www.referat.

ro

DOAMNA OLGA MERILA

FACTORII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA

PERSONALITATII DE-A LUNGUL VIETI.

Psihologul american Gordon Allport defineste personalitatea drept organizarea

dinamica a acelor sisteme psiho-fizice care ii determina gandirea si comportamentul. In
Dictionarul de psihologie (1995) al lui Norbert Sillamy, personalitatea este definita ca
elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de
alta persoana.Personalitatea uman mbin trsturi generale i particulare. Altfel spus,
personalitatea integreaz organismul individual, structurile psihice umane i, totodat,
relaiile sociale n care omul este prins ca i mijloacele culturale de care dispune. De
aceea s-a spus c la nivelul omului integral personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-
cultural , ce se constituie fundamental n condiiile existenei i activitii din primele
etape ale dezvoltrii individuale n societate. Sistemul psihic uman se ncheag la
confluena dintre biologic i socio-cultural i nu poate fi redus doar la una din acestea
deoarece exist legi psihice specifice. Nucleul psihic este totodat rezultat i premis a
dezvoltrii umane, iar psihicul contient este strns legat de toate celelalte compartimente
ale personalitii.

Personalitatea ca organizare distincta a structurilor de adaptare la mediu nu este

formata la nastere, dar se poate spune ca incepe la nastere, iar procesul devenirii ei
continua de-a lungul intregii vieti sub influienta unui cumul de factori.

Intre factorii si conditiile care intervin, trei sunt considerati fundamentali, in

sensul ca lipsa lor ar face imposibila sau ar compromite dezvoltarea pshica.

Primul dintre acesta este ereditatea; definita ca proprietate a organismelor vii de a

transmite urmasilor caracteristicile pe care le-a dobandit de-a lugul filogenezei.
Ereditarea joaca un rol important in conturarea personalitatii. Ansamblul insusirilor
transmise ereditar alcatuiesc genotipul iar interactiunea acestuia cu mediul reprezinta
fenotipul. Biologia contemporana a demonstrat temeinic ereditatea biologica a fiintei
umane.
S-a pus intrebarea daca putem vorbi de o ereditate psihologica. In acest sens au
fost initiate cercetari speciale care au confruntat date privind:
a) particularitati ale parintilor si copiilor;
b) particularitati ale diferitelor generatii;
c) specificul dezvoltarii la cei care s-au nascut cu deficiente ereditare;
d) asemanari si deosebiri intre gemenii monozigoti si dizigoti care s-au dezvoltat in
acelasi mediu sau in medii diferite;
e) stabilire de asemanari si deosebiri intre frati si surori din familii obisnuite;
f) studiul familiilor celebre,asa cum a fost Bach.
Desfasurate de-a lungul timpului acest gen de cercetari a generat pozitii diferite in
ceea ce priveste rolul acordat ereditatii pentru viata psihica umana. Ele au pendulat intre
conceptia transmiterii ereditare a insusirilor si stucturilor psihice si cea a negarii vreunui
rol al ereditatii in geneza psihicului uman.
Psihologia contemporana, generalizand propriile cercetari si sprijinindu-se pe
datele biologiei moderne a cucerit o pozitie avansata in ceea ce privesre rolul ereditatii
pentru dezvoltarea psihica. In primul rand s-a eleminat tendinta de a considera contributia
ereditatii in sine, izolata de interactiunea cu ceilalti factori, conceptie apartinand gandirii
biologice actuale. In acest sens, B.Inhelder si colaboratorii sai subliniaza: biologia
moderna nu mai accepta granite absolute intre mecanismele genetice si cele fenotipice si
admite o anumita interactiune intre ele.
R.Zazzo subliniaza ca este mai corect sa se vorbeasca, nu de o ereditate
psihologica, pe care in momentul de fata, la nivelul actual de dezvoltare a mijloacelor de
investigatie, este foarte putin posibil sa se demonstreze, ci de rolul ereditati in
activitatea psihica sau de premisele ereditare pentru viata psihica.
Chiar aceste premise ereditare au o raportare variabila la procesul de constuctie
pshica, in sensul ca aportul lor difera in functie de:
- natura proceselor psihice ;
- dupa gradul de complexitate;
- etapele mai timpurii ale ontogenezei se caracterizeaza prin participarea mai mare
a mecanismelor ereditare;
- spcificul unor componente psihice care au o puternica baza nativa asa cum sunt
aptitudinile;
- derularea cu un ritm mai crescut a programului de maturizare biologica in anumite
etape de viata.
Insasi zestrea ereditara nu este statica ci se afla in plina functionare. Fiind la inceput
doar o potentialitate cu virtualitati functionale polivalente, directia si calitatea dezvoltarii
sale va depinde de interactiunea cu ceilalti factori; in lipsa acestora, disponibilul naiv
putandu-se pierde.
Ereditatea este considerata un factor necesar dar nu suficient pentru dezvoltarea
psihica umana. Insusi procesul realizarii programului ereditar si al maturizarii functionale
este influientat de calitatea si cantitatea relatiilor cu ambianta.(P.Osterrieth) Tot el
sublinieaza ca : Transferul ereditar nu priveste probabil caracteristicile psihologice
preconstituite si bine circumscrise, asa cum se crede adesea cu oarecare naivitate, ci
mai curand elementele de sensibilitate si de reactivitate care se combina si interactioneaza
pentru a da nastere la caracteristici comportamentale determinate.
Zestrea ereditara a omului este polivalenta si larg nedeterminata si aceasta explica
plasticitatea si adaptabilitatea extraordinara a sa.

