Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective:
Cuvinte cheie:
Valorile limbii: intonatia, ritmul, pauzele, timpul, miscarile care dau limbajului
valente afective;
Comunicarea este eficienta daca sunt reunite in mod optim: inteligibilitatea vorbirii,
bogatia informatiei si rapiditatea transmisiei. Limbajul realizeaza acest efect prin doua
procedee complementare:
Acumularea este transmisia unei informatii cat mai bogate posibil, plecand de la
elemente limitate ca numar. Elementele de valoare (elemente suprasegmentale)
permit aceasta acumulare;
Intelegerea sensului se face in mod global si comunicarea este constructia structurii optimale
de functionare si transmisie a informatiilor.
Pentru persoanele cu diferite grade de hipoacuzie, dar mai ales pentru cei cu
hipoacuzie severa si profunda discriminarile posibil de realizat sunt sarace dar pot fi
pretioase, inclusiv pentru reducerea impreciziei miscarilor fetei. La varsta prescolara
circuitul reflex auditiv-fonetic este conditionat de satisfacerea trebuintelor bazale dar si de
activitati mai complexe (imitarea adultilor). Expresia se leaga de primele adaptari la mediul
fizic si social. Specialistii in metoda verbo-tonala considera ca aceasta tehnica da auditiei un
rol important si comparativ cu aceasta toate celelalte mijloace de constituire a fonatiei
(vizuala, tactila, perceperea fluxului si temperaturii aerului, punerea in pozitie pasiva a
organelor fonatorii) sunt perimate. Se produce de fapt o interventie activa asupra fonatiei, de
natura motorie. In cursul exercitiilor fonetice pure se elimina informatiile vizuale (este
ascunsa fata vorbitorului), intr-un mod progresiv, pentru a permite concentrarea asupra
decodificarii elementelor sonore ale mesajului.
Lantul comunicarii contine patru momente: emisie, transmisie, receptie si perceptie, iar
acestea sunt intercorelate, emisia determina perceptia si invers.
Pentru copiii care nu au auzit nimic, campul optimal reprezinta un camp astfel amenajat
incat sa permita niste prime recunoasteri ale caracteristicilor sunetelor vorbirii.
Corpul participa la producerea limbajului prin atitudini si miscari. Miscarea este un element
structural: gesturile, mimica, atitudinea sunt semnificative pentru receptor; participa la
transmiterea de semnificatii afective, insotesc linia melodica; miscarile insotesc ritmul frazei,
puncteaza frazele, subliniaza cadenta si accentul.
2.1. Aparatura verbo-tonala este destul de sofisticata si specifica. Aceste aparate electronice
vor trebui sa elimine diferite zone frecventiale si sa transmita sunete foarte grave. In
continuare vom prezenta cateva din aparatele utilizate.
Audiometrul verbo-tonal
Aparatul ajuta la depistarea auditiei (receptiei) frecventelor sonore specifice vorbirii.
Este compus din doua parti: o sursa de sunete si aparatul de masura. Sursa permite emiterea
de logatomi filtrati pe benzi de frecventa. Logatomii selectati acopera, practic, tot spectrul
frecvential al vocii umane. Audiograma verbo-tonala a unui deficient auditiv indica diferenta
intre auditia sa patologica si auditia normala, de referinta, in relatie stransa cu frecventele
sunetelor vorbirii si nu in raport cu sunetele pure.
SUVAG-urile
Pentru educarea auditiei, Guberina a conceput doua aparate care utilizeaza datele
sistemului verbo-tonal. Au trei caracteristici:
ele permit transmisia frecventelor foarte grave (sub 10 Hz), care sunt mai bine
pastrate la persoanele cu deficienta auditiva severa si profunda; aceste frecvente
transmit cel mai bine ritmul si intonatia;
a) SUVAG I
Amplifica si transmite frecventele cele mai joase ale vorbirii. Receptia mesajului, emis
prin microfon, este realizata printr-un vibrator (cale tactila) si/sau prin casca (cale aeriana).
