Pacientul de sub pielea ta- Emily

...zilele trecute am discutat cu unul dintre profesorii mei despre direcia oarecum
eronat dar mult propovduit de muli profani ce spune c noi lucrm cu
mintea oamenilor care ne intr n cabinet. Cazul de mai jos arat ct de mult
lucrm de fapt cu mintea noastr pentru a ne putea ajuta pacienii, i asta pentru
c ei nu intr doar n cabinet, ei intr n noi.
V invit s-o cunoatei pe Emily i s-i cunoatei tririle analistului ei, triri care
odat explorate au adus ntrebri evolutive n procesul analitic al pacientei.

Conceptualizarea intrapsihica a psihanalizei freudiene il prezinta pe pacient ca

fiind sfa s iat de o lupta interna feroce. Impulsuri periculoase fac presiuni pentru a
se exprima; mecanisme de apa rare puternice sunt ridicate impotriva acestor
impulsuri. Lupta obositoare intre aceste forte interne isi ia energia din
posibilitatea de a tra i o viata mai satisfa ca toare. Scena actiunii se afla in lumea
interna a pacientului. Insa in termenii interpersonali ai lui Sullivan, pacientul
este privit ca incerca nd din ra sputeri sa isi pa streze sentimentul de siguranta in
interactiunile cu ceilalti. Relatiile din trecut au avut drept rezultat umilirea s i
durerea profunde; astfel, sau dezvoltat operatiuni de siguranta pentru a tine la
distanta acest tip de pericole in relatiile prezente. In conceptia lui Sullivan, scena
actiunii se afla in interactiunile pacientului cu ceilalti.
Rolul analistului, as a cum il intelegea Sullivan, este de al ajuta pe pacient sa
devina din ce in ce mai cons tient de modul in care participa la aceste interactiuni.
Pacientul incepe sa observe tra sa turile semnificative pe care le evitase cu
asiduitate. El ajunge astfel sa isi dea seama de gradul in care eforturile sale de a
controla anxietatea pe termen scurt ajung sa reprezinte pe termen lung o piedica
in calea unei vieti mai satisfa ca toare. Relatia pacientului cu analistul
reprezinta adesea un mijloc important prin care se demonstreaza
tra sa turile autoconstra nga toare ale operatiunilor caracterologice de
siguranta. Sullivan a atras atentia asupra inevitabilita tii ca pacientul sa puna in
scena tipare interpersonale importante in aceasta relatie. Cu toate acestea,
Sullivan nu a privit relatia analitica in sine ca reprezenta nd o caracteristica
centrala a aborda rii lui tehnice. Acest lucru a fost la sat in ma inile teoreticienilor
interpersonalis ti care iau urmat.
Analiza lui Emily, o ta na ra extrem de talentata s i extrem de obsesionala ,
ilustreaza felul in care tiparul de relationare al unui pacient poate fi jucat
cu analistul. Emily a apelat la terapie datorita dificulta tilor ei de a stabili relatii
satisfa ca toare cu alti oameni, ata t ba rbati, ca t s i femei. Avea tendinta sa -s i
anuleze inta lnirile din motive pe care nu le intelegea; se trezea ca este enervata
s i lipsita de ra bdare in relatie cu ceilalti. Emily era talentata s i avea succes in
multe arii ale vietii ei, in toate acestea lucra nd independent. Avea tendinta sa
simta ca majoritatea activita tilor ei serviciul, treburile casnice sau actele
sexuale ar fi putut fi duse la bun sfa rs it intro maniera mai eficienta daca le-ar
fi fa cut singura , fa ra sa se bazeze pe ceilalti. Era ata t de buna in ceea ce fa cea,
inca t principiul acestei atitudini pa rea sa se demonstreze la nesfa rs it.
Emily s-a implicat in procesul analitic in maniera eficienta ce ii era caracteristica .
A identificat ariile problematice, ducea un travaliu intens pentru a prezenta s i
explora materialul relevant, ata t din trecut, ca t s i din prezent, ava nd revelatii
introspective interesante s i adesea utile. Procesul analitic se derula ata t de
bine, inca t i-a luat destul de mult timp analistului sa -s i dea seama ca se
simtea cumva in afara lui s i ca se simtea descurajat de Emily sa spuna prea
mult. Atunci ca nd vorbea, Emily tinea cont de mesajul lui s i pa rea sa se
foloseasca de el. Insa analistul incepea sa -s i dea seama din ce in ce mai mult de
faptul ca se simtea intotdeauna ca s i cum ar fi intrerupt ceva in care probabil nu
ar fi trebuit sa intervina . S i-a concentrat atentia asupra acestui proces s i a
inceput sa sesizeze modalita tile subtile prin care Emily reus ea sa transmita
aceasta impresie: ea isi fa cea un plan inainte de fiecare s edinta, iar
minutiozitatea cu care urma acel plan s i felul in care isi elabora ra spunsurile fata
de analist ii intorceau la pla ngerile ei initiale.
