Diagnosticul intreprinderii

Concepte si notiuni de baza ale diagnosticului strategic

1.Conceptul de competitivitate
Conceptul de competitivitate consta in dezvolarea a trei expresii clasiceale
performantei unui sistem fianciar.
Deoarece notiunea de performanta este una abstracta cercetatorii prefer
azi sa utilizeze conceptual de competivitate, concept
care poate fi tradus prinaptitudinea unui sistem fnanciar de
a suporta durabil concurenta.
Puntem vorbi de competivitate atat la nivel micro(afaceri, retele de afaceri
etc) cat si la nivel macro (ne referim la societatea in sine)
2.Afacerea si unitatea de afaceri
Marea majoritate a firmelor performante isi deruleaza azi activitatile in ma
i multe afaceri distincte. In cazul marilor firme depasindu-se uneori cifrade 100
de afaceri individuale.
Orice afacere poate fi caracterizata prin 3 dimensiuni:
a) nevoia ce trebuie satisfacuta
b) consumatorii ce tind sa satisfaca necesitatea considerate ca piataaferenta pe c
are produsul intra in posesia lor.
c) Capacitatile strategice ale intreprinderii in realizarea nevoii.
Resursele strategice sunt acele resurse reduse ca numar, dar care prinvaloarea l
or de utilizare ridicata au un impact
major si vizibil pentru client prin intrmediul avantajelor oferite.
Pentru a detine un avantaj competitiv este nevoie in activitateacreatoare d
e valoare sa alocam cu prioritate nu doar resurse strategicenecesare,
ci si anumite competente esentiale, adica cunostinte si indeletnicirilegate
de resursele strategice necesare in procesul de exploatare.
O competenta este strategica doar daca ia clientul ca punct de plecare sipu
nct de sosire. In functie de specificul organizatiei, competentele strategicepot a
parea in domeniul tehnologiei,
in cel al conceptiei, fabricatiei saudistributiei in marimea si gradul de utilizare al
capacitatiilor de productie,
in calitatea si costul de fabricatie in coerenta si performanta mixului de
marketing, dar si in elemente ale sistemului de gestiune.
Definim afacerea ca un ansamblu particular
de resurse si competentenecesare realizarii competitive a unui produs pe o pia
ta.
Unitatea de afaceri (UA) este un domeniu, de activitate natural
al uneifirme caracterizat printr-
 o omogenizare de factori cheie de succes oferindperspective proprii de crestere
si rentabilitate pe o piata specifica sibeneficiind de concurenti determinati pe o
piata libera.( unde statul nu intervine).

3.Macromediul si mediul concurential

Prin mediul extern
al intreprinderii vom intelege ansamblul factorilorexterni acesteia, factori a car
or existenta este susceptibila de
a influientacomportamentul si prformantele sale afectand-o intr-
un fel sau altul.
Deoarece impactul poate fi
direct sau indirect analiza mediului extern trebuie realizata in doua context dife
rite:
a) Contextual concurential generat de elementele aflate in imediatavecinatate a o
rganizatiei si caracterizate prin posibilitati sporitede influentare a acesteia;
b) Contextual general
care este mai indepartat si au posibilitati maireduse de influienta.
Macromediul reprezinta o extensie a mediului concurential, caci continean
samblul factorilor care concura la satisfacerea a aceeasi nevoie de baza.
Cum un instrument ideal
nu exista avantajele si limitele utilizariiacestora trebuiesc in prealabil cunoscute
.
O prima solutie pe care o are
la indemana diagnosticul intreprinderii o reprezinta grilele de analiza.
Pentru un diagnostic extern principalele rubrici urmarite pot fi:
a) analiza cererei
b) analiza ofertei
c) analiza concurentei
d) analiza provizionarei cu factor de productie
e) analiza mediului social cultural
Diagnosticul intern poate fi condus prin referire prin diferite functiuni le intrepr
inderii:
a) diagnosticul financiar
b) diagnosticul commercial
c) diagnosticul productiei
d) diagnosticul de cercetare-dezvoltare
e) diagnosticul functiei personal
f) diagnosticul organizational
g) diagnosticul cultural.
 A vorbi de diagnostic
strategic fara a arata ce acopera acesta este lipsit de sens exceptand cazurile de
intreprinderi monoactive. De aceea trebuie definitintai prin segmentarea strat
egica conturile diferitelor activitati pentru a proceda pe urma la diagnoze difere
ntiate.
Segmentarea reprezinta operatia de fragmentare in bucati numitesegmente
a anumitului intreg. Preluat initial
in lumea afacerilor de catremarketing, conceptual a fost apoi imprumutat si in
strategie prin notiunea de segmentare strategica nesuprapunandu-
se insa cu strategia de marketing.

