ntr-o zi, un om vzu din ntmplare un cocon i se opri s-l studieze. n mica lui gaur, omul observ un fluture care se strduia s ias. Rmase multe ore lng cocon urmrind fluturele care prea c se afl pe punctul de a abandona, fr s poat iei prin gaura care rmnea mereu la fel de mic. Omul decise atunci s ajute fluturele. Lu un cuit, deschise coconul i fluturele iei imediat. Totui, trupul lui era slab i amorit, iar aripile mici i fragile abia se micau. Omul continu s-l observe, spunndu-i c aripile fluturelui se vor deschide, dintr-o clip n alta, i c atunci insecta va putea s-i ia zborul. Dar nu se ntmpl nimic! Fluturele i petrecu restul vieii trndu-se pe pmnt, cu trupul lui slab i aripile chircite. Niciodat n-a putut s zboare. Ceea ce omul nu a neles, n intenia lui de a-l ajuta, este c trecerea prin orificiul coconului i-ar fi permis fluturelui s fac efortul necesar ca s poat trimite lichidele vitale din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis s zboare. Ca i fluturii, copiii nva s-i deschid aripile iar cei care i nconjoar tiu s le fie aproape, pstrnd ns distana potrivit.