Sunteți pe pagina 1din 313

STELIAN TÃNASE

Moartea unui dansator de tango

STELIAN TÃNASE

Moartea unui dansator de tango

Un dosar

STELIAN TÃNASE Moartea unui dansator de tango Un dosar

Editori:

Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:

Magdalena Mãrculescu

Coperta:

Alexe Popescu

Director producþie:

Cristian Claudiu Coban

Dtp:

Eugenia Ursu

Corecturã:

Roxana Samoilescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României TÃNASE, STELIAN Moartea unui dansator de tangou : un dosar / Stelian Tãnase. - Bucureºti : Editura Trei, 2011 ISBN 978-973-707-502-4

821.135.1-31

© Editura Trei, 2011 pentru prezenta ediþie

C.P. 27-0490, Bucureºti Tel./Fax: +4 021 300 60 90 e-mail: comenzi@edituratrei.ro, www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-502-4

Pãrinþilor mei. S-au cunoscut într-un salon de dans.

Motto

una noche tendrás que bailar

el tango grotesco del Juicio Final.“ Carlos Gardel

ya „

„Libertatea costã scump. Mult mai scump decît robia. ªi nu poate fi plãtitã nici cu aur, nici cu sînge. Nici cu cele mai nobile sacrificii, ci cu laºitate, prostituþie, trãdare, cu toatã murdãria sufletului ome- nesc.“

Curzio Malaparte

PARTEA ÎNTÎI

CAPITOLUL 1

1.

Cf. notã informativã 41/03/, sursa Ioan, DGP, ºchio- pilor le e fricã de cîini. Cine ar crede vãzîndu-l alb ca varul, cã e chiar Gogu Vrabete, zis Tango? Nu se ames- teca el cu tipii din pasajul Macca unde fierbea tãrîþa bur- sei negre, dar de la Matache Mãcelarul pînã la Chibrit, era cineva. Farsa cu asmuþitul cîinilor, cînd ieºeau de la cinema seara, venea de la invidioºi. Cairo, Prafu Juma- rã, Buzã, Nazarie&’mnealui boier Miºu Banu. Îl tachi- nau de-ai Dracului. Le sufla ponturile ºi le ciupea dame- le de cur. Pînã înceta lãtratul, zîmbea de i se învineþea obrazul. Cînd se fãcea ca indigoul, alungau cîinii! Rî- deau de se dãrîma Gara de Nord. Aceeaºi figurã i-o fã- ceau ºi cînd ieºea din local ºi vrãjea dama s-o ducã în- tr-o camerã la „Hotel Bristol“. Rãmînea ca o statuie. Se învineþea pe el cãmaºa aia de ºmecher. Prin pereþi se au- zea Jealousy. Recunoºtea acordurile dintr-un miliard. Cîndva þinuse sã danseze pe o scenã adevãratã. Totul s-a nãruit într-o joi. Imagineazã-þi cã Gogu a fost idolul sa- loanelor de dans. Cînd apãrea, cu talia lui subþire, aaaah.

Stelian Tãnase

Bãtea cu zvîc din tocuri. Strîngea dama la sentiment. Bre, fãcea ravagii, zãu! În acele timpuri fericite ducea o viaþã dublã. De luni pînã vineri era amploiat pe undeva prin Filantropia. Mai þuþerea la curse. Avea cîþiva cai favoriþi, Grette, April, Surcica. Împuºca francul. Mergea la gale de box ºi pa- ria. Pãgubos, nu lua nimic. Fusese bãiat de prãvãlie la Safarian, cafegiul din Villacros, nu i-a plãcut la tej- ghea.Visa mai mult pentru el. Eh, amãrîtul ãsta mai ce- nuºiu ca ºobolanul — un nimeni — sîmbãta ºi dumini- ca învia. Lepãda pielea de fraier ºi strãlucea cîteva ceasuri. Se ducea la salonul lui Akim înþolit în costum cenuºiu la douã rînduri, cu dunguliþe subþiri ca firul pîn- zei de pãianjen. Un trandafir înfipt în rever. Avea niºte cravate bestiale. Fãceai moarte de om numai sã-þi atîrni una de gît. Unde Dracu le gãsea? Odatã, comisarul Þe- peluº l-a luat nu pentru trafic de devize&contrabandã. Voia sã afle cum face rost de zdrenþele alea catifelate gri fer, foaie de ceapã, chihlimbar, prunã brumãrie. Comi- sarul, mare curvar, plusa la o damã din lumea mare, bd. Pake 34. S-a gîndit la Gogu — sã-i dea o faþã comercia- lã cu una dintre cravatele lui miraculoase. A luat ºi lec- þii de tango de la el. Da’ tot l-a bãgat la beci. Pesemne cã aia îi rezista. Gogu al nostru s-a purtat eroic. Nu a ce- dat la strînsul cu uºa. Era exact în ziua cînd Ribben- trop&Molotov se gratulau cu ºampanie&caviar la Krem- lin sub privirea de peºte mort a lui Stalin. În acele momente disperate pentru Europa, Gogu a fost tratat cu scatoalce. Lumea ieºea din þîþîni. Ce dacã! Într-o maha- la din Bucureºti se discuta aprins la Poliþie despre no- dul cravatei. Peste o sãptãmînã, nemþii au hãcuit Polo- nia ºi Gogu s-a întors la ale lui. A pierdut multe ceasuri

Moartea unui dansator de tango

ascultînd la radio declaraþii londoneze. Parisul îºi expri- ma dezolarea. Ce treabã avea Gogu cu Europa! Scotea de pe ºanuri pantofii. Avea unii speciali, cu scîrþ ºi pla- cheuri extra. Îi plãcea sã simtã scîndura tare cînd bãtea din picior, þac. La salon nu mergea pe jos, sã nu-ºi strice þinuta de galã. Avea un ºofer în garã, amic. ªtia ora ºi se înfiinþa sã-l ia. Odatã ajuns la salonul Akim, îl imita pe Bogart dîndu-se jos din Packard. Îi plãcuse scena din film la ne- bunie. Portiera întredeschisã, întîi apãrea pãlãria. Punea talpa ºi se strecura afarã, dupã ce privea lung prin par- briz. Un minut cît sã observe lumea strînsã pe trotuar cã a sosit. Iatã-l sub firmamentul „Salon de dans“ — litere albastre verzi violet, alãturi de o pereche îmbrãþiºatã pe un afiº înalt cît felinarul. Difuzoarele date la maximum zãpãceau strada. Cavaleri ºi domniºoare, intraþi înãuntru! zbiera un grãsan. Sã vezi cea mai tare orchestrã, acordeon, ghitarã, contrabas, pian Steinway, la tobe Sergiu Malagam- ba. Bãuturi fine la discreþie, sifon la gheaþã, pateurile maes- trului Zigu“. La intrare cîþiva duri îl recunoºteau. Se dã- deau în lãturi plini de respect. La vederea lui, renunþau la mutrele de bãtãuºi. Aferim. Gogu era naºul lor. Îl ad- mirau într-atît cã îi vedeai gudurîndu-se fericiþi sã-i strîn- gã mîna, sã-i ia o scamã de pe guler, sã-i spunã pe nume. Sã se afiºeze cu el, sã-l întrebe cum te simþi în seara asta. Numai de la dans i se trãgea. Aflã cã era nr.1 în salon. Dansator brava, fiþos, cu trupul ca un arc, cabrat. Arun- ca o privire întunecatã, ridica din sprînceanã, zîmbea scurt din colþul gurii ca un mafioso. Dãdea un bobîrnac pãlãriei. Închipuie-þi, tipele se umezeau. Trecea de mar- deiaºii de la intrare ca în filmele cu Clark Gable. Muºcîn- du-ºi mustãcioara, trãgîndu-se de lobul urechii. Zicînd —

Stelian Tãnase

hai, salut! Nonºalant, ºanticler, nepãsãtor cum îi stã þuþ unui ºmecher. Odatã intrat în salon, îl întîmpina maestrul de cere- monii. Un rus scãpãtat, Vasea, de la Odessa, gonit de bol- ºevici. Îi anunþa cu voce de bas intrarea ca la un mare bal moscovit, bãtînd cu bastonul în parchet. Îi plãcea ches- tia asta. În rest, plecãciuni, respect, bine aþi venit, dom- nule Vrabete. Patronul îl plãtea cu ora sã facã tot circul ãsta. Rusul se achita perfect. Mulþi veneau la „salonul de dans Akim“ sã fie salutaþi ceremonios de lunganul slãbã- nog în haine de epocã. Gogu cuprindea dintr-o privire parchetul dat cu cearã. Scaunele goale, pîlcurile de cava- leri ºi dame. Era regatul lui. Se întreþinea un minut cu ti- pii din orchestrã. Se înghesuia la tejghea. Bere Luther, bragã gãlbioarã, sifoane la gheaþã. Stãtea o vreme la tai- fas cu Bogart, Clark Gable, James Cagney din cartier. Fe- tele, în colþul opus, fîlfîiau din evantaie în rochiile lor în- foiate, încãrcate de panglici&volane. Gãseai, dupã gust, Garbo, Rita Hayworth, Lana Turner, Mae West. Fiecare cu zeul lui împrumutat pe doi lei de la cinema „Marna“. Gogu n-apãrea de la început, era sub demnitatea lui. Ve- nea cînd dansul era-n toi, fix între piesa 4 ºi 5, maximum de rafinament în ce priveºte protocolul. ªtia sã-ºi vîndã marfa. O searã de dans fãrã Gogu Vrabete era de neima- ginat. Dat în Paºte. Toþi ochii se întorceau spre el cînd se ivea în cadrul uºii. Cartierul era plin cu case de ren- dez-vous, cîrciumi ºi tractiruri cu felinare roºii. De pivni- þe, ganguri întunecoase cu curve, curþi umbroase cu mese ºi muºterii care îºi negociau tariful. Încãierãri în fiecare searã. Se luau în cuþit sã-ºi probeze onoarea. Ultimul rest al codului cavalerilor din Europa îl gãseai într-un colþ din Valahia. Aici dãdeai de Gogu Vrabete.

Moartea unui dansator de tango

Noaptea, cartierul era mai nesigur ca frontul. Pe- grã, interlopi, tipi de mînã forte, ex-boxeri, tîlhari. Ve- nea ºi lume din afarã, nu doar fanþii dintre Chibrit ºi Matache Mãcelarul. Figurã aparte fãcea Miºu Banu zis Conaºul. Ce cãuta un boier sadea aici? Bunã întrebare. Eh! Venea sã-i putã transpiraþia curvelor. Se înnebunea sã asculte vulgaritãþile mahalalei. Cînd auzea una mai groasã, te ruga politicos sã repeþi, cu r-ul lui catifelat. Lãsa un bal deocheat dintr-o locantã de lux, „Dancing Colorado“ sau „Fu Chang“, se arunca în Hispano Sui- za ºtiut de tot oraºul, verde ou de raþã, ºi venea la Akim. Altã figurã era un gazetar, Nazarie. Ce cãuta? De- talii morbide, poveºti despre fetele din bordeluri. Fãcea reportaje senzaþionale despre crime, drame sentimen- tale, jafuri. Gara de Nord ºi împrejurimile — fieful lui. Era expert în scotocirea mizeriei. ªi cînd nu gãsea dra- ma de care avea nevoie, inventa una. Cine l-ar fi con- trazis? Mai era ºi Prafu Jumarã întors din America. Spu- nea basme cu gangsteri, cu sinucigaºi faliþi care se aruncau de la etaj ºi ºomeri aºteptînd la coadã sã pri- meascã o supã. Apoi, Rudolf Buzã, colonel în acea vre- me. Îl surprindeai ascultînd poveºtile mirosind a piz- dã, a alcool, a sînge, debitate de Moni Refec — Akim, în acte — patronul speluncii. Pentru Gogu Vrabete, idolul intersecþiei Griviþa cu Buzeºti, universul era acel salon cu perechi patinînd pe parchetul dat cu cearã, cu scaunele trase la pereþi, populate cu domniºoare pudra- te ºi rujate, agitînd evantaie de hîrtie… Astea ar fi per- sonajele dramei. Eºti mulþumit? Ah, mai era ºi Cairo, un gangster.

Stelian Tãnase

2.

Orchestra lui Ochialbi începea sã se tînguie. Sune- tul era ca fumul de þigarã. Þi se insinua în suflet o boa- lã incurabilã. Apoi se fãcea cleios, languros, funerar. În- tr-o clipã parchetul se încãrca de perechi. Gogu rãmînea pe margine, aºtepta sã se încingã atmosfera. Trei–patru tangouri nu le dansa, se þinea deoparte. Zeul nu se amesteca în jocurile novicilor. Se lãsa rugat de cavaleri sã intre pe ring. În fine, se cabra ºi trecea prin salã urmãrit de priviri nerãbdãtoare. Unii îi doreau sã cadã tãiat de un cuþit. La mahala aºa se încheiau duº- mãniile. Gogu ridica o sprînceanã, strîngea fãlcile, ex- pectora aerul din plãmîni. Urma reverenþa exersatã în oglindã. La asta nu rezista nimeni. Nu dansa cu orici- ne, numai cine ºtia paºii avea onoarea. Cuprindea dama de talie, cotul sus, înþepenea. Veneau primele acorduri. Cãdea melancolic acordeonul. O privea inso- lent drept în ochi ca în filmul ãla argentinian Roman- ce del diablo. Gogu l-a vãzut de 3 000 de ori. Scotea fi- þos din manºetã o batistã imaculatã ca Sfînta Fecioarã ºi o întindea în palmã. Era maximum de rafinament la Akim. Sã dansezi tango ºi sã n-o atingi. Numai frison, excitaþie, þi se sburlea pãrul. De unde Dracu’ scornise figura asta, pentru cã dumneaei era deja înnebunitã de manierele cu care o trata respectivul, Gogu adicã. Fã- cea mai mult decît un compliment ºi o conversaþie pe terasã. Dizeurul Bubu Felix lansa un tremolo baritonal de vitã înjunghiatã. Îþi simþeai coaiele grele în nãdragi. Ziceai cã e Gardel, nimeni altul. Întîi, sunetelele ghita- rei. Apoi sîngera vioara, suspina un pian. Nostalgia, dacã îþi închipui cã Gogu ar fi fost vreodatã nostalgic,

Moartea unui dansator de tango

îi înfigea gheara în inimã. Fãcea sã-i pulseze tîmplele. În opt secunde începea sã leviteze. Se rotea înceeeet, paºi rari, strînºi, rãbdãtor, ca îngerul din poarta cimi- tirului Sfînta Vineri. Tangoul e o conversaþie intimã. Sunetele îþi ºoptesc ceva la ureche. Puþine vorbe, aspre ºi pãtimaºe. Îþi încredinþeazã un secret. Cã nu mai ai mult de trãit. Femeia lipitã de tine, e viaþa însãºi. Soar- be-i respiraþia, sileºte-o sã simtã cã sunteþi priviþi de Diavol. Tangoul îl fãcea zdrenþe, cu patima de nimic astîmpãratã. Schiþa un pas, adãuga încã unul, se învîr- tea pe tocuri. O privea intens. κi smucea nãrãvaº capul într-o parte. Ea îºi lipea obrazul de al lui. Aaaaah! Nu Gogu Vrabete era tipul care dansa, ci tangoul se folo- sea de el ca de o unealtã. Celelalte perechi se retrãgeau lîngã pereþi. Era un dansator desãvîrºit. La bar ºi afarã nu rãmînea nimeni. Se strîngeau sã-l priveascã. Înþepe- neau ca într-un tablou. Era climaxul serii. Toþi, cu ochii aþintiþi asupra lui ºi a damei pe care o strîngea în bra- þe cu fason. Se auzea vocea lui Bubu Felix, cel mai tare dizeur dintre Fiume, Istanbul&Odessa. Leit Gardel, glas, þinutã, privire. Gogu dansa pînã cînd îºi simþea cãma- ºa udã-n spate. Ochialbi anunþa: „Spriþ, pauzã! Cavale- rii sunt invitaþi în grãdinã sã serveascã bere Luther de la gheaþã ºi sã trateze domniºoarele cu minunate gustãri&dul- ciuri oferite de maestrul Zigu. Poftiþi!“ Era lumea lui. Fericitã. Tot ce iubea mai mult. Sãp- tãmîna trudea în praf, alerga ca nebunul de colo colo. Fãcea bani, se descurca, miºuna pe unde avea clienþi. Se acoperea de jeg, de sudoare, dizgraþios, cu hainele de rînd, fãrã þinutã — era un trepãduº. Sîmbãta&dumi- nica, stropit cu parfum, costumat la fix, cu pantofii de ºmecher — devenea om. În salonul de dans era Gogu

Stelian Tãnase

Vrabete. Pentru asta, toatã ziua îºi cremuia pantofii. Avea unii, comandã specialã din viþel neînþãrcat, hrã- nit numai cu bere, zicea Gore cizmarul. Cioc strãluci-

tor, tocuri, scîrþîiau la mers. Placheurile fãceau þac cînd lovea parchetul. Tre’ sã-l fi costat o avere. Se împarfu- ma, punea vesta neagrã. Nu îºi vãxuia pantofii în colþ

la Vicã lustragiul. Prefera sã le dea luciu cu mîinile lui.

Era un ceremonial pe care nu-l rata niciodatã. Îi pregã- tea de joi la prînz ºi-i cremuia vineri seara. Îi lãsa sã se

usuce în marchizã. Era superstiþios, cînd soarele se ri-

dica de un deget peste zarzãri&roºcovi, el abia scotea ºanurile pe scãunel în curte. Începea sã-i frece încet cu

o cîrpã de tafta moale. Operaþia dura vreo trei ore, lu-

cra ca un ceasornicar. Pînã cînd nu simþea pielea cati- felatã ca buca unei femei tinere, nu se oprea. Îi dãdea cu cearã tîrziu, sîmbãtã dimineaþa. Îi lãsa la aer o noap- te, sã se pãtrundã. Cînd bãtea soarele deasupra casei ºi trebuia sã te ascunzi la umbrã, termina. În sfîrºit, avea pantofi clasa întîi, dansau singuri. Trecea pe la Take, între colivii cu pãsãrele cîntãtoare, sã-l tundã la ceafã,

sã-i aranjeze în foarfeci mustaþa, sã-i scurteze perciunii.

Îi purta zburliþi, pînã la lobul urechii. Frizerul îl lua

obrajii cu briciul pînã se albãstreau. Ca sã-i facã o plã- cere, punea la patefon plãci vechi. Ce zici, ascultãm un potpuri cu Gardel? Gogu n-ar mai fi plecat, dar era grã- bit sã strãluceascã la Akim. Cînd era în toane bune, Take lua mandolina din perete ºi-i cînta. Pãsãrelele din colivii îºi recunoºteau stãpînul ºi îl îngînau fericite. Bref, costumul i l-a fãcut moº Efraim, „croitor extra pentru domni eleganþi“. Îl îmbrãca numai cînd mergea la salon. Dãduse ultimul ºfanþ. Ca fanaticii, care dau oricît sã-ºi facã damblaua. Avea clasã, bre! Nimeni din

Moartea unui dansator de tango

cartier n-arãta aºa. Spre sfîrºitul scurtei lui cariere de dan- sator, n-a mai pus cravatã. Parcã prevestea ceva. Venea la salon deschis la ultimii doi nasturi. ªi fãrã pãlãrie!!! Ex- presia tupeului ºi aroganþei lui. Era cel mai tare de la Gara de Nord pînã-n Obor. Ce ºoc a fost! Numai el îºi putea permite sã vinã la dans fãrã þinuta de rigoare. Încãlca o lege nescrisã. Cîþiva l-au imitat, dar pãreau niºte nespã- laþi ºi terchea-berchea. Asta ºi erau, fie vorba-ntre noi. Se vedea mahalaua pe ei fãrã binoclu. Damele aveau ochi numai pentru Gogu. Pentru asta, cînd a ieºit sã se rãcoreascã, haaarºt, pe spinare! Jean Glonþ zis Cairo se întorsese din Egipt. Ajun- sese acum cinci ani în arest pentru cã-l turnase amorea- za Cati Cioara unde se ascundea. Aia se încurcase cu un evreiaº, comersant cu prãvãlie în Lipscani. Deºi poreclit Glonþ, folosea cuþitul. Þi-l înfigea în beregatã ºi te buzu- nãrea. În rest, amabil, spilcuit ºi politicos. L-a despicat — de hatîr — de la gurã la buric. Beregata i-a lãsat-o intac- tã. L-a tãiat fîºii ºi i-a întins pielea pe sîrmã în curtea bor- delului „Maria Tereza“. L-au gãsit curvele în zori, întins pe gard ca o rufã. Resturile amorezului le-a lãsat damei într-un lighean, pe zãpadã, în faþa uºii, ca pomanã de Crãciun. Ãsta era tipul care l-a atacat pe eroul nostru. No- roc cã Gogu îºi luase haina pe umeri sã nu-i fie frig. Cu- þitul a sfîºiat stofa, atît. A fost o minune c-a scãpat viu. Culiþã Afanei, un pierde-varã, parior înrãit la Hipodrom, s-a bãgat între ei. Au sãrit mahalagiii: hoooo, boala dra- cului, þi s-a fãcut de hoit? Bre, înainte sã se care în Egipt, fusese regele neîncoronat al saloanelor de dans. Venise acasã ºi gãsise pe altul cocoþat pe tron. Timpul nu ºedea în loc. Erau alte vremuri. Cine e ãsta? a întrebat. Un naº- parliu din Grant. Þi-a luat locul. N-a rãbdat. Aºa a ajuns

Stelian Tãnase

Cairo sã dea cu cuþitul. Nu s-a lãsat, dar saloniºtii au im- pus ordinea — exista una ºi nimeni nu cuteza s-o încal- ce. Au dat cu banul, au ales douã gagici þuþ. Arbitru a fost Vasea — maestrul de ceremonii al salonului. Ca sã tran- ºeze conflictul, au fãcut 12 tangouri. La final, Gogu Vra- bete a ieºit nr.1. Jean Glonþ-Cairo a trebuit sã-i strîngã mîna ºi sã-i dea ºireturile de la pantofi, ca semn cã pier- duse supremaþia. Gata! Asta a fost. La partidã a asistat, pe lîngã Buzã, Prafu Jumarã, Nazarie, Miºu Banu ºi impresa- rul Haim Bernstein. Cãuta prospãturi pentru spectacole la Istanbul. Îl mai folosise pe Gogu în ºantan la „Ma- xim“ — aici îl invita contra cost sã danseze niºte babe- te — alþi bani, altã distracþie. I le plasa discret, iar el fã- cea pe cavalerul. Bernstein îi ºtia talentele. L-a momit. Pfiu, ce noroc am! ºi-a zis. Eu, Gogu Vrabete, din salonul de dans Akim din Piaþa Matache Mãcelaru, Calea Grivi- þei nr. 78! Visa la o carierã de dansator de tango. S-a dus acasã dansînd prin ploaie. Se vedea culegînd aplauze, poza pe afiº. În mahala vor auzi de el la radio, o sã-i ci- teascã toþi numele în jurnale. Aºa vor afla despre specta- colele lui nemaipomenite la Buenos Aires, Caracas, New York. Era fericit. Trecãtorii ºi-au fluturat degetele la tîm- plã — ce sã-i faci, e þãcãnit. Þara cãzuse la ananghie, nori negri pe cer, ºi el dansa bezmetic pe strãzi! A ajuns tîrziu acasã, sub podul Grant. A gãsit în cutia poºtalã plicul bleu cu ºtampila Comisariatului militar din strada Francma- sonã. Îi cerea sã se prezinte la vizita medicalã pentru încorporare. Habar n-avea cã Rusia lui Stalin trebuia ni- micitã ºi carnea de tun era la mare cãutare. Notã informativã 40/b/ sursa Luca/DGP.

3.

Moartea unui dansator de tango

Visul s-a destrãmat. Harta se modifica zilnic. A vãzut imaginile într-un jurnal de actualitãþi. Mutilaþii, rãniþii, ambuscaþii — ruine fumegînd, pompieri, brancardieri prin moloz, piloþi fãcînd cu mîna din carlingã. La radio, ºtiri din orã în orã. Atunci i-a venit întîi ideea sã emigre- ze în Argentina. Sã iasã cumva din capcana numitã Eu- ropa. Nu avea de gînd sã-ºi lase maþele în tranºee. ªme- cherii ºtiau cã de rãzboi scapi la cabinetul doctorului Isidor Weiss. Salvase pe mulþi — contra cost, fireºte. Dacã îþi operai la el tendonul, se rezolva. La comisariat te des- puia în pielea goalã. Te plimbau prin faþa cîtorva dudui drãguþe. Îþi scriau pe foaie cu creion chimic: „inapt ser- viciu militar“. Nu erau aºa de proºti sã nu vadã cã te-ai mutilat singur. Erai bun de tribunalul militar. Judecãto- rii te trimiteau la ocnã sã tai sare, dacã nu ajungeai în li- nia întîi sã mori brav pentru patrie, sã-þi rãscumperi pã- catele! Ce onoare! Bre, trebuia sã te descurci. Aºa cã Gogu a împãrþit plicurile. Mergeau bine lira sterlinã, francul el- veþian&dolarul. Din bursa valutelor s-au aflat mai multe despre soarta frontului decît din comunicatele oficiale. Cãdea marca, era clar cã ruºii avansau — ºi invers, bre. Fritzii nu prea erau cotaþi în pasajul Macca. Însemna cã pierd rãzboiul chiar dacã îºi fãceau de cap cu blindatele. Prãpãdiserã deja Austria, Polonia, Danemarca. Urma iu- bita noastrã Franþã. Hehe, Gogu era dispus sã dea oricît. Trebuia sã scape de militãrie dacã voia sã fie dansator de tango. La Bucureºti nimeni nu voia sã se sacrifice pentru pa- trie decît în vorbe. Se fereau ca dracu’ de tãmîie sã îm- brace uniforma. Cum sã lase costumul croit la Moºu

Stelian Tãnase

Efraim, sã îmbrace un veston de soldat? Nebun sã fii! Mai miºto era sã-þi cînte la ureche Sile Chitaristul decît katiu- ºele. A fãcut cum l-a învãþat Prafu Jumarã. Ãsta purta eºar- fã roºie la gît, de unde zvonul cã ar fi bolºevic. Era parior îndrãcit la cursele de cai, ca ºi Gogu. El l-a trimis la colo- nelul Rudolf Buzã, ºef cu recrutãrile. N-a uitat pe nimeni, a plãtit toatã lista. S-a împrumutat, a vîndut cîte ceva, afacere scumpã. Odatã scãpat de belea, îl aºtepta Istan- bulul. Era tot ce dorea de la viaþã. Sã iasã din mahala. Sã fie domn. Pentru asta te duceai la clinica lui Weiss, stra- da Witting 36, sã te taie la tendon. Doctorul, vãduv. Avea douã fete de mãritat, Bela, spãlãcitã, seraficã, cu tenul ca varul, Raºela, mãslinie, cu nasu-n gurã ºi fonfãitã. Nu le cerea nimeni de neveste, dar ta-su voia neapãrat sã le cu- minþeascã. Pãreau fericite sã facã partuze cu ofiþerii în- cartiruiþi în vecini. Macaronari, fritzi, englezi, ce pica. De dotã se ocupa Weiss personal. A ajuns la clinicã dupã ce se întunecase. Sã nu-l cer- ceteze vreo patrulã. Forfoteau în jurul gãrii. A durat cam 25 de minute sã-i frece cu spirt laba piciorului, sã-i înfi- gã o injecþie în fesã. Anestezia ºi-a fãcut efectul. Nu a sim- þit nimic. A fost fericit — se temea de dureri. Mata zãpã- ceºti damele prin mahala? Le iei la dans, i-a zis vesel. Weiss a dat drumul la radio. Nemþii intrau în Paris. A tã- cut brusc, a mînuit chiureta în tãcere strîngînd din dinþi. Ce a priceput era cã îi scotea un zgîrci. Dupã o vreme þe- sutul se refãcea. Asta se întîmplã dupã încheierea pãcii ºi tu, valid, o luai de la capãt cu aventurile galante. Aºa scã- pa de armatã tinerimea din mahala. Weiss fãcuse de zeci de ori asta, caz de curtea marþialã. La sfîrºit, i-a arãtat chiureta. Te-ai nãscut din nou! Carne de tun scria pe tine! Gogu s-a sculat de pe patul învelit în muºama verde.

Moartea unui dansator de tango

Lumina puternicã l-a obligat sã închidã ochii. Ce fericit

a fost. La vreo 5 zile, l-au chemat la încorporare. S-a ali- niat în pielea goalã pe coridor. Dupã un ceas l-au luat înãuntru. A trecut prin faþa cîtorva dudui simpatice. I-au cerut sã-ºi ia palmele din dreptul sexului, sã vadã dacã e întreg. Ohooo! Au chicotit, cu asta zdruncini bordeluri-

le! S-a fîstîcit. O blondã i-a prins scrotul între degete sã vadã dacã reacþioneazã la atingere. Alþii i-au luat pulsul

ºi sînge din venã. Era sã leºine. L-au ascultat cu stetosco-

pul. I-au fãcut raze la plãmîni, sã afle dacã are TBC. Stã- tea prost doar cu cãlcîiul. L-au tuns chilug cu tot dichi- sul, l-au internat în Spitalul militar sã verifice ce pãþise la picior. Nu le-a plãcut ce au vãzut. L-au bãnuit cã s-a mutilat singur. I-a zis unul: cum, tinere, mata, dansator, ºchioapeþi? L-a prins la pisoar ºi i-a trecut plicul. Ceilalþi

membri ai comisiei erau deja cumpãraþi. Ieºit de acolo, ºtia ce are de fãcut. Anume sã se care dracului cît mai era timp. Trebuia sã obþinã paºaportul ºi sã-ºi urce valiza-n tren. Zuza-roºcata, partenera lui de dans, îi povestise cît de miºto e la Istanbul. Gogu se în- þelesese cu Haim Bernstein sã prezinte tangouri în duet. Zuza a zis da, apoi a preferat sã fugã în Egipt de unde i-a trimis o scrisoare sã-l înºtiinþeze cã nu mai vine, îmi pare rãu, pupici. Impresarul s-a vãicãrit cã dã faliment din ca- uza curvei. Afiºul s-a schimbat peste noapte. Gogu urma sã aparã cu niºte panarame refugiate din Galiþia. Un banc prost a fost cã tãietura operatã de dr.Weiss nu s-a resor- bit deºi plãtise trei miare. Sã fie din cauzã cã refuzase sã se însoare cu una din fetele lui, Bela sau Raºela, cum i-a cerut Weiss? Ce ºtim e cã i-a montat la cãlcîi o tijã de argint. Sã meargã totuºi cît de cît normal. Dacã nu fãcea piruete sã se dea fante, era gigea, ca în vremurile bune.

Stelian Tãnase

Mãcar îþi rãmîne viaþa. Nu ajungi un stîrv prin tranºee. De tango, însã, nici vorbã. I-a fãcut cadou un baston. Sã uiþi cã ai dansat! Proteza scîrþîia de trezea cãþeaua cînd venea acasã. Mirosea a curve, a vin fiert cu scorþiºoarã, a flori uscate. A jelit ce a jelit ºi i-a trecut! Ce era sã facã? A trebuit sã înapoieze biletul de tren. Bernstein nu l-a cre- zut cã a rãmas infirm. Ai sã-þi trãieºti toatã viaþa în ma- hala! Aici te îngropi ! Ce mare dansator ai fi ajuns dacã nu erai os rãu! L-a ascultat în tãcere.

4.

Aºa a murit dansatorul de tango Gogu Vrabete. Zor- nãitul istoriei Europei a acoperit sunetul tãlpii lui orto- pedice pe caldarîmul mahalalei. Tot oraºul, Valahia, Bal- canii, mai departe, s-au umplut de acest sunet sîcîitor. L-am avut în auz pe toatã durata rãzboiului începînd din acea noapte. Cum s-a întîmplat tãrãºenia? Lui Weiss i-a tremurat mîna auzind la radio cã a cãzut Parisul. κi fã- cuse studiile acolo. Rãposata era franþuzoaicã. A tãiat prea adînc ºi tendonul nu s-a mai refãcut. Gogu a rãmas ºchiop din cauza lui Hitler. Nazarie zicea mai tîrziu cã a avut un noroc chior! L-a salvat de Stalingrad. Ce dacã þi s-a fãcut visul praf! Gogu, golit pe dinãuntru, s-a apucat sã vîndã bilete loto. Ia norocul, bre! Pînã cînd a primit un anunþ: „D-le Vrabete Georgel, începînd cu ziua de 1 sep- tembrie anul curent sunteþi concediat. Treceþi pe la casieria noastrã din Bd. Ferdinand nr. 23, sã depuneþi suma de (…) pentru care sunteþi dator la companie.“ Aºa i-a trebuit, a pierdut la biliard. Jucase contra lui Prafu Jumarã, învãþa- se în America tertipurile. Se întorsese acasã în preajma

Moartea unui dansator de tango

rãzboiului din nostalgie, boalã incurabilã. Vînjos, cu mî- necile suflecate, cu ºapca pe ceafã ºmechereºte ca Sac- co&Vanzetti pentru care mãrºãluise la New York. Proprie- tatea e un furt, un scandal! striga vegheat de politiºti costumaþi în mahalagii. Cu ºapca pe ceafã, cu ciuful sîr- mos ieºit de sub cozoroc, cu eºarfa roºie la gît. Zeul lui era Max Goldstein, tipul care a pus bomba la Senat. Mer- gea la curve în zi de leafã, odatã cu proletariatul, din spi- rit de clasã. În loc sã ajungã la neveste, uvrierii se aliniau la bordel sã-ºi toace banii. Aici îi întîmpina Prafu Juma- rã cu discursuri incendiare. Vedea în prostituþie nu uneal- ta Diavolului, ca popa Manafu, ci a burgheziei, menitã sã subjuge oropsiþii. Sexul, alcoolul&religia înmuiau voin- þa de luptã — capitalismul, victorios. Urmau cîteva cu- vinte despre utopia lumii fãrã clase, despre pãmîntul fã- gãduinþei care nu e în ceruri, ci aici pe pãmînt. Sã ne mobilizãm, tovarãºi! Nu zicea nimic rãu de fete, niºte fi- inþe ajunse acolo datoritã exploatãrii nemiloase. În cele- lalte zile era mare jucãtor de biliard. La el a pierdut Gogu al nostru 18 partide la rînd. A golit casieria loteriei sã-ºi plãteascã datoria de onoare, drept pentru care s-a trezit în stradã. Providenþa nu-l apãra în acea vreme. 1940 a fost un an prost pentru el.

S-a apucat de fãcut bani, ce altceva? Cînd începe povestea noastrã — aprilie 4, 1944 — avea deja aface- rea lui. La el în depozit: în curtea cazãrmii Malmaison, într-o magazie a armatei scoasã din uz, gãseai de cum- pãrat burlane de tablã, lãzi de marmeladã nemþeascã, sulfamide, þigãri fine, stofe, zahãr candel, fãinã, canistre de benzinã, sãpun de rufe, ulei de mãsline. Toate de contrabandã ºi vîndute la negru. Era un trepãduº, un

Stelian Tãnase

misit, un traficant. Caid al bursei negre. Cînd îl vedeai nostalgic, retrãia zilele de glorie cînd era zeul saloane- lor de dans. Afacerea a început-o modest, în vara lui ’40, cînd ruºii ne-au luat Basarabia. Viaþa lui n-a avut niciodatã legãturã cu restul. Ignora ce se întîmpla, nu voia sã ºtie de Stalin ºi Hitler, convins cã, dacã întoar- ce privirea, scapã neatins. Se ducea în garã, cãuta din priviri o amãrãºteancã picatã din provincie. Se apropia cu o reverenþã ºi-i oferea braþul. O fixa cu ochii lui ca- tifelaþi, de cãrbune. Purta pãrul dat cu briantinã. Cu mustãcioara finã ºi favoriþii pînã la lobul urechii, im- presiona. Numai zîmbete ºi plecãciuni, îºi oferea servi- ciile. O invita la un birt, o descosea, o gãzduia „pînã se aranja cumva“. Era o chestie de ore pînã ajungeau la cearºaf. Veneau apoi cutii de bomboane, baticuri, fil- me prin cartier, plimbãri pe Kiseleff. La þanc descope- rea cã avea de plãtit datorii mari, îl fraierise un ticãlos, fugise cu banii ºi cãmãtarii îl cãutau sã-l schilodeascã. Numai ea putea sã-l ajute. Aºa, fata ajungea prospãtu- rã în grija lui Iþic Fischer, patron la „Maria Tereza“. Gogu, cu guriþa lui de aur, era bun de avocat. Cînd ºi-a rostit Churchill declaraþia în Parlament, l-a înhãþat po- liþia pentru corupere de minore&proxenetism. Nu s-a înþeles cu comisarul Þepeluº la preþ. L-a costat 6 sãptã- mîni de arest. Acolo l-a gãsit din nou pe Jean Glonþ, zis Cairo. κi fãcuse un nume în tagmã colindînd lumea, spãrgînd bãnci, tîlhãrind la Istanbul ºi Ierusalim în anii cînd Clark Gable prãpãdea damele la cinema „Marna“. Coco Chanel dãdea tonul la pãlãrii ºi parfumuri. Apã- rãtorii Madridului scandau venceremos. Platinata Jean Harlow s-a sinucis, Bîzu Cantacuzino pregãtea un raid spre Capetown. Buharin&Rakovski erau judecaþi pentru

Moartea unui dansator de tango

înaltã trãdare la Moscova. Ceva mai devreme, prin ’35–’36, Cairo a prãduit un furgon al bãncii „Marmo- rosch Blank“ ºi a dispãrut. A hãlãduit o vreme prin por- turile Mediteranei, apoi s-a fixat la Cairo. De aici i s-a tras porecla. S-a întors acasã momit de Amza Argintaru cu un pont gras: un transport de aur din Spania trebuia sã ajun- gã la Odessa. Vasul poposea întîi la Constanþa, în portul vechi, pentru reparaþii. Urmau sã urce noaptea pe vapor deghizaþi în hamali, sechestrau echipajul ºi plecau fluie- rînd cu lingourile. Cineva i-a vîndut ºi i-a înhãþat poli- þia. I-a pus la poprealã, Cairo ºi toatã banda, Amza Argin- taru, Florica Florescu e tutti quanti. Cairo a luat zece ani, zãcea la Jilava în celula 16, cînd Vrabete a ajuns la rãcoa- re. L-a zãrit în curtea închisorii, în zeghe, parlamentînd cu gardianul. ªi-a fluturat basmaua de la gît. ªase sãptã- mîni au trecut repede. Au istorisit una-alta. Cînd Gogu a ieºit, ºi-a extins afacerile. A devenit cineva important. Nu mai era un pungaº de rînd. S-a întîmplat dupã ce în pala- tul Belvedere granzii au tãiat cu cuþitul Transilvania ºi au împãrþit kekul jumi-juma cu Horthy. Cît despre vampiri, aceºtia s-au tras spre Valahia, nepriindu-le aerul Europei centrale. Cum þi-am zis, Gogu avea o teorie: istoria lucra ca sã-i fie lui bine. Cînd s-a dat comunicatul de la Viena, a tras un chef monstru în vagonul restaurant cu colonelul Rudolf Buzã, anturaþi de 12 patrioate din Cluj care pre- feraserã sã nu se futã cu ocupantul strãin. Au evacuat bor- delul unde prestau cu onor. Nu trebuia lãsat nimic ina- micului. Matroana, o nesuferitã, le lua banii cu japca ºi le înfometa sã rãmînã slabe. În plus, trebuia s-o facã pe gratis cu poliþaiul oraºului care avea ºi un frate vitreg,

Stelian Tãnase

cordaci, pe Piºta. Voia acelaºi tratament, deºi plãtea un sfert din preþ. Gureºe, i-au povestit lui Gogu cum au lã- sat-o pe Tanti Ildiko, deºi era vãduvã de contabil ºef. Ora- ºul se lãuda cu o garã, un hotel cu ºase camere, poºtã, douã cîrciumi, un felcer&dentist, o moaºã, 4 cerºetori, 3 biserici, lutheranã, catolicã, greco-ortodoxã. La prostitua- te stãteau bine, 12 înregistrate oficial ºi vreo 800 care lu- crau clandestin fiind futeºe. Se anunþau vremuri fericite pentru tîrfe ºi agenþii de bursã neagrã. Lor rãzboiul le adu- cea prosperitate. Fetele trãiserã binemersi cu români, boz- gori, evrei, þigani&saºi. Toþi seamãnã la coiþe. Clienþii sîmbãtã seara, dupã leafã, se înghesuiau la coadã. Aºtep- tau cuminþi cu banii pregãtiþi. Cereau aceleaºi chestii: sex normal, anal, oral. Totuºi, au pãrãsit bordelul refugiin- du-se din faþa inamicului. Ce treabã aveau ele cu politi- ca! Încasau preþul, al nostru eºti, te iubim. Cînd au ple- cat, ºi-au atîrnat chiloþii, sutienele, furourile la ferestre în semn de omagiu pentru ce au pierdut. Grãnicerii au dat onorul, au udat cu lacrimile lor sfinte un km de batiste. Pe peron fîlfîia ca o zdreanþã steagul tricolor. Un soldat beat îl cobora de pe catarg. În vagon mai erau, în afarã de dom’ colonel Buzã de care am vorbit, un ministru se- cretar de stat sîsîit, un bancher vînãt care triºa la cãrþi, un popã. Sfinþia sa a refuzat sã joace poker cu domnii, zi- cînd cã e pãcat. A propus în schimb sã reguleze toate fe- tele — aplaudat de ele cu entuziasm. Pînã la Gara de Nord n-a iertat niciuna. Meseriaºe, domne! Cînd a co- borît pe peron, preoteasa îl aºtepta, era cam supt la faþã ºi se clãtina pe picioare. Notã informativã 12/c/ sursa Matei/DGP.