Macromediul
Este format printr-o serie de factori externi , care afecteaza in mod
uniform un mare numar de organizatii nu numai intreprinderile din
sector.Exista, cel mai adesea , patru dimnsiuni ale macromediului mai mult
sdau mai putin prezentate astfel:
a) factori politico-legali sunt cei care formeaza mediul politic extern al
organizatiei . Ei atrag intreg sistemul de relatii stabilit intre puterea productiva
si lumea afacerilor in special in domeniul legislatiei si reglementarile legale.
b) factori economici sunt cei care formeaza mediul economic in care
opereaza organizatia . Analiza mediului economic a unei tari presupune, de
exemplu, studierea principalelor variabile macroeconomice ca rata cresterii
economice, soldul contului current, datoria externa dependenta de creditor ,
dependent de expeditori, inflatia, rata dobanzii, raportul dintre economii si
investitii, raportul dintre datoriile externe si PIB, etc. Agentiile de risc utilizeaza
aceste criterii economice alaturi de cele politice in calcularea indicelui de risc
pe tara, indicator sintetic al operatiunilor legate de oportunitatile si
amenintarile acestui sistem.
c) factori socio-culturali sunt acei factori care formeaza mediul specific
constituit din modele de comportament individual si de grup ce reflecta
atitudini, valori si obiceiuri ale societatii unde compania isi desfasoara
activitatea. Evolutia mediului socio cultural poate antrena caderea unor
segmente strategice din cadrul mediului de afaceri si nasterea altora noi dar si
o schimbare in comportamentul salariatilor.
d) factori tehnologici ei sunt determinati de urmatoarele aspecte:
cheltuielile guvernamentale pentru cercetare, viteza de transfer a tehnologiilor,
atractia tehnologica a sectorului, rata de innoire a produselor si ritmul de
aparitie a investitiilor.
Stocuri si Plusuri Economice
Stocul este o notiune strategica desemnanad la o data anume un sold de fluxuri
de intrari si de iesiri.
Fluxul reprezinta o variatie de stoc si releva o dimensiune temporala legata de
cantitatea pe unitatea de timp.
Stocul final este egal cu stocul initial + fluxul de intrari fluxul de iesiri.
Variatia de stoc este egala cu stocul final stoc initial.
Riscul poate fi analizat sub trei forme:

Riscul economic se refera la incapacitatea firmei de a se adapta la timp

si cu cel mai mic cost la variatia mediului extern.
Riscul financiar este determinat de variabilitatea rentabilitatii
capitalurilor proprii sub incidentat structurii financiare a firmei.
Riscul de faliment apare ca un nrisc global care corespunde
imposibilitatii pentru firma de a face fata cheltuielilor antrenate de indatorare
prin lipsa de lichiditati.
Rentabilitatea este in principal determinata de plusul de valoare
obtinut sau astfel spus de bogatia obtinuta prin performantele realizate . Daca
profitul reprezinta expresia absoluta a evolutiei positive a
intreprinderii rentabilitatea reprezinta expresia relativa a aceluiasi fenomen
economic. Se vorbeste adesea de rentabilitataea unei intreprinderi si se
intelege prin aceasta obtinerea de profit.
Lichiditatea se refera la disponibilitatea numerara sau a echipamentului
acestesteia in viitorul apropiat cat sip e cel indepartat, notiunea de lichiditate
se acorda doar cu termenul scurt dupa luarea in calcul a obligatiilor financiare
aferente acestei perioade.
Solvabilitatea se refera la disponibilitatile de numerar la o perioada mai
lunga de timp in care urmeaza sa se onoreze angajamente financiare scadente
, vizand termene lungi . Se presupune ca aceasta notiune nu ridica problem cu
adevarat in diagnostic decat intr-o optica de lichidare a intreprinderii.
Riscul se identifica ca fiind riscul unui activ valabilitatea
probabila a rentabilitatii sale viitoare dar exista posibilitatea definirii riscului si
in raport cu cee ace ar putea sa se piarda , nu doar in raport cu variabilitatea
rezultatelor.
Fondul de rulment este o notiune veche care isi are originea in practica
de afaceri sub intelesul de fond de casa sau fondul care asigura rulmentul , deci
continuarea platilor.
 Sunt folosite azi mai multe notiuni de fond de rulment, cum ar fi fondul
brut, economic, propriu net, global ,etc dar cel mai mare interes analitic si
operational pentru diagnostic prezentandu-l fondul de rulment net.
Pornind de la structurile bilantiere patrimoniale , el poate fi definit astfel:
active imobilizate nete
FR=Cp Ain
Fondul de rulment mai poate prezenta excedentul de capitaluri
permanente, deci parte ce ramane pentru activele circulante, la nivel de jos
privind finantarea acesta fiind excedentul activelor circulante asupra datoriilor
pe termen scurt.
Nevoia de fond de rulment (NFR) consta in finantarea ciclului de
exploatare reprezentand suma necesara finantarii decalajelor in timp intre
fluxurile reale si fluxurile de trezorerie legate de activitatea de exploatare a
intreprinderii.
NFR=UC RC
ciclice resurse ciclice.
Capacitatea de autofinantare a companiilor
Anumite fluxuri de fonduri proprii si interne intreprinderii raman la
dispozitia acestuia si reprezinta autofinantarea sa.
Autofinantarea nu reprezinta un indicator de rezultat caci nu
corespunde unei variatii a valorii patrimoniului pe o perioada de timp data.
Fiind un flux de fonduri, ea nu trebuie confundata nici cu variatia valorii
banesti, care este Cash-flow-ul perioadei.
Capacitatea de autofinantare (CAF) reprezinta o suma de resurse
aditionale generate prin activitatea globala a perioadei si care raman acesteia
dupa prevalarea de dividente. CAF= autofinantarea+dividentele prevalate pe
rezultatul exercitiului. Acest surplus monetar este doar potential caci el nu
coincide cu variatia de incasat, diferenta reprezentand-o suma variatiilor
aferente stocurilor de tot felul, a creantelor clientilor si datoriile furnizorilor.
Capacitatea de autofinantare poate fi calculata fie prin metoda
descendenta, fie prin metoda ascendenta, plecand de la rezultatul net.
CAF =Rez. Ex.+ Amortismente Provizioane
Cash-flow este un flux de lichiditate baneasca, un curent de surse si
utilizari, de disponibilitati intr-o perioada data de timp. Daca CAF este un flux
de fonduri, cash-flow-ul este un flux de trezorerie. Acest indicator real de
rezultat nu trebuie confundat nici cu trezoreria care este un stoc economic,
nici cu rezultatul contabil rezultatul influentat de politici si conventii
contabile.
 Cash-flow-ul nu este sinonim cu autofinantarea, deoarece
variatia trezorerie se poate realiza nu numai din surse interne ci si ca urmare a
unor operatii diverse de natura externa exploatarii.

