Aceasta care scrisa de Irina Nicolau este o adevarata comoara de
obiceiuri si traditii romanesti. Ele sunt asezate intr-un calendar comentat de unde putem afla cum si de ce tineau strabunicii fiecare sarbatoare a anului si ce anume s-a pastrat (sau nu) din sensurile de altadata in ceremoniile si festivitatile moderne. Este editata in anul 1998 la Editura Humanitas, in colectia Humanitas Practic si are 127 de pagini. Cartea este structurata in patru capitole: 1- Sarbatoarea 2- Sarbatorile cu data fixa 3- Sarbatorile cu data mobila 4- Sarbatorile si orasenii In primul capitol este prezentata pe scurt o perspectiva asupra sarbatorilor, cum este sarbatoarea perceputa de catre pelicani- oamneni care nu gandesc singuri ci accepta ceea ce alti gandesc pentru ei( de la televizor, din ziare, de pe net...) si de catre oamenii care nu si-au uitat traditiile, stramosii, oameni care stiu sa discearna intre ce e bun din nou si ce nu. Astfel se consider c prin srbtoare este schimbat direcia timpului si totodat este negat degradarea. n totalitatea lor, srbtorile reprezint un mecanism activ, creator de cultur i pstrtor de ordine, al vieii sociale, i sunt,din aceast perspectiv, adevrate acte de comunicare. Pe de alt parte faptul c srbtorim este echivalent cu ideea c nu dm uitrii i nici nu omitem anumite aspecte ale vieii poate cele mai importante din ntreaga existen uman. Nimic din tot ceea ce se petrece pe parcursul desfurrii unei srbtori, nu este la ntmplare. Actele umane ne referim aici la cele care nu in de procesele fiziologice ce se desfoar fr participarea contiinei au calitatea de a reproduce un act primordial i aceea de a repeta un model mitic, n cele din urm. Structura unei srbtori apte sunt ingredientele srbtorii: miezul de sfinenie, timpul bun, locul curat, sufletul primenit, gestul i lucrul potrivit. Totodat trebuie menionat faptul c srbtoarea nu are nicidecum rolul de a rsturna pentru totdeauna ordinea fireasc a lumii, ci acela de a o ntri. Ca s menii ordinea ai nevoie de putere i, din cnd n cnd, te duci pn n haos ca s i-o iei.Sarbatoarea vine n ajutorul existenei umane, este acel popas de care ai nevoie atunci cnd pleci ntr-o cltorie att de lung care se numete via. Pentru a ti cnd este nevoie de aceast rencrcare a bateriilor, omul a avut nevoie de calendar Orice tip de srbtoare se desfoar ntr-un interval de timp stabilit de calendar, ns are nevoie i de un spaiu n care s aib loc, i desigur de o pregtire n prealabil a acestui spaiu. Astfel, in capitolul doi al cartii, autoarea Irina Nicolau prezinta Sarbatorile cu data fixa prezente in calendarul poporului roman (Tic-tacul zilelor pazite: de la Sf Vasile la Sf Stefan, Sarbatoatrea Craciunului: porcul, darurile, colindele, Nasterea lui Iisus, Mosul. Sa ne inchipuim ca zilele trec ca si cum ai urca niste trepte. Pasesti pe una dintre ele si iti spui ia te uita, aici bunica tinea Filipii..... si treci mai departe. Gandul tau de o clipa a dat treptei un sens. Sarbatorile sunt diurne si nocturne, iar dintre cele nocturne cea mai importanta este noaptea de Anul nou, noaptea in care nu se doarme. La fiecare dintre aceste sarbatori, autoarea amintese si cateva dintre credintele populare legate de aceste zile: cine doarme in noaptea de Revelion va fi lenes tot anul, de Boboteaza, copii nu sunt batuti ca sa nu faca bube peste an, cine va lucra la camp pe 11 februarie ( Sf Vlasie) isi va imparti recolta cu pasarile, 21 iulie e Sf Ilie Palie (vizitiul lui Sintilie) daca lucrezi in acea zi iti va arde casa, pe 25 noiembrie, de Sf Ecaterina, femeile nu muncesc de frica sa nu innebuneasca, in noaptea de Sf Andrei duhuri rele vin la geam si te intreaba: ai mancat usuroi? Dar sa nu raspunzi ca altfel ramai fara grai. Craciunul are alocat un capitol intreg, unde sunt expuse mai pe larg toate obiceiurile legate de aceasta zi sfanta: si taiatul porcului si darurile, colindele, nasterea lui Iisus si mesele intinse de Craciun, precum si Mosul, toate au o poveste scrisa in paginile acestei carti. Capitolul trei este dedicat sarbatorilor cu data mobila: in primul rand Pastele si calendarul lui, sarbatorile din prima saptamana de post, miezul Paresimilor, Floriile, Saptamana mare, Saptamana luminata, Duminica Tomii, Innaltarea, Rusaliile, Rusitorii. Incheierea, capitolul patru vorbeste despre oraseni si sarbatorile in oras: Orasul inventator, Sarbatorile si festivitatile, Amestecul oamenilor si al sarbatorilor, Sarbatori mondializate, Cadouri. Intr-adevar exista o diferenta intre sarbatorile de la sat si de la oras , in modul de sarbatorire al aceluiasi eveniment la sat si la oras, la cadourile care se fac, la colindele care se canta. Traditiile sunt mult mai puternice in mediul rural, dar cum spune si autoarea, nu putem spune intr-un mod simplist: satul e bun si orasul e rau. Exita si in oras sarbatori care au corespondent in lumea satului, dar si unele inventate- de exemplu onomastica. Important este sa nu uitam ca sarbatorile sunt ale noastre si nu ale stramosilor, putem face cu ele ce vrem: sa le pastram, sa le folosim, sa ne bucuram de ele. Le putem si uita, dar ar fi pacat. Ultimul sfat inainte de incheiere al Irinei Nicolau este sa ne inchipuim anul ca un sir de margele mari si mici, albe si negre, colorate; unele sunt liupicioase si miros a friptura de miel, altele sunt alungite si miros a sarmale.; zilele de post sunt margelele ca boabele de cafea, duminicile sunt galbene si stralucitoare;anul fara sarbatori e facut din scame: cinci mai mici pentru zilele lucratoare si doua mai mari pentru sambata si duminica. Cu siguranta ca toti ne dorim culoare si arome in viata noastra si nu scame si monocromie, asa ca va trebui sa invatam iar sa ne pretuim sarbatorile cu traditiile lor si cu toata bucuria pe care ne-o aduc in suflete. Cartea Ghidul sarbatorilor romanesti are in paginile ei imagini cu icoane pictate pe sticla din albumele aparute la Editura Meridian. Acestea dau o si mai mare nota de misticism credintelor prezentate. De la mama sa, autoarea a invatat ca cel mai important lucru pentru un om este sa fie om. Atunci cand i s-a propus sa scrie acest ghid, s-a gandit ca una dintre conditiile cele mai simple pe care le are de indeplinit un om este sa tina sarbatorile.