Calitatile terapeutice ale uleiului

de ricin

Pe linga proprietatile binecunoscute de laxativ si purgativ, uleiul de

ricin are o dirsitate de virtuti terapeutice. Acest ulei exercita o
actiune benefica asupra tegumentelor - atit la nilul epidermei, cit si al
dermei.

Mijloc eficient pentru vindecarea negilor

Timp de 10-l5 minute se maseaza negul (negii) cu ulei de ricin.

Procedura se aplica de doua ori pe zi - dimineata si seara, pina cind
tratamentul isi face efectul.

Cind mucoasa ochilor este iritata si inrosita

Se picura 1-2 picaturi de ulei de ricin in fiecare ochi. Are efectul

calmant si cu ajutorul vitaminei A si a altor componente, efect
terapeutic.

Uleiul de ricin are un efect de stimulare a cresterii genelor si

sprincenelor (este o metoda folosita de multe dete. Una dintre ele
este Catherine Deneu).

entru intarirea radacinilor si cresterea parului

Se frictioneaza la radacina cu ulei de ricin. Procedura se aplica seara

inainte de culcare, pentru ca uleiul sa actioneze peste noapte. A doua
zi dimineata se spala bine parul si pielea capului. Tratamentul se face
de trei ori pe saptamina, pina cind se obtine rezultatul dorit. Apoi,
pentru intretinere, se poate aplica tratamentul de doua ori pe luna.

Uleiul de ricin este recomandat in hemoroizi

Pentru ungerea anusului (extern), dar si cite 1-l/2 lingurita intern,

pentru a aa un scaun ce nu irita si nu agraaza hemoroizii.

Cind ombilicul nou-nascutului se cicatrizeaza prea incet, se

recomanda ungerea acestuia cu ulei de ricin.

Uleiul de ricin este foarte potrivit si in tratamentul escoriatiilor,

zgirieturilor, a taieturilor, ulceratiilor, a dirselor eruptii. Cel mai bine
pentru a evita durerile este sa se foloseasca o pana, care se inmoaie
in ulei si cu care se ung locurile afectate.

Pentru a inmuia bataturile si pielea ingrosata

Se ung picioarele de trei ori pe saptamina cu ulei de ricin, dupa ce au

fost bine spalate cu apa calda si sapun. Dupa ungerea cu ulei se
imbraca sosete de bumbac, lasindu-le peste noapte.

Uleiul de ricin se recomanda si in tratamentul papiloamelor,

alunitelor, ca si a pigmentatiei hepatice. Pentru aceasta se
frictioneaza insistent locurile afectate cu ulei de ricin, dimineata si
seara. Efectul se face vizibil dupa aproximativ o luna.

In bronsite si raceli se fac frectii pe piept cu un amestec de 2 linguri

ulei de ricin si 1 lingura terebentina. Dupa ce se frictioneaza bine
pieptul bolnavului, se infasoara bine cu un sal de lina, apoi se
imbraca un tricou gros (din bumbac flausat). In raceli frectia se face
seara, inainte de culcare, iar in faze mai sere - de 2 ori pe zi.

Afectiunile care pot fi tratate cu

ajutorul cartofului si al unor
sucuri de legume

Unul din cercetatorii proprietatilor curative ale legumelor a fost Jean

Valnet. Iata ce spune acest om de stiinta despre unele din legumele
de sezon. Leguma aceasta foarte valoroasa, a carei importanta de
multa vreme nimeni n-o mai ignora, a fost descoperita in Peru, de
catre spanioli, cam pe la 1530 si introdusa, putin dupa aceea, in
Spania si in Italia. Planta nu era apreciata in Franta decit pentru
calitatile ei ornamentale; in secolul al XVIII-lea, Parmentier s-a
straduit s-o introduca in alimentatie. Si nu fara greutati: primii cartofi
aveau un gust acru. Parmentier a perfectionat metodele de semanat si
a inmultit speciile, ceea ce, in cele din urma, i-a permis sa obtina
varietati cunoscute in zilele noastre. Totusi, populatia raminea
neincreza-toare. Pentru a trezi interesul chibzuit sustinut de Ludoc al
XVI-lea, Parmentier a recurs la numeroase subter-fugii. El a
intervenit sa se teze terenuri cu cartofi la periferia Parisului (astazi
cartierele La Porte Maillot si Grenelle) si a pus sa fie pazite in mod
ostentativ ziua, ca sa indemne populatia sa le fure noaptea.