Costul capitalului. Notiunea de cost mediu ponderat al capitalului

CMP este necesara in finantare deoarece se utilizeaza doar daca

intreprinderea, in ansamblul ei, incheie la sfarsitul anului cu un cost denumit
cost de oportunitate al capitalului.
Costul capitalului este suma ponderata a costului fiecarei surse de finantare,
astfel:
a. Costul capitalurilor proprii Kc cost care este dat de dividentele viitoare pe
care intreprinderea trebuie sa le plateasca actionarilor sai si de variatiile
anticipate a cursurilor actiunilor firmei cel mai dificil de stabilit.
b. Costul datoriilor Kd cost care depinde de dobanda perceputa si de
rambursare a creantei prin costul suportat prin cash-flow-ul pe c are firma
trebuie sa-l plateasca.
CMP=Kc*(Cp/Pasv)+Kd-(1-ip)*(Dat/Pasv).
ip cota de impozit profit.
Astfel, costul datoriilor este diminuat cu economiile de impozit
deoarece creantierii preiau un risc mai scazut decat actionarii, ei accepta si o
rentabilitate mai putin ridicata, costul fiind deci al datoriilor mai scazut decat
cel al capitalurilor proprii.

Metode si instrumente de analiza financiara

A. Bilantul patrimonial contabil
Conceptia patrimoniala contabila care prevaleaza in materie de
informare financiara pleaca de la o evaluare a posturilor bilantiere, fondata pe
pretul de achizitie si recurge la o corectie a acestor valori pt a obtine valori
economice reale. Elaborata in scopul informarii tertilor, ea este mai putin
adaptata nevoilor manageriale, fiind adesea calificata ca o abordare externa.
Bilantul patrimonial se constituie in functie de criteriile de lichidare si
exigibilitate, aceasta presupune ca separarile activului in posturi mai mici de 1
an acoperand rubricile activului imobilizant, respectiv activului circulant. In
pasiv, datoriile pe termen mediu si lung sunt cele cu scadenta mai >de 1 an, in
timp ce datoriile pe termen scurt sunt cele < de 1 an, indiferent de ciclul care le
genereaza.
 Diferenta dintre activ si ansamblul datoriilor reprezinta notiunea de
activ net contabil si constituie valoarea contabila a firmei. Ea reflecta
capacitatea firmei de a face fata angajamentelor asumate cu activele actuale
constituind garantia ultima a creantelor.
Notiunea de fond de rulment patrimonial se noteaza cu FRp. este legata
de corespondenta care trebuie sa existe intre structura de lichiditate a activelor
si structura de exigibilitate a pasivelor. In consecinta conceptia patrimoniala
a FRp reprezinta un indicator al riscului de lichiditate pe termen scurt. Este
preferabila calcularea sa, plecand de la activul circulant si scazand din acesta
valoarea datoriei pe termen scurt.
B. Bilantul functional forma orizontala
Conceptia functionala a bilantului prevede bilantul ca un ansamblu de
stocuri de utilizari si de stocuri de resurse. Ea se sprijina pe o analiza a activitatii
fondata pe diferite cicluri de operatii si are ca obiect final de a facilita
intelegerea functionarii intreprinderii. Aceasta conceptie realizeaza
evaluarea activelor si pasivelor la pretul de achizitie si face abstractie totala de
valoarea lor reala. Calificata ca fiind o abordare interne, ea raspunde mai bine
nevoilor manageriale si ca atare apare un complement la abordarea
patrimoniala.
In raport cu bilantul patrimonial contabil, bilantul functional asaza in
stocurile de utilizari imobilizarile brute si de maniera generala, toate activele
pentru valoare lor bruta de origine.
Amortismentele si ansamblul provizioanelor figureaza la resurse si
reprezinta fonduri proprii de origine interne. Deoarece variatiile de stocuri
corespund exact miscarilor contabile ale perioadei, bilantul functional este o
fotografie la un moment dat a derularii ciclurilor fundamentale astfel:
imobilizarile brute corespund ciclului de investitie;
nevoia de finantare a ciclului de exploatare se evalueaza plecand de la sume
brute, corespunde lichiditatilor inghetate in ciclul de exploatare;
ansamblul resurselor pe termen lung sau scurt corespund ciclului de
finantare.
Bilantul functional orizontal presupune ca resursele stabilite trebuie sa
acopere atat suma investitiilor cat si NFR pentru partea sa stabila. Acesta
presupune ca resursele stabile trebuie sa finanteze utilizarile stabile sau de
maniera ecivalenta, iar FR functional trebuie sa acopere nevoia de finantare a
ciclului de exploatare (NFR).
Relatiile de baza sunt:
FRf =resurse ciclice stabile utilitati aciclice;
Trezoreria neta (TN) = FRf nevoia de finantare a ciclului de exploatare (NFR);
C. bilantul functional resurse comune
 Un astfel de bilant raspunde pe principiul unitatii de casa si pe cel al
neafectarii resurselor la utilizari. El refuza toate corespondentele dintre
stocurile de utilizari si stocurile de resurse, evaluate la valoarea lor de origine.
Ansamblul de utilizari finanteaza ansamblul de resurse si deci nu exista
afectari particulare. Ciclul de finantare este considerat global, motiv pentru
care nu se face distinctie intre imprumuturile pe termen lung si cele pe termen
scurt, ceea ce conteaza fiind doar costurile lor.