Cel de-al doilea factor este mediul, definit adesea ca totalitatea a influentelor
naturale si sociale, fizice si spirutale, directe si indirete, organizate si neorganizate,
voluntare si involuntare care constituie cadrul in care se naste, traieste si se dezvolta(P.
Golu, 1984) fiinta umana pentru intreaga sa viata.
Sunt numeroase cercetari care demonstreaza valoarea acestui factor si anume:
a) studiul comportamentului copiilor crescut de animale;
b) urmarirea corelatiei dintre nivelul inteligentei copiilor si calitatea mediului familial sau
a celui institutionizat.
c) analiza comparativa intre gemenii monozigoti crescuti in familii cu conditii socio-
culturale diferite;
d) cercetari asupra evolutiei numarului de personalitati cu activitate stiintifica remarcabila
in corelatie cu avansul socio-economic si cultural al comunitatii umane;
e) investigarea in detaliu a unor particularitati ale personalitatii si specificul mediului
familial.
Mediul este cel care sustine si creeaza ocazii de manifestare a particularitatilor
psiho-comportamentale.Cele mai importante pentru viata psihica sunt componentele
socio-culturale ale mediului.
Modul de viata al unei colectivitati, profesiile practicate traditiile, obiceiurile,
libertatile si interdictiile, toate acestea vor avea o importanta majora in structurarea
personalitatii cuiva. Considerand mai analitic categoriile de influiente exercitate de mediu
(P. Golu) se pot distinge urmatoarele tipuri:
a) socio-economice vizand conditiile materiale de existenta;
b) socio-profesionale reprezentate de statutele si rolurile profesionale;
d) socio-culturale adica mijloacele de instruire, educare, acces la cultura;
e) socio-afective constand in frecventa si natura contactelor cu cei din jur, cu atmosfera si
climatul socio-afectiv care genereaza si intretin trairi emotionale de o anumita calitate,
formeaza atitudini si reglaje corespunzatoare.
Aceste tipuri de influente se exercita nuantat ca frecventa si continut in mediile pe
care le traverseaza simultan si succesiv fiecare fiinta umana de-a lungul vietii sale.
Sintetizand rolul mediului in dezvoltarea psihica, trebuie sa retinem urmatoarele:
a) este primul mare transformator care actioneaza asupra fondului ereditar si da
astfel continut uman vietii psihice;
b) este factorul de socializare punand la dispozitia fiintei umane o gama larga de
modele de comunicare si actiune;
c) indeplineste o functie de enculturale pentru ca participa la formarea acelor
capacitate psihice;
d) da semnificatie comportamentelor individului si le stimuleaza sa acceada la
dezvoltarea de tip uman;
e) genereaza valori si criterii care contribuie la formarea dimensiunilor orientative
fundamentale ale personalitatii;

Educatia este cel de-al treilea factor determinant si poate fi definita ca ansamblul de
actiuni si activitati care integreaza subiectul ca factor activ si care se desfasoara
sistematic, unitar, organizat, avand un continut cu necesitate definit de societate si
condusa de factori competenti, special calificati.
Educatia trasmite imagini si idei, cunostinte si structuri de gandire, valori morale si
estetice, norme si principii de comportament, modele atitudinale si relatii interumane(P.
Golu) si formeaza astfel, capacitate cognitive afective si volitive si stucturi de
personalitate. Educatia indeplineste urmatoarele roluri:
a) da continut vieti psihice;
b) formeaza mecanismele superioare ale acesteia;
c) dezvolta optim toate disponibilitatile ereditare si construieste dimensiunile
personalitatii;
d) preia si directioneaza convergent cu scopurile ei, influentele mediului.
Educatia este considerata factorul optim determinant al dezvoltarii psihice, ea
alegand perspectiva ce urmeaza a fi propusa si insuflata dezvoltarii (M. Zlate).
Educatia detine un rol hotarator in procesul extrem de complex al devenirii finite
umane.
Am analizat pe rand rolul fiecaruia dintre factorii fundamentalii insa trebuie sa
intelegem ca numai relatia interactiva a lor asigura dezvoltarea deplina a fiintei umane.