Intre cele doua parti amplificatoare este incorporat un joc de filtre trece-jos. Alegerea
filtrajului se face in functie de curba audiometrica obtinuta (la fiecare subiect) si in functie de
raspunsurile pe care acesta le-a dat in cursul incercarilor. Se cauta filtrajul optimal in functie
de calitatea vocii, de ritm, de perceptia vorbirii si de confortul auditiv exprimat de catre
subiect. Poate fi utilizat fie in clasa (grup), fie individual.
b) SUVAG II
Este un aparat mai complex decat precedentul, a carui curba de raspuns poate fi modificata.
Pe langa elementele componente ale lui SUVAG I, SUVAG II contine o serie de filtre trece-
sus, trece-jos si trece-banda. Combinarea adecvata a acestor filtre permite adaptarea
amplificarii la fiecare caz in parte.
c) Vibratorul
Amplificand intr-o maniera selectiva frecventele joase, poate fi utilizat singur, cu
proteze sau cu casca. Favorizeaza perceperea ritmurilor (muzicale si corporale), a
elementelor suprasegmentale.
d) Planseta vibratoare
Principiile de baza care se aplica sunt: principiul acustic; principiul fonetic; principiul
lingvistic.
Pentru cercetarea campului auditiv optimal trebuie cunoscuta curba auditiva: prin
audiometrie verbo-tonala sau tonala. Pierderile auditive, exprimate in decibeli, vor indica
cum sa actionam asupra intensitatii. La SUVAG I se pastreaza tot spectrul, o prima filtrare
consta in reglarea intensitatii la niveluri ceva mai mici decat cele necesare atingerii pragului
la frecventele cele mai alterate. Apoi se incearca obtinerea parerii copilului. Se fac cateva
incercari la niveluri diferite de intensitate.
Exemplul 1:
Exemplul 2:
Se regleaza filtrul de trecere spre frecventele grave, activand filtrul de 600 Hz. Se
monteaza vibratorul si se regleaza intensitatea de iesire la un nivel confortabil pentru copil.
Se cauta pe care parte a corpului produce vibratorul cele mai eficiente raspunsuri.
Hipoacuziile profunde sunt refractare, cel putin in prima parte a reeducarii, la perceperea
sunetelor pe oasele craniului.
Exemplu:
Exemplu:
Intr-o prima lectie se pot prezenta cinci cuvinte care sunt numele proprii ale unor
persoane cunoscute de catre elev. Aceste cuvinte trebuie sa prezinte caracteristici fonetice
foarte diferite si sa fie ilustrate prin fotografii. Se pronunta rar fiecare nume, indicand
imaginea persoanei respective. Se repeta demersul pentru a se putea stabili legaturi intre
persoana numita si o situatie complexa in care se asociaza miscarile fetei cu stimularile
ritmice ale vibratorului. I se cere subiectului sa indice persoana din fotografie, numita de
catre profesor.
mama de frica;
vai de durere;
oh din admiratie;
Se pot crea situatii care corespund acestor emisii verbale, se poate recurge la folosirea
ilustratiilor. Pe parcursul sedintelor de reeducare se vor opune perechi de stimuli: mama,
de frica cu vai, de durere; ah, din admiratie cu ha, ha, din ras; ham, din indoiala cu
da, pentru certitudine. La inceput, copilul este lasat sa vada fata profesorului, pentru a
observa miscarile organelor fonoarticulatorii dar si expresia faciala a starii emotionale.
Se extinde treptat campul frecventelor care totusi limitat de starea auditiva. Aceasta
modificare constituie o noua sarcina: identificarea acelorasi cuvinte intr-un camp modificat.
Dupa atenuarea zgomotului se pot relua exercitiile prin introducerea de noi cuvinte. Este
surprinzator ca desi subiectul, conform curbei audiometrice tonale, nu aude la frecvente de
peste 500 Hz, se poate adapta totusi la noile stimulari. O explicatie ar putea fi data de
prezentarea, poate prea abrupta, a unor tonuri pure care constituie un obstacol pentru
persoana surda care nu beneficiaza de sprijin. Formele vorbirii sunt compuse din grupe de
frecvente situate undeva intre joase si inalte. Armonicele vor fi excaladate ca niste trepte,
pana la limita posibilului. Explorarea altor campuri frecventiale se bazeaza pe explorarile
precedente datorate chiar unui fond redus de cuvinte.