Tablourile de flux
Tablourile de flux sunt ducomente utilizate pentru a studiacum
se realizeaza posterior egalitatea fie ea a fluxurilor de utilizari si resurse, fie
a platilor si a incasarilor perioade, denumite si tablouri de flux de trezorerie.
Prin comparare a doua lanturi succesive putem sa punem in evidenta variatiile
pozitive sau negative suferite de diferiteposturi in perioada analizata, deci sa co
nstruim un bilantdiferental.

Un astfel de bilant diferential permite identificarea a patrutipuri de miscari a ca

ror semnificatie financiara poate fiprecizata astfel:
- Anumite conturi de pasiv au suferit o crestere contrapartidaa unor aporturi obti
nute de intreprindere, aceste cresteri de sume de fonduri pusa la dispozitia intr
eprinderii ceafecteaza anumite conturi de pasiv, pot fi deci considerate resurse;
- Anumite conturi de activ au suferit si ele intr-
o masura egalao crestere, aceasta crestere a bunurilor, detinute de intreprinde
ri si a creantelor acesteia, nu pot fi realizatedecat printr-
o utilizare de resurse(folosire);
- Opusul primului tip de miscare si anume anumite conturi de activ pot sa-
si diminueze valoarea , aceasta diminiuaredegaja insa si anumite fonduri suplim
entare, adica resursepentru intreprinderi;
- Diminuarea anumitor conturi de pasiv secundeaza strangereaanumitor angajam
ente pe care intreprinderea le-
a contactatanterior, sau aceasta anulare nu poate fi obtinuta decat intr-
o contrapartida cu o plata ,astfel diminuarile conturilor de pasiv, necesita, in
general, utilizarea de resurse.
 Analiza Pest.

In cadrul unei analize PEST se va pune bazele identificariiaspectelor legate

de urmatorii factori:
a)factori politici
b)factori economici
c)factori sociali
d)factori tehnologici
a)Factori policiti
legislatia tarii in care se vor derula afacerile sau investitiile
sistemul politic si situatia politica a tarii respective
legislatia si politicile privind accesul si reglementarile legate
de intrarea firmelor de pe piata
b)Factori economici
reglementarile fiscal de pe piata
rata somajului
PIB
Puterea de schimb valutar
Nivelul impoturilor vizavi de exporturi
c)Factori sociali
rata natalitatii/mortalitatii
gradul de imbatranire al populatiei
forta de munca
gradul de calificare al fortei de munca
orientare religioasa, culturala, moralitate
puterea de cumparare
gradul etnicilor din zona respective
traditii, obiceiuri
d)Factori tehnologici
capacitatea de inovare
transferal tehnologic de cunostinte
infrastructura
capacitatea de adaptare la cerintele pietei si la competitivitate

Metoda ratelor
Reprezinta cel mai vechi si in acelasi timp cel mai utilizatinstrument
de analiza financiara.In principiul sau metoda ratelortraduce dorinta de
a determina anumite praguri care permiteevaluarea starii unei intreprinderi pri
n compararea valorii ratelorcalculate asupra conturilor sale
cu anumite valori de referinta.
 Aceste norme de referinta pot fi:
a)valori ale aceleasi rate
calculate asupra unor bazestatistice(ex:asupra ansamblurilor intreprinderilor ca
re desfasoara aceeasi activitate)
b)valori realizate de aceleasi rate in cadrul unor intreprinderietalon.
c)obiective pe care intreprinderea urmeaza sa le atinga, exprimate in unitati ce
permit compararea.
O rata este un raport stabilit intre 2 marimi pt.
care comparatia este semnificativa.Cautarea corelatiei intre cele 2 marimi este
esentiala, in plus , ordinea termenilor raportului nu este oarecare, ea fixandu-
se astfel incat marimea lui sa exprimeo logica economica si o semnificatie certa.
In acelasi timp trebuie cunoscute regulile unei bune utilizaria ratelor:
o rata nu are valoare in sine ci doar in raport cu
o anumitanorma sau valoare de referinta.Aceste norme nu suntabsolute, invari
ante( viata afacerilor se preteaza in general rau la denumirea de norme),
ci dimpotriva, ele au un character conjunctual, mai precis istoric;
o rata izolata nu reprezinta nici un interes motiv pt care eanu poate fi interpreta
ta correct decat in cazul unei baterii de rate financiare.
1.Rata de structura
Acest tip de rata se stabileste ca raport intre un element de
active sau de pasiv si suma totala a bilantului reflectand astfelponderea si impo
rtanta elementelor, respective in totalulpatrimoniului intreprinderii.
[lipsa text]
Atunci cand facem comparatie intre intreprinderi din acelasi sector
de activitate sau cand analizam evolutiaintreprinderii cu ajutorul unor bilanturi
successive.In timp ceratele calculate
la nivelul activului bilantului reflecta destul de larg aparenta sectoriala si natura
activitatilor ratele de structuraprivind pasivul permit aprecierea modului de fin
antare si a gradului de autonomie financiara.

