Depresia

Not iuni introductive

Depresia este o tulburare a starii afective care se caracterizeaza prin tristete, pierderea interesului sau a
placerii, sentimente de vinovati e, stima de sine scazuta, tulburari de somn si de apetit, oboseala si pierderi a
capacitati i de concentrare.

De multe ori termenii de depresie si tristete sunt luati i mpreuna ca si cand ar fi sinonime. Pentru a expune
diferenta dintre depresie si tristete, Mihai Anitei spune ca atunci cand tristetea devine persistenta si i ncepe sa
afecteze relatiile individului cu ceilalti din jurul sau, sau atunci cand tristetea i l i mpiedica sa i si desfaso are
activitatea i n mod normal se poate ajunge foarte usor la depresie. Tristetea si depresia sunt doua lucruri

diferite total, tristetea fiind o componenta a depresiei .

Diagnosticarea depresiei

In DSM-IV, sectiunea tulburarilor afective este segmentata i n trei parti. Prima parte descrie episoadele afective
(episodul depresiv major, episodul maniacal, episodul mixt si episodul hipomaniacal). Partea a doua trateaza
tulburarile afective (tulburarea depresiva majora, tulburarea distimica, tulburarea depresiva fara alta
specificatie). In partea a treia sunt prezentati specificantii care descriu, fie cel mai recent episod afectiv, fie
evolutia episoadelor recurente.

Tulburarile afective se i mpart i n:

1. Tulburari depresive
2. Tulburari bipolare
3. Tulburari bazate pe etiologic
1. Tulburarea afectiva datorata unei conditii medicale generale
2. Tulburarea afectiva indusa de o substanta

Tulburarile depresive se deosebesc de tulburarile bipolare prin absenta unui istoric care sa indice

existenta unui episod maniacal, mixt sau hipomaniacal. Tulburarile bipolare implica prezenta de episoade
maniacale, mixte sau hipomaniacale, i nsotite uneori de episoade depresive majore.

Conform DSM IV TR, pentru a putea fi diagnosticata, depresia trebuie sa prezinte cel putin 5 din cele noua
simptome ale episodului depresiv major.

Episodul depresiv major criterii de diagnostic

A. Cinci (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome au fost prezente i n cursul aceleiasi perioade de 2
saptamani, si reprezinta o modificare de la nivelul anterior de functionare; cel putin unul dintre simptome este,
fie (1) dispozitie depresiva, fie (2) pierderea interesului sau placerii:
Nota: Nu se includ simptome care este clar ca se datoreaza unei condit ii medicale generale ori idei delirante sau
halucinat ii incongruente cu dispozit ia.

(1) dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape i n fiecare zi, indicata fie prin relatare personala (de
ex., se simte trist sau inutil), ori observatie facuta de altii (de ex., pare i nlacrimat).

Mihai Anitei, Fundamentele Psihologiei, Ed. Universitara, 2010, pp. 413

Nota: La copii s i adolescent i, dispozit ia poate fi iritabila;

2. (2) diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitati le, cea mai
mare parte a zilei, aproape i n fiecare zi (dupa cum este indicat, fie prin relatare personala, fie prin
observatii facute de altii;
3. (3) pierdere semnificativa i n greutate, desi nu tine dieta, ori luare i n greutate (de ex., o modificare de
mai mult de 5% din greutatea corpului i ntr-o luna) ori scadere sau crestere a apetitului aproape i n
fiecare zi.

Nota: La copii, se ia i n considerat ie incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectate;

4. (4) insomnie sau hipersomnie aproape i n fiecare zi;

5. (5) agitatie sau lentoare psihomotorie aproape i n fiecare zi (observabila de catre altii, nu numai
senzatiile subiective de neliniste sau de lentoare);
6. (6) fatigabilitate sau lipsa de energie aproape i n fiecare zi;
7. (7) sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape i n
fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare i n legatura cu faptul de a fi suferind);
8. (8) diminuarea capacitati i de a gandi sau de a se concentra ori indecizie aproape i n fiecare zi (fie prin
relatare personala, fie observata de altii);
9. (9) ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan
anume, ori o tentativa de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului.

2. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt.