Analistul a intrebat-o pe Emily despre ceea ce simtea in momentul in care el
incepea sa vorbeasca : el avea impresia ca Emily se simtea cumva mereu
intrerupta . La inceput, Emily a respins imediat aceasta observatie, ca s i cum ar fi
vrut sa il asigure pe analist ca ii aprecia eforturile. In cele din urma , Emily a
reus it sa reflecteze mai mult asupra acestor momente s i a inceput sa realizeze
conflictul intern pe care il tra ia in privinta posibilelor contributii ale analistului.
Pe de o parte, s tia ca apelase la terapie pentru ca avea nevoie de ajutor s i aprecia
mult capacita tile profesionale ale analistului. Dar pe de alta parte, ea functiona in
analiza la fel cum functiona in toate situatiile interpersonale, s i anume ava nd
convingerea profunda ca ea ar face mai bine singura orice lucru ar trebui sa fie
fa cut. Ori de ca te ori analistul vorbea, ea se simtea scoasa de pe drumul ei. Atunci
ca nd vorbea despre preocupa rile ei s i asocia pe marginea diverselor subiecte,
Emily era ca o mas ina rie care functiona intr-un mod productiv. Dar daca
analistul incepea sa vorbeasca , aceasta insemna ca ea trebuia sa aiba de-a face cu
el, cu ga ndurile lui, care nu puteau fi altceva deca t o distragere de la scopul ei, de
la propriul ei drum de urmat. Fa ra indoiala , ea se afla acolo deoarece voia sa -i
s tie ga ndurile, as a ca fa cea eforturi sa asculte s i sa le ia in calcul. Insa , fa ra s-s i
dea seama, Emily simtea o puternica presiune interna de a lucra fa ra a tine cont
de ga ndurile analistului, ca t mai cura nd cu putinta, as a inca t sa poata progresa in
maniera ei obis nuita s i solitara .
Care era oare paradigma acestor operatiuni de siguranta pe care Emily s i
analistul ei le-au identificat in tiparele curente de relationare? Pa rintii lui Emily
erau ama ndoi extrem anxios i s i aveau manifesta ri emotionale intense. Tata l, un
om de afaceri care trecuse prin cicluri de mari succese s i es ecuri catastrofice, era
extrem de preocupat de sine s i avea putin timp sa se ocupe de copii. Dintre cei
trei frati ai lui Emily, doi au mers pe urmele tata lui lor in ceea ce prives te
activitatea profesionala ; preocupa rile lor personale pa reau sa fi fost inghitite de
va rtejul generat de activita tile s i anxietatea tata lui. Mama lui Emily era privita ca
fiind imbecila s i incompetenta . Era permanent panicata in lega tura cu suis urile s i
cobora s urile afacerilor sotului ei, din care ea era exclusa , s i astfel apela disperata
la Emily pentru a obtine o reasigurare. Niciunul dintre pa rinti nu pa rea capabil
sa fie atent la nevoile lui Emily; ei pa trundeau in lumea ei numai atunci ca nd
aveau nevoie de ceva de la ea.
Aceste procese din prezent s i ra da cinile lor in trecut sau clarificat s i au devenit
mai disponibile pentru Emily pentru ca ea sa poata reflecta asupra lor; in acest
moment, analistul a intrebat-o daca s i-ar putea imagina ca este posibil ca el
sa prezinte o idee care iar aduce ceva util, pe care niciunul dintre ei nu s i-l
imaginase anterior. Fa ra indoiala , Emily ar fi putut sa ra spunda din reflex
afirmativ la o astfel de intrebare. Insa explorarea analitica a manierei ei de a-s i
pa stra securitatea prin controlarea accesului celorlalti la procesele ei de ga ndire
a ajutato sa devina mai cons tienta de felul in care functiona. Reflecta nd mai
mult la acea intrebare, Emily s i-a dat seama ca t de putin permitea ea, in
realitate, sa existe posibilitatea de a obtine ceva deosebit de util de la
altcineva; de asemenea, s i-a dat seama de felul in care se controla pentru a-
s i dirija propria experienta in as a fel inca t o astfel de posibilitate sa fie
extrem de improbabila . Mentinerea sigurantei in prezent ii submina pe
termen lung s ansele de a-s i la rgi gama de relatii care sa ii amplifice senti-
mentul de siguranta. (...)