Dupa acelasi model, se prezinta perechi de cuvinte care contin un fonem analog din
punct de vedere al solicitarii tonice.
Dupa cele s-a constatat ca cele doua foneme m si p au fost asimilate prin serii de
cuvinte si cand articularea lor a dobandit o individualizare relativ stabila, se introduce
valoarea mediana b. Acest fonem, care va fi opus lui m, va fi mai putin hipoton, nu va
lasa sa cada valul palatin si va fi mai lung. Opus lui p, acest fonem va fi mai putin
hipertonic. Usoara hipotonie face posibila o vibratie laringiana.
Situate in acelasi punct de articulatie, p-b-m, vor fi dispuse gradat din punct de vedere
a reglarii tonusului. In cazul unor reglari patologice ale tonusului, in hipertonie, se
coordoneaza interventia psihopedagogului cu a profesorului de sport si eventual cu a
medicului pentru a se realiza decontractia si relaxarea generala. In cazurile de hipotonie
antrenamentele se vor incepe cu puternicele contractii ale p-ului.
Ca urmare a parcurgerii etapelor anterioare s-a reusit stocarea unor expresii si cuvinte.
Acestea vor trebui incluse in anumite situatii. Situatia exprimata trebuie sa fie mimata sau
prezentata astfel incat semnificatia si modul de exprimare sa se intrepatrunda. Copiii
urmaresc prezentarea de catre profesor a unor suite fonetice, in fata unor imagini ilustrative.
Apoi vor repeta cate o suita in fata imaginii corespunzatoare. Ulterior se va face analiza
fragmentului respectiv.
Acest aparat permite crearea unor campuri auditive optimale care corespund
particularitatilor functiei auditive la hipoacuzici. Contribuie la ameliorarea inteligibilitatii
unor cuvinte pentru persoanele cu auz deficitar. Poate avea o contributie insemnata in
reglarea protezelor auditive. Permite reglaje mult mai variate de tipul frecventa/intensitate
ceea ce face posibila corelarea spectrelor fonemelor limbii cu nivelul operational al auzului
rezidual.
Un prim pas in reeducare este stabilirea campului optimal in care subiectul face putine
greseli. Se selecteaza frecventele si se regleaza intensitatile. De obicei, se foloseste
materialul exersat la SUVAG I. Noua sarcina este de a recunoaste un material cunoscut in
conditii acustice noi. Auditia si fonatia sunt relationate astfel incat descoperirea semnalelor
vibratorii intr-un alt registru sa fie insotita de conservarea calitatilor vocii obtinute cu
SUVAG I. S-a constatat ca, adeseori, la trecerea pe SUVAG II, vocea ia un timbru de cap.
In aceste cazuri se revine pentru scurt timp la SUVAG I si i se cere subiectului ca printr-un
efort de memorie sa conserve starea de tensiune care da fundamentala potrivita. Se
conecteaza vibratorul la SUVAG II a carui iesire e filtrata pentru trece-jos la 600 Hz. In
continuare se regleaza modul cum se separa intensitatile: mai repede, sau mai incet.
Exemplu: Nu tipa
Se va lucra asupra expresiei corectand erorile care pot sa apara. In finalul acestei parti
a reeducarii, subiectul trebuie sa discrimineze in cadrul cuvantului partile cu frecvente joase
si partile cu frecvente inalte. Este necesara pregatirea unui material lingvistic care sa contina:
cuvinte sau expresii prezentand fiecare o unitate in ordinea frecventelor (grave, acute);
cuvinte care sa fie diferite sub aspectul lungimii ansamblului fonematic si a ritmului; cuvinte
care sa se diferentieze mai putin prin alti factori si numai prin frecvente/intensitati cuvinte
identice ca numar de silabe, diferentiate prin caracteristicile acestei silabe (deschise/inchise)
si locul accentului; opozitii grav/acut in interiorul aceluiasi cuvant.
Teme:
BIBLIOGRAFIE