Imagineaz-i o bil jucu, gata s exploreze o lume nemrginit, plin de

culoare, un mister n desfurare. Ea sare, se rostogolete, se arunc n gol... dar

tie c va ateriza la final n siguran. Ce mai... super energie...super bucurie...
Dar n aceast, la-nceput absolut minunat peripeie, ncep s apar, rnd pe
rnd i tot mai des, reguli de aa da i aa nu, pedepse pentru ndrzneele
explorri nereuite, modele de cum ar fi mai bine, taxri pentru c vezi doamne
eti diferit de toate celelalte i bineneles, responabiliti i reete pentru buna
i confortabila supravieuire.
Povestea noastr nu se-ncheie aici. Toate acestea au determinat ridicarea unor
ziduri de aprare. Dac te uii de aproape vei vedea c ele sunt construite din
frici, ur, resentimente, vinovie, ruine, nencredere. Ceea ce prea o lume
plin de culoare, taman bun pentru explorare, acum pare mai degrab a fi o
mare ameninare. Iar nemrginirea-i de la nceput este ngrdit de multele
ziduri aa zise protectoare.
ncet i sigur, cu fiecare zi ce trece, bila uit de menirea ei... de ceea ce poate s
fac... c doar nu mai e n acea lume minunat. Aadar iat-o dup o vreme... ce
mai bosumflare... ce mai apsare!
Dar de-ar ti ea adevrul adevrat, c nu lumea s-a schimbat, ci doar s-a sufocat
de prea multele i prea naltele ziduri pentru propria siguran ridicate...
Dac e istea, curajoas i hotrt le-ar putea spulbera pe toate cu o dinamit.
Dar, i de ar lua-o mai ncetior, i s-ar ocupa de fiecare zidisor, ar redescoperi
bucuria... energia...culoarea...nemrginirea!
Te-ai prins, nu-i aa? Nu e o poveste despre o bil oarecare, este povestea
sufletului tu i al meu, iar zidurile sunt opera noastr. Mai mult nu mai are sens
s o lungim. Fiecare dintre noi tim n adncul fiinei noastre ce avem de fcut.
Ne trebuie doar s ne acordm permisiunea de a o face!
Relaxeaz-te! Savureaz cu toat fiina ta aceste momente. Las-le s te ncarce
cu energia i motivaia de care avem cu toate nevoie.