Putem privi acum tratamentul lui Emily intro noua lu mina cea a perspectivei
interpersonale contemporane.
Am mentionat faptul ca ea a inva tat, in relatia cu pa rintii ei, ca nu este
posibil ca toti ceilalti oameni sa contribuie cu ceva pozitiv la experienta ei,
s i ca era nevoie ca aces tia sa fie manipulati cu atentie s i indepa rtati.
Analistul a putut sa ii descrie lui Emily modalitatea ei caracteristica de a
interactiona cu ceilalti s i felul in care aceasta modalitate era in contradictie
cu faptul ca Emily cerea ajutor de la analist. Cum a ajuns insa analistul sa
inteleaga acest lucru?
Toate relatiile importante din viata lui Emily urmau acelas i tipar. Ea isi tinea
pa rintii, prietenii apropiati s i iubitii la o distanta bine calculata de centrul vietii
ei: propria ei productivitate intensa , izolata . Ea era prezenta in relatiile cu
ceilalti, sesiza care erau lucrurile de care aces tia aveau nevoie de la ea s i le oferea
cu eficacitate. Avea tendinta sa ii priveasca pe ba rbatii cu care avea relatii ca
fiind excesiv de dependenti s i de adezivi s i, potrivit felului in care ea ii descria,
chiar pa reau sa fie in acest fel. Ii resimtea pe toti cei cu care interactiona ca vra nd
cumva foarte mult de la ea s i era ma ndra de us urinta cu care ii putea ajuta. Tra ia
o reala uimire atunci ca nd iubitii sau prietenii intrerupeau relatiile cu ea
deoarece simteau oarecum o lipsa de implicare din partea ei.
Analistul tra ia impresia ca este tratat de Emily cu condescendenta. Serviciul pe
care il avea Emily prespunea ca ea sa fie periodic plecata din oras , fa ra sa fi
existat un plan anterior stabilit in acest sens; acest aspect o determina sa il sune
pe analist pentru a anula sau reprograma s edintele. Atunci ca nd analistul o
suna pe Emily in urma unui apel ratat al acesteia, el era nevoit sa ia lega tura cu
secretara ei, care se purta cu analistul la fel cum se purta cu clientii lui Emily:
secretara pa zea cu grija timpul pretios al s efei ei importante, ava nd un us or aer
de condescendenta fata de cei care incercau sa pa trunda cu forta in programul ei.
As a cum am mentionat mai sus, analistul avea impresia ca Emily putea sa
conduca singura intreaga s edinta. Cu toate acestea, el ga sise o cale de a
intra in contact cu ea ce pa rea eficienta . Totus i, a inceput sa observe faptul
ca exista o ciudata lipsa de continuitate intre felul in care se simtea la
finalul unei s edinte s i felul in care se simtea la inceputul urma toarei
s edinte. In general, la finalul s edintelor avea un sentiment de implinire s i
de conexiune cu Emily. Atunci ca nd ea revenea pentru s edinta urma toare,
pa rea intotdeauna oarecum distanta s i putin confuza cu privire la ce ca uta
ea acolo. Adesea, ea nu isi amintea s edinta precedenta s i uneori incepea
prin a spune ceva de genul S i asta zi despre ce vorbim? ca s i cum
ajunsese la o inta lnire a ca rei agenda fusese intocmita de altcineva. Atunci
ca nd ii era clar ca analistul nu avea nimic de propus, devenea evident faptul ca
Emily avea in mod invariabil un aspect asupra ca ruia sa lucreze iar travaliul ei
era foarte productiv. Acest fel de incepere a s edintelor ia atras atentia analistului,
intruca t pa rea ceva ciudat, aproape ritualizat, insa al ca rui efect era de a crea
impresia ca il inta lnea pentru prima data pe analist.
Analistul devenea din ce in ce mai cons tient de anumite caraceristici ale felului in
care o resimtea pe Emily. In pofida eforturilor lui de as i pa stra demnitatea
profesionala , se simtea revoltat de felul in care Emily s i secretara lui il tratau
de acele aluzii permanente ca timpul ei s i insa s i existenta ei erau mai importante
deca t timpul s i existenta lui. De asemenea, analistul a devenit cons tient de o
presiune subtila , insa din ce in ce mai evidenta de a se face util lui Emily, de a
pa trunde in travaliul ei autonom, de a fi important pentru ea. A inceput sa
realizeze faptul ca inceputurile ritualizate ale s edintelor s i
discontinuitatea conexiunii emotionale dintre s edinte erau menite s-i
nege impactul s i chiar s-l nege pe el insus i. Era ca s i cum valoarea eforturilor
lui precedente se evaporase, iar el trebuia sa o ia de la capa t, la nesfa rs it.