5.

Moartea unui dansator de tango

Gogu a luat fetele sub protecþia lui. Le-a cazat în Gri-

viþa la „Maria Teresa“. L-a întîmpinat Vasea — rusul din regimentul de gardã al þarului, îl ºtii de la Akim. Aici pã- zea, se amesteca în scandaluri — negociind pacea între nene, curvet ºi clienþi. Dãdea ºtaif bordelului. Avea þinu- tã, un gãligan care impunea respect. Mulþi îl bãnuiau cã

e spion. Fireºte, cînd nu cînta în corul de la biserica rusã.

Pentru un pol strecurat în palmã, te saluta cu o uºoarã ple- cãciune. Gogu a parlamentat cu Iþic Fischer, patronul, un obez roºcovan, cu ochelari de sîrmã pe un nas borcãnat

ºi vînãt. Puþea a tutun ºi a motorina cu care freca podele-

le. κi fãcea vînt cu un evantai uriaº pe lîngã coana Man- da, ex-amanta feldmareºalului Mackensen în timpul ocu- paþiei germane din celãlalt rãzboi. Nu era uºor s-o impresionezi. Toate tîrfele se laudã cu amanþii glorioºi din tinereþe. Fost-ai lele cît ai fost, i-a zis Gogu cînd s-a aºezat pe un fotoliu ºi coana Manda a dat sã-i debiteze povestea cu Mackensen. Sã ne înþelegem, statutul lui se schimba- se. Venea cu o trupã întreagã de prostituate, nu cu o fã- tucã rãtãcitã în Gara de Nord. A obþinut chiuvete, prosoa- pe curate, sãpun ºi a þinut la preþ. Le-a înregistrat la poliþie. A adus doctorul sã le controleze pizdulicea sã n-aibã herpes sau, Doamne fereºte, sifilis. Profesioniste, ºtiau sã pãstreze igiena. Inspectorul a catadicsit contra ºperþ sã semneze&ºtampileze condicuþa. Gogu pica mar- þea sã-ºi ia procentele. În jur prãvãlii, cafenele, birouri, tre- ceau multe tramvaie. A dus-o boiereºte. Ce vremuri bune! Europa se prãbuºea, dar era de trãit. Regele Carol s-a cãrat din þarã, dar nici aºa istoria nu s-a oprit. S-au înºtiftat legionarii. Cîntau de zãngãneau

Stelian Tãnase

geamurile pe bulevarde. Seara nãvãleau la „Maria Tere- sa“ ameþiþi de bãtut pas de defilare. ªi ce? Iþic Fischer le vindea ºi lor fofoloancã. Nu prea obiºnuiau sã plãteascã. Cînd sã scoatã portofelul, tîrfa vedea un pistol, mai pu- þin paralele. Aºa îþi pierdeai sigur muºteriii. Lumea voia sã futã în liniºte, discret, fãrã scandal. Prin octombrie a venit un ordin: evreii sã fie scoºi din comerþ. Comisarul Þepeluº a zis cã trebuie gãsit un românaº de-al nostru sã preia bordelul. Cînd se schimbã totul nu se schimbã ni- mic. Citise la gazetã cã „jidanii distrugeau naþia“. Semna Nazarie. „Inclusiv prin practici sexuale care depravau popo- rul. Trebuia fãcutã ordine în þara asta dupã fuga tîlharului rege Carol de Hohenzollern! Industria sexului trebuie sã rã- mînã strict tricolorã, întrucît e vorba de puritatea rasei. Mai ales la Gara de Nord, unde coboarã ºi urcã regimentele bra- vei noastre armate.“ Gazetarul îºi arãta ataºamentul faþã de noua ordine europeanã. Au cãzut la pace. Gogu Vra- bete a preluat afacerea. Curvãsãria se scotea prin decret din ghearele murdare ale jidanilor ºi trecutã sub patro- najul unor bãºtinaºi pur sînge. Totul se româniza în Va- lahia. Iþic Fischer a fost obligat sã cureþe zãpada la Triaj. Cînd i-a pasat cheile de la seif ºi registrul contabil — au tras un chef grozav. Erau înþeleºi, Fischer 45%, 45% Gogu. Mai intrau în porþie comisarul Þepeluº ºi coana Manda 5%. De ce coana Manda? Bãrbaþilor le era inter- zis sã deþinã case de toleranþã. Au plîns laolaltã cu fete- le, s-au dus apoi vizavi sã vadã filmul cu Michelle Mor- gan. Cînd s-a cîntat Marseieza pe ecran, lumea s-a ridicat în picioare ºi a cîntat odatã cu actorii. La sfîrºit s-a apla- udat. Fritzii din salã, vreo 5, n-au zis nimic. Gogu&Iþic s-au ameþit în colþ la Akim cu ºampanie. Pentru futut s-au dus la „Casanova“ în Crucea de Piatrã. Veniserã niºte

Moartea unui dansator de tango

basarabence — înlocuiau polonezele care serveau onor public bucureºtean din septembrie ’39. Marele cutremur din ’40 l-a prins între cracii lu’ Ro-

zina, croitoreasã de pãlãrii, o ºantalie ºi o superstiþioasã.

A ochit-o într-o bãcãnie pe ªtirbei Vodã. A aranjat cu

amicul Buzã sã-i trimitã soþul, maiorul Þuki Majuru, la manevre pe Prut. Gogu s-a suit grãbit pe damã. Ahaha- hah, fãcea ca toþi dracii. Venea din baie, curãþicã dama. Nu trecea un sfert de ceas ºi trebuia s-o încalece iar. Se desfutea repede. Aºa, în noaptea, de 9/10 noiembrie, la 3,40, a început sã se zgîlþîie casa. Dama a zis cã Gogu în sfîrºit face ce trebuie. A rîs fericitã pînã cînd tabloul cu fotografia maiorului în mare þinutã a cãzut de pe perete. Cînd a vãzut aºa, s-a speriat. Era clar, Þuki a aflat cã-l în- ºealã! L-a obligat pe Gogu sã-ºi strîngã boarfele. Nu mai

avea chef sã pãcãtuiascã. În loc sã ajungã în curte pe scãri, zãpãcit, cînd a vãzut cum se bîþîie treptele, s-a suit în pod

ºi de aici pe acoperiº. Într-un minut strada s-a umplut de

lume speriatã, fugitã din case. Ce s-a întîmplat? 7,4 pe

scara Richter, a anunþat la radio! Cei de pe trotuar l-au arãtat cu degetul pe eroul nostru. În izmene, cu hainele

în mînã ºi în maieu. Ce cauþi acolo? l-au întrebat. Þin ce-

rul sã nu cadã! i-a asigurat. În lipsa maiorului? Era o fi- gurã arhicunoscutã, pentru cã plimba trei ogari afgani dupã-amiaza, iarnã-varã, frig-caniculã, ploaie-zãpadã. Au dat alarma! Poliþia l-a luat drept tîlhar, pompierii l-au în- muiat ca pe un burete. L-au dat jos cu scara. A încasat scatoalce ºi ºuturi în cur. L-au dus la poliþie. Iar, Vrabe- te!? s-a mirat Þepeluº. Nu te saturi de pizdã! Croitoreasa

de pãlãrii, invitatã sã-l identifice, a zis cã nu-l cunoaºte.

A pedepsit-o Dumnezeu. A treia zi a primit înºtiinþare ofi-

cialã cã domnului maior i-a explodat o grenadã în mînã

Stelian Tãnase

în timpul unui exerciþiu în vreme ce se simula un atac asupra URSS. Cf. decret, a „cãzut la datorie“. Coºciugul împachetat în drapelul tricolor, însoþit de garda de ofi- þeri, a fost înmormîntat cu onoruri militare. Ruºii inva- daserã Finlanda. Moralul trupei trebuia þinut sus, dat un exemplu de abnegaþie ºi sacrificiu. Aºa, croitoreasa a avut parte de pensie. Nu era sã se spunã cã ofiþerul a murit ca prostu’ fiind beat. Cînd a trecut doliul, vãduva i-a cerut sã se întoarcã la ea. Sã ne iubim dupã poftã, i-a zis. Ochii îi sclipeau. Gogu voia carne tînãrã ºi i-a zis bãbãtiei sã-l lase în pace.

La rebeliunea din ianuarie 1941, Gogu al nostru a rã- cit grav ºi a purtat þurþuri la nas dupã ce a zãcut într-un frigider 5 zile ºi nopþi. Istoria este o confuzie de nedescris. Jidane! i-a zis unul înfîgîndu-i pistolul în tîmplã. L-o fi vãzut cu perciunii zburliþi, cu mustãcioarã, cu pãrul dat cu briantinã. N-a avut curaj sã-l contrazicã. Tîrît într-o mãcelãrie din Hale, s-a ales cu o boalã misterioasã: a rã- mas fãrã miros ºi au început sã-i þiuie urechile. Pesemne nu de la frig, ci de la patul de armã. De frig a îngheþat ºi rahatul în el. Din Gogu Vrabete s-a salvat numai sufle- tul. A apucat într-o clipã de graþie sã se strecoare afarã din trup, pînã sã închidã ãla uºile frigiderului. Nu s-a plic- tisit, l-a luat somnul ºi a visat frumos. Se fãcea cã e în- tr-un salon de dans ºi rotea o brunetã într-o rochie lun- gã din satin bej — cu braþele încolãcite în jurul lui. Orchestra pe podium, la smoking ºi papillon. Mesele în jur, mici, rotunde, luminate de veioze. Chelnerii în negru pe lîngã pereþi. Gogu apãrea brusc sub reflectorul din ta- van. Se cabra, era periculos ca un cuþitar. Fixa dama cu pri- virea lui neagrã. Dumnezeule! S-a aprins lumina, sirena

Moartea unui dansator de tango

dãdea alarma — aviaþia inamicã! Gogu s-a trezit din vis ca prostul. Se gãsea deodatã într-o lume pe care n-o su- ferea deloc ºi unde era un biet traficant de bursã neagrã. Patronul mãcelãriei, cu un halat alb însîngerat peste bur- dihan, l-a gãsit agãþat într-un cîrlig printre jumãtãþile de vitã. I-a turnat pe gît un termos cu ceai fierbinte. I-a tre- buit o noapte sã se dezgheþe, în vreme ce legionarii au îmbulinat-o. I-a vãzut la cinema cu mîinile în sus duºi între baionete, într-un jurnal alb-negru ca ºi istoria. Era la „Marna“, pe Buzeºti, unde cotea tramvaiul, înainte de filmul Broadway Parade. Dar asta a fost numai dupã ce mãcelarul l-a lãsat pe trotuar, crezîndu-l mort. Cine su- pravieþuieste dupã 5 zile ºi 5 nopþi într-un frigider de abator? Unul ca Gogu Vrabete, os rãu, dat dracului. Pu- teau sã-l taie ºi sã-l azvîrle la cîini, dacã aveau chef. A fost declarat oficial mort. Act de deces, certificat de în- mormîntare. Nu era prima datã ºi nici ultima. Aºa se în- tîmplã cînd sufletul iese din trup. Te aºteaptã cuminte afarã la o þigarã. Altfel nu se explicã. A mai trãit destul pentru a furniza unui autor de duzinã personajul aces- tui roman. Dacã ar fi murit, nu prea mai aveam ce po- vesti. Cînd Conducãtorul a pornit cruciada împotriva bol- ºevismului, Gogu Vrabete a avut o poluþie nocturnã. Visa o roºcatã cu þîþe mari care îl aþîþa sã le muºte. Ar fi uitat totul dacã în seara aia n-ar fi pierdut banii la biliard. ªi-a mizat coiþele ca sã mai joace un rînd. Puteau sã le piseze cu piuliþa, sã le înghitã, sã li se scoale cît bulanul poli- þaiului. L-au refuzat dispreþuitori. Pãstreazã-le, bã, mai ai nevoie de ele! Cînd soldaþii noºtri au ajuns la Nistru aco- perindu-se de glorie, Gogu a rãmas lefter. Anul 1941 a fost ceva mai bun decît 1942 totuºi.

Stelian Tãnase

Carta Atlanticului semnatã la Casablanca de Chur- chill&Roosevelt l-a prins sãnãtos voinic, ceea ce vã do- rim ºi dvs. Nu mai frecventa saloane de dans, dar nu-i ieºiserã de la suflet. Visa parascovenii, cu el pe afiº mare star de tango. Cînd Armata Roºie a împresurat Stalin- gradul, cu ai noºtri sub nãmeþi, Þepeluº l-a scos de la o damã, hotel Kiriazi. Gogu abia venise din Rusia unde îºi extinsese comerþul. Se descurca biniºor, începuse s-o rupã ºi ruseºte. Comisarul nu-l uitase dupã povestea cu cravatele de mãtase. În plus, dãduse o loviturã proastã. Fãcuse dispãrut din Triaj un vagon burduºit cu prãzi de ale generalului Buzã, întors din Crimeea. Mobile, blã- nuri, covoare, icoane, bijuterii. Nasol. ªmecheria era simplã: dãdea spargerea, golea vagonul. A vîndut mar- fa repede, au împãrþit banii. Generalul s-a apucat im- prudent sã spargã paralele cu curvele, caviar&ºampanie la „Benito“, cum se numea acum salonul de dans „Akim“, patron — tot Moni Refec. Degeaba s-a grãbit Gogu. Un denunþ a clarificat iþele. La Triaj legea o fã- ceau tipii lui Cairo. Gogu a fost trimis la Jilava ºase luni. Generalul ºi-a zdrãngãnit decoraþiile la tribunal. A fã- cut mare impresie asupra magistraþilor cînd s-a arãtat cu crucea de fier la gît. A încasat trei zile de cazarmã, atît. Gogu a gãsit masoni, malagambiºti, homosexuali, bolºevici. Tot rãul spre bine, a înþeles cît de mare e grã- dina Domnului. De Cairo n-a dat, evadase. Ar fi avut de schimbat niºte vorbe cu el. Dacã îl întrebai, þi s-ar fi spus cã gangsterul se ascundea la „Maria Teresa“ între cracii unei fufe, Malaeza, cea mai tare-n pizdã între Vie- na ºi Istanbul. Dacã Þepeluº îl voia cu cãtuºe, acolo îl gãsea — vizavi de „Marna“. Comisarul avea grijã sã nu treacã pe acolo cînd îl ºtia prin preajmã.

6.

Moartea unui dansator de tango

S-a eliberat de la Vãcãreºti cînd au debarcat Aliaþii în Sicilia — „Universul“, p. 3. A vagabondat cu mîinile în- fundate-n buzunare. O vreme a trãit din mãruntiº ºi fur- tiºaguri. Comerþul n-a mers. Pãrea cã soldaþii fut rar, iar civilii deloc. Permisiile — de la o vreme extrem de pu- þine. Ruºii decimaserã floarea mîndrei noastre tinerimi pe Volga. Clientela se subþiase nepermis. Ce-or fi cãutat la Stalingrad, habar n-avea. Poate un tractir cu rusoaice. Or fi ele femei frumoase, dar sã te duci sã fuþi în iad e o prostie. Sunt mai bune lîngã casã. În stepã, chiar dacã prinzi una, de frig nu þi se scoalã þuþurelul. Efectul capi- tulãrii feldmareºalului Paulus s-a simþit imediat în casele de toleranþã. Marca ºi leul au cãzut. Profesia de prostitua- tã a scãpãtat în Crucea de piatrã, la Matache Mãcelarul, în Bariera Vergului ºi Gramont. Între Cercul Militar ºi Ciº- migiu, unde odinioarã curvele defilau fãrã numãr, nu mai vedeai una. Gogu a vîndut partea lui din „Maria Teresa“ lu’ Madame Puica, venitã în retragere de la Odessa cu pa- rale. Le-a pãstrat la el numai pe Tarsiþa&Lucsiþa. A tre- buit sã le dea pentru un loc de veci la Bellu. Vîndut ca adãpost antiaerian&ascunzãtoare de bani&bijuterii unui negustor de cafea, Safarian, din pasajul Macca. Cafegiul dãdea ca sigurã venirea ruºilor pînã-ntr-un an. A prezis cînd Stalin, Churchill&Roosevelt s-au întîlnit la Teheran. Fãceþi-vã bagajele, puiºorilor! ar fi zis, aprobat de Vasea. Nimeni nu i-a mai împrumutat un ban. Singur, Cu- liþã Afanei ºi-a întors buzunarele pe dos, unde a gãsit de o bere (pierduse la curse, calul April ratase potoul). Au bãut una în gura pieþei. Gogu a ajuns un lepros, un ciu- mat, un paria. Dispreþuit de mahala ca un nevrednic!

Stelian Tãnase

Auzea în spate: Uite-l pe ªchiopu’! Parcã ziceau „uite-l pe Dracu’“. Aducea ghinion. Dacã te frecai de el, primeai în- ºtiinþare cã þi-a murit copilul pe front sau þi-a luat casa foc. Gogu Vrabete era piaza rea a Gãrii de Nord. Rãzboiul mergea prost, vreme nasoalã, ploua tare. Frig, bãtea vîn-

tul. A dat cu cuþitul, a julit paltoane în sãli de aºteptare.

A tîlhãrit în Obor, a fost hamal la Arsenal. Era atît de sã-

rac cã n-avea dupã ce bea apã. La „Benito“ îi dãdeau pe datorie, fie plãteau alþii. Soarta lui Gogu — schimbãtoa- re ca ºi curva asta de istorie. Cînd blindatele ruseºti au trecut la vest de Kursk, ca prin minune, banii au început sã i se lipeascã de degete. ªi-a comandat pantofi cu scîrþ, baston cu mãciulie de argint, pãlãrie borsalino, ºase cã- mãºi de poplin. ªi-a croit un costum de haine la douã rîn- duri. Vestã ºi pantaloni cu manºetã de trei cm, la moº

Efraim, cel mai extra croitor din cîþi existau. A trãit aºa pînã la 4 aprilie ’44. Mahalaua fusese paradis pînã cînd bombele au distrus calea feratã&gara, cîrciumile, triajul, 7 sãli de cinema, 4 agenþii de pariuri, 11 bordeluri, 114 prãvãlii. S-a întîmplat pe cînd juca biliard cu Prafu Juma- rã. Miºu Banu, întors în chip de erou de pe front, privea

ºi atît. Gazetarul Nazarie a venit de afarã sã anunþe: Bom-

bardament! Yankeii dracului! Gogu avea o bilã de caram- bol. A ratat-o pentru cã s-a imaginat o clipã în carlinga unui B/27. Drag i-ar fi fost în scurtã de piele, cu insignã RAF la inimioarã — cum vãzuse într-un film cu James Ste- wart. S-a trezit repede pentru cã Liberatoarele fãceau prã- pãd. El se distra, ca toatã lumea, ºi, baf, a vãzut vecinii terciuþi, cu sîngele pe pereþi. Din cer dãdeau un specta- col pentru domni ºi doamne. Gogu, hola, le-a fãcut semn cu mîna din infern. Nu a apucat sã facã mai mult, cã a înþepenit. A simþit cum îl ia fierbinþeala. A rãmas cu ochii

Moartea unui dansator de tango

ficºi. L-au stropit cu apã tulumbele pompierilor. Au arun- cat canistre de benzinã ºi i-au dat foc. Au încercat sã-l dis- loce cu un Panzer; Vrabete bloca intersecþia de la Mata- che Mãcelaru. L-au considerat mort. Explicabil, stare de ºoc! a zis dr. Weiss. S-a dezmeticit la lãsarea întunericu- lui. Aºa ºi-a recuperat banii pierduþi la biliard. L-a scoto- cit prin buzunare pe Prafu Jumarã, rãmas cu gura cãsca- tã spre Gogu, devenit statuie. A luat exact cît pierduse, restul i-a pus înapoi în portofel. L-a lãsat acolo sã-l ridi- ce brancardierii. Nazarie estimp dispãruse spre redacþie sã scrie la gazetã despre Apocalipsa.

Ce priveliºte! Torsuri, picioare rupte, mãruntaie peste cãrãmizi, o pereche de ochi lipiþi ca o flegmã pe zid. Mi- ros fetid, sirene urlînd. Tãcere s-o tai cu cuþitul. La poar- ta spitalului Polizu, duceau mormane de carne amesteca- te cu praf gãlbui. Douã capete rãmase pe caldarîm, cu limbuþele vinete scoase la vedere. Un cîine lingea sînge- le. Cum capetele vorbeau, cîinele, un dulãu roºcovan flo- cos, mîrîia ºi-ºi arãta colþii. Cam atît despre aceastã ima- gine din mintea lui Gogu. Vacarm — o înghesuialã vecinã cu nebunia. Tramvaiele rãsturnate pe Griviþa. Doamne, ºi ce aprilie frumos! În toate curþile plesnea bo- bocul. Venea peste mulþime damful halei de carne. Pu- þea ca într-un abator. Benzina incendiatã ºi molozul, cã- rãmizile împrãºtiate peste tot, irosind morþii ºi viii deopotrivã. Pãzea, pãzea! îºi fãcea loc patrula. Fum îne- cãcios, petrol, cenuºiu, negru, peste tot. Lui Gogu îi ve- nea sã rîdã, ca prostul. Pesemne îi plãcea peisajul. Cartie- rul nu mai exista. În nãri avea mirosul cãrnii de om arse, de scînduri fãcute scrum. Ziduri prãvãlite în gol, lucruri vechi ajunse pe trotuare, pivniþe dezgolite. Gãini rãtãcind

Stelian Tãnase

printre ruine, cîini scîncind dupã stãpîni. Morþii aliniaþi pe trotuar. Gogu inspecta cu o curiozitate morbidã sã vadã dacã recunoaºte vreo figurã. Norocosule, ai scãpat! Ai pus talpa într-un cãcat negru de beþiv. Aºa nãrãvit, ºchiop, terchea berchea, ai viaþã-n tine. Negustorii pri- copsiþi, cu parale multe, burjui sadea, cu damele lor îm- blãnite, kaput. Privea chipurile desfigurate, cioturile de om, capetele separate de trup, cadavrele ciopîrþite întin- se pe caldarîm în pijamale, cu cravata la gît, în halate ºi capoate, în chiloþi, despuiate. Moartea n-a ales, n-a cerut

þinutã de galã, n-a cerut nimic. ªi-a luat ce era al ei. Gogu

a înþeles cã restul zilelor lui sunt un dar ºi s-a simþit pã-

truns de Duhul Sfînt. Rece ca gheaþa. Mare e mila ta! Ri- dicînd privirea spre cer, a zis: „Îþi mulþumesc. Eu, un ni- meni, trãiesc“. În jur ºinele smulse, contorsionate,

îmbrãþiºînd stîlpii de telegraf. Vagoanele proptite într-o streaºinã. O pisicã, aprinsã din nimic, ca mãciulia unui chibrit, i-a zburat pe la ureche. A incendiat mahalaua ºi

a luminat noaptea. A atins ziarele pregãtite pachete-pa-

chete pentru dimineaþã. A dat foc chioºcului de unde se hlizeau Fred Astaire&Ginger Rogers, Mareºalul&Hitler, campionul de bobsleight Papanã ºi reclama Nivea. A in- cendiat depozitul de lemne, magazia cu mobile, florãria lui Vafiadis, pe colþ grãdina cinematografului „Volta“. Sergentul Ghiu a ars de viu pe cînd dirija circulaþia, cu chipiul lãsat pe ceafã. Cîþiva pe trotuar i-au aplaudat apa- riþia. Au crezut cã se reia iluminatul nocturn. Ceea ce nu s-a întîmplat. Sergentul a ars ca un ziar. La fel ºi douã babe nebune pe cînd cumpãrau, una pînzeturi, cealaltã pastile contra balonãrilor de stomac. Era numai el, Gogu, singur, înconjurat de bãlãrii, zi- duri prãbuºite ºi resturi umane. Umbre scotoceau printre

Moartea unui dansator de tango

dãrîmãturi. Descãlþau morþii, îi despuiau, ºterpeleau por- tofele, scoteau ceasurile de la încheieturi. Cadavrele — visãtoare — se lãsau buzunãrite&tîlhãrite, umilite, tîrîte pe caldarîm. Unul s-a ridicat din morþi ºi s-a ºters de praf. Avea un halat bleu, a observat Gogu. I-a întins obrazul sã fie pãlmuit. Nu ºtia dacã e viu. I-a explicat cã yankeii ne-au fãcut cadou Apocalipsa. E sau nu e mort? a între- bat. Nu e. L-a luat la palme, i-a dat ºi un ºut în cur, apoi ºi-a aprins o þigarã. Tabachera a sclipit în întuneric. Au apãrut poliþaii sã someze pe cei ieºiþi dupã pradã. Au su- flat în fluiere ºi atît, dã-i dracului. S-au dus sã vadã o ur- mãrire tare la cinematograful din cartierul vecin unde nu se bombardase. Gogu a avut folosul lui: cînd hoþul a tre- cut în fugã strada, dexter, a agãþat tabachera.“ Matale nu-þi trebuie! Ai murit!“, ceea ce era ºi adevãrat. O clipã mai tîrziu s-a descompus. Notã informativã 44.04/sursa Marcu/ DGP.

Capitolul 2

1.

Venea des la „Benito“. I-a zis aºa pînã cînd regele Vic- tor Emmanuele l-a demis pe mascalþonele Mussolini. Îna- inte de rãzboi se numea „Akim, salon de dans“. Acum Refec i-a pus firma „Adãpost. Local ºic, antren, combo, program de tangouri&jazz, tochiturã&bulz, serviþi cu în- credere. Vã gãteºte maestrul albanez Zigu.“ La intrare — o vitrinã cu douã manechine, în rochie de searã ºi în smoking. Pe zid a desenat un A mare în cerc, semn cã acolo puteai sã te ascunzi de bombe. Dacã sirenele înce- peau sã urle, apãrea patronul: onor clientela este rugatã sã rãmînã pe loc. Miºto. Nu trebuia sã te repezi vizavi cu dumicatu-n gît. Sã se þinã chelnerii dupã tine sã-þi ia ba- nii. ªmecher patron. Aviaþia inamicã îi fãcea reclamã gra- tis. Cînd se dãdea alarma, lumea gonea spre localul lui. S-a umplut de bani ºmecherul. Coborai cinci trepte, in- trai într-un tunel abia luminat de un bec. De aici pãºeai într-o încãpere cît o juma de teren de tenis. Cîndva Bu- cureºtiul era o înºiruire de pivniþe ºi bolþi unde negusto- rii îºi ascundeau avutul ºi familionul de invazii strãine,

Moartea unui dansator de tango

incendii, cutremure, epidemii ºi inundaþii. Dracul lãsase vorbã sã se întîlneascã aici toate relele. Casa de deasupra nu valora nimic, totul era sã ai o pivniþã largã, uscatã ºi sigurã. Localul lui Refec, o pivniþã sãpatã în 1828 (era marcat în prag cu dalta) de un strãunchi al lui, Zaharia Akim, cînd nãvãliserã ruºii sã se batã cu otomanii pe Du- nãre. Gogu s-a oprit în prag la „Adãpost“, 10 ore dupã bombardament. Era vesel ºi vorbea singur: eºti viu, feri- citule, ce-þi pasã? Corpul îþi aparþine, sufletul e la purtã- tor. S-a simþit bine cã se afla printre supravieþuitorii îm- prãºtiaþi la mese. Destui cunoscuþi. Filip Gãzarul (îºi spãla pãrul cu gaz ºi puþea ca o staþie de benzinã), croitor de lux pentru dame. Era ºi Maþe Fripte cu una Liza, aristo- cratã scãpãtatã, numai oase, cam dusã cu cocaina. Jean Gaºperu, cocoþat la bar, ameþit, cu coatele pe zinc, texti- list. Croia cãmãºi lîngã podul Grant. Apoi, Nazarie, iubi- tor de spelunci, în separeu cu Neli Fute-tot, povestea cum fusese la Vapniarka. Dama semãna cu preafrumoasa re- gina Maria ºi îºi lua un aer fatal. Explica, dulcicã, dom’le, cum s-a defenestrat junkerul Josef von Hoffstadt din amor pentru ea. Uite-o ºi pe Ghizela. Asta, dacã þi-o su- gea, rãmîneai fãrã urmaºi. Se oferea nemþilor sã-i înveþe meserie în pat. Trata lipsa de erecþie ºi ejacularea preco- ce. Preda ºi perversitãþi, te costa dublu. Colaboraþionis- mul o s-o coste. Salut! Pe scenã toboºarul Malagamba. ªi chitarisul Lake Dinþirupþi, informator al Siguranþei. Dacã îi erai prieten te avertiza: Vezi cã ciripesc. Voiai un paºa- port fals, la el gãseai. Afacerea îi mergea extraordinar. Cine fugea din calea ruºilor vindea pe nimic case, pãmîn- turi, mobile, bijuterii. Dorea sã-ºi facã suma ºi sã disparã unde-o vedea cu ochii. Uite-o pe vaca de Fifina cu ºeful

Stelian Tãnase

gãrii, ªurubel Belitu; avea un obraz ca o bucatã de carne crudã, jupuitã cu cuþitul. Le plãcea sã danseze un ceas ºi sã disparã într-o camerã de deasupra sã se reguleze cu gea- mul deschis. Cînd ieºeai de la film seara, îþi ajungeau în auz oftaturile damei ºi grohãielile domnului. Fifina fãcea pe astroloaga. Lui Gogu i-a prezis cã ajunge în portul Bu- enos Aires, bogat, armator. El ar fi preferat dansator de tango. Cati Cioara trãia din leacuri pentru chelie, miro- sul urît al gurii ºi hemoroizi. Cuplatã cu ofiþeri, deºi se cam trecuse. Le fãcea farmece ºi îi zãpãcea cînd nu spio- na pentru englezi. O sã atîrni în ºtreang, i-a spus. Ea a rîs. Un maior tocmai îi turna ºampanie în decolteu. Gogu l-a zãrit pe Nãrodu’ de la Siguranþã, în filaj dupã Take, vor- bea gura fãrã el. Culiþã Afanei, cînd cîºtiga la Hipodrom, beau pe socoteala lui. Îi rîdeau ochii ca farurile motoci- cletei lui cu ataº. Titi Borþosu, afaceri cu sulfamidã&se- ringi suedeze. Stãtea retras cu niºte interlopi. Pentru ãº- tia, viaþa ta e mãrunþis, caca, o respiraþie. Uite-o ºi pe Suzi. Apãrea în pauze la „Marna“, unde zicea cuplete sca- broase. Neruºinata, te fãcea sã duci mîna la gura, fireºte dacã nu te scãrpinai de purici. A venit cu un triºor, unu Jubi Þekini, codoº. A avut 7 neveste de ambele sexe. Ui- te-l ºi pe Conaºul. Miºu Banu, mîndru în uniforma de aviaþie. Abia se întorsese din Rusia ºi se lãsa rugat de me- seni sã-ºi povesteascã isprãvile din campanie. Armata ro- mânã în retragere din Crimeea, Istmul Perekop ºi despre evacuarea Sevastopolului. Îi plãcea sã vinã aici. Vedea lumea, caracuda, avorto- nii. Gubernia, bre! A regãsit bucuros toþi muºteriii din sea- ra precedentã. Mã rog, aproape. Lipsea Osînzã, fãcut terci la linia 4, cînd aºtepta acceleratul de Sibiu. La el gãseai parfumuri franþuzeºti. Lipsea Maimuþica, descãpãþînatã pe

Moartea unui dansator de tango

ºina tramvaiului 6. Îi zburase capul într-o vitrinã — dro- gheria „Le Chic de Paris“ — o fãcuse þãndãri. Cînd prã- vãliaºul a ieºit afarã sã vadã ce s-a întîmplat, l-a spulbe- rat suflul exploziei. Niºte bãbuþe venite la piaþã s-au amuzat cum se zvîrcolea pe trotuar — ca o gãinã tãiatã. Ele cumpãraserã din piaþã cîteva ºi se duceau acasã sã le taie, sã le jumuleascã, sã le fiarbã în oala de 3 litri. Au fost pulverizate, dacã ne luãm dupã faptul cã atunci cînd praful s-a risipit, dispãruserã din faþa vitrinei. De la „Adã- post“ lipsea Clonþ, sperþar la Ministerul Finanþelor. Fãcu- se bani aprobînd exporturi/importuri. Gogu era clientul lui. Lipseau Fãnuþã&nevastã-sa, Vuza. Þineau un atelier foto lîngã garã. Erau în atelierul lor pe întuneric, develo- pau un film, foto cu soldaþi în permisie. Bomba i-a fãcut surcele. Lipseau muieraticul Baftã, triºorul Vio ºi Make, traficant de ciorapi de mãtase. O gagicuþã, Lola Muista — de la madame Puica. Bordelul, în 4 aprilie la prînz, cînd au venit Liberatoarele, gol. Clienþi nexam, fetele la coa- for ºi manichiurã, la dermato-venerice. Aºa au scãpat. Erau ieºite în oraº cînd bomba a cãzut prin tunelul liftu- lui. Cioburile de geam sãrite din cercevele au ajuns trei staþii de tramvai mai încolo. Dedesubt Coana Manda, sur- prinsã spãlînd rufe. Madame Puica îºi plimba cãþeluºa Þuki. Aºa a dispãrut de pe faþa pãmîntului bordelul „Ma- ria Teresa“, local de mare tradiþie în Valahia. Sperau unii, dar curvãsãria nu dispare. A doua zi a pus geamurile ºi uºile înapoi, a zugrãvit, a adus mobile cu ajutorul unui regiment de soldaþi daþi de Buzã, pentru „refacerea zonei distruse de bombardamentul anglo-american“. La schimb au fost serviþi de fete gratis o lunã. Ce s-au mai bucurat! „Maria Teresa“ s-a redeschis la 1 septembrie. Tocmai bine sã-i primeascã pe ruºi. Lipsea ºi Armand Jegozel, engrosist

Stelian Tãnase

de ceasuri elveþiene refugiat în ’38 din Viena. L-a prins incendiara cînd umbla în garaj cu o canistrã de benzinã.

A rãmas din ditamai omul, cîntãrea 160 kg, 16 gr de ce-

nuºã. S-a auzit cã dr. Weiss fusese fãcut terci. Americanii i-au fãcut astfel dreptate lui Gogu Vrabete, de unde sim- patia lui pentru ei. Eh, dr. Weiss a apãrut binemersi dupã bombardament. Sã vezi dezamãgirea lui Gogu. útia nu ºtiau sã þinteascã. Americani de cacao. Absent de la „Adã- post“ era ºi Firicã Barbu, manglitor. S-a prãpãdit dupã ce

a ieºit din hotelul unde închiriase o camerã s-o reguleze

pe una, Flori Sugativa, þigãncoasã-oxigenatã. Dama a con- statat cã ºi-a uitat blana sus. La cererea ei, prostul s-a în- tors sã i-o aducã. L-a storcit una bombiþã micã ºi drãgu-

þã

trimisã hello de pe un avion poreclit Flo ca ºi dama. Jos

la

sol, se uitau unii la alþii ºi bifau. Nae Xeni, negustorul

de conserve, va lipsi o vreme de la „Adãpost“, storcit pe cînd juca poker. Pofta de viaþã îi întãrîta pe cei rãmaºi. Gogu a cu- prins cu privirea încãperea plinã de umbre. Se simþea

bine aici. A crezut cã numai el se salvase. ªi alþii cãlca- serã în rahat cînd flotila de bombardiere se ridica în aer

la Bari&Foggia. A dedus cã absenþii au creieraºii împrãº-

tiaþi. Mãruntaiele amestecate cu moloz pe maidane. Ochii sticloºi lipiþi de un geam spart. Vagoanele rãstur- nate de-a curmeziºul în piaþã. Eh, ºi în clipa aia, prin fu- mul de þigarã, Gogu Vrabete a zãrit-o sub un reflector, cu pãrul roºu, înfoiat, cu ochii mov-sidefii. Cu pomeþi lucioºi ºi buze ciclam, rãsfrînte. Din pãcate, dama nu era singurã. Pãºea strîns lipitã de un mascalþone cu stoma- cul supt ca un cîine flãmînd. Costeliv, scînduricã, agil. Dansau în mijlocul ringului, sub lumina verzuie a unui reflector. Gogu a ghicit la minut secretul acelui tango:

Moartea unui dansator de tango

pantofii de ºuþ. Încãlþãrile îl fãceau pe tip sã patineze, sã batã din tocuri. Îl învîrteau pe loc, îl ridicau în aer. I-a spus barmanului Griºa Schwartz, dacã îi luai pantofii cu spiþ ºi placheuri de aur, ce rãmînea? Fãceau în bani cam cît o cutie cu sticle de ºampanie Pommery. Dama îl pri- vea languroasã. Tipul, în vestã de brocart ºi pãlãria lãsa- tã pe ochi. Cu rînjetul satisfãcut, lipit de obrazul ei. Aa- aah, tangooo! Dama îi aluneca pe coapse, pe piept, pe braþe. Cu þîþele, cu burtica, sexul ºi pulpele. Gogu al nos- tru — interzis. Din acea clipã magicã, viaþa lui a fost o bubã, un moft, un nimic. A întîlnit destinul. I-au zvîcnit tîmplele. Pulsul i-a sãrit sub cureluºa ceasului. Cunoºtea toate pros- pãturile venite din Kiev, Odessa ºi Istanbul, din Dubrov- nik, Salonic ºi Cernãuþi. Numai vagaboande de lux. Pe damã nexam! A pãrut idiot, amnezic. Gogu, în Paºtele mã-sii, habar n-avea de unde s-o ia. De unde ai apãrut, frumoaso? Din spuma mãrii? Din bulele ºampaniei? Din fumul þigãrii? Tot ce vieþuia în bordeluri, cîrciumi, ºan- tane, prin case de rendez-vous, în Bucureºti, cunoºtea pe dinafarã. N-a mai vãzut aºa ceva nicãieri, niciodatã. Pen- tru una ca asta te duci la ocnã. Tîlhãreºti, bagi cuþitul. Te flagelezi, orbeºti. L-a apucat durerea de ficat. Sufleþelul i-a sîngerat. I-au clãnþãnit dinþii. Inima i-a cãzut în cãl- cîie. A înþepenit, dupã cum avea prostul obicei. Tipa ºi-a înfipt obraznicã þîþele în omoplaþii brune- tului. Îl þinea încolãcitã din spate, l-a cuprins cu braþele de gît. Rochia purpurie, eºarfa neagrã. S-a învîrtit scurt în jurul lui. S-a prelins de sus pînã jos, cu buzele lipite de el. A îngenuncheat, l-a prins de glezne fãrã sã se desli- peascã de el mãcar o respiraþie. Tot aerul din hrubã — în- cãrcat de sex. Acordeonul se tînguia, vioara sfîºia aerul.