2.Rata de echilibru fianciar: Aceste rate confrunta intre ele posturile de A

cu cele de P, izoland elementele pe termen mediu si lung
de cele pe termen scurt, si punand astfel in lumina la nivel de analiza a bilantul
ui, modul de finantare de catre P (resurse) a A.
Ele sunt, in general, calculate si interpretate intr-
o optica ce privilegiaza ajustarea de structuri la termen de utilizari si resurse.
a) Rata curenta se calculeaza ca fiind egalul dintre total A curente divizate la total
P curente.
Cunoscuta sub numele de RATA 2 la 1 (numaratorul sa fie
de 2 ori > decat numitorul) sau rata lichiditatii generale, ea reflecta in ce masur
 a putem sa ne onoram datoriile curente cu ajutorulstocurilor, creantelor si disp
onibilului pe care il detinem.
Nu exista o cifra care sa arate pana la cat
se poate cobori acest indicator, dar practic, s-
a obs existenta unor firme prospere si care au avut o rata curenta subunitara.
b) Indicatorul Test Acid, este un indicator
al lichiditatii immediate care, spre deosebirede rata curenta, nu mai contine la
numerator stocurile (cele mai puti lichide active curente).
Inainte, acest indicator se numea RATA DE 1 LA 1 caci presupunea ca
firma sa detina val. Lichide sau realizabile suficiente pt a-
si plati datoriile curente.
Aceasta cerere, venita din partea bancilor, a slabit, caci s-
a dovedit ca blocarea de numerar in afacere poate duce la slabirea acesteia.

3. Ratele de rentabilitate: Raporteaza un indicator de rezultat fie la un

indicator valoricde activitate, fie la o suma de capitaluri utilizate.
Masura contabila a acestor rate antreneaza distorusiuni sensibile in raport cu
o masura facuta, plecand de la valoarea de piata.
Rata
de rentabilitate masurata contabil tinde sa sublinieze rentabilitatea proiectelor
recente sisa supraestimeze rentabilitatea proiectelor vechi. Aceasta deformare
este datorata in special modului in
care amortismentul influenteaza, prin marimea sa, rezultatul perioadei, caci pr
ofitulamortismentului reprezinta profilul ec. Care poate fi complet diferit de cel
propus de amortismentul contabil. Acest lucru ii
face pe multi analisti sa utilizeze la numaratorul ratelorindicatorul excedentului
brut din exploatare (EBE) care
nu este influentat de politica de amortismente si provizioane.

Deoarece acest lucru introduce ocolisuri importante in masurarea rentabilitatii,

de regula, se utilizeaza urmatorul mod
de calcul contabil al ratelor de rentabilitate:
Raportand rezultatul din exploatare impozitat la intregul Activ economic, obtine
m o masura fiabila a rentabilitatii economice.(Re)
Raportand rezultatul net
la suma capitalurilor proprii, obtinem o masura fiabila a rentabilitatii financiare
(Rf).
Analiza rentabilitatii capitalului poate fi adancita prin utilizarea lanturilor d
e rate, introducand la numitor si apoi la numarator un
 indicator valoric de activitate (cifra de afaceri-
CA), dar si in structurile bilantiere de capitaluri.
Astfel, rentabilitatea economica(Ra)=Profitabilitatea x Rotatia activelor = R
ez. Exerc.
Rentabilitatea financiara= Profitabilitate x Structura Financiara
(pasive divizate la capitaluri proprii)
Noile rate obtinute astfel, pot da indicatii pretioase in cadrul analizei interne
a unuimediu, astfel, profitabilitatea putand fi considerata ca indicator
de marja economica, rata
de rotatie a capitalurilor investite pentru a identifica nivelul activitatilor in rapo
rt cu capitalurileutilizate si ca structura financiara,
care reflecta modul de finantare.