Proprietatile curative ale cartofului

n Sanatos, hranitor, foarte digest (mai ales in cuptor copt in coaja lui)

n Aliment energetic, permis diabeticilor, obezilor si tuturor celor

predispusi la ingrasare

n Aliment de balast, care inlesneste functiile intestinale

n Antiulceros

n Cicatrizant

n Fecula este un topic emolient

Extractul (sucul crud):

n Diuretic

n Emolient

n Calmant si cicatrizant al mucoaselor digestive

n Antispasmodic

In ce afectiuni e indicat

a) Ca leguma:

n Intretinator general al sanatatii

n Artritism

n Obezitate (prin potasiul lui)

n Diabet (inlocuieste piinea: copt in cuptor sau inabusit)

b) Extract crud:

n Gastrite, ulcere gastrice si duodenale

n Dispepsii

n Hepatita si litiaza biliara

n Constipatie, hemoroizi
n Glicozurie si diabet florid

n Scorbut

c) Fecula (uz extern):

n Flegmoane

n Erizipel (brinca)

n Arsuri

n Plagi atone, ulcere ale gambei

n Eruptii, crapaturi

Mod de folosire

Uz intern:

n Tinctura curata: 20 de picaturi in putina apa, de trei ori pe zi,

inainte, in timpul mesei sau dupa mese (doza poate fi ridicata la 40
de picaturi, vreme de citeva zile, daca efectele sint insuficiente).

n Suc de cartof crud: o jumatate de pahar, de patru ori pe zi, timp de

o luna (ulcere gastroduodenale, diabet). Putem sa-i adaugam miere,
suc de morco sau de lamiie. O jumatate de pahar o data sau de doua
ori pe zi, pentru celelalte afectiuni.

Contra parazitilor intestinali: se va minca seara, timp de trei zile,

exclusiv o salata de cartofi amestecati cu 60 g de ulei de nuca.

Uz extern:

n Fecula, in cataplasme, fie pasta, fie in doza de 100 g la litrul de

apa.

n Cataplasme de cartofi cruzi, rasi (arsuri, degeraturi, crapaturi, plagi

atone, ulcere, edeme ale pleoapelor). Putem sa-i adaugam ulei de
masline.

Ar mai fi de retinut urmatoarele:

Sub influenta administrarii zilnice de 1 kg-l,5 kg de cartofi, la

diabetici s-a notat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile,
poliurie, polidipsie) si o ameliorare a starii generale. Actiunea
aceasta s-ar datora compozitiei lui: potasiu, magneziu, acizi - citric si
malic, care atrag o alcaloza.
Dupa modul de preparare culinara, cartofii vor avea o compozitie
diferita.

Astfel:

Cartofi fierti Cartofi prajiti

Apa 75 43,27

Protide 2,58 3,99

Lipide 0,10 6,38

Hidrati de carbon 22,26 44,65

Saruri minerale 1,07 1,73

Valoarea calorica 99 336

Ce este mai digestibil

Rezulta ca sint mai greu de digerat cartofii prajiti. Copti in cuptor,

cartofii sint mai digestibili, caci isi pastreaza cel mai bine
proprietatile si implicit aroma.

La masa de seara, 100-200 g de brinza alba si citiva cartofi la cuptor,

mincati cu coaja lor, reprezinta un regim de sanatate adoptat de
aproape toti taranii.

Atitudinea aceasta este recomandata celor grasi sau celor celulitici.

Cartoful, reamintim, nu ingrasa.

Reteta placintei cu cartofi

Fierbem 1 kg de cartofi in aburi. Ii curatam de pielita, ii strim,

adaugam putina sare si ii framintam cu doua linguri cu faina. Facem
o placinta pe o hirtie presarata cu faina si o tinem in cuptor timp de o
ora. O presaram cu zahar.

Cartofii fierti nu trebuie pastrati mai mult de 24 ore.

Utilizari casnice

n Clei din cartofi: fierbem patru sau cinci cartofi timp de o jumatate
de ora intr-un litru de apa. Adaugam trei sau patru prafuri de alaun
(piatra acra), ca sa asiguram pastrarea.

n Ca sa curatam un vas de un strat de calcar, fierbem indelung in el

coji de cartofi.
n Ca sa curatam geamurile si oglinzile, le frecam cu o felie rotunda
de cartof. Le clatim cu apa si den stralucitoare.

n Ca sa stergem urmele de degete de pe usi, le frecam cu o felie

rotunda de cartof. Apoi stergem bine.

n Apa de la fiertul cartofilor fara coaja curata perfect argintaria.

n Pentru a inora culorile unui covor: il aspiram bine; apoi radem doi
cartofi, ii acoperim cu apa calda si-i lasam sa se infuzeze doua ore. Ii
strecuram si frecam cu grija covorul.