Stelian Tãnase

Toboºarul þinea ritmul mãrunt. Mai era ºi chitarisul Lake

Dinþirupþi, rafrafraf. Tipa s-a deslipit înceeeet, l-a jupuit de viu, înceeeet, tangoooo. Cum ai da afarã fumul de þi- garã, fãrã grabã. Gogu a simþit pe pielea lui miºcarea au ralenti. Aaaah, Gogu, Gogu! Era ca ºi cum a înjunghiat-o!

A simþit cã se sufocã. Eh, ºi tipa îl þintea cu privirea aia

mov de belea. Cine era strãinul care o fixa atît de intens? Gogu s-a întors sã vadã dupã cine se uitã ea ºi n-a vãzut pe nimeni. Þi se pare, suflete, ºi-a spus. Aºa ceva nu exis- tã. ªi chiar dacã existã, n-are ochi pentru tine. E datã lu’ ãla! Nu se uitã la tine, þi se nãzare. Gogu s-a simþit brusc ros de singurãtate — ca de leprã. Bre, a înþeles într-o cli- pã ce plictis trãia. Degeaba scãpase cu viaþã. Cînd întîl- neºti asemenea femeie, înþelegi cã n-ai pe nimeni — ea îþi trebuie ca aerul. Ea te vindecã de boala incurabilã a

melancoliei. E ultimul leac dupã ce ai încercat tot. O mar-

fã inexistentã la bursa neagrã. Ai chef sã supravieþuieºti

încã o zi în haznaua asta. Tocmai cînd destinul, duºma- nii, poliþia, Diavolul te apasã cu talpa pe creºtet sã te în- funde în cãcat. Cînd tipa ºi-a luat privirea de la el, pe Gogu l-a durut. S-a simþit o fleandurã, jefuit de suflet, un cadavru eviscerat. Asta e, bre! Ultima figurã, o piruetã ºi poza de final. Tango pasion y erotismo, amigo. Luminile s-au aprins. Perechea a fãcut reverenþa; au dispãrut în în- tunericul din culise. A durat ceva pînã cînd s-a dezmeti- cit. Hruba s-a animat. El tot în prag. Boala lui veche. A rãmas þeapãn vreme îndelungatã. Îi þiuiau urechile, îi vî- jîia capul. Ca atunci cînd îl lãtrau cîinii. I-a lua Dracul minþile. Lumina trecea prin el. El însuºi era o umbrã, ni- mic altceva. Un reflex în oglindã. Privea scena. Fabuloa-

sa fãpturã care îl trezise din morþi dispãruse. Iatã o femeie! i-a zis Miºu Banu, coborînd scãrile.

2.

Moartea unui dansator de tango

A rãmas stop cadru pînã i-a fãcut semn Griºa

Schwartz, barmanul. Eºti viu? Nu! Sunt în trecere. Am murit, a zis Gogu Vrabete. Avea chef sã bea ceva tare.

Am la vînzare havane cubaneze trei duzini, vreau lire englezeºti. Nu am! a ºoptit Gogu cu gura strîmbã, cum îl vãzu- se pe Humphrey Bogard.

Ar merge ºi un motor de Opel, fabricat în 1942, a zis

barmanul, un blond cu ochii spãlãciþi ºi mustãcioarã ca

spicul. Se dãdea sas din Braºov, dar era sefard din Silistra.

O sã caut, l-a asigurat Gogu. Scump ºi nu se gãseºte.

E la Constanþa un vapor cu marfã. Vorbim dupã. Gogu,

cu ochii dupã damã, a ras scurt un coniac. S-a înviorat. Dansatoarea de tango îl fãcuse zob mai tare ca bombele americane. Era sfîrºit. Alãturi, cu coatele rezemate pe tej- gheaua de zinc, Nazarie perora:

„Cine vorbeºte despre moarte? Despre marii mutilaþi, despre timpul ãsta care se scurge întruna? D-aia vii într-o hrubã infectã ca asta. Sã dai de un zîmbet înainte sã te

cureþi. Vii sã te freci de niºte þîþe… Sã prinzi o quintã ºi sã pierzi potul. Ãsta noroc! Cînd ai de-a face cu moartea,

e totuna dacã pierzi sau cîºtigi…“ Gogu, înfipt în scaun, s-a rãcorit cu încã un Cour- voisier, fals, dar bun. Aºtepta sã se repete minunea. Sã aparã orchestra cu tangourile lui Gardel. Sã-i stoarcã o lacrimã ºi sã-ºi bage pula în ea de viaþã. Sã se care dra- cu’ de aici, pînã nu se împute treaba. Îi venea sã sarã la bãtaie, sã spargã vitrinele, sã se umple de sînge. Bre,

Stelian Tãnase

era furios! Se holba în oglinda din spatele barmanului cînd s-au stins becurile. Alt dans, cu ea în rochie ver- de! ªerpuia pe lîngã pianul negru&lucios. A bãgat în dîrdori grangurii&fufele lor. Panaramele ar fi fãcut-o bucãþi. N-aveau ochi decît pentru ea, guºaþii, donjua- nii, burtoºii. Noaptea care vine vor ejacula gîndindu-se la ea. Moþatele au de ce s-o urascã. Mesele luminate clar-obscur de veioze. Gogu a auzit vag aplauze, le plã- cea ºi lor dama, nu numai lui. Au apãrut ºi clonþoºii, ºi-au acordat instrumentele. Au luat-o repede, langu- ros, pasional, cu vibrato. Tangoooo, aaah. Acordeonul s-a tînguit în întuneric. Dansatoarea aºtepta în mijlo- cul scenei nemiºcatã, moartã. Apropo, cã tot veni vor- ba. A apãrut brunetul, cãmaºã roºie, jabou alb, mutrã de codoº din port. Plin de sine, de icre&ifose, tropãind din cãlcîie. Gogu i-a simþit mirosul. Duhnea a tavernã, a bãuturã ºi a vomã, a tutun, a clor, a spermã, a prãjea- lã, a parfum ieftin. Avea un ochi verde stins ºi unul cã- prui, sticlos. A ridicat braþele deasupra capului, a alu- necat pe parchet. S-a auzit þãcãnitul placheurilor. Vestã, fãrã hainã, pãlãria pe ochi, rapraprap. Gogu a simþit brusc cã-l urãºte. A lovit podeaua cu piciorul mai scurt. Pierduse gheata ortopedicã ºi folosea o copitã. Dansa- torul era tot ce ºi-ar fi dorit Gogu sã fie. Aºa se visa cînd nu începuse încã rãzboiul. A îngheþat inima în el. De ce? Pentru cã tipul o strîngea în braþe. Erau amanþi! Aºtiut din prima clipã. L-a trecut un curent rece pe ºira spinãrii. Gogu Vrabete a tresãrit la fiecare rãsucire. Cînd a aruncat-o spre tavan ºi cînd a strîns-o la piept. Cînd a tîrît-o pe parchet ºi ea l-a implorat deznãdãjduitã sã n-o pãrãseascã. Brunetul, arogant, cu mîinile înfipte în

Moartea unui dansator de tango

ºolduri, a respins-o. Fese musculoase, cabrat ca un ar- mãsar. Ea a fãcut cîþiva paºi, pãrea cã se depãrteazã. Acum ea voia sã-l pãrãseascã. Gogu s-a înviorat, spe- ra — prins de vrajã — sã rãmînã singurã ºi s-o cearã la dans. ªi-a aminti cã e ºchiop. În veci nu va dansa cu ea. Tipul avea tot ce ar fi vrut Gogu sã aibã. Anume, sã iasã pe o scenã sã-ºi arate pulpele&pectoralii, un cos- tum mulat pe corp, sã danseze. Mai bine decît agent de bursã neagrã sã pipãie dama pe ring. ªi-a amintit locul unde se afla. Cocoþat la bar, cu coaiele ca doua bile de biliard în nãdragi. Cît costã? l-a întrebat pe Griºa Schwartz. Dama? N-are preþ. Unde aþi gãsit-o? Patronul ºtie, întreabã-l. Zi, bã! Gogu a scos douã piþule. Mã omoarã ºefu’ dacã îþi spun. A mai pus trei piþule. Gogu, ai dat de belea. Încã n-ai vãzut nimic. Pe barman n-a cãzut nicio bombã. E binemersi, pros- per. A scuturat shakerul în timpul unu. Timpul doi, sha- kerul l-a scuturat pe el. Asta era figura de care ziceai? Scena — goalã, întuneric. Acordeonul s-a lãbãrþat ca un motan întins pe pervaz. S-au auzit cinelele. Lumina s-a aprins brusc. Iluzia, completã. Pe scenã — douã dame, nu una singurã! Amîndouã lipite strîns de tip. Pe Gogu nu-l prostea nimeni, chiar dacã abia scãpase de sub bombe. Cum sã fie douã, trase la indigo!? ªi-a zis: „Im- posibil, nu sunt idiot. Te-ai nãscut dintr-o labã tristã. Dacã se stinge lumina, trepãduºul rãmîne cu una. Ailal- tã nu existã, e un efect de scenã. Ceva cu lumina, cu

Stelian Tãnase

reflectorul ºi oglinzile.“ ªtia cã nimic din ce vede nu e adevãrat. Cînd dracul vrea sã te piardã, întîi îþi ia min- þile. O vãzuse cu ochii lui pe damã. L-a privit insistent cînd el se oprise la intrare. Gogu — pierit. De cînd a mai apãrut încã una, era confuz. Brunetul le þinea de talie. Gogu ºi-a zis isteþ: M-au tîmpit bombele yankee, ruine- le, oraºul zob, cadavrele. Lumea a aplaudat încîntatã. O figurã, este!? Cum fãcea dintr-una douã, zi! Un scama- tor o ciopîrþise pe una într-un numãr de magie… Aºa bã- nuia Gogu cã stã treaba. Ce zici, facem tîrgul? Cît mã costã? Damele? Nu sunt de vînzare. O noapte. Nu au tarif. Pe tipul de pe scenã dã-l la cîini. Niet. Denunþã-l cã îl înjurã pe mareºal. Niet. Fã-l sã disparã! Dau oricît. N-are a face. Îmi faci rost de un motor Opel? Hai, cã frige. Îmi pasezi tipa o noapte. Nu plec fãrã ea. Pe care din ele o vrei, Gogule? Mã iei de prost. Vãd numai una. Sunt gemene, rusoaice din Odessa, venite în retra- gere. Minþi! Gogu l-a apucat de guler. Zãu. Localul a rãmas în întuneric. Patronul a vãrsat cî- teva glume rãsuflate. Cînd ºi-a terminat scheciul, a in- vitat onor clienþii la dans. Roºcovana Diana, cu þigara

Moartea unui dansator de tango

în colþul gurii, cu un ochi închis din cauza fumului, a tras de acordeon. Perechile s-au ridicat de la mese. A aºteptat încordat sã aparã dama pe ring. ªi, nimic! Pe- semne a dispãrut cu cordaciul. Gogu l-a lãsat pe Griºa Schwartz cu coatele pe zinc. S-a dus glonþ s-o caute. A scotocit cabinele, garderoba cu þoalele aruncate alan-

dala. Aºa a zãrit pantofii miraculoºi într-un colþ, lîngã

o chiuvetã murdarã. I-a ascuns sub hainã. A ieºit afa-

rã traversînd bucãtãria. Mirosea a peºte, a prãjealã, a varzã fiartã, a ceapã. Curtea din spatele localului, pli- nã de cîini. Cînd i-a auzit hãmãind, a tras speriat uºa înapoi. Cîinii îl înfricoºau mai tare ca moartea. Cuplul miraculos nicãieri. Dacã îi gãsea, avea cuþitul în buzu- nar. L-ar fi înfipt în tip haaaarºt. Lua dama ºi fugea di- rect la Constanþa cu trenul de 23,43. Se suia pe vapor

ºi ajungea la Istanbul vineri în zori. A fãcut stînga îm-

prejur sub o ploaie mãruntã ºi rece. Acasã a pus pan- tofii ºutiþi pe un raft. I-a privit hipnotizat, fãrã sã se miºte de pe scãunelul din marchizã. I-a încãlþat. A schiþat cîþiva paºi de dans. Undeva, întunecatã, se ve- dea Gara de Nord. În jur, curtea cu pomii înfloriþi. Bombardierele s-au întors pe la 2,00 a.m. Au aruncat peste acoperiºuri tot ce aveau în burtã. Vacarm, hãr- mãlaia sirenelor ºi a exploziilor. Apoi s-a lãsat brusc o liniºte speriatã. Credeai cã þi s-a pãrut. A dansat sin- gur, ºtia la perfecþie paºii. Îi avea întipãriþi în minte. Gogu a fost minute bune un produs al închipuirii lui. Se vedea dansînd, rotindu-ºi elegant partenera. Plutind într-un salon pe parchetul lucios. Purta pantofii mi- raculoºi. Îmbrãcat în negru, cu pãlãria pe ochi. Tan- dru, o strîngea la piept. Notã informativã 44/D/sursa Luca/DGP

Stelian Tãnase

3.

Cartierul Gãrii de Nord a ars. La 7,43 zidurile încã fu- megau. Bombele au prãpãdit pînã dincolo de mahalaua Dracului ºi cartierul burghez Domenii, au bãtut piaþa Chi- brit. Depou, triaj, Grant, zob. Jale mare. Mii de morþi ºi tot atîþia rãniþi, într-o jumãtate de orã, la prînz, cînd mîn- cau toþi de prînz, sã le stea bine dumicatul. Gogu se amo- rezase rãu. Era în contratimp cu istoria, dar de aici i-a ve- nit binele. Fiecare þinea sã aibã mortul lui. Dispariþia cuiva dãdea insomnii. Ca sã rãmînã întregi la suflet, le trebuia un cadavru. Sã facã funeralii, sã-ºi plîngã mortul. Altfel nu era primit în cer, rãmînea în mahala sã hãlã- duie pe la ferestre, sã cerºeascã de mîncare, sã-i fie sete, sã îþi cearã sã-i faci conversaþie. ªi cum sã te duci cu mîna goalã la cimitir? Sã te întrebe cineva unde þi-e rãposatul ºi tu sã ridici din umeri ca pãgînii. Sã nu ºtii unde sunt îngropaþi pãrinþii, copilul, bãrbatu’, nevasta — mai mare ruºinea! Decît un mormînt gol, îþi livra Gogu un cadavru ºi nu te costa cine ºtie ce. Se ocupa ºi de ceremonie. Toc- mea precupeþe sã þipe îndurerate, sã-ºi smulgã pãrul din cap. Privea cu coada ochiului cortegiul, sã vadã dacã fa- milia era mulþumitã. În doliu, pãºind îndãrãtul grãmezii de carne înghesuitã în sicriu. Fericitã cã s-a reunit, zdren- þuitã, petrecînd prin praful Griviþei. Sã vadã vecinii cã ai bani de înmormîntare. Popa Manafu, gras, roºu din guºã pînã-n ceafã, cu ochii injectaþi, cãutînd parale din priviri. Atîþia morþi, atîtea slujbe! E o afacere bunã în Valahia, Gogule, sã te ocupi de cadavre. Furniza la cerere picioa- re, torsuri, spinãri, cãpãþîni. Astea se cereau cel mai mult. Se dãdeau cam 30 lei/kilu’. Preþul varia dupã sex, vîrstã ºi îmbrãcãminte. S-a vîndut cel mai bine un filfizon din

Moartea unui dansator de tango

Grant ucis de o incendiarã. L-a livrat pîrlit ca un porc. Purta un palton îmblãnit pãstrat excelent. Fãcea impre- sie. A fost bãtaie pe cadavrul lui. Toþi l-au vrut chiar dacã avea faþa înnegritã ºi gãvanele ochilor goale. Gogu i-a nu- mãrat dinþii — îi avea pe toþi. Cu surîsul ãsta, neneo, amãgeai cuconiþele prin cartier! Ce folos? Acum eºti mort. De-ai noºtri. A vîndut acest cadavru’ unei vãduve. Îi dis- pãruse soþul în Rusia ºi n-avea la cine sã meargã la cimi- tir unde sã plîngã. A plasat la preþ bun ºi o adolescentã, dar numai bust. Frumoasã de pica, sutien 8,5, virginã. Ce a mai plîns-o lumea! ªoldurile, pulpele, sexul, pînã la ge- nunchi, le-a ataºat de la o pasagerã nimeritã ca proasta pe peronul 5, la cursa de Iaºi. Nu avea tors&cap, restul s-a gãsit între ºine. Chiloþii, portjartier, fustã pepit, pan- tofi albi. Gogu a adunat frumuºel totul. Avea un carneþel unde nota minuþios. Le-a asamblat sub ºopron în curte. Cumpãrãtorii, o familie de profesori, au fost multumiþi, nu s-au tocmit. Nici la crucea de marmorã neagrã, la bo- citoare, la corul condus de Vasea. A angajat trei preoþi la- comi. Nazarie cam ºoma ºi a þinut un discurs funebru, a scris epitaful. Tot cartierul a venit. A fost una dintre ca- podoperele lui. Lumea l-a iubit ºi respectat pentru asta. Bre, imagineazã-þi-l — Gogu Vrabete, mare maestru de ceremonii! Deschidea drumul prin praf. În negru, cu pãlãrie pe cap, urmat de un ucenic rotofei, cu prapurii, ºi altul, cu bube pe faþã, cu crucea. Urmau caii mascaþi, nervoºi, smucindu-ºi panaºele. Apoi dricul cu perdele ne- gre, unde se hîþîna sicriul. Lumea fãcea cruci mari, bos- corodea în barbã vorbe de neînþeles, pînã cînd mortul dispãrea într-un nor de praf. Se întîmpla sã iuþeascã pa- sul, în spatele dricului. Treceau ambulanþe, dubele poliþiei, camioane militare kaki, pompierii. Cu miºcãri

Stelian Tãnase

mecanice, cortegiul pãrea ieºit dintr-un film burlesc. Tramvaiele în staþie la Podul Grant. Gogu trebuia sã opreascã, sã aºtepte sã se deschidã uºile vagoanelor. Þi- nea ochii închiºi, auzea doar clopoþelul scuturat de vat- man. Deschideau umbrelele, îºi fãceau coifuri din ziare. Nevestele scoteau coliva. Beau vin, ciocneau veseli. Re- uºitã înmormîntare, ziceau mulþumiþi. Se distrau bine pe acel drum larg, torid, învãluit în praf. ªi defunctul se bucura. Merita sã vezi spectacolul. Gogu ºchiop ºonti- cãind ca un Diavol, precedînd vesel moartea. Niciodatã nu îºi pierdea cumpãtul. Calm, solemn ca un spectru. Însoþea morþii&viii aferat, cu capul ridicat semeþ, piep- tul bombat. Din pãcate, ºchiop. Gogu Vrabete pe post de cioclu. Au fost zilele lui de glorie. Îl salutau, fãceau plecãciuni, reverenþe, cruci, decum se apropia dricul. Avea unul furat din Rusia. Vechi, tras de niºte cai su- perbi. Cred cã îi plãcea sã defileze, de-a lungul trotuare- lor populate. Sã conducã, în mare þinutã, ceremonia fu- nerarã. A salvat onoarea multor familii în vremuri de restriºte.

4.

Secretul afacerii: s-a aranjat cu ãia care scotoceau prin ruine sã-i dea resturi umane. Le ridica rãbdãtor cu brancardierii — niºte orfani închiriaþi cu ziua. Cãutau acte, documente, încerca sã identifice morþii. Fãcea ju- ma-juma. Capetele, de preferat sã fie desfigurate, poci- te, cu nasul stîlcit, gura ruptã, urechile lipsã, pãrul ars. Costau mai scump desfigurate. Lua ºi torsuri, omoplaþi, crupe, coaste, gambe, dar le plãtea mai puþin. A tocmit

Moartea unui dansator de tango

taraful lui Gînsac. Cînd avea prea mulþi clienþi, o anga- ja ieftin pe Diana acordeonista. Omul plãtea ºi-ºi înºira familionul în linie spre cimitirul Sf. Vineri. Vã þineþi dupã cruce, sã nu vã rãtãciþi. Mortul solemn, la þol fes- tiv, în pantofii de nuntã. Zicea: sã fii mulþumit cã ai pe cine sã duci la groapã. Mare ruºine în mahala sã n-ai omul tãu îngropat cu slujbã, popi ºi muzici. Cum sã-þi laºi rudele sub formã de zoaie pe ziduri! Sau ca mãrun- taie halite de cîini!? Doar dacã ai înnebunit! De cînd se apropiase frontul ºi ne pisau anglo-americanii, mahala- giii deveniserã bisericoºi. Sfintele lãcaºuri — pline. Pen- tru cît timp, nu ºtim. Totul trece, durerea mai întîi. Era înaintea Paºtelui, zile de post, sãptãmîna mare. Nu te mai salveazã nimic, dacã îþi laºi oasele într-o groapã cãs- catã de bombe. Creieraºii pe ziduri, sã vinã salubrizarea sã spele locul unde ai crãpat fericit. Gogu a fãcut bani frumoºi cu morþii. Le-a cules rã- mãºiþele din dãrîmãturi, ca hiena. Se þinea de nas, cu tampoane, cu spirt. Altora le era scîrbã, lui Gogu nu. Îi plãcea sã vadã atîta lume bravã, cu parale, în putere, fã- cutã zob. ªi el, infirmul, un nimeni, viu, hehe!… Drace! exclama trecînd ºontîc-ºontîc, cu creionul dupã ureche, socotind cadavre. Le þinea în gheaþã, 5 blocuri pe zi/3 lei/bucata. Le-a stivuit frumos, capete cu capete; tot aºa torsuri, ºolduri, picioare, braþe, cutii toracice, maþe. Ve- neai ºi cereai ce pofteai. De exemplu: bãtrîn, înalt, slab, blond, cu 2 dinþi din faþã lipsã, costum de haine nr. 54, sandale galbene, papion, fost contabil. Corp de artistã, femeie sprîncenatã, ºcolitã la pension, vopsitã roºcat. Dis- pãrutã de acasã cu Juju Ioanid, student la conservator, terciuiþi îmbrãþiºaþi. Gogu s-a achitat glorios, amestecînd un rest din Lori, manichiurista, prinsã de explozii cînd

Stelian Tãnase

sugea giugiuc din Ada Kaleh în aºteptare de cliente. I-a ataºat un manechin din carton. Capul se potrivea destul de bine. A cerut la un atelier de scris firme s-o machieze puþin. Cã era blondã, nu brunetã, ºi îºi fãcea buzele în formã de inimioarã ca Mae West. Popii s-au fãcut cã nu observã. Pãrinþii au fost fericiþi sã aibã un mormînt s-o plîngã. Artist, Gogu! Samson Grunstein, atelier de lux, pantofi de damã. A trebuit sã-l eviscereze ca sã-l toalete- ze sã-i dea o faþã comercialã. Arãta stîlcit în bãtaie de po- liþie. Poliþia nu bate pe nimeni, se ºtie. Comisarul a refu- zat sã dea autorizaþia. Samson Grunstein fãcea pe sionistul. În schimb, doamna era intactã, ºi tot moartã. Familionul i-a incinerat. Întîi trebuia sã fie priviþi ºi plînºi, sã-ºi ia adio de la ei. Fapt întîmplat la „Adãpost“, închis în onoarea lor. Alt succes profesional al lui Gogu a fost un jazzist, Niki Maltz. Ucis pe cînd îºi acorda pianul. A lãsat patru copii, trei amante, doi pisici ºi o nevastã oar- bã. De negãsit prin moloz. Gogu l-a bricolat din terþi. Coapsele le-a luat de la duduia Tanþa, moartã în staþia tramvaiului 6, colþ cu ªtirbei Vodã, pe cînd citea un afiº pe care scria „Zidurile au urechi!“. Costum de haine pe- pit, vestã neagrã, papillon, pãlãrie panama. Le-a luat de ocazie în tîrg, la haine vechi. Defunctul n-avea degete ºi Gogu le-a desenat expert cu cãrbune pe o foaie de hîrtie. A tãiat pe contur cu foarfeca, le-a cusut de mîneci. Un pianist fãrã degete n-a mai pomenit nimeni. A gãsit un trunchi atîrnat de un copac carbonizat. A ºterpelit niºte izmene, chiloþi, maieu, întinse pe sîrmã la uscat. Înflori- serã liliacul, teiul, oþetarul. Totul se scumpise brusc, coº- ciugul, caii&dricul, lumînãrile, crucea, icoanele. Avea cî- teva procente din toatã mascarada. Restul împãrþea cu niºte ºmecheri, îngeri coborîþi din cer. Aºa zicea Gogu.

Moartea unui dansator de tango

Ce bani a fãcut! Cînd auzea bîzîitul motoarelor pe cer îºi freca palmele. Era inexpugnabil, pe el nu-l atin- geau bombele. ªtia cã va supravieþui. Avea o misiune, era hãrãzit. L-am întîlnit odatã la hala Matache Mãcelarul. Se certa cu un sergent care îi cerea sã se adãposteascã. Bre, Gogu, nu ºi nu. Stãtea cu palma streaºinã la ochi ºi arã- ta cu bastonul avioanele cît niºte gîngãnii. Mai ºi rîzi! a fãcut sergentul. L-a dus la secþia de poliþie. Comisarul Þe- peluº a considerat cã numitul Vrabete Georgel, zis Gogu Tango, cãzuse pradã unei crize de nebunie. I-a dat dru- mul cînd zgomotul escadrei s-a îndepãrtat ºi s-au auzit sirenele. Pompierii ºi ambulanþele scotoceau mahalaua. Gogu a dispãrut printre ruine, sã numere morþii.

5.

Era o primãvarã plinã de mirosuri, splendidã. Morþii au fost fericiþi în asemenea peisaj. Nu le ducea el grija. Serviciile lui Gogu, perfecte. S-a dedicat trecerii pe lumea cealaltã a sufletelor neîmpãrtãºite. A trecut mulþi dinco- lo. Coana Zuzi proba niºte pantofi albi, sã meargã la o nuntã. A lovit-o suflul la tejghea. Jean se tundea la frize- ria lui Take, cînd a fost aruncat în oglindã ºi n-a mai re- venit. S-a zis cã o avea amantã pe Tuþi, modista sfîºiatã de cîini turbaþi la Mandravela. Fetele de la pension tra- versau bulevardul fluierate de un cîrd de liceeni cînd au devenit un rest. Totul a durat o clipã. Surorile Mendel- sohn se duceau la cimitirul Filantropia sã-ºi vadã iubitul. Le regula pe amîndouã. ªi ce dacã! L-au gãsit tãiat de tramvai. Bre, ºi au traversat oraºul ca sã dea nas în nas cu moartea. Suflul bombei le-a gãsit pe banca de piatrã,

Stelian Tãnase

bîrfind ofiþerul de roºiori amintit. Au mierlit-o þinîndu-se de mînã. Gogu a ridicat cadavrele din moloz, amesteca- te cu var ºi praf de cãrãmidã, cu pielea jupuitã de pe oase, cu ochii scoºi. Le-a cusut, lipit, înnodat, peticit, ca pe niº- te pãpuºi stricate. Le-a pus în coºciuge din scînduri fura- te la Triaj. Cu familionul plîns, Gogu a defilat mãreþ îna- intea fanfarei. Pentru Sarah, care þinea un magazin de coloniale cu notarul Katz, a plãtit o ºpagã cît Gara de Nord. Muzicanþii aparþineau regimentului 9 infanterie, trimiºi de generalul Rudolf Buzã care îi cîntase cîndva se- renade sub balcon. Gogu l-a avut la inimã pe flaºnetarul Sake zis Skele- tu’, cel mai vechi muzicant din oraº. Avea 247 ani, aºa zicea. Se vãita cã-l uitase Dumnezeu pe pãmînt din cau- za unor contabili proºti. L-au sãrit la rînd sã se ducã în Rai. Aºa pãþise ºi la puºcãrie. Fusese condamnat zece ani ºi a fãcut 50. A dat cu cuþitul. Un þuþer, Puiºor Cosmopo- litu’ i-a luat femeia. I-a gãsit în cerceafuri în flagrant la hotel Kiriazi. Pe ea, îºi zicea Isolda, a iertat-o. A doua zi, cînd cocoºelul ieºea de la casa de pariuri „Hai noroc“ colþ cu frizeria „Palermo“, Sake i-a tãiat beregata. Niciodatã n-a cunoscut plãcere mai mare, le-a povestit lui Nazarie ºi Gogu. „Aº mai face-o o datã, sã mai trãiesc clipa cînd sîngele mi-a murdãrit cãmaºa. Iei o viaþã, ca s-o trãieºti pe a ta! Îi atîrna cãpãþîna uite aºa!“ le-a arãtat celor doi, lãsîndu-ºi capul pe piept. „I-am zis: «Ce ai cãutat la fe- meia altuia? Uite ce-ai ajuns! O zdreanþã!» Dupã aia m-am predat. Nu tre’ sã iei viaþa nimãnui, e pãcat mare. Numai pe a greºiþilor noºtri, da, e voie! útia nu meritã sã trãiascã. Se bagã în patul nevestei, te buzunãresc, te mint. Sã moarã înainte de vremea lor! E cel mai bun lucru pentru ei.“ „De ce ai stat aºa mult la pîrnaie?“ l-a

Moartea unui dansator de tango

întrebat Nazarie. „Din vina unuia cu creionul. Îl þinea dupã ureche, aºa ca dom’ Gogu. Socotea zilele ºi nopþi- le, þinea registrele. M-a uitat într-o celulã. Aºa! Eu, Sake Skeletu, am încãlcat voinþa divinã. Numai Dumnezeu ho- tãrãºte cine moare, cum, cînd ºi de ce. Nu te bagi tu, un nimenea, sã faci legea. Ca pedeapsã, m-a lãsat sã putre- zesc de viu. Nici acum nu vrea sa mã ia în cer ca sã nu-i spurc aerul. Sunt prea murdar, put. Iadul e un concediu pe lîngã ce îndur eu de un secol pe pãmînt. Am trãit 2 ocupaþii nemþeºti, 3 otomane, 5 ruseºti. Sper sã nu mã lase sã trãiesc încã una. Viu, e mai rãu decît la ocnã. Am exact vîrsta papagalului de pe flaºnetã.“ Pe Sake Skeletu îl întîlneai în Gara de Nord. Se certa cu cineva nevãzut pe care îl ruga aspru sã-l ia în cer! O voce gîjîitã, glaspapir în gît. Hai, ce mai aºtepþi! striga. Mai mult fãcea scandal papagalul Tony, verde cu roºu, adus din Filipine. Bãtea din aripi, rãcnea: ia-mã de aici! ia-mã de aici! Mã plictisesc, vreau la îngeri sã jucãm za- ruri! Scuipa, cîrîia. Se calma cînd îl rugai sã tragã un bi- let ºi Sake încasa moneda. Învîrtea amuzat manivela. Cînd auzea miorlãitul flaºnetei, Tony devenea agreabil. Bre, a avut noroc. Pe 4 aprilie suflul unei explozii l-a pro- iectat în zid. Sake Skeletu s-a scurs pe caldarîm ca lãturi- le aruncate dintr-o gãleatã. Dumnezeu, în mila ºi mãri- nimia Sa infinite, i-a fãcut favorul sã nu-l ciopîrþeascã. Nu a rupt din el mãcar o geanã. Era intact. A fost o mi- nune. I-a extras uºurel sufletul cu penseta, i-a închis ochii. Semn cã îºi plãtise datoria. La înmormîntare, Gogu a adunat lãutarii. N-a trebuit sã insiste, veneau oricum. Cînd s-au nãscut, toþi l-au gãsit lîngã staþia cu trãsuri, apoi de taxiuri, cu flaºneta. L-au însoþit la Sfînta Vineri cîntînd, veselindu-se, cum cerea protocolul pe lumea asta

Stelian Tãnase

tristã. O clipã înainte sã închidã capacul, Gogu a strecu- rat papagalul în coºciug, sã rãmînã nedespãrþiþi. Gropa- rii s-au grãbit sã batã cuiele. Au rãsturnat cîteva lopeþi de pãmînt prãfos peste scîndura negeluitã. Nazarie a scris un frumos articol de despãrþire, cu un titlu simplu: „Adio!“ Dispariþia lui Sake Skeletu — nãscut în Fanar-Istanbul, fiul unei curve ºi al unui braconier (în timpul celei de-a doua domnii a ’mnealui gospodar Io Vodã Constantin Mavrocordat) anunþa nenoroc. „Oh, Valahie, Valahie, haznaua unde se deºartã toþi, þi-a venit iar rîndul!“ Sun- tem în 1944, primãvara. Sake Skeletu era întruchiparea lumii vechi. Moartea lui a fost un semn cã ordinea lumii se schimba.

Capitolul 3

1.

Ziua Gogu Vrabete, prin mahala. Seara îl gãseai la „Akim“ în pivniþa plinã de fum. Aici se întîlneau pegra, speculatorii&traficanþii, belferii. Haleau momiþe&bulz, dansau dama o orã, beau fineþuri. Veneau sã se frece unii de alþii, sã capete senzaþia aia tare cã sunt binemersi în

viaþã. ªtii, uneori trebuie sã-þi spunã cineva cã n-ai mu- rit. Bravos! Se întîlneau, încheiau afaceri, se vînturau prin lume. Cînd venea de pe front în permisie, capul de afiº era þinut de Conaºul, Miºu Banu. Apãrea într-o ma- ºinã sport decapotabilã, anturat de dame ºi petrecãreþi. Pilot de vînãtoare, arhicunoscut pentru bravura din Est.

O

fotografie la gazetã (Moni Refec o agãþase cu pioneze

în

vitrinã) îl arãta ieºind din carlingã. Reputaþia lui gro-

zavã marca graniþa cu ambuscaþii ºi civilii ca Gogu ºi Nazarie. Profitorii s-au aranjat sã rãmînã acasã, sã nu fie nimeriþi de glonþ ºi sã-ºi piardã vieþile lor de cãcat. Ca ºi cum viaþa fãrã eroism ºi onoare, fãrã cavalerism ºi fãrã înfruntarea morþii ºi neantului ar valora ceva. Erau niºte laºi ºi neisprãviþi, atît! Miºu Banu era, clar, un zeu.

Stelian Tãnase

Pe Gogu, rãmas în pragul uºii, îl auzeam vorbind cu el însuºi, (dacã n-o fi fost Îngerul lui pãzitor care îl sfãtu- ia), în ciuda zgomotului ghetei ortopedice pe scãri: Tu, Gogule, cu ce te lauzi? Cã þii pe genunchi curvele la „Maria Teresa“? Cã învîrþi grãmezi de bani, cã joci bi- liard? Cã îþi pierzi vremea la „Marna“. Nu te-ai sãturat de Gable, Bogart, Cagney, de spart seminþe pe întune- ric? Asta în vreme ce „floarea magnificã a tinerimii se sa- crificã în cruciada contra bolºevismului pe Volga, în Cri- meea“ cum scria Nazarie în pagina întîi. Miºu Banu a scãpat nevãtãmat dintr-o mie de bãtãlii aeriene — de unde reputaþia cã ar fi nemuritor. Unde mai pui cã era oacheº, înalt, cu umerii laþi. Avea ºi ceva balcanic, per- vers, piperat. Toþi îl adorau, avea umor cît încape. Mai ales cînd relata ca fapt divers cum înfruntase deodatã trei avioane de vînãtoare ruseºti. Povestea rar, ce e drept. Se pasiona mai ales de curse. Era un cunoscãtor desãvîr- ºit de bujii, motoare în ºase cilindri. Apoi, în ordine, de crupe de cai ºi de dame. Venea la „Adãpost“ sã se uite la ultimele frumuseþi apãrute în zonã, sã danseze puþin, sã piardã o noapte. Îi plãcea sã fie anturat, sã strãluceascã ºi o fãcea fãrã efort. Aduna o gaºcã de gurã-cascã ºi fani, onoraþi sã-l însoþeascã ºi sã facã haz. A þinut afiºul în toþi acei ani tulburi. Dispãrea brusc, cînd se întorcea pe front. Aflai cã i-a luat foc aparatul, a sãrit cu paraºuta, a fost mitraliat, ajuns la sol ca prin minune cu cîteva oase rup- te. Gãsit într-un ºanþ, a deschis cu briceagul o conservã. De ce rîdea? Pãi, vãzuse moartea cu ochii! Generalii i-au mai dat niºte tinichele, deºi avea destule ºi nu obiºnuia sã le poarte. Credea cã aduc ghinion. Aºa se face cã o vre- me era vãzut prin oraº. Se refãcea — nu prin spitale mi- litare, mai curînd la dame.

Moartea unui dansator de tango

Gãseai la „Adãpost“ jurnaliºti, spioni, contraban- diºti, agenti de bursã neagrã, traficanti de devize. Se rãspîndeau zvonuri, se schimbau ºtirile difuzate de BBC, radio Moscova. Se trãgea cu urechea la greu. Dacã voiai sã afli un secret, veneai aici. Ce se întîmpla la Pa- lat de exemplu. Ce negocia ªtirbei la Cairo? În ce case se ascundeau piloþii anglo-americani. Cum merg lira ºi dolarul? Ce fac macaronarii dupã ce Mussolini kaput? Ce au discutat Hitler&Antonescu la ultima în- trevedere? Cu cine trãia ministrul X? Se aranjau ploile. Se rescriau biografii în grabã. Erau siguri cã nenoroci- rile&dezastrele vor ocoli Bucureºtiul ºi o vor lua de la capãt cu viaþa dinainte de rãzboi cu tot ce avea ea îm- belºugat, dulce ºi plãcut. Întrebare: cine ajunge întîi în oraº? O belim dacã mujicul se face stãpîn aici. Ajun- gem gubernie! Îl omoarã pe rege, ne iau casele, tîlhã- resc tot, strîng þãranii în kolhoz. Femeile o sã fie la co- mun, dar întîi le fute Armata Roºie! Prafu Jumarã se þinea de burtã ºi rîdea de se prãpãdea: Statul dispare ºi o sã fim fericiþi, domnilor. Nazarie: Vine Apocalipsul. Cairo: Distraþi-vã, sunt ultimele zile. Moni Refec: Pri- mul rînd e din partea casei! Lumea aclama, patronul cerea orchestrei „Marseieeza“. Toatã suflarea se emo- þiona. Pînã ºi Þepeluº asculta în picioare. Apoi îl bãga pe patron la beci. Îl trata cu ulei de ricin (i-l turna pe gît cu o pîlnie) pînã cînd veneau vagaboandele sã-i plîngã de milã, sã-l ia acasã ºi sã-l spele la cur. Diana acordeonista, Lola Muista, Reta Grasa. Nene, ce þi-au fãcut? Refec nu se învãþa minte. Onoarea lui era sã fie contra. Cam la o lunã repeta figura. Marseieza, Tepe- luº, ulei de ricin etc.

Stelian Tãnase

2.