3. Simptomele cauzeaza o detresa sau o deteriorare semnificativa clinic i n domeniul social, profesional
ori i n alte domenii importante de functionare.
4. Simptomeie nu se datoreaza efectelor fizioiogice directe ale unei substante (de ex., un drog de abuz,
un medicament) ori ale unei conditii generale medicale (de ex., hipotiroidism).
5. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adica, dupa pierderea unei fiinte iubite, simptomele
persista mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare functionala semnificativa,
preocupare morbida de inutilitate, ideatie suicidara, simptome psihotice sau lentoare psihomotorie.

Forme de terapie

De-a lungul vremii s-au conturat mai multe tipuri de terapii pentru tratarea acestei afectiuni. Printre ele se pot
enumera: terapia biologica, terapia psihanalitica, terapia comportamentala, terapia cognitiva si cognitiv-
comportamentala, terapia prin interventie paradoxala. Acestea difera atat din prisma abordarii depresiei, cat si
din cea a abordarii psihologice, sau a stilului directiv sau non-directiv al terapeutului.

Terapia biologica

Mijloacele de terapie biologica au aparut si s-au extins i n anii 50. Constau i n folosirea deferitelor medicamente
si tehnici care sa amelioreze dispozitia si starile fizice. In cazul depresiei prin metode biologice se folosesc
antidepresoarele si terapia electroconvulsiva.

Antidepresoarele sau timoanalepticele controleaza activitatea enzimelor. Serotonina si norepinefrina se gasesc

i n mai multe ipostaze:

Monoamidooxidaza MAO (Nardil , Parnate) blocheaza activitatea enzimelor care ar distruge

serotonina si norepinefrina; are efecte adverse puternice;
Antidepresivele triciclice (Tofranil, Elevil) previn recaptarea celor doi neurotransmitatori;
Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI), fluoxetina, paroxetina, care sunt usor de asimilat,
dau

rezultatele cele mai bune si sunt cele mai putin toxice;

Inhibitori ai recaptarii serotoninei si noradrenalinei (SNRI);

*Carbonatul de litiu are efecte benefice in cazul ameliorarii episoadelor maniacale din tulburarea
bipolara, dar au efect slab asupra episoadelor depresive.

Terapia electroconvulsiva (ECT) foloseste curentul electric pentru a declansa un soc asemanator celui
epileptic. In trecut terapia se aplica fara luarea unor masuri de preventie, iar pacientul suferea destule
traume. In prezent, i naintea aplicarii socului electric se efectueaza anestezie, se administreaza
calmante pentru relaxarea musculara, pentru a preveni distorsionarea muschilor, iar electrozii se
aseaza pe scalp pe partea opusa emisferei dominante. Se aplica un curent i ntre 70 si 130 V timp de o
jumatate de secunda. Convulsiile ulterioare dureaza un minut, dar pacientul nu-si aminteste nimic;
sunt necesare cca. 6 sedinte. Se considera ca ECT are efecte benefice asupra stoparii episodului
depresiv (50-60% din cazuri), dar rata recaderii a fost estimata la 85% din cazuri; exista si efecte asupra
memoriei, pacientii suferind amnezii, insomnie, emotii necontrolate.

Terapia psihanalitica

Psihanaliza considera ca depresia este cauzata de pierderea iubirii infantile, de internalizarea

conflictelor si de nevoia exagerata de aprobare, se bazeaza pe experientele din copilarie ale
pacientului, pe importanta impulsiunilor provenite din inconstient si rolul lor i n interpretarea
evenimentelor. Terapia consta i n insight si catharzis. Prin insight sau iluminare se readuc la suprafata
conflictele uitate din copilarie sau cele pe care inconstientul le-a refulat si care sunt cauza depresiei.
Prin catharzis se urmareste eliberarea acelei energii a inconstientului care i mpiedica o dezvoltare
normala a individului.

Terapia psihanalitica foloseste mai multe metode pentru interpretarea si tratarea depresiei
pacientului:

Metoda asociatiilor libere: pacientul spune tot ce i i trece prin minte relativ cu un subiect, fara a se
cenzura, iar acele idei sunt interpretate de psihanalist, i n sensul ca se cauta elementul care
declanseaza inhibitia si frustrarea insistandu-se pe refulare;
Metoda interpretarii viselor: anumite elemente din vis constituie simboluri ale unor dorinte sau
temeri refulate, sunt semnificatia pe care inconstientul pacientului o da evenimentelor care i i
provoaca depresia;
 Transferul: modul i n care pacientul proiecteaza propriile conflicte din copilarie sau propriile frustrari
asupra terapeutului reprezinta un indiciu important atat i n analiza si descoperirea evenimentului
problematic, declansator al depresiei, cat si i n stabilirea strategiilor de terapie;
Interpretarea si prelucrarea informatiilor: pacientul i mpreuna cu terapeutul i ncearca sa gaseasca
semnificatii asupra evenimentelor problematice din trecut si sa le depase asca.