Interactiunile variate dinte acesti determinanti.

Interventia celor trei factori la care ne-am referit, nu se produce ca o simpla intalnire
mai mult sau mai putin exterioara vietii psihice, ci relatia lor este de interactiune larga,
variata si continua, in cadrul activitatii reale desfasurata de subiect, si cel mai mult in
contextul invatarii, considerata in acceptiunea sa cea mai larga ca insusirea de catre
organism a unor raspunsuri la agenti pentru care nu detine posibilitati ereditare (A.
Tuciov,1973). Trebuie sa intelegem ca numai relatia interactiva a lor asigura dezvoltarea
deplina a fiintei umane. Acest optimism implica cel putin trei conditii de baza:
a) sa existe o concordanta in timp intre programul de crestere maturizare si
momentul interventiei factorilor de mediu si educatie. Numai in aceste conditii se asigura
receptivitate sporita si asimilare crescuta a anumitor stimuli din mediu, iar actiunea acestora
din urma, valorifica deplin disponibilitatile ereditare ale fiintei umane. Cand influientele
formative intervin prea tarziu, exista riscul pierderii pentru totdeauna a diponibilitatilor unei
perioade sau a unui stadiu. Cercetarile au aratat ca prescolaritatea este o perioada favorabila
formarii unor abilitati de baza pentru muzica, pictura, coregrafie, sport, limbi moderne, unele
capacitati de gandire, comunicare verbala, si care nu trebuie pierduta.
b) Interactiunea optima a factorilor fundamentali presupune in afara cores-
pondentei in timp a actiunii lor, si o concordanta sub raport cantitativ si calitativ a
influientelor mediului si educatiei cu potentialul ereditar dintr-un anumit stadiu. Prin urmare,
atat in familie cat si in gradinita sau in scoala activitatile si influientele bogate, variate si
interesante potrivite prin continut si modul de desfasurare a posibilitatilor copilului, vor
asigura dezvoltarea buna a acestuia. Cand influientele de mediu, mai ales, sunt inferioare,
cand copii sunt insuficient antrenati in activitati cu potential formativ, cand se comunica
putin cu ei, nu sunt stimulati de adultii din jur, dezvoltarea lor va fi marcata de serioase
limite. In acest caz subsolicitarea face sa se piarda o parte insemnata a potentialului ereditar
al unei perioade, al unui stadiu.
c) corespondenta cantitativa si calitativa a influientelor si activitatilor mediului si
educatiei cu potentialul ereditar este cu adevarat favorabila dezvoltarii psihice a copilului
daca se raporteaza atat la posibilitatile sale prezente, cat si la cele viitoare, si mai precis la
ceea ce L.S. Vagotski numea zona proximei dezvoltari.
S-a considerat ca aceasta interactiune optima a factorilor fundamentali ai dezvoltarii
psihice este una din cele mai importante legi generale care genereaza acest vast proces (T.
Cretu, 1994).
mpreuna cu factorii fundamentali, acioneaza muli altii iar pe unii dintre acestia i
punem numai complementari.
 Prin interventia lor, ei nuanteaza si individualizeaza complexul proces al
dezvoltarii psihice, marcheaza drumul de viata al fiecaruia. n aceasta categorie
includem: evenimentele de viata, emergenta nssi a vietii psihice, autodeterminarea de
care este capabila fiinta uman la un moment dat.
Emergenta psihica const n faptul c structurile psihocomportamentale care sunt
active, vii, dinamice, autoreglabile si autostructurabile pot duce, ele nsele, la noi efecte
de dezvoltare. Acesta explica faptul ca unii copii i tineri care provin din familii modeste
i au conditii mai putin favorabile ajung n viat persoane talentate, cu rezultate
remarcabile n anumite domenii fra ca n familia lor si n generatiile anterioare sa fie
altcineva cu caracteristici asemanatoare . Autodeterminarea este acel factor al
dezvoltarii psihice umane care se manifesta pe deplin atunci cand se dezvolta structurile
autoreglatoare ale personalitaii. Ea se exprima n selectia interactiunilor cu ambianta,
cutarea constienta si voluntara a noi surse de cunoastere, initierea i experimentarea
unor activitti, proiectarea i realizarea unor schimbari ale nsusirilor i structurilor
propriei personalitti.
Personalitatea nu este prezenta la nastere. Ea se formeaza treptat incepand cu
varsta de trei ani,cand se cristalizeaza bazele sale.Treptat, apar de-a lungul celorlalte
stadii,diversele ei componente astfel ca in adolescenta se ajunge la o organizare unitara.
Personalitatea nu este un simpu aspect al vietii psihice a omului ci, este totalitatea
de componente diverse si foarte numeroase,este un intreg da coerenta conduitei omului si
de aceea personalitatea este unica si originala la fiecare.
Personalitatea este puternic determinata si comditionata de existenta sociala a
omului,si este influentata determinativ de particularitatile micro-mediului si macro-mediului
in care se desfasoara viata fiecaruia.
O data formata ,o insusire de personalitate se manifesta timp idelungat si deci are
stabilitate.Sunt unele insusiri de personalitate care sunt prezente toata viata, chiar daca
suporta unele modificari cu varsta, asa cum sunt cele temperamentale
Totodata insusirile de personalitate nu raman rigide dupa ce au fost formate; daca ar fi
asa ar putea sa impiedice adaptarea omului.Ele dispun de oarecare plasticitate se
manifesta nuantat in functie de situatie.De exemplu,o persoana caracterizata prin spirit
democratic se manifesta diferentiat cand este vorba de activitatea sa politica unde se cer
pozitii contrare fata de o anumita conceptie si astfel in relatia cu colegii ,in cadru unei
dezbateri profesional.
In fine,procesul dezvoltarii pshice fiind specific, proprie,personal,la fiecare va
genera insusiri sau trasaturi de personalitate care sunt caracteristice,definitorii pentru
fiecare.