Ce dacã era infirm? Mare mutilat de rãzboi, soldat vajnic al patriei lui. Întrebat, zicea cã ºi-a pierdut picio- rul la Cotul Donului cînd a salvat un camarad. Tancul se îndrepta spre tranºeea lor. A preferat sã fie cãlcat cu ºe- nila decît sã fugã. A aruncat un cockteil Molotov ºi a fã- cut praf un T 34 cît Gara de Nord. A fost citat cu ordin de zi pe armatã. Mareºalul personal i-a strîns mîna. ªtia destule poveºti despre piciorul lui mai scurt. Prin 1942, zicea cã îl înþepase un ºarpe într-o expediþie în Egipt. Voia sã gãseascã mumia faraonului Aftalion. Debita volubil is- toria cînd îl întrebai de ce ºontîcãie. Scutura cîteva deco- raþii cumpãrate la Taica Lazãr în Hala de vechituri. A dat pe ele 12 conserve de carne, o pereche de cîrje, 6 cutii de bomboane cu mentã, trei sticle de petrol lampant. Îi plã- cea mai ales „crucea Sf. Gheorghe“, þaristã, „leul neîm- blînzit în grad de cavaler“, etiopianã, ºi „marele cordon cu dragoni“, chinezeascã. Restul, tinichele. Rar avea pri- lejul sã le scoatã din sertar sã le poarte. Atîrna 2–3 de re- ver cînd mergea la negocieri, sã impresioneze. Îl vedeai la colþul strãzii, spãrgînd între dinþi semin- þe de floarea soarelui ca un zeu. Sau prin vitrina unei cîr- ciumi, cu coatele pe masã, sporovãind. Avea ceva antipa- tic, un rictus nesuferit, cînd se lãsa de pe un picior pe altul. D-aia îi plãcea sã stea aºezat — se arãta numai bust mesenilor, trecãtorilor&curvelor. Vedeai doar mutra lui de ras, tuns ºi frezat. Bre, trasul piciorului, balansul lui de copil tîmpit pe trotuare erau nimic pe lîngã ciopîrþi- þii care umpluserã brusc mahalaua. Coborau cu miile din trenuri de pe front. Gogu întorcea privirea. Rãzboiul nu s-a simþit la Bucureºti pînã cînd n-au apãrut schilozii din

Moartea unui dansator de tango

Rusia dupã Stalingrad. Povesteau grozãvii. Milicã Drica- ru a fost rãstiginit pe acoperiºul unei biserici, i-au gãsit numai oasele. Ciorile s-au hrãnit din trupul lui toatã iar- na ºi au devenit carnivore, atacau omul. Cãdeau în picaj, ciuguleau corneea, luau lumina ºi îþi lãsau þie întuneri- cul. L-au adus acasã cu roaba într-un sac de hîrtie. Gogu s-a ocupat de ceremonia funerarã. Pe vremuri mersese cu el la gale de box. A achitat cheltuielile din fondul de pro- tocol. Niºte cãlugãri i-au cerut grãmada de oase gata în- negrite. Doreau sã le plaseze în mãnãstirea lor prea sãra- cã, drept moaºtele sfîntulului Milicã. Strîngeau bani sã restaureze chiliile. Veneau prãpãdul, Antichristul, bolºe- vicii. Poporul&clerul, sã se întãreascã prin rugãciuni, pe- nitenþã&pelerinaje. Mãnãstirea lor n-avea nicio relicvã. Grãmada de oase de la firma „Dr. Stein&Ass.“ era ce le trebuia. Din pãcate, familia a refuzat. Gogu a reuºit to- tuºi sã le serveascã pe sfinþiile lor din alt transport. Un sergent cãzut la Kerci, Lulu Africanul, un grãsan care ru- pea bilete la cinema Volta. Pînã sã degere fericitul, lupii i-au golit cutia toracicã. Era viu cînd l-au înºfãcat. Gogu a trecut oaselele cãlugãrilor. Sã fie primit, au zis bucuroºi. Nu a vãzut un bãnuþ de la ei. În schimb au înfãþiºat ma- halagiilor racla unui Sfînt Haralambie, protectorul celor care n-au murit de moarte bunã, adus din insula Chios, unde aºteptase 800 de ani pînã sã ajungã în Valahia, dupã nesfîrºite rugãciuni ºi posturi, la drept-credincioºii întru Hristos. De fapt numai cîteva babe. Bãrbaþii prefe- rau cîrciumile. Au organizat mari procesiuni ca sã umple cutia milei. Fireºte, au apelat la Gogu Vrabete care avea negustorie cu îngerii&heruvimii. Mã rog, aºa pretindea. Aºteptau soldatul sovietic cu post negru, frecînd mãtãni- ile, alungînd dracii cu cãdelniþa, bãtînd covoarele în cur-

Stelian Tãnase

te, punînd otravã de ºoareci prin colþurile casei, îngenun- cheaþi la icoane. A venit din stepã, cu veºti, Zozo Pantazi care se scãl- dase cu Gogu, la gîrlã. A fãcut elefantiazis de teama ka- tiuºelor. Cînd ruºii trãgeau, i se umfla capul ºi-i creºteau membrele. În iarna 43/4 pula i-a ajuns pînã la genunchi.

S-a ordonat careu ºi bietul Zozo a fost pus sã-ºi dea izme- nele jos. Sã constate regimentele de infanterie motoriza- tã 2 ºi 5 efectele devastatoare ale tirului de katiuºe. Ruºii trãgeau zi ºi noapte pe frontul de sud/est, mareºal Ko- niev, cf raportului BBC/7/MSM. L-au trimis pe nea Pan- tazi la Bucureºti, la nevastã&copii. Risca sã-ºi tîrascã pula ca pe un cîine în lesã ºi sã dea un prost exemplu trupei.

A bîntuit prin bordeluri, fãcînd fericirea multor tîrfe, pînã

cînd într-o noapte nevasta i-a tãiat-o ºi a pus-o în formol.

Spera s-o scoatã din borcan ºi s-o foloseascã numai ea. Fapt ºtiinþific inexact. Zozo Pantazi s-a angajat portar la „Athénée Palace“. Deschidea portiera limuzinelor, trãgea cu urechea în hol ºi informa pe dl. comisar. Saluta res- pectuos cu vocea lui de castrat pînã cînd l-a descoperit un regizor de operã din Milano, oaspete al hotelului. L-a învãþat sã cînte partituri de contratenor. A plecat în Ita- lia, lãsîndu-ºi nevasta neconsolatã. A jucat multe roluri,

a apãrut pe afiºul Scalei, la Veneþia ºi Neapole. Cam atît

despre acest personaj episodic. A fost ciopîrþit de acel re- gizor, în mai 1947, în camera de hotel. O istorie sordidã, n-o povestim aici. Se murea in anno domini 1944 ºi Gogu livra cadavre cu bucata. Avea cereri multe, dar a fãcut faþã. Servea nu- mai pe cei cu capital lichid. O vreme i-a mers la fix. Afa- cerea a scãpãtat prin august, deºi bombardamentele au continuat. Ziua se cãcau în capul nostru yankeii, noaptea

Moartea unui dansator de tango

englezii. În nord, ruºii forfoteau. Þineau mortiº, pînã-n toamnã, sã-ºi treacã blindatele în Balcani. Lui Gogu i se tãia calea spre Istanbul, de unde aducea marfã. Cu gãri- le ºi porturile ocupate, comerþul se va nãrui. Vremurile se schimbau repede. Îi trebuia urgent ceva cu skepsis. În preajma sãrbãtorii Sfintei Maria, oraºul s-a golit brusc. Fi- lip Gãzaru, Momiþe Pîrlite, Jean Gaºperu ºi tîrfele lor au fugit în provincie de fricã. Habar n-aveau cã era mai bine sã te ucidã Aliaþii. Fraiere, B-27! O onoare! Lehamitea bu- cureºteanului, cinismul ºi indiferenþa lui — puse pe ta- pet. Aºa Ghizela Gãoz, Fifi Cioara s-au dus dupã coit la hotel Rex, Mamaia. Inspectorul de Siguranþã Nãrodu ºi-a cãutat o ieºire spre vest. Tipul cu seringi, Bubu Berl, zis Borþosu, umbla dupã clienþi degeaba. Cam pustie guber- nia în august. ªi o arsiþã de te trãznea. Nazarie bîntuia sã afle la ce sã se aºtepte. Miºu Banu pãrea neatins de veºti- le proaste. Surîzãtor, seniorial, întîmpinat de dame, tipi de bani gata, agenþi, gurã-cascã ºi pegrã. „Adãpost“ erau regatul&curtea lui. Gogu a tras obloanele firmei lui „Dr. Stein&Ass.“ din piaþa Matache Mãcelaru, în noaptea de Sf. Maria, cînd a livrat sub podul Basarab inventarul de cãpãþîni, picioare, buci, cutii toracice. Cumpãrãtor, un ºmecher de culoare bej-vînãt care se ocupa de chestii scîrboase. Treaba a mers zeiss, ºi-a încasat bãnuþii. Nu l-a privit în ochi pe negus- tor, de teamã sã nu-i transmitã vreun microb ºi sã moa- rã mîine pe un pat de spital. A cerut pentru toatã marfa unt nemþesc, 2 baloþi stofã englezeascã, 4 cutii cafea adu- sã de la Haiffa. Nu avea. A preferat 100 fiole de penicili- nã. Se vindeau mai bine ca francii elveþieni. Gogu a tras oblonul, a închis prãvãlia. A scãpat de creditori. A împãr- þit mãrunþiº manglitorilor din Garã. A luat o minã bunã

Stelian Tãnase

ºi a anunþat la „Adãpost“ cã s-a retras din afaceri. Cu ru- ºii o sã fie bine! Se gîndea sã înceapã o treaba cu ei, sã lase gãinãriile. Export/import, Orient Expres Ltd, Istan- bul, Viena, Skt Petersburg, Odessa via Bucureºti. Cu o ar- matã strãinã la tine acasã dacã eºti deºtept, n-are ce sã þi se întîmple. ªtia din istorie cã ocupaþiile sunt vremuri bune de negoþ. Banii se revarsã, baluri, restaurante&ca- fenele pline, încartiruiri&chirii mari. Bursa neagrã înflo- reºte, clienþi cu ghiotura. κi imagina combinaþii cu puº- coace, halealã, curve. Soldatul trebuie hrãnit&bãut. Sã îl scoþi la futut în permisie, ca sã nu ºi-o ia la labã ºi sã dam- blageascã. Hotelurile, negustorii, traficanþii, prãvãliaºii, tîrfele, chelnerii, cîºtigã. κi freca palmele mulþumit. De la ruºi voia foi de cort, cãciuli, mantãi, cizme, AKM-uri, caviar&votcã. Iar pentru el, o gheatã ortopedicã. κi do- rea ºi un baston cu mãciulie de argint. El boier ar fi vrut sã fie, ca Miºu Banu. Sã aparã pe ringul de dans, sã-l ad- mire damele la „Adãpost“.

3.

Date în stambã amîndouã. Dacã erau douã! Gogu nu era sigur. Îi apãrea una în vis dormind goalã, rãscrãcãra- tã peste cearºaf. A Dracului, cînd sã i-o bage, ejacula ºi se trezea. Visa cã una îl ºterge cu buretele pe spinare aco- lo unde se îmbinã fesele. Cealaltã îi înfigea limba în ure- che. κi amintea bine. S-a dus a doua zi la „Adãpost“, nu mai avea liniºte. Sã verifice dacã minunea exista. Nu-i dispãrea din minte o secundã. Cînd a ajuns, tocmai se anunþa cã programul se amînã. Din nenorocire, a spus patronul la microfon, au dispãrut pantofii cu placheuri

Moartea unui dansator de tango

ºi ºpiþ din aur ai lui Pedro Ruiz Y Rocha, „dansatorul mi-

nune“. Era singura pereche pe care o avea. Dacã ar co- manda alta acum la Buenos Aires, fãcea trei luni cu va- porul peste Atlantic. Ar fi ajuns la Gara de Nord abia în iarnã, cînd nu se ºtie dacã mai suntem vii. Stagiunea, compromisã, trioul se destrãma. Gemenele plecau sã aparã la Palermo într-un numãr pentru americani. Par- tenerul lor — fãrã pantofii miraculoºi — era un tip oa- recare. Gogu îºi pipãia cuþitul, îºi promitea sã-l taie. Îl va aºtepta dupã spectacol sub felinarul de la intrare. ªi ha- aaaarºt, pe burtã! Banditeºte, sã ºtie o treabã. Ce plãcere sã-l vadã într-o baltã de sînge, întins pe trotuar. Aºa îi apãrea în somn Pedro, întins la picioarele lui. Apoi se va preda lui Þepeluº, mereu i-a zis: o sfîrºeºti prost, ascultã la mine! Sã-l ucidã ºi sã-i dea tribunalul ocnã. Gogu are

onoarea lui. Îl va provoca, ca pe timpuri. Sã meargã în spatele Garii de Nord, pe maidanul lui ªbiltz cu martori.

Dacã au ceva de împãrþit sã se înfrunte ca niºte cavaleri. Figura cu dansul nu mai þine. κi amintea gloria serii cînd

îl detronase pe Cairo. Acum Gogu era un ºchiop, îi rã-

mînea cuþitul. Scurt: cine scapã iese viu, ia gagicile. La- risa&Katia se pregãteau de plecare. Asta era partea na- soalã a viziunii lui Gogu. Dansatoarele cu bagajele în hol, pe trepte. Akim dãdea din colþ în colþ. Au rupt con-

tractul sub ochii lui. O foaie de hîrtie, nimic. Sã vinã trã- sura sã le ducã la Garã. Beau un drink de despãrþire cu Diana acordeonista. Guristul Bubu Felix plîngea. Au deja biletele de tren. ªi paºapoartele, bre? Cine vã lasã sã ple- caþi? La graniþã, vã întorc grãnicerii înapoi! Ei ºi! Vor dansa restul sezonului la „Fu Chang“, unde vine lumea bunã ºi sunt aºteptate cu bani dubli. ªi la „Zissu“ e bine!

a sãrit gureºã Larisa.

Stelian Tãnase

S-a pornit o cãutare de zile mari a pantofilor. Cu cîini, amprente, poliþie, telefoane, agitaþie multã, plînse- te, þipete. Fãrã Trio Tango afacerea murea. Gogu a înþe- les îndatã ºi i-a spus barmanului cã era fericitul care i-a gãsit, zicea, într-un coº de gunoi. I-a scos dintr-un ziar, anunþa cã începuse debarcarea în Normandia. Dacã ar fi ºtiut cã îi mai ºutise de multe ori ºi-i pusese la loc pe blat! Se ducea acasã, îi încãlþa, dansa de unul singur în faþa oglinzii. Dupã ce îºi fãcea damblaua, îi aducea a doua zi, fãrã sã-l prindã. Acum era groasã, aºa cã i-a înmînat pa- chetul solemn patronului. Dansatorul, brunet, focos, Pe- dro Ruiz y Rocha pe numele lui de artist — avea vreo 15 nume, purtate într-o perioadã sau alta a vieþii lui agita- te — i-a mulþumit prin translator. Bagajele despre care am vorbit — vreo 100 de valize — au fost desfãcute, duse în camera 23, hotel „Astoria“. Gogu înþolit în costumul de ginericã la douã rînduri, fãcut pe comandã la Moº Efraim. Cravatã italieneascã, borsalino lãsat pe o sprîn- ceanã, baston cu mãciulie de argint, garoafa albã la re- ver. Nu vedea pe nimeni din cauza fumului. Auzea doar zumzetul vocilor ºi-ºi imagina înghesuiala. Aici nu le ci- tea nimeni listele cu morþi, dispãruþi ºi rãniþi apãrute în ziare. Se purtau ca ºi cum nu era rãzboi. Se simþeau bine, ºi erau puºi pe distracþie. Nu se ºtie, mîine, te face chisã- liþã. Îþi închei socotelile ºi te dai în grija lui Gogu Vrabe- te. Sã te ducã el la groapã la Sf. Vineri, cu dric ºi cai mas- caþi. Bre, veneau ruºii. Ne bombardau anglo-americanii. Ce dacã! O viaþã are omul! Se agãþau de ultimele zile fe- ricite. Au sãrbãtorit gãsirea pantofilor. Patronul, omul tu- turor serviciilor secrete — a oferit de bãut un rînd, gra- tis. Vrabete vivat! Pãcat cã, în grabã, a uitat sã-ºi agaþe niºte decoraþii. Cu aºa fason, damele ar fi fost încîntate

Moartea unui dansator de tango

sã-l facã sã zornãie pe ringul de dans. I-a zis scurt lui

Akim cã în seara asta nu bea. Oferã ºampania muzican- þilor. I-a omenit. I-au cîntat tangoul lui favorit. A lovit cu bastonul în podea ºi a zis cã ar prefera sã facã un dans cu dama, pe scenã. Patronul a zis: alege! Credea cã îl amã- geºte ºi-i vinde ºmecheria cu „gemenele din Odessa“. Nu sunt nici gemene, nici din Odessa, clar! Existã doar o dansatoare, multiplicatã în oglinzi. Pe parcursul unei vieþi o singurã femeie îþi e dat sã te nãuceascã. E scris. Nicio- datã douã, nu vrea Dracul sã îþi dea încã o ºansã. ªi asta, numai dacã ai norocul s-o întîlneºti cît eºti viu. Nu mai tîrziu, cînd arzi într-un cazan de smoalã sau ronþãi smo- chine ascuns într-un nor. Bãftosule! îºi zicea aºteptînd sã

se tragã cortina, sã aparã dama. Nimeni din Grant, Gra-

mont, Obor n-a avut noroc ca Gogu Vrabete, nãscut cu

cãiþã pe cap. Îl fãtase mã-sa în picioare într-un gang din Gara de Nord. Totdeauna existã una pentru care meritã

te sinucizi. Cînd nu mai poþi sã visezi la viaþa ta decît

în

patul ei. Nu existã douã, niciodatã, nicãieri. ªi asta nu-

mai dacã te iubeºte Dumnezeu. Miracolul este irepetabil.

O ºtie ºi Manafu, popã analfabet de mahala, plãtit de

Gogu sã oficieze slujbe cu cadavre bricolate. Patronul Akim n-are decît sã distreze onor asistenþa cu dubla apa- riþie. Pe Gogu Vrabete nu!

Cum a apãrut în prag, sub ghirlanda de becuri aprin- se, Griºa Schwartz l-a întrebat de afacere. Gogu s-a prefã- cut cã nu-l aude. A întîrziat. Gãteala, stropitul cu apa de colonie, înnodatul cravatei, dunga la pantaloni, cremui- tul pantofilor. Sã-ºi facã apariþia într-o trãsurã trasã de cai. Sã priveascã obosit cartierul pe sub coºul trãsurii, cu bastonul între pulpe, cu pãlãria pe ochi. Privind cînd ºi

Stelian Tãnase

cînd ceasul agãþat de nasturii vestei. Sã zicã lumea: uite-l pe Vrabete! Era seara lui cea mare. Cînd a ajuns, café-con- cert-ul de la „Adãpost“ era pe terminate. Iatã splendoa- rea cu ochi mov în braþele întunecatului Pedro! Ah, tan- go! Searã cu antren, ºampanii, rîsete în prostie. Încercau sã uite. Cine avea urechi auzea deja katiuºele. Liberatoa- rele îºi lãsau gãinaþii peste valahi, populaþie inferioarã care trebuia anihilatã. Pe cer, bravul nostru Miºu Banu, exersînd tonouri ºi loopinguri. D-aia lipsea de la „Adã- post“. Bucureºti trãia ultimele zile, dintr-o sutã de ani fe- riciþi. Femeile excitate vorbeau tare. Clãnþãnitul unui ho- hot de rîs, Gogu cobora scãrile. Bãrbaþii mormãiau. Cam neraºi, hainele stãteau strîmbe pe ei. Nu pãreau deloc in- teresaþi de femeile de care se frecau. Sã nu-þi imaginezi cã apariþia lui a atras atenþia. Un personaj oarecare, rãtã- cit printre interlopi. Supravieþuia ºi el în vremuri tulburi. Ce mare scofalã! Gogu Vrabete, am mai spus-o, se simþea acasã aici. O fufã îi picta cu rujul un bot de clown lui Fi- lip Gãzarul. Momiþe Pîrlite&Liza coafeza dansau pe ring fãrã muzicã. Nazarie sugea o pipã. Neli Fute-tot avea un nou iubit ºi o fãcea pe virgina. Ghizela Gãoz se uita fix în prohabul barmanului. Se bãgase în el ºi încerca sã-i plaseze niºte prafuri bune sã þi se scoale. Griºa Schwartz

o privea sceptic. Las’ cã vin ruºii ºi vã saturã! i-a zis s-o

sperie. Dama se afiºase prea mult cu fritzii. Toboºarul Ma- lagamba se dregea la masa orchestrei. Lake Dinþirupþi, cu

un ochi vînãt, fotografia cine intra ºi ieºea, cine stãtea de vorbã cu cine. L-a înregistrat ºi pe Gogu, cocoþat la bar cu coatele pe blatul de zinc. Tot cu ochiul vînãt auzea ºi ce se vorbea în jur. Trebuia sã-i vomite lui Þepeluº ce afla. Nu avea urechi, i le-a tãiat cu briciul la frizeria „Palermo“

a lui dom’ Take, plinã de colivii. Cînd Gogu ºi-a rotit

Moartea unui dansator de tango

privirea prin hrubã, Diana acordeonista se spovedea: Îmi fac calabalîcul, plec. Astrele sunt poziþionate nefast. Cã- lãtorii ºi vagabonzii nu trebuie sã iasã din casã. Dacã te fecundeazã bãrbatã-tu, naºti copii tîmpiþi. Sã o întrebe pe Fifi Cioara, ea vindea leacuri. Sã te ungi pe tot corpul, sã devii invizibil, dacã vrei sã pleci spre Bosfor. Fã, tu o sã atîrni în ºtreang! i-a strigat barmanul. Pentru cine spio- nezi în seara asta? Ea a rîs. Þepeluº se fãcea cã e în filaj ca sã consume gratis. Patronul îl finanþa bucuros, sã nu scrie de rãu în raport ºi sã-i închidã cîrciuma, cum se mai întîmplase. Avea un armistiþiu cu comisarul. Rînduiala lumii nu se schimbase de sute de ani. Unul ca Þepeluº era ºi util. Cu ochii lui decoloraþi îl fixa pe ªmil Berl bi- jutierul. Tocmai îi trimitea prin chelnerul Tase o sticlã bunã contra plictiselii. Era cam toatã lumea prezentã. Ui- te-o pe Suzi, care zicea scheciuri în antracte la „Marna“, cu cartoforul ei, Þekini, zis Codoºu. Plictis, nu se dansa, ringul pustiu. Maestrul Bimbo Stern a vîndut pianul, casa, Packardul ºi dus a fost. A fugit cu o artistã s-o caute la pã- sãricã. ªmecherii îºi depuneau din iarnã banii în bãnci elveþiene. Gogu voia sã se dumireascã cum de apãreau douã ru- soaice în loc de una pe scena aia. Aflase cã Akim fusese în tinereþe scamator la circul „Sidoli“. Întindea dama pe un blat, trãgea cortina ºi cînd o dãdea la o parte ieºeau niºte figurante vesele. Ceva asemãnãtor se întîmpla la „Adãpost“. Akim îºi reluase trucurile, ca sã aducã muºte- rii. Gogu dãduse pe informaþie o cutie de sulfamidã ame- ricãneascã, te scãpa de gonoree. Cum a intrat, le-a zãrit. Akim ãsta, ce bani învîrtea! ªofa un Daimler Benz baban, lucios, roºu cum e curul maimuþei. Burdihan peste curea, lanþ de aur, pãr ras soldãþeºte. Larisa ºi Katia chicoteau

Stelian Tãnase

de-a dreapta ºi stînga Tatãlui ºi a Sfîntului Duh, amin. Amîndouã deja umede pînã sã fie regulate de nenea care tocmai scotea un teanc din servietã. A azvîrlit în aer banc- notele în cinstea lui Gogu, eroul serii. Erou, nu pentru cã venea din tranºee. Gãsise pantofii cu spiþ ºi placheuri din aur. A salvat localul, atmosfera, gaºca lor veselã. I-a în- tins cîteva hîrtii prinse cu banderolã. Îi era recunoscãtor. Aºa au rãmas fetele în Bucureºti, refuzînd oferta impre- sarului Bernstein. Prilej nesperat sã se bucure toþi de cãr- niþã binemirositoare. I-a zis: „Na, mã, ºi þie!“ Gogu a în- þepenit cu privirea la dame. De fapt, era una singurã, pe care el nu o vedea clar. Îi trebuia urgent un oculist. Sin- gurul lui gînd era cã vin, bre, ruºii ºi-i terminã pe toþi. Ajunge o rafalã ºi un zid. Se vor salva numai el cu dama. Vor fi cruþaþi din raþiuni de amor. Îngerii îi erau datori ºi îl priveau din cer. Vegheau sã nu moarã ca un prost.

4.

Raport: „Ni se semnaleazã activitãþi suspecte la loca- lul «Adãpost», fost «Benito» — deþinut de un anume Moni Refec, pe numele lui adevãrat Emanuel Akim, cunoscut în zonã din 1932 debarcat de la Istanbul unde a avut un res- taurant pe Bosfor. S-a întors la Bucureºti dupã o tinereþe aventuroasã cînd a moºtenit localul de la ta-su, Nicolae. ªi el îl avea de la ta-su, anume Dimitrie, mort de bãtrîneþe. Vezi testament ataºat anexã. Clientela localului este rela- tiv selectã, atrasã mai ales de bucatãrul ºef Zigu, în servi- ciul regelui Albaniei pînã cînd au intrat italienii în Tirana. Programul de varieteu atrage lume. Subliniez prezenþa ge- menelor Larisa&Katia, evoluînd în „Trio Tango“, aduse în

Moartea unui dansator de tango

1943 de la Odessa de Vasili Olºevski, refugiat din 1922, ex-colonel în armata generalului Vranghel, cîntãreþ în stra- na bisericii ruse, avînd diverse afaceri mãrunte în zona Gã- rii de Nord. Este folosit ca maestru de ceremonii, fiind un cunoscãtor al protocolului de la Curtea Romanovilor, aºa cum se desfãºura pînã în 1917, pe care zice cã încearcã sã-l pãstreze. Cînd s-a demolat clãdirea vechii Legaþii ruse de pe Podul Mogoºoaiei, Vasea Olºevski a fost surprins de gar- dian printre dãrîmãturi — scotea din incintã însemnele im- periale þariste: stema de piatrã din poartã cu vulturul bice- fal, steaguri ºi portretele familiei þarului — ceea ce a dat naºtere unui incident rezolvat prin intervenþia fostului mi- nistru plenipotenþiar la Bucureºti, Excelenþa sa, dl. Ko- ziel-Poklevski (între timp decedat) care a declarat în virtu- tea atribuþiilor sale cã îl desemneazã pe Vasili Olºevski cu pãstrarea lor. De remarcat cãlãtoriile sus-numitului în te- ritoriul ocupat de armata noastrã în Rusia pentru a-ºi re- vedea locurile unde a copilãrit. Prezenþa sa acolo a fost mo- tivatã ºi de dorinþa de a-ºi regla cu administraþia chestiuni legate de moºii ºi alte proprietãþi ca ºi unele probleme de familie. ªtiu cã SSI a întreprins prin Divizia Est cercetãrile de rigoare, existînd cf. denunþ, vezi dosar, suspiciunea de spionaj în favoarea GRU. Dupã unul din sejururile la Odes- sa, s-a întors însoþit de cele douã gemene pe care le-a pre- zentat drept copii de suflet. Le-a obþinut un contract ca ar- tiste de varieteu la Moni Refec-Akim. Acest Vasea Olºevski exprimã de faþã cu terþi opinia cã Stalin va cîºtiga rãzboiul, ceea ce ne scade moralul. Rog mãsuri. Nu e vorba de bol- ºevism, cît de Maica Rusia, zice. Nu se îndoieºte cã aºa-zi- sul general Iarnã va fi factorul decisiv. Mujicii nu trebuie sã lupte, doar sã moarã. Cînd se va atinge pragul critic, iar cimitirele ºi cîmpiile Rusiei se vor umple, maºinãria germanã,

Stelian Tãnase

epuizatã sã tot mestece carne, va da înapoi. Ruºii îl urãsc pe Stalin, le e fricã de el ca de Ivan cel Groaznic, dar îºi adorã patria, o sfîntã în ochii lor, am încheiat citatul. Mai zice cã ruºii vor invada ºi ocupa Europa. Stalin îl imitã pe Alexandru I, care a ajuns cu armata la Paris. D-le comisar, l-am acuzat fãþiº de bolºevism de faþã cu toþi mesenii. Deºi ne aflãm sub camuflaj, în ciuda interdicþiei de a întîrzia în oraº dupã ora 22, au rãmas la „Adãpost“ la invitaþia pa- tronului, sã se distreze pretextînd cã ultimul tramvai s-a re- tras, ca ºi taxiurile, iar cei cu maºini proprii n-au voie sã circule noaptea cf. ordin mareºal. Acuzat de bolºevism de cãtre comisarul Þepeluº de la brigada a II-a, care mi-a þi- nut isonul, numitul Olºevski a rîs ºi s-a dezbrãcat de cã- maºã. Ne-a arãtat cicatricile de pe spate — a fost biciuit, înainte sã se refugieze la Constanþa. Comisarul a trebuit sã retragã învinuirile. Permiteþi sã raportez cele observate. Abia trecuse de miezul nopþii. Barmanul a aþipit cu capul pe zinc. Chel- nerii picoteau, minus subsemnatul care îl fixam cf. instruc- þiuni pe patron suspect de legãturi cu englejii. A fost prins de un acces de grandomanie ºi a dat cu banii de-a azvîr- lita. Toþi s-au gudurat, i-au lins mîinile, ºi-au bãtut buci- le, ca sã nu zic cã au ºi salivat. Akim a rîs, deºi veºtile de pe front sunt proaste. ªi-a dezvelit dantura. Avea ce sã ara- te, numai aur. Comisarul de poliþie Þepeluº, raportez cu onor, a înºfãcat teancul de bani cuvenit lui Vrabete Gogu, zicînd, citez: „Lasã, bã, þie nu-þi trebuie!“ Patronul locan- tei a zis în aceastã atmosferã, de pactizare cu duºmanul, cînd þara o duce greu: „Sã ne trãieºti Gogu, al nostru eºti! Cînd o fi mai rãu, aºa sã ne fie!“ A pocnit din degete spre muzicanþi: „Ai Dracului, ce faceþi? Strîngeþi instrumente- le? Vã cãraþi acasã? Aþi înnebunit, bããã, blonzilor!? În

Moartea unui dansator de tango

Transnistria cu voi, sã nu vã mai întoarceþi, beliþilor! Sã- pun de rufe ajungeþi dacã plecaþi! Ziceþi-o p-aia în onoa- rea mareºalului, binefãcãtorul vostru!“ Þiganul numit Sper-

jur Grosu, ºeful lor, a zis: „Nene, aia cu pula armãsarului?“

ºi a învîrtit contrabasul sã se fereascã de scrumiera azvîr-

litã spre el. Citez: „Faci pe prostul, bã?“„Sã n-apuc dumi- nica!“ Akim nu s-a lãsat, dînd dovada de spirit patriotic:

„Zi-l p-ãla cu Nistrul, eroii bravi din Carpaaaaþi… Ai noºtri pe front storciþi de katiuºe! ªi voi, bãããã! Baragla-

dinelor, sã vã fie ruºine! Ia, dreeeepþi! Fire-aþi ai dracu’!“

A aruncat cu bancnote de 100 în lei. Sã fi fost vreo 15 000

franci, falºi. Raportez. Nu a apucat sã termine cu aruncatul pentru cã s-a înfuriat. I s-au umflat bojocii, s-a învineþit ca pia- tra acrã. Inclusiv pãrul ºi cãmaºa albã. A început sã scoa- tã un sunet vecin cu ºuieratul locomotivei. Aºa pãþeºte me- reu cînd se enerveazã, cum v-am mai informat. S-a umflat ca o pernã ºi a levitat peste paharele ude, cu urme de ruj, peste scrumierele pline cu chiºtoace, peste pãlãria borsali- no a lui Gogu Vrabete, care tãcea impasibil, învîrtind bas- tonul. Akim a trecut razant peste tejghea, gata sã mã lo- veascã, apoi pe lîngã numitul Miºu Banu. A ajuns cu spinarea de tavan. I-am zãrit gaura din pantof. Rudolf Buzã, fãcut recent general, a cerut un scaun ºi s-a suit pe masã. Þepeluº l-a þinut de glezne. Cîrciumarul, sus, a chi- cotit. Se uita fericitul la þîþele gemenelor Larisa&Katia. O bîrfã auzitã ieri zice cã ar fi fiicele lui Vasea Olºevski. Þine secret, sã n-aibã ele neplãceri. Voi cerceta ºi cum aflu vã informez. „O sã dai faliment dacã nu cobori!“ i-a strigat Nazarie sã rîdã de el. „Ei, ºi!“ a zis ºi s-a rotit în aer. Fe- tele s-au dumirit cã li se uitã în decolteu. Una i-a zis vese- lã: „Neneo, nu-þi mai trebuie. Þi-a ruginit aia!“ Cairo a

Stelian Tãnase

apãrut ºi el, ud leoarcã, afarã ploua. Mã întreb dacã nu ve- nea de la o spargere, vezi ora tîrzie. S-a cãþãrat pe umerii generalului. Cu arcuºul violonistului Zbanþ l-a împuns în burtã ca sã se desumfle ºi sã cadã. Refec a ripostat cu o bã- ºinã. S-a aplaudat. „Dã-te jos, nene. Vine Siguranþa ºi te ia de paraºutist yankeu.“ „La Jilava ajungi! — a întãrit co- misarul Þepeluº. Gogu ºi Cairo ºtiu cum e acolo.“ „Coboa- rã cu biniºorul, sã nu-þi rupi ceva, nene!“ „Hai jos sã þi-o sug, cum îþi place matale.“ Mã întreb dacã nu cumva acest schimb de vorbe aparent nevinovat nu este cifrat. Muºterii de aici sunt o gaºcã, avînd multe fapte reprobabile la ac- tiv. Zeflemisesc orice lucru cît de sacru, inclusiv patria, ma- reºal ºi tricolor. Colporteazã zvonuri dãunãtoare liniºtii pu- blice, fapt interzis prin ordin 235/42. Comentariile sunt favorabile anglo-americanilor. Am încercat sã intervin, sã stopez asemenea manifestãri ostile. În ciuda fermitãþii mele, Miºu Banu m-a repezit cu vorbele: „Vezi-þi de cockteilurile tale. Dacã te trece, du-te ºi te piºe!“. Am preferat sã nu ri- postez, ca sã nu mã deconspir. Dacã am greºit, spuneþi-mi franc. Oricum eu la curãþat zãpadã nu vreau sã fiu trimis. Aºa cã mi-am îndreptat atenþia la scena de levitaþie produ- sã de patron pentru onor public. Auzind aºa chemare dul- ce, suptul organului genital, a coborît încetiºor, în spatele tejghelei. A aºezat sticloanþele în rafturi. A spãlat cu o cîr- pã roºie blatul de zinc. Vã informez cã e cunoscut ca som- nambulul cartierului. Iese nopþile pe acoperiº ºi vorbeºte cu piloþii inamici. Aºa mi-a spus, cînd l-am servit joi cu un coniac Hennessy. A fost dus în arestul Poliþiei, bãnuit cã semnalizeazã unde se gãsesc gara ºi triajul. În tinereþe a hãlãduit prin Istanbul ºi a fost recrutat de Intelligence Ser- vice. I-am promis cã îi tai limbuþa. Cel mai bucuros de nã- ravul cîrciumarului se aratã chiar comisarul Þepeluº, dacã

Moartea unui dansator de tango

nu vã e cu supãrare ºi-i daþi sã citeascã aceastã notã infor- mativã loialã. Cînd îl zãreºte cocoþat pe streaºinã, îi pune cãtuºe ºi îl duce la secþie sã joace table, cu zaruri mãslui- te. Încã sperã sã-i ia o partidã. Îl trateazã cu ulei de ricin sã facã mãrturisiri complete despre somnambulism ºi levi- taþie în vreme de rãzboi, sub camuflaj. Îl þine pe întuneric ºi igrasie cu vagabonzii ºi ºmenarii din garã, pînã vine ne- vasta-sa, Felesica, sã reclame cã n-are cine servi clienþii. Arãt cã, între comisarul Þepeluº ºi Akim zis Moni Refec, este o relaþie veche care trebuie descifratã de organele abi- litate. Dupã ce a coborît din tavan, a umplut paharele. Pra- fu Jumarã, element periculos, cum v-am mai scris, ºi-a scos eºarfa roºie de la gît, bolºevicã (de faþã cu Þepeluº!!! care avea ochii cît cepele), l-a apucat de nas ºi i-a spus sã sufle cu putere. Poate vã gîndiþi sã îmi mãriþi suma fixatã. Zel, cum vedeþi, arãt. Gogu Vrabete a ieºit afarã, a lãsat chefliii sã se distreze, pe Akim sã azvîrle cu bani ºi sã grohãie fericit. Mã gîndesc cã a ales sã se retragã cu Miºu Banu ºi genera- lul Buzã. Am ieºit sã vãd unde se duc. Cînd am pãrãsit lo- calul, gemenele dansau. Mi-am vãzut de îndatoririle mele. Am nimerit sub un cer ca o basma datã pomanã la morþi. L-am zãrit pe Gogu Vrabete îndepãrtîndu-se; îºi trãgea pi- ciorul. L-am ajuns din urmã, sã-l trag de limbã. L-am gã- sit amãrît în sufletul lui. Zicea de Refec: Al dracu’ burjui, cu douã ºi eu cu niciuna. Bine cã vin ruºii la Bucureºti. O sã se împartã averea lui Akim ºi a altora. Cred cã Vrabete vrea sã preia cîrciuma. O sã-l þin minte! mi-a zis arãtînd cu pumnul spre „Adãpost“. S-a auzit departe, pînã la Ma- tache Mãcelaru. Cînd mi-o veni bine, îi fac felul. Întîi tre- buie duºi în Siberia toþi bandiþii capitaliºti! Nu priveºte cu ochi rãi sosirea Armatei Roºii, e amorezat de una din pui-

Stelian Tãnase

cuþe. Acest amor îl devorã, l-a fãcut din om, neom! L-am trimis acasã sã nu dea de belea. Mi-a ascultat sfatul. La ora aia, totul era mort. Nu avea chef de bordel. Gheata or- topedicã, aºa cum se depãrta pe Calea Griviþei spre Filan- tropia, suna ca un fîlfîit de aripi într-o bisericã goalã. Din pãcate, ocupîndu-mã de Vrabete, i-am pierdut pe ceilalþi doi, ieºiþi în acelaºi timp din local, generalul Buzã ºi Miºu Banu. S-au dus la femei, sunt sigur. Am cãutat la Maria Teresa. Nu i-am gãsit. Am întrebat, nu i-a vãzut nimeni acolo în seara aceea. Ss indescifrabil.

5.

Aliaþii avansau spre Paris ºi Gogu Vrabete visa tot dansatoarea lui. Îi apãrea în vis, ºi în stare de veghe. Is- toria îºi cam bãtea joc de el. Frontul mareºalului Tolbu- hin, ca mîine ajungea la Brãila, lua tîrfele din bordeluri ºi strica piaþa. Gogu, ºontîc-ºontîc prin praf ca o vrabie. Vrabete, nu? Se potrivea. Ducea servietele burduºite cu lire englezeºti (false&bune), lire italieneºti (fãrã cãuta- re), mãrci nemþeºti (toþi voiau sã scape de ele). Dãdea turul furnizorilor, al datornicilor, ultimii cam mulþi. Se retrãgea seara cu conaºul Miºu Banu, Nazarie, gangste- rul Cairo, generalul Buzã, Prafu Jumarã anarhistul, gaz- da lor Moni Refec. Gogu s-a tîmpit de cînd americanii au fãcut zob Gara de Nord, n-a mai dormit. Dama i-a distrus inima, i-a otrãvit sufletul, i-a furat liniºtea. În rest, trebuia sã trãiascã. Mai nou, plasa valutã, bijuteri- ile se cumpãrau cu kilogramul. Burghezia trãia cu baga- jele la uºã. Numai boema ºi briganzii de la „Adãpost“ îºi fãceau de cap nepãsãtori.