Tratamentul ulcerului gastric si duodenal, al gastritei

In ce ma priveste, de multa vreme tratamentul acestor afectiuni tine

de sucul cartofului, al verzii sau al radacinii de reglisa (lemn-dulce).
Iata fisa pe care am publicat-o in 1974. In urma ei am primit maldare
de scrisori care imi confirmau eficacitatea acestor cure. Le-am
inregistrat cu interes si placere, mai ales ca n-am nici o contributie
personala.

Tip al maladiei psihosomatice (medicina psihosomatica este studiul

perturbarilor psihice de ordin afectiv si al tulburarilor organice care
decurg din ele). Este vorba de o pierdere de substanta a mucoasei
gastrice intilnita cel mai frec-vent la persoanele intre 30 si 50 de ani,
in genere declansata de stari emotionale sau de anumite
medicamente: aspirina, corticoizi, fenilbutazona, anticoagulante
Schimbarile anotimpurilor aduc cu ele o inrautatire.

Simptome

n Crampe, dureri mai mult sau mai putin i in epigastru (golul

stomacului) sau senzatii de foame calmata prin inge-rarea de
alimente sau de alcaline (bicarbonat de sodiu, de exemplu).

n Datorate unui exces de acid clorhidric in stomac.

n Pot fi insotite de hematemeza.

n Evolutie in puseuri, de la 15 zile la sase saptamini, cu acalmii de

mai multe saptamini sau luni.

n Ulcerul poate sa se instaleze la partea inferioara a esofagului si in

prima parte a duodenului (duodenul este intestinul care urmeaza
imediat dupa stomac) si vom avea de-a face cu ulcer duodenal. De
aceea, in medicina, ulcerul stomacului se studiaza sub numele de
ulcer gastroduodenal, cele doua varietati beneficiind de acelasi
tratament.

n Ulcerul stomacului poate sa se transforme in ulcer calos (cu fibroza

retractila) sau in cancer (ulcero-cancer).

n Gastrita (inflamatie acuta sau cronica a mucoasei gastrice), foarte

frecventa, beneficiaza de aceleasi ingrijiri.

Tratamente

Ca in multe afectiuni, tratamentele sint numeroase.

A) Tratamente clasice

n Pansamente gastrice pe baza de bismut, de aluminiu, de silicati de

magneziu si de aluminiu, de carbonat de calciu, de argila.

n Antispasmodice pe baza de beladona sau de atropina (unul dintre

alcaloizii sai), de bromura, preparatele comportind, dupa caz,
valeriana, pasiflora, lotier (dungatea), sulfina, maces

n Infectii intramusculare de diverse produse: preparate feroase, pe

baza de histidina (un acid aminat), de proteine, de gamaglobuline

Tratamentele acestea dureaza, in general, trei saptamini pina la o

luna si se reiau, dupa anumiti autori, timp de mai multe luni, pina la
trei ani.

n Regim: mult mai putin sever decit acum citiva ani. Suprimarea
alcoolului, a tutunului, a mirodeniilor, a acizilor (n alb), a
medicamentelor. ( F)

In rest, alimentatie normala, etind totusi legumele prea bogate in

celuloza iritanta.

Alte sfaturi importante

n Uneori, este necesar sa mentinem bolnavul la pat timp de opt-zece

zile.

n Vindecarea este atestata de starea si de dorintele bolnavului si,

bineinteles, printr-un control radiologic.

n Numeroase cazuri de ndecare au fost obtinute numai prin

pansamente gastrice si prin calmante.

n Ulcerul gastroduodenal poate, de altfel, sa se ndece in mod

spontan.

n In caz de esec vadit: interventie chirurgicala obligatorie.

Tratamentele acestea insuficient cu-noscute au aratat ce pot de multa

vreme si, in marea majoritate a cazurilor, au permis ndecarea
definitiva a ulcerului sau a gastritei. Statisticile noastre se mindresc
cu numeroase rezultate, care se confirma de mai bine de 15 ani.

Local

n Pansamente cu argila: o jumatate lingurita de cafea cu argila intr-o

jumatate de pahar de apa, cu o jumatate de ora inaintea celor trei
mese.

Sau

n Pachete cu: Carbonat Caolin

de bismut

10 g 5 g

Un pachet intr-o jumatate de pahar cu apa inaintea celor trei mese.

n Intre mese, in caz de dureri sau de regurgitatii acide:

Carbonat de calciu 60 g

Magneziu calcinat 25 g

Caolin 60 g

Bicarbonat de sodiu 10 g

Carbonat de bismut 25 g

Lactoza 25 g

O lingurita de cafea in 3/4 de pahar de apa.