Aceste autoobserva ri s i reflectii l-au ajutat pe analist sa inteleaga tiparele lui
Emily de a interactiona cu ceilalti. Ea se purta cu analistul la fel cum se purta cu
toata lumea: nu se as tepta la nimic deosebit de util, intelegea care erau nevoile
lui, avea grija sa le inta mpine, iar apoi isi vedea de drum. Analistul a putut sa isi
utilizeze reactiile fata de Emily (contratransferul) ca sursa pentru construirea
unor ipoteze legate de modul in care ea isi structura relatia cu el de-a lungul unor
linii caracteristice.
Analistul a inceput sa ii prezinte lui Emily impresiile lui legate de faptul ca ea il
tinea la distanta, ca il la sa cu greu sa intervina s i ca aportul lui se risipea pa na la
urma toarea s edinta. Desigur, nu i-a prezentat toate aceste lucruri in acelas i timp,
ci treptat s i manifesta nd ceva ce el simtea ca fiind compasiune fata de anxietatea
ei subiacenta s i fata de nevoia ei veche de a pune in functiune aceste operatiuni
de siguranta. Emily a reactionat in doua feluri: uneori se simtea ra nita s i cu
adeva rat uimita de faptul ca analistul se simtea dispretuit de ea, in conditiile in
care ea se stra duise ata t de mult in calitate de pacient. Alteori ra spundea intr-o
maniera intelega toare s i grijulie, ca s i cum ar fi vrut s-l asigure pe analist ca el
are intr-adeva r ceva de oferit. Treptat a inceput sa fie evident faptul ca existau
multe feluri in care Emily il resimtea pe analist ca fiind similar prietenilor s i
iubitilor ei ca pe cineva care avea nevoie sa se simta dorit, care era excesiv de
solicitant s i care avea nevoie de reasigura ri.
Cum am putea oare sa conceptualiza m convingerile lui Emily legate de
vulnerabilita tile analistului s i de necesitatea de a le gestiona cu grija ? Erau
acestea oare o forma de transfer? In modelul clasic freudian, acestea ar fi fost
considerate deplasa ri in timp, adica fragmente ale istoricului pacientului
nuantate de scopurile sexuale s i agresive care erau suprapuse cu experienta din
prezent cu analistul. Iar Sullivan le-ar fi conceptualizat similar, ca reprezenta nd
fragmente deplasate ale integra rilor interpersonale timpurii, sesizate de analist
prin intermediul propriei lui participa ri din prezent.
Un analist contemporan de orientare interpersonala va porni de la premisa
ca aceste convingeri ale lui Emily legate de analist isi aveau probabil
ra da cinile in interactiunile ei reale cu el din prezent. Cu toate ca are o
forma ce corespunde tiparelor din trecut, transferul pacientului este privit
ca fiind o reactie vie la prezenta s i comportamentul real ale analistului; la
fel, contratransferul analistului este privit ca fiind o reactie vie la prezenta
s i comportamentul real ale pacientului.
In acest cadru de referinta, independenta aroganta a lui Emily s i superioritatea
productiva au avut un impact inevitabil asupra impresiei pe care analistul o avea
in prezenta ei, acesta simtin duse subminat in privinta a ceea ce avea el de oferit.
El a incercat sa se impace cu propria lui anxietate, insista nd in a ga si o cale de a
intra in travaliul ei solitar, de a se face util. Ea a tra it experienta acestei presiuni
din el in aceeas i maniera in care resimtea presiunea pentru contact a oamenilor
din jurul ei ca pe o cerinta indispensabila ca ea sa -l faca pe cela lalt sa se simta
reasigurat, as a inca t ea sa se poata intoarce la activita tile ei importante.
Din perspectiva freudiana s i cea interpersonala clasica , implicarea
emotionala a analistului in aceste interactiuni cu Emily reflecta o
indepa rtare de la ceea ce analistul ar trebui sa faca : adica sa observe s i apoi
fie sa interpreteze, fie sa puna intreba ri dintr-o pozitie neutra din punct de
vedere emotional. Insa din perspectiva interpersonala contemporana , nu
exista pozitie neutra din punct de vedere emotional. Analistul va fi prins in
dinamica pacientului, indiferent ca t de mult incearca sa se opuna acestui
lucru. Insa s i ideea ca ar putea sa scape din aceasta mixtura interactionala este in
sine o problema , intruca t il orbes te pe analist s i el nu mai poate sa -s i vada
propriul aport, cera ndu-i astfel pacientului sa coluzioneze in aceasta denegare.