Moartea unui dansator de tango

Cînd a fost arestat Mareºalul, Larisa l-a primit pe

Gogu în camera ei, etajul 3, hotel Astoria. L-a întrebat, luîndu-l de braþ la ora cînd se auzise la radio comuni- catul regelui cãtre þarã: Ce-o sã fie acum? Ea i-a ºoptit cã îl aºteaptã. Cine ar fi crezut un ceas mai devreme cã

îi

va arunca o privire. Simplu: fãrã ceremonii, ochiade

ºi

plecãciuni, buchete de flori ºi telefoane nocturne. Ea

s-a apropiat, i-a pasat adresa mîzgãlitã cu ruj pe un ºer- veþel. Era cam la douã zile dupã ce el îi umflase botul lui Pedro. I-a plãcut sã-l vadã pe Pedro Ruiz y Rocha pe podea, cu nasul spart ºi pe Gogu în picioare, cu piep- tul dezgolit, gata sã-l ucidã. Ce discurs ? a întrebat. Lui nu-i plãcea Mihai, vorbea cu prune-n gurã. Rãmãsese carlist. Îi amintea vremea cînd era cel mai tare dansa- tor de tango din Bucureºti. Apoi s-a dus la Palat, ur-

mînd mulþimea. Ajunºi aici, au dat de o lume care sa- luta gãlãgioasã pacea. Era clar cã neamþul kaput. Tu cum ai înþeles? Aºa ºtiau toþi. Ce sã li se mai întîmple rãu? Gogu, îndrãgostit, o þinea de mînã. A recunoscut multe figuri de la „Adãpost“. Veniserã sã sãrbãtoreas-

cã, sã-l aclame pe rege, sã fraternizeze. Unde e sorã-ta? Tre’ sã fie cu Miºu, dacã nu, cu Cairo. Larisa, înfãºura- tã într-un steag, a dansat de bucurie. Cineva a þinut un discurs agãþat de un felinar. L-a recunoscut pe Nazarie. În Palat s-au aprins luminile, prima datã dupã ani. La dracu’ cu camuflajul, rãzboiul s-a sfîrºit. Cei vii sã se bucure! Eram prada unei mari iluzii. Din asta trãiam de

o viaþã. Gogu se învãþase cu ºmecheriile ºi cacialmale-

le istoriei. A rîs cînd i-a strecurat palma între pulpe. O luase înainte, prin holul neluminat, ºi urca scara. Cheia a lu- cit o clipã în broascã. El, ºontîc-ºontîc în urma ei, urca

Stelian Tãnase

ultimele trepte la etaj. Cum a pãtruns în camerã, a în- tins palmele, a atins-o. Era o minciunã, o iluzie, sau adevãr pur? Cînd a îmbrãþiºat-o, era prea tîrziu, a sim- þit cã-i aparþine ca ºi cruciuliþa de la gît. Ca sufletul, bre! I-a spus unde sã-ºi lase hainele. Pe scãunel, în colþ, ºi unde sã se spele. Un lighean pe un gheridon, avea sãpun ºi prosop. Larisa era divinã. Ce pulpe, ce buzi- ºoare, ce umeri, ce þîþe! Amorul cu ea i-a evocat un tan- go. Ay ay ay! Vrãjitoare sadea, Gogu s-a lãmurit. Din trupul ei de zeiþã s-a desprins întîi un umãr, apoi ºol- durile, o clipã mai tîrziu, pãrul înfoiat roºu-cînepiu. Ea era de fum, un reflex în oglindã. A fost cea mai lungã noapte din scurta lui viaþã. Nu ºi-a amintit ce s-a pe- trecut cu el cît a durat întunericul. Atît ºtia, cã s-a dez- meticit trezit de zgomote. Poliþia fãcea razie ºi ajunse- se pe etaj. Iar necazuri. Eh, în afarã de o invitaþie la Poliþie sã dea explicaþii, nu-l ameninþa nimic. Cu Lari- sa treaba se schimba. Dacã n-avea condicuþã, o pãþea urît. ªtia legile ca un avocat. Dupã paravan, ºi-a tras nã- dragii, s-a închis la nasturi, strîmb. Mereu o pãþea cînd se grãbea. Larisa s-a ridicat de pe pat sã rãspundã la uºã. Brusc lîngã el a apãrut o fiinþã identicã. S-a prezentat:

Spune-mi Katia. Gogu a înþepenit cum i se întîmpla cînd avea emoþii puternice. Uºa s-a dat de perete ºi Þe- peluº a pãtruns în camerã. A inspectat din priviri boar- fele, fereastra, ºifonierul. A cerut actele. Pe perete un afiº vechi scris cu chirilice înfãþiºînd fetele. Anunþa mare spectacol, sala teatrului din Odessa. Aici e o ofi- cinã bolºevicã! a zis ºi a cerut paºapoarte, permis de lu- cru, adeverinþã de refugiat, contract, atestate de artist. Pesemne n-aflase cã îi trãdaserãm pe nemþi ºi ne dãdu- serãm cu ruºii. La farsele istoriei, Gogu era as. S-a auzit

Moartea unui dansator de tango

atunci un zgomot din colþul camerei. Cei prezenþi s-au privit lung. Gogu, aflat undeva între rafturile ºifonie- rului, a rîs prosteºte. Þeapãn, cu un pantof în mînã. Pã-

rea din alt film, altã epocã. De ce nu eºti pe front, ti- nere, sã aperi patria? Cartilagiile i s-au înmuiat pentru

a rãspunde lui Þepeluº ºi zdrahonilor. Gogu Vrabete a

ieºit dupã paravan, le-a întins portofelul. S-a observat cã îºi trãgea piciorul. Poliþiºtii, brusc, s-au retras salu- tînd militãreºte cu degetele la tîmplã. Nu înainte de a-l admira ca pe un erou. Marii mutilaþi de rãzboi trebuie cinstiþi, a spus comisarul grav. Sã-i lãsãm sã se distreze dupã cîte au îndurat — frigul Siberiei, Stalingradul, tranºeele, retragerea din Crimeea, pãduchi ºi ploºnite, dizenterie… Singur cu douã dame! Eºti tare! Bravul os- taº român iese mereu victorios. Þepeluº i-a fãcut cu

ochiul ºi a ieºit. Nu înainte de a-i cere: Sã spui unde ai ascuns aurul, bijuteriile ºi valuta. A ridicat din umeri. Cam asta a fost tot. Katia&Larisa au rãsuflat uºurate. Gogu a rãmas þeapãn, pozã, pînã s-a întunecat ºi au ie- ºit în trei la aer sã se rãcoreascã. Degeaba l-au mîngî-

iat, l-au atins cu pîntecele, cu buzele, cu respiraþia lor parfumatã. Ziua aia Gogu nu ºi-a amintit-o. Ce dracu’ i-au fãcut! I-au pus pizda pe gurã, i-au dat þîþele la supt, l-au futut de l-au rupt. În registrul prãfuit, cu hîrtia roasã de ºoareci, apare o notã cum cã s-a retras la „Adãpost“ sã asiste la programul de tango.

E inexact de vreme ce în acea searã Gogu s-a lãmurit

cum stau lucrurile, iatã cum. Se distra cu una din fete,

o trimitea la duº. Venea înapoi dupã un minut. O

bãnuialã neagrã i-a dat ghes. Da, dom’ne, puteau sã fie ºi douã, de ce nu? Gemene, într-adevãr. Carnaþia splendidã lucind stins în oglinda din tavan cu reflexe

Stelian Tãnase

verzi-indigo. A legat-o de pat. A cercetat amãnunþit ca- mera, întrebîndu-se unde e exemplarul numãrul doi. Atunci a apãrut din baie Katia, goalã, zicînd sor-sii: De ce þine atît? Gogu, ca de obicei, a rãmas statuie. L-au ºters cu prosoape ude, i-au suflat in gurã, l-au gîdilat la subþiori ºi la tãlpi cu limbuþa. ªi l-au pasat de la una la alta, s-au jucat vesele cu ºtim noi ce. Dar nu e adevã- rat cã l-ar fi batjocorit. S-au purtat pline de respect. O are cît calul, dragã! Nu am mai vãzut aºa ceva, zãu! El murise, observa dintr-o depãrtare ce i se întîmplã. De vãzut le vedea, dar nu putea sã scoatã o vorbã, sã miº- te un deget, nimic.

6.

Dacã Þepeluº fãcea arestãri, de ce Pedro nu era bã- gat la zdup? Dacã l-ar fi cercetat, ar fi gãsit un trafi- cant lacom ºi un trãdãtor. Gogu plãnuia sã-i sfîºie glez- nele delicate cu o haitã de cîini. Sã-l lase însîngerat într-un ºanþ. Cu maþele scoase, rãpus de cuþit ca-ntr-un tango. Se întîmplã atîtea, s-a gîndit cu capul lui prost. Cînd îi mirosea a femeie ºi era aþîþat, se tîmpea. Din noaptea petrecutã cu ea a uitat adresele bordelurilor. Fusese un client harnic, dar nu-i mai trebuia. Larisa, s-o atingi numai, rîdea, murea de plãcere. Înnebunea cînd o auzea chiþãind sub el. Începînd cu 23 august 1944, jur, n-a mai frecventat alte femei. Pur ºi simplu, n-a mai putut. O vedea doar pe ea, în cadrul uºii sau în fereastrã, privind în depãrtare cu teamã. De aco- lo vin ruºii! zicea, ºi baf se dedubla. Oare, numai în privirea parºivã a lui Gogu apãreau douã? Cum dracu’

Moartea unui dansator de tango

fãcea, habar n-am. El zicea cã se întîmpla cînd ei i se fãcea fricã. Altfel rãmînea o fiinþã oarecare. Fireºte, dacã îi ignorai frumuseþea fãrã egal. Ochii migdalaþi, pleoapele transparente, pupilele de un mov intens. Avea gropiþe, bãrbia desenatã fin. Cracii lungi, crupa sus, talia îngustã, sînii plini. Odatã, cînd dormea, Gogu i-a scotocit în poºetã sã-i afle secretele. Acte, pa- ºaport în regulã; apãrea una singurã, Larisa Andreev- na Olºevskaia. Buletin de identitate, idem, ruj, fard, forfecuþã de unghii&pensetã, batistã cu monogramã, bani. Cam mulþi pentru o femeie. Ea i-a explicat cînd s-a trezit din somn cã la Odes- sa, dacã nu te dedublai, ajungeai în lagãr. Cu noroc, fã- ceai infarct. Ce sã te mai oboseºti pînã în Siberia? Sã cã- lãtoreºti 40 de zile într-un vagon de vite spre infern! Cu un glonþ, dura o clipã sã þi se înalþe sufletul la cer. To- tuºi, dacã nu þineai sã pieri, dedublarea era singura ie- ºire. Aºa a înþeles ºi Gogu. Era un obicei rusesc. Nu era convins cã a auzit bine. Era ºi cam surd, încasase un pumn în ureche într-o încãierare cu Gãzaru-Gãozaru’ — pierduse la biliard ºi n-a vrut sã plãteascã. De cînd zã- cuse într-o mãcelãrie congelat, nasul lui nu mai avea miros. Gogu Vrabete era inversul unui cîine. Trebuia sã fie un maidanez periculos, s-o amuºineze, sã-i miroasã trufa, sã-ºi plimbe botul pe feþiºoara ei. Ar fi prins uºor ºmecheria. Katia? Larisa? Damele se distrau! κi pasau bãrbaþii. Le plãcea sã treacã una drept cealaltã. Joc pe muchie de cuþit. Niºte perverse! Ce dacã! În acelaºi preþ aveai douã, Gogule! De unde fascinaþia asta, te întrebi. Scena Lari- sa&Gogu, tango pasion, n-a povestit-o nimãnui. S-a petrecut într-o noapte, cînd localul era gol. Lumea se

Stelian Tãnase

refugiase prin satele din jur de teama bombardamen- telor. Programul se terminase. Gogu cu mîna-n falcã, aºtepta, cu o sticlã de vin roºu în faþã. Orchestra strîn- sese instrumentele. Artiºtii au dispãrut. Scena goalã lu- minatã de un singur reflector. El, nevãzut. ªi a apãrut ea, între oglinzile de acolo. A privit sala, întuneric. El a înþepenit sã nu foºneascã o hîrtie, sã nu clinchene o linguriþã, sã nu tuºeascã. Ea a lãsat pe scîndurã proso- pul care îi îmbrobodea capul. ªi-a scos balonseidul, l-a lãsat sã-i cadã la picioare. A rãmas în costumul de sce- nã. S-a încordat, a ridicat braþele deasupra ciufului ei roºu-brun. A început sã facã paºi, întîi rar, ezitînd, apoi ferm, sacadat. A dansat de una singurã, fãrã sunet. Pentru ea, de bucurie, de tristeþe, melancolicã, pãtima- ºã. Cînd era deja hipnotizat, dintr-un colþ întunecat a apãrut cealaltã. Au dansat amîndouã lipite strîns. Po- deaua a sunat sec în pivniþa pustie. S-au privit intens, s-au mîngîiat ºi pipãit. Gogu mort în colþul lui. Nu a putut nimeni sã-i scoatã vreodatã scena asta din cap. Deznodãmîntul acelei seri magice s-a produs cînd a apãrut Pedro. S-a interpus între cele douã umbre, re- flexii, lumini, irealitate purã. Gogu n-a mai rãbdat. A sãrit din colþul unde stãtuse ascuns. L-a lovit cu bas- tonul. L-a trîntit jos ºi a tãbãrît pe el cu pumnii. I-a în- sîngerat faþa. Nebun, cu furie, ucigaº. Rãsufla greu, în- tretãiat, în picioare, lîngã Pedro, fãrã cunoºtinþã. Ele speriate, mute. Mulþumit, ºi-a luat pãlãria ºi bastonul de pe podea. S-a întors înceeet, ca un dansator. Profe- sionist, cabrat&dramatic. A ieºit prin lumina murda- rã, împrãºtiatã de reflector. A trecut prin pivniþa întu- necatã. Dus a fost. A doua zi, l-a invitat la ea în camerã. Povestea o ºtim.

7.

Moartea unui dansator de tango

Vremea toridã te sleia. Fiecare cu ale lui. Frica se li- pea de tine ca o cãmaºã pe zãpuºalã. Mergeai prin maha- la ºi-þi þiuiau urechile. Tot oraºul aºtepta încordat. La o sãptãmînã dupã noaptea miraculoasã, Gogu s-a dus sã vadã tancurile cu stea roºie. Ea nu, oricîte rugãminþi îi fã- cuse. El ardea de nerãbdare sã-i vadã pe mujici, voia sã-ºi dea seama dacã îi va fi sau nu bine cu ei. D-asta s-a dus, bre, nu ca sã caºte gura. ªi-a tîrît piciorul prin înghesuia- lã. La intersecþia cu bulevardul Ferdinand, spre Gara de est, era sã fie storcit de o maºinã. Aºa a vrut destinul, aºa se scrie istoria. Pãþania n-a consemnat-o nimeni. Un scîr- þîit de pneuri, atît. Trîntit pe caldarîm. În zilele mari, lui Gogu i se întîmplã ceva. Iatã, ruºii au ajuns azi ora prîn- zului la bariera oraºului ºi prostu’ era sã moarã cãlcat de un Fiat roºu. Se ºtia cu ºoferul — Nazarie, gazetarul. L-a luat în maºinã sã-l ducã la spital. Amîndoi s-au gîndit la acelaºi lucru. Ruºii la bariera Bucureºtilor! asta da, ºtire de prima paginã. Gogu Vrabete trîntit pe caldarîm, nu merita nici cinci rînduri la pagina a 8-a. A urcat ºon- tîc-ºontîc lîngã ºofer. A privit superior prin parbriz lumea de pe trotuare. Altã viaþã! Cãruþe, camioane, biciclete, co- loane de lucrãtori de la SET, STB, Lemaître ºi Malaxa. Fan- fare, ofiþerime, oficiali la costum închis, cu pãlãriile pe ceafã. Vipie! Praf! Se distribuiau steaguri ºi pancarte. „De ce traversez oraºul? mã întrebi. Scriu despre intrarea ruºilor. ªefu’ meu le trage o limbã în cur os- tãºeºte.“ Nazarie vorbea fãrã sã-ºi ia ochii de la femei, toate în rochii subþiri. Gogu cu aparatul foto al lui Nazarie în poalã, avea grijã sã nu-l strice. Drãcoveni- ile astea sunt sensibile. L-a rugat pe Nazarie sã facã o

Stelian Tãnase

fotografie. Ah, nu lui personal. Nu fãcuse poze decît la Poliþie cînd l-au arestat. Din superstiþie! Sã le tragã în pozã pe Larisa ºi Katia lipite de Pedro Ruiz y Rocha. Avea un gînd secret: în pozã trebuie sã aparã numai una din fete, cea vie. Cealaltã, nu, pentru cã n-avea carne ºi oase. Simplu! Era confecþionatã de Moni Re- fec din oglinzi, umbre&lumini. Numai ochiul omenesc se înºealã, drãcovenia asta, nu! a zis Gogu admirînd aparatul. „L-a preamãrit pe mareºal. Crede cã-ºi salveazã zia- rul dacã mîine pune în pagina întîi un reportaj entuziast despre Armata Roºie. Îl interzic oricum, a mîncat prea mult rahat. Acum îºi întoarce haina pe dos!“ Gogu a ri- dicat din umeri cu gîndul la treburile lui încurcate. Na- zarie a fost de acord sã-i facã fotografia. Gogu va descifra în sfîrºit enigma care îi luase minþile. Nazarie i-a pus o condiþie, sã-i lãmureascã cum e cu traficanþii de bursã neagrã. Gogu era mai deºtept decît ai crede, s-a prins cã vrea sã fugã. El hotãrîse sã n-o ia spre Lisabona sau Istan- bul. Era de ronþãit un pesmet ºi cu tavariºci. Sunt ºi ei oa- meni, vor distracþie, sã futã, sã facã parale. „Dracul nu e aºa de negru.“ „Mda, e roºu!…“ „Nu cunosc traficanþi de bursã neagrã.“ „ªi tu ce eºti, Gogu? Din ce trãieºti?“ „Zvo- nuri, bîrfe. Sunt curat, om simplu. Nu te lua dupã apa- renþe. Mã dau mare. Mãrunþiº, prosteli, gãinãrii. Supra- vieþuiesc. Lire? Franci elveþieni? Vorbesc cu cineva din branºã sã-þi facã rost. Eu sunt un intermediar mãrunt. Fugi, este“? Dacã i-ar fi dat informaþii gazetarului, ajun- gea în ºanþ cu un glonþ în gurã, sã-i þinã de foame pe lu- mea ailaltã. Dacã torni la Poliþie, zici cã te-a strîns Þepe- luº cu uºa. Dacã ciripeºti la presã, eºti mort. Viaþa e lucrul cel mai ieftin pe lumea asta.

Moartea unui dansator de tango

O coloanã de muncitori mãrºãluia rînduri/rînduri. Nazarie avea chef de vorbã. „Americanii sunt de bazã. Ru- ºii n-au tehnicã. Vin ºi pleacã. Popor asiatic. Nu se aºazã nicãieri. În ºase luni am scãpat de ei.“ „Zãu!?“ „Tu ce te faci?“ l-a chestionat. Gogu: „Vinzi maºina? Þi-o iau eu.“ „Faci o afacere proastã. útia confiscã ºi fumul de pe casã. Duc acasã tot ce apucã.“ „Mã descurc“ „La ce-þi trebuie?“ „Aºa. O þin în curte ca amintire. Era sã mã omori cu ea.“ „Eºti superstiþios?“ „Mda.“ „Am fost în Rusia sã scriu re- portaje la Stalingrad, în Crimeea, în Kuban. Îi cunosc. Va fi jale. Singura noastrã nãdeje e sã nu stea mult. Nu te mai ruga la Sf. Fecioarã, roagã-te la paraliticul de Roose- velt ºi la beþivul de Churchill.“ „Mi-o vinzi, ce zici?“ Gogu avea un cumpãrãtor, Þepeluº. Cumpãra maºini sã-ºi încarce calabalîcul. Mai avea în garaj un Packard bleu. Plus trei fete anorexice în mansardã ºi o nevastã grasã la parter. Îi zisese lui Gogu cã se lasã de meserie ºi se apucã de o afacere cu taxiuri. La Praga, la Viena, unde? Nu ºtia sã mintã, cît era el de poliþist.

8.

Au rãzbãtut printre cãruþe pline cu pepeni ºi bicicliºti flancaþi de tramvaie. S-au tîrît prin ziua fierbinte. La ba- rierã o patrulã le-a zis Stoooop! Tocmai treceau soldaþi absenþi, obosiþi, cu feþele vineþii, în uniforme decolora- te, cenuºii, cu ceva sãlbatic în priviri. Nu au oprit, n-au rãspuns la urale. Pînã disearã îl aresteazã pe rege. Mîine pun burjuii la zid ºi-i împuºcã. Trimit în Siberia femeile ºi copiii. Zicea careva. Gogu i-a scrutat pe noii stãpîni ca orice slugã veche. „Spectacol magnific. La capãtul Colentinei

Stelian Tãnase

forfotã de zile mari“, a scris Nazarie-n gazetã. Puhoiul alu- neca venind din praf. Pe trotuare nicio reacþie, lumea se mulþumea cu privitul. A venit ºi ziua Apocalipsului! scan- da un popã slãbãnog, agitînd o stea roºie deasupra capu- lui. Anticristul e printre noi!… Dupã cîteva clipe — o veº- nicie — a început un vacarm imens. ªenilele, caii, roþile camioanelor ºi cãruþelor ridicau mizeria drumului la strea- ºinã. Nu a vãzut mai nimic, a înghiþit praf ºi atît. A ve- nit sã-i priveascã de aproape pe învingãtori. Voia sã în- þeleagã o clipã mai devreme ce-l aºtepta. Nu putea gîndi din cauza huruitului. Feþe închise, de cenuºã, pãmîntii. Obraji supþi, pomeþi lucioºi, ochii niºte linii zgîriate cu peniþa. Jumãtate adormiþi în uniformele lor albite de vînt ºi ploi. Soldaþi ameninþãtori prin tãcerea lor. Mulþimea a început sã scandeze, sã bubuie urale, sã aplaude. Semna- lul l-a dat un tip cu ochelari cu rame groase, cu þigara în colþul gurii, buze albe-roz, groase, rãsfrînte. Gogu îl ºtia de cînd îi vîrîse pistolul în gurã ºi îl închisese într-un fri- gider de mãcelãrie. Schimbase cãmaºa brunã cu cea ro- ºie. Anima mulþimea, saluta entuziast cuceritorii, mîndrii ostaºi din stepele Asiei. Avea ºi un complice, Prafu Juma- rã, care striga cît îl þineau bojocii. Sta-lin Sta-lin! Gogu s-a fãcut cã nu vede. A preferat sã se ascundã în mulþi- me. Lua lecþii de istorie, învãþa din mers. ªontîc, ºontîc, înþelegea ce era de înþeles. Ce zici? l-a întrebat Nazarie. Ce sã zic? A ridicat din umeri. Te dai cu ei? Încã nu m-am hotãrît. Ne omoarã azi sau mai tîrziu? Pînã sã rãspundã, i-a rãmas în gît du- micatul. S-a petrecut o minune. Prima, dintr-o serie cu care avea sã fie miluit Gogu Vrabete. Îngerii s-au arãtat peste toatã prãfãraia. Acolo, sus, pãrea sã fie zi de tîrg. Negustori agitaþi, þãrani care îºi strigau preþurile, bicicliºti

Moartea unui dansator de tango

pedalînd de zor, clienþi setoºi în buza cîrciumii la taifas,

femei gureºe certîndu-se la preþ. Avea una dintre vede- niile lui. ªi-a gãsit ºi cînd! Praful s-a risipit, a apãrut iar drumul larg ºi bãtãtorit. De data asta pustiu. De fapt, bre, n-apãruse nicio armatã la bariera Bucureºtilor. Blindate- le s-au ivit strict în imaginaþia lui, avea destulã. Vedea un cîmp ºi niºte nori de cobalt alunecînd spre un ori- zont alb. Locul nu era înþesat de soldaþi, nici de mulþi- mea gãlãgioasã. A simþit cã devine stanã de piatrã. Era familiar cu senzaþia asta. Devenea lucid, ultrasensibil, simþea un fluid rece ca gheaþa prin oase. Genunchii, coa- tele, gîtul — brusc au înþepenit. Sîngele i-a îngheþat în vine, inima a încetat sã batã. A vãzut cu ochii minþii ce avea sã se întîmple. A afiºat un zîmbet care nu era al lui.

A durat pînã cînd tipul cu ochelari i-a dat un cot în coas-

te ºi i-a cerut sã scandeze: Sta-lin Sta-lin. Ah, au venit, ce fericire! Femei ºi bãrbaþi, porci, mãgãruºi, cîini legaþi cu sfoarã, traºi de cãruþe. Cîntînd, chiuind, rîzînd, ridi- cînd copii în braþe. Oprindu-se sã þinã/asculte un discurs pe ruseºte. Sã fie aplaudaþi, þinta buchetelor de flori ºi a

tinerelor care sãreau de gîtul lor. Bravii cuceritori se le- gãnau în praful ºoselei. Imagineazã-þi cã rîdeau. Chiar în faþa lui Gogu Vrabete, un copil a vrut sã se ridice pe tu- relã ºi a alunecat. A durat o secundã pînã i-a auzit oase-

le troznind sub ºenilã. Cînd tancul a trecut, ce fusese tru-

pul copilului a rãmas pe caldarîm o bucatã de carne ca

o vomã, o baltã de noroi înroºit. S-a scandat Sta-lin

Sta-lin Sta-lin Sta-lin Sta-lin. Hai, nu te mai hlizi. Trebu- ia adunat ce rãmãsese din copilul storcit, cu mãtura ºi fãraºul, spãlat caldarîmul. Blindatele — dupã zgomot — trebuie sã fi atins deja linia de tramvai, dincolo de Gara de Est. Nazarie a dispãrut în haos. L-a zãrit o clipã

Stelian Tãnase

cocoþat pe o streaºinã, cu braþele ridicate deasupra capu- lui, fãcea fotografii. Gogu a ajuns în Grant tîrziu, într-o remorcã plinã cu steaguri, pancarte ºi portretele lui Stalin. A traversat tã- cut oraºul ca mort. Oraºul, nu el. Ba ºi el. Obloanele tra- se, trotuarele din faþa cîrciumilor fãrã mese. Agenþi de cir- culaþie, politiºti ºi militari în intersecþii. Lume proastã, ºi-a zis Gogu pus pe hîrjoanã. A trecut pe acasã, s-a spã- lat de praf la ciºmeaua din curte ºi s-a dus la bordel, la una Vivi. Fusese þiitoarea unui colonel din Wehrmacht, Friederich Alexander von Bullow. Tipa va trece prin apri- lie ’45 în grija unui general rus, Maxim Bulov. Lui Gogu i-a fost clar cã trebuie sã se pregãteascã pentru un destin pe potriva lui. Era descurcãreþ ºi bun de clanþã ce n-ai vã- zut. Cu Vivi treaba n-a mers. A plãtit dama ºi a tras uºa. Aºa a aflat cã în afarã de Larisa nu mai putea sã reguleze nimic. S-a întîmplat chiar cînd Armata Roºie a intrat in Bucureºti croindu-ºi drum spre inima Europei. Cu Gogu, istoria avea ceva de împãrþit. Într-o zi mare îl lãsa fãrã pulã. N-o vedea decît pe Larisa, altceva nimic. Confiden- þial. Raport 62/h/sursa Luca/DGP.

PARTEA A DOUA

Capitolul 4

1.

Un tip înarmat coboarã dintr-un furgon. Un soldat te someazã înfigîndu-þi þeava-n coastã. Sã-i laºi portofe- lul, iar nevastã-ta bijuteriile. Îþi taie nasturii de la panta- loni sã nu-þi dea prin cap sã-l urmãreºti. Dacã are umor. Dacã nu, un glonþ. Nopþi perforate cu rafale de pistol. Se preferã foc automat. Ziarele, pline de omoruri, furturi, bãtãi la colþ de stradã. Nimic nu e sigur, nimeni nu ºtie ce îi rezervã ziua de mîine. Clarvãzãtorii îºi cautã desti- naþii exotice, Palestina, Spania, Portugalia, Argentina. No- tã informativã 14/g/sursa Ioan/DGP. Ei au supravieþuit, ºi-au salvat ºi sufletul. Restul au intrat din nebãgare de seamã în maºina de tocat, aia învîrtitã în Valahia de Dra- cul însuºi. S-au rupt oase cu toptanul. Praful s-a ales de vieþile lor. Oh, desigur nu ºtiau ce-i aºteaptã. Sperau cã mizeria, haosul, violenþa vor dura puþin. ªtiau cã ruºii pleacã goniþi de anglo-americani. N-o sã-i lase la gurile Dunãrii ºi în Balcani, s-ar strica echilibrul strategic. As- ta-i sigur. Mata ai auzit de petrol, de bomba atomicã, de supremaþia Occidentului?

Stelian Tãnase

Ruºii au vãzut întîia oarã turlele bisericilor Bucureº- tiului — oraº al nimãnui — în 1769, cînd au apãrut la ca- pãtul Cãii Colentina. Soldaþii ºi-au întins corturile pe cîmp. Generalii s-au aºezat prin casele boierilor ºi negus- torilor. Bucuroºi de oaspeþi. Mai vãzuserã uniforme, ale otomanilor ºi habsburgilor. Ruºii, apãrãtorii crucii. Þi- neau de-a treia Romã, Moscova. Eh, s-au amorezat de lo- curile astea, de þãranul prost, primitor ºi supus, de proti- pendada petrecãreaþã ºi servilã. Împãrãteasa Ecaterina s-a gîndit pe cînd pregãtea rîntaºul pentru porci la sugestia unui grãjdar isteþ cã ar fi bine sã tranºeze graniþa Rusiei pe Dunãre. L-a trimis pe generalul Suvorov sã cureþe te- renul. Fluviul avea peºte mult, ape adînci ºi porturi bune. Ar face fala preaglorioasei ei domnii, binefãcãtoarea ºi mîngîietoarea a milioane de suflete. Nu a ieºit nimic din acest vis mãreþ, chiar dacã a fost însoþit de o expediþie pravoslavnicã viguroasã. Rãzboiul s-a dus ca o pãpãdie suflatã din palmã. Ceva a rãmas în dulapurile Cartieru- lui General. Dovada — ºase ani, 1806/12, chiorul Kutu-

zov, prea graþios ºi îndatoritor, ºi-a întins aici corturile.

A încheiat pace în smîrcurile urît mirositoare ale Dîmbo-

viþei, vizavi de Podul Calicilor. Dacã nu-i silea necuviin- ciosul Buonaparte, îndreptat cu oaste multã sã arzã Krem- linul, ruºii nu mai plecau acasã în veci. Croiau de o gubernie, ar fi campat întreg secolul aici. Au revenit în 1828, prilej cu care au zãbovit pînã în 1834, cînd otoma- nii îi hãrþuiau rãu la Dunãre ºi le jigneau privirile. Gene-

ralul Kiseleff, pînã sã fie ministru plenipotenþiar la Paris,

a fost guvernatorul provinciei. În 1848/54 ruºii s-au in-

stalat din nou bine mersi. Pînã cînd s-au speriat cã pierd Crimeea ºi ºi-au fãcut grãbiþi bagajele. Soarta nu i-a lãsat sã-i civilizeze pe valahii ãºtia desculþi ºi analfabeþi. Altfel,

Moartea unui dansator de tango

trai bun. ªi-au fãcut rost de ibovnice, au frecventat cafe- nelele ºi sãlile de bal încãtãrãmaþi, cu cizmele vãcsuite, drapaþi în mantãi, zãngãnind din decoraþii, fãcînd exer- ciþii militare pe strãzi. Poliþia lor secretã suspecta pe ori- cine cã urzea sã aducã hidra revoluþiei ºi sã strice Sfînta Alianþã. Jucau stos ºi preferans, o nebunie. Se uºurau prin tractiruri. Comerþul&distracþia au mers strunã. Au lãsat în oraº milioane de ruble. Spre bucuria negustorilor, po- dãreselor, hotelierilor, prãvãliaºilor ºi cîrciumarilor. Au tratat Principatele ca pe niºte provincii de la marginea Imperiului. Veneau ºi plecau cînd pofteau. Era prea cald sau prea rece acasã la ei, motiv sã aparã la bariera Bucu- reºtilor. Cereau sã fie întîmpinaþi de populaþie cu cheile oraºului. Sã fie încartiruiþi, omeniþi, trataþi cu supunere ºi respect. Drag le-a fost. Prin 1877/8, n-ar mai fi plecat deloc. Lumea se învãþase cu ei. Trecuse multã vreme de cînd ne fãceau onoarea sã ne ocupe. Au venit ºi în 1916, un an înainte sã se retragã din tranºee fãrã onoare. Apoi au pus stea roºie la bonetã, au nãvãlit în Valahia „urmã- rind fiara nazistã“, „eliberînd Europa“. Hehehe! Bucureº- teanul ºi-a zis cã se vor plictisi în þara asta micã. Ruºii sunt oameni ai întinderilor nesfîrºite. Chinuiþi de nostal- gie, se vor întoarce acasã sã jeleascã în singurãtatea nop- þilor. Sã suporte cnutul, sã plîngã prin gãri cînd trec tre- nurile spre Siberia lor dragã. Ce le trebuia lor Europa!

Nu-þi imagina un oraº cenuºiu, posomorît ºi înfrico- ºat. Ne distram de minune. Spectrul morþii dãdea vioiciu- ne ºi îmbujora obrajii. Viaþa de noapte era extrem de agitatã. Se dansau conga ºi foxtrot, de bani nu ducea ni- meni lipsã. Localurile ocupate nonstop. Teatrele dãdeau spectacole cu sãlile pline. În magazine se înghesuia lumea.

Stelian Tãnase

Mirosul de cafea te îmbãta, stofele fine excitau buricele degetelor. Se fãceau afaceri mari, se dãdeau lovituri ba- bane. Îmbogãþiþii de rãzboi, febrili, lacomi ºi-au fãcut apa- riþia ca un stol de ciori la hoit. Piaþa neagrã, gangsterii, bandele, corupþia, depravarea — nu lipsea nimic din pei- sajul obiºnuit al ocupaþiilor strãine. Excitant sã ºtii cã mîi- ne te nimereºte un glonþ rãtãcit. Cã îþi intrã noaptea în casã niºte soldaþi sã-þi reguleze nevasta ºi sã-þi goleascã ºifonierul. Ce te faci? O dai pe veselie. Preþuieºti clipa. ªtii cã þi se confiscã banii din bancã, porcul din curte, prãvãlia unde vinzi nimicuri, casa cu marchizã din Obor. Bisericile pline. Popa Manafu îºi freca mîinile mulþumit cînd vedea mahalaua trecîndu-i pragul. Nu avusese atîta lume la slujbã tot rãzboiul. S-a adaptat vremurilor cu vioi- ciune. A agãþat pe pereþi portretele lui Marx Engels Lenin ºi Stalin peste icoanele lui Isaia Grãnicerul ºi a sfintei Fi- lofteia, aia cu nasul tãiat, protectoarea tîrfelor de la Gara de Nord. „Adãpost“ ºi-a schimbat firma, mobilierul, meniul, perdelele, orchestra. Patronul a lãsat tavanul afumat, pentru atmosferã. Ca amintire; sentimental, banditul. Uniforma portarului semãna acum cu a unui maharajah. Chelnerii pãreau niºte majordomi dintr-o colonie brita- nicã. Localul a fost botezat „Picadilly“. În seara aia, Gogu s-a mînjit de vopsea pe haine. Asta a fost în octombrie ’44, cam cînd Churchill s-a dus în vizitã oficialã la Sta- lin sã-i vîndã Valahia pe nasturi. S-o facã mujicii guber- nie, ca sã aibã unde-ºi hrãni caii, spãla motoarele tancu- rilor T34 ºi deºerta vezica. Muºteriii localului au rãmas cam aceiaºi, chiar dacã întîlneai ºi uniformele Armatei Roºii. Rar zãreai una englezeascã în brun kaki, sau yan- kee, cãcãniu-hepatic. Cînd intrai, îþi ziceai cã nu s-a

Moartea unui dansator de tango

schimbat nimic. Mã rog, aºa voiau mesenii — traficanþi, interlopi, spioni, diplomaþi, gazetari, reºapaþi, curve, rã- tãciþi în acest loc magic&vulgar. Veneau aici sã aibã ce povesti mîine în tîrg. Sã culeagã informaþii, sã afle cum merg lira&dolarul. Sã se excite la vederea celor douã dive, Larisa ºi Katia, sã tresarã la orice zgomot (ºase, Po- liþia!), sã danseze, sã înfulece prãjelile ºi fierturile lui Moni Refec. Uneori patronul le oferea numere de levita- þie. Lipit cu spinarea de tavan, spunea scheciuri. Sã nu se plictiseascã onor clientela acasã, în dancingurile de lux, în vilele cu mobile grele, la hipodrom, pe zgurã ju- cînd nesfîrºite partide de tenis, la Yacht Clubul regal, cu maºinuþele pe ºosea. Ieºiþi, dom’le, în lume, nu mai staþi în casã! Ca mîine o mierlim, fãrã sã ºtim de ce. La „Pi- cadilly“ se pãruiau pentru poponeþul uneia, se descãrca vreun pistol. Ce frisoon, tangoooo! Apãrea patrula, ce- rea actele, razieeee, fãcea arestãri, dormeai la garnizoa- nã pe pat de fier, haraºo. Ce viaþã! Cînd îmi amintesc, mã apucã melancolia.

Diverºi au început sã disparã. Mustaþa Clark Gable a lui nea Take frizerul n-a mai rãspuns din prag la bunã ziua. Te sãpunesc, te iau cu briciul, te fac þuþ, zicea pînã ieri. Gogu i-a citit numele în fiþuica lui Nazarie la rubri- ca decese. A fost gãsit sfîrtecat de cîini. Igienice animale, precizez. Beleaua a început cînd un colonel, Felix Petro- vici, a dat mãrgelele de la intrare la o parte. Voia un ras, tuns ºi frezat. A auzit unul dintre papagali strigînd iste- ric printre gratiile coliviei Huooo! Afarã, afarã cu ruºii din þarã! Huooo! Cînd vedea uniforma Armatei Roºii, îl apu- ca strechea. Aºa se face cã Take a rãmas în amintire stînd pe un scãunel în uºa prãvãliei. Estimp Valahia a fost datã

Stelian Tãnase

pe mîna cîtorva puºcãriaºi, afaceriºti, interlopi, politicieni indexaþi, generali ºi funcþionari corupþi. Toþi temãtori pentru preþioasele lor vieþi. Vezi în arhive faptele lor din timpul campaniei din Est. Cu evreii în Transnistria, cu partizanii capturaþi în pãdurile Ucrainei, cu ostatecii în Crimeea. Ne-am pricopsit cu cozi de topor la cîrma sta- tului. Ruºii se bazau pe cei scoºi din închisori, deopotri- vã deþinuþi de drept comun ºi politici. Au fost din primul ceas hotãrîþi sã profite la maximum. Nu se distingea cine era ºi cine nu, cutare. Hoþii ºi vardiºtii, eroii ºi trãdãtorii, care Iisus, care Barabas. Toþi se pretindeau suferinzi ai ve- chiului regim. Dãdea bine. Lumpenii, periferia. Ajunºi în primãrii, în poliþie, în ministere, s-au pus pe jaf. Nu aveau simþ de rãspundere, dornici de cãpãtuialã. Nu ºtiau cît va dura paradisul. Armata Roºie le-a dat þara pe mînã. Lu- crau la adãpostul ocupaþiei strãine. Nimeni nu le cerea socotealã. Dimpotrivã, sovieticii îºi îndemnau vasalii sã se distreze bine, sã facã praf gubernia. Bucureºtiul a ajuns un tripou. Ce distracþie! Bandiþi politici ºi gangsteri se gã- seau la aceeaºi masã învelitã cu pluº verde. Crupierii ve- neau de la Kremlin. Jucãtorii erau triºori, pungaºi, falsi- ficatori, ºmecheri, tîlhari. Pe scena asta evoluau Gogu Vrabete ºi toatã banda din fostul salon de dans „Akim“, cu sentimentul cã mahalaua îºi trãia ceasul ei de glorie. Al nostru eºti, nene!

2.