O astfel de dezvoltare a rentabilitatii economice, pune in evidenta faptul ca ace

asta poatefi ameliorata: prin toate actiunile care vizeaza o crestere a rentabilita
tii, deci a profitabilitatii, siprin toate actiunile ce vizeaza ameliorarea rotatiei act
iivului.
Ea ne arata ca aceeasi rentabilitate economica poate fi generate de
2 politici opuse:
a) Politica de pret ridicata cu o slaba rotatie a activelor,
ne sugereaza o anumitarentabilitate vis--vis de costuri.
b)Politica de pret scazuta cu o puternica rotatie a activelor si volume
de afaceri importante( spre ex: o rentabilitate de 10% poate fi obtinuta cu
o profitabilitate de 5% si 2 rotatii ale activelor, dar cu
o rotatie superioara a capitalurilor)

4. Rata de rotatie
Ratele de rotatie sunt indicatori dinamici exprimati in nr de zile ce au
o putere informativa superioara indicatorilor exprimatiin marimi absolute si un
continut mai concret decat cei exprimatiin marimi relative.
Atasate, in principal posturilor ciclice ratele cinetice se calculeaza fie
in nr de rotatii, fie
ca durata in zile a unei rotatii(cand raportul este invers primului caz si se inmult
este cu 360). Este essential ca marimile de la
numerator si numitor sa fie omogene. Altfel, rata nu
are nicio semnificatie. Ratele de rotatiepot
fi scrise ca produs de doua rate distincte dintre durata rotatieipostului din bilan
t si coeficientul de pondere corespunzator.
 Ratele de rotatie sunt instrumente dinamice de analiza a echilibrului financ
iar, permitand identificarea acelor posturi care genereaza variatii in nevoia de fi
nantare a ciclului de exploatare.
Exista intreprinderi care sunt pltite pe loc sau in avanspentru comenzi, alte
le in
care stocurile se micsoreaza foarterepede (marile magazine) sau care primesc a
vansuri importante(agricultorii).
5. Ratele analizei bursiere
Pentru intreprinderile cotate la
bursa, domeniul analizeifinanciare a performantelor ajunge sa se intrepatrunda
cu cel al analizei bursiere, prima oferind instrumente specific pentru ceade
a doua.

Analiza bursiera consta in randamentul titlurilor ptinvestitor, ea acorda o impor

tanta particulara urmatoarelor rate:
a) Coeficientul de capitalizare bursiera (PER) care masoarade
cate ori sunt dispusi investitorii sa cumpere profitul peactiune reprezentand ast
fel un bun indicator de
comparative pt intreprinderi in aceeasi ramuraeconomica PER reprezentand inv
ersul unui prag de rentabilitate atestand cu precadere calitatea anticipariloract
orilor pietei fata de intreprinderea analizata. Un PER
superior mediei semnifica un procent de rentabilitate maiscazut, dar in acelasi t
imp el denota in caz de cumpararea actiunilor o prognoza de evolutie mai favor
abila a performantelor intreprinderii analizate. Spre exemplu, un PER mediu s-
a stabilit la 18 adica 1/18=5.555% procentul de rentabilitate fiind acesta. Un
PER de
25% reprezinta ca piata accepta pentru titlul in cauza o maislaba rentabilitate p
rezenta pentru ca este convinsa ca intr-
o evolutie viitoare intreprinderea in cauza isi vaaccelera titlul de crestere.
b) Profitul per actiune (EPS) este un indicator
de analizafinanciara ce exprima direct profitabilitateaintreprinderii. EPS=
PROFIT NET/NR ACTIUNI. Daca
numaratorul nu trebuie sa influenteze elementeleexceptionale,
la numitor este indicat sa se foloseasca nrmediu de actiuni din perioada analiza
ta deoarece o emisiune mare sau achizitionare de actiuni chiar inaintede inchid
erea bilantului ar distorsiona acest indicator.
 Instrumente si crieterii financiare de decizie
Criterii statistice
A. Rata
de lichiditate sau de autonomie financiarareprezinta o cale simpla privileghiata
de creantieri darcare nu rezolva aceste problem legate de lichiditate.
Aceste rate
au deseori o semnificatie redusa deoarecemasura prin care gradul de lichi
ditate si exigibilitate estedestul de grosier redara.

O cale traditionala de apreciere a echilibrului financiar al unei firme este in

sa calcularea si interpretarea termenilorfundamentali ai trezoreriei.
O astefel de interpretare se poate face atat static prinutilizarea ca
instrument de analiza a bilanturilor financiarecat si dinamic caz in
care instrumentul de lucru este tablulde flux de numerar.

