i coninut. Absena genereaz
totul. Totul se nate din nimic. Logica postmodern recupereaz simbolicul ca valoare pasiv.
Postmodernismul depete metoda (metodele) i impune fiina hermeneutic.