Nazarie a ajuns în toamna lui 1944 un gazetar apre- ciat. „Suferise pentru ideile lui.“ Asta era o marfã care se vindea extrem de bine. Toatã lumea a colaborat, s-a supus

Moartea unui dansator de tango

fãrã sã crîcneascã. Puþini au îndrãznit sã zicã nu dictaturii, ca acest om! Aºa l-a prezentat la ARLUS tov Teohari. A rãc- nit în microfon ºi l-a arãtat cu degetul. S-a ridicat mo- dest, a aºteptat sã înceteze aplauzele ºi a vorbit de la tri- bunã. Avea ce. Nazarie saluta zilnic ostaºii eliberatori la gazetã. Avea un stil rar, folosit numai cînd a fost alungat regele Carol. Publicase cu acel prilej articole unde expli- ca ferm cã noua Europã aparþine pentru un secol forþe- lor noii ordini. Democraþiile burgheze putreziserã din ca- uza corupþiei ºi a minciunilor iudeo-masonice. Vor fi lichidate de elanul vital al tinerei generaþii, purtãtoare a valorilor creºtine. Nu se poate imagina viitorul fãrã Hi- tler&Mussolini. Inspiratul gazetar spera — p.1, pe trei co- loane, foto — cã dl. general Antonescu se va alãtura Axei. Altfel, România e sortitã dispariþiei de pe hartã. Încheiat citatul, semnat Marcel Nazarie. Aºa ºi-a fãcut un nume în presã. Totuºi, în iarna lui ’42, dupã un articol mai pi- perat la adresa unei cucoane suspuse, i s-a cerut oficial sã prezinte actele. Clar, eºti, dom’ne, circumcis, adicã jidan? Ancheta n-a dat nimic bun pentru gazetarul nostru, ta- xat ani buni drept un adevãrat patriot, român get beget. S-a dovedit cã îl chema ªmil Neuman, din Dorohoi. κi schimbase numele în „Monitorul oficial“, anunþ repro- dus în facsimil de „Universul“. Taicã-su fusese comersant de coloniale, mã-sa învãþa copiii ebraica. Iatã marele lui secret tãinuit cu 7 lacãte. Aflã cã l-a turnat o damã. Îi lua- se daravela la supt ºi i-a vãzut-o extrem de aproape. Na- zarie se plictisea repede, a pãrãsit-o ca prostul. Cînd s-a afiºat cu o blondã, dama s-a plîns. Cf. denunþ, a trebuit sã explice cum a aflat ea cã amantul e jidan. Ce haz a fãcut domnul comisar Þepeluº, îþi imaginezi! În presã n-aveau voie „ãºtia“. Nazarie a scãpat totuºi ieftin, a fost

Stelian Tãnase

dat afarã. Sã-þi ascunzi originea era o infracþiune pasibi- lã cu închisoarea de la 2 la 5 ani. O vreme a scris sche- ciuri pentru „Baraºeum“, a dat meditaþii. S-a descurcat mai mult cu ºantajul. Cînd rãmînea lefter, te invita po- liticos la „Capºa“ sã-þi aminteascã niºte istorii dãunãtoa- re pentru reputaþia matale. Cã vinzi secrete britanicilor, via Istanbul. Cã ditamai mitropolitul te serveºti de mã- dularul unui balerin, nu dãm nume. Cã ai dat iama în trezoreria ministerului ºi un control te-ar trimite sã-þi pu- trezeascã oasele pe Volga. Destui au dorit sã scape de el, devenise periculos. Un zgîrcit l-a expediat fãrã ramburs la Vapniarka, în speranþa cã nu se mai întoarce. Os rãu, Nazarie, dupã un an, a fost vãzut la „Benito“. A izbutit adresîndu-se unor cunoscuþi (avea darul scrisului) care au reuºit sã-l aducã înapoi la Bucureºti, unde a fãcut mari servicii cauzei. Toþi pãcãtuim. Nazarie a ajuns cineva destul de important ca sã facã, bre, caz de el. Suntem în toamna lui ’44. Îndatã ce ruºii ºi-au desfãºurat splendidele lor tancuri la porþile oraºu- lui. A cerut cu patos populaþiei — tot în scris fireºte — sã susþinã sincer campania împotriva lui Hitler ºi a amintit de mareºal, sluga lui. Cine a colaborat cu zvastica ºi a con- tribuit la dezastrul þãrii, trebuie pedepsit. Justiþia poporului se va face negreºit! Va fi pace doar dupã ce fiara din Berlin va cãdea doborîtã chiar în bîrlogul ei de viteaza Armatã ro- ºie. Stalin e cel mai mare om al acestei epoci. Scria bine, al dracului. Te lua cu frisoane, te ridicai pe cãlcîie la finalul articolului. Dacã erai indiscret ºi îl întrebai despre acele timpuri, invoca niºte episoade neclare. Istoria le va lã- muri, zicea enigmatic. Se arãta dezamãgit, chiar înºelat de mareºal. A ºi complotat împotriva regimului defunct. Colportase ºtirile BBC, purtase niºte discuþii la cafenea cu

Moartea unui dansator de tango

diverºi care se împotriveau dictaturii. Modest, nu dãdea detalii, ca sã nu plictiseascã sau sã parã cã face pe eroul. Saluta bucuros, cu mari speranþe, armatele lui Ko- nev&Tolbuhin. A fost vãzut, zicea, cum anima mulþimea ieºitã pe bulevarde sã întîmpine bravii noºtri eliberatori. Martor îi e Gogu Vrabete — ºi el a suferit, sãracu’.

Alt erou al poveºtii noastre e Cairo. Cînd s-a întors din puºcãrie, a dat zbanþul în curul lui. N-a ºtiut nimeni cã e liber, pînã cînd n-a pãrãsit bordelul „Maria Teresa“.

Asta a fost de Sfîntul Dumitru, dupã ce a luat toate cur- vele la rînd. L-au sãrbãtorit cã înviase din morþi. Îl pome- neau des în conversaþiile lor. Cairo asigurase la sfîrºitul anilor ’30 titluri senzaþionale în gazete. Copiii mahalalei

îi ºtiau isprãvile, urmãririle, schimburile de focuri, lovi-

turile. Era Zorro — trãgea în maºinile negre ale Poliþiei ºi scãpa nevãtãmat în final, cu gagica aia miºto. The end, ci- nema „Marna“. Vã aºteptãm ºi sãptãmîna viitoare cu o premierã americanã. Gata cu filmele nemþeºti ºi italie-

neºti! Iatã-l pe Cairo în colþul strãzii aprinzîndu-ºi þigara sub un felinar. A lui e silueta cu borsalino pe o sprîncea- nã. Cînd era-n toane bune, înfigea o garoafã în rever. ªan- ticler tip! Trãise mai mult prin puºcãrii decît în libertate, dar ce clasã avea! Mai mare decît toþi, mahalagiii, cavale- rii, don Juanii, marþafoii, fanþii ºi ºmecheraºii. Numai cu prinþul Miºu Banu rivaliza Cairo la eleganþã. O vreme a frecat menta pe pavajul Bucureºtilor fãrã sã-i iasã nimic.

A ieºit la luminã la „Picadilly“ gata de acþiune. A fãcut

praf cîte parale avea. A dat de bãut la toatã lumea. Refec a fost bucuros, localul era plin ochi. Apariþia lui Cairo îi umplea cîrciuma de spãrgãtori, tãinuitori ºi tîlhari. ªi banii lor sunt buni, este?! Avem treabã! i-a zis Cairo lui

Stelian Tãnase

Vrabete, care fãcea pe surdul ºi mormãia. Niciun chef nu vedeai pe mutra lui. Cairo zicea cã în acest haos se pu- teau da lovituri frumoase. Gogu: „Nu vreau sã am de-a face cu poliþia.“ „Ce vorbeºti, bã? Ce cîºtigi tu nu sunt bani, sunt bilete de tramvai. Tre’ sã aibã puþin sînge pe ei ca sã le ºtii valoarea.“ „O fi…“ „Ai cãzut la muiere, este?“ „N-are a face. Tu tînjeºti sã te întorci la puºcãrie. Nu-þi prieºte în libertate. Eu am fost o datã, mi-ajunge.“ „Asta numeºti tu libertate? Cu ruºii pe strãzi, luîndu-ne muierile, jefuind, ºi noi tãcem! Odatã îl curãþ pe unul !“ „Mai piano, te aude careva ºi degeri în Siberia…“ Era o lume nouã. Avea alte legi ºi peste tot oameni noi. Cairo n-o înþelegea. Cînd intrase la Vãcãreºti, feþele poliþailor, cuþitarilor, ºuþilor erau mai luminoase. Acum obrazele erau spoite cu var, boite, de clovni. Nu ºtia cine în ce rol juca. Se gîndea serios s-o ia spre Palermo sau Marsilia, sã-ºi arate meseria ºi clasa. Iubea depãrtãrile. La Alexandria, Istanbul ºi Haifa fusese fericit. Se simþise li- ber. Voia sã vagabondeze, sã dea din cînd în cînd o lovi- turã. Sã ia de la fraieri atît cît sã aibã de cheltuialã, sã cã- lãtoreascã, sã-ºi ofere o damã. N-aº spune cã era pretenþios. Se întreba: sã rãmînã unde-s bani puþini? Cîþi sunt, îi tîlhãresc ruºii. Cã n-or fi proºti sã-i lase în seama noastrã. Cairo s-a apucat de mici afaceri, fleacuri, coþcã- reli. Aduna ponturi, le plasa contra cost. Dosea marfã fu- ratã. Dãdea tîrcoale, nu prea ºtia de ce sã se apuce. Mai fãcea combinaþii la bursa neagrã cu amicul Vrabete. Cum- pãra de la ruºi arme ºi le revindea bandiþilor locali pe sub mînã. Gaz, piese de schimb, mantãi, muniþie, cizme. Ve- sela, argintãria, coniacul, ºampania le pasa americanilor. Ruºii preferau spirtul trecut prin pîine. Plasa pe piaþã bu- nurile jefuite de bravul soldat sovietic plecat sã elibereze

Moartea unui dansator de tango

Europa. Mobile, lãmpi, covoare, patefoane, ceasuri, ra- diouri, blãnuri, þigãri, conserve, salamuri, ulei, fãinã, bãu- turi fine. Le muta de colo colo. Din cazãrmile cu stea ro- ºie la talcioc, la engrosiºti, în prãvãlii. Ruºii furau de stingeau. Partenerul lui Cairo era un general, Maxim Bub- nov. Îi gãseai la „Picadilly“, stînd ca berbecii, frunte în frunte, socotind. Ruºilor le plãcea comerþul, dar mai mult sã ia cu japca. Prindeau marfa cu degetele s-o pipãie, se prefãceau cã o mãsoarã. Brusc te ameninþau cu þeava ar- mei în piept. Lasã totul ºi carã-te! Azi aºa, mîine aºa. Cînd Cairo le-a învãþat meteahna, a secerat un maior pînã sã clipeascã. Ai lui i-au aruncat hoitul în Dîmboviþa, nu îna- inte sã-i dea onorul cu degetele la chipiu ºi sã slobozeas- cã o salvã în cer. Prilej sã bea fiecare o sticlã de votcã din- tr-o înghiþiturã, haraºo ciolovec, i-au zis. Dupã asta i-au plãtit corect. Gogu Vrabete, cînd au rãmas singuri, i-a zis:

Mulþumeºte icoanei fãcãtoare de minuni de la Sf. Mina cã mai eºti viu. Amza Argintaru, tovarãºul lui vechi, a rîn- jit! Titi Oagãru ºi-a arãtat ºi el gingiile lipsite de dinþi. Cai- ro s-a uitat lung la pistol, l-a descîntat ºi i-a atins oþelul rece cu buzele.

3.

A fost reþinut pe stradã de doi tipi. Nu face prostii, i-a zis unul dintre ei, te cautã un camarad din puºcãrie. L-au flancat, l-au împins într-o maºinã. Invitat la minis- trul de Interne. Ghereta la poartã, santinela somnoroa- sã. Cu Teohari se cunoscuse la Jilava, la Redutã. De cãl- durã curgeau zoaiele pe ei, stãteau în pielea goalã într-o hrubã. Unul, politic, era bãgat cu Kominternul, celãlalt,

Stelian Tãnase

spargeri ºi tîlhãrii, drept comun. I-au dus la Vãcãreºti. Se întîlneau la baie, la cantinã, în ateliere. Cum erau ºme- cheri de Bucureºti, s-au apropiat dupã ce Teohari a fost atacat la duºuri. Deþinuþii suspectau cã toarnã. Ciripito- rii erau mai urîþi ca poliþaii ºi nevestele adultere. Teo- hari — victimã sigurã. Era sã-i taie beregata cu o sticlã spartã. Nazarie ºtia din redacþie — Cairo l-a salvat ºi l-a luat sub protecþia lui. Cît a mai stat acolo, nu s-a mai le-

gat

nimeni de el. Cairo era respectat pentru istorisirile

din

porturile Mediteranei. Ca ªeherazada, povestea tot

felul de chestii ºi îi þinea treji noaptea în celule. Cu coli- nele de nisip spulberate de vînt, caii negri focoºi, jafuri fabuloase, caravane, bãnet mult ºi femei de vis. Amiciþia lor a durat pînã cînd Teohari a plecat la Caransebeº, unde erau cazaþi spionii ruºi. Liberat la amnistie, Teohari nu

l-a uitat. Îl credea dispãrut prin Egipt, lumea evocatã de Cairo în puºcãrie. Acolo era mai sigur ca în Europa, unde rãzboiul se încinsese. Cînd a auzit cã îºi pierde vremea prin Bucureºti, s-a bucurat ºi l-a poftit. Sã-i fie adus cu maºina ministerului, un Bentley albastru amiral. „Ce onor! a fãcut Cairo în birou, dupã ce s-au îmbrãþiºat. Ce dactilografã ai! Te-ai ajuns.“ „Îþi place? a fãcut Teohari.

Bela. Cînd pleci, o iei cu tine. Sã fii gentil, cã te ºtiu apu-

cat la dame.“ „De ce m-ai adus aici?“ „Te grãbeºti?“

A auzit urmãtoarea poveste: ministrul nu se descur- ca cu comisarii vechi, fideli burgheziei ºi regelui. Restul

de poliþai, nici atît. Furã ºi fac afaceri.“ „Sunt omul tãu!“ a zis sã vadã încotro bate. „Partidul stã pe cei din închi- sori. Lumea se împarte în douã — cei care au fãcut puº- cãrie ºi restul.“ „Sã ºtii…“ „E nevoie ºi de mulþi bani. To-

vii sovietici ne dau, dar trebuie ºi noi sã venim cu

ceva.“„Douã–trei spargeri ºi se rezolvã!“„Bãncile sunt

Moartea unui dansator de tango

doldora, nemþii plãteau baban petrolul ºi grînele, fasciº-

tii dracului! Le venim de hac, n-ai grijã. E destul prin sei- furi. Avem ponturile, ce, cît, unde. Pînã ajungem la pu- tere mai e. Atunci o sã le luãm bãncile, fabricile, sondele, casele. Îi lãsãm în pielea goalã. Pe scurt, ne trebuie cash urgent. Cairo, te-ai prins? Tu eºti nimerit pentru treaba

onoare!“ Ministrul a rîs: „Zãu! Te-ai cu-

minþit, te pomeneºti. De cînd?“ A deschis un dosar. „E scris aici tot ce faci de cînd eºti liber.“ „Era mai bine la puºcãrie. Al dracu’ sã fiu dacã nu e aºa!“ „Tot gangster ai rãmas.“ „Da, ºi!? Oraºul asta a ajuns un poligon. Dacã nu tragi tu primul, eºti mort. Eu nu circul pãzit, ca tine.“ „Eºti la Chicago? Cine te crezi? Dillinger? Un general, Bubnov zice cã îl jumuleºti. Cumperi orezul cu 18 mii kila ºi i-l dai cu 30.“ „Nuuu, a fãcut Cairo. Îl iau cu 10 ºi

asta.“ „Zãu!?

Ce

i-l dau cu 50!“ Au rîs ca la Vãcãreºti, cînd n-aveau nicio treabã ºi lumea era lor. Au depãnat amintiri. Cum ascundeau banii în pîi- ne, cît costau gardienii. Cum dispãreau la cîrciuma de vizavi sã tragã o bãutã ºi ajungeau la celulã în zori. Era

ºi

un bordel dupã colþ, unde se ascundeau sã prãjeascã

o

fufã. Eh, odatã au adus lãutarii în puºcãrie. Cotizau la

administraþia închisorii, închidea ochii. S-au uitat unul la altul. Teohari fãcuse burtã, îºi pierduse aspectul jigã- rit din puºcãrie. „Arãþi înfloritor! Ce-þi trebuie þie mi- nistru? Te iau la pont, te fugãreºte poliþia, dai jos trei–patru kile-ntr-o noapte. Dupã asta, o facem latã în Crucea de Piatrã.“ „Politica e mai sigurã.“ „S-o crezi, tu!“ Priveau prin fereastrã Piaþa Palatului. Cãdea toamna, co- pacii ruginiþi. Melancolicii nu sunt buni pentru barica- de. „Dar niºte devize, cocoºei ai? Cumpãr, discreþie.“ „Te dã jos? Plecaþi din Guvern? Zi-mi ºi mie, sã nu mor

Stelian Tãnase

prost.“ „Depinde de Truman, de Stalin mai ales.“ „Þi-ai fãcut bagajele?“ „Fãcut! Bã, de cînd eram clandestin, þin valiza dupã uºã.“ „Aºa te vreau. Teo, dacã ruºii se duc acasã la ei, tu ºi ai tãi veþi fi omorîþi cu pietre“ „Aºa o fi!“ „Ce mai ºterpeleºti, ia zi?“ l-a întrebat Cairo ca în- tre veterani. La puºcãrie, Teohari ºmanglea gamele, zia- re, þoale, halealã. Ministrul nu s-a intimidat. S-a fãlit cu isprãvile din trecut. Teoria era simplã, revoluþionarii sunt datori sã supravieþuiascã. Trebuie sã ajungi nevã- tãmat în ziua cea mare, sã iei cu asalt cerul, sã-i distrugi pe burghezi. Aºa i-a povestit Cairo lui Gogu Vrabete dis- cuþia cu Teohari a doua zi. „Cu femeile cum stai? Ca ministru nu duci lipsã. Þi se oferã ºmechere, dar daravela îþi merge? Te vãd cam palid.“ P-asta, Teohari n-a înghiþit-o. S-a mîndrit cum veneau la uºa lui sã punã o vorbã bunã pentru bãrbaþii lor arestaþi, sã obþinã paºapoarte sã ajungã în Occidentul puturos unde îºi þineau averile prin bãnci. Se face, le zicea cu subînþeles ºi le cerea cãrniþã. Teo- hari se sacrifica pentru cauza proletariatului! a rîs Na- zarie în hohote. Face amor cu duºmanul. κi stricã do- sarul. Cairo avea alte gusturi. Muierea care îi trebuia lui se gãsea la bordel. Plãteºti, fuþi, pleci! „De ce o faci, Teo?“ „De-al dracului! E rîndul nostru! Ai auzit de lup- ta de clasã, de revoluþia proletarã?“ „Aºa lupþi tu pe viaþã ºi pe moarte, între cracii…“ „Pe inamic îl dis- trugi, dar n-ajunge. Tre’ sã-l ºi umileºti. Cucoanele as- tea… Cu cît scîrba lor e mai mare, mã excit mai tare.“ „Þie îþi plãceau fetiþele de la „Maria Teresa“, odatã! a reluat Cairo. E una Mimi, pfiu, ce craci, ce crupã, ce þîþe, ce buze! ªi o pizdulice uite atîtica, þi-o stoarce, nu alta.“ „A cãlcat-o tramvaiul“ a zis iute Teohari. „Cum,

Moartea unui dansator de tango

cînd?“ „Uite aºa! ªtia prea multe.“ „Sã moarã mortu’! ªi eu cu cine m-am futut asearã?“ „Þi s-a pãrut.“ „Fugi, bre…“, a fãcut neîncrezãtor Cairo, obiºnuit cu baliver- nele lui Teohari. „Uite! i-a întins raportul Poliþiei. A fost gãsitã tãiatã în douã.“ „Teo, vrei sã îmi pui mie asta în cîrcã?“ „Numai dacã mã refuzi.“ „Adicã?“ „Fa- cem tîrgul?“ I-a întins fotografii cu trupul unei femei hãcuite de un mãcelar.“ „Unde ziceai cã erai la 1 noap- tea?“ „I-o trãgeam gagicii din pozã.“ „Nu ai alibi, va sã zicã.“ „ªi?!…“ Nu l-a lãsat sã termine. „Facem tîr- gul?“ „Aºa ofertã nu se refuzã.“ a zîmbit Cairo. „Zi, suntem tovarãºi?“ Cairo a încuviinþat dînd din cap. „Ce era sã zic?“, i-a întrebat pe cei care-l ascultau muþi, Gogu, Nazarie, Banu, Buzã în civil. Ajuns în oraº, am descoperit-o pe Mimi nevãtãmatã. κi punea pãrul pe moaþe la coafor. Nu ºtia sã fi fost omorîtã… „Lasã-te de tîlhãrii, Cairo. Treci de partea noastrã. Cine nu-i cu noi e împotriva noastrã ºi ãºtia n-au zile multe.“ „ªi din ce trãiesc, Teo, ai înnebunit?“ i-am zis. Gogu as- culta cu mîna la falcã. Nazarie lua notiþe. „Te fac mai mare peste ºuþi ºi manglitori. Ce zici? Cunoºti toþi ho- þii. În puºcãrie erai respectat. Tu erai tartorul. Ne-ar fi greu sã te avem duºman dacã vrem sã stîrpim bandi- þii. Vei fi comisar la brigada criminalã. Dar sã nu dea Dracu sã te þii de hoþii, cã ajungi cu þeasta gãuritã! Mi-ar pãrea rãu.“ „Cît sunt ruºii aici. Dupã aia ce va fi?“ „Sã trãim pînã atunci.“ „Se aude cã în iarnã îºi iau calabalîcul.“ „S-o crezi tu. Stau o mie de ani. N-o sã apuci sã-i vezi plecînd. Ce zici?“ „Cum se întoarce istoria! a exclamat Nazarie fixîn- du-ºi creionul dupã ureche. Ei, Cairo, te faci din hoþ var- dist?“ Erau la „Picadilly“. Au încins un biliard.

Stelian Tãnase

4.

Pe scenã, tangoul se termina. Dama l-a lãsat pe Pe- dro Ruiz y Rocha cu privirea încãrcatã de pofte. S-a retras tîrînd pe podea o eºarfã verde. Ghitara a tãcut. Lumina reflectorului îi urmãrea paºii. Aþîþat, Gogu s-a îndreptat spre culise. Griºa Schwartz i-a zis: Nu te duce! E ocupatã! Avea de gînd sã iasã cu ea la un cinema. Se bãgase Casa- blanca cu Bogard. A strãbãtut ºontîc-ºontîc acel coridor încãrcat cu cîrpe, cuiere ºi dulapuri… I-a gãsit rãsturnaþi pe canapea. Gogu, pînã sã se dezmeticeascã, a prins vor- bele: Ieºi afarã! Nu s-a sinchisit sã se închidã la prohab. Nu s-a ridicat jenat, nimic. N-ai auzit? Gogu s-a grãbit sã tragã uºa dupã el. S-a trezit în hol, aiurit. Nefericit, a nu- mãrat clipele, cît sã-i revinã respiraþia. S-a frecat de doi clowni, de un dresor cu potaia în braþe, de un contorsio- nist în paiete. Apoi i s-au întunecat minþile. ªtia cã Miºu Banu era dat dispãrut. Ruºii îl cãutau sã-l aresteze. Se as- cundea pe undeva. Nu, uite-l binemersi, rãsturnat peste iubirea lui, cu rochia ridicatã-n cap, el cu nãdragii în vine. Gogu ºi-a pipãit cuþitul prins la curea. Imagineazã-þi ce a simþit cînd ea, numai zîmbet, potrivindu-ºi pãlãrioara, l-a luat de braþ. Hai, m-aºtepþi de mult? De unde a apãrut? Uºa era închisã. Ce film vedem? El: Unde ai fost? Ea: Nu mã întreba. La clo! Casablanca nu i-a plãcut, prea era mãcinat de gîn- duri. Era Larisa, nu Katia? Dacã-ºi bãteau joc de el? Ai prins ºpilul, bre? Exista o singurã ieºire: cuþitul. Ce e un tango, dacã nu un cuþit care luceºte în noapte o clipã îna- inte sã gãseascã inima rivalului? Gogu Vrabete&Miºu Banu — ce contrast! ªobolanul de periferie cu zîmbet un- suros, dispreþuitul agent de bursã neagrã, ambuscatul

Moartea unui dansator de tango

care, ºontîc-ºontîc, la Gara de Nord momea clienþii cu mãrfuri de contrabandã. Un nimeni. Vizavi? Zeul rãzboi- nic în uniforma lui mîndrã. Sã-i fi cãzut cu tronc Cona- ºului iubita lui Gogu Vrabete? Mai curînd ea a pus ochii pe el. Era inevitabil sã se întîmple. Þanc! E scris cã va cur- ge sînge. Banu avea o reputaþie de mare crai. ªusta s-a aranjat cred cînd, cf. codului de onoare în cucerirea unei femei, i-a trimis printr-un picol, la cabinã, buchetul de trandafiri roºii ca sîngele ºi cartea lui de vizitã. Prince Mi- chel Banu, pilote de chasse, escadrille deux. Nu cred sã-i fi refuzat vreuna avansurile. ªtia ca nimeni altul cum se face curte. Ceva instinctiv, de cruciat pornit sã gãseascã Gra- alul în þara sfîntã. Bãrbaþii îºi fereau nevestele ºi amante- le din calea lui. Cît îl detestau ºi îl invidiau fanþii de car- tier, curtezanii, los futadores! Cele mai tari tipe din Bucureºti îi apaþineau trup ºi suflet. Cucoane simandi- coase. Domniºoarele aºteptau nerãbdãtoare primul bal sã-l întîlneascã. Demimondenele laolaltã cu prostituate- le, fecioarele ºi aspirantele de mahala. Dacã n-ai trecut prin patul lui erai vax în Valahia. Gogu o iubea pe dan- satoarea din Odessa ca nebunul, uitînd cã de tîrfe nicio- datã nu te îndrãgosteºti dacã nu vrei sã rãmîi ºi fãrã li- niºte, ºi fãrã parale. Asta vine tot din codul onoarei. Dupã scena din cabinã, umilul nostru personaj, fos- tul dansator de tango, mai marele saloanelor din cartier de dinainte de rãzboi, i-a urît pe toþi care erau cineva în Valahia. Îndeosebi pe cei în uniforme militare, cu avere ºi nume. Pe cine nu ura, m-am întrebat. Gogu — nu tu decoraþii ºi deloc erou. Preferase morþii din Rusia, trotua- rele&cafenele Bucureºtilor. Pierduse vremea în pasajul Macca traficînd devize. N-avea ce sã povesteascã. Cu ce sã se laude? Cã adunase morþii loviþi de bombe, îi bãgase

Stelian Tãnase

în coºciuge ºi-i dusese cu dricul la Sfînta Vineri? Campa- niile erau ale lui Miºu Banu! Gloria tot a lui. De cine s-a amorezat dansatoarea din localul rãu famat, Griviþa 78 colþ cu Buzeºti! Ghici! Nu de Gogu. De prinþ, fireºte. Banu era un dandy, un cinic bogat. Îl vedeai la cursele de cai de la Bãneasa, avea grajduri, jockey. Pilota bolizi pe ºo- sele, alerga în raliuri, îi gãseai numele în ziare la rubrica sport, legat de isprãvi nemaipomenite. Prinþul, cînd agã- þa o tipã, o ducea la conac sã-i arate biserica din sat unde apãreau zugrãvite chipurile moºilor lui, azi oale ºi ulce- le. Una n-a scãpat de pelerinajul la moºie, cu tot tacî- mul — maºina decapotabilã, beþia vitezei, praful Bãrãga- nului, noaptea sub clar de lunã. Dom’le, ºtia cum se face. Plãcere, egoism, voluptate — iatã cheia personajului. Va- sãzicã, boierul îi furã iubita ºi Gogu Vrabete n-are arme sã se apere, fireºte, în afarã de cuþit. Se putea ascunde dupã garderob ºi, cînd Miºu Banu se strecoarã la ea, îi taie gîtul. ªtia sã facã asta fãrã greº, orice puºti din Grant ºtia. Nu trebuia sã se simtã onorat? Prinþului îi cãzuse cu tronc una care îi gîdilase coiþele ºi lui Gogu al nostru. Flatant. Tu, un nimeni, sã ai ceva la care rîvneºte zeul neînfricat al rãzboiului, e un noroc. Tre’ sã te dai la o parte, sã-i multumeºti pentru onoarea ce þi se face ºi sã-i treci dama. Zãu!

Portret de grup în jurul unei mese de biliard. Toþi pri- vesc spre camera unui fotograf anonim. Buzã, solemn, în uniformã de general. Refec, cu bretelele cãzute de pe umeri, mînuind automatul de bere. Miºu Banu cu dege- tele la chipiu. Nazarie, încordat, nu cumva sã supere pe cineva. Cairo ºi veºnicul lui borsalino. Prafu Jumarã, în mare campion, cu bilele þinute în dreptul ºliþului. Gogu,

Moartea unui dansator de tango

rezemat cu bãrbia în vîrful unui tac. O gaºcã veselã, ori- ce ai zice. O clipã vie, întreruptã de comanda zîmbîþi vã rog. Privind dupã mulþi ani fotografia, ghicim o graniþã nevãzutã. În acel timp, mantalele, vestoanele, chipiile, centiroanele aveau mare trecere. Civilii erau priviþi cu dis- preþ ºi neîncredere. Toþi au cîte un accesoriu militar, real sau de împrumut. Niºte decoraþii, un veston, o manta. Refec, Prafu Jumarã, Banu. Adicã zeflemeaua, nonºalan- þa&bravada. Opuse traficantului odios ºi speculantului lacom Vrabete zis Tango, personaj preferat al campanii- lor de presã prin 1944–47. Ce ins din bursa neagrã nu era detestat? Întruchipa Diavolul ºi capitalismul. Citeºte „Scînteia“. Cînd vezi caricatura unui tip cu buzunarele nãdragilor rupte sub greutatea fiºicurilor, el e! Cu burdi- hanul revãrsat peste curea, cu trabucu-n colþul gurii ºi ochiul dilatat, $ în loc de pupile. Gogu, un îmbogãþit de rãzboi, afacerist jegos. În Þara Româneascã a început o scumpete nemaipomenitã. Ruºii au prãduit tot, nu se gã- sea nimic decît la preþuri exorbitante. Gogu pãrea hotã- rît sã-ºi facã suma, sã-i dovedeascã pe toþi. Ambiþia ºi pa- tima îl mistuiau. Fãcea socoteli, venise vremea lui. Extracþia modestã îl aºeza de o parte a baricadei. Era tim- pul periferiei! Aºa cã vezi, el juca la cazinoul istoriei un rol simplu. Curva care face cãrþile l-a distribuit în prost. Amãrîtul venea de sub podul Grant. Aici te curãþai sim- plu: TBC, alcool, cuþit, mai nou în stepele Rusiei, îngro- pat în zãpadã. Pe el Moartea îl cruþase. Habar n-avea de ce-i fãcuse o asemenea favoare. Slut, ºontîc-ºontîc, chiar ºi aºa, visa sã se ridice. Neobrãzatul voia sã fie domn, sã se înþoleascã, sã poarte pantofi cu scîrþ, pãlãrii, vestã cu lãnþug, ghiul în degetul mic. Sã spargã milioanele ca pe nimic, sã se oftice duºmanii. Pe scurt, Gogu era pierdut.

Stelian Tãnase

Bre, ºi ce mai tropãia cizma strãinã prin oraº! ªi cum þã- cãnea bezmeticã noaptea! Cum se trînteau uºile! ªi cum te privea moartea dindãrãtul ferestrelor! Un nimeni ca Gogu Vrabete se înfiora în zori cînd ieºea abþiguit de la „Picadilly“. Mãsura primele tramvaie, întîrziaþii prin sta- þii. Dispãrea prin mahala. Se trezea din somn, dupã prînz, înrãit împotriva lumii strîmbe. Cine îl trata ca pe un ra- hat? Cine îndrãznea sã i-o ia pe Larisa? Închipuie-þi, dacã tot bîrfim, nici Banu nu stãtea bine. Erou al rãzboiului din Est, cu moºii, boier de neam, nume mare. Vremea lui se sfîrºea. El ºi alþii ca el vor plãti factura de data asta. ªtia ce carnagiu fusese în Rusia oda- tã Lenin instalat la Kremlin. Istoria i-a întins una dintre capcanele ei. Din familia lui destule cãpãþîni s-au rosto- golit în praful Valahiei. Cu ochii scoºi din orbite, nãclãi- te de sînge, cu trupurile svîrcolindu-se sub privirile aþîþa- te ale haitei de cîini aduºi de la Istanbul sã sfîºie cadavre. Prinþul Miºu Banu ºi un oarecare Gogu Vrabete rîvneau la aceeaºi femeie. Fiecare îºi fãcea jocul lui sortit pe un ecran ale cãrui margini nu le vedea nimeni. Ce intrigã de prost gust! Buchetul de roze (unde dracu’ îl gãsise iarna?) n-a rãmas fãrã replicã. Ea n-a avut timp sã-i mulþumeas- cã. Miºu Banu a dispãrut brusc, dupã prostul lui obicei. Se zicea cã ar fi ajuns în Occident unde avea rude. Cine- va îl vãzuse relaxat pe o terasã la Paris. E fals! A fost ciu- ruit de o rafalã. Unii plasau locul tragediei la est de Vie- na, unde ruºii l-ar fi dat jos din maºinã, relata Moni Refec, l-ar fi pus la zidul unui depozit ºi l-ar fi executat. Alþii ziceau cã pãþania se întîmplase în Bãrãgan. Era bãut ºi nu vãzuse semnele de pe ºosea. Soldatul a somat. Ma- ºina n-a oprit. A dus arma la ochi ºi a tras. De ajuns ca þeasta sã explodeze, sîngele sã acopere parbrizul. Botul

Moartea unui dansator de tango

bolidului a lovit stîlpul. Era împreunã cu artista aia de zã- pãcise Bucureºtii, Juja B. Fugea cu ea la Sinaia, nerãbdã- tor sã-i desfacã cracii. Dama a þipat pînã a pleznit-o co- mandantul patrulei cu un dos de palmã. Nu se potrivea cu versiunea cf. cãreia Miºu trecuse într-o noapte Dunã- rea ºi fusese prins de Tito ºi aruncat într-un beci plin cu ºobolani. A rãmas din el o grãmãjoarã de oase. Ziarele n-au publicat ºtirea dispariþiei tragice a prinþului Miºu Banu. ªi Nazarie a tãcut, deºi îl cunoºtea. Existenþa cen- zurii explicã aceasta absenþã. Indiferent ce a fost, eroul nostru n-a mai apãrut la „Picadilly“ în acea iarnã. Tere- nul de vînãtoare era liber. Gogu n-avea decît sã-ºi arate nervul de amorez.

5.