Analiza de lichiditate realizata prin interpretarea bilantuluipatrimonial cont

abil este prin natura lui una static caciconduce la
o lectura particulara a structurii financiare, vazuta in
idea continuarii exploatarii,
o astfel de analizanecesita in prealabil o retratare si o reclasare a costuril
orde Activ si Pasiv caci pragurile de lichiditate siexigibilitate realizate de bil
ante sunt mult mai grosiere.
Regulile de decizie in acest caz sunt furnizate de termeniirelatiei fundamen
tale a trezoreriei.
Pt
a interpreta correct acesti indicatori trebuie sa avem in vedere ca urmatoa
rele doau cazuri pot genera pt
diagnostic mai multe ipoteze distincte, asftel:
Cazul1:
Maturitatea comparabila a activelor circulante si a datoriilor pe termen scu
rt
Ip1. In acest caz echilibrul financiar poate fi realizat dareste un echilibru fra
gil deoarece anumite incasari viitoareassociate activului circulant pot fi co
mpromise
de diferiteindice(ex: degradarea stocurilor, neincasarea creantelor)
Ip2. Astefel de situatie poate fi perceputa ca un semnal al unei ajustari fav
orabile in termen de echilibru financiar, intreprinderea putand asigura plat
a obligatiilor sale la scadenta si dispunand totodata de
un stoc tampon de lichiditate pt viitoare ipoteze defavorabile.Aceasta ipot
ezaeste una realista.
 Ip3. Reprezinta o situatie de dezechilibru fianaciar ceimpune interventii co
rectoare pentru ameliorareacapacitatii de plata a intreprinderii.
In situatia de fataintreprinderile care se incadreaza in aceasta situatie,
de regula, se confrunta cu lipsa de viziune strategica ainvestitiei.
Cazul2.
Maturitatea ilegala a activelor circulane si a datoriilor petermen scurt
IP1. Cand activele circulante se rotesc mai rapid decatdatoriile pe termen s
curt, termenul mediu de lichiditate al activelor circulante fiind mai redus d
ecat termenul mediude plata al datoriilor pe tremn scurt, intreprindereare
alizeaza active lichide mai repede decat isi regleazadatoriile.
Ea poate deci sa-si asigure echilibrul financiar cu un fond
de rulment slab sau chiar negativ.

Ip2. Cand activele circulante se rotesc mai incet decatdatoriile pe termen s

curt, echilibrul financiar va necesitaexistent unui puternic fond
de rulment pozitiv.
B. Criterii dinamice de apreciere a echilibrului financiar
In evaluarea bazata pe fluxuri de fonduri (fluxuri de trezorerie potentiala)
instrumental de analiza utilizateste tablul de finantare care se compune din:
a) Constructia prealabila a balantei in scopul de
a recenza diferentele miscarilor contabile
b) Redresarea miscarilor in scopul de a identificafluxurile semnificative, adica cele
care permit analiza deciziilor de investitii si finantare.
In evaluarea bazata pe fluxuri de terzorerie criterialessential
de apreciere al capacitatii de rambursare a intreprinderii este dat de
excedentul de trezorerie a exploatarii, care trebuie sa fie
superior cheltuieliifinanciare.
C.Relatia efectului de levier (instrument fundamental
in diagnosticul rentabilitatii capitalurilor proprii ). Efectul de
levier permite cresterea rentabilitatii financiare, dar antreneaza in contrapartid
a ocrestere a riscului financiar.
Relatia efectuluin de levier
ne arata ca rentabilitateafinanciara este determinate
de rentabilitatea economica,
de diferenta dintre acesta si costul datoriei si de structurafinanciara expri
mata prin levierul financiar.
Efectul de parghie financiara este si mai evident atuncicand se ia in cosider
are efectul impozitarii deoarece in cazul intreprinderilor indatorate apare s
i o economie de impozit datorata deducerii dobanzii din profitul impozitat.
Chiar daca efectul de
 levier reprezinta un cadru de analizasimpla si eficace inn problema raport
ului dintre costuldatoriilor si randamentul activelor, acesta modelareprezin
ta si anumite neajunsuri deoarece ea
nu permite o abordare a problemei sensibilitatii eventuale a costuluispecifi
c al datoriilor si al diferitelor resurse la variatiaprocentului de inadatorare.

Utlizarea coeficientului beta in evaluarea riscului

Coeficientul beta este un elemnt cheie al modelului de piata.
Aceata reflecta tendinta unui titilu de
a varia impreuna cu piata fiind o masura de volatilitate sau a volitatii titlulu
i, comparativ cu disponibilitatea medie.
Astfel daca o actiune are
beta=0.5 acest lucru semnifica ca atunci cand indicile de piata variaza cu
1% rentabilitateaactiunii cunoaste o variatie 0.5%.
Daca beta=2 actiuena este de
2 ori mai riscanta decat un portofoliu mediu. Cele mai multe actiuni au coe
ficientulbenta cuprins intre 0.5
si1.5 iar valoarea medie pentru toateactiunile este prin definitie 1.
Marimea coeficientului beta difera in functie de domeniulde activitate.
Indice crerii valorii economice
Pentru a calcula valoarea economic a unei ntreprinderi specialitii n
evaluare abordeaza n calculele lor patrimoniul i rentabilitatea pieei fie
separat sau luate mpreun, astfel c toate formulele de evaluare se aplic
practic asupra uneia sau amndurora din urmtoarele date de baz:
- activul net (valoarea patrimonial a ntreprinderii)
- capacitatea beneficiara (capacitatea ntreprinderii de a degaja un beneficiu dat
in conditii de animatie??? si de gestiune normale, identice cu cele din ultimii
ani Dac nici o schimbare nu ar avea loc de natur semnificativ.
O formul de evaluare a valorii globale a unei ntreprinderi des utilizata n
practic este urmtoarea:

Plecnd de la V1 i V2 putem determina prin indice sintetic al crerii de

valoare numit rata Q a lui Tobin

O astfel de rata furnizeaz un diagnostic global asupra plusului sau minusului

de valoare creat, daca V2 > V1, deci Q>1 firma genereaz un good
will(beneficiu). Daca V2<V1, deci Q<1 firma produce un badwill. Dac o
firm este cotata la bursa valoarea sa economic este dat de cursul aciunii
 curs care pe o pia eficient este reflectat de consensul stabil ntre investitor
cu privire la bogia viitoare pe care o poate crea ntreprinderea. Pentru a
putea dovedi relevanta acestui indicator bursier n aprecierea bogiei unei
ntreprinderi trebuie s dispunem de o baz de comparaie pertinenta pentru a
ne ajuta s apreciem exact situatia de fata.