Tratamente de fond cu sucuri

Tratamentul: trei saptamini pina la o luna; reinnoit, daca e nevoie (in

48 de ore, in genere, ameliorarea este edenta):

n Suc de varza proaspat extras: 3/4 de pahar cu citeva minute

inaintea celor trei mese;

n Suc de cartof crud proaspat extras: o jumatate de pahar cu citeva

minute inaintea celor trei mese (gresit, sau nu, ma voi feri inca multa
vreme de anumite produse industriale proslate in Elvetia, Germania,
in Franta si pe alte meleaguri. Fiecare gospodarie ar trebui sa aiba, in
bucataria ei, un aparat pentru stors fructe sau legume).

Sucurile acestea nu sint placute la gust; putem insa sa le adaugam cu

folos suc de morco, miere sau o lingurita cu suc de lamiie (trebuie
stiut ca una sau doua lingurite cu suc de lamiie in apa sint suficiente
ca sa opreasca numeroasele acrimi ale stomacului).

n Decoctul de radacina de reglisa (lemn-dulce): 50 g la un litru de

apa; se fierbe 10 minute, apoi se lasa sa se macereze 12 ore. Cite un
pahar de trei ore pe zi.

n Pudra de radacina de reglisa: o lingurita, cu reglisa rasa, intr-o

jumatate de pahar cu apa, luata cu citeva minute inaintea celor trei
mese.

In plus, un calmant vegetal, pe baza de valeriana, de pasiflora, de

dungatea, de sulfina (gen: Antinerveux Lesourd), dimineata si seara.

E nevoie si de o atitudine psihica adecvata

Ulcerul gastroduodenal si gastrita sint sindroame frecvente in

cilizatiile noastre, dar se trateaza foarte bine prin mijloace relativ
simple, raminind sa luam anumite masuri de precautie si o atitudine
psihica adecvata.

Pentru a incheia: sa nu uitam niciodata sa verificam coloana

vertebrala, caci microdeplasarile anumitor vertebre dorsale pot
provoca sau intretine un ulcer.

Parmentier si istoria

Originar din Chilo, arhipelag al Pacificului, la sud de Chile, Patata

incasilor a fost importanta in Spania si in tarile sudului Europei catre
1540. 40 de ani mai tirziu, amiralul englez Raleigh o introduce in
Insulele Britanice si in Tarile-de-Jos. In vremea aceea cartoful trecea
drept toxic pentru om, riscind sa-i dea lepra, si nu servea decit la
hranirea telor.

Un farmacist al armatelor franceze, prizonier in Germania, il

descopera la fiecare masa in gamela lui. Intors in Franta, in 763
spiterul Armatelor, Antoine-Augustin Parmentier (1737-l813), se
incumeta sa faca tot posibilul ca leguma aceasta sa fie adoptata in
Franta, incercind sa gaseasca un leac foametei Dar o olenta opozitie
se declanseaza si, in anumite proncii, se interzice cultivarea tei
daunatoare. Parmentier a izbutit totusi sa-i connga pe Franklin, pe
Lavoisier si pe rege, care isi impodobeste butoniera cu flori de cartof.
In 1771, Academia de Medicina din Paris conchide ca tuberculul e
nedaunator si recomanda folosirea.

Parmentier a fost si din multe alte motive unul dintre primii

specialisti in nutritie dietetica si igiena alimentara. Numeroasele lui
lucrari o dovedesc. Indeosebi studiile despre fermentatia piinii,
despre faini si macinare duc la notiunea piinii complete. Au ramas
celebre analizele facute de el laptelui, cercetarile despre folosirea
frigului pentru conservarea carnii si asupra valorii nutritive a feculei
(amidonul fainii de cartof), lucrarile despre extragerea zaharului
pornind de la strugure (blocada lipsea atunci Franta de zaharul din
trestia de zahar) etc.

In timpul Revolutiei, uitind ca nu mor de foame tocmai gratie

cartofului, bunii francezi isi reamintesc ca Ludoc al XVI-lea l-a
sprijinit pe Parmentier in eforturile lui si-l declara, in consecinta,
dusman al poporului. Parmentier ajunge in fata unui tribunal de
epurare care-l expulzeaza din Paris. Ulterior, Conventia il recheama,
ii decerneaza Coroana cica si il numeste Farmacist Inspector. In
1796, Parmentier intra la Institut.

Cel care, rind pe rind, este numit gradinar, inventator al cartofului

sau agronom moare in 1813 ca Inspector general al serciului
Sanatatii Armatei, membru al Academiei de Stiinte si baron al
Imperiului. Doarme in cimitirul Pre Lachaise, alaturi de La
Fontaine.