Mai e ceva. Gogu s-a dat cu bolºevicii sã-ºi protejeze afacerile, la sfatul lui Nazarie. Dã-te cu ei dacã vrei sã su- pravieþuieºti în iad. Ce pierzi? Nu-mi mai dã nimeni bunã ziua, a zis ca prostul. Bre, avea încã un rest de moralã. Nu avea chef sã se gudure. Pe mujici toatã lumea îi de- testa. Ne cãcam pe noi de fricã. Motivul ascuns era Miºu Banu. Eroul nostru se aºeza pe poziþii de clasã, cum se spunea atunci. Îi era fricã sã nu-i ia prinþul dama. Lum- penul ºi boierul. Bastardul ºi osul domnesc. De ce sã aibã ãºtia tot? i-a zis lui Cairo. ªi-a rezolvat multe treburi cu carnetul roºu în buzu- nar. Ni l-a arãtat sã se laude. Ieºiserãm pe trotuar ºi ne-am bãgat într-un gang sã pipãi drãcovenia. Înãuntru la „Pi- cadilly“, l-ar fi linºat muºteriii dacã-l scotea la vedere. Avea coperþi nou-nouþe, cartonat. Închipuie-þi cã era

Stelian Tãnase

chiar roºu. Credeam cã minte. În pozã Vrabete avea o moacã între proletar stors de vlagã ºi ºmecher uns cu toa- te alifiile. Mi-a zis cã s-a pozat la Tanþi Vuza. Minþi, i-am zis, a ars la 4 aprilie — i-a cãzut incendiara în cap prin acoperiº. Nu! mi-a zis ascunzînd carnetul în buzunar, Tanti Vuza s-a întors acasã ca ºi cum nimic nu s-a întîm- plat, prin septembrie, dracu’ ºtie cum. Numai mahalaua îþi oferã asemenea întîmplãri miraculoase. S-a mirat s-o gãseascã în atelierul foto. A fost aºa: a bãtut, n-a rãspuns nimeni. A intrat, a zis sãru’ mîna. Tanti Vuza s-a ridicat din spatele unui reflector. Odatã ce a stins lumina, l-a pus pe Gogu sã se uite fix în lentilã, sã-ºi arate dantura. Sã-ºi înfoaie perciunii ca sã-ºi ascundã urechile clãpãuge. Par- cã ai fi regele Ferdinand, i-a zis, el avea urechile aºa! L-a pus sã-ºi neteazeascã sprîncenele ºi sã-ºi potriveascã no- dul cravatei. Stai aºaaaa! Gaaaa-ta! Nu a vrut bani. I-a pa- sat bilete la grãdina de varã. Rulau filme americane. I-a zis: Sã vii mîine. Aºa a fãcut. S-a înfiinþat la prînz. Se hli- zea pe hîrtie lucioasã, alb-negru, 3/4 cm. Privea fix ca un mort, deºi Tanti Vuza era moartã, Gogu viu. Eh, aºa se întîmplã cînd e sã se aleagã praful. De Ajun, frig, viscol, 5 uniforme kaki au dat buzna în „Studio Elegant“ sã se încãlzeascã. Au demontat aparatele ºi au dispãrut. Tanti Vuza s-a dus la primãrie în unicul ei taior, pepit, pãlãriu- þa cu voaletã, cu pantofii buni, sã se plîngã. Amploiaþii au verificat în registre. Ai murit, nu figurezi! Tanti Vuza a cerut certificatul de deces. Hotãrîse sã plece înapoi dupã bãrbatã-su sã se întindã lîngã el, aleea 4, parcela F. A aju- tat-o Gogu gratis, de hatîr. Fusese amic cu soþul dumne- aei, Fãnuþã. În vremuri fericite au jucat table, au ridicat porumbei voltijori, au mers la gale de box pe ANEF. Vra- bete, de la firma „Dr. Stein ºi Ass.“, nu i-a mai organizat

Moartea unui dansator de tango

femeii funeralii cînd a decedat a doua oarã. Era supersti- þios. Tanti Vuza s-a dus singurã la cimitir, cu un buchet de flori în mînã. Nimeni n-a mai zãrit-o ieºind pe poar- ta Sfintei Vineri. Lui Gogu i-a rãmas, ca mulþumire, poza din carnetul roºu. A fost ultima fãcutã de ea înainte sã fi devalizat soldaþii atelierul. Cînd îl scoteai nu trebuia sã repeþi surdului de la poartã ce hram porþi. Roºu din creº- tet în tãlpi. ªi dacã te uitai atent, Gogu se colora în obraji, pe spinare, pe buci. Degetele de la picioare, tot roºii. Arã- tai carnetul ºi gata. Era bun de ºperaclu, de leac contra impotenþei ºi a cãderii pãrului. Te întinerea, te scãpa de gaze la stomac, îþi albea dinþii, te vindeca de gonoree, te fãcea ºarmant. Îþi ºtergea cazierul din fiºierele Poliþiei — cazul lui Vrabete. Bun, s-a bãgat în afaceri cu ruºii. S-a descurcat. κi ex- perimentase metodele cu evreii&armenii pînã la evacua- rea de la Dunkerque. Cu fritzii&macaronarii pînã în iar- na ’42/3. Cu otomanii&grecii dupã Stalingrad. Dupã vedenia de la podul Colentina, cînd i s-a nãzãrit cã vede blindatelele Armatei Roºii, a trãit pe picior mare. Dacã, pentru un ºchiop, nu e o vorbã nepotrivitã. A trecut de la mãrimea 42 la 54 la gheata ortopedicã. Afacerile lui s-au extins. I s-a pãrut, nu au intrat ruºii în oraº. Sã nu pleci urechea la zvon, l-a învãþat Prafu Jumarã. Gogu, harnic, ºi-a vãzut de treabã. Îl vedeai cu negoþul în poar- ta cazãrmilor, prin birourile generalilor, sprinten. Cînd vapoarele soseau în portul Constanþa, încãrca lãzile în camioane sub prelatele de camuflaj. La stopuri cobora din cabinã ºi împãrþea ºpãgi patrulelor. Te controlau ºi în cur. Vînau pretexte sã-þi confiºte marfa, s-o împartã între ei. κi opreau o parte, restul o expediau pe adresa patriei lor nesfîrºite în trenuri confiscate de la proºtii de

Stelian Tãnase

valahi. Cum fãcea, bre, Gogu, habar n-am, dar sosea noaptea la bariera Pantelimonului, cu conservele de car- ne, pieile box pentru de bocanci. Aducea canistre de ben- zina, penicilinã, cartuºe cu þigãri. Secretul tre’ sã fi fost decoraþiile pe care le afiºa mîndru. Ruºii se lasã impresio- naþi de tinichele. Ajungea noaptea, þinea linia tramvaiu- lui 21, oprea la Malmaison unde avea depozitul. Mai mult îi plãcea la Dunãre cînd aducea peºte. Îl vindea bine pe pieþele Bucureºtiului. Cît încãrcau crapii, bibanii, los- triþa, privea melancolic apa. Trãgea din þigarã. Spre sud i se pãrea cã zãreºte Istanbulul. Într-o zi va ajunge acolo, clar. Îngerul încuviinþa amuzat, fãrã o vorbã. Gogu sco- tea paralele din buzunare, plãtea, saluta scurt, prietenos. Ordona oamenilor lui sã urce în camioane ºi o lua spre nord. Trebuia sã ajungã pînã se ridica lumina peste cîm- pie. Cînd nu se mai vedea nimic, singura realitate era Va- lahia. Cu mirosurile ei. Carne arsã, praf, carbid, cãcaþi de cîine, tei ºi liliac. Gogu Vrabete a cãzut în picioare. Bãftosul avea bu- nãvoinþa stãpînilor. Cum fãcea, dracu’ ºtie! Seara îl gã- seai la „Picadilly“ bînd un vin roºu. Venea dupã damã. Apãrea fix cînd începea numãrul ei. Lumea pãrea nemiº- catã. Istoria se ocupã de peºtii mari, nu de plevuºcã. Gara de Nord, Grantul, Filantropia — lumea de rînd, pãreau neatinse. Întreþineau cu bunã ºtiinþã iluzia cã nimic nu s-a schimbat. Dacã te lipeai de zid cînd trecea bravul sol- dat rus, erai salvat. Rãmînea numai sperietura. Totul re- venea la normal. Venea la „Picadilly“ sã vadã acelaºi vechi tango. Sã se frece de vechii muºterii, sã schimbe o vorbã. Aºa avea dovada cã n-a murit. Cu piciorul lui þea- pãn, afiºa aerul unui veteran. A fãcut, dacã n-ai aflat în- tre timp, campania în Est pînã la Stalingrad. Cînd se

Moartea unui dansator de tango

ajungea la acest episod enigmatic din viaþa lui, lãsa fra- zele neterminate. κi rescria biografia, ca fiecare. Regreta cã nu purta uniformã. Dacã îl întrebai, zicea cã ºchiopã- ta pentru cã degerase în stepa unde fusese trimis de An- tonescu. Frigul e un ucigaº teribil. Degerase la Cotul Do- nului, rãmãsese infirm. Mai tîrziu, cînd fritzii s-au

cãrãbãnit ºi pe faþadele clãdirilor oficiale drapelele cu stea- ua roºie le-au înlocuit pe cele cu zvasticã, a schimbat po- vestea. Zicea cã a fost prins în flagrant lipind manifeste bolºevice pe zidul Gãrii de Nord ºi a fost bãtut groaznic de zbirii Siguranþei. În alte poveºti, depinde de dispozi- þie ºi de auditoriu, spunea cã a preferat sã se automutile- ze, decît sã serveascã maºinãria de rãzboi hitleristã. Iatã,

o pildã de eroism ºi de sacrificiu suprem! Uneori declara

cã fusese arestat pe cînd semnaliza aviaþiei anglo-ameri-

cane cu lanterna. Aha, brava tip! Le arãta unde sã arun- ce bombele, sã se termine dracu’ mai repede. Prea multe

suferinþe. Gestapoul l-a înhãþat pe acoperiº. Ce schingiuiri

a îndurat! I-au rupt piciorul, l-au ars cu lampa de sudu-

rã, i-au smuls unghiile, l-au tratat cu electroºocuri într-o cadã, ca într-un film cu Macquis-ul vãzut la matineu. A rãmas ºchiop, doctorul Weiss, un înger, l-a operat încer- cînd sã-l salveze. Aºa a ajuns sã se foloseascã de baston. În alt episod, lupta cu arma în mînã împotriva ocupan-

tului. Asta a fost dupã ce a ascultat la radio comunicatul Majestãþii Sale cf. cãruia dã-i în mã-sa pe fritzi, ne-am dat cu Aliaþii. Mirosea a trãdare, dar treacã-meargã, noi sã fim sãnãtoºi. Gogu zicea cã a luat puºca ascunsã în ºopron ºi

a ieºit pe ºosea sã combatã. Într-un schimb de focuri cu

un regiment SS, pe cînd apãra de unul singur un pod, a primit un glonþ în gleznã. Blestemaþii de fasciºti! Iatã unde ne sunt eroii. Gogu era cert unul dintre ei. Schilodit

Stelian Tãnase

pe viaþã. Cariera lui de mare dansator de tango a fost frîn- tã nedrept de soartã. Nu a mai vãzut Istanbulul. ªi-a luat adio ºi de la Buenos Aires. Gogu avea har la povestit. Lumea se simþea bine în preajma lui. Debita vrute ºi nevrute la „Picadilly“. Arhi- plin, fum ºi gãlãgie. Bre, afacerile mergeau strunã. Napo- leonul fãcea 40 lei, lirele englezeºti se dãdeau la preþ bun. Scump se vindeau ºi bijuteriile. Le puneai pe tine ºi te cã- rai binemersi pe ruta Budapesta -Viena. Bordelurile din jurul Gãrii nu pridideau sã-ºi ofere serviciile. În vremea campaniei din Rusia apetitul scãzuse drastic, dar acum deborda. O curvã costa mai ieftin ca o fripturã. Dacã vo- iai ºi o sticlã de vin, se schimba treaba. Plãteai peºin, ni- meni nu mai dãdea pe datorie. La „Picadilly“ atmosfera încinsã, ahuri, atingeri, pofte aþîþate. Cu cît veºtile erau mai proaste ºi listele cu morþi&dispãruþi mai lungi, cu atît se distrau mai bine. Vreme perfectã pentru rîs ºi dis- tracþie.

6.

Într-o searã, Gogu îl fixa încordat pe Miºu Banu. ªi-l imagina peste Larisa, dînd din buci. Turba de gelozie. S-a întîmplat cînd Gogu o aºtepta. Voia s-o treacã strada la „Astoria“. În cartier se trãgea într-o veselie cu arme de toate calibrele. Dacã Larisei i se întîmpla ceva, Gogu fã- cea moarte de om. D-aia venise. A decis cã dansatorul nu era periculos. Pedro y Ruiz Rocha, aflase, era poponar. Ci- neva i-a ºoptit (Þepeluº?) cã povestea cu refugiul de la Barcelona era o balivernã. Era o vrãjeala cã a fugit de fri- ca falangiºtilor lui Franco. Nici mãcar articolul despre

Moartea unui dansator de tango

„steaua din Buenos Aires în turneu“, scris de Nazarie plã- tit de Refec, nu era adevãrat. Bre, era un pungaº din Ra- hova. Vorbea de sanchi stricat româneºte. Un strãin dã mai miºto pe afiº. Atrãgea fraierii ca un cãcat muºtele. ªi cît îl invidiase! Gesturile lui cocoºeºti, de mascul în cãl- duri, erau pentru scenã. În culise se frigea la buci cu Griºa Schwartz. Cît de înºelãtoare sunt lucrurile! De pe 4 apri- lie (nu trecuse un an), Gogu ºi-a zis cã dansatorul e aman- tul ei. Ar fi trebuit sã-i verse maþele. Mai tîrziu, cã împãr- þea patul cu Katia, nu cu Larisa. Gogu a trebuit sã accepte cã existau douã ºi le-a cerut o partidã de amor. Fetele au fost de acord; au rîs amuzate. Nu era prima datã c-o fã- ceau în trei. Fantasmele sunt mereu aceleaºi. Nu contea- zã cine are puterea ºi cît de nasol merge istoria. Partuza avusese loc la hotel „Astoria“, camera 16, et. 1 pe hol, în stînga. A vrut sã se convingã cã surorile Olºevsky existã în realitate. Cã nu halucineazã, cã nu e o scamatorie a lui Refec. Nu era o nãlucire care nu te lasã sã dormi. Eºti bun de dus la balamuc, ºi-a spus. L-a costat ceva. Scumpe ga- gicile, 80 de lire englezeºti, o cutie cu cafea egipteanã, ca- viar ºi curmale. Atît au cerut. Ar fi plãtit triplu sã scape de îndoialã. S-a întîmplat puþin dupã episodul cu Gogu intrat în cabina lor fãrã sã batã la uºã, cînd a dat de prinþ încãlecat ca un cavalerist. Lucrurile s-au lãmurit 1/ suro- rile gemene Olºevski existã. 2/ Petro y Ruiz se nãscuse în Rahova ºi 3/ nu era amantul lor, ci al lui Griºa Schwartz. 4/ Miºu Banu trãia cu Katia, nu cu Larisa. Ce uºurare! Cînd a trecut tocilarul pe stradã, i-a dat cuþitul sã-l ascu- tã. Avea de gînd sã-l spintece pe prinþ. Ca în figura aia de tango: crestezi rivalul pe inimã, þîsneºte sîngele. Te în- torci superb cu spatele. Stînga-mprejur, nepãsãtor, cu hai- na pe umeri. Lumina se stinge. Tu în întuneric savurezi

Stelian Tãnase

moartea. Pleci cu dama. Becurile se aprind, lumea apla- udã. The end, „Marna“ se goleºte de lume. În afarã de acest drãcuºor care îi fãcea sufleþelul har- cea-parcea, îi mergea bine. Erau vremuri fericite, sã nu-l mîniem pe Dumnezeu. Avea buzunarele doldora de go- logani. Plãtea fãrã sã clipeascã toate capriciile. Ciorapi de nailon, pantofi italieneºti cu talpa de plutã. Portjartier, þoale pentru varã — contrabandã via Istanbul. În iarnã, guler de vulpe, palton de gabardinã, smacuri femeieºti. O scotea seara la film, se þineau de mînã pe traseul Kise- leff/Herãstrãu. Bre, prostii. Uneori — cînd cunoºtea gra- þia, o clipã — se oprea într-o staþie sã ia tramvaiul de care vorbea tot oraºul. Ziua nu venea. Numai noaptea apãrea cu vagoanele luminate. Nu avea vatman, nu fãcea staþii. Povestea dura de cînd fãcuse afacerea cu morþii. Desco- perise cã, dacã ridica mîna, tramvaiul oprea în dreptul lui. O poftea pe Larisa sã urce. Ea nu înþelegea ce se în- tîmplã, dar îºi fãcuse deja o impresie despre acest oraº pã- cãtos ºi absurd. I-a spus lui Gogu cã-l pãrãseºte. Cînd? Cu prima ocazie! ªtia cã face planuri sa fugã cu Katia. Aveau promisiuni de la Bernstein cã le îmbarcã pe un vas sã danseze pentru pasageri. O croazierã pe Mediterana cu „Steaua Sudului“ era ce-ºi doreau amîndouã. Rãzboiul se sfîrºea ºi lumea cu bani va începe iar sã batã porturile. Impresarul avea nevoie de artiºti. Fireºte, Gogu habar n-avea ce i se pregãtea. Prostul n-ar pãrãsi Valahia pen- tru nimic în lume. Larisa era a lui. Ca atîtea alte lucruri, magaziile pline cu mãrfuri, depozitul bancar, cocoºeii as- cunºi sub cuºca cîinelui. Avea totuºi un of, singurul în acea vreme. Îi pãrea rãu pînã-n suflet cã nu o dansa. Aºa îi apãrea în vis. Ei doi îmbrãþiºaþi sub reflectoare. Schiþînd paºii. O rotea energic, bãtea parchetul, rochia ei se înfoia.

Moartea unui dansator de tango

Se depãrtau o fracþiune de secundã, încercau sã se des-

partã. El o þinea cu braþul; brusc se opreau o clipã. În acea tãcere li se auzeau inimile. Stop cadru, pozã. Rãmîneau nemiºcaþi — bandoneoul scîncea. Atunci abia fotografia lor prindea viaþã…O strîngea la piept, ea îi pasa un zîm- bet, el continua s-o priveascã pe sub borul pãlãriei… Îi învãluia o luminã gãlbuie prin care pluteau fire de praf fosforescente. Era o luminã întunecoasã. Împrãºtiatã de un bec plasat deasupra lor în taverna aia nenorocitã din Buenos Aires. Larisa lipitã strîns de pieptul lui. Îi simþea sînii, abdomenul, pulpele… Deodatã o rotea spre stînga. Ea fãcea o piruetã ºi se opreau. El de gheaþã. Se rotea ca un cocoº, bãtea tocurile de podea. Ea se agãþa de glezne- le lui. El o tîra, ea îl implora sã nu plece. El privea spre

orizont mîndru ca un zeu. Ea

O ridica leeent, aveau pri-

virile sudate. O þinea strîns. Îi înghiþea respiraþia. O pe- depsea cu privirea lui rece. Aaaaah! Tango!

Agenþia Havas a anunþat încheierea conferinþei de la Yalta, Gogu s-a ridicat nervos de la barul unde Griºa Schwartz ºuºotea despre o afacere cu lire sterline. Cînd Larisa nu dispãrea la Constanþa cu afaceri, îºi petrecea nopþile între cracii ei. Un detaliu care-l fascina: ochii ei mov în întuneric. Nu ºtia cum sã se dezbrace mai repe- de, sã se întindã lîngã ea. Sã-i mîngîie cu podul palmei sfîrcurile. Sã-ºi înfigã dinþii în umerii ei rotunzi. Sã-i trea- cã buzele înceeeet pe ceafã, între omoplaþi, pînã în ºen- þuleþul unde se uneau fesele. Lãsa un sãrut dupã lobul urechii, o atingea uºor cu buricele degetelor. Cobora jos spre plexul solar. κi lãsa capul greu între pulpele ei. Rã- mînea o vreme îngropat aºa. Apoi o pãtrundea, îi sfîºia carnea grãbit sã aibã în auz oftaturile ei. Îi ºoptea: a mea

Stelian Tãnase

eºti, te omor! Amorul era pentru Gogu un tango patetic, un ritual, o scenã violentã. O sfîºiere, un cuþit înfipt în carnea celuilalt, moarte de om. Cînd se dãdea jos de pe ea, transpirat, cãdea sfîrºit. Asta cãuta: sã piardã contac- tul cu realitatea. Voia sã simtã boarea rece a morþii ºter- gîndu-i fruntea. Numai cu ea simþea asta, deºi trecuse prin patul multor femei. Cunoºtea toate bordelurile, „Ca- sanova“, „La Cotul Donului“, „Femeia fatalã“ „Paris, mon amour“ „La Ioneasca“. Cele ieftine, nepretenþioase, dar ºi damele de lux, Lilans, Bot de iepure, Xenia cãlãreaþa, Lola Muista. Una nu-i scãpase. Ce i se întîmpla cu Larisa era de vis. Otravã, dulceaþã. Fireºte, a devenit sclavul ei. Te ucidea dacã te apropiai. Era a lui. Cînd au defilat proletarii de la Malaxa ºi Herdan, ºi la Bãneasa a venit Vîºinski, trimisul lui Stalin, Gogu tre- cea drept amantul ei oficial. Impresarul, protectorul ei, „nene“ cum se spunea odatã. Sã-þi mai spun cã Bucureº- tiul devenise deodatã altã lume. Pînã sã se instaleze ruºii cu arme ºi bagaje, era un oraº fericit. Cu cîrciumi ºi tera- se pline de clienþi, lume, cu vitrine încãrcate de mãrfuri cum nu mai gãseai nicãieri în Europa. Avertismentul bru- tal din 4 aprilie ’44 a fost uitat în trei zile, atîta þine o mi- nune în Valahia. Bucureºteanul nu era obiºnuit cu neno- rocirile. Pur ºi simplu, nu le accepta. Le dãdea cu tifla, le pasa repede spre un trecut vag. S-a apucat de ce ºtia mai bine: de trãit. Îndatã ce lumea s-a risipit dupã ceremoni- ile funerare cu dric ºi fanfare. ªi morþii ar fi dorit sã se distreze. Gogu judeca la fel. În creieraºii lui nu scria ni- mic despre nenorociri. Credea cã nu i se putea întîmpla nimic rãu. Se salva el cumva, finalul va fi fericit. Desigur, existau perioade mai grele. Treceau ºi sfîrºeai într-o apo- teozã, cu un chef la cîrciuma din colþ. Larisa îl trãgea de

Moartea unui dansator de tango

mînecã, dar el n-avea urechi s-o audã. De cînd ne inva- daserã ruºii, ea se schimbase. Dacã le auzea cizmele bã- tînd pasul, sãrea la fereastrã. Deschidea geamul ºi-i pri- vea. Rãmînea cu coatele pe pervaz, cu basmaua peste gurã, pînã cînd dispãreau dupã colþ. Gogu zicea cã îi era dor de Rusia. Uniformele, pasul de defilare îi aminteau de Odessa ºi avea nostalgii…Fals. Îi era fricã. Avea acce- se de panicã. „Într-o noapte vine o maºinã neagrã, ai sã vezi.“ Zicea cã o vor aresta, o vor sui într-un tren cu va- goane pentru vite. O expediazã în Rusia. „Tu nu ºtii. Bol- ºevicii sunt mai rãi ca Satan. O sã închidã localurile, in- terzic dansul, confiscã tot, adio Buenos Aires… Visele tale fac cît un caca de cîine pentru ei“. Notã informativã 71/b/ sursa Ioan/ DGP.

Capitolul 5

1.

Totul a fost o fericire pînã cînd i-au oprit niºte sol- daþi. A doua zi Nazarie n-a mai publicat elogii la adresa marelui Stalin. S-a întors la p. 5, „fapt divers“, crime ºi amoruri prin hoteluri, raziile poliþiei. La prãvãliile de sto- fe, bijuterii&blãnuri atacate noaptea de necunoscuþi. Pã- þania s-a petrecut aºa. Cum au dat colþul pe strada Rega- lã, au vãzut patrula, bloca intersecþia. Nazarie a coborît din maºinã cu mîinile sus. Era cu Fiatul roºu luat în vara 1943 de la italienii care se retrãgeau cîntînd arividerci. Mussolini kaput. Soldaþilor tre’ sã le fi atras atenþia; prea semãna cu scumpul lor drapel. Promisese sã-l vîndã lui Gogu ºi nu s-a þinut de cuvînt. L-a pedepsit soarta. Nu l-a lãsat sufletul sã renunþe. Îl ºofa cu plãcere. Se dãduse cu comuniºtii, dar prefera confortul burghez. Gogu Vrabete stãtea þeapãn alãturi într-o manta îmblãnitã care îl fãcea indiferent la frig. Era seara de Ajun ºi se grãbea sã ajun- gã între cracii Larisei. Pe Katia spera s-o plaseze lui Naza- rie. Avea ea pe cineva, de tainã, þinut secret la aºternut, nimeni n-aflase pe cine. Conaºul Miºu Banu? Poate.

Moartea unui dansator de tango

O vedea cam încercãnatã. Gogu dorea sã bea ceva la „Pi- cadilly“ ºi sã asculte tangouri. Fãcuse rost de ºampanie Veuve Cliquot. Plus caviar de la un colonel, regimentul 4 ucrainian. De pe locul mortului, îºi lãuda mantaua. A dat, zicea, o avere. O cãptuºise cu samur sã þinã la ger. Cea veche era mîncatã de molii. ªi, baf, o lanternã în ochi. Staaiii! Nazarie a oprit mo- torul. Vrabete a strigat: Ni streliaite! Lucru care s-a întîm- plat prin amabilitatea generalului Maxim Bubnov. Co- municatul lãmurea lucrurile: Soldatul sovietic nu trage asupra populaþiei paºnice. Lumea sã-ºi vadã de treburi fãrã griji. Sã rãmînã calmã, sã nu iasã pe stradã. Pentru a asigura ordinea, oraºul fusese împînzit cu afiºe amenin- þãtoare ºi patrule înarmate. Aºa ceva nu mai vãzuse Bu- cureºtiul. De Crãciun s-a cerut liniºte. Popor religios, þi-am spus. La Bethleem, în iesle, s-au auzit orãcãielile magnifice ale pruncului divin. Nazarie a coborît din Fiat cu carnetul de gazetar în dinþi ºi mîinile sus cf. ordin. Avea în buzunar articolul despre generalissimul Stalin, cel mai mare om din istorie, semnat de el. Gogu a scos carnetul minune. ªtampilat, cu pozã. Plus o legitimaþie eliberatã de comandamentul sovietic. Scria cã tovul de faþã, Gogu Vrabete, aproviziona Armata Roºie cu alimen- te, medicamente, alcool. Sã fie lãsat sã treacã. Amîndoi au rãmas pe trotuar sã aºtepte citirea hîrtiilor. A mers greu, pe silabe. ªeful patrulei a dorit sã încerce mantaua. Alt soldat a scos o oglinjoarã, a aburit-o cu respiraþia lui pravoslavnicã, a ºters-o cu mîneca. Cum îmi stã? a fãcut locotenentul. A mãrºãluit cîþiva paºi, de probã. Marfã ex- tra. ªi baf, patrula a dispãrut într-o tulumbã de zãpadã. Cei doi n-au vãzut nimic. Au fost serviþi doar cu o salvã de trasoare frumos colorate. Bre, a fost ca în filme. Nu

Stelian Tãnase

cumva civilii sã facã gãlãgie sau, Drace, sã tragã. Gogu purta un pistol în nãdragi. Dar nu i-a trecut prin cap sã-l foloseascã. Deloc prost. Nu avea chef sã ajungã o halcã de carne consumatã chiar în noaptea aia de cîinii flã- mînzi din gubernie. Soldaþii au tras o rafalã, nu ca sã-i ucidã. Nu. Sã îi culce în zãpadã. Ordin executat prompt. Au apucat totuºi sã-i vadã împingînd prin viscol Fiatul cel roºu. Bref, au trimis o reclamaþie. Gogu s-a pus caprã, Na- zarie a întins foaia pe spatele lui ºi a scris. Tot Gogu i-a dat stiloul lui cu peniþã de aur. Nu îl folosea, dar dãdea bine. Plîngerea suna ca o scrisoare de mulþumire. Se pros- lãvea vitejia soldaþilor eliberatori. Umilã ca ton, cu înflo- rituri de stil, marca Nazarie, iubitor fervent de Gogol, Tol- stoi&Dostoievski. Cînd îl auzise aducînd vorba despre ei, Gogu Vrabete se exprimase cã ar dori sã facã afaceri cu susnumiþii. Se întreba ce se vinde bine la Skt Peter- sburg&Moscova. Gogol pãrea un nume serios, cu care pu- teai sã legi un comerþ. Nazarie&Vrabete credeau sincer cã au excelente relaþii cu stãpînii. Vrabete o rupea biniºor ruseºte. Gazetarul miºuna prin redacþii ºi elogia cucerito- rii Europei. A apãrut la recepþii de la ambasada sovieticã pe Kiseleff. Gogu înjghebase un negoþ cu ei ºi pãrea aproape fericit. Cumpãra pe sub mînã uniforme, arma- ment orice tip, plãtea preþ bun. Se cãutau bazooka, coc- kteiluri Molotov ºi grenade de asalt. Le plasa muieri. Sco- tea un album cu poze ºi zicea tavarasci ofiþir sã-i arate cu degetul pe care o prefera. Oferea parfumuri&sãpun, len- jerie intimã, drojdie, ceasuri, pantofi ºi ciorapi de damã. Cumpãra caviar&votcã. Rusul lãsa uniforma&arma la pi- cioarele tale cu condiþia sã plãteºti pe loc. Gogu servea ºi de tãlmaci. Se fãcea înþeles cum scotea foto cu curve,

Moartea unui dansator de tango

pachete de þigãri&cafea. Dãdea din mîini sã arate preþul, gesticula apãsat, fãcea piruete, scutura din cap energic. Niet, haraso, dupã caz daraghie druzia. Ducea palmele la urechi, îºi freca palmele. Parcã era Chaplin cînd mataha- la îi bãga capul în felinar sã-l asfixieze. Vorbea ca toatã specia din vremea de dinainte ca Dumnezeu sã ne încur- ce limbile în Baylon.

2.

Ruºii mînuiau armele fãrã sã ocheascã. Pîrrrr, pîrrrrr, din ºold! Gogu Vrabete a vãzut figura la cinema „Marna“ unde se dusese cu Larisa. Cînd apãrea Joe, sala arunca bãºtile în tavan. Vrabete ºuiera printre dinþi, neuitînd s-o tragã uºurel cu degetele de jartea. Cãdeau gringos de pe acoperiºuri ca niºte baloturi de paie în Rancho City. Din întuneric vocile guturale ale soldaþilor: paºolna, zdrasvui- te, hehe, kaput. Ieºeau din cazãrmi în permisie. Rãtãceau prin oraº. Gara de Nord, Grantul, Filantropia erau pline. Seara mai ales. Se îmbãtau ºi pîrpîrpîrrrr, davai zdreanþa, davai ceas. Cînd vii în Europa din stepele Asiei, ce sã faci? Neavînd ocupaþie, fãrîmi tot. E ultima invazie mongo- lo-tãtarã, i-a spus Nazarie la o bere. În triaj erau vagoane pline cu lucruri strînse din jaf. Chiuvete, pãsãri împãia- te, radiouri, pãlãrii&pantofi, icoane, rochii, pisoare, cos- tume bãrbãteºti, ceasuri, covoare, lampadare, fotolii, pã- turi, dulapuri, ficuºi, cuiere, gulere de blanã, automobile, tampoane de vatã, aspirine, ochelari de vedere, strunguri, gherete, streaºini&burlane, veselã. Gogu poftea visãtor. Nazarie: Mujicii fac prãpãd. Invazia lãcustelor e nimic. Ce nu pot cãra cu spinarea, distrug. Gogu al nostru s-a

Stelian Tãnase

înarmat cu un pistol, cum am mai zis. Partidul cerea sã umble cu o armã la ei, sã nu cadã victime gloanþelor re- acþiunii turbate. Larisa îl considera viril cînd scotea pis- tolul ºi-l punea pe noptierã. Avea primul orgasm la vede- rea acelui Mauser negru ºi rece. Pericolul o aducea în extaz. Dacã s-ar descãrca atunci cînd buºeau patul, titlu- rile pe prima paginã ar fi sunat aºa: „Dubla sinucidere la hotelul Astoria“. Foto: corpurile însîngerate de-a curmezi- ºul patului. Îl ºi vedea pe Nazarie rãscrãcãrat pe pervaz, luînd imagini cu blitzul. Chiar înainte sã vinã la film, ea i-a cerut sã i-l bage, ºtii tu unde. El a scos uºureel încãr- cãtorul. Ea: Nu aºa, cu gloanþe! Le-a pus la loc, în sãlaº. Gogu a fãcut din nou manevra. Ea excitatã la culme. Apoi l-a bãgat pe Gogu sub duº. Era unul în capãtul culoaru- lui, pe etaj. L-au parcurs în vîrful picioarelor, despuiaþi. Dupã o uºã a ieºit o cãpãþînã ciufulitã ºi mustãcioasã, cînd a vãzut pistolul s-a retras repede. În baie nu l-a lã- sat pînã nu i-a supt tot ce mai avea prin coiþe. S-au dus vizavi, la „Marna“, sã vadã westernul Joe în preerie. Nu se fãceau pauze între spectacole. Cãlãtorul co- bora din tren, sã nu se plictiseascã, intra la un film. Ie- ºeai/intrai cînd aveai chef. Un pumn de seminþe ºi te trîn- teai în fundul sãlii. În 1945 dispãreau de pe afiº filmele Cinecitta. Apãreau westernuri&comedii Hollywood. Pro- iecþia mai cãdea, pelicula era de dinainte de rãzboi. Lu- mea, huideooo. Lui Gogu îi plãcea atmosfera asta fãrã pretenþii. De braþ cu Larisa, saluta un rãnit de rãzboi în cãrucior ºi-i plasa o carboavã. Bre, filmul era la el o boa- lã veche. Îl vedea de cîteva ori. Intra dimineaþã ºi termi- na seara. Ieºea pentru un sandviº, rãdea o sticlã de bere Luther rece ºi se întorcea în salã. Teama lui era cã, dacã lipsea mai mult, acþiunea filmului o lua razna. Nu îl mai

Moartea unui dansator de tango

împuºca Joe pe Dickson, ci invers. Iar Patti cea virginalã nu îºi mai recãpãta vederea, ci era închisã într-o mãnãs- tire sã-ºi ispãºeascã pãcatele de animatoare în saloon-ul lui Matt. Vigilent, vedea filmul pînã se convingea cã lu- crurile se petreceau cum trebuie. Binele cîºtiga partida, happy-end. Fata rãmînea cu bãiatul, iar grãsanul de Dic- kson cãdea într-o bãltoacã, rãpus de pistolul lui Joe. S-a dumirit cînd patronul sãlii, Iþic Fischer, vechiul lui com- plice de la „Maria Teresa“, revenit în afaceri, a schimbat Joe în prerie, cu Oraºul cãutãtorilor de aur. Gogu ºtia repli- cile, le rostea odatã cu actorii. Veghea sã nu pãþeascã ceva eroul. Îl prevenea cînd apãreau bandiþii: Atenþie la fereas- trã, se miºcã perdeaua! Îi striga: Scoate pistolul! Trage! Vrea sã te loveascã unu’ cu sticla în cap. Aºa, se fãcea cã Joe dejuca manevrele banditului, îndrumat de Gogu. ªtia pe dinafarã toate scenele. Larisa era încîntatã, dar îl ruga sã nu-i povesteascã dinainte scenele, cum avea prostul obicei. Gogu insista, avînd sentimentul cã prevede fãrã greº ce se întîmplã — ca ºi în viaþã. O searã cu Larisa la film. Ea nu purta chiloþi, doar niºte jartiere. El i-a strecurat palma între pulpe. Staaai cu- minte, eºti nebun! Gogu ºi-a dat seama cã pe ecran nu apar personajele ºtiute. Replicile — schimbate. Ea a scîn- cit. Gogu i-a zis: Se întîmplã ceva nasol! De nervi a scos degetele de acolo. Ea: Ce e, dragã? El: Dã alt film decît scrie pe afiº! Ea: Eh, aº! Tot aia, cai, pistolari, sombreros, mese de poker. El: Beþivani, tîrfe, ºeriful. Ea: Vezi?! Þi se pare, eºti þãcã! a chiþãit ea ºi i-a aºezat iar palma între pul- pe. Nu te opri. Mã laºi aºa? Dar te pui cu nebunul!? Gogu a mai urmãrit cîteva imagini, s-a ridicat în picioare. Sto- ooop! Huooo! a fluierat cu degetele între dinþi. S-a repe- zit în cabina proiecþionistului ºi l-a silit sã opreascã la

Stelian Tãnase

secvenþa cînd, minutul 28, Joe ºi Patti se gãseau pe ve- randa casei ºi se auzea foºnetul vîntului prin frunziº. Luna rotundã, aurie, pe cer ºi Joe o lua în braþe. Cînd colo a vãzut o cireadã de bivoli. În salã fluierãturi, tropãieli. Mu- tilatul de la intrare a ajuns cu cãruciorul în faþa ecranu- lui. A agitat cîrjele, l-a aplaudat pe Gogu: Pe ei, cã n-au gloanþe! a strigat. Mama lor! Huideooo! Joooos! Vrem ba- nii înapoi! Pe Iþic Fischer l-au gãsit la „Cãþeaua leºinatã“, unde se desfãta cu borº de miel, garf de porc cu cartofi prãjiþi ºi gogoºari muraþi. L-au adus cu dumicatu-n gît ºi l-au suit pe scenã. Li s-a adresat cu un aer solemn, dupã ce ºi-a ºters ceafa cu o basma roºie. Publicul nu s-a oprit din huiduieli. Toþi plãtitorii îl voiau pe Joe. Îl plîngeau ca ºi cum l-ar fi omorît. Adu-l înapoi! Explicaþiile lui Fischer au fost primite cu tropãieli, erau gata sã-l linºeze. Patro- nul a început sã scandeze: Sta-lin, Sta-lin! Spectatorii s-au ridicat în picioare. Fischer a anunþat cã Budapesta a cã- zut! Primele regimente ale glorioasei Armate Roºii au in- trat în oraº. Aplauze frenetice. Sta-lin, Sta-lin, Sta-lin ºi poporul rus libertate ne-au adus! Cîþiva au încercat o di- versiune scandînd Roose-velt, Chur-chill, dar au fost aco- periþi de vocile celorlaþi. Unul ºi-a amintit cã yankeii au bombardat draga noastrã Garã de Nord pe 4 aprilie. S-au cãcat în capul nostru, aþi uitat, nãtãfleþilor. Huoooo! Gogu, cu mîna la inimã, a intonat Trãiascã regele în pace ºi onor! cu bãrbia în piept. Nu l-a auzit, din fericire, ni- meni. Nu era clar cum se termina istoria asta. ªontîc-ºon- tîc, s-a retras în faldurile cortinei. Ce-i pãsa lui de rãzboi? Voia doar atît, sã se asigure cã în finalul filmului, Joe rãmînea cu Patti, iar cioclul Sam ducea cu cãruþa trasã de mãgãruº cadavrul lui Bill Dickson în ºopronul din

Moartea unui dansator de tango

vecinãtatea cimitirului sã-i croiascã un coºciug. Era per- sonajul lui favorit — ºi el fãcuse pe cioclul. Moartea e o meserie rentabilã oriunde. Îþi aduce bani ºi glorie. I-a po- vestit din prima searã Larisei cum defila în faþa dricului. Ce vremuri! În rest, ducã-se! Patronul a anunþat cã tocmai a intrat o patrulã de bravi soldaþi ai Armatei Roºii. Uraaaa! A dat ordin sã se aprindã luminile. Gogu a vãzut cam 10–12 uniforme ali- niate de-a lungul pereþilor. Cãutau dezertori, li s-a expli- cat. Sã rãmînã liniºtiti la locurile lor. Scurtã manifestaþie de simpatie. Uraaaa! Ordinea a fost restabilitã. Proiecþia s-a reluat. Soldaþii au rãmas în salã sã priveascã ºi ei. Vo- iau sã vadã cum se distreazã acest popor inferior pe care tocmai îl cuceriserã. Lumea s-a asezat pe scaune. Ce dacã ecranul a fost ocupat de Stalin, Churchill&Roosevelt, imagini de la Yalta. Apoi Vîºinski þeapãn la Bucureºti, pri- mit solemn de majestatea sa regele Mihai în sala tronu- lui. În Rancho City s-a lãsat liniºtea. Pretenþiosul cinefil Gogu Vrabete a aflat de la Iþic Fischer, pe hol, cã cenzu- ra tãia sãruturi, împuºcãturi între gangsteri ºi poliþiºti, li- muzine cu blonde platinate. Filmele veneau fãrã secven- þe întregi. Nu se mai înþelegea nimic. Aºa cã bricolez — din douã filme fac unul. ªi Gogu cusese, în trecutul re- cent, bucãþi de cadavre ºi le dusese la groapã. Acelaºi pro- cedeu. Plec în Palestina, domnule Vrabete, dacã o þine aºa. Sãptãmîna viitoare, n-am western. Dau Potemkin, apoi Ceapaev, mare cavalerist în Gãrzile roºii! Uite anun- þul, l-am primit ieri. În seara asta cum rãmîne? l-a ches- tionat. Iþic Fischer i-a înfundat buzunarele cu caramele ºi covrigi calzi. Gogu n-a zis nimic. Un ceas mai tîrziu, cînd Larisa i-a cerut sã dea drumul la radio, au aflat cã ruºii n-au cucerit Budapesta! Erau la 120 km est. Ea, excitatã,

Stelian Tãnase

nervoasã, umedã — ºtim unde. Cum sã fie la Budapesta cînd luptã la Gara de Nord, într-o salã de cinema! I-ai vã- zut! i-a tãiat-o Gogu închizîndu-se la prohab. Era trist, des- coperise cã ºi Iþic Fischer îl minte. Crezuse cã numai Na- zarie. Îi dãduse aconto pentru Fiat ºi se fãcea cã a uitat.

3.