Baza de date privind comparatia activul net corijat (ANC) metoda de evaluare
patrimonial a ntreprinderii.
Utilizarea conjugat acestor dou elemente (cursul aciunii si ANC) Permis
realizarea modelului

Trebuie s interpretm un raport calcul ntre o evaluare fondat pe potenialul

prezent i viitor al afacerii i o valoare bazat dezvoltri trecute.
Pentru actionari o firm creeaz valoare economic doar n situaia n care
rentabilitatea capitalurilor proprii (Rz) este egal sau superioar celei asteptate
de ctre acetia.

Poziionarea firmei cu ajutorul matricilor financiare.

exist pe pia mai multe modele dezvoltate pe concepte de teorie pool
financiare n special prin noiunea de valoare economic, majoritatea dintre
acestea fiind de natur empiric, care permite realizarea unui diagnostic global
ce sustine elaborarea strategiilor sale asupra firmei.
plecnd de la modelul P/B au fost elaborat n mai multe matrici de diagnostic
unele bazate pe costul capitalului, altele pe valoarea firmei (modelul
Mckenzie) altele bazat pe creterea ntreprinderii (modelul Zakon - BCG)
pentru a exemplifica modelul Zakon ne orientam pe poziionarea ntreprinderii
n funcie de 4 variabile:

1. RE , Kc - costuri de capital.
Procesul de crestere al intreprinderii cuantificat procentual si masurat prin cifra
de afaceri fara tva(g) si procentul de crestere al pietei(6).Deoarece cresterea
echilibrata poate fi definita prin cresterea cifrei de afacerirealizata in conditii de
rentabilitate si lichiditate astfel combinatia celor 4 variabile permit punerea in
evident a unor situatii specific in cadrul unui tablou.
Toate firmele cu >Kc creeaza valoare,iar cele <Kc distrug valoare.
Daca g>G intreprinderea castiga o cota de piata ,iar daca g<Q ea pierde o parte
din pozitia pe piata.
Aceste inegalitati completate suplimentar cu cea a raportului dintre Re si g pun
in evidenta faptul ca o crestere se analizeaza printr-o serie dezechilibre ce
trebuiesc stapanite prin echilibrarea firmei.
Pentru a pozitiona o firma si bazandu-ne pe conceptul de valoare adaugata pe
piata.Cheia de realizare a acestui demers propus de abordare functional o
reprezinta comparatia intre rentabilitatea cap .investit in firma si costul mediu
al acestui capital.
Calculul si interpretatrea termenilor relatiei fundamentale ai trezoreriei
Fondul de rulment patrimonial
=Capitaluri permanente-imobilizari nete
Nevoia de fond de rulment
NFR=Active curente-datorii curente
Trezorerie neta
TN=active de trezorerie-pasive de trezorerie
TN= -NFR
Evaluarea situatiei nete se traduceprin intermediul a doua fenomene;
a) O reducere a datorita unei politici de investitii corporale si financiare
neinsotite de o finantare stabile aditionala cu o suma comparabila duce la
diminuarea trezoreriei nete.
b) O crestere a datorita expansiunii companiei poate contribui de asemenea la
diminuarea trezoreriei nete.
Calculul si interpretarea ratelor de rotatie a principalelorcosturi ciclice

Observam ca in cadrul unei companii oarecare fata de primul an in celde-

al doilea an aveau o crestere de 23.1% a NFR, procent apropiat cu celcare
a crescut cifra de afaceri cu 22,9%.Aceste observatii ne permit o
prima apreciere favorabila asupra modului in care
firma si a gestionatcosturile ciclice,apreciere care permite apoi o aventurare pri
ninterpretarea ratelor cinetice,astfel:
a)rotatia stocurilor de materii prime si material
b)recuperarea creantelor
c)plata furnizorilor
Per total analiza ratelor cinetice releva o evolutie favorabila in cee
ace priveste termenele de scurgere a principalelor costuri ciclice sugerand ca
o umflare observata a nevoii de fond
de rulment este o consecinta a cresterii comerciale.
Metode si procedee analizei economice
1)Procedee de analiza comparative
Procedeele care pot fi folosite in acest scop sunt:
-procedeul indicatorului sintetic ,procedeu in care ierarhizareafirmelor se
face in baza unui indicator agregat determinat fie
ca mediegeometrica sau ca suma procentuala a indicelor criteriilor de performa
nta a firmelor analizate
-
procentul de utilizare al procedeului matricei comparatiilor,constain evaluarea f
irmelor cu ajutorul matricei comparative in
care liniilereprezinta criteriile de performanta selectate,iar coloanele reprezinta
locul ocupat de firma
in ordinea descrescatoare in functie de nivelulrealizat al acestor criterii de perf
ormanta.