Astfel, daca analistul lui Emily nu ar fi fost cons tient de ma sura in care ea ii
pa trunsese deja sub piele, probabil ca ar fi fa cut interpreta ri sau ar fi pus
intreba ri care ar fi pa rut punitive, pline de resentimente sau insistente. La
ra ndul ei, Emily ar fi fost predispusa sa resimta aceste interpreta ri sau
intreba ri exact in maniera respectiva . Emily era convinsa ca analistul, la fel
ca toata lumea de care era apropiata , era deosebit de vulnerabil s i ava nd
nevoie de atentie; din acest motiv, acesta ar fi fost ultimul lucru din lume
despre care ar fi vrut sa vorbeasca . Ea credea ca acest lucru este adeva rat,
s i in consecinta trebuia sa creada ca analistul nu va dori sa fie confruntat cu
aceste lucruri. Daca tratamentul continua, acesta ar fi fost construit pe o
coluziune intre analist s i analizand, adica pe un acord implicit de a se
preface ca intre ei nu se inta mpla ceea ce ei intelegeau ca se inta mplase in
relatiile pacientului cu toate figurile importante din viata sa.
In cadrul interpersonal contemporan, analistul pornes te de la premisa ca , in
pofida celor mai bune intentii pe care le are, el s i pacientul vor sfa rs i prin a
desfa s ura tiparele dinamice caracteristice ale vietii interne a pacientului. Pe
ma sura ce aceste tipare sunt identificate in alte relatii, analistul cauta modurile
prin care acestea apar s i in cadrul experientei lui s i in interactiunea din relatia
analitica .
Ce face oare analistul cu aceasta perspectiva mai interactiva ? Exista ca teva
posibilita ti. Levenson spune ca , treptat, analistul rezista transforma rii.
Intelegerea felului in care analistul a fost atras in scenariul repetitiv ofera
in sine posibilitatea unui fel diferit de prezenta cu pacientul. Pe ma sura ce
analistul reflecteaza mai mult s i isi cons tientizeaza mai bine propria
participare, insa s i aceasta explorare creeaza o forma diferita de
participare. O parte din aceasta explorare se poate petrece doar in mintea
analistului. O alta parte ar putea sa presupuna confruntarea pacientului cu
aportul sa u la acea interactiune. Iar o alta parte din aceasta explorare ar
putea presupune o dezva luire bine calculata , fata de pacient, a propriei
experiente a analistului.
Reflecta nd asupra acestor chestiuni in ceea ce o privea pe Emily, analistul a avut
o fantezie pe care, in cele din urma , ia impa rta s it-o, aceasta devenind un punct de
referinta pentru cei doi. Analistul i-a spus ca isi imaginase ca este un comis-
voiajor care vinde aspiratoare s i ca ba tea la us a ei o data la ca teva zile, incerca nd
sa ii capteze interesul fata de produsul lui. Ea era mereu surprinsa sa il vada s i il
trata ca s i cum nu se mai va zusera vreodata . In pofida scepticismului ei, el ii
demonstra performant ele aspiratorului, iar ea isi ara ta interesul s i ii sugera sa se
intoarca . Insa atunci ca nd el fa cea acest lucru, ea se purta ca s i cum il vedea
pentru prima data , s i atunci luau totul de la capa t. Iar intre timp ea isi fa cea
cura tenie in casa .
Care era oare miza in recunoas terea posibilita tii ca analistul chiar s-o fi putut
ajuta? Oare presupunea acceptarea faptului ca nu era cura tenie in casa ? Sau
recunoas terea umilitoare s i periculoasa ca nu putea face totul singura ? Oare daca
Emily se expunea dependentei nefamiliare de ajutorul unei alte persoane, se
temea poate ca va deveni sclava pe viata fie sclava propriilor nevoi, fie
obligata sa ra spunda in aceeas i maniera s i sa aiba grija de cela lalt intr-un chip
total s i terifiant? Oare putea sa suporte indeajuns de mult incertitudinea din
punctul de anxietate, as a inca t sa permita sa se inta mple s i alte lucruri? Acestea
sunt tipurile de intreba ri ce caracterizeaza explorarea analitica subsecventa .

!!! Informaiile din acest text resprezint o preluare din cartea Experienta
psihanalizei- capitoul- Harry Stack Sullivan s i psihanaliza interpersonala (ed.
Trei).