Naraiunea

A fost odat ca niciodat. A fost odat un vntor foarte meter . El i pusese de gnd a
scoate din fiul su un vntor de s se duc vestea ; dar n-avu parte s-i mplineasc pofta
inimii , cci muri , rmind fiu-su mic.
Dup ce se fcu mai mricel fiul vntorului , mum-sa l dete la carte i la fel de fel de
meteuguri ; toat lumea se mira de isteimea lui , dar el, crescnd , era nemulumit , fiindc n-
avea trite. ntr-o zi se duse la moa-sa i se plnse :
- Moic drag, iat, m-am fcut mare , m-a dat mama la toate meteugurile , lucrez din zi
pn n noapte ; pentru aceasta i lumea m omenete vzndu-mi hrnicia, dar eu nu pot s leg
dou ntr-un tei . M-am luat de gnduri . Muncesc ct zece , ns norocul se ine dup mine ca
pulberea dup cini.
- Nu te dezndjdui , dragul moaei- i zise btrna ai nc timp , lucreaz ca i pn acum ,
i nu te va lsa Dumnezeu s piei ; struiete ntru a fi om cinstit i harnic i odat , odat trebuie
s-i sparg naiba opincile.
- Un lucru am s te ntreb , drag moic-mai zise fiul vtorului i te rog cu cerul , cu
pmntul s-mi spui drept.
- Bucuros , ftul meu, numai s-l tiu.
- Ce meteug a avut tatl meu ?
- Tatl tu, dragul moici, a fost vntor, i nc o dat vntor. Nu era ziulic de la
Dumnezeu n care el s se duc la vntoare i s se ntoarc cu minile goale . Avea mare noroc
la vnat. ( ) Dac tria el , pusese de gnd a face din tine un vntor fr seamn.
-Acum , moic, s-mi mai spui un lucreu. De ce mama nu vrea s-mi spuie d-alde astea, cnd
o ntreb ?
- Fiindc , dragul meu, meteugul sta este foarte primejdios. De cate ori n-a plns m-ta zile
ntregi, cci nu tia de cptiul tatlui tu , cnd se ducea i zbovea prin pduri dup vnat ?

( *** Fiul vntorului )