Dinamica dezvotarii personalitatii de-a lungul vietii

Toate insusirile la care ne-am referit nu sunt dispuse alaturi unele de altele si
astfel sa formeze personalitatea. Ele au o anumita organizare si un anumit mod de a se
manifesta impreuna, inter-corelat, independent.Psihologia a elaborat modele ale
organizarii personalitatii ,modelele sunt legate de diversele teorii asupra vietii psihice si
deci exista mai multe teorii si mai multe modele:
-Modelul psihanalitic a fost elaborat de S .Freud si presupune existenta a trei
niveluri aflate in stransa legatuta:sine-le, eu-l, supraeul.
 - Sine-le contine toate imboldurile launtrice,pulsiunile instinctele.Este primul
nivel care se dezvolta inca de la inceputul vietii,fiind aproape existent la copilul mic.
-eu-l se construieste treptat si are rolul de a satisface instinctele sinelui intr-un
mod acceptat de societate,si cu respectare pincipiului realitatii.
-supraeul apre pe masura ce copilul creste. El contine cerintele parintilor si ale
societatii cu privire la ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa faca copilul. Are un rol
reglator relativ titanic si este in conflict cu sinele.
Eul mediaza relatia dintre sine si supraeu. Intreaga dezvoltare pshica a fiintei
umane se datoreaza relatiilor dinamice dintre aceste instante,felul in care se realizeaza
echilibru intre ele.Cand aceste relatii se tulbura apare inadaptarea si chiar boala pshica.