Ieºeau cu ochii lipiþi de la „Marna“. Tramvaiul fãrã cãlãtori umbla prin oraº. Aluneca pe ºine prin zãpadã, ni- meni în cabina vatmanului. Gogu nu a vrut sa urce, avea chef de o plimbare. În jur, prea mulþi martori. Nu dorea sã-ºi dezvãluie secretul care-l separa de ceilalþi. Dacã fã- cea semn cu mîna, tramvaiul oprea ºi deschidea uºile. Pu- tea sã-l ia mãcar o staþie. A regretat cã a rãmas pe trotua- rul ãla de cum au apãrut mantãile kaki. A bãgat capu-ntre umeri, a ridicat gulerul, imaginîndu-ºi cã nu-l mai vede nimeni. Fulguia. Uite tramvaiul! a zis Larisa. Þi se pare, taci! i-a ºoptit. Multã lume pe strada îngustã, blocatã de soldaþi. ªeful patrulei a tras o rafalã în aer. Spectatorii, buimãciþi, s-au oprit. Cum ieºeai din salã, trebuia sã rãs- crãcãrezi picioarele, la ordin, sã te laºi scotocit prin bu- zunare. Sã nu chicoteºti dacã te gîdili cumva. Sã amuþeºti cu þeava în coaste. Aproposito, sã nu-þi îngheþe nasul. Sunt zece grade sub zero. Cum bine ºtim, Gogu n-avea miros, numai vãz ºi auz. Dacã þi-e nasul obraznic, haarºt, þi-l taie patrula. ªi tre’ sã þi-l cauþi la administraþia finan- ciarã, la poliþie, la ecarisaj. Ia mult timp. Din prãvãlia lui nea Take-Frizeru’ se auzeau sticleþi ºi canari. Aici se fã- ceau gigea toþi. Cum ar fi sã apari prin gubernie fãrã nas? Dea Domnul, sã nu facã Gogu pe eroul. Cã Yalta, cã

Moartea unui dansator de tango

protestez, cã e jaf! Ispita sã faci pe nebunul era mare. Cã mai spãlaþi-vã pe picioare, cã mujicul miroase a iepe ne- fãtate, a bãlegar, a praf de stepã, a jeg. Din fericire, a lã- sat-o moartã. Era mai sigur sã þii rahatul în tine. Mîinile pe lîngã corp, te faci mic. Larisa se lipise de el, fierbinte, ºoptindu-i: fii cuminte cã ãºtia trag fãrã somaþie. Gogu ar turna benzinã ºi le-ar da foc. Îi stricau ºusta. Se grãbea sã ajungã în camera lui friguroasã cu Larisa, d-aia. Lui i se umflaserã coaiele, ohooo. Nu voia sã moarã nefutut. S-a supus ordinelor, ce era sã facã? Nu sunt soldaþii lui Stalin stãpînii noºtri? Nu au ei drept de viaþã ºi moarte asupra supuºilor? ªtia din instrucþiuni cã da. Trebuia sã te supui ordinelor, atît. Fireºte, dacã nu vrei sã rãmîi, cu dumicatul în gît cînd îþi perforeazã pielea un glonþ cali- bru 9,72 mm. Peisaj: spectatorii ies din sala de cinema. Baf, þevile între coaste. Ne despãducheazã! s-a dumirit unul. Trãias- cã prietenia româno-sovieticã ! Dintr-o cutie de tablã au aruncat praf DDT. Îi sfinþeau pe valahi. Aºa cã au scos toþi bijuteriile din nas, gît&urechi ºi le-au aruncat urgent într-o cãciula mare ºi neagrã, cu stea roºie. A nu se uita încheieturile graþioase. Brãþãri, ceasuri. Þineþi mîinile sus, atingeþi cerul cu buricul degetelor cît vã percheziþionea- zã tov ofiþer. Sunt interesaþi de încãlþãminte ºi paltoane. Campania de iarnã nu s-a terminat. Pe front, sub condu- cerea marelui Stalin, se dau lupte grele cu fiara hitleristã. Sã fiþi voi liberi! explica unul într-o româneascã stîlcitã. Burghezi degeneraþi, putregaiuri infecte, o sã sfîrºiþi la gu- noi! Ce-aþi cãutat la Stalingrad? Dar în Crimeea? Dar la Odessa? ªi pîr pîr pîr, cît sã gãureascã norii întinºi peste Calea Griviþei. Cîþiva îngeri au cãzut peste mulþime, se- ceraþi de muniþia fabricatã la Tver. Gogu a trebuit sã

Stelian Tãnase

rãmînã nemiºcat. Cînd a încercat sã prindã unul dintre îngeri în braþe ºi sã-l întindã pe caldarîm, sã-i facã respi- raþie artificialã, un soldat i-a înfipt þeava pistolului în narã ºi i-a strigat paºol! S-a auzit o rafalã. Vãzînd aºa, lumea s-a aruncat pe burtã. Ce sã facã? Nu rîdeþi! Exerciþiu în- vãþat de la anglo-americani, la 4 aprilie. Vineþi de fricã, cu nasu-n zãpadã. Nu s-a auzit nici pîs. Numai Larisa a rîs în hohote. Singura care a rãmas în picioare. În creie- raºii ei, se amestecau far-westul ºi clitorisul. Cînd a auzit soldatul zicînd „Odessa“, urechile i s-au pleoºtit. Cuvîn- tul apãrea scris în actele ei, ajungea în Siberia. Tovarãºul, numai pistrui, cu ciuful roºcat, a remarcat-o. Era frumoa- sã de pica în bordelul ãsta de lume. ªi vorbea prea mult, prea repede, prea tare. ªi-a dat boneta pe ceafã ca sã-i vadã ea tot ciuful. Muierea asta se distra, zãu aºa! Zi-i aaaa! ca la doctor, Aaaaaa ºi zdrang, i-a înfipt þeava pis- tolului în gurã. ªtii sã cînþi? Le-a cîntat o romanþã. Buu- un. Ofiþerul, flatat pentru cã ea o luase pe ruseºte. Kaza- ciok ºtii? Nu. ªi baf, iar þeava între dinþi. Ea îi avea ca în reclama aia contra tartrului. Rusul voia sã le mai vadã odatã strãlucirea. Larisa a lãcrimat. Mãrul lui Adam se agi- ta ca un lift din Liliput. Pãrea cã ar vrea sã muºte, haha, pistolul. Rusnacul a fixat-o cu privirea. Gogu cu coiþele ca hîrtia creponatã. Dacã Serioja ar fi tras, îl decorau pen- tru eroism în teritoriul inamic. Treaba era sã scape vii, el ºi Larisa, atît. Gogu avea imaginea cadavrelor aliniate pe trotuar, la 4 aprilie. Ce zi norocoasã, ce vremuri fericite! El, cu metrul de croitorie în mînã, luînd mãsurile pentru coºciuge frumoase, gata s-o porneascã spre cimitir. L-a trezit din reverie pîrrr pîrrr pîrrr — o rafalã. Din nou cîþi- va îngeri au cãzut printre streºini&cabluri în piaþa lumi- natã de felinare chioare. Noroc cã ochise becurile; au

Moartea unui dansator de tango

rãmas pe întuneric. Altfel, cine ºtie, ar fi ales alt loc. Vã- zînd puzderia de îngeri care cãdeau din cer, ºi crezînd cã are de-a face cu un desant inamic, ofiþerul a dat ordin:

stîngaaa împreeeejur! Au înhãþat portofele, paltoane, cea- suri, verighete, ºoºoni, bocanci, poºete ºi s-au retras bã- tînd pas de defilare ostãseºte pe acel trotuar îngust al Eu- ropei. Într-o clipã, piaþa a revenit la înfãþiºarea de dinainte de rãzboi. Trecãtori anonimi grãbiþi, firme ºi vitrine lu- minate, cîini vagabonzi. Vînzãtori de castane coapte. Grã- tare cu fleici mirosind a piper, a cimbru ºi a cãrbune ars. Suntem într-un oraº pãcãtos, spre mijlocul secolului XX. N-ai spune cã Bucureºtii se aflau sub ocupaþie strãinã. Cînd miracolul a dispãrut, Larisa i-a mãrturisit lipindu-se de el: Am avut orgasm, imagineazã-þi. Aha, þi-a plãcut sã lingi þeava aia rece. Era un Nagan, proasto! Ea s-a imagi- nat cu mãdularul între buze. A lui sau a mea! s-a rãstit Gogu. A ta! Au urcat în tramvaiul fantomã. Prin geamu- rile îngheþate, spectatorii iesiþi de la film, pe jumãtate dezbrãcaþi ºi desculþi. Uºuraþi de portofele, bijuterii&cea- suri. Gogu s-a întors brusc ºi i-a pleznit un dos de palmã. Larisa n-a zis nimic. Îl plãcea aºa cum nu-l ºtia nimeni. Întunecat ºi violent. Tramvaiul a trecut toatã noaptea prin mahalale fãrã sã opreascã în staþii. Larisa ºi Gogu au dormit în vagonul îngheþat. S-au trezit o datã, de douã ori ºi au fãcut dra- goste. Au curãþat abia în zori geamurile de pojghiþa de gheaþã. Cînd au zãrit trotuarele animate, au coborît. No- tã informativã 43/c/ sursa Marcu/DGP.

Capitolul 6

1.

Cairo a fost convocat la Prefecturã. Nu s-a dus. L-a abordat Þepeluº la „Picadilly“. Eºti supãrat pe noi? N-aº spune. Sunt curat. Zãu? a fãcut comisarul. Te facem mare în Poliþie. Zãu? i-a întors-o Cairo. Avem ordin, a zis Þe- peluº scoþînd o þigarã din tabacherã, ciocãnind-o cu vîr- ful de podul palmei. A continuat: Îþi dãm un os de ros. Pe vremurile astea, e aur! Cairo: O fi! Mata ºtii ce spui, cã doar þi-ai dat haina la întors. Ai slugãrit pe Carol, pe le- gionari, pe Antonescu, acum eºti cu ãºtia… Þepeluº: Aud cã iar dai lovituri. Cairo: Doar cît sã nu-mi pierd mîna, exerciþii de digitaþie. Fur sã am din ce trãi, mãrunþis. Þe- peluº: O sã te înhaþ într-o zi. Cairo a ridicat din umeri ºi ºi-a vãzut de paharul lui. Aºa sã faci! L-au umflat la Bariera Vergului. Dupã 20 de minute era iar în faþa lui Teohari. Arãta ca în portretele cãrate pe umeri de proletari la mitinguri. Roºu-vînãt în obraji, roto- fei. Piticania, ca sã parã mai înalt, purta talonete la panto- fi. „În ce vilã stai bã, Teo! Eºti tare!“, a zis Cairo ca sã nu tacã, odatã împins într-un birou cu pereþii lambrisaþi,

Moartea unui dansator de tango

covoare groase, ºemineu ºi lampadare. A dat sã se descalþe în prag, ca la mahala. Teohari i-a fãcut semn cã nu trebuie. Pe pereþi, necunoscuþi în fracuri lucioase, cu piepturi- le brãzdate de decoraþii, cucoane cu pãlãrii de altãdatã ºi decolteuri adînci. „Rudele tale?…“ „Habar n-am cine sunt, abia m-am mutat; o sã aflu.“ „Cît furi sã-þi permiþi aºa ceva?“ l-a întrebat Cairo.“ „Nimic. E revoluþie! i-a explicat ministrul. Burghezii sunt condamnaþi sã piarã. De sute de ani trudim sã-i þinem în lux. Acum e rîndul nostru, al sã- rãntocilor. Vor pierde ce au agonisit, ne ocupãm noi de asta. E scris.“ „Ai înnebunit.“ „Treabã serioasã, nu o spar- gere la un seif.“ „Aha, nu vã mulþumiþi cu banii de la sal- tea, cu bijuteriile din vitrinã, cu un portofel ºutit în tram- vai. Vreþi tot. Îi lãsaþi în izmene…“ „Niet! Le luãm ºi izmenele.“ „Sunteþi niºte gangsteri!“ „Just!“ „Dacã voi îi lãsaþi lefteri pe industriaºi, bancheri, negustori, hoþii ca mine de la cine mai furã? De la voi?…“ „Ai înþeles! a fãcut Teohari, omul forte al regimului la acea datã, arãtîndu-i sticla de coniac. Ia!“ „Ce-i al lor e al lor, ºtiu sã trãiascã!“ a zis prostul de Cairo fixîndu-ºi mutra uscatã-n marea oglindã din perete. „N-ai grijã, îi distrugem. ªi-au fãcut ca- sele astea exploatînd fãrã milã poporul.“ „Dacã eu ºman- gleam dintr-una, luam zece ani de puºcãrie! Voi furaþi o þarã, ºi nimic! Brava bandiþi, nu ca mine.“ Cairo s-a simþit mîndru cã îi întîlnise în puºcãrie, Dej, Botnãraº, Chiºi- nevski, Teo. Nu e bine sã fii duºman cu ãºtia. Cairo lucra- se cu cei mai tari gangsteri din Valahia, Terente, Coroiu, Iancu Broittman, Floricã Florescu. Tovii sunt ºi mai tari. S-au liberat ºi vor sã distrugã, sã se rãzbune. „Ce zici?“ „Am spart case d-astea…“ „Noi facem mai simplu, le rechiziþio- nãm. Aducem o mînã de soldaþi ºi-i dãm afarã.“ „Tot ho- þie e ºi asta.“ „Proprietatea e un furt, facem dreptate.“

Stelian Tãnase

„Faceþi pe Dracu, toatã lumea vã înjurã.“ „De ce?“ „Aþi dat þara ruºilor.“ „Nu te ºtiam prost. Ei sunt stãpînii. Vrei sã ne piºãm contra vîntului? Ne pun la zid pîrrr pîrrr pîrrr. Gãsesc cozi de topor cîte vor. Au 20 de milioane de ofer- te. ªtii cîte denunþuri primesc zilnic? Atîtea cît sã te îngrop. Cine nu vrea sã punã botul la împãrþealã?“ „Destui.“ „Zãu? N-am observat. Tu ce faci?“ „Mai dau o gaurã, mai ºutesc cîte ceva, fleacuri. Mã descurc.“ „Toatã viaþa ai furat de la cei avuþi.“ „Ce sã iau de la ceilalþi, sãrãcia?“ „Tu eºti de-ai noºtri, un amãrît. Mi-ai povestit în celulã. Hai cu noi! O sã-þi fie bine. ªtergem tot din dosar. Cazier curat. Fii cine- va, ºef. Îþi place sã fii un declasat, la marginea societãþii?“ „ªi dacã refuz?“ „Cum sã refuzi, doar n-ai înnebunit! Am dat ordin sã se tragã fãrã somaþie. Eºti mort. Am un dulãu, Þepeluþ. Pînã nu te vede pe trotuar ciuruit de gloanþe, nu se lasã. Cairo, îi place sã vadã cadavre, ca amicului tãu Vra- bete, ºi cu el avem o socotealã.“ „Fii sigur.“ „Ce e scris e scris.“ „Dacã ne serveºti, te omenim.“ Îl ºtia pe Teohari de la Vãcãreºti. Cam potlogar, curvar, un terchea-berchea. Se ajunsese, pariase pe bolºevici, îi ieºise. Cum se întorc lu- crurile. Ce bãftoºi sunt unii! Nãscuþi cu cãiþã. S-a gãinãþat porumbelul pãcii în creºtetul lor. Pentru unii raiul a cobo- rît deja pe pãmînt. Pentru Cairo, un bandit de lîngã Du- nãre — nu. „Ce zici?“ „Vorba tovarãºilor tãi: Niet! Mi-ar fi ruºine. Sper sã ies liber de aici.“ „Da, dar e ultimul favor pe care þi-l fac. Ferea! Te vînãm!“

2.

S-a întîmplat pe la orele 1 a.m. În dreptul casei cu nr. 7, Prafu Jumarã a fost împuºcat. Din gaºca veselã de

Moartea unui dansator de tango

la „Picadilly“, a fost primul tãiat de pe listã. Cf. unor mãr- turii, fãptaºii purtau uniforme sovietice. De ce n-a vrut suspectul sã prezinte actele la control? Ascundea ceva, clar! În Rusia toþi ascund ceva. Soldaþii ºi-au spus isteþi cã e un fugar care refuzã sã se întoarcã în patrie cf. ordin. Patrulele scotoceau oraºul dupã dezertori. Îi arestau, îi su- iau în vagoane de marfã ºi-i expediau în Siberia. Trãgeau fãrã somaþie dacã fãceai pe nebunul. Aºa a pãþit Prafu Ju- marã, în ciuda basmalei roºii de la gît. Odatã gãurit, nu- mitul a fost dus la spitalul Polizu cu o „plagã prin împuº- care“. Soldaþii l-au lãsat la camera de gardã ºi au dispãrut. Nazarie a scris la gazetã joi: Uvrierul P.J., la orele 22,45, venise din schimbul doi sã se distreze ca omul. ªi prole- tarii au dreptul la bucurii, nota jurnalistul cu bun simþ. Pentru urechile lui Gogu, de fapt zisese aºa: a venit sã futã în zi de leafã. Ziarul pretindea cã lucra la fabrica Lemaître. Ca sã afle detalii, Nazarie s-a înfiinþat la una Puica, madamã la „Maria Teresa“, cu dosar la Poliþie. Ser- vise la Odessa, unde avea tractir. De teamã sã nu fie de- portatã, în bordel afiºa, dupã conferinþa de la Yalta, por- tretul lui Stalin. Soldaþii intrau, se descãlþau de cizme. Ziceau sãru-mîna, dãdeau cu ochii de generalissim fru- mos înrãmat ºi-ºi fãceau cruce. Repetau jurãmîntul mili- tar, rosteau ºi Tatãl nostru, abia apoi comandau dame ºi ºaaaam paaaa nieeee! Fetele coborau, Tanþi, Mãrguþa, Ju- lietta, Eva, Fifina, Mimi, în furouri, în capoate, cum se nimerea. Toatã ziulica se stropiserã cu parfum, dormise- rã ca sã fie odihnite la marea întîlnire cu publicul. ªi-au tãiat unghiuþele, s-au epilat, ºi-au vopsit pãrul, s-au coa- fat, s-au despãducheat. Puica personal, a aflat Nazarie scri- indu-ºi reportajul, i-a invitat pe eliberatorii noºtri dragi sã vizioneze noutãþile. A sunat la garnizoanã luni seara.

Stelian Tãnase

În prima vineri a lunii, Puica aducea prospãturã de la Brãi- la. Fãcea schimb cu madama Sica, firma „Descalecã ºi fute, încalecã ºi du-te“. Noutãþile erau necesare, ca sã se simtã bine militarul, cînd, beat, se deºerta contra cost în pãsã- rica damei. Puica ieºea în prag. Poftiþi de serviþi, aºa te în- tîmpina. Punea muzicã la patefon, Carlos Gardel, favori- tul fetelor. „Esta noche me emboracho“ ºi „El dia que me quieras“. Eh, pe vremuri angaja pe Lake Dinþirupþi&Firu- þã Ochialbi noaptea întreagã. Dar afacerea pierduse din dever. Românul, verde pînã în iarna 42/3, a rãmas fãrã pofte dupã Stalingrad. În retragere l-a lãsat libidoul. Mã- dularul, flasc. Fireºte, vorbesc de cei scãpaþi vii, numai cîþiva ºi ãºtia, degeraþi, scobiþi, chisãliþã, ciuruiþi. De la o vreme, toþi se dãdeau drept „tovarãºi“. Ezi- tau sã-ºi spunã „domnule“ de teama ciripitorilor. Era ºi periculos. Bordelul, plin cu bolºevici. Frecventau ºi ei, sta- bilimentul, sãracii. Cãutau dame de consumaþie, sã-ºi ver- se surplusul de spermã adunat, cînd Mareºalul îi þinea la beci ºi erau nevoiþi sã ºi-o ia la labã, cînd nu preferau sã se futã în cur. Cam stãtuþi, repeziþi, violenþi ºi mai ales rãu platnici. Pretenþioºi, grobieni, nu ºtiau sã aprecieze o damã finã, a zis Puica. Þara era pe mîini bune, negoþul cu cãrniþã înflorea. Curvele mele vor avea din ce trãi, ºi eu pe lîngã ele, i-a zis lui Nazarie care nota în blocnotes. I s-a plîns de unul, tov Nelu’ Chelu. Proasta mea în loc sã-l taxeze cînd se spãla ’mnealui în lighenaº cu sãpune- lul la coiþe, l-a lãsat sã i-o bage. Hîrrr hîrrr! Hîrrr hîrrr! Cînd ºi-a scos-o, dus a fost! A fost denunþat în faþa CC al PCR cã regula tovarãºe prostituate prin bordeluri ºi nu plãtea, fãcînd de rîs partidul. Povestea a fost tratatã la ga- zetã ca un aspect concret al luptei de clasã. Nazarie o sã ajungã mare, i-a prezis Puica. ªtia s-o întoarcã. Tov Nelu

Moartea unui dansator de tango

Chelu a încasat un vot de blam sã se înveþe minte. ªi curva e om al muncii, înjositã de capitaliºti! cf. proces verbal de ºedinþã. Niºte amãrîte exploatate de burghezia infamã. ªi-a fãcut autocritica în spirit leninist, apoi s-a dus la madam Puica însoþit de Nazarie. ªi-au luat douã fetiþe în preþul datoriei. Tovul Nelu Chelu a achitat con- sumaþia ca pedeapsã. Întîi a zis sã facã economie, sã ia o fetiþã amîndoi, juma-juma. Nazarie a refuzat. Era în con- trol. Bun, fiecare cu a lui, a acceptat sã le schimbe dupã primul numãr. Aºa au fãcut. Le-au trimis pe roºcata Tãn- þica ºi cîrlionþata Eva, goale pe coridor, sã treacã în ca- mera celuilalt. Tãnþica a rãcit din cauza frigului, dar Eva n-a pãþit nimic, cum a notat agentul pus sã spioneze lo- calul, ss indescifrabil.

3.

Povestea lui Prafu Jumarã lovit de glonþ la „Maria Te- resa“ s-a complicat. Victima nu era cine scria în acte. S-a aflat cã persoana nu existã, folosea un pseudonim. Nu fi- gura ca uvrier la Lemaître, cum scrisese Nazarie. N-apã- rea ca francmason sau sionist în rapoartele Siguranþei. Dupã amprentele digitale, era un cunoscut samsar de cai. Dupã danturã, pãrea grangur de ºuþi în Mandravela. Dupã portretul robot, nene de curve prin Filantropia. Cf. unui denunþ, era un periculos anarhist care avusese ne- cazuri cu Siguranþa decum s-a întors din America. Era bã- nuit cã lucra ca agent al Intelligence Service. Spionii o sfîrºesc cu þeasta gãuritã. În seara fatalã îl cãutase la bor- del pe unul, Gogu Vrabete, sã-i cearã datoria de la biliard. În secret voia însã sã-l beleascã, bãnuia cã-l turnase la

Stelian Tãnase

Poliþie. Astfel a ajuns sã se intersecteze cu un glonþ din dotarea Armatei Roºii. Nazarie scria baliverne la gazetã, sã treacã de cenzurã. Proletariatul odatã emancipat va fi fericit, se vãd zorii lumii noi. Se ºtia cã victima avea obi- ceiul sã meargã la dame. Aºa va fi în comunism. Ne vom bucura de plãceri — nu doar burghezia degeneratã, care oricum va fi nimicitã cu ajutorul marelui Stalin. Uvrierul era descris ca un erou al sãrãcimii autohtone, ucis bestial de oligarhia putrefactã. „Reacþiunea a trecut la represa- lii!“ nota perspicace Nazarie. A cerut muncitorimii bucu- reºtene sã-l conducã pe ultimul drum pe cel care îºi dã- duse viaþa pentru ei. Se va mãrºãlui cu pumnul sus, scandîndu-se lozinci pentru eliberarea omului de exploa- tarea capitalistã. Jos guvernul de bandiþi! Maestru de ce- remonii, Gogu Vrabete de la „Dr. Stein&Ass.“ , expert în înmormîntãri. Adevãrul e cã amicul Jumarã trebuia în- gropat discret. Înaltul Comandament a interzis adunãri- le de peste trei persoane. Pedeapsa pentru încãlcarea or- dinului 45/f era între una sutã zile de arest ºi doi ani puºcãrie. Instigare la revoltã ºi sabotarea efortului de rãz- boi. În acest caz, te aºtepta plutonul de execuþie. O onoare de care nu puþini s-au bucurat. Era stare de ase- diu, frontul nu era departe. Într-o noapte liniºtitã puteai auzi canonada katiuºelor. Despre adunãri, numai la oa- meni sunt restricþii. În ce priveºte haitele de cîini, aces- tora le era permis sã se adune fãrã limitã de numãr. Pen- tru a se despãrþi cum trebuie de Prafu Jumarã, Gogu a adunat sã-i dea onorul toþi cîinii din mahalalele Grant, Obor, Gara de Nord, Bariera Vergului, Matache Mãcela- rul, Tei, Gramont. Urletele, hãmãitul, lãtratul lor — erau cîteva mii bune — i-au înduioºat nu doar pe buimacii lo- cuitori ai Bucureºtiului, dar ºi pe îngerii cocoþaþi pe zidul

Moartea unui dansator de tango

cimitirului Sfînta Vineri, de unde scuipau tacticoºi coji de seminþe peste cortegiul funerar. Ce dacã ploua! Luni s-a aflat din ziarul lui Nazarie cã acel cadavru depus la spitalul Polizu a fost ciuruit nu de agenþii reac- þiunii, ci de niºte soldaþi, acoperiþi de glorie nepieritoare în mãreþele bãtãlii împotriva Germaniei lui Hitler. Uvrie- rul rãpus nu era un erou al luptei de clasã, ci un interlop veros. A fost jale în redacþie. Dacã sovieticii suspendã zia- rul? Nazarie a dat-o la întors. Articolul era o jignire adu- sã eliberatorilor noºtri sau ce?! S-a întrebat grav dacã nu cumva e un atac al slugilor fasciste. Colaboraþioniºtii, lu- pii deghizaþi în blanã de miel, ce fãceau? Stãteau la pîn- dã! Sã fie bãgaþi în puºcãrii? Era o provocare a inamicu- lui sau un act de trãdare? S-a ascuns sub podul Grant, la Gogu Vrabete. El locuia în camera de hotel a Larisei. Na- zarie era bun de trimis în Siberia. S-a ascuns pînã cînd a venit un ucaz, semnat de generalul Maxim Bubnov. Suna cam aºa: Se interzice sã aparã articole despre bandiþi, prosti- tuate, traficanþi de bursã neagrã! Eroii despre care scriem vor fi de azi încolo fruntaºii ogoarelor, ostaºii viteji, comsomoliº- tii ºi tovarãºul Stalin. Gazetarul a fost invitat pentru o con- versaþie. Toþi îi plîngeau de milã, convinºi cã nu-l vor mai întîlni la „Picadilly“. Nici la bordelul „Maria Teresa“, unde îi plãcea sã futã. ªi nicãieri pe lumea asta.

Susnumitul Prafu Jumarã se nimerise acolo tocmai cînd soldaþii aºteptau în frig sã le vinã rîndul. Cf. regula- ment se serveau întîi tovarãºii ofiþeri. Generalul Maxim Alexandrovici Bubnov a venit personal sã verifice dacã fe- tiþele sunt exact ce trebuie pentru eroii sãi. Era un cunos- cãtor al sufletului femeii ºi al zonelor ruºinoase ale trupu- lui ei. Dupã inspecþie a dat verdictul: Mda! Cînd te fixa

Stelian Tãnase

pe deasupra mustãþilor, îngheþa rahatul în tine. Lui Prafu Jumarã îi venise sã futã tocmai cînd generalul se gãsea rãs- turnat peste Fifina. Aia care a speriat trei regimente la un sfîrºit de sãptãmînã, cerînd în continuare parteneneri dor- nici de regulat. Un secret: generalul se canonea sã i-o bage, dar nu prea reuºea. Trupa era nervoasã întrucît aºteptarea se prelungea peste 22.00, cînd erau obligaþi sã fie în ca- zarmã cf. ordin. Prafu Jumarã a dat sã intre, avea suma în palmã ºtiind cã damele nu dãdeau rest. Obicei burghez de care trebuiau sã se dezveþe. Avea cartelã unde scria aºa:

„Noaptea întreagã se socoteºte douã numere. La mai mul- te numere se face rabat. Cu stimã Madama Puica Iones- cu. Duminica ºi de sãrbãtori vizitele se primesc diminea- þa din cauzã aglomeraþiei. Carte de abonament valabilã la d-ra Fifina Ostropel, lei 50. Plãtit anticipat“. A trecut de portar, un zdrahon, Lulu Africanul, vezi raport poliþie. A zis cã doreºte un sex normal ºi unul oral. Portarul i-a arã- tat solemn afiºul „Searã specialã pentru militarii sovietici. Trãiascã tovarãºul Stalin!“. Nu ºtia ruseºte, aºa cã n-a în- þeles exact. A pãºit în hol, a pus mîna pe clanþã. Or, con- semnul era sã nu intre nimeni. Nu cumva sã fie vãzut ge- neralul în poziþia misionarului. L-au somat: staaaaiii. Caporalul Serioja i-a fixat puº- ca în piept. Altul l-a tras de curea, unul i-a dat cãciula de pãmînt. L-au despovãrat de palton. L-au buzunãrit. Nu avea decît cartela ºi un nasture verzui. De ce? a în- trebat nedumerit. Zeii nu dau socotealã; ordin de la Înal- tul Comandament. L-au dus cu mîinile ridicate vizavi, cam în dreptul birtului „Cocoºelul“. L-au lipit de stîlpul de telegraf nr. 17, cînd vii dinspre ªtirbei Vodã. Trecã- torii — mulþi la acea orã — au continuat sã circule, pre- fãcîndu-se cã nu vãd nimic. Ce sã vadã, bre? Un prost ºi

Moartea unui dansator de tango

niºte soldaþi care se amuzau. Trãgeau în aer, pîrîiau ar-

mele. Fetiþele, în prag, invitau publicul: hai, puiºor, înãuntru, sã-þi fac aburelul! Bravii soldaþi înfruntaserã ar- matele hitleriste 5 000 km prin viscol, geruri nãprasnice, cãlduri sahariene, prin ploi de potop, ºi uite-i, capitulau

în faþa unei fofoloance dintr-un bordel mizer din guber-

nia asta de la marginea Imperiului lor. Au pariat: cine îl nimereºte pe futãcios între picioare? Sunt ºi eu om! le-a strigat. Ce? Zice cã e om!!! Eºti un cîine în cãlduri! Prafu Jumarã le-a arãtat palmele bãtãtorite. Nu era un burjui, duºman de clasã înrãit. Proletari din toate þãrile, uniþi-vã! Ruºii au rîs de s-au prãpãdit. Nu auziserã de Marx&En- gels. Au zis veseli: La Berlin îi pîrlim ca pe ºobolani cu aruncãtoarele de flãcãri. A avut ºansa cã nu l-au gãurit din prima încercare.

Prafu Jumarã, de ani 46, înãlþimea 1,76 cm; semne par- ticulare n-are; adresa str. Labirint 23. I-au zburat gloan-

þele pe lîngã urechi ’þiu, þiu, þiu, þiu. Alexei, Ivan, Fedea au þintit ca niºte soldaþi neinstruiþi. I-au permis sã trãias-

cã încã zece minute pînã sã-l beleascã. Nu au tras pe la

spate. Nu l-au ochit ca pe o þintã în poligon. Ce fericire!

I-au fãcut favorul sã-l lase sã-ºi priveascã moartea în faþã. N-a sfîrºit-o ca un cîine. Au tras în aer. Prea beþi? Privire înceþoºatã, reglaj defectuos al armelor, dracu’ ºtie! Tîrziu, un glonþ rãtãcit i-a perforat abdomenul. Dezamãgiþi, i-au tras o paparã lui Alexei, vinovat cã le-a scurtat distracþia.

O lunã de arest pe întuneric ºi frig, fãrã hranã, cu apã.

Au cãrat rãnitul la spitalul Polizu. Rãnitul þipa ºi îºi þinea maþele cu mîna. A avut un comportament duºmãnos. L-au lãsat în uºa camerei de gardã. S-au cãrat de acolo convinºi cã au fãcut o faptã bunã de vreme ce nu l-au pã- rãsit pe trotuar, sã fie rupt de cîini.

Stelian Tãnase

Noapte. Cine sã-i mai gãseascã! Oricum, nu Nazarie. El a notat în ziar „autori necunoscuþi“ deºi îºi fãcuse o idee. Reacþiunea ieºise la atac, sã ucidã proletari, era o provocare. Acei soldaþi nu erau în stare sã omoare o mus- cã. Gogu Vrabete s-a înfiinþat la Înaltul Comandament Sovietic, unde servea ca misit din 14 octombrie. Inciden- tul a avut loc la bordelul „Maria Teresa“, þinut de cunoº- tinþa noastrã, madama Puica. Nimic deosebit de semna- lat. A oferit matroanei un transport de bocanci din Bucovina la linia 7/Triaj. A cerut nu ruble, nici caviar, nici votcã. Niºte paºapoarte, zãu. Luna de pe cer, nu?!… Cf. raport 41/agent Luca/DGP.

4.

Vrabete&Nazarie, în ciuda serviciilor aduse Imperiu- lui, au fost poftiþi tîrziu înãuntru de un aghiotant. Le-a crescut barba 2 cm în 4 zile cît au pierdut vremea mo- þãind pe scaune. Gogu chiar a înflorit, din omoplat i-au ieºit niºte boboci roz sfîºiindu-i haina. Nazarie, mai so- bru, a rãmas intact. N-au plecat un minuþel vizavi sã în- fulece ceva. Nu s-au dus la capãtul holului sã facã piºu&caca. ªi-ar fi pierdut rîndul. Mai intrau poimarþi în audienþã. Aghiotantul le-a cerut sã-ºi retragã plîngerea. Era o calomnie grosolanã. Nu soldaþii sovietici atacã ºi je- fuiesc bucureºtenii, ci bandiþii autohtoni îmbrãcaþi în uniformele Frontului 2 Ucrainian. Primo. Secundo. Dacã într-adevãr atacatorii erau sovietici, i-ar fi împuºcat pe loc fãrã somaþie cf. ordin de zi 24/7. Or, domnii aici de faþã nu numai cã erau vii, dar au fãcut ºi plîngere. Sun- teþi cumva duºmanii noºtri? Doamne fereºte! au zis

Moartea unui dansator de tango

retrãgîndu-se speriaþi, pînã s-au lovit de santinela din uºã. „Niciun rus n-a jefuit pe nimeni. Nu a tras salve în aer, n-a ucis nevinovaþi. Sunteþi în cîrdãºie cu fasciºtii. La Sta- lingrad&Kursk, au dat pilde de eroism fãrã seamãn! a zis colonelul. Soldaþii noºtri nu se preteazã sã confiºte o manta, sã tîlhãreascã un distins gazetar de un Fiat. Nici nu omoarã la bordel. Rapoartele oficiale indicã acest fapt. Ca ºi fericirea locuitorilor pentru felul omenos în care sunt trataþi.“ Au admis amîndoi cã e adevãrat. „Aºa aþi scris la gazetã tov Nazarie!“ Ce logicã strînsã avea acest aghiotant! A limpezit misterele afacerii din cîteva vorbe. Lucrurile de care au fost expropriaþi, e bine sã le consi- dere o donaþie preaumilã pentru front. Bravii eliberatori ai Europei luptau eroic în urmãrirea fiarei hitleriste. Aveþi ceva de zis? Petenþii Nazarie Marcel&Vrabete Georgel. Unul je- fuit de manta, cãciulã de samur, baston cu mãciulie de argint, o gheatã ortopedicã. Nazarie rãmas fãrã Fiat. Ceva supranatural. Automobilul pãrea vulgar, de neînþeles ºi nu-l privea pe aghiotant, om de modã veche. Mantaua îmblãnitã, pentru dumnealui — preocupat de frigul co- borît de la cercul polar — era ceva serios. Reclamantul a zis cã a moºtenit, citez, piesa de îmbrãcãminte hiberna- lã — de la o mãtuºã, mãritatã în Valahia la 1877/8, tot pe timpul unei ocupaþii. Aghiotantul Felix Petrovici l-a contrazis: noi suntem eliberatori, nu ocupantul strãin. Aha! am înþeles, sã trãiþi, a zis Gogu îndoindu-se din ºale. Obiectul descris în raport fusese adus de la Sankt Peter- sburg, unde un bunic servise ca ataºat. A primit-o cadou de la însuºi þarul Rusiilor. Aºa s-a rãspîndit vorba; dar cu zvonurile ºtiþi cum e. Nu, nu ºtiu, a fãcut Felix Petrovici evaziv. De fapt, a cîºtigat-o la cãrþi pe Nevski Prospekt.

Stelian Tãnase

S-a întîmplat cã, deºi mare cartofor, ruºinea Curþii impe- riale, a mizat orbeºte. Þarul l-a felicitat pe bunicul meu, sãrutîndu-l pe obraji. Gogu a arãtat mîndru spre propriii lui obraji, ca ºi cum roºeaþa de acum un secol se mai afla încã acolo. I-a fost acordatã pentru serviciile fãcute. Ce servicii? Douã în esenþã: 1/a spãlat rufele ofiþerimii pe durata glorioasei campanii antiotomane din sudul Dunã- rii ºi 2/ a furnizat fetiþe d-alea, ºtiþi dumneavoastrã. Ca rãsplatã, Luminãþia sa þarul Alexandru l-a cadorisit cu o frumoasã manta de ofiþer îmblãnitã cu samur. Se spunea cã bunicul înjura urît printre dinþi, la Jockey Club, unde venea seara sã joace bridge. Era supãrat cã nu i-a dat de- coraþia Sf. Gheorghe cu spade, în grad de cavaler, cum se cuvenea. Dacã ar fi fost rus, i-ar fi dat-o negreºit. Þarul n-a admis ca un general al sãu sã fie curãþat de parale la cãrþi de un valah. ªi unde? Într-un salon petersburghez, în vãzul înaltei societãþi. Ca ºi cum isprava de la masa de joc, cînd tãiase juveþii generalulului cu popi, nu era tot bravurã. În 1881, bunicul meu s-a bucurat cã þarul a pie- rit de suflul unei bombe aruncate de anarhiºti. Aceastã parte a povestirii n-a împãrtãºit-o aghiotantului atît de interesat de istorisiri care aminteau de gloria vechii Ru- sii. Oricum, nimic nu era adevãrat. Gogu ºtia povestea de la Miºu Banu. Cînd au depus plîngerea, era o vreme geroasã. Efec- tele de iarnã nu sosiserã, aºa cã lucrurile de la domnii Marcel Nazarie&Gogu Vrabete în gubernia Valahia prin- deau bine. Campania de eliberare a Europei era-n marº. Trupa se bãtea vitejeºte prin cîmpia Panoniei. Gogu ºi-a luat adio de la manta, romantic, discret, vãrsînd o lacri- mã. S-a întors cu spatele sã nu fie vãzut. Era un delicat la ocazii. Nazarie a þinut un scurt discurs în care a

Moartea unui dansator de tango

mulþumit gazdei pentru curtoazia de a-i primi. Gogu s-a oferit sã le fie misit ºi ghid. Cunoaºte gangurile ºi scur- tãturile, tractirurile, preþurile, localurile unde se boteza vinul ºi unde se juca stos, saloanele de dans. Era harnic ºi devotat. Din cauza freneziei, a fãcut un pas greºit. S-a apropiat de patefon. Cînd a auzit acul pe ebonitã scîrþî- înd un marº sovietic, a luat poziþie de drepþi. Aghiotan- tul a salutat cu degetele la chipiu ºi a bãtut din cãlcîie. Gogu l-a apucat de piept pe Nazarie ºi l-a învîrtit. Împre- jurarea începea sã putã a arestare. L-a dus spre uºã, l-a scos din încãpere. Un „connaisseur“ ar fi spus cã n-au- zeau un marº sovietic, ci unul din rãzboiul Crimeii, cîn- tat de regimentul de gardã, în aprilie 1854, cînd engle- zii îºi desfãºurau flota în rada portului Sevastopol. Mantaua ca mantaua, înþeleg, dar Fiatul? Care Fiat? Ci- vilul Gogu le cam încurca, nu îºi vedea capul de treburi. Unele extrem de delicate. Adevãrul e cã, de la instalarea ruºilor în Valahia, nu mai înþelegea nimeni nimic. To- tul era confuzie&haos. Realitatea devenise irealitate&vi- ceversa. Peste putoarea Balcanilor se aºternuse frigul Si- beriei. Ce sã te miri cã generalul nici nu era acolo ? Biroul lui era gol. Aghiotantul avea misiunea sã le dea o lecþie, apoi sã-i arunce afarã pe scãri… Ca un fapt divers, mantaua purtatã de Gogu a apã- rut la talciocul þinut la capul tramvaiului 7 dupã visco- lul din ’954, cea mai grea iarnã a secolului. O vindea o doamnã cu aspect de coþofanã. Extrem de dificil sã te înþelegi cu aceastã aristocratã arogantã. Cîrîia, bãtea din aripi sã-ºi ia zborul. Se înalþa mai mult de doi, hai, trei metri. Revenea trasã în jos de greutatea mantalei îmblã- nite cu samur. Ea — îmi amintesc — apãrea cîndva la ex „Benito“, „Adãpost“, apoi „Picadilly“. κi zicea Luiza,

Stelian Tãnase

dar nu cred cã aºa o chema. Spunea cã are mantaua de

la un general rus cu care trãise între 3 octombrie 1944/28 martie 1949 cînd plecase la nevastã, lîngã Kiev,

ºi i-o lãsase ei! A fost adusã o colivie ºi bãgatã înãuntru.

A spus cîteva vorbe ºi a decedat cu ghearele în sus. Avea

un penaj galben cu un roºu aprins pe aripi. Atît despre manta. Despre Fiat. Fiatul s-a gãsit în curtea ambasadei URSS din ªoseaua Kiseleff, pînã cînd a dispãrut. Trimis cu vaporul pe ruta Constanþa-Odessa, ca pradã de rãz- boi. A fost zãrit la periferia Moscovei. O carcasã rugini- tã, fãrã roþi ºi geamuri, în curtea înecatã de bãlãrii a unei case nelocuite. Fusese a unui general ieºit la pensie, în- tre timp decedat.

5.

Nazarie ºi Vrabete l-au gãsit pe generalul Maxim Bub- nov la „Maria Teresa“, adus în simþiri cu sãruri. Aghio- tantul îi dãdea cu sticluþa pe la nas. Partida de amor cu

Fifina fusese prea tare pentru bãtrîneþile lui. Cînd s-a dez- meticit, i-a cerut lui Gogu sã-l scape de cadavrul lui Pra-

fu Jumarã, „cunoscut anarhist“, dacã voia iertarea pen-

tru prostiile scrise în petiþie. Cine era victima? s-a întrebat aghiotantul. S-a întors din America „sã moarã acasã“. „L-am servit! ªtiu cã mata eºti cioclu! a fãcut generalul revenindu-ºi în fine. Aºa-i? Eh, ce zici? Ne serveºti?“ „Sã trãiþi, sluga, la ordin!“ a fãcut Gogu cocîrjat, ºontîc-ºon-

tîc pe parchetul dat cu cearã. A sughiþat. Miza se tripla- se. Generalul: „Omul a murit în condiþii tragice, rãpus de duºmanii proletariatului. Este?“ „Este!“ a confirmat se- rios Gogu, dupã ce Nazarie a fãcut grãbit o reverenþã. Se