Strategiile se pot rezuma la stabilirea relatiei terapeutice, explorarea dinamicii psihoindividuale, i ncurajarea
insight-ului si reorientarea spre noi alternative motivationale. Uneori se recurge si la hipnoza atunci cand se
doreste restructurarea unor componente psihice greu de i nlaturat. Terapia psihanalitica i n cazul depresiei este
destul de dificila i ntrucat se extinde pe o lunga perioada de timp si depinde i n mare parte de motivatia
clientului si de i ncrederea acestuia i n terapie, de implicarea totala, ceea ce nu se i ntalneste i n cazurile de
depresie.

Terapia comportamentala

Aceasta terapie se ocupa de problemele si dificultati le curente, este scurta ca durata si se bazeaza pe
comportament si pe actiune, pe i nvata rea unor tactici de actionare. Behavioristii considera ca terapia
comportamentala trebuie sa identifice comportamentele care provoaca starile depresive si sa le i nlocuiasca cu
altele care sa ofere stabilitate. Se axeaza pe simptom.

Desensibilizarea, un proces important i n terapia comportamentala, reprezinta expunerea pacientului la stimulii

care au declansat depresia sau care provoaca reactii depresive. Se urmareste obisnuirea pacientului cu
situatiile nefavorabie si construirea unui set de reactii pozitive. Exista desensibilizare sistematica (relaxare) i n
vivo adica expunerea i n fapt, i n realitate si metoda imersiunii (flooding), prin care nu doar se imagineaza acele
aspecte neplacute, ci pacienul este supus o lunga perioada acestora.

Temele pentru acasa sunt deosebit de importante, pacientului cerandu-i-se sa-si monitorizeze gandurile,
actiunile, sa ia notite si sa vizualizeze intructiunile si alternativele pe care le-a gasit i mpreuna cu terapeutul, sa
le i nvete si sa le aplice.

Terapia cognitiva s i cea cognitiv-comportamentala

Aceasta este una din terapiile cele mai benefice pentru pacienti pentru ca restructureaza sistemul de prioritati
si de raportare la lume si la propria persoana. Sursa depresiei este localizata de cognitivisti i n triada cognitiva:
tendinta de a interpreta i n mod negativ evenimentele, viziunea pesimista si imaginea negativa fata de propria
persoana (Aaron Beck, 1987). Depresia se considera ca porneste de la incidente din experienta timpurie care
determina formarea unor convingeri disfunctionale (ex: dihotomia, totul sau nimic trebuie). Un esec
determina activarea convingerilor iar de fiecare data cand individul actioneaza tinde sa generalizeze si se
formeaza gandurile negative automate care blocheaza gandirea rationala si accentueza depresia. Psihoterapia
cognitiv- comportamentala gaseste solutii la problemele clientului si i l ajuta pe acesta sa dezvolte un mod de
gandire sanatos.

Strategiile folosite i n terapie sunt atat strategii comportamentale (auto-monitorizarea si sarcinile pentru acasa),
cat si specifice, cognitive (distragerea atentiei de la problema, concentrarea atentiei pe altceva, exercitii
mentale de stimulare, numararea gandurilor sau viziualizarea unor amintiri placute). Strategiile cognitiv-
comportamentale au rolul de a-l determina pe pacient/client sa identifice si sa testeze gandurile negative
automate (i ntrebari provocative), sa le verifice autenticitatea si sa elaboreze alternative rationale prin gandire
critica.

Terapia prin interventie paradoxala

Aceasta terapie se bazeaza pe recomandarea de catre terapeut tocmai a comportamentelor care fac obiectul
terapiei. Se considera ca anxietatea anticipatorie are rolul de a mari receptivitatea pacientului fata de stimulii
depresori determinand teama; tocmai de aceea terapeutul se bazeaza pe procedeul de practica negativa
(Dunlap 1928). Frankl (1939) sustine ca aceasta tactica nu trateaza doar simptomul, ci si atitudinea pacientului
asupra lui. Esenta terapiei este asadar surprinderea pacientului, declansarea frustrarii si a revoltei fata de
atitudinea terapeutului si implicit fata de propria lui atitudine care a fost schimbata.