Modelul factorial a fost elaborat in urma cercetarii unor esantioane de

comportament care s-au dovedit a avea o sursa comuna,o modalitate constanta de
manifestate a personalitatii care a fost numita factor. In acest caz,personalitatea este un
asamblu de factori.H.J.Eysenck,a descoperit factorii cei mai generali asa cum sunt
introversia-extroversia,dupa care oamenii se pot diferentia.
Extoversia reprezinta orientare dominanta catre exterior,intrarea usoara in relatii de
comunicare cu altii,interesul pentru reactiile celorlalti la ceea ce face acea
persoana,placerea de a fi cu altii iar introversia se manifesta contrar.
Modelul ierarhic este legat mai ales de numele lui G.W.Allport, acesta a
clasificat,trasaturile de personalitate dupa:a)intensitatea ;b)frecventa cu care se manifesta
in comportament;c)locul ocupat in relatia cu alti factori,si a gasit ca unele sunt cardinale
si se afla in primul plan al organizarii personalitatii.
Atat modelele factoriale cat si cele ierarhice au propus cercetarea analitica a
personalitatii si urmarirea numeroase trasaturi facand adesea dificil acest proces. De
aceea a aparut o noua orientare in abordarea personalitatii contand de la trecerea
stadiului analitic la cel sintezic al acesteia.
Aceasta teorie a fost numita ,,Big Five(Marele Cinci) si a propus urmatorii cinci
factori:
1.Extroversia se refera la orientarea catre altii,implicarea usoara in relatii de comunicare
si in actiuni cu altii,sociabilitatea.
2.Agreabilitatea consta in comportamente pre-sociale in calitati care plac celorlalti.
3.Constiinciozitatea se refera la felul in care o persoana trateaza sarcinile activitatilor in
care se inplica, a celor profesionale si de viata, daca manifesta ordine
,disciplina,responsabilitate.
4.Stabilitate emotionala se refera la calm, multumire,stapanire de sine sau,invers,
anxietate,depresie,instabilitate.
5.Cultura sau intelectul care presupune deschiderea la invatare si experienta,creativitate,
inventivitate.

Dezvoltarea personlitatii
In viziunea lui Freud, in primii 5 ani de viata idividul parcurge cateva stadii de
dezvoltare,care ii va infuenta personalitatea.Aplicand o definitie largita sexualitati , el a
denumit aceaste perioade stadii psihosexuale.
 Freud a denumit primul an de viata stadiul oral al dezvoltarii psihosexuale. Pe
parcursul acestei perioade,copii obtin placerea in timpul alaptari si a suptului, asa ca
incep sa puna in gura orice obiect pe care il au la indemana. Al doilea an de viata este
considerat inceputul stadiului anal, perioada in care placerea este obtinuta atat in timpul
defecatiei,cat si atunci cat acest act este amanat. In stadiul falic, intre 3si 6 ani, obtinerea
placerii se coreleaza cu descoperirea organelor genitale.In acesta perioada, copiii observ
diferenta intre barbati si femei si isi directioneaza inpulsurile sexsuale catre parintele de
sex opus.
Tot in acest stadiu copii se confrunta si cu conflictul oedipian pe care Freud il
descrie mult mai clar in cazu baietilor. In jurul varstei de 5-6 ani, impulsurile sexuale ale
acestora sunt indreptate catre mama,motiv pemtru care tatal este perceput ca fiind un
rival pentru obtinerea afectiunii mamei. In conceptia lui Freud, baiatul se teme ca tatal se
va razbuna castrandu-l. Aceasta teama,denumita teama de castrare,este considerata
prototipul tuturor anxietatilor ulterioare, provocate de dorinte interzise. Fetele parcurg si
ele acest proces-avand drept identificare cu mama-singura diferenta ca in acest caz
procesul este mai complicat si chiar mai problematic.
Rezolvarea conflictului oedipian marcheaza sfarsitul stadiului falic, urmat de o
perioada de latenta care dureaza de la 7 la 12 ani. In cele din urma trecand prin
pubertate si adolescenta,se ajunge la stadiu genital,faza adulta a sexualitatii mature.
Freud sustine ca ca aparitia unor probleme in oricare din aceste stadii poate opri
( sau fixa) dezvoltarea individului ,ceea ce are efecte de durata asupra personalitatii.
De aseamenea, structura personalitatii umane este relativ fixa .In conformitate cu
teoria psihanalitica, personalitatea noastra este determinata in primul rand de tendinte
inascute si de evenimentele petrecute in timpul primului an de viata. Numai psihanaliza
extensiva poate anula consecintele negative ale unei experiente timpurii,si aceasta in
anumite limite.Tot in conformitate cu aceasta teorie,omul este relativ pasiv.Chiar daca eul
reprezinta o structura activa, luptand cu tendintele pe care le exprima sinele sau supraeul,
atata timp cat cea mai mare parte a acestei confruntari se petrece la nivelul
inconstientului, posibilitatea noastra de interventie este relativ redusa.Pentru Freud,
sanatatea psihologica presupune controlul ferm, dar flexibil, exercitat de eu asupra
inpulsurilor sinelui, iar scopul psihanalizei este ca,, acolo unde se afla sinele, sa se
instaureze eul.

 BIBLIOGRAFIE
T. CRETU, ,,Psihologie generala, Editura Credis, 2001
T. CRETU, Psihologia varstelor, Editura Credis, 2001
R.ATKINSON, Introducere in psihologie, Editura tehnica, 2004
M. ZLATE, Fundamentele psihologiei Editura Prohumanitatea,2000
INTERNET

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate