ALEKSANDR SOLJENITIN

VITELUL si STEJARUL
NSEMNRI DIN VIATA LITERAR
Volumul I
ALEKSANDR SOLJENITN, romancier si istoric rus, s-a nscut la 11 decembrie 1918 la Kislovodsk,
Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi mondial, n 1945 a fost arestat pentru c scrisese o scrisoare n
care l critica pe Stalin si a petrecut opt ani n nchisoare si n lagre de munc fortat si nc trei ani n
exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis s se stabileasc Ia Riazan, unde a devenit profesor de matematic
si a nceput s scrie, n 1962 public nuvela O zi din viata luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea.
Continu s scrie romane si povestiri, care circul ns n samizdat sau snt publicate n Occident, n
1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru literatur, dar refuz s se duc la Stockholm s-1 primeasc, de
team c nu i se va mai permite s se ntoarc n tar. La aparitia, n 1973, a primului volum din
Arhipelagul Gulag, este vehement atacat de presa sovietic, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat
de trdare si expulzat, n decembrie si ia n primire Premiul Nobel. Din 1975 se stabileste n Statele
Unite, unde continu s scrie, abia n 1990 recptndu-si cettenia rus. n prezent, locuieste n Rusia.
Alte scrieri: Primul cerc (1968), Pavilionul cancerosilor (1968), August 1914 (1972), Lenin la Ziirich
(1975), Problema rus" la sfrsitul secolului XX (\994), Un grunte ntre dou pietre de moar (1998),
Rusia sub avalans (1998) etc.

Prima parte a acestei crti a fost scris n primvara lui 1967, nainte ca autorul s se fi adresat printr-o
scrisoare Congresului al IV-lea al scriitorilor sovietici, n acel moment el nu-si propunea s-si continue
cartea. Totusi, pe parcursul desfsurrii evenimentelor a aprut necesitatea de a continua subiectul si
astfel au fost scrise succesiv cele trei Completri n noiembrie 1967, n februarie 1971 si n decembrie
1973. (n aceast editie nu snt datate observatiile fcute atunci.) Tot acest corpus de baz al crtii a fost
scris n localitti din mprejurimile Moscovei (Rojdestvo-pe-Istia, Jukovka si Peredelkino). nc de-atunci
autorul avea n vedere s scrie si aduna, aproape numai oral, materiale pentru Completarea Invizibilii.
Dar n conditiile regimului sovietic nu puteai ncredinta asa ceva hrtiei nici mcar n ciorn. Pericolul la
care ti-ai fi expus colegii, colaboratorii, simpatizantii si prietenii ar fi fost extrem de mare.
ndat dup expulzarea din URSS n februarie 1974 a fost scris n Elvetia Completarea a patra
(deznodmntul: arestarea si expulzarea). Cu un asemenea cuprins Vitelul si stejarul a fost publicat
pentru prima dat n ruseste n 1975 la editura parizian YMCA-Press; apoi, n traduceri dup aceast
editie, cartea a aprut n multe limbi.
Atunci ns, n vara lui 1974 si n 1975, n mprejurimile alpine ale orasului Zurich, a fost scris
Completarea a cincea, Invizibilii. Dar pentru securitatea Invizibililor nsisi capitolul despre ei avea s mai
astepte ani multi pn s poat fi tiprit. Mai trziu, prin contacte directe si indirecte cu protagonistii, aveau
s se precizeze noi si noi amnunte ale participrii lor. Astfel, n textul crtii au aprut adaosuri, rectificri
si noi observatii datnd din anii 1978,1986, 1990 si 1992.
n Rusia textul Vitelului cu toate cele cinci Completri a fost publicat pentru prima dat n 1991, n revista
Novi Mir. Totusi, unii participanti si unele detalii nici atunci n-au putut fi mentionate, n aceast editie se
public pentru prima dat textul complet al crtii cu ultimele retusuri fcute de autor.
PRECIZARE
Exist o literatur, destul de abundent, pe care am putea-o numi literatura secundar: literatura despre
literatur; literatura pe teme literare; literatura generat de literatur (dac n-ar fi existat n prealabil prima
nu s-ar fi nscut nici a doua). Eu nsumi, de pe pozitiile profesiei mele, o citesc cu plcere, dar o plasez
categoric mai prejos dect literatura-lite-ratur. si apoi s-a scris asa de mult, iar rgaz pentru lectur
oamenii au din ce n ce mai putin, nct stai si te-ntrebi: s scrii memorii si, unde mai pui, memorii literare,
nu-i un lucru de care ar cam trebui s rosim?
Zu c nu mi-as fi nchipuit vreodat c la patruzeci si nou de ani ai mei am s m apuc s ncropesc
ceva n genul memoriilor. Dar doi factori m-au mpins n aceast directie. Unul este secretomania
ncrncenat si fricoas de la care se trag toate nenorocirile trii noastre. Nu numai c nu le vorbim si nu
le scriem si nu le povestim deschis prietenilor despre ceea ce gndim si despre ce si cum a fost dar ne
temem si de hrtie s nu care cumva s ne trdeze, fiindc palosul st, ca altdat, gata s ne ia gtul: din
clip-n clip ne putem trezi fr cap. Ct o s mai tin secretomania asta nimeni nu poate spune. Poate
c ntre timp multi dintre noi vor fi dati pe mna clului si n felul acesta unele lucruri vor rmne nespuse.
Al doilea factor este urmtorul: de doi ani de zile stau cu latul n jurul gtului, dar nc nu m strnge tare,
iar la primvar vreau s smucesc putintel capul. Va ceda lantul? sau m voi sufoca? imposibil de
prevzut cu certitudine.
lat-m exact ntre doi bolovani* pe unul am reusit s-1 mping mai ncolo, n fata celui de-al doilea
cam tremur, deocamdat m aflu ntr-o scurt pauz.
Asa c mi-am zis c, poate, a venit vremea s dau niscaiva explicatii. Pentru orice eventualitate.
Aprilie 1967
* ntre Arhipelag si Roata rosie (Adnotare din 1986).

SCRIITORUL ILEGALIST
C revolutionarii activeaz n ilegalitate, nu mir pe nimeni. De mirare este atunci cnd treaba asta o fac
scriitorii.
Pentru scriitorii preocupati de adevr, viata n-a fost niciodat simpl, nu este (si nici nu va fi!): pe unul 1-a
dobort calomnia, pe cellalt duelul, pe acesta o nereusit viata de familie, pe acela ruina sau mizeria
neagr si fr iesire, unul a fost trimis la casa de nebuni, altul la nchisoare. si cnd este s nu duci lips
de nimic, ca n cazul lui Lev Tolstoi, constiinta este aceea care te roade pe dinuntru si mai amarnic.
Dar a te cufunda n ilegalitate si a dori cu ardoare nu s fii descoperit, ci dimpotriv, ca Dumnezeu s te
ajute s nu fii descoperit iat apanajul scriitorului de la noi, al scriitorului din Rusia, din Rusia sovietic!
De-acum se stie precis c, spre sfrsitul vietii sale, Ra-discev a scris ceva important pe care, precaut, 1-a
ascuns bine de tot: asa de bine c noi cei de astzi nu-1 vom mai descoperi si nu-1 vom mai cunoaste.
La fel si Puskin, cu ingeniozitatea sa, ncifrase capitolul 10 din Oneghin: asta o stie toat lumea. Ceea ce
se stie mai putin este c mult vreme Ceaadaev s-a consacrat criptografiei: si-a mprtit manuscrisul n
fascicule pe care le-a ascuns n diferite crti din vasta lui bibliotec. Pentru o perchezitie efectuat de
Lubi-anka, asta, binenteles, nu este o ascunztoare: cci orict de multe ar fi crtile, va exista totdeauna
posibilitatea s se trimit un numr suficient de executanti care vor lua de cotor fiecare carte si o vor
scutura cu rbdare (prieteni, s nu ascundeti nimic n crti!). Dar jandarmii tarului habar n-aveau ce au n
fat: Ceaadaev a murit, iar biblioteca lui a rmas intact pn n epoca revolutiilor si fasciculele
mprstiate, ignorate de toti, au rmas s nglbeneasc ntre filele crtilor, n anii '20 au fost descoperite,
adunate, studiate,
si n anii '30 au fost n sfrsit pregtite pentru publicare de ctre D.I. sahovski dar n momentul acela
sahovski a fost aruncat n puscrie (de unde nu s-a mai ntors), iar manuscrisele lui Ceaadaev se
pstreaz si-n ziua de azi n mare secret la Casa Puskin: nu li se ncuviinteaz publicarea din cauza
caracterului lor... reactionar*. Asadar, Ceaadaev detine recordul printre scriitorii rusi: au trecut o sut zece
ani de la moartea lui si el tot la index! Iat ce nseamn s fii scriitor!
Dar apoi vremurile s-au mai mblnzit: scriitorii rusi nu mai scriau pentru sertar, publicau tot ce doreau
(numai criticii si publicistii mai cutau formule esopice, dar n curnd s-au descurcat si fr acestea).
Aveau atta libertate n a scrie, atta libertate n a zgl-ti edificiul statului, nct literatura rus a devenit
solul din care au rsrit toti acesti tineri. Porniti mpotriva tarului si a jandarmilor, ei s-au lansat n revolutie
si au nfptuit-o.
Dar, o dat trecut de pragul revolutiilor pe care le generase, literatura s-a poticnit imediat: a nimerit nu
ntr-un univers nsorit, ci sub un plafon din ce n ce mai jos si ntre ziduri din ce n ce mai nghesuite.
Foarte repede au aflat scriitorii sovietici c nu orice carte poate s treac. si dup vreo zece ani, au aflat
c gratiile si srma ghimpat pot foarte bine s tin loc de drepturi de autor. si din nou scriitorii au nceput
s-si ascund scrierile, fr ca prin aceasta s-si piard speranta de a-si vedea publicate crtile n timpul
vietii.
Pn s fiu arestat, nu ntelegeam mare lucru din chestiile astea. Fr s-mi fac prea multe socoteli m-am
ndreptat spre literatur, nestiind prea bine la ce-mi foloseste asta mie si la ce-i foloseste literaturii.
Singurul lucru care m frmnta era n legtur, chipurile, cu dificultatea de a gsi teme noi pentru
povestirile mele. M apuc groaza cnd m gndesc ce scriitor as fi devenit eu (si as fi devenit) dac n-as
fi fost arestat.
Dar, o dat arestat, dup vreo doi ani de puscrie si de lagr, g-fiind deja sub mormanele de teme, am
acceptat ca pe o evident, am nteles ca pe o realitate incontestabil ceea ce-mi vedeau ochii: nu numai
c nimeni n-o s m publice, dar pentru un singur rnd o s pltesc cu capul. Fr s m las cuprins de
ndoieli, fr s m dedublez, mi-am asumat destinul: s scriu numai pentru ca s nu se uite nimic,
pentru ca urmasii s ia cunostint cndva de toate cte au fost. Ct mai snt ns n viat, nu trebuie s-mi
fac n forul meu interior vreo iluzie sau s nutresc vreun vis cum c au s m publice.
si m-am lepdat de acest vis otios. si n schimb mi-a rmas aceast unic certitudine c munca mea nu
va fi n zadar, c va ajunge n capetele luate ca tint si, fluid invizibil, va fi primit de cei crora le este
destinat. M mpcasem cu ideea c trebuie s tac pentru tot restul zilelor mele, asa cum te-mpaci cu
ideea c niciodat nu vei putea s te sustragi gravitatiei terestre. si terminnd azi o lucrare, mine alta,
cnd n lagr, cnd n surghiun, cnd de-acum n postur de reabilitat, mai nti versuri, apoi piese, apoi si
proz, aveam un singur scop: s le ascund ntr-un ungher tainic n care s-ncap si eu.
De aceea, n lagr, a trebuit s-mi nvt poeziile pe de rost mii si mii de versuri. Pentru aceasta am
inventat niste mtnii bazate pe un sistem metric si, n nchisorile de tranzit, mrunteam bete de chibrit n
chistoace pe care le mutam dintr-un loc ntr-altul. Ctre sfrsitul stagiului meu de lagr, dup ce am
devenit ncreztor n capacitatea memoriei mele, am nceput s scriu si s nvt dialoguri n proz si chiar
oleac de proz-proz. Memoria mea nmagazina! Treaba mergea. Dar consumam din ce n ce mai mult
timp ca s repet n fiecare lun toat masa de lucruri memorizate asta mi lua deja o sptmn pe
lun.
A nceput atunci perioada surghiunului si, o dat cu ea, cancerul, n toamna lui 1953 toate indiciile
conduceau la concluzia c mi triam ultimele luni de viat, n decembrie, medicii, niste tineri surghiuniti si
ei, mi-au confirmat c mai aveam de trit maximum trei sptmni.
O dat cu viata mea ameninta s se stearg si tot ceea ce imprimasem pe pelicula memoriei n anii
petrecuti n lagr.
Acesta a fost un moment teribil al vietii mele: s mor n pragul eliberrii si s se piard tot ceea ce
scrisesem, tot sensul experientei pe care o trisem pn atunci, n conditiile specifice ale cenzurii postale
sovietice, nu puteam s lansez vreun strigt, vreun apel ctre cineva din afar: veniti, luati, salvati-mi
scrierile! Nici la vreun strin nu puteam apela. Prietenii erau si ei prin lagre. Mama murise. Sotia,
nemaiasteptndu-m s m ntorc, se recstorise.
n aceste ultime sptmni promise mie de doctori nu puteam s-mi ocolesc ocupatiile scolare, dar seara
si n noptile nedormite din cauza durerilor, m grbeam s scriu ct mai mrunt si, cnd se strngeau
cteva foi, le rsuceam si tubuletele astfel obtinute le ndesam ntr-o sticl de sampanie asta are gtul
larg. Sticla am ngropat-o n grdina mea si, n ajunul Anului Nou 1954, am plecat s mor n Taskent.
Dar n-am murit. (Cu tumoarea mea malign netratat, abandonat fr sperant, s-a ntmplat o minune
dumnezeiasc, alt explicatie nu gsesc. De-atunci ncoace mi triesc viata ca pe un bun ce mi-a fost
restituit. Dar ea nu-mi mai apartine n ntelesul deplin al cu-vntului, ea ascunde n interiorul ei un scop.)
n primvara aceea, la Kok-Terek, nviat din morti, beat de rentlnirea cu viata (poate numai pentru doi
sau trei ani?), ametit de aburul bucuriei, am scris Republica muncii. Pe aceasta n-am mai ncercat s-o
nvt pe de rost, aceasta a fost prima scriere n legtur cu care am nvtat s cunosc fericirea de a nu
mai fi nevoit s ard fragment cu fragment ndat ce 1-am nvtat pe dinafar; de a pstra intact nceputul
atta timp ct n-am scris sfrsitul; de a avea posibilitatea s revd dintr-o singur citire toat piesa; si de a
o rescrie; si de a o corecta si iar a o rescrie. Acest dram mi 1-a deschis Nikolai Ivanovici Zubov (vezi
Completarea a cincea, schita 1): el m-a nvtat cum s pstrez variantele de lucru si pe cea definitiv.
Apoi am nceput eu nsumi s deprind o meserie nou, am nvtat singur s aranjez ascunztori, peste
mn si la ndemn, unde toate hrtiile mele, att cele finisate ct si cele n lucru, s nu fie accesibile nici
hotului ocazional nici perchezitiei superficiale la domiciliul deportatului. Nu erau de ajuns cele treizeci de
ore de clas la scoal, de dirigentie, de lucru ntr-o buctrie de burlac (secretul activittii mele literare
nu-mi ngduia nici s m nsor); nu era de ajuns c scriam n clandestinitate mai trebuia acum s
nvt si meseria de a ascunde ceea ce scriam.
Dar o meserie a tras dup ea pe o alta: s-mi microfilmez eu nsumi manuscrisele (fr cel mai mic bec
electric, la lumina unui soare care nu se ascundea aproape niciodat pe dup nori s prinzi un scurt
interval de nebulozitate). Iar microfilmele trebuiau presate imediat ntre coperte de carte si introduse n
niste plicuri cu adresa gata scris: Statele Unite ale Americii, ferma Aleksandrei Lvovna Tolstoi. Nu stiam
pe nimeni n Occident, dar eram convins c fiica lui Tolstoi nu se va eschiva de la ajutorul pe care i-1
ceream.
n copilrie citesti despre front sau despre partizani si te ntrebi uimit: de unde oare le vine oamenilor
ndrzneala asta nebuneasc? ti se pare c tu nsuti n-ai fi rezistat niciodat. Asa gndeam eu prin anii
'30 cnd l citeam pe Remarque (Im Westen nichts neues), apoi am ajuns pe front si m-am convins c
totul este mai simplu, mult mai simplu; putin cte putin te obisnuiesti cu situatia si-ti dai seama c n
realitate lucrurile nu stau chiar asa.
Tot asa dac e s intri nitam-nisam n clandestinitate, la lumina unei lanterne rosii, mascat n negru, si s
depui vreun jurmnt sau s te semnezi cu propriul tu snge, atunci, desigur, e de groaz. Dar, pentru un
om smuls de mult vreme din mediul lui familial, care nu are pe ce (si nici poft) s-si construiasc o viat
social, pentru un asemenea om, un contact dup altul, o ascunztoare dup alta, o cunostint fcut cu
cineva si prin acesta o cunostint fcut cu altcineva, aici o fraz conventional prilejuit de o scrisoare
sau de o ntlnire, acolo un nume conspirativ sau un mic lant de cteva persoane si uite asa te trezesti
ntr-o bun dimineat: oameni buni, dar e cam mult vreme de cnd m aflu n afara legii!
E dureros, desigur, c trebuie s cobori n acele subterane ale ilegalittii pentru a face nu revolutie, ci pur
si simplu literatur.
Anii treceau, m ntorsesem deja din deportare, m mutasem n Rusia Central, sotia revenise la mine;
m-au reabilitat si m-au lsat s duc o viat nici prea prea nici foarte foarte, o viat anonim-con-formist,
dar partea nevzut a acestei vieti literatura subteran mi devenise la fel de familiar ca si partea
ei vizibil nvtmntul. Acum se puneau alte probleme: n ce stadiu al redactrii trebuie oprit
lucrarea, n ce termen ar fi bine s fie ncheiat, n cte exemplare si pe ce masin s fie dactilografiat,
ce format s aib pagina, care s fie densitatea rndurilor, si apoi ce destinatie s dai exemplarelor.
Nefiind n situatia celui care nu are dect s-si duc treaba la bun sfrsit, s-o admire si s plece, scriitorul
rezolva toate aceste probleme nu la modul degajat, ci vesnic trebuia s fac niste calcule stresante de
om certat cu legea: cum si unde s pstreze materialul cu pricina, cu ce s-1 transporte si ce noi
ascunztori s mai conceap, cci numrul paginilor scrise si retranscrise , creste si tot creste.
Mai important dect toate era volumul lucrrii nu volumul n coli tipografice, ci volumul n centimetri
cubi. n privinta aceasta, m scoteau din ncurctur ochii mei nc valizi si scrisul meu, de la natur
mrunt ca semintele de arpagic; hrtia subtire, dac reuseam s-o aduc de la Moscova; msura distrugerii
complete (mereu si numai prin foc) a tuturor schitelor, planurilor si variantelor intermediare; o
retranscriere strns la maximum, rnd lipit de rnd, fr nici o margine, fat si verso; si, o dat terminat
dactilografierea, arderea si a manuscrisului definitiv: nc de la primii mei pasi n literatur, nc fiind n
detentie, nu aveam ncredere dect n foc. Acesta a fost drumul devenirii romanului Primul Cerc, al
povestirii s-854 si al scenariului stiu tancurile adevrul, ca s nu mai vorbesc de scrieri mai vechi. (Mi-era
mai mare jalea s distrug originalul scenariului, scris ntr-un stil deosebit. Dar ntr-o sear de groaz a
trebuit s-1 ard. Treaba aceasta mi venea foarte la n-demn, pentru c n locuinta de la Riazan aveam
nclzire cu sob. Cu nclzire central, problema arderii ar fi fost mult mai complicat.)
M mndream cu cele nvtate de la Zubov. La Riazan am inventat tehnica pstrrii manuscriselor n
picup: acesta are n interior o cavitate si este el nsusi asa de greu nct la cntar nu se observ c i s-a
adugat ceva. si partea de sus a dulapului, parte marcat de crpceala caracteristic epocii sovietice,
am folosit-o pentru o dublur din placaj.
Toate aceste precautii erau, desigur, cam exagerate, dar Dumnezeu pzeste ceea ce este bine pzit.
Dup toate legile statisticii era aproape exclus ca, fr motiv exterior, KGB s dea buzna n locuinta mea
si s fac acest lucru chiar dac eram si eu unul dintre fostii puscriasi; de-alde stia se numrau cu
milioanele! (Dar dac totusi ar fi dat buzna, atunci, pentru mine, anonimul si neputinciosul de-atunci, asta
ar fi nsemnat moartea si nimic altceva asa cum cititorul va avea ocazia s se conving, citind cndva
n ntregime mcar textul initial al Cercului, n 96 de capitole.) Dar, deocamdat rmne valabil proverbul:
Nimeni n-ar sti c exist ciocnitoare n pdure, dac n-ar auzi-o ciocnind."
Securitatea era musai s mi-o ntresc prin tot modul meu de viat: la Riazan, unde m mutasem de
curnd, trebuia s nu am absolut nici o relatie, nici un prieten, s nu primesc si s nu fac vizite, cci mi-era
imposibil s explic cuiva c, vorba aceea, ct e luna de mare si ct e anul de lung, nu aveam nici mcar o
or de timp liber, nici de srbtori, nici n concediu; nu trebuia s las s-mi ias afar din cas nici cel mai
mic crmpei de secret; nu trebuia nici o clip s permit cuiva s-si strecoare o privire indiscret n locuinta
measotia respecta si ea cu strictete un asemenea regim, si pe acest lucru eu puneam mare pret. La
locul de munc, printre colegi, trebuia s nu las niciodat s se bnuiasc amploarea pre-
14
ocuprilor mele, ci s m art mereu profan n materie de literatur. (De pe urma activittii mele literare
dusmnoase" m alesesem deja cu un proces penal si, n aceast chestiune special, fie c m
potoleam, fie c nu, agentii puteau fi pe urmele mele.) n sfrsit, desi n viata de toate zilele m izbeam la
tot pasul de ngmfarea, grosolnia, prostia si lcomia autorittilor si institutiilor de toate gradele si desi
uneori aveam posibilitatea ca, printr-o reclamatie bine tintit sau printr-o replic ferm, s rectific ceva
sau s obtin ceva, mi-am impus s nu m pretez niciodat la asa ceva, s nu m fac ctusi de putin
remarcat prin vreun gest care s aduc a rebeliune, a lupt, s fiu un cettean sovietic exemplar, adic
s m supun totdeauna oricrei samavolnicii, s m nclin totdeauna recunosctor n fata oricrei prostii.
Capul ce se pleac sabia nu-1 taie.
Era foarte greu de jucat acest teatru! De parc exilul nu s-ar fi terminat, de parc lagrul nu ar fi fost de
domeniul trecutului, de parc as fi continuat s rmn cu acelasi numr pe mine, fr dreptul de a ridica,
m rog, ct de ct capul spre soare si de a m ndrepta de spinare si de parc orice terchea-berchea ar fi
avut si acum dreptul s fac pe seful cu mine. Nu as fi putut s-mi vrs focul dect n cartea la care
lucram, dar si de la aceasta trebuia s m abtin, fiindc legea poeziei ne oblig s ne stpnim mnia si
s abordm realitatea din punctul de vedere al eternittii.
Dar de toate aceste dri m achitam fr s m enervez: oricum, lucram bine si cu spor, chiar dac
sufeream din cauza prea drmuitului meu timp liber; chiar dac nu aveam o viat cu adevrat linistit. M
uimea felul n care niste scriitori asigurati n materie de timp liber si bunuri materiale, scriitori renumiti de
altfel, explicau la radio care snt mijloacele de a te concentra la nceputul unei zile de munc si ct este de
important s nlturi toate obstacolele si s te nconjuri de obiecte dttoare de elan. Dar eu nvtasem
nc din lagr s compun si s scriu din mers sub escort n coloan, n mijlocul stepei nghetate, la
turntorie si n baraca asurzitoare. Asa cum soldatul adoarme ndat ce se ntinde pe p-mnt, asa cum
cinele pe ger si foloseste, n chip de sob, propria lui blan mitoas, tot asa si eu mi formasem ca pe o
a doua natur obisnuinta de a scrie oriunde. si desi acum eram n libertate (legea comprimrii si
decomprimrii sufletului omenesc!), devenisem ceva mai nzuros, radioul m deranja, discutiile m
deranjau
15
chiar si n huruitul nentrerupt al camioanelor ce treceau pe sub fereastra mea de la Riazan, ajunsesem
s stpnesc genul, necunoscut mie pn atunci, al scenariului de film. Numai s fi avut timp liber dou
trei ore la rnd! M-a ferit Dumnezeu de chinurile creatiei, de accesele de disperare si sterilitate.
Starea mea sufleteasc se mentinuse perfect constant, chiar optimist si chiar triumftoare n toti acesti
ani de ndeletnicire cu ale scrisului n subteran cinci ani de lagr pn s m mbolnvesc si sapte ani
de exil si apoi de libertate, aceast a doua viat" dup uimitoarea mea nsntosire. Literatura acelei
epoci, literatur promovat cu surle si trmbite, cu cele vreo zece reviste masive si cu cele dou gazele
literare ale ei, cu culegerile nenumrate si romanele editate n volume separate, operele complete,
premiile anuale si scenariile radiofonice trase de pr toate acestea pentru mine rmneau definitiv n
afara literaturii, si nu-mi consumam timpul si nervii ca s m tin la curent cu ele: stiam dinainte c nu este
nimic de capul lor. Nu c n mediul acela n-ar fi putut s apar talente probabil c ele existau si acolo,
dar acolo si piereau. Cci cmpul unde era aruncat smnta nu era cel care trebuia: stiam eu c pe acel
cmp nu putea s creasc nimic. De-abia intrati n literatur, ei toti atti cti erau romancieri sociali,
dramaturgi patetici, poeti politici, si cu att mai vrtos publicisti si critici se nvoiser ca, oricare ar fi
subiectul sau tema, s nu spun adevrul capital, cel care le sare oamenilor n ochi si fr literatur. Acel
jurmnt de abtinere de la rostirea adevrului se numea realism socialist. si chiar poetii galanti, si chiar
poetii lirici care, din prudent, se refugiau n natur sau ntr-un romantism gratios, erau cu totii osnditi la
precaritate din cauz c nu ndrzneau s se ating de acest adevr capital.
si apoi toti anii aceia de practicare a scrisului n subteran i-am trit cu convingerea c nu eram singurul
care se nfrna si recurgea la siretlicuri; c eram vreo cteva zeci de felul acesta, firi solitare, ncptnate
si nchise, rspndite pe tot cuprinsul Rusiei, scriind fiecare dup cum i dicteaz sufletul si constiinta
despre ceea ce stie n legtur cu epoca noastr si cu ceea ce este adevrul capital. Pe lng
nchisori, executii, lagre si exiluri, adevrul capital mai continea si altceva, dar risca s rmn
nedezvluit, dac aceste componente ale lui ar fi fost cu totul trecute sub tcere. Sntem cteva zeci de
felul acesta, cu totii ntr-o asteptare ncordat, dar pn
16
nu va veni vremea potrivit nu-i chip s ne deschidem sufletul uiiii altora. Dar va veni o zi si deodat,
precum cei Treizeci si Trei de viteji, vom tsni cu totii din adncurile mrii si astfel va renvia marea
noastr literatur, pe care noi am mbrncit-o n abis.
si mai exista o a treia certitudine: a spune c noi, cohort de csti scnteietoare, ne vom ridica din mare,
nu nseamn dect a recurge la un simbol postum. Nu despre noi nsine, nu despre trupurile noastre
noi vom fi murit pn atunci ci numai despre crtile noastre va fi vorba, despre crtile pstrate prin
fidelitatea si ingeniozitatea prietenilor nostri. Eu tot nu credeam c literatura poate s initieze si s
provoace rsturnarea unei societti (totusi, nu aceasta ne demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam c
societatea va avea, din alte cauze, un soc si chiar se va nnoi, c atunci va aprea o falie, o bres a
liberttii, si ndat literatura noastr din subteran va intra n actiune pentru a exprima mintilor dezorientate
si tulburate de ce a fost fatal ca totul s se ntmple asa cum s-a ntmplat, si cum se face c ncepnd din
anul 1917 totul se suceste si se rsuceste ntruna.
Dar iat c au trecut anii si, se pare, totul tinde s arate c cele trei certitudini ale mele au fost toate
gresite.
Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar asa de neroditor. Degeaba s-a ncercat s se extirpe din el tot
ceea ce-i d vietii hran si sev, c viata tot a prins rdcini. Se poate s nu recunosti viata care
pulseaz n Tiorkin, n Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin? Cum s nu
recunosti viabilitatea crtilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev si chiar Solouhin? si ale
crtilor lui I. Maksimov si I. Vladimov? si I. Ka-zakov, ce scriitor mare si talentat ar fi fost dac nu s-ar fi
eschivat de la rostirea adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru c nu ncap toate aici. si apoi
mai snt poetii tineri si curajosi, n general, Uniunea Scriitorilor care o respinsese cndva pe tvetaeva, l
condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe Bulgakov, acceptase s fie lichidati Mandelstam, Pavel
Vasiliev, Pilniak, Artiom Vesioli, i exclusese pe Ahmatova si Pasternak, aceast uniune compromis mi
aprea mie, din fundul clandestinittii mele, ca ncarnare a So-domei si Gomorei, a chioscarilor si
cmtarilor care prgreau templul cu vechiturile lor: trebuia s le rstorni mesele si cu biciul s-i scoti pe
treptele de-afar. Snt uimit si foarte fericit de greseala mea.
Am gresit eu si n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel ru: numrul unor asemenea
ingeniosi, al unor asemenea per-
17
severenti al unor asemenea norocosi! s-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca s facem noi o
ntreag literatur nu era cu putint; mtura cekist era actionat de o mn mai inflexibil dect mi
nchipuiam eu. Cte spirite luminoase si, poate, cte genii chiar, au fost bgate, definitiv, integral si
ireversibil, n pmnt. (Sau ele erau si mai perseverente si mai ingenioase dect noi? si, nc mai scriu si
astzi fr s sufle un cuvnt, fr s scoat capul pe fereastr, stiind c nc n-a sunat ceasul liberttii?
Nu exclud aceast posibilitate. Cci dac vreunul ar fi vorbit despre mine la sectia de proz cu vreun
anisor mai devreme cine 1-ar fi crezut?)
Varlam salamov a iesit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvar: s-a ncrezut imediat n
Congresul al XX-lea si, ncepnd cu aceast epoc, si-a lansat versurile pe nc nebttoritele crri ale
samizdatului. Eu le-am citit n vara lui 1956 si am tresrit: iat un frate! dintre fratii ascunsi despre care
stiam, fr umbr de ndoial, c exist. Era un capt de fir care m-a ajutat s m deschid imediat ctre
el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, si apoi la data aceea aveam n mine attea lucruri nescrise
nc, si apoi si sntatea si vrsta mi permiteau s mai astept si drept urmare, am tcut continund s
scriu.
Am gresit eu si n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul vietii noastre, am nceput s iesim
din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat s triesc ndeajuns ca s cunosc aceast fericire: s scot
capul n lume si s arunc primele pietricele n fruntea ngust a lui Goliat. Fruntea rmnea intact,
pietricelele ricosau, dar, cznd pe pmnt, ncepeau s se transforme n iarba fiarelor. Erau ntmpinate
cu entuziasm sau cu ur, nimeni nu trecea ns indiferent pe lng ele.
Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput s treneze, s se lungeasc precum o primvar rece care
nu se mai sfrseste. Istoria a nceput s-si lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind si s-i sugrume n
fiecare bucl pe ct mai multi. si astfel (cum era si de asteptat) involutia a fost asa de mare nct acum nu
mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune dect, cu ultimele forte, s aruncm cu
ultimele pietricele n fruntea asta incasabil.
Da, da, desigur, e la mintea omului: nu guresti cu o nuia de rchit niste turnuri din beton armat. Dar mai
stii, turnurile astea or fi poate numai asa, niste desene fcute pe o rogojin!
18
Timp de doisprezece ani, calm si senin, am scris si am tot scris. Numai n al treisprezecelea m-a trecut un
fior. Era n vara anului 1960. De multele lucruri scrise si lipsite de orice plasament, ncepuse s mi se
fac sil; mi pierdusem viteza de reactie si de miscare, n subteranele literaturii ncepea s-mi lipseasc
aerul.
Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului su: imaginatia lui nu este bntuit nici
de cenzori nici de redactori, n fat nu-i st dect materialul lui, deasupra capului nu-i pluteste dect
adevrul. Dar situatia lui comport si un neajuns permanent: lipsa de cititori si, mai ales, de cititori
exigenti nzestrati cu sensibilitate literar. Cci pe cei ctiva cititori ai lui (eu aveam njur de zece, cei mai
multi dintre ei fosti detinuti, dar nici dintre acestia n-a fost vreunul care s fi reusit a-mi citi toate scrierile
 s nu se uite c nu locuim n acelasi oras, c nimnui nu-i prisosesc zilele libere, nici banii pentru
cltorii, nici camerele pentru primit oaspeti), deci pe cei ctiva cititori ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i
aleag dup cu totul alte criterii: s fie siguri din punct de vedere politic si s stie s tac. Aceste dou
calitti rar se asociaz cu un gust artistic rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o critic artistic
sever, la curent cu normele literare ale epocii. Or, se adevereste c aceast critic, aceast sobr fixare
topografic a unei scrieri n spatiul estetic, este foarte necesar, c oricrui scriitor i este indispensabil
fie si o dat la cinci ani, sau mcar o dat la zece ani. Se adevereste c ntrebarea lui Puskin: Esti
multumit de ce ai scris, artist meticulos?" este justificat, dar nu n ntregime. Scriind zece si doisprezece
ani ntr-o izolare absolut, pierzi, pe neobservate, simtul msurii, ncepi s fii prea ngduitor cu tine nsuti
si pur si simplu s nu mai observi c tirada cutare este prea strident, c exclamatia cutare este
grandilocvent, c, negsind o articulatie mai just, n pasajul cutare ai pus o platitudine.
Cnd, mai trziu, iesind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru lumea exterioar, scrierile, s le
perii de ceea ce deocamdat compatriotii mei n-ar fi nghitit nicicum, am constatat cu uimire c ele n-au
avut dect de cstigat din aceast atenuare a stridentelor si c au dobndit un impact mai mare; si am
nceput s identific acele pasaje unde, fr s-mi dau seama mai nainte, mi permisesem neglijente: n
loc de o crmid ireprosabil, rezistent la foc, pusesem una ciocnit si friabil, nc de la primul contact
cu me-
19
diul literar profesional, am simtit c trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.
Din cauza totalei mele inexperiente, esecul cel mai mare 1-am avut cu piesele. Cnd am nceput s scriu
piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n minte dect spectacolele teatrale vzute de mine n
Rostovul provincial al anilor '30 si care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului mondial. Convins
c esentialul, ntr-o creatie, este adevrul si experienta de viat, subapreciam faptul c formele snt
supuse mbtrnirii, c gusturile secolului al XX-lea se modific ntr-o msur considerabil si c autorul
nu poate neglija acest fenomen. Chiar si azi, dup ce am frecventat n anii '60 teatrele Moscovei (care nu
mai snt, vai, teatre ale artistilor si nici ale dramaturgilor, ci teatre ale regizorilor, practic creatorii unici ai
spectacolului), mi pare ru c am scris piese.*
n 1960 n-as fi putut s formulez si s explic cu exactitate toate aceste lucruri, dar am simtit c m
anchilozez, c teancul deja masiv al scrierilor mele zace nefolosit am nceput s simt c ceva mi d
ghes s m pun n miscare. Pentru mine, care eram blocat din toate prtile, nu putea fi vorba de miscare.
Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea literar asa de subtil conceput,
silentioas si invizibil, ajunsese ntr-o fundtur.
nainte de a muri, Tolstoi scrisese c, n general, snt imorale demersurile pe care Ie face un scriitor
pentru a se vedea publicat nc din timpul vietii. Trebuie, spunea el, s muncesti numai pentru
posteritate: aceasta, dup moartea ta, dac vrea s te publice, n-are dect s-o tac.'Lsnd la o parte
faptul c Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflectii dect dup ce a fcut turul pasiunilor si al
pcatelor, trebuie s spunem c aici el n-a nimerit-o nici mcar pentru niste epoci domoale, darmite
pentru una grbit ca a noastr. El are dreptate atunci cnd spune c goana dup un nou succes de
public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este si mai mare atunci cnd, ani de zile,
nu poti avea cititori cititori severi, ostili, entuziasti atunci cnd, prin talentul tu, nu poti influenta
ctusi de putin societatea nconjurtoare, tineretul care
* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit si ea n urma lungii claustrri n care a lucrat-o. Ea ar fi
putut fi cu adevrat perfect cu aceeasi sum de materiale si cu aceeasi conceptie din partea
autorului.
20
creste. Acest mutism confer puritate, dar comport si o anumit iresponsabilitate. Judecata lui Tolstoi
este pripit.
Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect s m amuze; de-acum ncepea s m irite. Tocmai
apruser memoriile lui Eh-renburg si Paustovski; am trimis la diferite redactii o critic sever pe care,
binenteles, nimeni n-a acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup forma lui, articolul meu
prea s se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n realitate el exprima starea
sufleteasc a unui om scandalizat de a-i vedea pe acesti scriitori, care cunoscuser aceast ndelungat
epoc sumbr, strduindu-se n continuare s gliseze lin, fr s ne spun ceva important, ci niste
fleacuri acolo, si dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca s ne mpiedice pentru mai mult vreme s
vedem adevrul dar de ce se tem atta acesti scriitori care s-au aranjat si pe care nu-i amenint
nimeni?
n toamna aceea, pitulat n vizuina mea si tras la fat, am nceput s-mi bat capul cu ntrebarea: oare n-
as putea eu totusi s scriu ceva pe care s nu-1 pot publica, dar pe care mcar s-1 pot arta oamenilor?
pe care mcar s nu trebuiasc s-1 ascund? Astfel mi-a venit ideea s scriu Luminarea n vnt pies
care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratur cosmopolit, pies despre oricare
societate prosper a deceniului nostru, fie ea din Vest sau din Est.
Aceast pies cea mai nereusit din cte am scris mi-a dat mai mult btaie de cap dect toate
celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima dat ct timp poti s trudesti asupra unei lucrri si s
nu-ti reuseasc, chiar dac o rescrii de patru sau de cinci ori. si am mai aflat c poti s sacrifici scene
ntregi si s pui n locul lor altele, si de aerul de artificialitate tot s nu scapi. Mult munc investisem n
ea si cnd s zic c am terminat, am constatat c nu era ceea ce trebuia. si totusi pornisem de la
povestea adevrat a unei familii moscovite, nicieri nu m abtusem de la dicteul propriei mele
constiinte, n text exprimasem numai ideile n care credeam si chiar ideile mele favorite, refuznd de la
primul act s fac pe placul cenzurii si totusi, de ce nu mi-a reusit? Oare numai pentru c m-am
ndeprtat de realitatea rus concret (nicidecum pentru a m camufla, si nu numai pentru a da piesei un
aspect deschis", ci si pentru a conferi expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta i se potriveste mai
bine Occidentului stul dect nou)
21
si fr solul rusesc trebuia s pierd si limba rus? Dar altii scriu ce poftesc n aceast manier fr
chip si fr limb si le iese ceva; de ce trebuie ca eu...? Adic, nu poti s faci un pas si jumtate n
abstractie, si tot restul s-1 scrii concret.
O alt ncercare am fcut-o n 1961, dar fr s-mi dau seama. Fr s stiu de ce, fr plan preconceput,
am luat pur si simplu s-854 si 1-am redactilografiat/?emc/M-/, trecnd peste pasajele si judectile cele
mai abrupte si peste povestea lung spus de cpitanul de fregat Cezarului n legtur cu modul n
care, n 1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu simulacrul nostru de bunstare. Am fcut asta,
Dumnezeu stie de ce, si am pus lucrarea deoparte. Dar de data aceasta am pus-o n mod deschis, fr s-
o ascund, ncercam bucuria intens a unei eliberri! s nu-ti mai bati capul cu cutarea unei
ascunztori pentru o lucrare proaspt terminat, s-o tii pur si simplu n sertaro fericire pe care scriitorii
n-o apreciaz la valoarea ei. Cci niciodat seara nu m culcam nainte de a fi verificat dac totul este
ascuns cum trebuie si nainte de a-mi fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea c-ar fi venit s-mi bat
la us n noaptea aceea.
M sturasem pn n gt de conspiratie, cci mi ddea bti de cap mai dihai dect munca de redactare.
Dar nu m asteptam la nici o detensionare din nici o parte si radioul occidental, pe care-1 ascultam
totdeauna chiar n ciuda bruiajului, nu stia nimic despre alunecrile si faliile geologice care se produceau
la adncime si care n curnd aveau s fie resimtite la suprafat. Nimeni nu stia nimic, eu nu m asteptam
la nimic mbucurtor si m-am angajat la o nou finisare si la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul
Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute minunatele perspective deschise de al XX-lea, era imposibil
s prevezi acel atac subit, zgomotos si furios pe care Hrusciov urma s-1 declanseze contra lui Stalin la
Congresul al XXII-lea! si a-1 explica era pentru noi, niste provinciali neinformati, o absolut imposibilitate.
Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fat! Din cte-mi aminteam, de mult nu
mai citisem niste lucruri asa de interesante ca discursurile tinute la Congresul al XXII-lea! n cmruta
acestei case din lemn putrezit, unde un bt de chibrit aruncat la ntmplare putea s prefac n cenus
toate manuscrisele mele din toti acesti ani, eu citeam si reciteam aceste discursuri si zidurile dosnicului
meu univers ncepeau s se clatine ca la teatru
22
perdelele culiselor, si n cltinarea lor liber se lrgeau si m fceau si pe mine s m clatin si s m
frmnt: nu venise oare mult asteptatul moment teribil si radios, clipa n care trebuia s-mi art sc-frlia la
suprafata apei?
Nu aveam dreptul s gresesc! Nu trebuia s m art nainte de vreme. Dar a rata clipa unic nici asta
nu trebuia!
si apoi intervenise la Congresul al XXII-lea si Tvardovski, cu o bun cuvntare n care strecurase discret
ideea c de mult vreme ar exista posibilitatea de a se da dovad de mai mult ndrzneal si libertate n
ceea ce se public, posibilitate pe care ns noi n-o folosim". Asta revenea la a spune pur si simplu c
Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznete si mai incisive, desi ar fi putut s-o fac.
n ochii mei, Tvardovski din perioada trii Muravia nu se detasa ctusi de putin din plutonul poetilor
angajati n serviciul de t-miere a minciunii, n timpul deportrii mele, i parcursesem cele dou volume
de versuri publicate n 1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de pe cnd eram pe front,
l retinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reusit exceptional: cu mult nainte de aparitia primelor crti
veridice despre rzboi (de la Transeele lui Nekrasov ncoace reusitele nu snt chiar asa de multe, poate
vreo jumtate de duzin), n suvoiul larmei agitatorice care nsotea canonadele noastre de pe pmnt si
din aer, Tvardovski izbutise s scrie un poem mai tare dect bronzul, un poem curajos si nepoluat
servit de acest rar simt al msurii si poate si de aceast destul de des ntlnit delicatete trneasc.
(Aceast delicatete pe care tranul, n ciuda necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroas a
inculturii continu s m uimeasc.) Neavnd libertatea s spun ntregul adevr despre rzboi,
Tvardovski s-a oprit, totusi, la un milimetru de hotarul minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim
milimetru, nicieri! de aici s-a si nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personal, eu
am auzit-o clar exprimat, nc n vremea rzboiului, de ctre ostasii bateriei mele. n cadrul serviciului
nostru de reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n conditii de lupt, s trag cu urechea la vreo
lectur (noaptea, la aparatele posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din
bogata ofert ce li se fcea, alegerea si preferinta lor se opreau, evident, asupra lui Rzboi si pace si
Tiorkin.
23
Dar apoi, si detinut n lagre, si deportat, si diriginte la scoal, si scriitor clandestin, n-am mai avut, din
lips de timp liber, posibilitatea s citesc nici Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe Tiorkinpe lumea
cealalt l citisem nc din 1956, n rest preferinta si atentia mea se orientau mereu spre samizdat.) Nici
nu stiam c n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect deprtarea si c poemul obtinuse n anul
acela premiul Lenin. Poemul 1-am citit n ansamblul lui mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost" 1-am citit
atunci cnd mi 1-a scos n cale Novi mir.
Pentru vremea aceea, n atmosfera de lasitate general, acest poem trecea drept act de curaj: noaptea-
munc a mtusichii Daria
ura! dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui..." si chiar Moscova cu-nalte blocuri un straniu
pavilion prea". si n acel moment am simtit primul imbold: ce-ar fi s-i art lui Tvardovski ceva scris de
mine? de ce s nu fac pasul acesta?
Dar frunzrind si cntrind mereu acelasi capitol, am dat peste printele cel groaznic" si peste echitatea"
lui vecin cu inechitatea lui si pentru afirmatia c-i sntem pentru victorie datori" si c Stalin e rud bun
cu otelul care ne ajut-n lupt.
si-n cartea-ne de aur pur... Nu-i virgul, nu-i rnd, v jur... Onoarea noastr s-o pteze. Da, toate cte-au
fost Au fost!
Zu c e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de rusine, nu au ptat onoarea? Zu c socoteala e
prea expeditiv: ce-a fost, a fost", aici n-ai ce s-aduni, nici ce s scazi". Pi, asa se poate vorbi si despre
toate speciile de fascism. Atunci la ce bun Niirnberg-ul?
ce-a fost a fost...? Filozofie a neputintei, filozofie care refuz s se pronunte asupra istoriei.* Poetul
pipia cu piciorul marginea crrii pavate, dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.
* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova si aminteste cum aceasta, cu cinci ani mai
devreme, era furioas pe Tvardovski pentru capitolul Prietenul din copilrie", publicat atunci:
O minciun nou n locul celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici!... Poporul? Aici nu e nici un popor! si
poetul ca si detinutul
24
si nici eu nu stiam ce s fac: s m smulg din mlastin si s-mi ntind bratele spre el: hai! o s vin sau
o s se ndrtniceasc?
Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clar: judecind dup cele cu care-si umplea majoritatea
paginilor, putine lucruri, gseam eu, o deosebeau de celelalte reviste. Acele contraste pe care revistele
sovietice le percepeau ca existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai ales ntr-o perspectiv sau
retrospectiv istoric ndelungat. Toate aceste reviste se foloseau de una si aceeasi terminologie de
baz, de una si aceeasi plac, de unul si acelasi des-cntec, si din toate acestea eu nu eram capabil s
nghit nici mcar ct ar fi ncput ntr-o lingurit de ceai.
Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la congresul al XXII-lea!... n sfrsit,
m-am hotrt. s-854, pe care-1 usurasem" fr s stiu n ce scop si sub ce inspiratie, pica la tanc. M-am
decis s-1 predau la Novi mir. (Dac nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut s se ntmple altceva, altceva
mai ru: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granit, sub pseudonimul Stepan Hlnov,
asa cum era deja pregtit. Eu nu stiam c, si de va fi publicat si bgat n seam n Occident, varianta
cea mai reusit n-ar putea s aib nici a suta parte din influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar de un an
btut pe muchie greata pe care mi-o producea aceast situatie fr iesire m mpingea s fortez cumva
nota.)
Eu personal nu m-am dus la Novi mir: neasteptndu-m la nici un succes, picioarele mele, la rndul lor,
nu se simteau atrase n-tr-acolo, asta-i totul. Aveam patruzeci si trei de ani, m lovisem cu capul de
destui pereti pe lumea asta, ca s m mai duc la redactie ca un tnr debutant. Prietenul meu de
nchisoare Lev Kopelev s-a angajat s transmit manuscrisul. Desi avea sase coli de autor, manuscrisul
era cum nu se poate mai subtire, gnditi-v si dumneavoastr: coal scris pe ambele fete, fr margini
lsate nefolosite si cu rndurile nghesuite unele n altele.
...trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.
si detinutul
Pe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.
Da: pentru 1956 era comoda scricic a minciunii.
25
L-am dat si unde n-am nceput s m frmnt, nu ca un tnr autor ahtiat dup glorie, ci ca un vechi si
nrit client al lagrelor, care avusese imprudenta s-si trdeze pista.
Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o not ntmpltoare din luna aceea, citesc urmtoarele: Senzatia
c m aflu ntr-un scrn-ciob care m-arunc n slava cerului: mi-e fric, mi se taie rsuflarea si totusi e
bine.") Nu stiam pe unde s-o iau ca s ajung la hotel n Moscova, dar, o dat ajuns acolo si avantajat de
faptul c, n ajunul srbtorilor, multi prsiser orasul, am putut obtine un pat. Aici am trit zile marcate
de ultime ezitri nc mai puteam opri totul, nc mai puteam recupera totul. (Am rmas ns nu pentru
a mai sta n cumpn, ci ca s citesc Pentru cine bat clopotele, text difo-zat de samizdat si mprumutat
mie pentru trei zile. Nu citisem pn arunci nici un rnd de Hemingway.)
Hotelul s-a nimerit s fie la Ostankino, exact lng acel semi-nar-sarask1, unde se desfsoar actiunea
Cercului meu si unde, de la prima mea experient de viat concentrationar, m-am apucat serios de scris
n 1948. n alternant cu Hemingway, ieseam s hoinresc pe lng gardul saraski mele. Gardul era tot
acolo, n-cercuind n acelasi perimetru acelasi spatiu strimt n care odinioar erau nghesuiti attia oameni
eminenti si n care ddeau n clocot discutiile si proiectele noastre.
M aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csut episcopal asemntoare cu o arc si de
acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile, psisem un-doi-trei si un-doi-trei si iar un-doi-trei
dimineata, la prnz si seara, visnd la o ndeprtat si luminoas libertate, ntr-un viitor cu totul altul,
luminos ntr-o tar a luminii.
si iat-m c acum, pe o zi posomorit si umed, notnd prin zloata de noiembrie, mergeam pe partea
astlalt a crrii pe care odinioar numai santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau de la un foisor
la altul, si m ntrebam: dar ce-am fcut? Cci, vedeti bine, snt din nou n minile lor.
Cum am putut eu, fr nici o constrngere exterioar, s m duc singur si s m denunt?...
1 saraska: n argoul detinutilor, nchisoare de tip special n care regimul stalinist exploata n scopuri
proprii cercetrile savantilor si tehnicienilor detinuti aici. Soljenitn evoc aici saraska de la Mavrino din
Primul Cerc. (N.t.)
26
DESCOPERINDU-M
Am trit apoi ca vai de lume o lun ntreag la Riazan: undeva, la aceast or, invizibil, destinul meu se
misca si, dup convingerea mea tot mai ferm, se misca spre mai ru. Unui detinut inveterat, unui fiu al
Gulagului, i este aproape inaccesibil credinta n mai bine. si dezobisnuindu-se, de-a lungul anilor de
lagr, de a mai lua vreo hotrre pe cont propriu (pentru tot ce este important esti lsat aproape
ntotdeauna la discretia destinului), noi chiar ne obisnuim cu ideea c este mai putin periculos s nu
hotrsti nimic, -s nu ntreprinzi nimic: triesti si multumeste-te cu simplul fapt de a tri!
Dar eu tocmai nclcasem aceast lege a lagrelor si acum era de groaz. si continuam si lucrul la noua
redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele din lagr, erau la mine n apartament, iar aceast
aventur cu Novi mir mi se prea o imprudent cu att mai funest.
Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar promite a se ridica n memoria
detinutilor dispruti (de altfel numai n memoria comunistilor, nici pn n ziua de azi nu s-a ridicat), a
crede c a sosit deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu sigurant, capetele
noastre, inimile si limbile prea si-au pierdut obiceiul de a mai crede n asa ceva! Noi am renuntat de a mai
spune vreodat adevrul si de a-1 mai auzi.
Totusi, la 9 decembrie mi-a sosit o telegram de la L. Kopelev: Aleksandr Trifonovici este entuziasmat de
articol" (articol" era numele de cod pe care-1 convenisem pentru povestire, un articol putea s se refere
si la metodica predrii matematicii). Ca o pasre care din zbor se izbeste de geam asa a sosit acea
telegram. si a luat sfrsit imobilitatea de attia ani. Dup nc o zi (chiar de ziua nasterii mele) a sosit o
telegram si de la Tvardovski n persoan:
27
m convoca la redactie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova si, traversnd piata Strastnaia spre Novi
mir, am zbovit superstitios lng statuia lui Puskin n parte ca s-1 rog s m sprijine, n parte ca s-1
asigur c-mi stiu drumul, c nu voi gresi. A fost ca un fel de rugciune.
mpreun cu Kopelev, am urcat larga scar boiereasc a lui Novi mirntr-un film, aceast scar ar fi
foarte potrivit pentru o scen de bal. Era la amiaz, Tvardovski nc nu era acolo, dar si redactia abia ce
se adunase, la ora asta ncepea programul. Am nceput s fac cunostint cu cei de la sectia proz. Anna
Samoilovna Berzer, redactor la aceast sectie, era aceea care fcuse cel mai mult pentru ca povestirea
mea s ajung n minile lui Tvardovski.
Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai c mie nu n acel an mi s-a povestit cum a fost). Manuscrisul meu,
tinut atta timp n rezerv si camuflat, zcuse o sptmn ntreag pe biroul Annei Berzer, zcuse
neprotejat, nici mcar pus ntre niste coperte, lsat la nde-mna primului turntor sau rufctor care ar fi
trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenit asupra cazului pe care-1 reprezenta aceast
scriere. La un moment dat ea s-a apucat s-si debaraseze biroul, a citit cteva fraze si si-a dat seama c
textul cu pricina nu poate fi tinut n conditiile acestea si c de citit trebuie citit altundeva. L-a luat acas si
1-a citit chiar n seara aceea. A rmas cu gura cscat. si-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei
Ozerova, prietena ei, redactor la sectia de critic literar. Cele dou impresii concordau. Cunoscnd bine
atmosfera de la Novi mir, A.S. si-a dat seama c, n cadrul comitetului de redactie, fiecare, conform
conceptiei sale despre binele revistei, cu sigurant, va cuta s intercepteze manuscrisul, s-1 dea uitrii,
s-1 fac pierdut, s nu-1 lase s ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagem s-i
scurtcircuiteze pe toti si, pe deasupra mocirlei de precautie si lasitate, s trimit manuscrisul chiar lui
Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide acest dosar. Dar atentie! acest manuscris cu aspectul
lui jalnic si mototolit o s-1 fac pe sef s-si ntoarc fata de la el. A.S. i-a dat la redactilografiere pe
cheltuiala redactiei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp si astep-tndu-1 pe Tvardovski s-si
revin dintr-unul dintre obisnuitele lui accese de ebrietate (betii nefericite, dar poate si salvatoare, dup
cum aveam s nteleg cu timpul). Dar dificultatea major pentru A.S. era de a sti cum s-i manevreze pe
membrii redactiei pentru
28
a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte rar si, pe nedrept, o antipatiza, cine stie, poate c-i
subaprecia gustul artistic, dragostea de munc si devotamentul total fat de interesele revistei. Dar,
cunoscnd bine caracterul si slbiciunile tuturor superiorilor, ea 1-a abordat pe primul dintre acestia, pe
E.N. Gherasimov, seful sectiei proz, om cruia n trecut destinul i produsese destule socuri: Avem un
material despre lagre. Vrei s-1 citesti?" Gherasimov a trimis-o la plimbare: Nu m mai bate la cap cu
lagrele astea." Cu aceeasi problem 1-a abordat si pe loctiitorul al doilea al redac-torului-sef, A.
Kondratovici un omulet care avea mereu aerul c-si ciuleste urechile, obsedat si nspimntat de
cenzur. Kondratovici a rspuns c despre lagre stie deja totul si c nu are nevoie de nimic, n plus, si-
asa nu poate fi publicat. Atunci A. Berzer a pus manuscrisul n fata secretarului responsabil B. Zaks, pe
care 1-a ntrebat insidios: Uitati-v un pic; vreti s-1 cititi?" ntrebare mai dibace ca aceasta nici c s-ar fi
putut pune. De multi ani de zile B.G. Zaks, gentleman rece si posomorit, nu mai avea nici o poft de
literatur artistic, nu voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vietii, zilele nsorite petrecute la Koktebel
n octombrie al fiecrui an, cele mai bune concerte de iarn la Moscova. El a citit primul paragraf al
povestirii mele, 1-a pus deoparte fr s spun un cuvnt si a plecat. (Cci si asa nu-1 putea publica.)
De-acum, A. Berzer avea tot dreptul s se adreseze si lui Tvardovski, cci toti ceilalti ridicaser din
umeri! A asteptat s se iveasc ocazia ce-i drept, n prezenta lui Kondratovici, cci n-a reusit s stea
de vorb cu seful ntre patru ochi ca s-i spun c exist dou manuscrise mai aparte care neaprat
trebuie s fie citite de redactorul-sef: Sofia Petrovna de Lidia Ciukovskaia si apoi ceva cu un lagr vzut
de un mujic, o chestie foarte popular". si de data aceasta nici c s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte s se
ating exact partea unde era coarda sensibil a lui Tvardovski! Rspunsul lui a venit imediat: asta dati-
mi-o.* Dar Kondratovici s-a dezmeticit si a srit ca ars: Lsati-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!"
* si Sofia Petrovna a trebuit s mai astepte ctiva ani: pn la mplinirea vrstei de un sfert de secol si pn
la publicarea ei n strintate. Faptul c una si aceeasi revist n-ar ndrzni s publice o a doua povestire
pe tema concen-trationar, acest fapt, foarte curent la noi, este de nenteles pentru Occident. Publicarea
unei asemenea povestiri ar constitui o linie...
29
El nu putea s scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-torului-sef.
Kondratovici a luat asupra lui aceast treab si, de la primele rnduri, a nteles c anonimul autor (nu
semnasem textul, n credinta c poate astfel frnez cursul ostil al evenimentelor), c acest obscur autor al
povestirii despre lagre n-are nici cea mai mic idee despre asezarea elementelor principale ale unei
propozitii si mai foloseste si niste cuvinte barbare. A trebuit s ia creionul si s bifeze pagina nti, a doua,
a cincea, a opta, punnd subiectele, predicatele si atributele la locurile lor. Dar povestirea s-a dovedit
plin de agramatisme de la un capt la altul si, de la o anumit pagin, Kondratovici s-a lsat pgubas.
Ce prere si fcuse el spre dimineat, nu stiu, dar cred c nu era o problem s si-o modifice ntr-un
sens sau altul. Tvardovski ns, fr s-i cear prerea, s-a apucat s citeasc el nsusi manuscrisul.
Familiarizndu-m apoi cu viata redactiei, m-am convins c Ivan Denisovici n-ar fi vzut lumina tiparului
dac A. Berzer n-ar fi fost asa de rzbttoare si nu 1-ar fi agtat pe Tvardovski strecurndu-i c e o
chestie vzut de un mujic". Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumin verde de la cele trei gorile
ale sefului: De-mentiev, Zaks si Kondratovici.
N-am s spun c aveam cine stie ce plan precis, dar un lucra l intuiam, l presimteam cu claritate: mujicul
sta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase indiferenti nici pe mujicul superior care era Alek-sandr
Tvardovski, nici pe mujicul suprem, Nikita Hrusciov. Asa s-a si ntmplat: la urma urmei, nici poezia, nici
chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele, ci tocmai aceast substant
funciarmente trneasc, att de batjocorit, asuprit, ponegrit la noi ncepnd de la Marea Cotitur, si
chiar si mai dinainte.
Dup cum avea s povesteasc mai trziu el nsusi, Tvardovski, n seara aceea, s-a asezat n pat si a luat
manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, si-a zis c asa ceva nu se citeste culcat. S-a ridicat, s-a
mbrcat. Ai casei dormeau deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru ceai, a citit
povestirea, o dat, apoi si a doua oar (n-a mai citit niciodat a doua oar ceea ce am scris eu ulterior, si,
n general, nu reciteste niciodat nimic, nici dup concesii fcute de autori). Asa a trecut noaptea, apoi au
venit ceasurile, pentru trani, matinale, dar nc nocturne pentru oamenii de litere, si trebuia s mai
asteptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.
30
L-a sunat pe Kondratovici si i-a dat ordin s afle de la Berzer: cine este autorul si unde se gseste.
Acesta este modul n care s-a ajuns din verig n verig la Kopelev. Acum, Tvardovski telefona la acesta.
Un lucru i-a plcut ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit (de altfel, el era convins de
aceasta) si autorul nu era om de litere si nu era din Moscova.
Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o rait cu manuscrisul pe la
prietenii si, cerndu-i fiecruia s pun la btaie cte o sticl n cinstea aparitiei unui nou scriitor. Trebuie
s-1 cunosti pe Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea c, spre deosebire de altii, la el
plcerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la pasiunea cuttorului de aur.
El si asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viata lui: la cincizeci si unu de ani, poet
celebru, redactor-sef al celei mai bune reviste, figur important a Uniunii Scriitorilor, figur de mare
calibru si printre comunisti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slab calitate: loctiitorul su numrul unu
(geniul su ru) De-mentiev; apoi tovarsul su de pahar, inexpresivul LA. Sat, scutier postum si cumnat
al mscriciului Lunacearski; plus M.A. Lifsit, un marxist dogmatic fosilizat. Se spune c a avut perioade
de prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievici si cu altii, dar apoi prietenia aceasta a avut soarta
carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a ajuns cu rotile-n sus. Adic, si prin mediul n care se
misca si prin nsusi felul lui de a fi, Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale. si
a caracterului su. si din cauza obrsiei sale trnesti. si din cauza vietii de membru al protipendadei
sovietice, viat nefireasc pentru un poet.
n timp ce se goleau aceste sticle si se cerea s se aduc, pentru a fi privit ca o minune, manuscrisul
original n care literele se nghesuiau ca oile mnate la strung si n care nu era nici pic de spatiu liber
pentru interventiile creionului redactional, la revist, dup uzantele de rigoare n cazurile importante, se
ntocmeau referate cu privire la manuscris. Iat ce scria Kondratovici: .. .Noi, probabil, n-o s-1 putem
publica... Ar trebui nainte de toate s i se sugereze autorului s introduc motivul detinutilor care
asteapt ca suferintele lor s ia sfrsit... Ar trebui periat putin limba." De-mentiev: Unghiul de vedere al
autorului: n lagr este ngrozitor si la fel si n afara lagrului. Manuscrisul constituie un caz complicat:
31
a nu-1 publica nseamn a te teme de adevr... a-1 publica este im -posibil, el nu arat totusi dect o
latur a vietii." (Cititorul s nu trag de aici concluzia c Dementiev se frmnta cu adevrat ntre a
publica si a nu publica. El stia prea bine: a publica asa ceva era si imposibil si periculos, si n-o s fac
nimeni treaba asta, dar, avnd n vedere c patronul su era asa de cucerit si entuziasmat de cazul
respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)
Dar ca s aflu si s pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an. si la aceast prim vizit,
Kondratovici, strduindu-se s fac pe importantul (de altfel, lipsa lui de substant spiritual, lipsa lui de
personalitate mi apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un modest autor
peste care a dat norocul:
Mai aveti si altceva?
ntrebare simpl! ntrebare fireasc ei trebuiau s-si fac o idee despre msura n care reusita mea
era sau nu rezultatul n-tmplrii. Dar tocmai sta era marele meu secret, n cinci ani de lagr cheltuisem
resurse de ingeniozitate ca s-i pclesc pe cei ce m perchezitionau, n opt ani, petrecuti n deportare si
n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea pentru ca s sustin acum o
conversatie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din gur lui Kondratovici:
Pentru aceast prim luare de contact, as prefera s nu ncepem cu aceast ntrebare.
Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sal de redactie (la data aceea, cei de la Novi mir aveau la
dispozitie un spatiu destul de ngust; un colt al slii era considerat a fi cabinetul lui Tvardovski). Nu-1
cunosteam dect dup niste proaste fotografii de ziar si, avnd n vedere slabele mele calitti de
fizionomist, as fi putut s nu-mi dau seama c era el. Era mare, masiv n toate sensurile, dar iat rsrind
si un al doilea, tot mare si tot masiv n toate sensurile, simpatic nimic de zis, si care cu greu si
ascundea bonomia. Acest al doilea personaj s-a ntmplat s fie Dementiev. Tvardovski ns, potrivit
momentului, a afisat o atitudine demn-protocolar; si totusi, chiar prin aceast masc nu putea s nu
strbat si s m frapeze din prima clip expresia copilroas a fetei lui aceast sinceritate de copil
neasigurat contra rului, de copil cruia, se pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce
oferit de ocupantul tronului nu i-au pervertit sufletul ctusi de putin.
32
nu va veni vremea potrivit nu-i chip s ne deschidem sufletul unii altora. Dar va veni o zi si deodat,
precum cei Treizeci si Trei de viteji, vom tsni cu totii din adncurile mrii si astfel va renvia marea
noastr literatur, pe care noi am mbrncit-o n abis.
si mai exista o a treia certitudine: a spune c noi, cohort de csti scnteietoare, ne vom ridica din mare,
nu nseamn dect a recurge la un simbol postum. Nu despre noi nsine, nu despre trupurile noastre
noi vom fi murit pn atunci ci numai despre crtile noastre va fi vorba, despre crtile pstrate prin
fidelitatea si ingeniozitatea prietenilor nostri. Eu tot nu credeam c literatura poate s initieze si s
provoace rsturnarea unei societti (totusi, nu aceasta ne demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam c
societatea va avea, din alte cauze, un soc si chiar se va nnoi, c atunci va aprea o falie, o bres a
liberttii, si ndat literatura noastr din subteran va intra n actiune pentru a exprima mintilor dezorientate
si tulburate de ce a fost fatal ca totul s se ntmple asa cum s-a ntmplat, si cum se face c ncepnd din
anul 1917 totul se suceste si se rsuceste ntruna.
Dar iat c au trecut anii si, se pare, totul tinde s arate c cele trei certitudini ale mele au fost toate
gresite.
Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar asa de neroditor. Degeaba s-a ncercat s se extirpe din el tot
ceea ce-i d vietii hran si sev, c viata tot a prins rdcini. Se poate s nu recunosti viata care
pulseaz n Tiorkin, n Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin? Cum s nu
recunosti viabilitatea crtilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev si chiar Solouhin? si ale
crtilor lui L Maksimov si I. Vladimov? si I. Ka-zakov, ce scriitor mare si talentat ar fi fost dac nu s-ar fi
eschivat de la rostirea adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru c nu ncap toate aici. si apoi
mai snt poetii tineri si curajosi. In general, Uniunea Scriitorilor care o respinsese cndva pe tvetaeva, l
condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe Bulgakov, acceptase s fie lichidati Mandelstam, Pavel
Vasiliev, Pilniak, Artiom Vesioli, i exclusese pe Ahmatova si Pasternak, aceast uniune compromis mi
aprea mie, din rundul clandestinittii mele, ca ncarnare a So-domei si Gomorei, a chioscarilor si
cmtarilor care prgreau templul cu vechiturile lor: trebuia s le rstorni mesele si cu biciul s-i scoti pe
treptele de-afar. Snt uimit si foarte fericit de greseala mea.
Am gresit eu si n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel ru: numrul unor asemenea
ingeniosi, al unor asemenea per-
17
severenti al unor asemenea norocosi! s-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca s facem noi o
ntreag literatur nu era cu putint; mtura cekist era actionat de o mn mai inflexibil dect mi
nchipuiam eu. Cte spirite luminoase si, poate, cte genii chiar, au fost bgate, definitiv, integral si
ireversibil, n pmnt. (Sau ele erau si mai perseverente si mai ingenioase dect noi? si, nc mai scriu si
astzi fr s sufle un cuvnt, fr s scoat capul pe fereastr, stiind c nc n-a sunat ceasul liberttii?
Nu exclud aceast posibilitate. Cci dac vreunul ar fi vorbit despre mine la sectia de proz cu vreun
anisor mai devreme cine 1-ar fi crezut?)
Varlam salamov a iesit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvar: s-a ncrezut imediat n
Congresul al XX-lea si, ncepnd cu aceast epoc, si-a lansat versurile pe nc nebttoritele crri ale
samizdatului. Eu le-am citit n vara lui 1956 si am tresrit: iat un frate! dintre fratii ascunsi despre care
stiam, fr umbr de ndoial, c exist. Era un capt de fir care m-a ajutat s m deschid imediat ctre
el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, si apoi la data aceea aveam n mine attea lucruri nescrise
nc, si apoi si sntatea si vrsta mi permiteau s mai astept si drept urmare, am tcut continund s
scriu.
Am gresit eu si n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul vietii noastre, am nceput s iesim
din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat s triesc ndeajuns ca s cunosc aceast fericire: s scot
capul n lume si s arunc primele pietricele n fruntea ngust a lui Goliat. Fruntea rmnea intact,
pietricelele ricosau, dar, cznd pe pmnt, ncepeau s se transforme n iarba fiarelor. Erau ntmpinate
cu entuziasm sau cu ur, nimeni nu trecea ns indiferent pe lng ele.
Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput s treneze, s se lungeasc precum o primvar rece care
nu se mai sfrseste. Istoria a nceput s-si lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind si s-i sugrume n
fiecare bucl pe ct mai multi. si astfel (cum era si de asteptat) involutia a fost asa de mare nct acum nu
mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune dect, cu ultimele forte, s aruncm cu
ultimele pietricele n fruntea asta incasabil.
Da, da, desigur, e la mintea omului: nu guresti cu o nuia de rchit niste turnuri din beton armat. Dar mai
stii, turnurile astea or fi poate numai asa, niste desene fcute pe o rogojin!
18
Timp de doisprezece ani, calm si senin, am scris si am tot scris. Numai n al treisprezecelea m-a trecut un
fior. Era n vara anului 1960. De multele lucruri scrise si lipsite de orice plasament, ncepuse s mi se
fac sil; mi pierdusem viteza de reactie si de miscare, n subteranele literaturii ncepea s-mi lipseasc
aerul.
Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului su: imaginatia lui nu este bntuit nici
de cenzori nici de redactori, n fat nu-i st dect materialul lui, deasupra capului nu-i pluteste dect
adevrul. Dar situatia lui comport si un neajuns permanent: lipsa de cititori si, mai ales, de cititori
exigenti nzestrati cu sensibilitate literar. Cci pe cei ctiva cititori ai lui (eu aveam njur de zece, cei mai
multi dintre ei fosti detinuti, dar nici dintre acestia n-a fost vreunul care s fi reusit a-mi citi toate scrierile
s nu se uite c nu locuim n acelasi oras, c nimnui nu-i prisosesc zilele libere, nici banii pentru
cltorii, nici camerele pentru primit oaspeti), deci pe cei ctiva cititori ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i
aleag dup cu totul alte criterii: s fie siguri din punct de vedere politic si s stie s tac. Aceste dou
calitti rar se asociaz cu un gust artistic rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o critic artistic
sever, la curent cu normele literare ale epocii. Or, se adevereste c aceast critic, aceast sobr fixare
topografic a unei scrieri n spatiul estetic, este foarte necesar, c oricrui scriitor i este indispensabil
fie si o dat la cinci ani, sau mcar o dat la zece ani. Se adevereste c ntrebarea lui Puskin: Esti
multumit de ce ai scris, artist meticulos?" este justificat, dar nu n ntregime. Scriind zece si doisprezece
ani ntr-o izolare absolut, pierzi, pe neobservate, simtul msurii, ncepi s fii prea ngduitor cu tine nsuti
si pur si simplu s nu mai observi c tirada cutare este prea strident, c exclamatia cutare este
grandilocvent, c, negsind o articulatie mai just, n pasajul cutare ai pus o platitudine.
Cnd, mai trziu, iesind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru lumea exterioar, scrierile, s le
perii de ceea ce deocamdat compatriotii mei n-ar fi nghitit nicicum, am constatat cu uimire c ele n-au
avut dect de cstigat din aceast atenuare a stridentelor si c au dobndit un impact mai mare; si am
nceput s identific acele pasaje unde, fr s-mi dau seama mai nainte, mi permisesem neglijente: n
loc de o crmid ireprosabil, rezistent la foc, pusesem una ciocnit si friabil, nc de la primul contact
cu me-
19
diul literar profesional, am simtit c trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.
Din cauza totalei mele inexperiente, esecul cel mai mare 1-am avut cu piesele. Cnd am nceput s scriu
piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n minte dect spectacolele teatrale vzute de mine n
Rostovul provincial al anilor '30 si care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului mondial. Convins
c esentialul, ntr-o creatie, este adevrul si experienta de viat, subapreciam faptul c formele snt
supuse mbtrnirii, c gusturile secolului al XX-lea se modific ntr-o msur considerabil si c autorul
nu poate neglija acest fenomen. Chiar si azi, dup ce am frecventat n anii '60 teatrele Moscovei (care nu
mai snt, vai, teatre ale artistilor si nici ale dramaturgilor, ci teatre ale regizorilor, practic creatorii unici ai
spectacolului), mi pare ru c am scris piese.*
n 1960 n-as fi putut s formulez si s explic cu exactitate toate aceste lucruri, dar am simtit c m
anchilozez, c teancul deja masiv al scrierilor mele zace nefolosit am nceput s simt c ceva mi d
ghes s m pun n miscare. Pentru mine, care eram blocat din toate prtile, nu putea fi vorba de miscare.
Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea literar asa de subtil conceput,
silentioas si invizibil, ajunsese ntr-o fundtur.
nainte de a muri, Tolstoi scrisese c, n general, snt imorale demersurile pe care le face un scriitor
pentru a se vedea publicat nc din timpul vietii. Trebuie, spunea el, s muncesti numai pentru
posteritate: aceasta, dup moartea ta, dac vrea s te publice, n-are dect s-o tac.'Lsnd la o parte
faptul c Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflectii dect dup ce a fcut turul pasiunilor si al
pcatelor, trebuie s spunem c aici el n-a nimerit-o nici mcar pentru niste epoci domoale, darmite
pentru una grbit ca a noastr. El are dreptate atunci cnd spune c goana dup un nou succes de
public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este si mai mare atunci cnd, ani de zile,
nu poti avea cititori cititori severi, ostili, entuziasti atunci cnd, prin talentul tu, nu poti influenta
ctusi de putin societatea nconjurtoare, tineretul care
* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit si ea n urma lungii claustrri n care a lucrat-o. Ea ar fi
putut fi cu adevrat perfect cu aceeasi sum de materiale si cu aceeasi conceptie din partea
autorului.
20
creste. Acest mutism confer puritate, dar comport si o anumit iresponsabilitate. Judecata lui Tolstoi
este pripit.
Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect s m amuze; de-acum ncepea s m irite. Tocmai
apruser memoriile lui Eh-renburg si Paustovski; am trimis la diferite redactii o critic sever pe care,
binenteles, nimeni n-a acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup forma lui, articolul meu
prea s se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n realitate el exprima starea
sufleteasc a unui om scandalizat de a-i vedea pe acesti scriitori, care cunoscuser aceast ndelungat
epoc sumbr, strduindu-se n continuare s gliseze lin, fr s ne spun ceva important, ci niste
fleacuri acolo, si dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca s ne mpiedice pentru mai mult vreme s
vedem adevrul dar de ce se tem atta acesti scriitori care s-au aranjat si pe care nu-i amenint
nimeni?
n toamna aceea, pitulat n vizuina mea si tras la fat, am nceput s-mi bat capul cu ntrebarea: oare n-
as putea eu totusi s scriu ceva pe care s nu-1 pot publica, dar pe care mcar s-1 pot arta oamenilor?
pe care mcar s nu trebuiasc s-1 ascund? Astfel mi-a venit ideea s scriu Luminarea n vnt pies
care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratur cosmopolit, pies despre oricare
societate prosper a deceniului nostru, fie ea din Vest sau din Est.
Aceast pies cea mai nereusit din cte am scris mi-a dat mai mult btaie de cap dect toate
celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima dat ct timp poti s trudesti asupra unei lucrri si s
nu-ti reuseasc, chiar dac o rescrii de patru sau de cinci ori. si am mai aflat c poti s sacrifici scene
ntregi si s pui n locul lor altele, si de aerul de artificialitate tot s nu scapi. Mult munc investisem n
ea si cnd s zic c am terminat, am constatat c nu era ceea ce trebuia. si totusi pornisem de la
povestea adevrat a unei familii moscovite, nicieri nu m abtusem de la dicteul propriei mele
constiinte, n text exprimasem numai ideile n care credeam si chiar ideile mele favorite, refuznd de la
primul act s fac pe placul cenzurii si totusi, de ce nu mi-a reusit? Oare numai pentru c m-am
ndeprtat de realitatea rus concret (nicidecum pentru a m camufla, si nu numai pentru a da piesei un
aspect deschis", ci si pentru a conferi expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta i se potriveste mai
bine Occidentului stul dect nou)
21
si fr solul rusesc trebuia s pierd si limba rus? Dar altii scriu ce poftesc n aceast manier fr
chip si fr limb si le iese ceva; de ce trebuie ca eu...? Adic, nu poti s faci un pas si jumtate n
abstractie, si tot restul s-1 scrii concret.
O alt ncercare am fcut-o n 1961, dar fr s-mi dau seama. Fr s stiu de ce, fr plan preconceput,
am luat pur si simplu s-854 si 1-am redactilografiatperiindu-l, trecnd peste pasajele si judectile cele mai
abrupte si peste povestea lung spus de cpitanul de fregat Cezarului n legtur cu modul n care, n
1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu simulacrul nostru de bunstare. Am fcut asta,
Dumnezeu stie de ce, si am pus lucrarea deoparte. Dar de data aceasta am pus-o n mod deschis, rar
s-o ascund, ncercam bucuria intens a unei eliberri! s nu-ti mai bati capul cu cutarea unei
ascunztori pentru o lucrare proaspt terminat, s-o tii pur si simplu n sertaro fericire pe care scriitorii
n-o apreciaz la valoarea ei. Cci niciodat seara nu m culcam nainte de a fi verificat dac totul este
ascuns cum trebuie si nainte de a-mi fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea c-ar fi venit s-mi bat
la us n noaptea aceea.
M sturasem pn n gt de conspiratie, cci mi ddea bti de cap mai dihai dect munca de redactare.
Dar nu m asteptam la nici o detensionare din nici o parte si radioul occidental, pe care-1 ascultam
totdeauna chiar n ciuda bruiajului, nu stia nimic despre alunecrile si faliile geologice care se produceau
la adncime si care n curnd aveau s fie resimtite la suprafat. Nimeni nu stia nimic, eu nu m asteptam
la nimic mbucurtor si m-am angajat la o nou finisare si la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul
Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute minunatele perspective deschise de al XX-lea, era imposibil
s prevezi acel atac subit, zgomotos si furios pe care Hrusciov urma s-1 declanseze contra lui Stalin la
Congresul al XXII-lea! si a-1 explica era pentru noi, niste provinciali neinformati, o absolut imposibilitate.
Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fat! Din cte-mi aminteam, de mult nu
mai citisem niste lucruri asa de interesante ca discursurile tinute la Congresul al XXII-lea! n cmruta
acestei case din lemn putrezit, unde un bt de chibrit aruncat la ntmplare putea s prefac n cenus
toate manuscrisele mele din toti acesti ani, eu citeam si reciteam aceste discursuri si zidurile dosnicului
meu univers ncepeau s se clatine ca la teatru
22
perdelele culiselor, si n cltinarea lor liber se lrgeau si m fceau si pe mine s m clatin si s m
frmnt: nu venise oare mult asteptatul moment teribil si radios, clipa n care trebuia s-mi art sc-frlia la
suprafata apei?
Nu aveam dreptul s gresesc! Nu trebuia s m art nainte de vreme. Dar a rata clipa unic nici asta
nu trebuia!
si apoi intervenise la Congresul al XXII-lea si Tvardovski, cu o bun cuvntare n care strecurase discret
ideea c de mult vreme ar exista posibilitatea de a se da dovad de mai mult ndrzneal si libertate n
ceea ce se public, posibilitate pe care ns noi n-o folosim". Asta revenea la a spune pur si simplu c
Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznete si mai incisive, desi ar fi putut s-o fac.
n ochii mei, Tvardovski din perioada trii Muravia nu se detasa ctusi de putin din plutonul poetilor
angajati n serviciul de t-miere a minciunii, n timpul deportrii mele, i parcursesem cele dou volume
de versuri publicate n 1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de pe cnd eram pe front,
l retinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reusit exceptional: cu mult nainte de aparitia primelor crti
veridice despre rzboi (de la Transeele lui Nekrasov ncoace reusitele nu snt chiar asa de multe, poate
vreo jumtate de duzin), n suvoiul larmei agitatorice care nsotea canonadele noastre de pe pmnt si
din aer, Tvardovski izbutise s scrie un poem mai tare dect bronzul, un poem curajos si nepoluat
servit de acest rar simt al msurii si poate si de aceast destul de des ntlnit delicatete trneasc.
(Aceast delicatete pe care tranul, n ciuda necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroas a
inculturii continu s m uimeasc.) Neavnd libertatea s spun ntregul adevr despre rzboi,
Tvardovski s-a oprit, totusi, la un milimetru de hotarul minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim
milimetru, nicieri! de aici s-a si nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personal, eu
am auzit-o clar exprimat, nc n vremea rzboiului, de ctre ostasii bateriei mele. n cadrul serviciului
nostru de reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n conditii de lupt, s trag cu urechea la vreo
lectur (noaptea, la aparatele posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din
bogata ofert ce li se fcea, alegerea si preferinta lor se opreau, evident, asupra lui Rzboi si pace si
Tiorkin.
23
Dar apoi, si detinut n lagre, si deportat, si diriginte la scoal, si scriitor clandestin, n-am mai avut, din
lips de timp liber, posibilitatea s citesc nici Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe Tiorkin pe lumea
cealalt l citisem nc din 1956, n rest preferinta si atentia mea se orientau mereu spre samizdat.) Nici
nu stiam c n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect deprtarea si c poemul obtinuse n anul
acela premiul Lenin. Poemul 1-am citit n ansamblul lui mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost" 1-am citit
atunci cnd mi 1-a scos n cale Novi mir.
Pentru vremea aceea, n atmosfera de lasitate general, acest poem trecea drept act de curaj: noaptea-
munc a mtusichii Daria
 ura! dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui..." si chiar Moscova cu-nalte blocuri un straniu
pavilion prea". si n acel moment am simtit primul imbold: ce-ar fi s-i art lui Tvardovski ceva scris de
mine? de ce s nu fac pasul acesta?
Dar frunzrind si cntrind mereu acelasi capitol, am dat peste printele cel groaznic" si peste echitatea"
lui vecin cu inechitatea lui si pentru afirmatia c-i sntem pentru victorie datori" si c Stalin e rud bun
cu otelul care ne ajut-n lupt.
si-n cartea-ne de aur pur... Nu-i virgul, nu-i rnd, v jur... Onoarea noastr s-o pteze. Da, toate cte-au
fost Au fost!
Zu c e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de rusine, nu au ptat onoarea? Zu c socoteala e
prea expeditiv: ce-a fost, a fost", aici n-ai ce s-aduni, nici ce s scazi". Pi, asa se poate vorbi si despre
toate speciile de fascism. Atunci la ce bun Nurnberg-ul?
ce-a fost a fost...? Filozofie a neputintei, filozofie care refuz s se pronunte asupra istoriei.* Poetul
pipia cu piciorul marginea crrii pavate, dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.
* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova si aminteste cum aceasta, cu cinci ani mai
devreme, era furioas pe Tvardovski pentru capitolul Prietenul din copilrie", publicat atunci:
O minciun nou n locul celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici!... Poporul? Aici nu e nici un popor! si
poetul ca si detinutul
24
si nici eu nu stiam ce s fac: s m smulg din mlastin si s-mi ntind bratele spre el: hai! o s vin sau
o s se ndrtniceasc?
Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clar: judecind dup cele cu care-si umplea majoritatea
paginilor, putine lucruri, gseam eu, o deosebeau de celelalte reviste. Acele contraste pe care revistele
sovietice le percepeau ca existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai ales ntr-o perspectiv sau
retrospectiv istoric ndelungat. Toate aceste reviste se foloseau de una si aceeasi terminologie de
baz, de una si aceeasi plac, de unul si acelasi des-cntec, si din toate acestea eu nu eram capabil s
nghit nici mcar ct ar fi ncput ntr-o lingurit de ceai.
Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la congresul al XXII-lea!... n sfrsit,
m-am hotrt. s-854, pe care-1 usurasem" fr s stiu n ce scop si sub ce inspiratie, pica la tanc. M-am
decis s-1 predau la Novi mir. (Dac nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut s se mtmple altceva, altceva
mai ru: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granit, sub pseudonimul Stepan Hlnov,
asa cum era deja pregtit. Eu nu stiam c, si de va fi publicat si bgat n seam n Occident, varianta
cea mai reusit n-ar putea s aib nici a suta parte din influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar de un an
btut pe muchie greata pe care mi-o producea aceast situatie fr iesire m mpingea s fortez cumva
nota.)
Eu personal nu m-am dus la Novi mir. neasteptndu-m la nici un succes, picioarele mele, la rndul lor,
nu se simteau atrase n-tr-acolo, asta-i totul. Aveam patruzeci si trei de ani, m lovisem cu capul de
destui pereti pe lumea asta, ca s m mai duc la redactie ca un tnr debutant. Prietenul meu de
nchisoare Lev Kopelev s-a angajat s transmit manuscrisul. Desi avea sase coli de autor, manuscrisul
era cum nu se poate mai subtire, gnditi-v si dumneavoastr: coal scris pe ambele fete, fr margini
lsate nefolosite si cu rndurile nghesuite unele n altele.
...trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.
si detinutul
Pe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.
Da: pentru 1956 era comoda scricic a minciunii.
25
L-am dat si unde n-am nceput s m frmnt, nu ca un tnr autor ahtiat dup glorie, ci ca un vechi si
nrit client al lagrelor, care avusese imprudenta s-si trdeze pista.
Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o not ntmpltoare din luna aceea, citesc urmtoarele: Senzatia
c m aflu ntr-un scrn-ciob care m-arunc n slava cerului: mi-e fric, mi se taie rsuflarea si totusi e
bine.") Nu stiam pe unde s-o iau ca s ajung la hotel n Moscova, dar, o dat ajuns acolo si avantajat de
faptul c, n ajunul srbtorilor, multi prsiser orasul, am putut obtine un pat. Aici am trit zile marcate
de ultime ezitri nc mai puteam opri totul, nc mai puteam recupera totul. (Am rmas ns nu pentru
a mai sta n cumpn, ci ca s citesc Pentru cine bat clopotele, text difuzat de samizdat si mprumutat
mie pentru trei zile. Nu citisem pn atunci nici un rnd de Hemingway.)
Hotelul s-a nimerit s fie la Ostankino, exact lng acel semi-nar-sarask1, unde se desfsoar actiunea
Cercului meu si unde, de la prima mea experient de viat concentrationar, m-am apucat serios de scris
n 1948. n alternant cu Hemingway, ieseam s hoinresc pe lng gardul saraski mele. Gardul era tot
acolo, n-cercuind n acelasi perimetru acelasi spatiu strimt n care odinioar erau nghesuiti attia oameni
eminenti si n care ddeau n clocot discutiile si proiectele noastre.
M aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csut episcopal asemntoare cu o arc si de
acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile, psisem undoitrei si undoi-trei si iar un doi-trei
dimineata, la prnz si seara, visnd la o ndeprtat si luminoas libertate, ntr-un viitor cu totul altul,
luminos ntr-o tar a luminii.
si iat-m c acum, pe o zi posomorit si umed, notnd prin zloata de noiembrie, mergeam pe partea
astlalt a crrii pe care odinioar numai santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau de la un foisor
la altul, si m ntrebam: dar ce-am fcut? Cci, vedeti bine, snt din nou n minile lor.
Cum am putut eu, fr nici o constrngere exterioar, s m duc singur si s m denunt?...
1 saraska: n argoul detinutilor, nchisoare de tip special n care regimul stalinist exploata n scopuri
proprii cercetrile savantilor si tehnicienilor detinuti aici. Soljenitn evoc aici saraska de la Mavrino din
Primul Cerc. (N.t.)
26
DESCOPERINDU-MA
Am trit apoi ca vai de lume o lun ntreag la Riazan: undeva, la aceast or, invizibil, destinul meu se
misca si, dup convingerea mea tot mai ferm, se misca spre mai ru. Unui detinut inveterat, unui fiu al
Gulagului, i este aproape inaccesibil credinta n mai bine. si dezobisnuindu-se, de-a lungul anilor de
lagr, de a mai lua vreo hotrre pe cont propriu (pentru tot ce este important esti lsat aproape
ntotdeauna la discretia destinului), noi chiar ne obisnuim cu ideea c este mai putin periculos s nu
hotrsti nimic, s nu ntreprinzi nimic: triesti si multumeste-te cu simplul fapt de a tri!
Dar eu tocmai nclcasem aceast lege a lagrelor si acum era de groaz. si continuam si lucrul la noua
redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele din lagr, erau la mine n apartament, iar aceast
aventur cu Novi mir mi se prea o imprudent cu att mai funest.
Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar promite a se ridica n memoria
detinutilor dispruti (de altfel numai n memoria comunistilor, nici pn n ziua de azi nu s-a ridicat), a
crede c a sosit deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu sigurant, capetele
noastre, inimile si limbile prea si-au pierdut obiceiul de a mai crede n asa ceva! Noi am renuntat de a mai
spune vreodat adevrul si de a-1 mai auzi.
Totusi, la 9 decembrie mi-a sosit o telegram de la L. Kopelev: Aleksandr Trifonovici este entuziasmat de
articol" (articol" era numele de cod pe care-1 convenisem pentru povestire, un articol putea s se refere
si la metodica predrii matematicii). Ca o pasre care din zbor se izbeste de geam asa a sosit acea
telegram. si a luat sfrsit imobilitatea de attia ani. Dup nc o zi (chiar de ziua nasterii mele) a sosit o
telegram si de la Tvardovski n persoan:
27
m convoca la redactie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova si, traversnd piata Strastnaia spre Novi
mir, am zbovit superstitios lng statuia lui Puskin n parte ca s-1 rog s m sprijine, n parte ca s-1
asigur c-mi stiu drumul, c nu voi gresi. A fost ca un fel de rugciune.
mpreun cu Kopelev, am urcat larga scar boiereasc a lui Novi mir ntr-un film, aceast scar ar fi
foarte potrivit pentru o scen de bal. Era la amiaz, Tvardovski nc nu era acolo, dar si redactia abia ce
se adunase, la ora asta ncepea programul. Am nceput s fac cunostint cu cei de la sectia proz. Anna
Samoilovna Berzer, redactor la aceast sectie, era aceea care fcuse cel mai mult pentru ca povestirea
mea s ajung n minile lui Tvardovski.
Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai c mie nu n acel an mi s-a povestit cum a fost). Manuscrisul meu,
tinut atta timp n rezerv si camuflat, zcuse o sptmn ntreag pe biroul Annei Berzer, zcuse
neprotejat, nici mcar pus ntre niste coperte, lsat la nde-mna primului turntor sau rufctor care ar fi
trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenit asupra cazului pe care-1 reprezenta aceast
scriere. La un moment dat ea s-a apucat s-si debaraseze biroul, a citit cteva fraze si si-a dat seama c
textul cu pricina nu poate fi tinut n conditiile acestea si c de citit trebuie citit altundeva. L-a luat acas si
1-a citit chiar n seara aceea. A rmas cu gura cscat. si-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei
Ozerova, prietena ei, redactor la sectia de critic literar. Cele dou impresii concordau. Cunoscnd bine
atmosfera de la Novi mir, A.S. si-a dat seama c, n cadrul comitetului de redactie, fiecare, conform
conceptiei sale despre binele revistei, cu sigurant, va cuta s intercepteze manuscrisul, s-1 dea uitrii,
s-1 fac pierdut, s nu-1 lase s ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagem s-i
scurtcircuiteze pe toti si, pe deasupra mocirlei de precautie si lasitate, s trimit manuscrisul chiar lui
Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide acest dosar. Dar atentie! acest manuscris cu aspectul
lui jalnic si mototolit o s-1 fac pe sef s-si ntoarc fata de la el. A.S. 1-a dat la redactilografiere pe
cheltuiala redactiei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp si astep-tndu-1 pe Tvardovski s-si
revin dintr-unul dintre obisnuitele lui accese de ebrietate (betii nefericite, dar poate si salvatoare, dup
cum aveam s nteleg cu timpul). Dar dificultatea major pentru A.S. era de a sti cum s-i manevreze pe
membrii redactiei pentru
28
a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte rar si, pe nedrept, o antipatiza, cine stie, poate c-i
subaprecia gustul artistic, dragostea de munc si devotamentul total fat de interesele revistei. Dar,
cunoscnd bine caracterul si slbiciunile tuturor superiorilor, ea 1-a abordat pe primul dintre acestia, pe
E.N. Gherasimov, seful sectiei proz, om cruia n trecut destinul i produsese destule socuri: Avem un
material despre lagre. Vrei s-1 citesti?" Gherasimov a trimis-o la plimbare: Nu m mai bate la cap cu
lagrele astea." Cu aceeasi problem 1-a abordat si pe loctiitorul al doilea al redac-torului-sef, A.
Kondratovici un omulet care avea mereu aerul c-si ciuleste urechile, obsedat si nspimntat de
cenzur. Kondratovici a rspuns c despre lagre stie deja totul si c nu are nevoie de nimic, n plus, si-
asa nu poate fi publicat. Atunci A. Berzer a pus manuscrisul n fata secretarului responsabil B. Zaks, pe
care 1-a ntrebat insidios: Uitati-v un pic; vreti s-1 cititi?" ntrebare mai dibace ca aceasta nici c s-ar fi
putut pune. De multi ani de zile B.G. Zaks, gentleman rece si posomorit, nu mai avea nici o poft de
literatur artistic, nu voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vietii, zilele nsorite petrecute la Koktebel
n octombrie al fiecrui an, cele mai bune concerte de iarn la Moscova. El a citit primul paragraf al
povestirii mele, 1-a pus deoparte fr s spun un cuvnt si a plecat. (Cci si asa nu-1 putea publica.)
De-acum, A. Berzer avea tot dreptul s se adreseze si lui Tvardovski, cci toti ceilalti ridicaser din
umeri! A asteptat s se iveasc ocazia ce-i drept, n prezenta lui Kondratovici, cci n-a reusit s stea
de vorb cu seful ntre patru ochi ca s-i spun c exist dou manuscrise mai aparte care neaprat
trebuie s fie citite de redactorul-sef: Sofia Petrovna de Lidia Ciukovskaia si apoi ceva cu un lagr vzut
de un mujic, o chestie foarte popular". si de data aceasta nici c s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte s se
ating exact partea unde era coarda sensibil a lui Tvardovski! Rspunsul lui a venit imediat: asta dati-
mi-o.* Dar Kondratovici s-a dezmeticit si a srit ca ars: Lsati-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!"
* si Sofia Petrovna a trebuit s mai astepte ctiva ani: pn la mplinirea vrstei de un sfert de secol si pn
la publicarea ei n strintate. Faptul c una si aceeasi revist n-ar ndrzni s publice o a doua povestire
pe tema concen-trationar, acest fapt, foarte curent la noi, este de nenteles pentru Occident. Publicarea
unei asemenea povestiri ar constitui o linie... *
29
El nu putea s scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-torului-sef!
Kondratovici a luat asupra lui aceast treab si, de la primele rnduri, a nteles c anonimul autor (nu
semnasem textul, n credinta c poate astfel frnez cursul ostil al evenimentelor), c acest obscur autor al
povestirii despre lagre n-are nici cea mai mic idee despre asezarea elementelor principale ale unei
propozitii si mai foloseste si niste cuvinte barbare. A trebuit s ia creionul si s bifeze pagina nti, a doua,
a cincea, a opta, punnd subiectele, predicatele si atributele la locurile lor. Dar povestirea s-a dovedit
plin de agramatisme de la un capt la altul si, de la o anumit pagin, Kondratovici s-a lsat pgubas.
Ce prere si fcuse el spre dimineat, nu stiu, dar cred c nu era o problem s si-o modifice ntr-un
sens sau altul. Tvardovski ns, fr s-i cear prerea, s-a apucat s citeasc el nsusi manuscrisul.
Familiarizndu-m apoi cu viata redactiei, m-am convins c Ivcm Denisovici n-ar fi vzut lumina tiparului
dac A. Berzer n-ar fi fost asa de rzbttoare si nu 1-ar fi agtat pe Tvardovski strecurndu-i c e o
chestie vzut de un mujic". Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumin verde de la cele trei gorile
ale sefului: De-mentiev, Zaks si Kondratovici.
N-am s spun c aveam cine stie ce plan precis, dar un lucru l intuiam, l presimteam cu claritate: mujicul
sta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase indiferenti nici pe mujicul superior care era Alek-sandr
Tvardovski, nici pe mujicul suprem, Nikita Hrusciov. Asa s-a si ntmplat: la urma urmei, nici poezia, nici
chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele, ci tocmai aceast substant
funciarmente trneasc, att de batjocorit, asuprit, ponegrit la noi ncepnd de la Marea Cotitur, si
chiar si mai dinainte.
Dup cum avea s povesteasc mai trziu el nsusi, Tvardovski, n seara aceea, s-a asezat n pat si a luat
manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, si-a zis c asa ceva nu se citeste culcat. S-a ridicat, s-a
mbrcat. Ai casei dormeau deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru ceai, a citit
povestirea, o dat, apoi si a doua oar (n-a mai citit niciodat a doua oar ceea ce am scris eu ulterior, si,
n general, nu reciteste niciodat nimic, nici dup concesii fcute de autori). Asa a trecut noaptea, apoi au
venit ceasurile, pentru trani, matinale, dar nc nocturne pentru oamenii de litere, si trebuia s mai
asteptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.
30
L-a sunat pe Kondratovici si i-a dat ordin s afle de la Berzer: cine este autorul si unde se gseste.
Acesta este modul n care s-a ajuns din verig n verig la Kopelev. Acum, Tvardovski telefona la acesta.
Un lucru i-a plcut ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit (de altfel, el era convins de
aceasta) si autorul nu era om de litere si nu era din Moscova.
Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o rait cu manuscrisul pe la
prietenii si, cerndu-i fiecruia s pun la btaie cte o sticl n cinstea aparitiei unui nou scriitor. Trebuie
s-1 cunosti pe Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea c, spre deosebire de altii, la el
plcerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la pasiunea cuttorului de aur.
El si asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viata lui: la cincizeci si unu de ani, poet
celebru, redactor-sef al celei mai bune reviste, figur important a Uniunii Scriitorilor, figur de mare
calibru si printre comunisti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slab calitate: loctiitorul su numrul unu
(geniul su ru) De-mentiev; apoi tovarsul su de pahar, inexpresivul LA. Sat, scutier postum si cumnat
al mscriciului Lunacearski; plus M.A. Lifsit, un marxist dogmatic fosilizat. Se spune c a avut perioade
de prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievci si cu altii, dar apoi prietenia aceasta a avut soarta
carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a ajuns cu rotile-n sus. Adic, si prin mediul n care se
misca si prin nsusi felul lui de a fi, Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale. si
a caracterului su. si din cauza obrsiei sale trnesti. si din cauza vietii de membru al protipendadei
sovietice, viat nefireasc pentru un poet. , n timp ce se goleau aceste sticle si se cerea s se aduc,
pentru a fi privit ca o minune, manuscrisul original n care literele se nghesuiau ca oile mnate la strung
si n care nu era nici pic de spatiu liber pentru interventiile creionului redactional, la revist, dup uzantele
de rigoare n cazurile importante, se ntocmeau referate cu privire la manuscris. Iat ce scria
Kondratovici: ...Noi, probabil, n-o s-1 putem publica... Ar trebui nainte de toate s i se sugereze
autorului's introduc motivul detinutilor care asteapt ca suferintele lor s ia sfirsit... Ar trebui periat
putin limba." De-mentiev: Unghiul de vedere al autorului: n lagr este ngrozitor si la fel si n afara
lagrului. Manuscrisul constituie un caz complicat:
31
a nu-1 publica nseamn a te teme de adevr... a-1 publica este im -posibil, el nu arat totusi dect o
latur a vietii." (Cititorul s nu trag de aici concluzia c Dementiev se frmnta cu adevrat ntre a
publica si a nu publica. El stia prea bine: a publica asa ceva era si imposibil si periculos, si n-o s fac
nimeni treaba asta, dar, avnd n vedere c patronul su era asa de cucerit si entuziasmat de cazul
respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)
Dar ca s aflu si s pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an. si la aceast prim vizit,
Kondratovici, strduindu-se s fac pe importantul (de altfel, lipsa lui de substant spiritual, lipsa lui de
personalitate mi apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un modest autor
peste care a dat norocul:
Mai aveti si altceva?
ntrebare simpl! ntrebare fireasc ei trebuiau s-si fac o idee despre msura n care reusita mea
era sau nu rezultatul n-tmplarii. Dar tocmai sta era marele meu secret, n cinci ani de lagr cheltuisem
resurse de ingeniozitate ca s-i pclesc pe cei ce m perchezitionau, n opt ani, petrecuti n deportare si
n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea pentru ca s sustin acum o
conversatie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din gur lui Kondratovici:
Pentru aceast prim luare de contact, as prefera s nu ncepem cu aceast ntrebare.
Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sal de redactie (la data aceea, cei de la Novi mir aveau la
dispozitie un spatiu destul de ngust; un colt al slii era considerat a fi cabinetul lui Tvardovski). Nu-1
cunosteam dect dup niste proaste fotografii de ziar si, avnd n vedere slabele mele calitti de
fizionomist, as fi putut s nu-mi dau seama c era el. Era mare, masiv n toate sensurile, dar iat rsrind
si un al doilea, tot mare si tot masiv n toate sensurile, simpatic nimic de zis, si care cu greu si
ascundea bonomia. Acest al doilea personaj s-a ntmplat s fie Dementiev. Tvardovski ns, potrivit
momentului, a afisat o atitudine demn-protocolar; si totusi, chiar prin aceast masc nu putea s nu
strbat si s m frapeze din prima clip expresia copilroas a fetei lui aceast sinceritate de copil
neasigurat contra rului, de copil cruia, se pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce
oferit de ocupantul tronului nu i-au pervertit sufletul ctusi de putin.
32
t t
Toate vrfurile redactiei s-au asezat n jurul unei vechi mese uriase, n form de oval alungit, eu fat-n
fat cu Aleksandr Trifo-novici. El fcea mari eforturi s se domine pe sine nsusi si s-si compun o min
serioas, dar nu prea reusea: era din ce n ce mai radios. Tria acum unul dintre momentele cele mai
fericite ale vietii sale; n jurul acestei mese, eroul zilei nu eram eu, ci el.
Se uita la mine cu o bunvoint aproape confundabil cu iubirea. Fr s se grbeasc, a luat la mn
diverse pasaje din povestirea mea, scurte sau lungi, asa cum i veneau n minte, fcnd operatiunea
aceasta cu o plcere, o mndrie, o bucurie care nu mai erau ale descoperitorului, ale protectorului, ci ale
creatorului; cita cu o asemenea tandrete, cu o asemenea emotie, nct ai fi zis c toat povestea aceasta
era trit si ptimit de el, c era povestea cea mai scump inimii lui. (Ceilalti membri ai redactiei ddeau
din cap a ncuviintare si tineau isonul la elogiile sefului; singur, poate, De-mentiev a avut o atitudine
moderat-apatic. De altfel, el nici n-a luat cuvntul n ziua aceea.)
Dar cel mai rezervat dintre toti si aproape lugubru am fost eu. mi fixasem aceast linie de conduit,
asteptndu-m s-i vd c acum-acum ncep s-mi frme oasele, s-mi impun concesii si tieturi or,
eu pentru nimic n lume nu m-as fi nvoit la asa ceva: cci ei habar n-aveau c ceea ce tineau n mn era
un lucru deja atenuat, deja laminat, mi spuneam c, la nceput, scrierea mea despre lagr va fi ntins cu
delicatete pe mas si ndat vor intra foarfecele n functiune si vor tia toti spinii, toate zdrentele, toate
floricelele. si eu, prin aerul meu lugubru, le artam dinainte c nu mi s-a urcat la cap si c nu pun pret
foarte mare pe noile mele relatii.
Dar, minune! Nu mi-au rsucit minile. Dar, minune! N-au scos si n-au fcut uz de foarfeci. Sau eu am
nnebunit? Oare redactia chiar crede c textul sta poate fi tiprit?
n total, observatiile lui Tvardovski rugminti afabile, exprimate pe tonul cel mai precaut! au fost
dou: Ivan Denisovici nu poate rvni la munca de decorator de covoare ca s primeasc pe sest
suplimente; el nu poate totusi s refuze sistematic ideea c ntr-o bun zi o s-si recapete libertatea.
Poate c asta asa si era; am consimtit imediat, fr dificultate. Iar Zaks a opinat c nu poate Ivan
Denisovici s cread n mod serios c Dumnezeu mrunteste luna ca s fac stele. si Mariamov mi-a
semnalat vreo doi-trei termeni ucraineni gresiti.
33
Da, prieteni dragi, asa se poate colabora! Altfel mi nchipuisem eu redactiile noastre...
Pentru ca povestirea s fac impresie bun, mi-au propus s-i spunem nuvel ei bine, fie si nuvel.*
Cu titlul de s-854, a mai spus Tvardovski pe un ton ce nu admitea replic, povestirea nu va putea fi
publicat niciodat. Eu nu le cunosteam mania de a re-boteza, de a edulcora, de a dilua totul, si nici n-am
ncercat s m opun. Prin schimb de sugestii fcute de-o parte si de alta a mesei, cu participarea lui
Kopelev, s-a convenit asupra titlului: O zi din viata lui Ivan Denisovici.
Tvardovski m-a avertizat c nu-mi promite ferm c voi fi publicat (Dumnezeule, dar eu eram bucuros c n-
au depus textul la KGB!), c nu-mi fixeaz termen, dar c nu va precupeti nici un efort ca s m ajute.
mpinsi de curiozitate, au nceput s-mi pun diverse ntrebri subsidiare ca, de pild: n ct timp am scris
aceast nuvel? (Atentie, pericol de explozie! am scris-o n patruzeci si cinci de zile. si atunci, n tot restul
timpului?) Ei bine, vedeti, este greu de evaluat, nu-i asa, mereu pe frnturi, dup orele de scoal... n ce
an am nceput-o, n ce an am terminat-o, ct a stat la mine? (Toate datele ardeau cu litere de foc n
mintea mea! dar dac ncep s le spun, se va vedea imediat ct timp rmne nefolosit.) Eu si-asa nu-mi
aminteam anii... si de ce dactilografiez asa de nghesuit, fr spatii libere, pe fat si pe dos? (Dar stiti voi
ce snt ia centimetri cubi, priceputilor?!...) S stiti un lucru, la Riazan, pur si simplu, nu ai de unde s
cumperi un petic de hrtie... (Ceea ce iarsi era adevrat.)
M-au ntrebat despre viata mea, trecut si prezent, si toti au tcut jenati cnd le-am rspuns direct c
predau la o scoal, de
* Concesie zadarnic din partea mea. La noi se sterg granitele dintre genuri, rezultatul fiind
demonetizarea formelor. Ivan Denisovici este, desigur, o povestire, desi lung si ncrcat. Mai restrns
dect povestirea as gsi c este schita structur lejer, subiect clar si gndire asijderea. Povestirea
este ceea ce cel mai adesea la noi se ncearc a se numi roman: acolo unde exist interferent de teme
si chiar o aproape obligatorie extensie n timp. Romanul (execrabil cuvnt! nu se poate altfel?) se
deosebeste de nuvel nu att prin volum si nu att prin extensie n timp (el se caracterizeaz chiar prin
concizie si dinamism), ct prin multimea destinelor pe care le cuprinde, prin lrgimea orizontului si prin
onestitatea gndirii.
34
unde am un venit de saizeci de ruble pe lun si c mie mi-ajunge. (La Riazan nu voiam s am norm
ntreag, ca s am timp disponibil, iar sotia mea, cu salariul ei mare, si ntretinea cele trei b-trne.)
Asemenea cifre, n general, depsesc puterea de ntelegere a oamenilor de litere; pentru cteva rnduri de
recenzie tot atta se plteste. De mbrcat, eram mbrcat la nivelul salariului meu. Autoritar si bine
dispus, Tvardovski a dat ordin s mi se fac imediat un contract pe baza celui mai nalt tarif practicat la ei
(numai avansul echivala cu salariul meu pe doi ani). Am rmas ca vrjit, silin-du-m s fiu atent s nu
spun despre mine mai mult dect trebuie.
Ce mai am acas? ce mai am? aceasta era ntrebarea pe care mi-o puneau cu cea mai mare
insistent Tvardovski si redactia. Trecnd n revist straturile de texte ngropate de mine ncepnd din
1948, cutam s vd ce le mai pot propune. Venind aici, nu avusesem n vedere s le dezvlui ceva n
plus, dar ceva trebuia totusi, era greu s-i conving c scrisesem Ivan Denisovici ca s-mi fac mna.
Vulpea i-a zis mujicului: las-m numai s-mi pun lbuta pe cruta ta, c de srit sar singur.
Asa si cu mine.
Am promis s fac investigatii pentru data urmtoare; mi se prea c se va mai gsi la mine vreo
povestioar, si cteva mici studii, si apoi si cteva versuri. (Kondratovici a spus apoi, radiind de bucurie,
c, foarte bine, tema lagrului s-a epuizat cu Ivan Denisovici, si c ar fi bine s o abordez pe aceea a
frontului. Douzeci de ani, mii de guri, astea, ca un singur om, trmbitaser din trmbita militar si tema
nu era epuizat! Dar pentru cei cincizeci de milioane care pieriser n exil si n lagre, delusorul povestirii
mele era suficient!...)
n acel decembrie, a trebuit s mai merg de dou ori la Moscova. Ei diluaser vreo zece expresii din
povestire, dar Berzer, cu care legasem foarte repede o cald prietenie, pe bun dreptate m-a prevenit c
nu poti sti niciodat ce trece si ce nu trece de cenzur si c este mai bine ca o vreme s nu mai corectezi
nimic. De altminteri, nici nu aveam chef s fac concesii, mi venea mai la ndemn s-mi iau povestirea
napoi dect s-o mutilez.
n cursul acelor vizite i-am dus lui Tvardovski cte ceva: cteva poezii de captivitate, cteva Frme dintre
cele mai inofensive si povestirea Nu e sat fr un sfnt, epurat de frazele cele mai nepublicabile. El a
caracterizat Frmele ca note de pstrat ca rezerv
35
n dosarul general", nesesizndu-le deloc genul, n legtur cu versurile a spus: Pe unele le-am putea
publica, dar n-o s fie o bomb, or eu vreau s fie o bomb." (Rebelul chema furtuna! nu, desigur, nu
era pe punctul de a mucezi!) Despre Matriona s-a discutat n comitetul de redactie la 2 ianuarie 1962.
(Pe-atunci mi-a czut fisa c odat si-odat o s fie bune la ceva minutele acestor ntlniri literare si m-am
apucat s-mi notez imediat dup consumarea lor, sau, si mai bine, chiar n timpul discutiilor. Astfel am
consemnat totul despre Tvardovski si acum mi pare ru c n-am loc s relatez fidel si detaliat aceste
ntlniri, recu-noscnd de altminteri c aceasta ar putea s lungeasc si s ncarce compozitia Schitelor,
neajunsuri pe care as vrea s le evit.)
La aceeasi mas urias, n form de oval alungit, njurai creia de curnd luase loc atta lume, Tvardovski
de data aceasta nu adunase cvorumul: unul nu reusise s citeasc, altul lipsea din redactie. Dementiev
era de fat (angajat cu norm complet la Institutul de Literatur Universal, el nu avea la Novi mir dect
scurte aparitii; ceea ce fcea el aici nu era pentru a-si asigura venitul de baz, ci pentru a ndeplini o
misiune important). Tvardovski l invit: Sasa, ia loc!" Dar Dementiev trecu peste invitatie ca peste o
zdrnicie: Ce mai e de discutat aici?" Dup expresia fetei lui, puteai crede c a spus-o cu tristete (si-
asa n-o s-1 publice), dar eu am sesizat un alt ton: un ton care trda suprarea provocat de faptul c eu
le aduc povestiri, una mai insolent dect alta, si-1 abat pe Tvardovski de pe dramul pavat si omologat,
nc de-atunci am perceput adevratul sens al acestei scurte ciondneli dintre ei.
Ei erau la per tu", nu umblau niciodat cu fasoane si ceremonii, erau amndoi Sasa. Nimeni din
redactie nu ndrznea s-1 contrazic pe Tvardovski; singurul care-si permitea s vin cu o prere
personal si s polemizeze ct poftea, era Dementiev, si se mpmntenise obiceiul ca Tvardovski s nu
considere definitiv nici o decizie pn ce aceasta n-a fost pus de acord cu Dementiev primul fie c-1
convingea pe al doilea, fie c btea n retragere. Dar mai ales acas (locuiau n aceeasi cas pe
Kotelniceskaia) Dementiev stia s-1 domine pe sef: Tvardovski tipa la el, btea cu pumnul n mas, dar
cel mai adesea cdea de acord cu el. Astfel, pe neobservate, un Sasa, din spatele celuilalt Sasa, ddea
bice revistei. Dementiev, se spune, intervenea prudent, cu foarte mult tact. Tvardovski n-ar fi suportat,
pesemne, situatia n care Dementiev s-ar
36
fi multumit mereu numai s-1 tin n fru. Nu putine erau cazurile cnd acesta i ddea si pinteni nu
avem de ce s ne ascundem dup deget (asa s-a ntmplat cu povestirile lui V. Grossman, de exemplu).
si aproape invariabil scotea cte un Sasa, n-ai dreptate! Chestia asta o publicm!", atunci cnd
Tvardovski se mpotrivea din niscaiva considerente personale. Dementiev era btios dar stia msura,
stia unde s dea napoi, s se recunoasc nvins. El nu avea niciodat o atitudine gunos-vanitoas, nu
se umfla n pene, si aceasta le usura existenta, lui si celorlalti membri ai redactiei. Nici un redactor nu era
complexat n fata lui; Dementiev era totdeauna dispus la abordri operative, sesiza iute esenta problemei,
si cnd putea s dea o mn de ajutor pentru a face s treac un articol sau un paragraf punnd o
surdin, deplasnd cuvintele o ddea neaprat. Prin contributia lui, revista era si mai proaspt, mai
consistent si chiar mai incisiv dar totul n limitele rezonabilului, dar totul cetluit bine cu cercul de
ndejde al partidului si adpostit bine sub acoperisul de ndejde al partidului!
El si cu autorii vorbea liber, la obiect: i era strin starea de automultumire, avea ochiul format pentru a
descoperi un scriitor si gsea modul potrivit de a discuta cu el. Avea un fel foarte agreabil de a-1
pronunta pe o", zmbea agreabil si stia ct este de ndrgit de interlocutori. Acest soi de mujic simpatic,
cam rubicond,,cu prul putin ondulat si foarte rar, se apropia de saizeci de ani. si s clipeasc din ochi
stia, si stia s strecoare, cu jumtate de glas, sugestii ca biat de ncredere, accesibil oricui, ti primea
manuscrisul, lucru pe care-1 fcea cu plcere! ei bine, o s-1 prelucrm, desigur, o s-lprelucrml" (si
o s-1 masacrm). Chiar n fata sefului, n fata cruia tu te fstcesti, el stie s intervin pentru tine: Sasa,
ai dreptate, asta-i un rahat, dar pe autor nu-1 poti face s gndeasc asa cum gndesti tu. Hai s-1
sprijinim, l mai corectm pe ici pe colo, si-1 publicm."
Dar acolo unde cercul partidului plesnea, unde prin acoperis ncepea s se vad afar, acolo
Dementiev nu pricepea ce comentarii s-ar mai putea face. Acolo intrau n actiune inima si clarviziunea lui
Tvardovski. Asa a pierdut Dementiev partida cu Ivan Denisovici: o noapte de nesomn si lectura fcut de
dou ori l impresionaser prea puternic pe Tvardovski pentru ca Dementiev s mai poat face fat
eruptiei de sensibilitate poetic si trneasc a sefului.
37
De altminteri, toate acestea eu nu le-am aflat si nu le-am nteles dect dup ani de zile. Deocamdat nu
vedeam n Dementiev dect un dusman, nc nu ntelesesem c examenul de fond al Matrionei avusese
deja loc ntre ei doi, acas, n tain, si c de data aceasta al doilea Sasa, narmat cu adevrul de partid",
l nvinsese deja pe primul, l nvinsese pe redactorul-sef, dar nu putea nbusi sentimentul din inima
poetului. si Tvardovski, nevoit s m refuze, era ca pe jar, si dac strigase la Sasa nr. 2 s vin la masa
unei dezbateri care nu ducea la nimic, o fcuse pentru ca acesta s-1 ajute s ias din starea de
perplexitate si s-mi explice mie din ce motiv povestea despre Matriona nu poate fi publicat n nici un
caz, dar n nici un caz. (Ca si cnd le-as fi oferit-o eu. Le-o adusesem ca s scap de insistentele lor.) Dar
Dementiev a plecat, s-a lsat pgubas si Tvardovski s-a vzut n situatia de a delibera" de unul singur
n prezenta a trei membri ai redactiei care n-au scos un cu-vnt si a mea cu rarele si apaticele mele
rspunsuri. A durat aproape trei ore aceast deliberare acest monolog al lui Tvardovski.
A fost un discurs confuz, incoerent, dar rostit din inim. (Berzer, care se aflase si ea cu noi, mi-a spus
dup aceea c de cnd era ea la Novi mir si era de ctiva ani nu-si amintea s-1 fi vzut, s-1 fi
auzit pe Tvardovski n starea aceasta.)
A fcut un tur de orizont asupra povestirii si apoi un tur de orizont asupra consideratiilor generale, din nou
asupra povestirii, si din nou asupra consideratiilor generale. Artist autentic, el nu putea s-mi reproseze
cum c textul meu nu reflecta adevrul. Dar s admit c tocmai ceea ce prezentam eu era adevrul n
deplintatea lui, aceasta i-ar fi zdruncinat convingerile de membru al partidului si al societtii sovietice.
Nu era prima dat c se producea n sufletul lui de cte ori, desigur, se produsese aceast
coliziune, dar poate niciodat n-tr-o form asa de grav! El nu-si trgea viata dect dintr-un singur izvor:
literatura rus de la acele prime versuri ale lui Nekrasov nvtate pe de rost nc de pe cnd, copil fiind,
umbla descult, si de la prima lui poezie compus la treisprezece ani. Era devotat literaturii ruse, sfinteniei
cu care ea abordeaz viata. Nu dorea altceva dect s fie precum cei de odinioar, ca Puskin si ca
oamenii din anturajul acestuia. Dup exemplul lui Esenin, ar fi fost gata s moar de fericirea de a
mprtsi o soart asemntoare celei a lui Puskin. Dar nu mai era acel secol; de toti si peste tot
mbrtisat,
38
nrdcinat n inima fiecruia si cu att mai mult n inima unui redactor-sef era un alt adevr, unul mai
important, adevrul partidului. A ndruma literatura rus, a o ajuta, el n-ar fi putut s-o fac astzi fr
carnetul de partid. Iar el nu putea s poarte carnetul de partid fr s fie sincer cu partidul. Trebuia ca
aceste dou adevruri s nu se despart, ci s se contopeasc de aceasta avea el nevoie ca de aer.
(Motivul pentru care n curnd l va ndrgi si si-1 va apropia asa de mult pe Laksin este c acesta este
mare mester n concilierea celor dou adevruri, stie s treac artistic de la unul la cellalt fr s lase s
se vad fisuri.) Dup ce mai nti manuscrisul trecea printr-un prim sentiment al iubirii, Tvardovski trebuia
neaprat s-1 fac s treac printr-un al doilea sentiment, si numai asa putea s-1 publice ca pe o oper
sovietic-
Noi toti sedeam nemiscati, dar el se ridica si, folosind spatiul din spatele scaunului su, fcea doi-trei pasi
ncolo si-ncoace si vorbea: Dumneavoastr insistati prea mult pe latura neprezentabil a satului!... ia
dati mcar o rait si prin partea lui mai luminoas. .. Dumneavoastr nu vedeti dect degenerati, vrcolaci,
dar snt multe sate din care ies si generali, si directori de uzine, si apoi vin n satul lor n concediu." si
tot el preciza: Nu, eu nu v spun s faceti din Kira o komsomolist." Cnd gsea prea crestineasc"
atitudinea naratorului fat de viat, cnd, ca un animal priponit, se nvrtea n jurul ideii c binele a devenit
la noi sinonim cu proprietatea si-si amintea de Tolstoi: Copii, binele este acela despre care v vorbea
btrnul!" si unde nu ncepea s-mi laude povestirea pentru afinitatea ei cu proza moral a lui Tolstoi.
Apoi i reprosa Matrionei c artisticeste este mai subtire" dect Ivan Denisovici. (Evident, dac artisticeste
este mai subtire, acesta este un motiv suficient pentru a nu o publica...) Dar apoi iar o luda cnd pentru
expresiile ei populare, cnd pentru notatiile asupra vietii stesti.
La un moment dat ncepu s laude realismul fr epitete" si recunoscu c realismul critic nu i se pare
deloc mai ru dect cel socialist.
si apoi nc multe si mrunte despre baza tehnico-material care, n America si n Suedia, este mai
dezvoltat, si despre noi stia care, n douzeci de ani, n-o s le ajungem din urm, despre felul n care
noi deja le ntoarcem spatele cu dezgust". si n acest moment si aminti cum Stalin, combtndu-1 pe
Trotki, promitea s
39
v\\
construiasc socialismul nu pe seama jefuirii satului". si deodat, de parc cineva ar fi proiectat un
fascicul de lumin asupra lui, si nvluindu-ne cu niste priviri uimite, a ntrebat: si pe seama a ce a fost
construit?" Dar noi 1-am lsat s se complice, am continuat s tcem si el s-a angajat din nou ntr-un du-
te-vino tacticos pe parchetul lipicios si ntr-o peroratie despre decalajul dintre moral si baza tehnico-
material. Totusi, insista el, religia n-a avut dect o slab actiune inhibitiv asupra instinctelor rele". (N-
am nteles: atunci ce le inhiba odinioar?...)
si uite asa si-a continuat monologul aproape nentrerupt, cnd radiind de noblete, cnd plecndu-si capul
pe sub plafonul dogmatic; cnd tresrind sub efectul intuitiei adevrului, al intuitiei care-o ia naintea
auzului si a vzului poetului; cnd ca un buldozer m-pingnd din greu mormanele de gunoi bune pentru
o baricad din grajdurile lui Augias.
Dar noi nu obiectam si nu ncuviintam noi tceam. Obiecta ns povestirea despre btrna nevoias pe
numele de Matriona, manuscrisul tcut pe care, conform promisiunii pe care i-o fcuse lui Dementiev,
urma s-1 elimine. si, nentmpinnd nici o obiectie cu voce tare, dar ca si cnd i s-ar fi infirmat toate
argumentele, Alek-sandr Trifonovici, cu un geamt de pocit, a pus la btaie ultimul si principalul
argument:
Eh, doar n-o s-mi spuneti c Revolutia din Octombrie a fost fcut de florile mrului!
Nici unul dintre noi nu spusese asa ceva, Doamne fereste! nici unul nu scrisese asa ceva! Dar ceea ce
acum devenea jenant era faptul c nici unul dintre noi nu aprobase, nu zmbise, nici mcar un semn cu
capul nu fcuse. Ne complceam ntr-o tcere necuviincioas.
Cum? noi nici mcar acest lucru, cel mai simplu dintre toate, nu-1 ntelegeam? Nedumerit, ca orbit
nc de lumina proiectoarelor, Aleksandr Trifonovici se plant ca un taur n fata noastr si exclam
nostalgic:
Pi, dac n-ar fi fost Revolutia, nu 1-am fi descoperit pe Isa-kovski!... si eu cine as fi fost dac n-ar fi
fost Revolutia?...
Niste evenimente poetice disparate, iat tot ce-i venea pe limb n acest minut! (Dar Esenin, dar Kliuev,
Klcikov au existat fr Revolutie? si ce-au primit de la ea?)
40
si concluzia deliberrii a fost aceea c nu, desigur nu, chestia asta nu poate fi publicat".
Desi dup aceea ar fi fost firesc ca manuscrisul s i se restituie autorului, Tvardovski, n ncurctura celui
cu constiinta vinovat, mi-a zis:
Deocamdat mai las-1 totusi la redactie. L-o mai citi careva...
Acum c manuscrisul iesise deja la lumin, nu mai aveam nimic de pierdut, puteam s-1 las la redactie.
si m-a mai rugat ceva A.T. (dup multe cte spusese, asta suna de-a dreptul uluitor):
Un singur lucru ti cer: s nu te crispezi ideologici S nu te apuci s scrii unul dintre acele lucruri pe
care redactorii, cu de la ei putere, le-ar lsa s treac, fr s m consulte.
Adic, el nu putea s publice nimic din ceea ce-i adusesem eu dar m ruga ca pe viitor s nu scriu
altfel!
Tocmai asta si puteam s-i promit...
Dorind s mai atenueze refuzul, A.T. ncepu s vorbeasc de msurile luate n vederea publicrii lui Ivan
Denisovici, msuri care erau nc de domeniul fantasticului. si se poticni, n realitate nici el nu stia: ce s
ntreprind? cum s procedeze? cnd? mi zise linistitor:
Hai, s nu ne zoresti. Nu ntreba n ce numr va fi asta. Eu nici n-aveam aceast intentie. Se
terminase fr Lubianka
multumesc din suflet. Nu pierdusem dect ntr-o privint: dezvluisem, pur si simplu, secretul. De-acum
trebuia s-mi ascund de trei ori mai bine scrierile deja gata si lucrarea n curs. I-am replicat:
Chestia asta are important la tinerete, atunci esti nerbdtor s te vezi publicat ct mai repede. Dar
acum, altele snt preocuprile
mele.
***
Cu aceasta ne-am desprtit pentru destul de mult vreme. Eu nu 1-am zorit cu nimic pe Tvardovski si, n
acel an, n-am gsit nimic incorect n ritmul lent n care se desfsurau lucrurile. si apoi, cu ce as fi putut s
compar acest ritm, cu ce unitate de msur s-1 msor? Oare pn atunci mai existase vreun caz
asemntor n literatura noastr?
- E usor de fcut reprosuri cnd nu exist precedente. Cnd pui oul de gin pe vrful su usor lovit, toat
lumea vede c acesta
41
poate s stea drept. Or, pn atunci, nimnui nu-i reusise aceast figur. Printre asii literaturii sovietice,
cine, nainte de Tvardovski si n afara lui Tvardovski, ar fi avut vointa si ndrzneala s propun sus de tot
o asemenea povestioar exploziv? La nceputul anului 1962 era absolut imposibil s anticipezi cile si
mijloacele prin care el va actiona si n ce msur va reusi.
Dar au trecut anii, stim c Tvardovski a ntrziat cu unsprezece luni publicarea povestirii, si este usor
astzi s-1 acuzi c nu s-a grbit, c a trgnat lucrurile n mod inadmisibil, n momentul n care
povestirea mea tocmai sosise la redactie, Nikita nc mai tuna si fulgera mpotriva lui Stalin, nc mai
socotea ce piatr s mai arunce asupra acestuia si tare i-ar fi fost de folos mrturia unei victime! Da,
dac n momentul acela, imediat, n siajul congresului al XXII-lea, s-ar fi publicat Ivan Denisovici, ar fi fost
si mai usor ca n jurul acestuia s se dezlntuie huiduitul antistalinist si, cred, Nikita, impulsiv cum era, cu
plcere ar fi nghesuit n Pravda si capitolele O noapte a lui Stalin" trase din al meu Prim cerc. Aceast
publicare n Pravda, cu drgutul de tiraj de cinci milioane, se contura atunci n mine foarte clar, aproape
pregnant, o vedeam ca n mrimea ei natural.
Astzi, nu mai stiu: cum s evalum cu dreptate? Povestea, s i-o fi dus-o si s i-o fi spus-o eu lui Nikita?
Fr concursul lui Tvardovski, nici un congres al XXII-lea n-ar fi ajutat la nimic. Dar, n acelasi timp, cum
s nu spun acum c Tvardovski a ratat o ocazie unic, a ratat momentul de vrf al fluxului, care ne-ar fi
rostogolit micul nostru poloboc departe, departe, dincolo de lantul de stnci staliniste, si numai acolo i-ar fi
revelat continutul. Dac atunci, n cele dou-trei luni dup congres, am fi publicat si capitolele despre
Stalin ce mult ar fi crescut eficienta demascrii acestuia, ce mult le-am fi complicat sarcina celor care,
mai trziu, s-au ocupat cu recosmetizarea acestuia. Literatura putea s accelereze mersul istoriei. Dar nu
1-a accelerat.
Viktor Nekrasov, scandalizat, mi spunea n iulie 1962:
Eu nu nteleg; la ce bun asemenea ocoluri complicate? Culege, cci, nu stiu ce reactii, apoi va redacta
o scrisoare. Dar el are la ndemn receptorul acelui telefon. Se ridice receptorul si s-1 sune direct pe
Nikita! I-o fi team...
Tvardovski, ntr-adevr, are un asemenea caracter nct i se face ru dac i se refuz o cerere. Se
spunea c pentru el era un chin
42
cnd era rugat s intervin pentru cineva, pentru rezolvarea vreunei cereri de locuint: dac deodat el,
deputat n Sovietul Suprem si membru supleant al CC, se vede refuzat? umilitor, nu-i asa?...
Se poate presupune c se temea c, adresndu-se prea direct si intempestiv lui Hrusciov, va compromite
sansele nuvelei. Dar cred c aici era vorba mai degrab de obisnuita inertie a acelui cerc de
nomenclaturisti, cerc n care se nvrtea de-atta timp: ei duc o viat comod si nu le st-n fire s se
grbeasc a fauri o istorie mereu fugar oare pentru c ea nu va mai duce nicieri? oare pentru c, la
drept vorbind, nu ei o furesc? Dar mai era si faptul c, n urma descoperirii fcute de el, Tvardovski
ncerca de cteva luni un anumit sentiment de plenitudine; nuvela l satisfcea si nepublicat. El, ca unul
pentru care zilele nu intraser n sac, a dat-o spre lectur lui Ciukovski, lui Marsak si nu numai pentru
ca prin numele lor s consolideze destinul viitor al manuscrisului, ci si pentru ca s se delecteze el nsusi
pe seama aprecierilor lor, s le citeasc pe acestea cu voce tare membrilor redactiei si s le transforme
n subiect de conversatie cu bunii si amici (mie nu mi le-a artat, temndu-se c am s mi-o iau n cap).
si lui Fedin i-a dat manuscrisul (reactia a fost nul) si nu s-a opus ca acesta s le fie transmis spre lectur
lui Paustovski si Ehrenburg (cum nu-i avea la inim, oferta n-a fcut-o el personal). A mosmondit mult la o
prefat pentru nuvel (la drept vorbind, prefata ar fi putut si s lipseasc: la ce bun s te mai justifici?).
Astfel, pe durata multor luni, s-a pregtit pe-ndelete, fr s se lmureasc nc asupra modalittii de a
ajunge cu problema mai sus. A da textul la cules si a-1 trimite la cenzur, att si nimic mai mult, i se prea
funest (ntr-ade-vr ar fi fost funest): cenzura nu s-ar fi multumit numai s-1 interzic, ci imediat ar fi fcut
raport la sectia cultur" a CC, si aceasta ar fi purces pe loc la msuri preventive ostile.
si lunile treceau se rcea, ba chiar dispruse complet ardoarea congresului al XXII-lea. Nestatornic n
toate ntreprinderile sale si cu att mai mult n continuarea acestora, de umoare schimbtoare, Hrusciov
trebuia n plus s-1 sustin pe Nasser, s-1 aprovizioneze cu rachete pe Castro si s descopere mijlocul
radical (cel mai bun dintre cele mai bune, de data aceasta) de a salva agricultura si de a-i asigura deplina
nflorire, si apoi si cosmosul s-1 urmreasc nu stiu unde, si s ntreasc lagrele slbite dup cderea
lui Beria.
-' 43
si nc un pericol, neasteptat pentru Tvardovski, exista n aceast practic a lecturilor, a recomandrilor si
a pregtirilor planificate: n veacul nostru mecanografic si fotografic, copiile manuscrisului se rspndeau
foarte repede. (Se pare c primii vinovati de toate acestea erau: acelasi V. Nekrasov care a luat
prieteneste, numai pentru o noapte, manuscrisul de la Tvardovski si 1-a dat la reproducere fotografic, pe
de o parte, si N.I. Stoliarova, devenit n cu-rnd prietena noastr apropiat, pe de alt parte, vezi
Completarea a cincea, schita 9. Ambii binevoitori au actionat de bun-credint, dar n realitate gestul lor a
fost duntor.) n seiful lui Novi mir, exemplarele originale erau tinute sub o supraveghere sever dar
n acest timp zeci, dac nu sute de copii dactilografiate si fotocopii se rspndeau deja prin Moscova si
Leningrad, ajungeau la Kiev, Odessa, Harkov, Nijni Novgorod. Rspndirea se intensifica pe fundalul
convingerii unanime c textul cu pricina nu va fi publicat niciodat. Tvardovski era suprat, cuta s
descopere o trdare" n redactie, nentelegnd tehnica si ritmurile secolului nostru, nente-legnd c el
nsusi, cu colectia lui de ditirambi orali si recenzii scrise, era propagatorul numrul unu. El continua s se
codeasc, nu se hotra, lunile treceau si iat, se contura pericolul real ca nuvela s se strecoare spre
Occident, si acolo oamenii snt mai operativi si, o dat publicat acolo, ea nu va mai fi niciodat
publicat la noi. (Logic perfect accesibil omului sovietic si absolut inaccesibil occidentalului. Cci,
pentru noi, lumea nu este lume, ci lagre" vesnic beligerante, asa am fost educati.) Faptul c, dup ce
manuscrisul a ajuns n Occident, nu s-a ntmplat nimic timp de aproape un an de zile, este si el o minune
nu mai mic dect nssi publicarea n URSS. Dar nu a ajuns n Occident din cauza superficialittii
occidentale: strinii care au aflat despre aceast povestioar n-au dat important.
Probabil acest pericol 1-a si determinat pe Tvardovski s se grbeasc, n iulie a mers la Vladimir
Semionovici Lebedev, expertul lui Hrusciov n probleme de cultur, si i-a predat manuscrisul cu n
anex un mnunchi de recomandri.
n tot acest timp, Tvardovski nu m-a chemat la el nici mcar o dat. Eu aflam numai din relatrile Annei
Berzer cte ceva despre ce se mai ntmpla pe-acolo pe la redactie, ncepeam de asemenea s fac
cunostint, din cnd n cnd, cu oameni care-mi citiser nuvela. Vreo douzeci de asemenea cititori mi
ddeau mie, cel iesit
44
din anonimatul clandestinittii, senzatia c snt nconjurat de o mare multime de oameni si c am dobndit
o celebritate rsuntoare.
M pregteam febril pentru o nou perioad periculoas a vietii mele. Una era s-mi ascund
manuscrisele, cnd nu eram dect un fir de nisip printre alte fire de nisip; alta era acum, dup ce fusesem
descoperit si cnd Lubianka putea s manifeste o curiozitate mai tenace dect aceea a lui Novi mir si s-
si trimit bietii s vad ce-am mai scris. Am nceput s-mi verific ascunztorile si le-am gsit prea
simple, cu totul vulnerabile n fata acestor specialisti ai efractiei. De data aceasta, eu nsumi am spart si
am distrus al doilea plafon al dulapului, ca s nu mai rmn nici o urm; toate variantele si ciornele de
prisos le-am ars de n-a mai rmas nici una. Restul m-am decis s nu-1 mai tin acas, si n ajunul Anului
Nou 1962, mpreun cu sotia, am dus, la prietenul ei Teus din Moscova, draga mea arhiv (dup trei ani
si jumtate aceast arhiv avea s fie ridicat de zbirii KGB-ului). n legtur cu acest transfer am o
amintire deosebit de vie. n vagonul de metrou n care cltoream n acea zi de srbtoare, a dat buzna
la un moment dat un huligan beat care a nceput s se ia de pasageri. si s-a ntmplat c printre brbatii
prezenti nu s-a gsit nici unul care s ia atitudine: unul era btrn, altul prea prudent. Normal ar fi fost s
intervin eu nu eram departe de individul cu pricina si aveam o mutr care putea s-1 domoleasc. Dar
noi aveam la picioare valijoara scump cu toate manuscrisele si eu, unul, n-arh ndrznit s m implic:
dup o ncierare, ajungi inevitabil la militie, fie ca participant, fie ca martor, oricum te-ar nregistra, mai
bine-ti vezi de treaba ta. Ar fi fost un episod tipic rusesc ca ingenioasele fire ale retelei mele s se rup
din cauza unui asemenea huligan. si astfel, pentru a-mi ndeplini datoria de rus, a trebuit s manifest o
stpnire de sine atipic pentru un rus. si, ca un las, am preferat s m acopr de rusine, s-mi feresc
ochii de privirile pline de repros ale femeilor care parc ne-ntrebau: ce brbati mai snteti si voi?
Poate nu ntr-o form asa de umilitoare, dar de cte ori, la fel de opresiv, istovitoarea mea conspiratie
literar nu m-a lipsit ea de libertatea de actiune, de libertatea de exprimare, de libertatea de a-mi ndrepta
spinarea. Toti ne simteam oprimati, dar eu mai duceam n crc si povara unei activitti clandestine;
astfel, de la cte preocupri de creatie literar n-am fost eu deviat. Toate oasele
45
mele gem, toate oasele mele implor: ajut-ne s ne dezdoim! ce pot s fac?
mi mutasem arhiva, dar din ntlnirea din ianuarie de la Novi mir eu am nteles c, la drept vorbind, nimic
nu pleca la tipar, n aceast situatie nou si plin de pericole, trebuia ca, n paralel cu activitatea la
scoal, s continui s folosesc pentru scris timpii morti ai zilelor mele. Simteam nevoia s mai
dactilografiez o dat, o ultim dat, Cercul si ncepnd din ianuarie 1962 mi-am asumat acest risc. Timp
de patru luni de zile, pn la sfrsitul lui aprilie, nu m-am ocupat de nimic altceva; ct despre soarta lui Ivan
Denisovici un singur lucru m preocupa: s nu se urneasc nimic n aceste luni, s nu se schimbe
nimic, fie si s nu avanseze nimic numai s-mi pot termina romanul n liniste.
Nici s m rog de cineva nu era nevoie: n legtur cu Ivan Denisovici se btea pasul pe loc. n perioada
srbtorilor de l Mai, eu, nc neluat n vizor, am reusit s le duc Zubovilor n Crimeea (unde se mutaser
dup exil) exemplarul dactilografiat al romanului precum si un numr de copii compacte fcute n secret.
Apoi acas m ocupam cu diferite puneri la punct si iat c vara btea la us. Trebuia s profit de
sezonul cald ca s voiajez si cu ocazia aceasta s si difuzez niste microfilme prin zona Kamei si a
Uralilor. Toat povestea cu Novi mir prea asa de compromis (si cu att mai bine! gndeam eu, mi
voi regsi treptat linistea), nct ne-am pus n gnd, eu si sotia, s plecm spre Enisei si Baikal
(cltorisem eu prin Siberia, dar numai n vagon de detinuti" si numai pn la Novosibirsk). Pn la urm
a iesit conform proverbului: Sracul n-are dect s se-nsoare, dar noaptea i va fi scurt." Exact la Irkutk,
nici mai departe nici mai aproape, m astepta o telegram urgent din partea lui Tvardovski care m
invita s trec pe la redactie pentru cteva minute".
Dar, de la Irkutk pn la locul acelei ntlniri pentru cteva minute" erau patru zile si patru nopti de
cltorie cu trenul.
Redactia s-a reunit din nou n plen. Mi s-a spus vag c o instant important (aceasta nsemna V.S.
Lebedev) mi-a aprobat nuvela. Dar au fost exprimate cteva dorinte privind mbunttirea ei. Tvardovski
socotea c aceste dorinte nu erau foarte numeroase si m ruga struitor s le satisfac, s nu ratez sansa
care mi se oferea.
El se strduia din rsputeri s nu-si exteriorizeze prea mult starea de jubilatie. Sufletul lui de copil i se
revela prin bucuria irepresibil
46
ce i se citea n priviri. Tare era multumit de succesul planului pe care-1 urmrise pe parcursul multor luni
si numai ceremonialul unei sedinte de redactie l obliga s lase a se crede c adaug si el anumite
remarce de-ale lui, dar de fapt, de la mine nu voia dect un singur lucru: s le accept pe cele ale lui
Lebedev. Dar el nu a vorbit chiar asa de direct si a condus cu seriozitate sedinta, propunnd tuturor
membrilor s sugereze corecturile pe care ei le considerau a fi de rigoare.
S-au spus unele lucruri, dar nimeni n-a venit cu ceva esential pentru c fiecare nu urmrea altceva dect
s-i fac pe plac redac-torului-sef si chiar si interzicea s aib vreo prere proprie, distinct de-a
acestuia. (Aceast practic nu Tvardovski a creat-o, ea s-a creat de la sine n revist, fireste, n virtutea
alinierii fiecrei prti la ansamblu, aceasta s-a format ca n orice institutie, ca la orice verig a sistemului
sovietic.) Dar tocmai Dementiev sta acolo lipit de scaunul lui si tocmai el vedea cum se sparge cercul,
cum cedeaz plafonul. Aleksandr Grigorievici Dementiev, care nu se rusina de faptul c fusese secretar
al organizatiei de baz a scriitorilor din Leningrad, iar n vremea lui Hrusciov devenise comisar al celei
mai liberale reviste cine oare si de ce l trimisese aici? putin pentru a se mprospta, putin pentru a
se purifica, dar si pentru a mpiedica publicarea unor texte! Acum, fat de cei care-1 trimiseser aici cu
jumtate de norm, dar cu o dubl responsabilitate, el nu putea s recunoasc autoritatea fie si a
referentului lui Hrusciov si s fie de acord cu atitudinea binevoitoare a ntregii redactii. Om practic, el n-a
luat cuvntul atunci, n decembrie 1961, cnd toti m ludau si m flatau: stia el prea bine c si-asa
aceast nuvel n-o s fie publicat. Dar acum cnd, din cauza evenimentelor care o luau razna si bruscau
legea, se contura perspectiva ca nuvela mea s rzbeasc la lumin, acum trebuia s fac totul pentru
a o corija.
Unde oare dispruse expresia lui cnd malitios-amical, cnd afectiv-amical, asociat cu capul n plin
ncruntire si lsat ntr-o parte ntr-un mod care-1 fcea simpatic? si ce dur devenise maniera lui,
altdat cuceritor-amabil, de a-1 pronunta pe o"! si ce se mai mbujora, ce i se mai urca dogoarea pn
la urechi! O precizare ns: el nu fcea pe olimpianul, ci polemiza, trind cu emotie momentul cu
emotie c nu va cstiga, c nu va convinge. Descrcrile energiei retorice nu luau dect forma unor
cuvinte mari
47 '
precum realism socialist, comunism, patriotism, materialism. Dac ar fi fost dup voia lui Dementiev, el
atta mi-ar fi dat la rindea nuvela nct aceasta ar fi devenit neted ca oglinda si n-ar mai fi avut nici o
asperitate. Dar aici trebuia s umbli la miez. Atunci a nceput s m acuze c fac de ocar steagul si
simbolul artei sovietice Crucistorul Potemkin, si s sustin c trebuie suprimat orice aluzie la acest
subiect. si, n plus, c trebuie suprimat dialogul dintre Alioska si suhov cu privire la Dumnezeu pentru
c, din punct de vedere estetic, este cu totul inexpresiv, iar din punct de vedere ideologic este incorect, si
prea lung, si nu face dect s strice o nuvel, altminteri valoroas. si n plus, mai spunea el, autorul nu
trebuie s se abat de la exacta evaluare politic a banderistilor', chiar n conditia lor de detinuti n lagr,
pentru c ei au minile ptate de sngele oamenilor nostri sovietici. si n plus... El sustinea acum c a
fcut multe adnotri pe textul dactilografiat si c ar putea s mi le arate concret, numai c a uitat textul
acela acas.
Ca un mistret nfuriat arta Dementiev la sfirsitul monologului su, si dac i s-ar fi pus acum n fat cele o
sut cincizeci de pagini ale textului dactilografiat probabil c le-ar fi fcut bucti-bu-ctele.
si Tvardovski nu zicea nici da nici nu. Da,c n-ar fi avut dreptate, n-ar fi avut! Dar rationamentul
comisarului politic era foarte just, din nuvela mea amorfa el voia s fac o arm a realismului socialist
si ce putea s-i obiecteze redactorul-sef? Nu putea s-i obiecteze, dar Dumnezeu stie de ce nu zicea da.
El nu-1 sustinea nici printr-un semn cu capul, nici printr-un semn cu ochiul. si se uita la mine de parc ar fi
asteptat ceva din partea mea. Dac as fi cedat, hopul ar fi fost depsit.
Totusi Dementiev exagera! Cu toat inteligenta lui evident si percutant, el ignora complet specia
noastr de fosti detinuti, aliajul din care este fcut tribul nostru. Dac si-ar fi supravegheat modul de
exprimare, dac ar fi cerut si el acolo niste concesii minime, chit c detestabile, suficient de duntoare
textului as fi luat not de toate observatiile fcute si, apoi, combinndu-le cu exigentele expertului lui
Hrusciov, as fi chibzuit asupra materialului respectiv
1 Stepan Bandera, lider nationalist ucrainean, internat de germani ntr-un lagr de concentrare, emigrat
dup al doilea rzboi mondial, asasinat la Miinchen de ctre agentul sovietic Stasinski. (N.t.)
48
si poate as fi stricat ceva. Dar, n fata acestei priviri pline de furie agresiv, eu am rspuns ferm, fr
efort, fr s m ntreb ctusi de putin dac o s m avantajeze sau nu aceast reactie a mea. M
gndeam la tovarsii mei de detentie, la fratii mei, la greva foamei de la Ekibastuz, la rebeliunea de la
Kenghir1. si m cuprindea rusinea si dezgustul c eu nc m mai trguiam cu oamenii de aici, c puteam
n mod serios s concep c niste literati, posesori ai carnetului rosu, ar fi devenit, dup congresul al XXII-
lea, capabili s tipreasc vreun cuvnt purttor de adevr.
Zece ani am asteptat am rspuns eu usurat si pot s mai astept nc zece ani. Nu m grbesc.
Viata mea nu depinde de literatur. Dati-mi manuscrisul, vreau s plec.
Cuprins de panic, a intervenit Tvardovski:
Dar dumneata n-ai nici o obligatiei Tot ce s-a spus astzi aici, rmne la aprecierea dumitale
personal. Dar dorinta vie a noastr a tuturor este ca manuscrisul s treac.
si Dementiev n-a mai scos un cuvnt! S-a potolit. S-a mblnzit. Ajunsese la limita dincolo de care nu mai
avea nici o influent asupra sefului. Nu putea s se aventureze mai departe.
si acum trebuia s merg... chiar la Dementiev acas ca s iau exemplarul original. Ce se mai
schimbase, ce prietenos deve-nise! Era oare el cel care, cu jumtate de or mai nainte, se repe-zise asa
de mnios la mine, btnd din copite? Nitam-nisam, iat-1 propunndu-mi acum s lucrez... n
apartamentul lui. Nitam-nisam, uitnd cu totul de acea terminologie de ,,-isme" bubuitoare, iat-1
ncercnd prin anumite vagi aluzii s m roage s-1 nteleg. Ehei, era mai nobil metalul din care era fcut
acest comisar. El se pare, se retrsese n spatele multor pereti desprtitori, si n spatele fiecrui perete
care se aduga era tot mai trist. (Apropo, am auzit dup aceea c se trgea dintr-o familie de negustori
bogati; dat fiind vrsta lui, el trebuie s fi cunoscut si acel mod de viat. Teama de anchete s fi fost
aceea care-1 fcea s caute a fi pe linie? Se ntmpl. Se pare c si Sufronov este n aceeasi situatie.
Snt vreo ctiva, asemenea slujitori n protipendada literar.)
si iat-m din nou n fata nuvelei mele. Eu, dragul de mine, stiam ceea ce redactia nu stia: ce se
manipulase si se rscroise aici nu mai coincidea deloc cu varianta adevrat. Aceasta nu mai era
1 Ekibastuz si Kenghir, locuri de detentie n Kazahstanul de Nord. (N.t.)
49
deloc nuvela mea n virginitatea ei initial. Unde s-a nceput se poate si continua. Ar mai fi nc destul
dinamit n ea, chiar si dup tieturile operate. Dar mi se prea de ru augur un asemenea nceput de
drum n literatur: s las din pret cum fac ei toti. Mi-aduc aminte ca azi c n momentul acela, n ce m
privea, as fi preferat s nu corectez nimic, si dracu s-i ia, n-au dect s n-o publice. si totusi ar fi fost
stupid s nu ncerc defel. Chiar atenuat cu o jumtate de procent, cu trei sferturi de procent (att
reprezenta n pondere si volum concesia pe care decisesem s le-o fac lui Lebe-dev si revistei Novi mir
totusi, o dat publicat, o s aib efect! Da, merita s ncerc.
Dac m gndesc bine, Lebedev mi cerea niste lucruri uimitor de minore. Nu atingeau cu nimic esenta
nuvelei. Pasajele cele mai ofensive pe care, cu strngere de inim, probabil c le-as fi sacrificat, el le-a
ocolit de parc nici nu le-ar fi observat. Dar ce era cu acest liberal furisat acolo la vrf, n imediata
apropiere a primului secretar al CC? Cum se strecurase acolo? Cum de rezista acolo? Ce program avea?
Cci trebuia ajutat!
n esent, Lebedev mi cerea s scot toate acele pasaje n care cpitanul de rangul doi aprea, dup
criteriile lui Ivan Denisovici, drept un personaj comic, asa cum si era conceput, si s subliniez partinitatea
acestuia (trebuia s existe si un erou pozitiv"!). Sacrificiul acesta mi se prea cel mai mic dintre toate. Eu
am scos ceea ce era comic, a rmas ceea ce era oarecum eroic", dar insuficient dezvoltat", dup cum
s-au exprimat ulterior criticii. Cam exagerat prea acum protestul cpitanului de rangul doi la schimbarea
grzii (initial protestul fusese conceput ca burlesc), dar, poate c aceasta nu strica tabloul lagrului. Apoi
trebuia folosit mai rar cuvntul papagali", cerint creia m-am conformat fcndu-1 s apar nu de sapte
ori, ci de trei ori; aceeasi cerint n legtur cu ticlos" si ticlosi" cnd se vorbeste despre sefi (aveam n
privinta aceasta cam multicele exemple); trebuia de asemenea ca nu autorul, ci cpitanul s-i condamne
pe banderisti (am atribuit aceast fraz cpitanului, dar ntr-o editie separat am suprimat-o: n gura
cpitanului, ea suna firesc, dar ei si asa au fost prea mult mproscati cu noroi), n plus trebuiau nzestrati
detinutii cu o anumit sperant de libertate (dar acest lucru eu nu puteam s-1 fac). si, culme a comicului
pentru mine, care-1 uram pe Stalin, mi se cerea ca mcar o dat s-1 numesc pe acesta ca vinovat de
toate nenorocirile, (ntr-a-
50
devr n nuvel, el nu era pomenit niciodat de nimeni! Desigur, omisiunea nu era ntmpltoare:
vinovat, dup mine, era ntreg regimul sovietic, nu numai Stalin.) Am fcut aceast concesie, men-
tionndu-1 o dat pe ttucul cel mustcios"...
Am introdus corecturile respective n text, am plecat din Moscova si din nou a nceput pentru mine o
perioad de deplin acalmie si lips de orizont (ah, nu m-au lsat s vd Baikalul!). Din nou totul a revenit
la starea anterioar de imobilitate, ca si cum nuvela nu se pusese niciodat n miscare, ca si cum totul nu
fusese dect un vis. Abia la sfrsitul lui septembrie, si asta n mare secret, am aflat de la Berzer cum
evoluau lucrurile. La dacea de la Pitunda, Lebedev ncepuse s-i citeasc nuvela mea lui Hrusciov (lui Ni-
kita, n general, nu-i plcea s citeasc, el cuta s prind din filme ceva cultur). Nikita asculta cu
atentie aceast nuvel amuzant, rdea cnd trebuia, scotea cte un ah si mcia cnd trebuia, si, dup ce
s-a ajuns cu lectura la jumtatea textului, a cerut s fie chemat Mikoian ca s asculte mpreun. Totul a
fost aprobat de la un capt la altul si ceea ce a plcut n mod deosebit a fost, desigur, scena muncii: cum
economiseste Ivan Denisovici mortarul" (chestia asta Hrusciov avea s-o povesteasc la ntlnirea de la
Kremlin). Mikoian nu i-a fcut nici o obiectie lui Hrusciov, si astfel destinul nuvelei a fost hotrt n urma
unei lecturi fcute oarecum la gura sobei. Totusi, Hrusciov voia s aranjeze totul n chip democratic.
Dou sptmni mai trziu Hrusciov si ncheiase perioada de concediu si se ntorsese deja la
MoscovaNavi mir primeste pe la amiaz un ordin prin care CC cerea ca a doua zi dimineat s i se
aduc nici mai mult nici mai putin de 23 de exemplare ale nuvelei. Or, la redactie nu erau dect trei. S le
dactilografieze? Nu s-ar reusi! Deci trebuia dat la cules. S-au angajat cteva linotipuri la tipografia
Izvestiei, s-a mprtit cte un fragment de nuvel zetarilor care, complet nedumeriti, au trecut la
operatiunea de culegere. Tot pe bucti au verificat materialul n timpul noptii si corectorii de la Novi mir,
care au fost contrariati de cuvintele neobisnuite, de topica neobisnuit si au rmas cu gura cscat n fata
unui asemenea continut. Apoi, n timpul schimbului din zori, le-gtorul a brosat toate cele 25 de
exemplare n cartonul albastru al lui Novi mir si, dimineata, ca si cnd totul s-ar fi fcut de la sine, au fost
depuse 23 de exemplare la CC, iar matritele tipografice au fost ascunse n conditii speciale de pstrare
sub lact. Hrusciov a
51
ordonat ca exemplarele respective s ajung la sefii cei mari ai partidului, iar el el s-a dus s pun la
punct agricultura din Asia Central.
Dup dou sptmni a revenit la Moscova sub zodia, fatidic pentru el, a mijlocului de octombrie. La
sedinta ordinar a biroului politic (prezidiu" i se spunea atunci), Nikita le-a cerut celor prezenti s fie de
acord cu publicarea. Nu stiu exact, dar se pare c totusi membrii biroului politic nu si-au dat n mod
explicit acordul. Multi s-au eschivat de la un rspuns precis (de ce tceti?" a ntrebat Nikita), careva
si-a luat inima n dinti si a ntrebat: si chestia asta cui i va da ap la moar?" Dar, la vremea aceea dup
legend, Nikita era de genul v zdrobesc pe toti". Discutia nu s-a terminat, desigur, fr laude la adresa
lui Ivan Denisovici care pune constiincios crmid peste crmid. si s-a decretat publicarea lui Ivan
Denisovici. In orice caz, nu s-a nregistrat nici o voce care s fi fost categoric contra.
Asa s-a produs minunea cenzurii sovietice sau, cum mai exact a fost ea numit trei ani mai trziu,
consecinta voluntarismului n domeniul literaturii".
La 20 octombrie, ntr-o smbt, Hrusciov 1-a primit pe Tvar-dovski ca s-i comunice decizia luat de
biroul politic. Nu stiu dac a fost prima, dar n orice caz a fost ultima dat cnd au stat de vorb, fr
grab, ntre patru ochi. n inima lui Tvardovski, ca desigur n inima oricrui rus, a oricrui om, exist o
sete neostoit de a crede n cineva. Astfel, cndva, n ciuda totalei ruinri a trnimii si a suferintelor
propriei lui familii, el si-a pus credinta n Stalin si a vrsat lacrimi sincere la moartea acestuia. Apoi, dup
ce au fost dezvluite frdelegile lui Stalin, el, cu aceeasi sinceritate, s-a lepdat de fostul idol si s-a
strduit s cread ntr-un adevr nou, purificat, si n nou-promovatul om care rspndea lumina acestui
adevr. si anume n aceste culori 1-a vzut el pe Hrusciov n cursul acestei convorbiri de dou sau trei
ore; o lun mai trziu, la apogeul prieteniei noastre, A.T. mi-a spus: Ce om bun si inteligent! Ce fericire s
avem la crma trii un asemenea om!"
n cursul acestei ntrevederi cu Tvardovski, Hrusciov a avut maniere de om blnd si vistor, chiar de
filozof. Nu avem motive s punem la ndoial acest lucru. Ca un vrf de pumnal se aflau deja n conjunctie
deasupra capului lui constelatiile dusmnoase. Probabil c primise deja telegrama de la Gromko ce-1
informa c n
52
ajun la Casa Alb fusese abordat cu cuvintele: Spuneti cinstit, domnule Gromko, aveti rachete n
Cuba?" si ca ntotdeauna cinstit si sigur, Gromko a rspuns: Nu". Desigur, Hrusciov, discutnd pasnic cu
Tvardovski despre literatur, nu stia c la Washington se pregteau deja panouri cu fotografii mrite ale
rachetelor sovietice din Cuba, c n lunea urmtoare aceste panouri aveau s fie prezentate delegatilor
statelor americane si c John Kennedy va obtine acordul acestora cu decizia lui, de o ndrzneal fr
precedent, de a controla vasele sovietice. Nimic altceva dect aceast singur duminic l mai desprtea
pe Hrusciov de sptmna lui de rusine, team si capitulare. si tocmai n aceast ultim smbt s-a
ntmplat s-si dea viza pentru Ivan Denisovici.
Eu uneori chiar 1-am ntrerupt! mi povestea Tvardovski, mirndu-se si el de atta curaj. I-am spus:
nu se nasc copii din sruturi, desfiintati cenzura asupra literaturii! Cci dac operele circul n manuscris,
este cel mai ru lucru ce se poate ntmpla!" si Nikita asculta mpciuitor; ai fi zis c nici lui nu-i erau
strine aceste vederi. Cel putin, aceasta era impresia lui Tvardovski. (Din confruntarea relatrilor lui n
redactie se poate deduce c propriile lui idei, Tvardovski, fr s-si dea seama, i le atribuia Iui Hrusciov,
care nu scotea un cuvnt.)
Hrusciov i-a povestit lui Tvardovski c se strnseser deja trei volume de materiale privind crimele lui
Stalin, dar c deocamdat nu se public nimic.* Istoria va judeca faptele noastre." (Nikita prindea aripi si
se umaniza de fiecare dat cnd vorbea despre faptul c nimeni nu este nemuritor, despre timpul limitat
sorocit vietilor noastre. Se regsea acest motiv si n discursurile lui publice. Era o trstur crestineasc
de care el nu era constient, el, care fusese de la Lenin ncoace aprigul prigonitor al bisericii! Nici unul
dintre conductorii comunisti, nici pn la el, nici dup el, nici mai la vest, nici mai la est dect el, n-a vorbit
vreodat n felul acesta. Nikita era un tar care nu-si ntelegea absolut deloc adevrata natur, nici
menirea istoric, subminnd mereu acele straturi care voiau si puteau s-1 sustin; el nu cutase
niciodat, nu gsise niciodat un consilier inteligent. Adjubei, ginerele su, un nvrtit si un plescar,
* Nimic nu ducea Hrusciov pn la capt, n-a dus pn la capt nici demontarea imaginii lui Stalin. Putin
s mai fi fcut si nimeni n-ar mai fi deschis gura ca s clefie despre marile merite" ale ucigasului.
53
nu era nici el o lumin, era mai curnd un aventurier care i-a mai si grbit socrului su cderea.) Hrusciov
era convins c Stalin 1-a omort pe Kirov, dar n acelasi timp si ddea seama c, n sine, acest Kirov era
o persoan stears.
Se pare c totul era aranjat n legtur cu nuvela, si Tvardovski a dat ordin s apar n numrul 11 al
revistei. Dar a nceput imediat drama rachetelor cu America. si nu era exclus ca furtuna carai-bian s
declanseze pe coridoarele CC un vrtej care ar fi luat pe sus si biata mea nuvel.
Dar lucrurile s-au linistit! nainte de srbtorile din noiembrie exact la un an dup ce lsasem din mn
nuvela am fost chemat pentru prima corectur.* n timp ce sedeam aplecat pe textele dactilografiate
toate acestea rmneau un mit, eu nu simteam absolut nimic. Dar cnd mi s-au pus n fat paginile de
revist nc netiate, am avut viziunea milioanelor de ignoranti crora li se ofer ocazia s vad ivindu-se
la suprafata apei balaurul vietii noastre concentrationare, si n luxul neobisnuit al camerei de hotel,
pentru prima dat, nuvela mea m-a fcut s plng.
n acest timp s-a transmis rugmintea lui Lebedev: s mai scot din manuscris cuvintele lui Tiurin: Mi-am
fcut semnul crucii si am zis: Totusi, tu existi, Creatorule, n cer. Mare ti-e rbdarea, dar lovitura ta
doare." S-au prins... S-au prins, dar trziu, n legtur cu acest pasaj, capital n nuvel, unde eu le-arn
rsturnat si le-am demontat toat legenda cu privire la pieirea unor sefi n anul 1937! La redactie s-a
ncercat nduplecarea mea: Lebedev se artase asa de ntelegtor! El fcuse bresa si aranjase totul!
trebuia acum s i se fac si lui o concesie. Era adevrat, si as fi cedat dac
* Novi mir i-a pclit elegant pe cei de la cenzur: fr nici o explicatie, le-a trimis la viz prima prob
paginat a lui Ivan Denisovici. Dar cenzura, ngropat n transeele ei, habar n-avea de hotrirea CC,
luat cu usile nchise, dup rnduiala noastr dintotdeauna. Dup ce au primit nuvela, cei de la cenzur
au rmas cu gura cscat n fata acestei diversiuni ideologice" si au telefonat indignati la revist: Cine a
trimis acest manuscris?" Pi, noi cei de aici", a rspuns inocent sefa de redactie N.P. Bianki. Dar
cine 1-a aprobat personal?" Pi, ne-a plcut la toti" ciripi Bianki. S-a auzit o amenintare oarecare si
cel de la captul firului a pus receptorul n furc. O jumtate de or mai trziu s-a primit un alt apel
telefonic, vesel de data aceasta: Mai trimiteti dou exemplare" (voiau s-1 citeasc si ei). Hrusciov ca
Hrusciov, dar viza cenzurii oricum trebuia s figureze pe fiecare fil.
54
aceasta ar fi fost numai pe contul meu sau pe cel al literaturii. Dar aici mi se propunea s cedez pe contul
lui Dumnezeu si pe contul mujicului, or, acest lucru jurasem s nu-1 fac niciodat. si iat-m refuzndu-1
pe acest binefctor mitic, mie nc necunoscut.
si asa de mare era inertia pietrei deja puse n miscare si antrenate n plin rostogolire nct nici consilierul
lui Hrusciov n-a putut s corecteze si s opreasc nimic!
A ncercat s-o fac Adjubei: nu s opreasc piatra care se rostogolea, ci mcar s-i devieze traiectoria.
Poate fcea asta sub presiunea ortodocsilor si conformistilor, dornici totusi s fie ei primii care s prezinte
si anume n felul lor istoria lagrelor (si s se prezinte pe ei nsisi ca principale victime si ca eroi
principali); dar la mijloc era mai curnd un motiv mai meschin: pur si simplu pentru a prelua initiativa (s
pun fitilul"), pentru a-1 devansa pe Tvardovski acum, dup ce parcursese un drum greu, si a-i smulge
laurii, n comitetul de redactie al Izvestiei, Adjubei era furios c aceast tem important nu fusese
descoperit" de ziarul su. Cineva si-a amintit c existase o mic povestire trimis din Cita, dar
nepublicabil", drept pentru care fusese respins. S-au npustit asupra cosurilor de hrtii, dar degeaba:
textul respectiv era distrus. A fost contactat G. selest care, urgent, a transmis telefonic din Cita textul
Pepitei sale. Textul acesta a si aprut n numrul festiv al Izvestiei a aprut ntr-o form nerusinat de
simpl", si chiar fr cel mai mic semn al exclamrii, da, ca si cnd timp de patruzeci de ani n ziarele
noastre se publicaser povestiri despre viata lagrelor si toat lumea se sastisise de ele. Tvardovski s-a
simtit atunci foarte afectat si s-a suprat pe Adjubei. n ce m priveste, cred c Pepita nu le-a folosit la
nimic: rostogolirea pietrei noastre era ireversibil. Le era dat cititorilor rusi s vad pentru prima dat
contururile lagrului tocmai ntr-o asemenea form.
Simtind deja c victoria este de partea lui, Tvardovski, ca editor prevztor si dibaci, privea mai departe
si, tocmai cu prilejul acelor festivitti de noiembrie, mi-a trimis o lung epistol:
.. .As vrea s-ti vorbesc de pe pozitia vrstei si experientei mele literare, nc de pe acum exist attia
oameni care solicit redactiei noastre s le dea adresa dumitale, exist atta interes fat de dumneata,
stimulat uneori de mobiluri extraliterare. Dar ce-o s fie cnd povestirea o s apar n pres?... Va fi tot
ceea ce se cheam glorie... Dac-ti scriu acum, este pentru a sublinia speranta pe care
55
mi-o pun n calmul, fermitatea, naltul dumitale sentiment al demnittii personale... Ai trecut prin multe
ncercri, si mi-e greu s concep c unul ca dumneata ar putea s se clatine n fata acestei ncercri...
dimpotriv, uneori m ntreb dac lipsa dumitale de vanitate, acel ceva din atitudinea dumitale vecin cu
indiferenta, nu depseste oarecum msura... Pe mine care, cu colegii de redactie... am trit ca pe o
adevrat srbtoare a victoriei, ca pe un triumf, ziua n care am aflat c totul merge bine, pe mine un
pic m-a suprat acea retinere cu care ai rspuns la telegrama mea de felicitare, acele cuvintele mi-este
plcut, care n cazul de fat au fost, iart-m, pur si simplu jignitoare pentru mine... Dar acum fac apel
tocmai la lipsa de vanitate si la retinerea dumitale fie ca ele s se accentueze si s rmn nsotitori
statornici ai activittii dumitale viitoare... Unii te vor sci cu rugmintile lor s le dai ceva, un fragment, o
buctic, ti vor oferi contracte, bani... Te implor, nu te lsa atras... nu te lsa cucerit, spune-le (noi avem
oarecare drept s mizm pe dumneata) c ai obligatii fat de Novi mir, care, poti s le spui, ia tot ce iese
din pana dumitale."
Pentru ei era o srbtoare a victoriei"! Iar eu i-am explicat starea mea sufleteasc: stiti ce gnduri rni-au
venit n minte cnd am deschis plicul dumneavoastr? Sotia mi-1 aduce si-mi spune, foarte alarmat: Un
plic gros de la Novi mir. De ce asa de gros? L-am pipit si am spus: Este absolut clar. Cineva vrea de
la mine alte concesii, dar eu concesii nu mai pot s fac. Momentan, tiprirea s-a terminat... Din toate
punctele de vedere, viata mea la Riazan merge n asa msur pe vechiul fgas (dis-de-dimineat, n
bunda mea de ocnas, m duc s tai lemne; apoi m pregtesc de lectii, apoi m duc la scoal, unde snt
dojenit c lipsesc de la nvtmn-tul politic sau c nu particip la activitti extrascolare), nct discutiile si
telegramele de la Moscova mi par un simplu vis... Pentru mine din telegrama dumneavoastr un singur
lucru a devenit clar: deocamdat nu exist interdictie. De aceea, dragul meu A.T., nu pstrati n inim
ranchiun pentru cuvintelele mele mi-este plcut, as fi fost nesincer dac m-as fi exprimat mai tare; n
momentul acela eu n-am simtit o bucurie delirant, n general, viata m-a obisnuit mult mai mult cu rul si
totdeauna mi vine mai usor, snt mai dispus s cred n acest ru. n lagr m-am ptruns de ntelepciunea
proverbului rusesc: n fericire s nu te-ncrezi, de necazuri s nu te temi; m-am obisnuit s triesc dup
aceast regul
56
si sper s nu m abat niciodat de la ea... Bucuria esential de a fi recunoscut, eu am trit-o n
decembrie anul trecut, cnd ati considerat c Denisovici merita o noapte alb."
Iar apelul lui de a nu m lsa atras" si de a nu m lsa cucerit", cum s nu aib ecou n mine? Pe mine
acest lux al hotelului Moskva" de pe Ohotni Riad, catifelele, covoarele si serviciile portarului nu m
ncntau, ci m speriau. Cnd ai dobndit glorie, ai senzatia, prima senzatie, c limba din gura ta nu mai
percepe gustul, c degetele tale nu mai au acel fin simt al pipitului ca nainte. De ce nu iei un taxi?"
se mira Kopelev. Dar pentru mine a m aseza ntr-un taxi echivala cu o trdare, eu nu m vedeam altfel
dect cu rucsacul n autobuz. si acum i rspundeam cu convingere lui Tvardovski: Gloria n-o s-mi ia
mintile... i prevd o viat scurt si dorinta mea este de a o folosi ct mai judicios pentru scrierile mele
deja finisate." (Dar Novi mir nu le cunostea nc...)
Tvardovski ns, dup gestul de bunvoint al lui Hrusciov, tocmai aceast viat scurt a gloriei n-o
ntelegea nicicum.
Foarte cordiale deveniser relatiile noastre, desi nc nu ne n-tlniserm niciodat ntre patru ochi, fr
s-i avem n preajm pe membrii redactiei, n curnd m-am dus acas la el si tocmai n momentul acela
a venit un curier de la redactie (dovedit ulterior ca iscoad) cu un exemplar-semnal al numrului 11 al
revistei. Ne-am mbrtisat. A. T. se bucura ca un copil, zburdnd prin camer cu trupul lui de urs:
Psric si-a luat zborul! Psric si-a luat zborul!... Greu s-o mai opreasc acum cineva! Acum este
aproape imposibil!" (Aproape... Pn n ultimul minut nici el nu era sigur. Dar parc n-au fost cazuri n
care s-a distrus un ntreg tiraj? Au vreun pret pentru noi munca, banii? Pentru noi ideologia este la mare
pret.) Victoria este mai mult a dumneavoastr dect a mea" acestea au fost cuvintele cu care 1-am
felicitat eu.
Vino val-vrtej direct la mine!" pe acest ton neobisnuit m-a abordat la telefon cu ocazia urmtoarei
mele sosiri n capital. Imediat dup iesirea tirajului numrului 11 a avut loc plenara CC consacrat
industriei, dac nu m nsel. Cteva mii de exemplare de revist, destinate a fi vndute n Moscova, au
fost difuzate prin chioscurile care deserveau plenara. De la tribuna plenarei, Hrusciov a declarat c
aceasta este o carte important si necesar (numele meu nu 1-a pronuntat, confundndu-m pe mine,
autorul, cu personajul Ivan Denisovici). El chiar s-a plns plenarei de biroul lui
57
politic: i ntreb o publicm sau nu? Iar ei, ei tac!..." si membrii plenarei au adus de la piata" de crti
dou brosuri: una rosie (materialele plenarei) si una albastr (numrul 11 a lui Novi mir). si uite asa,
rdea Tvardovski cu gura pn la urechi, fiecare a venit purtnd la subsuoar crticica rosie si crticica
albastr. Totusi, nainte de discursul de nchidere al lui Hrusciov, secretarul comitetului regional de partid
Novosibirsk s-a apropiat de Tvardovski si i-a spus: stiti, au fost situatii si mai grave.. .La mine n regiune
exist si acum asemenea ntreprinderi, eu stiu chestia asta. Dar la ce bun s scrii despre ele?" Dup
discursul lui Nikita ns, respectivul 1-a cutat pe Tvardovski ca s-i strng mna si s-si fac uitate
cuvintele nelalocul lor.
Asa de mare era forta acestui cor de elogii, a acestui avnt general, nct n aceleasi zile Tvardovski mi-a
spus: acum lansm Ma-trional Matriona pe care revista, la nceputul anului, o respinsese, Matriona care
nu se va putea publica niciodat" iat cum acum, cu inima usoar, el o trimitea la cules, uitnd chiar
faptul c o refuzase cndva!
Cel mai periculos este pasul al doilea!" m avertiza Tvardovski. Prima carte, cum se spune, si un
prost o scrie. Dar a doua?...
si foarte nelinistit, m cerceta cu privirea. Prin a doua" el nu avea n vedere Matriona, ci ceea ce aveam
s scriu eu dup aceea. si eu, trecnd n revist ceea ce scrisesem deja, nu reuseam s m hotrsc pe
care s-o scot la lumin: toate muscau. ,
Din fericire, chiar n luna aceea inspiratia m-a ajutat s scriu repede Kocetovka* direct pentru revist,
pentru prima dat n viata mea. Caz autentic din anul 1941 cu amicul meu Leonea Vla-sov, cnd era el
comandant n gara Kocetovka, cu acelasi amnunt referitor la cltorul care uitase, culmea, de unde vine
denumirea de Stalingrad, ntmplare pe care nimeni, ncepnd cu A.T., nu putea s-o cread. Dar dup
mine, pentru un om de scoal veche este foarte firesc ca nici s nu-si aminteasc de o asemenea
denumire. A.T., lund-o n minile sale, a fost foarte emotionat si, ci-tind-o, a fost si mai emotionat se
temea de o miscare gresit, se temea ca pentru el nsusi. Cu aparitia lui Tveritinov, temerile lui
* Dar a trebuit s-o schimb cu Krecetovka pentru a nu zgndri dusmnia pe care kocetovkista revist
Oktiabr o purta celor de la Novi mir.
58
s-au accentuat: decise c acesta era un detectiv patriot si c pn la urm adevratul spion va fi prins.
Convingndu-se c lucrurile nu stau asa, mi-a trimis imediat o telegram radiind de bucurie, n legtur cu
Krecetovka si Ma-triona, care, n conceptia lui, trebuiau s-mi consacre numele, el, pentru prima si ultima
dat, n-a fcut consideratii politice de genul va trece-nu va trece", ci, alturi de mine s-a nhmat, n
rumul tigrilor sale, la munca de editor constiincios.* Observatiile lui (adresate aplombului meu) s-au
dovedit pline de finete, n special cele pe tema vietii rurale: nu se poate spune dulgheri stesti", fiindc
nu exist altfel de dulgheri; sindril din scnduri", asa ceva nu exist; purcel gras nu nseamn purcel
lacom; a merge n pdure la cules de bace, de ciuperci asta nu este munc, ci distractie (de altminteri,
aici, a recunoscut c astzi, la tar, asta este deja o munc pentru c i d omului mai mult hran deci i
d munca pe pmntul colhozului); nc ceva: n gar nu poate s creasc plopul tremurtor, pentru c
acolo totul este plantat, or, nimeni nu planteaz plopi tremurtori; si un flciandru" e mai btrn dect un
copilandru". Insista de asemenea foarte mult pe faptul c gerunziile nu snt proprii vorbirii populare si
ddea exemple de fraze cu gerunzii pe care le gsea imposibile. Dar aici mi-am exprimat dezacordul:
unele dintre proverbele noastre prezint asemenea turnuri.
Aceste frecvente ntlniri ale noastre din toamna lui 1962 aveau loc ntr-o atmosfer degajat si foarte
cordial, n acele luni, A.T. tinea foarte mult la mine si se mndrea cu succesele mele de parc ar fi fost
ale lui. Ceea ce-i fcea o plcere deosebit era s constate c eu m comport conform modelului
conceput de mintea lui pentru un autor pe care el l descoperise: c-i alung pe corespondenti, c nu
acord interviuri, c nu pozez nici pentru fotografi nici pentru cineasti. Avea senzatia c snt creatia lui, c
el m-a fasonat si c,
* Aceste consideratii: va trece-nu va trece" provocau atta confuzie n creierul redactorilor de la Novi mir
(cu att mai mult n creierul redactorilor de la celelalte reviste sovietice), nct acestora nu le mai rmnea
dect foarte putin perspicacitate, foarte putin gust, foarte putin energie, pentru formularea de temeinice
observatii de ordin estetic, n orice caz, cu mine, n afar de A.T., cu care am avut aceast singur
discutie, nimeni de la Novi mir nu s-a nhmat nici mcar la cinci minute de munc propriu-zis
redactional, nu anticenzur.
59
de-acum ncolo, el va fi cel care va lua pentru mine cele mai bune decizii si m va conduce pe un drum
nsorit. Considera ca de la sine nteles (desi eu nu-i promisesem niciodat asa ceva) c eu de-acum
ncolo nu voi face nici un pas important fr s m consult cu el si fr aprobarea lui. si-a asumat, de
exemplu, sarcina de a decide el nsusi ce fotograf puteam autoriza s m fotografieze (fotograful s-a
dovedit slab, dar ceea ce-mi era de trebuint o expresie chinuit si trist am obtinut). S-a ivit
necesitatea s comunic totusi un fel de concentrat de biografie privind persoana mea A.T. a pus mna
pe condei si a nceput s ntocmeasc el aceast biografie. Am considerat necesar s art motivul pentru
care m aflasem n detentie comentarii negative asupra lui Sta-lin , dar Tvardovski s-a opus cu
nversunare, nici n-a vrut s aud despre asa ceva. (Nu stia ce pretios putea s se dovedeasc acest
lucru n ziua n care partidul, n sedintele sale de instructaj, m va declara trdtor de patrie. Privirea lui
mbrtisa mai degrab prezentul; viitorul aproape niciodat, n plus, adevratele motive ale actiunilor lui
exterioare erau de cutat la un nivel subteran foarte adnc. De exemplu, el nsusi a crezut mult vreme n
Stalin, si orice ins care nici atunci nu mprtsea aceast credint prea s-1 ofensez pe el, cel de astzi.
Astfel, el a respins si explicatia mea cum c Tveritinov, datorit exclusiv gusturilor lui rafinate, poate s
nu-1 iubeasc pe Stalin. Cum poate sta s nu-l iubeasc? nseamn c sau el sau rudele lui au fost la
puscrie; A.T. nu gsea alt explicatie.)
n ce m priveste, nu m grbeam s m rzvrtesc mpotriva patronajului su, nu ardeam de nerbdare
s-i demonstrez c, la patruzeci si patru de ani, nu mai puteam schimba forma si msura tiparului n care
am fost turnat. Dar nu poate exista prietenie autentic fr o egalitate mcar de principiu. A.T. exagera
concordanta orizonturilor noastre, a obiectivelor noastre si a experientei noastre de viat. Partea cea mai
important a experientei sale, considera el, era buna sa cunoastere a ierarhiei si a miscrilor aranjate la
sedinte, la telefon si n culise. Dar el supraestima capacitatea si longevitatea acestui sistem. Nu admitea
ideea c acest sistem poate s nu fie acceptat din oficiu. Nu admitea c n literatur sau n politic eu pot
s discern sau s cunosc lucruri pe care el nu le vedea sau nu le cunostea.
Cu mine, el a trit momentul n care a tsnit flacra unei sperante noi, a sperantei de a-si fi gsit n sfrsit
un prieten. Dar eu nu m-am
60
lsat orbit de aceast lumin. Mi-erau dragi si rdcinile lui trnesti; si nzdrvniile ingenuittii lui
poetice, nu prea bine protejate de obiceiurile lui nobiliare; si acea deosebit demnitate natural de care
ddea dovad n fata dusmanilor, uneori n fata celor sus-pusi (ntre patru ochi: la telefon adesea se
pierdea cu firea), si care-1 punea la adpost de situatii ridicole sau umilitoare. Dar ntre trecutul meu si al
lui erau prea mari deosebiri, si prea neasemntoare erau mostenirile care ne veneau dintr-acolo. Cu el,
eu n-am putut s fiu, niciodat, nici mcar o dat, Ia fel de sincer si firesc cum eram cu zecile de oameni
care triser n umbra ntunecoas a lagrelor. Caracterele noastre nc ar mai fi putut s se ciocneasc,
s se frece unul de altul, s se acomodeze unul cu altul ntr-un fel oarecare, dar doi brbati nu pot fi
prieteni dac nu se potrivesc la idei.
Noi ne asemnm cu dou curbe matematice avnd fiecare ecuatia ei. Ele pot, n anumite puncte, s se
apropie, s se suprapun, s aib chiar o tangent comun, o derivat comun, dar n curnd fatalitate
configuratia lor initial va face ca drumurile lor s se despart.
LA SUPRAFAt
Asa cum pestele de ap adnc, obisnuit s suporte o presiune exterioar de multe atmosfere, iesind la
suprafat moare de prea mic presiune, de prea binele la care nu se poate adapta, tot asa si eu, ascuns
temeinic cincisprezece ani n strfundurile lagrului, ale surghiunului, ale clandestinittii, fr s m
trdez vreodat, fr s svrsesc vreodat vreo greseal notabil de natur a afecta vreun om sau vreo
cauz iesind la suprafata unei notorietti do-bndite peste noapte, a unei glorii excesiv trmbitate (la noi
se-ntrece msura si cu lauda si cu njurtura), am nceput s fac gafa dup gaf, nentelegnd defel noua
mea situatie si noile posibilitti.
Nu aveam o idee clar despre forta pe care o dobndisem si deci despre ndrzneala pe care mi-o
puteam permite acum n conduita mea. Pstram inertia circumspectiei, inertia disimulrii. Ce-i drept, si
una si cealalt mi-erau de trebuint, pentru c neasteptatul succes cu Ivan Denisovici nu-mi atrsese
ctusi de putin favoarea Regimului si nu promitea c n calea miscrii nu se vor ivi piedici.
Acel succes nu promitea aceast miscare, n-o promitea dar deocamdat, scurt vreme, dou luni, ba
nu, o lun, puteam s merg fr s m opresc undeva: o reclam gudurtor-excesiv mi deschisese
pentru acea lun toate redactiile, toate teatrele!
Dar eu nu ntelegeam... M grbeam s m opresc din proprie initiativ nainte de a m opri altii, s m
camuflez din nou, s m prefac c nu am nimic, c nu pun la cale nimic. Ca si cnd aceast ntoarcere ar
fi fost posibil! Ca si cnd acum m-ar fi pierdut din vedere!
si apoi neasteptatul triumf care fusese aceast publicare m mpiedica s nteleg c eu si Tvardovski nu
cstigaserm, ci pierdu-serm: pierduserm un an, anul de zburd prilejuit de congresul al
62
XXII-lea, si se consuma deja ultima spargere de trm a ultimului val. Dup niste calcule aproximative, eu
contam pe cel putin o jumtate de an, chiar pe doi ani pn s fiu, cu certitudine, lsat pe din afar n fata
tuturor portilor si portitelor btute-n cuie. Dar am avut o lun de la prima recenzie laudativ din 18
noiembrie pn la ntlnirea de la Kremlin din 17 decembrie. si chiar mai putin pn la primul contraatac
din l decembrie (ziua n care, la Manej, Hrusciov a fost asmutit mpotriva pictorilor modernisti, n ideea c
lucrurile n-au s se opreasc aici). Dar si n dou sptmni as fi putut s cuceresc cteva pozitii! s fac
cunoscut titlul ctorva dintre scrierile mele.
Chestiunea asta n-am facut-o ns din cauza unei false linii de conduit. Intentionam sa folosesc ct mai
judicios" clipa repede trectoare a gloriei mele, dar tocmai asta n-am fcut si n mare parte din cauza
sentimentului nseltor al obligatiei fat de Novi mir si fat de Tvardovski.
Acest lucru trebuie s-1 explic asa cum a fost. Desigur, eu i eram obligat lui Tvardovski, dar cu titlu
personal, ns nu aveam dreptul s iau n consideratie, dintr-un punct de vedere personal, ceea ce se va
spune despre mine la Novi mir, trebuia s pornesc n permanent si exclusiv de la faptul c eu nu snt eu
si c destinul meu literar nu este al meu, ci al tuturor acelor milioane care nu reusiser s nsileze, s
sopteasc si, cu vocea stins, s spun pn la capt povestea destinului lor de puscriasi, povestea
ultimelor descoperiri fcute de ei n universul concentrationar. Dup cum Troia, n definitiv, nu-si
datoreaz existenta lui Schliemann, tot asa si cultura noastr concentrationar sedimentat si are
precepte pe care nu le datoreaz nimnui. De aceea, ntorcndu-m din lumea care nu restituie mortii, n-
aveam de ce s jur credint revistei Novi mir sau lui Tvardovski, n-aveam de ce s m ntreb dac ei o
s tin seama de faptul c gloria nu-mi sucea ctusi de putin capul; ci eu, calculnd la rece, trebuia s-mi
asigur niste capete de pod.
n comparatie cu precautiile exagerate de altdat, ctusele pe care mi le punea Novi mir erau floare la
ureche pentru mine; totusi m strngeau si ele destul de tare.
Dup cum prezisese A.T, mi se cereau niste fragmente" pentru revistele literare, pentru emisiuni radio
si ar fi trebuit s le dau fr ntrziere! mi se cereau deci niste fragmente din Cercul care era deja
terminat, din piesele terminate si, astfel, dezvluind aceste
63
titluri, eu ar f trebuit s-mi construiesc mici forturi din care apoi s nu pot f scos cu una cu dou. n valul
de uimire tlzuit pe durata a patru sptmni, provocat de exploziva mea nuvel, toate mi-ar fi mers
snur, dar eu nu si nu", mi nchipuiam c n felul acesta mi protejez operele... si eram mndru c aveam
tria de a nu ceda la ispitele gloriei...
Corespondentii ddeau buzna peste mine n locuinta de la Ria-zan si n camerele de hotel de la
Moscova; de la ambasadele strine din Moscova se ddea telefon la scoala din Riazan, agentiile se
adresau cu chestionare scrise, chiar si cu cereri stupide ca aceea de a evalua pentru cititorul occidental
ct de magistral a fost modul n care Hrusciov a rezolvat" conflictul cubanez. Dar nu am spus nici un
cuvnt nici unuia dintre ei, desi puteam s vorbesc nestingherit despre foarte multe si foarte ndrznete
lucruri, iar corespondentii stia nuci le-ar fi mprstiat n toat lumea. M temeam c, n-cepnd s
rspund corespondentilor occidentali, am s le dau celor sovietici ocazia s-mi pun ntrebri apte a
declansa din parte-mi rspunsuri care m-ar f menit fie, pe loc, ipostazei de rebel, fie celei de prea supus
slug. Nedorind s mint si nendrznind s m revolt, am preferat s tac.
La sfirsitul lui noiembrie, la zece zile dup aparitia nuvelei, consiliul artistic al teatrului Sovremennik, dup
ce mi-a audiat piesa (Cerbul si trfa ocnei, tot versiunea ndulcit din Republica muncii), mi-a cerut
insistent s-i permit s-o pun n scen imediat; trupa se angaja ca, fie si mncnd si dormind la teatru, s
se fac luntre si punte si ntr-o lun s-o monteze! si era o promisiune serioas, c doar stiam acest teatru.
Dar eu am refuzat...
Dar oare de ce? Ei bine, n primul rnd, aveam sentimentul c, pentru a fi oferit publicului, piesa avea
nevoie de nc o transcriere. Asta nsemna sapte zile btute pe muchie, dar, si cu munca la scoal si cu
afluxul de corespondent otios-exaltatputea s nsemne si o lun. Sovremennik mergea si pe varianta
ca eu s modific din mers textul, de vreme ce nu puteam abandona scoala! si de ce, n definitiv? Pi cum
s devin deodat om liber? Deodat s nu mai am obligatii cotidiene mpovrtoare? si nc ceva: cum
s nu-i duc pe copilasi pn la sfrsitul semestrului? Cine s le pun note? si iat, parc n ciud, tocmai
n ultima lun cade pe capul scolii o comisie de inspectori. si apoi cum s-i fac figura asta directorului, att
de binevoitor cu mine n toti acesti ani, si s-i alunec printre
64
degete? ntr-o sptmn puteam s-i dau teatrului Sovremennik un text gata pentru public; de dou ori
pe sptmn, puteam s predau cte un fragment atenuat" din Cerc si s-1 citesc la radio, s dau
interviuri dar nu, eu mi fceam de lucru prin laboratorul scolii, pregteam niste biete experiente de
fizic, mi fceam planuri de lectie, corectam caiete. Eram un vierme pe o orbit cosmic...
si apoi si chestia urmtoare: s presupunem c cei de sus" or s vad piesa naintea premierei dac
o s se scandalizeze? Dac or s dea cu piesa de pmnt, si nu numai cu piesa, ci si cu povestirile, care
trebuiau s apar dintr-un moment ntr-altul n Novi miri Or, tirajul lui Novi mir este de o sut de mii. si n
sala Sovre-mennik-ului nu ncap dect sapte sute de persoane.
si apoi nc o dat: toate trufandalele i le promisesem lui Tvar-dovski! Atunci cum s-i dau Sovremennik-
ului piesa nainte de a fi vzut de cei de la Novi miri Asadar, lsnd-o mai moale cu combativul
Sovremennik, am predat piesa la somnolenta revist. Dar acolo era cineva care nu somnola, acela era
Dementiev, si piesa n-a aterizat niciodat la redactie: ea n-a iesit niciodat din cele dou apartamente ale
imobilului de pe cheiul Kotelnceskaia, de la cei doi Sasa. Verdictul a fost dat de ei doi, dar Tvardovski a
fost cel care mi 1-a comunicat: asta nu este art", asta nu este dramaturgie", asta este prelucrare de-a
doua a aceluiasi material concen-trationar ca si n Ivan Denisovici, nimic nou". (Ei, cum s-mi apr eu
singur opera? Admit c nu este o oper dramatic. Dar nici prelucrare de-a doua nu este, pentru c de
prelucrat cum trebuie nici nu s-a nceput! n pies nu este vorba de Lagrul special, ci de Lagrul de
reeducare prin munc; de amestecul sexelor si al articolelor, de domnia celor de drept comun si a
psihologiei lor; de mistificarea datelor privind productia.)
Ei, dup Ivan Denisovici, nu mai merge cum mergea. E usor de nteles c lui Tvardovski nu i-a plcut
piesa. Dar mcar dac problema s-ar fi terminat cu aceea c Novi mir mi respinge piesa si m las s
fac ce vreau cu ea. Dar n-a fost asa! Nu asa ntelegea Tvardovski promisiunea mea si colaborarea
noastr acum si mereu si n vecii vecilor. Gnditi-v: el este cel care m-a descoperit n al patruzeci si
patrulea an al vietii mele; fr el, eu ca scriitor as fi fost ca si inexistent si nici n-as fi stiut ce valoare au
scrierile mele (aducnd una si ascunznd zece). si, de acum ncolo, fiecare text se va supune judecti lui
Tvardovski (si a lui Dementiev): sau se
65
I
public n Novi mir, sau se doseste si nu se arat nimnui. Atreia solutie nu exist.
Exact asa a fost verdictul n legtur cu Cerbul si trfa ocnei: nu se d, nu se arat. Te pun n gard
contra gangsterilor din teatre!" mi spunea A.T. pe un ton foarte serios. Asa vorbea editorul celei mai
liberale reviste din tar despre cel mai tnr si mai ndrznet teatru din tar! De unde venea aplombul
acestui verdict? Asistase el la multe spectacole ale Sovremennik-ului? Nu vzuse nici unul, nu trecuse
niciodat de pragul acelui teatru (s nu se njoseasc), nalta lui pozitie social l condamna s primeasc
informatii de mna a doua (murdar). Undeva n sanatoriul guvernamental de la Barviha, undeva la un
banchet la Kremlin, dar si de la cteva persoane serviabile din redactie auzise c acest teatru era
dusmnos, subversiv, nepartinic un teatru de gangsteri", va s zic.
n total dou sptmni durase tiprirea textului meu, luna de miere cu Tvardovski nc nu se terminase;
nu consideram c e demn si util s m revolt n vzul tuturor si astfel m-am pomenit n situatia
solicitantului, a celui care cere permisiunea s arate propriile sale opere cutruia si cutruia, si Tvardovski
se mpotrivea, aviza negativ, obiecta si, pn la urm, chiar se supra pentru indisciplina mea. Cu mare
greutate si-a dat acordul s m duc cu piesa la un teatru... dar, atentie, nu la Sovremennik, ci la
mortciunea aia de teatru al lui Zavadski (numai pentru c acesta i-1 montase pe Tior-kiri). Acord tardiv!
Bizuindu-m pe faptul c A.T. nu prea era la curent cu unele lucruri (era n afara si deasupra masei de
cititori, n afara si deasupra mediilor dinamice din Moscova), am mentinut legtura cu Sovremennik.
Totusi, am retinut piesa nc o lun de zile irepetabil lun! asteptnd aprobarea cenzurii pentru
Matriona si Krecetovka. Dup aceasta i-am predat Sovremennik-ului textul complet al piesei dar se
pierduse un timp pretios; deja se fcea simtit presiunea asupra teatrelor, acum dup ntlnirea" din
decembrie de la Kremlin. Sovremennik nu a mai ndrznit nici s nceap repetitiile si piesa s-a
mpotmolit pentru ani si ani. Tvardovski ns n-a aflat dect trziu despre gestul pe care-1 fcusem de
capul meu si s-a suprat ru de tot; n anii care au urmat, nu o dat mi-a reprosat: cum am putut s
m duc la cei de la Sovremennik, cnd el m rugase s nu fac asta?
De altminteri aveau s se ntmple si alte lucruri fr stirea lui Tvardovski1 n curnd a venit la mine
reprezentanta Lenfilmului
66
cu patru exemplare ale contractului pentru Krecetovka, deja semnat din partea Lenfilmului, mie
nermnndu-mi dect s-mi pun semntura si s primesc o sum, pentru mine, fabuloas si
Krecetovka va aprea pe ecranele sovietice. Eu ns m-am rzgndit brusc: s le dau lor drepturi asupra
textului meu, si dac-1 stric, dac o s fac din el ceva lesinat, fals? si eu s nu mai pot face nici o
corectur...
n scrisoarea sa, A.T. m numise omul cel mai drag lui din lumea literar". El m iubea din toat inima,
dezinteresat, dar tiranic: cum si iubeste un sculptor opera, dar si asa cum l iubeste suzeranul pe vasalul
su cel mai bun. Desigur, lui nu-i venea n minte s caute a afla dac n-aveam si eu la rndul meu vreo
prere, vreo idee, vreo sugestie privind munca lui la revist sau treburile lui personale. Lui nu-i venea n
minte c propria mea experient de viat lsnd de-o parte orice literatur putea s aduc o viziune
proaspt.
Chiar pe linia conduitei cotidiene simteam c nu ne miscm n acelasi ritm. Acum, dup marea noastr
victorie, ce ne mpiedica s zbovim si noi n jurul vastei mese din sala de redactie, s servim ceai cu
covrigi, s tifsuim ba despre lucruri importante, ba despre fleacuri? Asa fac toti scriitorii, de pild,
Simonov insinua malitios A.T. , se asaz cuviincios pe scaun, fumeaz pe ndelete. Dumneata unde
te tot grbesti?" Dar eu m grbeam pentru c n al cincilea deceniu al vietii mele continuau s m
macine prea multe lucruri pe care nc nu le scrisesem, si prea solid se tinea pe picioarele lui, de argil,
dar si de beton armat, neadevrul. si literatura minciunii prolifera ca buruienile*.
* Dar problema, spre rezolvarea creia noi n-am reusit s facem absolut nici un pas, nici eu si cu att mai
putin Tvardovski, si de care ar fi mare nevoie s ne interesm si s ne preocupm, este aceea referitoare
la ce se ntmpl acum cu traducerile n alte limbi ale lui Ivan Denisovici. Faptul c nuvela mea e blocat
pe 25 si pe 40 de ani de-acum ncolo este o oroare pe care nu mi-am imaginat-o defel. Din cauz c
URSS nu este membru al conventiilor internationale privind dreptul de autor, nuvela mea a fost scoas pe
tarab la dispozitia oricui. Iar aici ce senzatie politic! Numai n limba englez s-au apucat s-o publice
sase edituri: nu pun la socoteal traducerile n alte limbi. si totul se face ca la o ntrecere, fiecare editor
urmrind s-o traduc naintea celorlalti, recurgnd la serviciile traductorilor celor mai improvizati, singura
lor preocupare fiind aceea de a iesi cit mai repede cu ea pe piat, chit c tra-
67
Prima recenzie despre mine, una mare semnat de Simonov n Izvestia, A.T. mi-a pus-o n fat solemn
(de-abia ce apruse, eu nc n-o vzusem). De la primele alineate mi s-a prut fastidios-biro-cratic, am
pus-o de-o parte fr s citesc si am rugat s continum discutia pe marginea problemelor de redactare a
Krecetovki. A.T. a rmas literalmente consternat, o fi zis c m fandosesc. El nu vedea ce drum
groaznic, lung, foarte lung ne astepta, si ce agitatie zadarnic, de gndaci de buctrie, fceau toate
aceste recenzii neavenite.
Cu att mai putin ne potriveam n ideile noastre cu privire la ceea ce era de fcut atunci n literatur si la
cum trebuia s fie Novi mir.
Personal, A.T. considera c revista era extrem de curajoas si progresist judecind dup marele ei
succes printre intelectualii trii si dup atentia pe care i-o acorda presa occidental.
Asa era, ntr-adevr. Dar adeptii lui Novi mir nu puteau s aib ca prim termen de comparatie altceva
dect cohorta cenusie a celorlalte reviste ale noastre noroioase, chiar gretoase prin continut si
costelive prin lipsa lor de tinut artistic. (Dac n acele reviste lsnd de-o parte lunosti mai
apreau si lucruri interesante, asa, ca momeal" pentru public, acelea erau fie speculatii n jurul unor
nume de scriitori decedati, persecutati cndva de aceleasi javre pe care le cultiva Moskva, fie articole fr
nici o legtur cu literatura.) Demnitatea si nobletea nnscute, care nu-1 trdau pe Tvar-dovski nici n
momentele cele mai regretabile ale orbirilor lui, l ajutau s-i interzic trivialittii ca atare accesul n revist
(ce-i drept, trivialitatea se deversa si pe aici, n special prin memoriile unor foste oficialitti de felul lui
Konev, Emelianov, dar totusi cu un debit mai redus) si s pstreze tonul echilibrat de revist de
ducerea este dintre cele mai nclcite. Chiar si grupul Hingley si Heyword, grupul cel mai serios, a dat gres
cu traducerea ca s nu mai vorbesc de altele! suvoi de fraze agramate, cenusii, cu ngrosarea laturii
politice. S-au sters toate culorile, toate diferentierile din interiorul limbii, toate subtilittile, n schimb n
materie de njurturi tot ceea ce la mine apare n mod aluziv este tradus, text complet, prin expresiile cele
mai ordinare. (Adnotare din 1978.) n 1981, n statele Massachusetts si Vermont, cartea a fost scoas din
bibliotecile scolare din cauza acestor njurturi grosolane (desi scolarii americani din ziua de azi njur
mai murdar dect puscriasii nostri) iar eu am primit scrisori indignate din partea unor printi: cum e
posibil s se tipreasc o asemenea mizerie! (Adnotare din 1986.)
68
cultur, de revist plannd oarecum deasupra epocii, n prima u jumtate, revista continea si fleacuri si
nimicuri, dar n a doua, n publicistic, n bibliografie si n critic, gseai totdeauna consistent, substant,
multe lucruri interesante.
Dar exista si un alt termen de comparatie: chipul pe care ar fi trebuit s-1 dobndeasc aceast revist
pentru ca n ea literatura noastr s se ridice din pozitia de stat n genunchi. Pentru aceasta, Novi mir ar
fi trebuit s publice n toate sectiunile sale niste materiale de un grad de ndrzneal superior fat de
ceea ce publica. Pentru aceasta, ar fi trebuit ca fiecare numr al ei s fie elaborat independent de
umoarea momentan a sefilor, de oscilatiile spaimelor si zvonurilor, nu respectnd cadrul aprobrii de
ieri, ci lr-gindu-1 ct de ct de la un numr la altul. Desigur, pentru aceasta ar fi trebuit s ne izbim destul
de des din plin cu fruntea de zid.
Mi se va obiecta: himer, delir, o asemenea revist n-ar rezista la noi nici mcar un an. Mi se va
demonstra c Novi mir n-a ratat niciodat ocazia de a strecura o jumtate de paragraf acolo unde era
posibil; c orict de ocolit, de alegoric si de reticent se exprima, ea compensa aceasta prin mrimea
tirajului, prin reputatia ei; neobosit, ea fcea s se clatine pietrele zidului atins de decrepitudine. A se izbi,
cu pocnet si trosnet, fie si numai o dat n acel zid pentru ca apoi s pun cruce revistei, acest lucru
redactia nu si-1 putea permite'o revist, la fel ca si un teatru, ca si un studio cinematografic, este un fel de
industrie asupra creia un individ liber n miscrile sale nu poate avea drept de viat si de moarte.
Redactorii si editorii snt legati de munca permanent a multor oameni, si ntr-o perioad a persecutiilor
snt nevoiti s fac tot felul de manevre.
n aceste consideratii este, desigur, mai mult adevr dect n argumentele mele. Dar eu oricum nu pot
scpa de senzatia c Novi mir este departe de a fi fcut maximum din ceea ce era posibil gn-diti-v
mcar la primele luni de dup congresul al XXII-lea, acele irepetabile luni de libertate cum le-a folosit
Novi miri Unele numere ale lui Novi mir au reusit cu chiu cu vai s se mentin deasupra mlastinei
neutralittii. Dar cte au fost acestea? Cte numere au fost care, pe lng dou-trei texte valabile, n rest
au fcut loc unora incolore si insipide, n asa msur nct raportul paginilor de aceste dou categorii
evidentia un randament inferior celui al unui motor termic de cea mai joas spet? Dragostea de libertate
a liberalei noastre reviste crestea an de an nu att din faptul c echipa
69
ItIT
de redactie era liberal ct din fluxul de manuscrise purttoare ale acestui sentiment, manuscrise care
nboiau peste aceast revist unic n felul ei. Acest aflux era asa de mare nct, n ciuda a tot ceea ce
cenzura arunca sau schilodea, rmneau totusi multe lucruri de valoare, n interiorul acestei reviste
liberale domnea o ierarhie conservatoare pietrificat, nu se fceau acolo sus" dect rapoarte favorabile si
agreabile; ct priveste scrierile neconvenabile, acestea erau sufocate de la intrare (dar ntr-un mod mai
amical) cu eficienta cu care erau sufocate la Moskva sau la Znamia. Despre aceste manuscrise
ndrznete astfel respinse, Tvardovski nu stia chiar nimic n afar doar de ceea ce reiesea din niste
cancanuri deformatoare.
n legtur cu aceasta mi-a vorbit astfel:
La Novi mir se trimit scriitori care se dedau la provocri cu trucuri antisovietice: voi, stia, spun ei,
snteti singura revist liber, unde s fim publicati dac nu la voi?
Meritul redactiei sale consta, dup prerea lui, n aceea c dibuia si respingea la timp provocrile". Pn
una alta, aceste provocri" erau chiar libertatea.
Scriu toate acestea pentru ca s fie spus tot adevrul, nu vorbesc absolut deloc despre mine (cu mine
lucrurile stau invers Tvardovski a ncercat din rsputeri s promoveze un lucru lipsit din capul locului
de orice sans). Scriu aceasta gndindu-m la zecile de opere care se apropiau mult mai mult de normele
legalittii si pentru care Novi mir ar fi putut s fac mai mult dac cei din anturajul lui Tvardovski nu s-ar fi
cramponat cu atta disperare de bratele fotoliilor lor, dac n-ar fi fost paralizati de permanenta si
apstoarea lor team: tocmai acum, ntr-un moment asa de nepotrivit", ntr-un asemenea moment,
acum..." si momentul nepotrivit tine de-o jumtate de secol.
L-am ntrebat odat pe A.T. dac, n virtutea interesului meu pentru revist, ar fi de acord s-i recomand
opere care mie mi plac n mod deosebit. A.T. m-a invitat foarte amical s-o fac. De dou ori m-am folosit
de acest drept si relatiile mele cu revista nu numai c nu au iesit consolidate, dar au avut de suferit.
Prima dat era nc luna noastr de miere, n decembrie 1962. l convinsesem pe V.T. salamov s
siring versurile din Caietele Kolmei si din Micile poeme, care mi se preau ireprosabile, si le-am
transmis n pachet nchis lui A.T. prin secretarul acestuia.
70
XV:
n fruntea lui Novi mir se gsea un poet dar sectorul de poezie al revistei era srccios, nu revelase
nici un nume marcant printre poeti; descoperea uneori, dar nume nesemnificative, repede date uitrii.
Acordnd mult atentie etichetei nationale" diplomatice, publicnd n traducere versurile poetilor din
republicile unionale* sau facmd n paginile ei loc pentru dou-trei mici poezii ale vreunui autor deja
cunoscut, ea n-a dat niciodat o mare jerb de poezii care s nvedereze o tendint a gndirii sau a
formei. Poeziile publicate de Novi mir n-au constituit niciodat un eveniment artistic.
n selectia fcut de salamov se gseau, trase din Micile poezii, Homer", Awakum la Pustozersk", plus
vreo 20 de piese dintre care n orele de gheat ale noptii, Ca Arhimede, Funeralii. Pentru mine, desigur,
nssi figura lui salamov, ca si versurile lui nu se ncadrau n domeniul a ceea ce se cheam poezie si
atta tot"; ele tsneau din memoria vie si din durerea intim; el era fratele meu de lagr, frate necunoscut
si deprtat; versurile acestea el le scrisese, ca si mine, de-abia trndu-si picioarele, le nvtase pe
dinafar, ascunzndu-le mai ales de perchezitii. Din lichidarea total a celor ce scriau n lagre, noi, care
scpaserm, eram mai putini dect degetele de la o mn.
Nu m consider judector n materie de poezie. Dimpotriv, i recunesc lui Tvardovski un fin gust poetic.
S admitem c eu am gresit n mod grosolan, dar, n conditiile cenusiului" din sectorul poezie al lui Novi
mir, trebuiau oare respinse asa de categoric unele lucruri? n ziua n care vor putea fi publicate aceste
eseuri ale mele, lectorul va putea citi si versurile interzise ale lui salamov. El le va aprecia intonatia
brbteasc, efervescenta interioar, necunoscut experimentelor unor poeti aflati la nceput de drum, si
singur va judeca dac ele meritau soarta pe care le-a rezervat-o Tvardovski.
Mie mi-a spus c-i displac nu numai versurile ca atare, prea pasternakiene", dar si faptul c a rupt un plic
n care spera s g-
* Exist o literatur a fiecrui popor n parte si exist o literatur universal (care urmeaz linia crestelor).
Dar nu poate exista o literatur multinational" intermediar (care ar fi, pstrnd proportiile, cam ce este
Sovietul nationalittilor). Acest concept gunos, la fel ca si cel de realism socialist, a mpiedicat si el
dezvoltarea literaturii noastre n deceniile trecute.
71
Iii
seasc ceva proaspt din partea mea si n-a gsit. I-a scris si lui sa-lamov c, n mod categoric, nu-i plac
versurile din Caietele din Ko-lma, c acestea nu snt genul de poezie capabil s-1 emotioneze pe
cititorul nostru.
Am nceput s-i explic lui Tvardovski c nu era vorba de o intrig" a lui salamov, c eu nsumi i
propusesem s fac o selectie si s-o transmit prin intermediul meu din toate astea Tvardovski n-a
crezut un cuvnt! Era uimitor de nereceptiv la explicatiile simple. El a rmas astfel convins c salamov se
pretase la niste masi-natiuni n care m atrsese si pe mine.
A doua oar (era deja n toamna lui 1964), am avut ocazia s fac viguroase presiuni asupra comitetului
de redactie ca s publice Eseuri asupra istoriei geneticii de J. Medvedev. Acestea contineau, expus pe
ntelesul marelui public, substanta discutiei pe teme genetice despre care oamenii nu stiau nimic, dar si
ceva n plus: strigtul si protestul ardent mpotriva nedrepttii ce se fcea unei discipline de-acuma
perfect legale. Era un strigt care fcea s bat inimile oamenilor. De altfel, dup formula consacrat,
cartea plcuse tuturor" celor din comitetul de redactie (la drept vorbind, Dementiev... Dementiev era
contra), si la sedinta de redactie Tvardovski m-a rugat s stopez fluxul de argumente pentru c toat
lumea era deja convins". Autorul era rugat s fac numai niste mici reduceri"; si apoi s fac niste
reduceri mai mari; si apoi s aib rbdare cteva luni" si astfel afacerea s-a mpotmolit. Pentru c
libertatea de gndire aceast carte o administra" n doze nc nepermise.
Impardonabil gsea Tvardovski si ndrzneala mea de a-i fi propus Sovremennik-ului Cerbul si trfa
ocnei. Obida din sufletul lui A.T. nu se potolea, nu se estompa, ci l rodea mereu. De multe ori, fr s fie
nevoie, revenea asupra acestui caz si nu numai c blama piesa, nu numai c vorbea cu rutate despre
ea, dar si prezicea c ea nu va vedea lumina rampei, adic si exprima credinta n soliditatea scutului
protector pe care-1 reprezenta cenzura. Mai mult dect att, mi-a spus (la 16 februarie 1963, la trei luni
dup momentul de vrf al colaborrii noastre!):
Nu c as fi interzis piesa dumitale, dac acest lucru ar fi depins de mine... As fi scris un articol
mpotriva ei... si apoi chiar as fi interzis-o.
Cnd spunea asemenea rutti, ochii lui prindeau o sticlire glacial, bteau spre alb chiar; el si
compunea astfel o fat cu totul
72
nou, deja lipsit de orice ingenuitate. (si n definitiv de ce s-o interzic? pentru ca s-mi pun numele
la adpost... avea grij de mine Tvardovski.)
Dar dumneavoastr nsiv 1-ati sftuit pe Nikita Sergheevici s desfiinteze cenzura asupra operelor
artistice! i-am amintit eu.
N-a rspuns nimic. Dar el si sufleteste era de acord cu interdictia, da, n forul su interior aceast idee
cum-necum se corela cu altele. Din moment ce un lucru nu-i convenea de ce s nu-1 blocheze chiar si
cu forta autorittii statale?...
Asemenea rspunsuri ale lui Tvardovski au nceput s ne erodeze prietenia nc din perioada ei de
nmugurire.
Tvardovski nu s-a multumit cu amenintarea c va pune bete-n roate piesei, el efectiv i-a pus bete-n roate.
Ctre aceeasi dat, la nceputul lui martie 1963, cutnd ci pentru a obtine aprobarea piesei, eu nsumi i-
am trimis-o lui V.S. Lebedev, binefctorul lui Ivan Denisovici. Dar Tvardovski a citit-o? El ce-a spus?"
acestea au fost atunci primele ntrebri ale lui Lebedev. I-am rspuns (putin edulcorat). Ei au intrat n
legtur. La 21 martie, Lebedev m-a refuzat categoric:
Dup convingerea mea profund, piesa, n forma ei actual, nu se preteaz la o montare teatral.
Directia teatrului Sovremennik (nu vreau s-i reprosez nimic, nici s-o acuz de ceva) vrea s monteze
aceast pies pentru a-si atrage publicul dar ce teatru nu vrea asta? folosindu-se de numele
dumitale si de o tem care, fr doar si poate, va avea de-acolo, de pe scen, un mare rsunet. si eu m
ndoiesc c spectatorii vor da, cum se spune, buzna la teatru, dornici s afle... ce fenomene se
produceau n lagre. Dar... pn la urm, teatrul va fi nevoit s renunte la a mai juca aceast pies, cci
asupra lui se va lsa norul enormelor muste grase despre care a vorbit N.S. Husciov n recentul su
discurs. Aceste muste vor fi corespondentii ziarelor si agentiilor de pres strine, toate speciile posibile
de nea Ivani de-ai nostri si alti oameni de aceeasi factur."
Nea Ivani si alti oameni de aceeasi factur"! Adic, simplu spus, poporul? Teatrul va renunta de la
sine"? Da, cnd i se va telefona de la CC... Iat deci: si epoca, si sarcinile trasate teatrului, si activistul de
stat!
Relatiile lui Tvardovski cu Lebedev nu erau pur si simplu relatiile dintre un redactor independent si un
referent de pe lng tron.
73
si unul si cellalt, se pare, etichetau aceste relatii drept prietenie si, pentru Lebedev, era flatant s fie
prieten cu primul poet al trii (n tabelul rangurilor, ncepnd dintr-un anumit an, chestia asta a fost
recunoscut oficial). El i pretuia autografele (apoi si pe-ale mele; la marea lui acuratete, cred c le pstra
ntr-o mic map special). Cnd Tvardovski i-a adus lui Lebedev un Ivan Denisovici garnisit cu
recomandrile unor scriitori cu prul crunt, Lebedev tinu neaprat s arate c si el era un pretuitor al
operei literare, c se pricepea de minune s identifice calittile acesteia si c va cuta s nu-i strice stofa
delicat prin retusuri grosolane.
De unde aterizase el n anturajul lui Hrusciov si cu ce se ocupase nainte? Asta n-am reusit s-o aflu.
Acest suprem liberal, nvluit n mister, se considera de profesie ziarist. Poate c se lsa condus de
rivalitatea sa personal cu Iliciov, pe care nu-1 putea depsi dect urcnd pe clutul liberalismului?... Ne-
am cunoscut la prima ntlnire la Kremlin a conductorilor de partid si de stat cu intelectualitatea
creatoare" la 17 decembrie 1962.
Invitatia la prima ntlnire m-a luat prin surprindere: ntr-o sm-bt seara a sosit la scoal un ordin de la
regionala de partid cum c luni eram convocat la CC, la tovarsul Polikarpov (gtuitorul principal al
literaturii si artei), si c la 6 dimineata m va lua o masin a comitetului regional ca s m duc acolo, n
virtutea reflexelor mele de ilegalist, m-am lsat dus pe panta presupunerilor sumbre. Mi-am zis c
Polikarpov, nereusind s blocheze povestirea, de data aceasta o s ncerce ca mcar s m bage n
partid. Probabil c n legtur cu mine si-o fi zis urmtoarele: nu se poate nvrti ca un corp strin printre
noi, trebuie s-1 legm prin acelasi jurmnt. M-am pregtit pentru aceast convorbire ca pentru o mare
nenorocire, asa c stiam c publicarea nu se va termina cu bine. n partid mi-am zis eu, desigur, n-
am s intru, dar argumentele erau subrede. si ntr-adins m-am mbrcat n costumul meu de scoal,
cumprat de la mbrcmintea muncitoreasc", m-am ncltat cu niste ghete peticite si rspeticite, cu
aplicatii de piele rosie pe piele neagr, n plus, aveam un aspect de om certat ru de tot cu frizerul. Astfel
mi-era mai usor s m apr si s fac pe neghiobul: chipurile, de la noi, fostii detinuti, multe n-o s
scoateti. Eu, un cutare provincial jerpelit, am fost introdus n Palatul numai marmur si mtase al
ntlnirilor.
74
si iat c ntr-una dintre pauze, ca din ntmplare (n realitate era cu premeditare), ncepur s defileze
rnd pe rnd pe la capul de mas unde sedeam noi, Tvardovski si cu mine, roscovanul si n-gmfatul
Adjubei, ginerele lui Hrusciov, apoi stersul si insinuantul Satiukov (redactor al Pravdef), apoi un om nu
prea nalt, foarte inteligent, simplu ca nftisare si maniere, cruia Tvardovski se grbi s m prezinte. Era
Lebedev. Am rmas uimit de ct de putin semna cu activistii de partid. M-a uimit de asemenea aerul lui
de inteligent sigur si calm (purta ochelari nenrmati, numai sticlele i sclipeau, ai fi zis c era mai
degrab un lornion). Poate datorit faptului c el era principalul meu binefctor si c m privea afectuos,
n orice caz 1-am vzut atunci sub acest unghi. N-am avut dect o convorbire superficial cu el. M-a
asigurat c acum snt pe o orbit de pe care nu pot fi scos". M-a ntrebat dac intentionam s iau
cuvntul. I-am spus c nu. Mi s-ar fi prut chiar o ciudtenie (despre ce as fi putut vorbi n fata acelui
public?!). El, se pare, a fost chiar multumit c nu iau cuvntul. M-a ludat pentru faptul c nu dau interviuri
(dac ar fi stiut el c n spatele acestei atitudini nu este supusenie, c n general nu vreau s m pronunt
asupra nici unui subiect) si mi-a cerut un autograf pe Ivan Denisovici, Era, ntr-adevr, un nger de tip
cehovian trimis din cer s vegheze asupra smintitului de Hrusciov. (Mi-a explicat de ce am fost chemat
asa de urgent: Cei de la CC v uitaser". Dar mai bine ar fi m-runtit din dinti.)
(ADDENDUM, 1978.) Aproape nimeni nu ne-a dat vreo relatare n pres despre aceste ntlniri, cel putin
eu n-am ntlnit nici una. si majoritatea participantilor a rmas tot n aceeasi sfer, sub acelasi clci, drag
unoraacestia n-or s relateze, n-au de ce. si, desigur, pe msur ce ne ndeprtm de acele zile, si
evenimentul ca atare si participantii se estompeaz tot mai mult. Unele nume s-au sters din memorie nc
de pe acum, iar pentru generatia urmtoare ele nu vor mai fi de nici un interes. Dar cndva nici sclavia
noastr nu va mai prezenta interes si cum o s ne-o imaginm mai trziu? In ce m priveste, am
pstrat niste nsemnri chiar despre acele consftuiri, nsemnri fcute acolo, la fata locului, pe
genunchi, si mbogtite cu adaosuri proaspete atunci, n aceleasi seri. N-o s reproduc totul cu de-
amnuntul, dar a extrage din atmosfera acelor sli mcar un strop de aer si a le da celor veniti mai trziu
posibilitatea de a-1 respira putin poate c merit.
Ideea ntlnirii conductorilor de partid si de stat cu oamenii de cultur si art" nu era nou: uneori si
Stalin se ntlnea cu acestia, prilej cu care scotea pe gur ndrumri pentru cei slabi de minte, iar Hrusciov
a primit n vara lui
75
fir
1957, la dacea lui din mprejurimile Moscovei, un grup select de scriitori crora le-a recomandat cum s
evite lucrurile susceptibile s zdruncine bazele regimului, ntlnirea aceasta, a cntat-o Aligher o dat n
versuri, o dat n amintiri. C mai marii guvernului prsesc treburile statului si se ocup de ndreptarea
artei pentru statul totalitar nu este deloc de mirare, el este totalitar si se mentine numai dac nu las
s-i scape nimic din ceea ce este viu si se misc, asa c pentru el pictura, muzica si cu att mai mult
literatura snt Ia fel de importante ca si narmarea ntreprins la momentul oportun. Pe oamenii de art"
aceste ntlniri nu numai c nu-i mirau ci erau, pentru majoritatea, o adevrat srbtoare si un motiv
de lupt nversunat ca s cucereasc un loc pe lista invitatilor. Aproape pentru toti acestia, o asemenea
invitatie era ca un fel de premiu: CC i trecea printre fruntasi", adic fcea din ei niste oameni care de-
acum nainte erau asigurati n materie de tiraje, expozitii, spectacole, mi amintesc cum ntr-o discutie
care a avut loc n dimineata aceea, n prezenta mea, la sectia de cultur a CC, Isakovski, pentru prima
dat omis de pe list, implora cu lacrimi n ochi s i se dea si lui o invitatie: pentru prima dat nu era
chemat la o important adunare, adic nceta a mai fi fruntas, iar cariera lui era parc pe sfirsite. si invitati
de data aceea nu erau putini 300 de persoane, dar mpreun cu cei din republicile nationale. Acestia,
anuntati cu cteva zile nainte, veneau la Moscova cu avionul sau cu alte mijloace de locomotie. Selectia
ns se fcea la CC, desigur, n urma multor convorbiri telefonice cu CC-urile partidelor comuniste din
republicile nationale si cu conducerea uniunilor de creatie, si pe terenul acesta se ciocneau multe dorinte,
ofiiri, pile, iar, dinspre partid, greseli. Dar pe lng fruntasi" erau convocati si aceia crora trebuia s li se
dea peste nas, care trebuiau chemati la ordine (criticabili erau atunci Ernst Neizvestni si Evtusenko care
ns, ca unul ce-si fcuse deja drum n literatur, figura si printre fruntasi).
Aceast ntlnire din 17 decembrie a avut loc la o lun fr o zi de la publicarea n 18 noiembrie a lui Ivan
Denisovlci. Evenimentele acestea erau legate ntre ele. Tuturor comunistilor rezonabili, Ivan Denisovici le
artase c mai departe nu pot ceda, c n felul acesta se nruie si statul si partidul. Stalin, orict fru liber
ddea, chipurile, capriciilor sale personale, n realitate nu iesea niciodat din linia partidului: chiar
distrugnd partidul leninist, el nu era mpotriva partidului, ci cu partidul el rula, n virtutea inertiei si a
rutinei, pe drumul lui Lenin. Din cauza caracterului si a temperamentului su, Hrusciov (prin conceptie era
mult mai aproape de anii '20, este suficient s ne amintim de ura lui nversunat mpotriva bisericii),
nesuprimnd niciodat si respectnd n aparent linia partidului, srea mereu si pe neasteptate n lturi,
asa cum nu-si poate permite un totalitarism negesticulant. Asemenea srituri n lturi, vdit-ruintoare, au
dus la divizarea partidului n partid industrial si partid agrar, dar si slbirea hturilor n literatur era,
pentru comunistii prevztori, destul de periculoas: cci dac se permite s se discute n pres GULAG-
ul, atunci ce mai rmne din sistem? Asadar, dup strpungerea cu Ivan Denisovici, era nevoie ca
Hrusciov s fie cumintit si adus de urgent napoi pe faga-
76
sui obisnuit. Cine din CC conducea aceast manevr nu se cunoaste exact, dar snt foarte multe
motive s-1 bnuim pe Suslov. (n contradictie cu aceasta, singurul dintre conductori care n pauz a
venit s fac cunostint cu mine a fost ns Suslov. Dar poate c aici nu e nici o contradictie: poate c
studia modalitatea de a m aduce si pe mine pe fgasul lor.) Planul era fcut destul de bine: dac s-ar
ncerca s se pun saua pe Hrusciov si acesta ar da din copite s-ar nrui totul, nu s-ar realiza nimic. A
te hazarda s-1 convingi pe Hrusciov c Ivan Denisovici a fost o greseal nu era deloc de domeniul
imposibilului. Dar se concepuse o modalitate de a-1 mna pe Hrusciov mpotriva lui Hrusciov! cu
aceasta erau asigurate presiunea si energia miscrii inverse. Deja la l decembrie se pusese la cale la
Manej o expozitie a artistilor plastici apartintori unor curente interzise (inclusiv curente din anii '20!) si
1-au adus frumusel pe Hrusciov s vad si el la ce duce libertatea n art. Hrusciov, desigur, n
simplitatea lui s-a nfuriat si pe loc s-a lsat convins s le bage mintile n cap oamenilor de art, chiar
mine; rmnea s se rezolve problema organizrii. Socoteala era corect: valul ntorsturii generale va
cuprinde si literatura despre universul concentrationar. Dar la aceast ntl-nire eu nimerisem deocamdat
nu ca vinovatul numrul unu, ci ca autorul numrul unu.
Pe la zece dimineata am fost dus cu masina pn la Piata Veche, la cldirea CC-ului, cldire despre care
mai nainte nu avusesem cunostint dect din auzite, prin fata creia nici nu se circula, acesta era un loc
deosebit de curat, cu masini numai din cele mari si negre, pzite, iar pietonii care se nimereau ntmpltor
pe aceast bucat de trotuar trebuiau s treac discret, disciplinat si repede, pentru ca prin privirile lor
vinovate s nu sugereze pazei ceva prohibit si s fie retinuti. Pe cnd eu, iat, chiar intru, m anunt la
ghiseu de aici se sun undeva si ndat mi se d bilet de acces, si urc pe lng gardian pe scara
pustie, nendrznind s iau liftul, merg mai departe pe vastele coridoare pustii iar pe usi numai numele,
ncolo nu tu grade, nu tu functii (ntre ai lor toti nteleg totul, iar strinilor nici nu le trebuie asemenea
detalii).
Spre usurarea mea, Polikarpov, el nsusi, n-a dorit s m vad (probabil se simtea ticlos, si simturile nu-
1 nselau n privinta aceasta), n schimb membrii sectiei m-au primit cu o solicitudine admirabil (pi ei
toat viata, probabil, au simpatizat cu literatura despre lagre! cu toate c eu nu am adus aici nuvela mai
devreme), ndat s-a lmurit c am fost chemat numai la o festivitate. Intre timp, colaboratorii mai tineri ai
aparatului se grbeau la us ca s m vad. Mi-au dat o bucat de carton colorat aceasta era
permisul pentru ziua respectiv pentru palatul receptiilor de la Kremlin; curios: culoarea, foaia de drum,
numrul camerei de hotel toate astea semnificau ceva, dar nu se stia nici data, nici locul unde erai
invitat, si dac gseai pe strad un permis pierdut de cineva, nu-ti ddeai seama despre ce este vorba si
la ce serveste. Dar mai nti fuga la hotel Moskva" (cu masina, se ntelege) acelasi, ca un bastion n
piata central a Moscovei, si de cte ori, strivit de
77
grandoarea lui, am trecut pe lng el; pe aici n 1945 mergeam, escortat de trei insi, n drum spre
Lubianka; pe aici dup 1956 cram sacosele grele cu provizii din Moscova mai repede la metrou si la
gara Kazan. si iat-m nuntru, dar ndrumat nu ctre bariera de netrecut a vestibulului, unde camere
libere nu exist niciodat pentru nimeni altcineva dect pentru strini, ci ntr-o camer obisnuit, oarecum
locuibil acolo, pentru cunosctori, se repartizeaz toate locurile. si de-abia mi-am luat n primire
nemaivzut de luxoasa mea camer c deja o nou masin mare si neagr ne asteapt jos pe noi,
ctiva onorabili; lng mine... un brbat dichisit, n vrst, binevoieste s facem cunostint: Soloviov-Sedoi;
ce ne-au mai mpuiat urechile la saraska plicticoasele lui cntece, revrsate din difuzoare! Visat-am eu
vreodat momentul si mprejurarea care o s ne adune la un loc? ns, se pare, tot visul meu nu este
pentru o zi, ci acum trebuie s triesc si s m misc printre ei, si trebuie cumva s m obisnuiesc cu
situatia, n acest timp, lbrtat masin ne duce de-a lungul Bulevardului Komsomolului, pn pe Dealul
Vrbiilor. Ce m-a mai oprimat n viat acest Stat, ce cumplit a fost el totdeauna, ce distant, ce
nenduplecat, si majoritatea oamenilor si-au trit toat viata exact cu aceast senzatie dar iat, se
ntmpl ca aceast putere s aib si o alt fat, ea nu te apas chiar foarte tare, nu este complet nchis
cu obloane de fier, ci este larg deschis, catifelat mbietoare, dar are niste brate asa de sigure, cum
probabil, nici o fort din lume nu poate avea. Ei, fereste-te, detinut btrin, toate astea nu-s a bun!
Mai nti ne aflam n fata unui lat zid de piatr pe colina nalt (oare nu aici au jurat Herten si Ogariov s
lupte pentru libertate?), la poart santinelele verific masinile, ceea ce nseamn c sntem deja la
intrarea pentru automobile (cine vine cu masini de ocazie, trebuie s strbat curtea pe jos, chiar si pe
Fedin l descopr n aceast postur; iar pe noi iat-ne chiar la intrarea n cldire). La garderob las pe
mna unor tineri n livrea ponositul, tristul, lungul meu palton provincial, ca si cum nu m-ar mira faptul c
am ajuns aici. si mai departe se ntind slile cu parchet minunat se pare c totusi azi e zi de lucru sau
n general nu e nici un fel de zi? La ferestre snt trase toate splendidele perdele albe ca zpada, se
revars o lumin alb din niste lmpi dar si acestea ascunse care aduc nuntru ziua de afar.
Acolo, undeva, se trudeste, de-a lungul si de-a latul trii, n schimburile de lucru, n mine, oamenii muncii
atrn ciorchine de scrile autobuzelor, care fac buf dup buf prin hrtoapele pline de noroi; aici, slile dau
pe din afar de-atta public otios si spilcuit, toti brbatii snt n ghete de lac cu bombeuri ascutite, n ghete
cu care nu poti s circuli prin zloata de afar, si toti vin asa de grbiti unii n n-tmpinarea altora: s se
salute, s-si povesteasc multe si mrunte, s-si spun bancuri; toti, cu exceptia ctorva trimisi ai
minorittilor nationale, se cunosc unii pe altii din vedere. Snt si doamne, dichisite, dar putine. Eu m
tineam mai de-o parte, neafisndu-mi mutra, avnd grij ca ghetele mele s ating ct mai imperceptibil
parchetul, dintre cei de aici nu cunosteam, nu recunosteam pe nimeni, doar pe solohov, care se lsa
fotografiat n ploaia de bh'turi si n
78
pocnetul declicurilor: se lsa si tare prosteste zmbea. M simteam aici asa de gtuit si de strin nct m-
am bucurat cnd am vzut niste kazahi, usor identificabili de ctre unul ca mine, posesor al experientei
exilului. M-am dus si m-am asezat lng ei, cu gndul s-mi petrec vremea cu ei, nevzut si nederanjat de
ceilalti, dar ti-ai gsit: o masiv si inoportun dam de pic veni la noi, bucuroas, chipurile, s fac
cunostint cu niste kazahi, c si ea este din Kazahstan si atunci am priceput c asta era Serebriakova.
Am stat un timp cu kazahii, fr s ridic privirile, cci tare m temeam de tot felul de ntrebri si discutii,
iar cnd ne-au chemat n sala de dejun m-am dus din nou la kazahi si m-am asezat tot n compania lor.
Locurile la mas nu erau nominalizate. Toat sala, prevzut cu coloane albe pe postamente aurite, era
ocupat de o mas imens n form de U si tot de la aceste locuri ale noastre ne-am ridicat din nou cu
totii n picioare, ntmpinnd cu calde aplauze vreo zece conductori de partid si de stat, n momentul n
care acestia au aprut de dincolo de latura scurt a mesei. Erau printre ei lunganul Suslov, corpolentul
Brejnev, obositul si indispusul Kosghin, impenetrabilul Mikoian
dar din mijloc s-a auzit o voce moale. Era a scundului si cheliosului Hrus-ciov: Omul, dac mbuc
ceva, devine mai bun." Zicnd acestea, ne-a invitat ca deocamdat s lum dejunul. Toat lumea, cu
mare promptitudine, s-a asezat pe scaune iar aparatele de fotografiat si de filmat au disprut cu
toatele. Iar masa, masa era deja ncrcat eu de cnd mama m-a fcut, asa ceva n-am vzut: n fata
fiecrui invitat erau cte cinci cupe, trei cutite (unul obisnuit, unul mic si unul curbat de ce si unul
curbat?), icre de nisetru, carne, friptur de gin, salate, vinuri, ap de Borjom pi numai apa asta
rece ar fi fost suficient si prea suficient pentru toti dar nu le-a fost suficient defel, n ce m priveste,
m-am fistcit n fata acestei abundente si singura mea preocupare a fost s trag cu ochiul la vecini, nu
ns la kazahi. Iar de partea cealalt si vizavi de mine sedeau niste rusi ntr-adevr grozave mutre,
brbati cu fata mare, cu trupul mare; ntre ei se ncinsese o vie si vesel discutie, foarte neceremonioas
discutie, despre Polikarpov. si deodat am nceput s pricep c stia toti snt niste figuri importante:
Gheorghi Markov, conductorul n carne si oase al ntregii Uniuni a Scriitorilor, iar lng mine se afla, sigur
de sine, corpolentul Vdim Kojevnikov, si putin mai ncolo n diagonal
nesuferitul de solohov, ncadrat de dou moace neverosimil de mari. (So-fronov, parc era si el.) ntre
ei mai era si micul si abilul Ceakovski care, cr-mind din nas, si arunca n permanent ochelarii cnd spre
frunte, cnd spre gur; el a fost primul care a ridicat paharul, fcnd o plecciune n diagonal: n
sntatea dumneavoastr, Mihail Aleksandrovici!" si toti laolalt, ca s nu rmn pe urm: In
sntatea dumneavoastr, Mihail Aeksandrovici!" (Eu nu m agit, eu snt din alt republic.)
Toate acestea erau nume redutabile, nume sonore n literatura sovietic, iar eu m simteam cu totul
nelegitim printre ele. N-am aspirat niciodat s intru n literatura lor, acestui ntreg univers al artei
sovietice oficiale i eram, de mult vreme si n mod radical, ostil, i repudiam pe toti mpreun, fr
exceptie. Dar iat-m atras si eu si acum cum s triesc si s respir printre ei?
79
ntre timp, profitnd de faptul c nimeni nu se uita la mine mai atent dect la oricare dintre kazahi, mi-am
notat ntr-un carnetel pe genunchi pe furis, s nu m vad vecinul Kojevnikov: ciorb cu carne de nisetru,
cu lmie si msline; came de nisetru cu cartofi; prjoale cu fulgi de cartofi; pateuri; fructe; cafea. Toate
erau servite de niste osptari n fracuri, toti tineri, discreti, dresati, nvtati s se arcuiasc spre client, ntr-
o mn s tin farfuria si pe cealalt s-o tin la spate. si asta de-attea decenii de cnd noi muncim pentru
o cartel, iar la Saratov si astzi este omor cnd se dau macaroane la Alimentara iar ei iat cum
mnnc! si ceremonialul servirii nu astzi a aprut, iar reprezentantii artelor snt si ei, se pare, foarte
obisnuiti cu acesta.
Dejunul a durat o or si jumtate, n pauz ne-am plimbat apoi ne-am strecurat ntr-o sal separat ca
s privim tablourile pictorilor condamnati de partid. Astfel a fost prefatat tema consftuirii. Aci am dat
ntmpltor peste Tvardovski: m-a luat de mn si m-a condus printre cei prezenti, stabilind selectiv cu
cine s fac cunostint si cu cine nu. In aceast pauz si n cea urmtoare mi-a fcut cunostint cu
compozitorul Sviridov, pe care eu oricum l pretuiam, dar si el era simpatic; cu ilustrul pe-atunci Ciuhrai,
regizorul de film, cu Berggolt, cu Panova, cu Ketlinskaia, cu Borsceagovski, cu Maltev (Pupko). De fcut
cunostinte am fcut, toti erau bucurosi s m vad, am nvtat s conversez cu ei, dar nu puteam s-1
consider pe nici unul ca fiind de-al meu. Nu eram pus n situatia de a decide cu cine snt eu, era clar c,
ex-ceptndu-1 pe ghidul meu, nu eram cu nimeni: cci ei toti fuseser ani de-a rndul aici la mas, cnd cu
guvernantii, cnd cu cei din preajma acestora dar nici unul nu se btuse la coad pentru niste
macaroane. si orict de liberali ar fi, orice opozitie ar face toti se sprijin pe comenzi din partea statului
si lucreaz pentru stat, si, judecndu-i dup cele prin care trecusem eu, erau toti o ap si-un pmnt.
Astfel eu cu Tvardovski ne plimbam si ne tot plimbam (n acest timp am descoperit un procedeu amuzant:
la toaleta de brbati aflat la etajul unde era banchetul, nu aveau voie s mearg dect membrii Biroului
Politic; la intrarea respectiv era postat special un functionar care-i ndruma pe toti ceilalti s mearg un
etaj mai jos). Sunase deja clopotelul si toti se duseser n sal, dar Tvardovski parc ar fi asteptat ceva
sau poate avea ntlnire cu cineva, prea bine nici eu nu ntelegeam n vestibulul gol si deja pe jumtate
ntunecos, am constatat deodat c nu mai rmseserm dect noi doi si niste cameramani avnd la
subsuori niste microfoane ciudate si n momentul acela Tvardovski m-a fcut atent: prin vestibul
trecea, de unul singur, Hrusciov. Tvardovski m-a prezentat acestuia. Hrusciov arta ca si cnd ar fi cobort
din fotografii, dar tot mujic vnjos si rotofei. Mi-a ntins mn ntr-un gest lipsit de orice aer de superioritate
si, zmbind firesc, mi-a spus ceva de bine avea acea simplitate despre care mi povestise, n celula de
la Lu-bianka, Victor Belov, soferul lui. si un sentiment de recunostint mi-a dat ghes ctre el si,
strngndu-i mn, i-am vorbit asa cum simteam:
80
V multumesc, Nikita Sergheevici, nu pentru mine, ci din partea a milioane de oameni care au avut de
suferit.
Mie chiar mi s-a prut c i s-au umezit ochii. EI ntelegea ceea ce fcuse pentru toat lumea si-i era
plcut s aud aceste cuvinte ale mele.
Ct timp nc ne strngeam minile, ct timp nc se prelungea aceast clip pe care nimic nu putea s-o
tulbure, puteam s-i spun orice, puteam s fac un pas important si ireversibil dar nu eram pregtit,
capul meu n-a priceput: am simtit c ratez ceva, dar n-am priceput.
N-am priceput, abia dup cteva luni mi-a venit mintea n cciul: trebuia s-i fi solicitat o audient, desi n
cap nu avusesem planul vreunei convorbiri cu el. Trebuia s nteleg c tot succesul nostru, de-abia
realizat, se cltina deja, c nu-mi mai rmnea acel semestru de deschidere pe care mizasem, c n
general eram la ultima btaie de arip a zborului spre libertate si c n curnd totul se va poticni si
pentru a ncerca stoparea, prevenirea acestui proces, eu trebuia s-i vorbesc cu curaj lui Hrusciov! El era
omul deciziilor individuale, nu este deloc exclus ca eu s-1 fi putut mpinge spre consolidarea operei
ncepute! Dar nu m-am dovedit la nltimea momentului la nltimea primei atingeri directe cu destinul
istoric al Rusiei. Prea brusc si rapid s-a dovedit a fi pentru mine decolarea.
Dar probabil c si dup o ndelungat zbovire asupra acestui lucru, tot n-as fi putut s ntocmesc un
plan corect al convorbirii cu Hrusciov.
si astfel am lsat mna n jos. si de vorbit nu mai aveam ce vorbi (n timpul acesta, cameramanii au tot
filmat strngerea noastr de mini apare acolo, n cronica respectiv). Rmnea s fac stnga-mprejur si
s merg n sal. si am fcut stnga-mprejur. si acolo mai precis, n fata usilor nchise, unde nu era
nimeni sta acum singuratic scundul solohov si zmbea prosteste. Asa cum prinseser momentul n
care Tvardovski l abordase pe Hrusciov, tot asa cameramanii au urmrit acest moment si cu solohov;
acesta si-a fcut drum ncoace, napoi, ca s fie si el de fat, ca tar al literaturii. Dar Hrusciov a trecut mai
departe de solohov, iar mie nu mi-a rmas dect s merg direct la acesta, nu se putea altfel. Am psit
spre el si astfel am avut ocazia s ne strngem mna. tar sau nu, el era ns o figur din cale-afar de
influent, si a te certa cu el de la primii pasi n-avea nici un rost. Dar m si plictisisem, si n-aveam nimic de
spus, nici mcar ceva amabil.
Sntem de pe aceleasi meleaguri? zmbi el pe sub mustcioar; buimcit, el sugera astfel o cale de
apropiere.
De la Donet! am confirmat eu rece si ntructva ameninttor. Ne-am dus n sal. ncepeau
dezbaterile.
Pe mese rmsese acum numai ap mineral de Borjom; cameramanii
fotografiau n voie. Tvardovski m-a luat cu el si m-a dus spre latura cea mai
ndeprtat a slii, acolo unde se adunase un fel de opozitie si unde iat
spiritul epocii se afla si Surkov. Nu numai c sedea acolo cu noi, dar mi-a
- spus si o glum: stiti cum se numeste acest palat? Colhozul nvttura
81
lui Ilici". Iat cum se cltinau stlpii, si nimeni nu ntelegea ce prevesteau zodiile!
La captul mesei conductorilor s-a ridicat scundul si bolndul Iliciov, seful sectiei propagand a CC, si,
unduindu-si serpeste gtul subtire, a nceput s citeasc referatu!. Desi poate nu era puternic, vocea lui
iesea amplificat sonor din difuzoarele de pe pereti, si sensul cuvintelor avea vigoare partinic. El a spus
c este util ca din cnd n cnd s ne verificm ceasurile. C abstrac-tionistii snt extraordinar de activi si-i
silesc pe realistii socialisti s intre n defensiv. (C sntem n rzboi se ntelege de la sine.) C formalistii
impun partidului un nou dictat. si c vin la CC scrisori n care oamenii ntreab: oare hotrrile partidului
(au fost nenumrate de-a lungul anilor, dar toate la fel) s-au nvechit? Nu! vibra Iliciov din toate corzile
vocale nu vom permite gestul profanator de a face din Lenin un adept al lozincii s nfloreasc o sut
de flori"! Cnd si trgea capul spre umeri, cnd si musca buzele de indignare: si cineastii
scormonesc n ograd, ei marea magistral n-o vd. si n literatur tinerii braveaz cu un scepticism
sforitor. Iar strinii gsesc, dup lungi cutri, escroci n genul lui Esenin-Volpin. (Hrusciov: Pornografie,
nu art.) Iar o parte dintre poeti fac propagand pentru principiul general-omenesc, asa cum face Novella
Matveeva chipurile, cnt la toti, dau la toti. A sosit vremea dezmtului nepedepsit al elementelor
anarhic; din art! Vor expozitii fr juriu, crti fr redactori. Vor coexistent pasnic n domeniul
ideologiei! La adunri este o asemenea atmosfer, nct te face s te jenezi dac aperi pozitia partidului.
(Horcit de mic Stalin!)
Asa a prezentat el partidul: ca pe ceva foarte mic, slab, oprimat iar intelectualitatea: ca pe ceva
ameninttor, ofensiv. Dar un mititel ca sta se ridica mpotriva ei, dnd ameninttor din cap. Se pare c de
undeva se rspndiser niste zvonuri cum c va fi o nou campanie mpotriva intelectualittii creatoare si
c nsusi Nikita Sergheevici primise o scrisoare semnat de asemenea oameni de frunte ca Favorski,
Konionkov, Zavadski, Ehrenburg. (si... Surkov! iat unde nimerise el!) Faceti totul ca s nu se mai repete
arbitrariul! Fr existenta unor orientri diferite, arta, se spune, e osndit la pieire. Apoi si-au retras
scrisoarea. (Hrusciov: Mai bine ar fi fost s n-o trimit defel!)
Sala aplaud anemic.
Dar Iliciov bag presiune si trece la ofensiv, suprasolicitndu-si putintatea volumului fizic: diversiunea
burgheziei n domeniul ideologiei nu avem dreptul s-o subapreciem. Nu tinerii artisti caut ci" cineva
i-a gsit pe ei si a nceput s-i trasc dup sine. La noi exist libertate deplin pentru lupta pentru
comunism, dar la noi nu exist si nu poate exista libertate pentru lupta mpotriva comunismului! Este o
mare fericire c partidul determin ntreaga orientare a artei.
n sal era din ce n ce mai lugubru, n asa msur se amestecase atmosfera de ntrunire vesel cu cea
de funeralii nct la un moment dat au nceput s-mi treac prin minte tot felul de idei: poate c se renunt
si la ostilittile mpotriva mea, poate c se npustesc asupra mea, c zu Denisovici al meu nu
82
e nicicum pentru comunism. Dar cnd s-au jenat ai nostri s fac mutarea invers? Snt singurul care a
fcut ca aici s fie si o not de veselie.
Iar acolo, aproape n fata lor, se afla, nevzut nou, sculptura din bronz datorat lui Emst Neizvestni.
Hrusciov, peste rind, ncepuse s mrie la ea: Iat ce dezmt! Dac ar ajunge majoritari, stia ne-arpune
la zid!"
Dar stpnii vireaz, dac, iat, crma i ascult mereu. Cu o nou unduire a gtului, ca si cnd tare 1-ar fi
deranjat gulerul, Iliciov a nceput s cnte ntr-un registru cu totul nou: partidul trebuie s disceam ntre
operele decadente si cele, fie ele si acut-critice, dar totusi pline de ncredere n viat; n ultima vreme au
aprut opere foarte veridice, ndrznete, cum este O zi din viata lui Ivan Denisovici, opere care
nftiseaz oameni de omenie pusi n situatii inumane.
Instinctul care-1 deosebea de toti conductorii comunisti l ajutase pe Hrusciov s priceap c el nu
observase anticomunismul nuvelei mele pentru c aici capul lui nu se mai lsa cluzit de o dogm
osificat. Dar observase ceea ce era nftisat cinstit-trneste. Acum, ntrerupndu-1 intempestiv pe
Iliciov, ncepu s bombne:
Asta nu nseamn c toat literatura trebuie s fie despre lagr. Ce literatur ar mai fi asta? Dar m-a
impresionat felul n care Ivan Denisovici avea grij de mortar. Iat, astzi, Tvardovski mi-a fcut
cunostint cu autorul. Trebuie s-1 cunoasteti cu totii.
Dar sala cea vigilent m luase deja la ochi cnd aprusem cu Tvardovski si acum ncepur s se
ntoarc ncoace si s aplaude: nainte de Hrusciov cei mai lingusitori, dup Hrusciov absolut toti.
M-am ridicat n picioarectusi de putin nselat de aceste aplauze. M-am ridicat n picioare fr a
spera vreo clip c am s triesc cu aceast societate, n fata slii care m aplauda m-am ridicat n
picioare ca n fata unor dusmani, cu ncrncenare. De toat profunzimea adevrului meu ei nici idee n-
aveau si n-avea nici un rost s ncerc a le cstiga simpatia.
Am fcut o plecciune formal ntr-o parte, o plecciune formal n cealalt parte si m-am asezat imediat,
curmnd aplauzele, avertiznd c eu nu snt de-al lor.
Raportul lui Iliciov nc mai continua, dar si fceau din ce n ce mai mult loc nentreruptele comentarii ale
lui Hrusciov. El tot rspundea autorilor acelei scrisori retrase ulterior cum c ntoarcere la cultul
personalittii nu va mai fi. La nchisoare nu vom mai trimite pe nimeni a declarat categoric Hrusciov.
Luati-v pasapoarte si cltorie sprncenat, manifestati-v talentele acolo."'
(Chestia asta nc de-atunci suna asa de neverosimil, nct nimeni n-a luat-o n serios.)
Un nou-venit nu reuseste niciodat s sesizeze toate particularittile unei localitti si este sub reflectorul
tuturor, dar el nu vede nimic. La fel si eu: n-am priceput c pentru mine ntre prima si a doua pauz
situatia se schimbase radical. In prima pauz, raportul lui Iliciov nc nu era cunoscut, Hrusciov nc
83
nu fcuse nici o referire [a mine din nou viraj brusc? Partidul s-a rzgndit brusc cu privire ia Ivan
Denisovici"? si de aceea n prima pauz mai nimeni nu se apropiase de mine si de Tvardovski; nc mai
existau conservatori: ei au dat buzna n pauza urmtoare (tot acum s-a apropiat de noi si Ciuhrai), cnd
era deja de notorietate faptul c partidul m aprob si cnd se putea anticipa ascensiunea mea n
continuare. Chiar acum de pe coltul ndeprtat al mesei noastre se dovedi a fi ocolul cel mai scurt
cu fata lui inexpresiv, totalmente stears, veni Satiukov. Asa de amical s-a lipit de noi, nct pn la urm
am format un grup de trei. Nerbdtor, Satiukov nsusi m-a ntrebat dac nu am vreo lucrare nou din
care s-i dau un fragment pentru Pravda. N-am nteles prea bine de ce s stric o nuvel destinat revistei
Novi mir. N-am priceput ce nseamn afirmatia c Pravda se socoteste onorat s m sufle Izvestiei si
s m fluture prin fata lui Hrusciov. si n-am nteles cum pentru nuvela nssi si pentru Novi mir chestia
asta deschide un drum fr critic. Dar Tvardovski a nteles instantaneu totul si a promis s satisfac
neaprat cererea respectiv.
Dar peste alte cinci minute veni la noi un ins de talie nalt, usctiv, cu o foarte inteligent fat alungit si-
mi strnse mna energic si bucuros si spuse ceva despre plcerea extraordinar pe care i-o fcuse Ivan
Denisovici, si deci mi strnse mna n asa fel de parc de-acum prieten mai apropiat dect el n-o s mai
am. Toti ceilalti si-au spus numele, acesta nu. Iertati-m, cu cine am... ?" am ntrebat eu. Rspunsul
cu o not de repros l ddu, cu jumtate de glas, Tvardovski: Mihail Andre-e-ici!" lertati-m, care Mihail
Andreici?" am continuat eu ntrebtor. Pe Tvardovski ncepu s-1 cuprind disperarea: Su-u-slov!" Cci
noi trebuie s purtm n permanent pe retin si n inim cele dou duzini de portrete ale lor! dar
memoria mea vizual m trdeaz cam des, asa c n-am recunoscut figura. si Suslov, ca si cnd nici nu
1-ar fi suprat faptul c eu nu-1 recunoscusem, continua s-mi strng mna. Asa s-a ales orbita mea!
Desigur, acei mari banditi din Uniunea Scriitorilor regretau acum si ei c rataser ocazia de a fi vecini cu
mine la nceputul bancherului, dar n prezenta lui Tvardovski n-ar fi putut nicicum s se apropie de noi,
cci noi formam alt lagr.
Desi prerea partidului era clar, a nceput sedinta a treia aceasta consacrat dezbaterilor. Pentru ca
pe acelasi cui s-1 confirme si s-1 bat acum nsisi oamenii de art. si ei se grbir s spun, uneori
mai expresiv dect nsusi CC, ce aveau pe suflet. Groaznicul Gribaciov asa a si improvizat: se vrea
substituirea ideologicului prin general-uman, se vorbeste n general despre bine, n spiritul moralei
crestine atunci prin ce ne vom mai deosebi de adversarii nostri? A cerut ca tnra generatie s nu
mpiedice vechea generatie s stearg brbteste petele trecutului". si iat-o pe Galina Serebriakova, deja
cunoscut mie: Eu simt cum ntineresc n prezenta lui Nikita Sergheici" (prin aceasta, ea voia s
sugereze c la noi se instalase o primvar politic, dar Tvardovski zmbea ntruna). Ea mai spuse ferm
si chiar autoritar: si n organe si n securitate exist oameni cinstiti, care ne-au salvat (adic pe vechii
84
bolsevici) si au crezut n noi." O scoseser n fat ca s m combat pe mine, si acum ea si ddea cu
presupusul: Tema lagrelor poate fi att util, ct si duntoare. Important este nu c au fost asemenea
lucruri, ci c ele au trecut, CC ne-a scpat de ele." Mai lu cuvnrul robustul si bine hrnitul pictor Serov
(tiz ironie a soartei al unui mare predecesor) si declar pe sleau c n art lipsa de talent nu este un
pericol, ci numai un nenoroc, dar c pericolul este abstractionismul. Adevratul drum leninist nu este
garnisit cu marmelad, mai spuse el, adugind c snt frumoase numai unele fete ale vietii, adic numai
acelea n care se oglindeste soarele construirii comunismului.
Eu fac aceste nsemnri dup saisprezece ani si toate faptele evocate aici apartin att de mult
trecutului, att de mult s-au pulverizat, s-au banalizat n comparatie cu noile si gravele lovituri si dureri
care atunci nici nu puteau fi ntrezrite, nct pe mine nsumi m cuprinde un sentiment de lehamite, si
creionul nu mai vrea s scrie. Dar mi revin si-mi spun: aceste lucruri ne-au dominat viata o jumtate de
secol si n Uniune nc si astzi ne mai nucesc de cap, asa c o mrturie nu poate fi de prisos.
La drept vorbind, trei fire s-au mpletit n discutia din acea zi. Primul abstractionismul n pictur, deja
condamnat fr drept de apel, lipsit de orice sans si de orice posibilitate de aprare. Dar din acesta se
trgea, ca o jumtate de fir, general-umanul" pe care de asemenea l condamnau partidul si maestrii
ntelepti ai artelor, dar pentru care aici era nevoie de ndrzneal! s-ar fi putut ncerca organizarea
unei ct de mici aprri. General-umanul ca parte a artei abstracte! iat n ce consta pentru noi toat
deficienta bolnvicioas a liberttii! Dar scipaciov, cruntul gentleman cu voce nobil (n alte timpuri
marxist habotnic) avu aici curajul s spun: Nou ne apartine viitorul si temele trebuie s fie foarte
largi. Tocmai literaturii noastre i apartin temele general-umane, iar burghezia si-a pierdut drepturile
asupra lor." Era aici n primul rnd un ingenios amestec dulceag, dar n acea zi si n acea sal el a sunat a
ndrzneal. In acel moment, m-am grbit s fiu primul care d tonul aplauzelor slii si s-a aplaudat
copios.
Al doilea fir tors din acelasi caier a fost tema lagrelor. Al treilea cu ardere mocnit a fost tema
antisemitismului. Intelectualitatea creatoare din Moscova era foarte ngrijorat de eventualitatea ca noua
persecutie s mbrace un caracter antievreiesc, si aceast team exagerat si fcuse loc si n sufletele
multora din sal si era bine cunoscut Comitetului Central. Iliciov, desi vorbise un ceas, tema aceasta a
ocolit-o, dar Nikita n-a rmas dator cu replicile: Babii Iar" nu este scris corect, ce, Hitler extermina
numai evrei? Pe slavi i-a exterminat si mai mult. Exist la ora actual antisemitism n tara noastr? Nu!
Dar a existat? n primii ani ai puterii sovietice, ponderea procentual a evreilor, desi era foarte
nesemnificativ, a generat totusi antisemitism. Iar sostakovici, compunnd o simfonie pe versurile lui
Evtusenko, a svrsit o fapt duntoare. (Dar lui sostakovici i s-a adresat pe un ton blnd: Eu v stimez.
Cred c gresiti.") si chiar Gribaciov (desi sustinut de aparat) a trebuit s explice c nu este antisemit. Apoi
au luat cuvntu Evtusenko si
85
Ehrenburg. Prin nsusi acest fapt si prin prezenta lor, ei aminteau c nu-si vor ceda pozitiile.
Evtusenko se gsea (el nc nu stia acest lucru) la ultima evolutie a rsuntorului su rol si renume, mai
departe l astepta declinul. Dac Gribaciov ncerca un sentiment de sigurant, sentiment ce se ntrea
prin sprijinul venit de la autoritti, Evtusenko se comporta cu aplomb, avea un plus de prestant, era mai
teatral (si Tvardovski mi spuse ca de la vecin la vecin: Nu stiu de ce nu pot s m mpac cu ideea c nu
iei si tu cuvntul"). Nu a pierdut ocazia s povesteasc si cteva basme teatralizate: cum, venind ncoace,
sezuse de vorb cu un taxator (subiectul preferat al scriitorasilor din oras), sau cum venise la familia lor
un om eliberat din detentie si le povestise despre ct de devotat leninismului fusese bunicul su care
murise n lagr si vocea lui Evtusenko tremura de compasiune. Se ncumet s-si exprime prerea n
legtur cu Stalin c el poate uneori credea n comunism" (Hrusciov l corect energic: Stalin a fost
devotat trup si suflet comunismului! Dar iat cum l construia el..."). S-a ncumetat s caracterizeze
dogmatismul ca fiind si o form a revizionismului si de aici a trecut la atacul cel mai ndrznet: Dar cte
tablouri inexpresiv-dogmatice nu erau la expozitie? Nikita Sergheici, iat portretul dumneavoastr de-
acolo nereusit!" (Asta atunci suna foarte cuteztor, desi Evtusenko era sigur c Hrusciov nu se va
supra pentru niste lucruri personale.)
Iar Ehrenburg, dimpotriv, apru ca un pplu decrepit, deja n pragul sfirsitului. La viata lui, multe
servicii de curtean prestase, multe minciuni debitase, mult talent de descurcret dovedise, pe multe
muchii de cutit umblase. si acum a cta oar? sesiznd atmosfera cu totul nou, el psea cnd mai
cu curaj, cnd mai cu plecciune. Da, el se temuse de Stalin. De cte ori nu se ntrebase pe muteste: De
ce acela nenoroceste oameni?" si e posibil ca nimeni s nu-i spun lui Stalin adevrul? si iat acum
sarcin (?): s explice tinerilor de ce poporul (si Ehrenburg) continuase s lucreze si pe vremea lui Stalin!
Dar, dar! Stalin nu era antisemit! (Ca lectie pentru cei de azi forma cea mai comod de a-si exprima
pozitia.) Stalin, cic, i chema pe redactori si-i certa: nu v e rusine s dezvluiti pseudonime evreiesti n
ziare? (Ce curaj pe redactorii stia!) n general, bunicii (tovarsii de lupt ai lui Lenin) erau buni, printii
au lsat de dorit. La un moment dat a recunoscut: Mei eu nu ntelegeam ceea ce scriam n anii '20." (Dar
pe cti i-a intoxicat!) Iar acum, dac ceva l nelinisteste este acea concordant incomplet cu Nikita
Sergheievici". Iat la ce concluzie rizibil se oprea acest ndrumtor al nostru din deceniile comuniste.
Mi-era sil s-1 ascult si s-mi amintesc c n 1941 articolele lui tare m emotionau.
si asa cu masa de prnz, cu raportul, cu promenada si cu dezbaterile trecuser deja mai mult de sase
ore, dincolo de perdelele albe ca zpada deja se ntunecase, zilei de lucru a trii i urmaser ceasurile de
odihn ale celor ce muncesc, dar noi continuam s sedem. Poznd ntr-o atitudine de catr foarte abtut,
strin de frmntrile acestei turme si nemanifestnd nici un interes
86
fat de ea, sedea Kosghin. Aici, seful guvernului era el nsusi un rob neputincios, comic, desi pe el l
asteptau treburi mai importante. Avnd n vedere amploarea extraordinar a actiunii puse la cale de partid
nc mai era mult de vorbit, se nscriseser la cuvnt 40 de persoane, si azi vorbiser numai 8 era
deja clar c nu va fi timp pentru toti. S se reia sedinta n ziua urmtoare? Dar pe mine nu se putea
amna: era prevzut o vizit de cteva zile a lui Tito. Deci se punea problema s se amne pe termen
nedefinit. Dar dac era asa atunci era inevitabil cuvntul de nchidere al lui Nikita Sergheici, cuvnt care
a si fost rostit.
Da, desigur, despre pres ca despre tunul cu btaie lung al partidului, n interiorul trii noastre nu exist
coexistent de sisteme, aici se pune problema purittii sau a mocirlei, (nc o dat se vede ce manevr
era pentru ei coexistenta.) Lupta nu tolereaz compromisurile. (Ba nu: doar cu Kennedy am fcut un
compromis ntelept. Doar Hrusciov de-abia ce se salvase de la necul unor ziie teribile, cnd dusese
lumea la un pas de rzboiul nuclear, si iat, una din primele lui ocupatii la vreme de pace este ntlnirea
cu noi.) Se duce lupta pentru mintile oamenilor. Mintile dumneavoastr snt foarte pretioase pentru noi,
dumneavoastr nsiv snteti niste maresali. Faptul c v-am chemat aici este deja o dovad (?) c nu mai
exist cultul personalittii. Da, partidul fcuse niste greseli. Greseli snt posibile si n viitor. (Rumoare. De
obicei nu se spuneau lucruri asa de ndrznete.) si eu voi fi fiind n ochii dumneavoastr un sta-linist: am
sprijinit si eu acele principii. Cu cit este mai mic rspunderea pentru viitor, cu att este mai mare goana
dup tema nchisorilor. (Tocmai invers!) A considera c toate cele scrise snt date de la Dumnezeu si hop
cu ele la tipografie este cu neputint. O societate care ar permite asa ceva este negu-vernabil, nu
poate supravietui. Trieste si las si pe altii s triasc" eu cu asta nu snt de acord. Noi trim din
bunurile create de popor si trebuie s-i pltim poporului. (si nfuriindu-se, artnd cu degetul la sculptura
expus a lui Neizvestni.) selepin! S verifici: de unde iau dnsii bronz? Aici snt 8 kilograme din bronzul
poporului!" (Apoi mai potolit:) Eu chem si la pace si la lupt! (Acum ireconciliabil:) Eu snt pentru rzboi,
nu pentru pace! n rzboi trebuie s aprm lucrurile care nnobileaz sufletul omului. Judector este
istoria, iar noi rspundem pentru stat si vom apra ceea ce este util. Desigur, Noe era un om inteligent de
vreme ce n-a luat cu el necurtenii.
si mai departe Hrusciov pierdu din ce n ce mai mult tonul omului de stat si devie spre exprimarea unor
gusturi personale, asa cum si credea c are dreptul s-o fac, el fiind tar. Toat ziua l bombnise pe
Esenin-Volpin (si pe Evtusenko), acum l lu la refec pe Esenin-senior: N-am nici o consideratie pentru
cei care-si termin viata prin sinucidere. Probabil c si Esenin (ca si fiul su) era atins de nebunie. Eu 1-
am ntrebat pe Neizvestni: dumneavoastr snteti brbati adevrati sau pederasti adevrati? De muzica
lui sostakovici colicile te apuca, stomacul te doare. Nu vreau s-i jignesc pe negri, dar tot jazzul
american vine de la negri, n schimb, cnd l ascult pe Glinka, mi dau lacrimi de bucurie. Eu snt din
vechiul regim. Mie mi place Oistrah,
87
colectivul de violonisti. Uneori nici nu stiu ce cnt ei, dar mi place. . Eu m-am format ntr-un sat rusesc,
cu muzic ruseasc. S pstrm traditia!"
S pstrm traditia! aceste cuvinte aveau un sunet neobisnuit pentru bolsevici: da, n Hrusciov exista,
pe lng comunism, si ceva din alte vremuri.
Dar nici cu asta n-a ncheiat Hrusciov, se luase deja cu vorba, ncepu s-si aminteasc episoade din
epoca stalinist iat, Anastas si aminteste" (pe toat durata sedintei, Mikoian a stat mut ca o statuie).
si-a amintit apoi cum a fost scris textul hotririi cu privire la Bogdan Hmelnitki": cum sedeau n loj, cum
a vorbit Vorosilov, cum a dictat Stalin... Apoi cei prezenti au auzit ceva cu totul de domeniul absurdului:
cum c Stalin 1-ar fi luat pe Hrusciov de spion polonez si c ar fi dat ordin s fie arestat...
Toti preferau s asculte. Ctre 9 seara, treaba s-a sfirsit.
Totul s-a dus nici nu-ti vine s crezi. si o anumit posibilitate mi sttuse la ndemn n acele
sptmni, ns am ratat-o. Eu triam n patria mea, si deodat mi-a venit recunoastere de jos si
recunoastere de sus. Exemplarele din Novi mir cu Denisovici se epuizaser de mult iar la redactie era
pelerinaj, studentii si strngeau carnetele si le aduceau teancuri ca garantie pentru un exemplar
mprumutat pentru douzeci si patru de ore. La redactie si la Riazan soseau vrafuri de scrisori din toat
tara. Deja se pregtea o editie de 700 000 de exemplare n colectia Roman-gazeta", o editie separat de
300 000 de exemplare (cnd veni brusc o dispozitie: a se reduce la 100 000; asa mi s-a spus mie, dar eu
n-am dat important, nu m-am apucat s contest decizia). La cteva zile dup consftuire, Pravda a
publicat un fragment din Krecetovka. Asta era deja o garantie c cenzura n-o s opreasc Matriona si
Krecetovka, ambele n pregtire la Novi mir. Eu nu-mi simteam decolarea, dar cu toat previziunea mea
de fost detinut nu mi-o nchipuisem asa de scurt cci iat, spre februarie avea s fie ntrerupt.
Dintre cele dou prti beligerante eu am ales asa de irevocabil intelectualitatea, nct mpreun cu ea
socoteam rusinos chiar si faptul de a m vedea cu asa-zisa sotnie neagr" conducerea Uniunii
Scriitorilor din RSFSR. In ajunul Anului Nou m-au primit n Uniune fr procedura obisnuit, fr referinte,
la nceput chiar fr cerere (n btaie de joc grbit nu i-am dat-o secretarului din Riazan, nu voiam
s le dau semntur, dar apoi a trebuit s-o dau), mi-au trimis si o telegram colectiv de felicitare
(Sobolev, So-fronov, Kojevnikov si altii). Pe 31 decembrie am sosit la Moscova: m chemaser la ei pe
cheiul Sofiiskaia. Se adunaser acolo toti (minunndu-se de succesul meu, pentru viitor ei mi prevesteau
si alte succese, m bnuiau c as avea niste strinse legturi speciale cu Hrusciov). M chemaser pentru
ca ntr-o jumtate de or s-mi repartizeze un apartament n Moscova (problema aceasta era n minile
lor), am refuzat categoric. Numai pentru ca s nu m vd cu sotnia neagr", numai pentru ca s nu m
ptez de atingerea cu ea, am refuzat categoric apartamentul din Moscova (o bagatel, n definitiv, de
altfel ntr-o oarecare msur mi-era team si de mbulzeala din Moscova, de concurenta
la ocuparea unui loc de munc, nu stiam c toti lucreaz n zona din jurul capitalei). M-am condamnat
astfel, pe mine si pe sotia mea, la zece ani de grea vietuire n nfometatul Riazan, apoi am fost strns cu
usa acolo, n capcan; la toate acestea se adaug si vesnicele cltorii cu grelele provizii. La sotie m-am
gndit cel mai putin; ulterior, desprtit de mine, ea a putut s se mute la Moscova numai dup ce a luat
pozitie mpotriva mea. (Iar n intervalul urmtor al vietii, toate bune: n-am devenit locuitor al Moscovei, ci
am mprtsit destinul provinciei umilite.)
nc n ianuarie, la realegerea secretarului din Riazan, a sosit din partea lor M. Alekseev si mi-a repetat
niste foarte amabile invitatii: nainte de toate, imediat dup evenimentul electoral, eram invitat la
procedura golirii butelcu-telor, unde nici un discurs nu se mai tine formal ca la sedint, ci la obiect, cu
punerea punctului pe i. Nici la asta nu m-am dus. Eu fceam totul altfel de cum fcea toat lumea, altfel
de cum era de asteptat si cum era normal.
ntre timp, dup amnri succesive, a avut loc n sfirsit continuarea ntl-nirilor" de la Kremlin: 7 si 8 martie
1963.
Adunarea s-a tinut la Kremlin, n alba si perfect circulara sal a Ecaterinei, sub cupola care se vede bine
si din Piata Rosie. Circular, dar prin coloane se remarca partea cu plusul albastru al fotoliilor, parte
rezervat spectacolelor
si podiumul prezidential, ca de instant de judecat, construit din lemn galben, n spate, ntr-o nis,
sub niste nimfe stilizate, atma portretul lui Lemn. Culoarea albastr se repeta moderat pretutindeni n
cadrul slii. Lumina diurn care venea prin cupol fiind insuficient, se folosea si lumina electric.
Acum tot guvernul, sau biroul politic, cum vreti s-i spuneti, nu mai era o autoritate asezat undeva
departe la nivelul nostru, ci una ridicat mult deasupra noastr, foarte vizibil si venit s ne judece.
Acum printre noi erau si multe fete necunoscute, nu numai mie, ci si pentru lucrtorii din domeniul artelor:
chemaser vreo sut-o sut cincizeci de persoane cu mutre partinice. Nici Nikita nu mai era acea gazd
primitoare care mai nti te invita s servesti din cele sapte feluri de mncare si s devii mai bun, ci s-a
ridicat n picioare furios iar la el si furia era expresiv a spus:
Toti slugoii stpnilor din Occident s pofteasc afar!
Un fior i-a strbtut pe toti despre cine-i vorba? De ce? Despre mine? Chiar ne-am chiorii s vedem
dac iese cineva. (Dar el avea n vedere altceva: cineva le soptise corespondentilor occidentali ceva
despre ntlnirea trecut
asa c pentru a nu se sopti si despre aceasta i poftea afar pe slugoi. S fi rmas asa de mult n
urm anul 1956? si iat, deja nici nu se mai poate sopti.)
nc mai tuna si fulgera Nikita:
Vom aplica legea privind aprarea secretelor de stat! (Adic: pn la douzeci de ani de lagr.)
A bgat frica n auditoriu si s-a asezat.
89
si deasupra podiumului judectoresc, deasupra tribunei, s-a ivit din nou pirpiriul Iliciov. Deja avea n el
mai putine trsturi de sarpe dect data trecut, pentru c evenimentele luaser o ntorstur n favoarea
lui si a lor.
Dup cum se vede, sub influenta ideilor ntremtoare ale partidului, a disprut sentimentul vulnerabilittii"
(nu se stie de ce se crede n acest sentiment al lor: uite asa: stau timp de decenii n nalte posturi de
comand si de la o povestire, de la o expozitie li se trage deja vulnerabilitatea), oamenii au nceput a
vorbi cu voce tare despre realismul socialist", n Occident circul deja niste basme despre rscoala
copiilor mpotriva printilor, care, chipurile, si-au ptat onoarea n anii cultului personalittii. Ehrenburg a
introdus notiunea ambigu de dezghet" iar acum se anunt nghetul".
Hrusciov (ameninttor): Iar pentru dusmanii partidului va fi nghet." (Se vede treaba c ncepnd din
decembrie 1-au mbrobodit bine de tot, este de nerecunoscut. L-au fcut s-si taie cu mna lui craca pe
care st, si el taie ntr-o veselie.)
Kosghin st la fel de posac, artnd prin aceasta c el n-are nici un rost aici, c nu particip, c nu s-ar
ocupa cu o asemenea prostie. Alturi de Hrusciov se afl Brejnev: masiv, lat n umeri, nfloritor. Suslov,
ru, uscat (nu asa de slab, pe ct snt ei de grasi).
La unison cu Hrusciov, Iliciov ncepe si el s gesticuleze ameninttor: Unii tin discursuri, demasc, dar n-
au pic de talent. Se dau drept conductori ai tineretului, dar conductor al tineretului este unul singur:
PCUS." n continuare i-a elogiat pe Emst Neizvestni, pe Evtusenko, care ntre timp au reusit s-si vad
greselile. Dar cutare pictori (se pare: Andronov, Nevedov, Gastev, Vilkovir) spunea el se plaseaz
pe o pozitie belicoas si incorect. si ct i priveste pe scriitori: i putem ntelege pe cei care scriu mult,
dar nu-i putem ntelege pe cei care n general tac." (Eu stau, notez si m gndesc hai, c ai nimerit-o
cu ei! Mai nainte, eu puteam s tac ct voiam, dar acum nici a tcea nu se mai poate!) Apoi s-a npustit
asupra lui Ehrenburg (lor li se prea atunci c el este conductorul opozitiei, o figur periculoas): n timp
ce memoriile lui povesteau despre evenimente de altdat presa noastr tcea. Iar acum cititorii
protesteaz: Ehrenburg a scos teoria tcerii". (Adic: de mult vreme se stia totul, dar nimeni nu vorbea.)
Cum se schimb totul cu trecerea timpului! Dar n acel an nu exista problem mai acut dect aceasta:
aveau sau nu aveau cunostint toti conductorii, toate vrfurile partidului despre ce se ntmpla n vremea
lui Stalin? Iat n ce situatie idioat i pusese Hrusciov. Pentru salvarea prestigiului nu le rmsese dect
s mbrtiseze teoria necunoasterii.
Iliciov: Asa, ce rezult dup Ehrenburg: stiau si-si salvau pielea? Dar CC n hotrrea privind lichidarea
cultului personalittii a explicat de ce tcea poporul'' (si aici se folosesc de popor ca de un paravan.) Dar,
dumneavoastr, Ilia Grigorici, nu tceati, ci proslveati, n 1951 ati spus: Stalin m-a ajutat s scriu
majoritatea crtilor mele." n 1953 spuneati: Staiin iubea oamenii, stergea lacrimile mamelor, stia
gndurile si sentimentele milioanelor."
90
si Ehrenburg ce s rspund, dac 1-au si invitat? Citate: le-a ales binisor, are la ndemn zeci si zeci, si
chiar mai multe. De mnjit, e mnjit. (si nu n felul acela trebuia s-si scrie memoriile, ci cindu-se. Ei, las,
la renumele lui european, cum s se umileasc ntr-att?)
si Iliciov, stpn pe subiect, o coteste: Evidentiez cazul dumneavoastr, Ilia Grigorici, nu pentru a v
imputa proslvirea. Noi toti credeam si proslveam. Dar dumneavoastr proslveati si, se vede treaba, nu
credeati." (l pedepseau si pentru acel putin pe care avusese curajul s-1 spun.)
Asa a fost nfrnt liderul principal al opozitiei. Dar nc un nume trebuia s i se ia acesteiaMeierhold.
Nici despre Meierhold nu scrieti tot adevrul. Meierhold stia s rspund la critic: Dumneavoastr vreti
s montati piesa n asa fel nct s poat fi prezentat n orice oras al Antantei?" (Hrusciov chiar rde n
hohote. si Suslov rde ntinzndu-si minile cam lungi si btnd din palme.) Meierhold scria: teatrul meu
slujeste si va sluji cauza revolutiei. Nou, ntr-adevr, ne trebuie piese tendentioase. De aceea 1-am
reabilitat."
si iar este adevrat: e de-al nostru. Cine era oare n primii ani ai revolutiei clul de pe trmul artei, dac
nu Meierhold?
n continuare si-a fcut aparitia suiul si blbitul de Mihalkov, cu trei medalii a trei premii staliniste. M-a
uimit faptul c s-a referit la scrisoarea lui Nikolai Aleksandrovici Benua:, Abstractionismul, aceast
scorneal drceasc, este sprijinit si de Biserica Catolic. Societatea occidental nu este capabil s se
mpotriveasc terorii din domeniul estetic". Mi-am notat, tot mirndu-m. Nici pn azi nu stiu dac, unde si
cnd a spus Benua asa ceva iar n privinta terorii din domeniul esteticii, are dreptate! (De altminteri, n
1917 nsusi Benua a debitat attea naivitti.)
n continuare, Mihalkov a citit o poezie veninoas mpotriva cuiva despre care nu se stia dect c e tnr
si anticonservator. Poate c tinta era Evtusenko. Iar apoi a atins o chestiune de mare important privind
modul cum sub pretextul luptei mpotriva religiei" (nu sub pretextul!) se distrugea arhitectura popular n
lemn dar Iliciov 1-a ntrerupt: se stie, lucrurile s-au ndreptat, peste asta se poate trece. Dati o alarm
fals".
Imediat 1-au pus la punct asta nu convine. Ei nu se asteptau la o asemenea iesire din partea unuia de-
al lor. (Totusi, spiritul timpului l ptrunsese si pe acesta!)
Lista oratorilor fusese pregtit minutios', numai cohorta de fier trebuia s ia cuvntul si s bat n acelasi
Ioc, s amplifice spaima. Apru si cartoful porcesc Aleksandr Prokofiev, poetul: pur si simplu emana
venin. Cu deosebire l lu n trbac pe Andrei Voznesenski: c scrie versuri formaliste, c, m rog, cui
slujesc; mentiona, n aceast ordine de idei, Para triunghiular" (Nikita din nou tresalt, rznd). Iat,
pretindea el, am primit o scrisoare (acesta este un rspndit procedeu oratoric sovietic: nu vorbitorul ca
atare njur ci a primit o scrisoare de la Cititorul Proletar, poftim de discut dac ai cu cine), n care se
spune: tinerii vor glorie cu orice pret". Poeziile lui Voznesenski
91
snt tiptoare si urmresc succesul facil (chiar si asa, dar n-aveau ei dreptul s critice). Maiakovski fr
Voznesenski a descris de mult America, ce se mai bag si Voznesenski n chestia asta? /
si n general, Prokofiev a spus c simte marea ncredere a partidului n noi". E rusinos c asa de mult
vreme ne-am temut' sa luptm mpotriva formalismului. De asemenea, Picasso mai trebuie s se curete
de multe, noi nu-1 pretuim dect pentru Masacrul de la Guernica si pentru porumbelul pcii" a spus
mruntul lingu Andrei Malsko. Iar pateticul Pettus Brovka: Noi sntem recunosctori Comitetului Central
si personal lui N^ita Sergheevici. Cum se poate afirma c n anii cultului personalittii s-au produs opere
lipsite de valoare dar pe baza cror opere au fost educati lupttorii legendari? Adevrul e c atunci a
fost creat fondul de aur!"
Asa s-a lungit pn la pauz sirul vorbitorilor numai din partea lor. Nu era prevzut pentru acum s se ia
loc la mas, dar s-a dat acces la gustri n picioare. Laureatii si activistii se mbulzeau de mama focului:
s apuce care mai de care mai mult. Pe culoar, 1-am auzit la un moment dat pe Ermilov spunnd: Pi am
fi nnebunit, dac am fi stiut" (adic dac am fi stiut despre ororile generate de cultul personalittii). Iar
roscata de seveliova s-a aruncat asupra unui fel de orator: V multumesc c i-ati aprat pe oamenii
sovietici!"
M-am ntlnit apoi cu Tvardovski, care, radiind de bun dispozitie, dar nu fr o umbr de neliniste, mi-a
spus: Circul un fel de poveste folcloric la ora actual cum c solohov, la dacea de lng Moscova,
mpreun cu 140 de colaboratori, a pregtit un discurs mpotriva lui Soljenitn." ns eu continuam s fiu
asa de sigur de mine, dar si naiv, nct i-am spus: O s se team s nu fie ridicol n perspectiva istoriei."
Tvardovski a oftat: Dar cine se mai gndeste la perspectiva istoriei? Toti snt cu gndul numai la ziua de
azi."
Mi-a fcut cunostint cu Solouhin. Ce fat cunoscut", am spus eu. Mi-era cunoscut pentru c avea
trsturi general-trnesti. EI si ncepu s-mi vorbeasc despre Matriona si despre posibilitatea de a face
cunostint cu Korin (de mult visam s vd Rusia care se duce"). Ce-i drept, aveam eu o ciud pe
Solouhin: nc anonim fiind, i trimisesem o scrisoare la gazet mpotriva radiodifuziunii zgomotoase,
mpotriva acestui dusman al linistii rurale (la el n Drumuri de tar prin regiunea Vladimir exist un pasaj
asemntor), si-1 rugam s fac ceva, s-mi publice ceva. Dar Solouhin nu mi-a rspuns defel. Eu de zis
i-am zis, dar el nu si-a amintit. Tvardovski ns m-a pus la punct: Acum si dumneata rspunzi chiar
tuturor? Cte scrisori ai, crora nu le-ai rspuns?" (si cu ct numrul anilor ce trec este mai mare, cu att
regretul meu pentru aceast problem nerezolvat este mai mare.)
Ne-am ntors n sal dar nu numai c lista oratorilor nu s-a usurat, ci din nou a aprut Iliciov si a
nceput s citeasc niste versuri din trecut ale lui Ehrenburg (nseamn c n pauz i le strecurase
careva). Dar Hrusciov, nerbdtor, i-a luat vorba din gur; la tribun nu s-a dus, nu-mi amintesc dac s-a
urcat mcar pe podium, dar oricum scaunul lui si asa era asa de sus, si
92
de acolo a tunat ct a poftit. El, cic, a citit cu interes memoriile lui Ehrenburg pentru c este de aceeasi
vrst cu acesta, a luptat cinstit n Armata Rosie, pe cnd Ehrenburg, cnd la Don, cnd la Crimeea, si se
ntlnea cu lacheii burgheziei. Ehrenburg nu-i bucuros de revolutie, si sufer n tcere. Pi, asa cum te
porti dumneata cu noi, asa ne purtm si noi cu dumneata, tovarse Ehrenburg. Acum, cnd dusmanul
tremur vzndu-ne ct sntem de puternici, ni se propune coexistent ideologic? S permitem s se
vnd la noi ziare occidentale? Nu-i rea ideea, numai s nu v pripiti". (Iliciov cltina din cap, zmbind
dulceag.) Dumneata destul de bine ti ascunzi gndurile. Dar viata ne oblig s citim printre rnduri." Se
vede treaba c data trecut Hrusciov pur si simplu nu ascultase pn la sfrsit interventia lui Evtusenko,
de aceea nici nu reactionase. Dumneata spui c vremurile nu mai snt aceleasi"! Dar nu mai snt
aceleasi nici cele care au fost create vremelnic la Budapesta! Moscova nu este Budapesta! si nici club
Petofi nu va fi! si un asemenea deznodmnt nu va fi! Da, mprejurrile ne oblig s citim printre rnduri."
(Ca si cnd ele au fcut vreodat altfel.) La Teatrul Mic s-a montat Prea mult minte stric, de data
aceasta sugerndu-ni-se, ca printr-o tuse semnificativ, ideea c, vezi doamne, nu trebuie s lum
nvttur de la printi. si Postul lui Ilici (filmul lui Hutiev) tot acolo bate. Tovarse Hutiev, eu nu cred!
Cteaua l salveaz mereu pe ctel (adic asa cum PCUS salveaz tineretul). Da, bine, dati o satir.
Dar exist satir si satir. Nu n sensul c din cauz c a nceput lupta cu abstractionismul se prbuseste
agricultura, se prbuseste industria. Mi-a plcut foarte mult consftuirea trecut si-mi place si cea de azi.
Dar trebuia ca nu partidul, ci voi nsiv s luptati pentru puritatea rn-durilor voastre. stiti ce spune
trnusul lui Cehov: o piulit s-o nsurubezi, pe cealalt s-o desurubezi, ca s nu dai de necaz. Oare nu e
timpul ca si n teatre s se nceteze a se mai prezenta executarea unei nefericite regine scotiene?" (Acest
lucru era mpotriva clasicilor, nu pot s reconstitui acum toat desfsurarea discursului.) si a ncheiat pe
un ton ferm: Scuzati, noi nu vom mprti cu nimeni conducerea partidului. Partidul si poporul formeaz
un tot unitar! Dumneavoastr credeti c n comunism va fi libertate absolut? Acesta nseamn o
societate armonioas, organizat, automatic, cibernetic dar si acolo vor fi oameni nvestiti cu
ncredere si vor spune ce si pentru cine s fac." (Un tablou foarte sincer. Era putin probabil ca acesta s
apar n ziare, la fel ca si cea mai mare parte a acelui discurs. Sinceritatea este un lucru folositor, dar
rar.)
si, la drept vorbind, dup o asemenea lmurire din partea lui Nikita, dup dou interventii ale lui Iliciov si
dup cteva luri de cuvnt servile, consftuirea ar fi putut s se si termine, pentru c tot ceea ce era
important fusese deja spus. Mai trebuie adugat si faptul c n sal erau masati multi activisti de partid,
cel putin 40 la sut din cei prezenti; acestia, grup compact si puternic, aplaudau solidar toate discursurile
juste. Prezenta lor sugera c partidul este o fort a naturii, irezistibil.
93
Dar nu, mersul n gol al masinii birocratice cerea acum guvernului si ne cerea si nou tuturor s mai stm
si s fierbem nc dousprezece ore pentru ca vointa partidului s ajung mai bine la constiinta noastr
rvsit.
Apoi, urmnd la cuvnt solohov, mi-am amintit cuvintele lui Tvardovski si am avut o stringere de inim: hai,
acum o s m dea si pe mine jos de pe cal, si nici n-am mers prea mult!
n nsemnrile mele treceam ora la care ncepea s vorbeasc fiecare orator. Iliciov si Hrusciov au
nceput la 13.25, solohov la 13.50. Iar pe urmtorul 1-am trecut la 13.51. Nu exagerez n minus cnd spun
c n total un minut a vorbit geniul literaturii noastre, incluznd n acest minut si timpul a ceea ce a urmat
dup el. De la tribuna nalt, prea si mai insignifiant dect de-aproape si mai vorbea si mormit. A fcut
un gest larg cu minile lui mici ntinse nainte si a spus doar att:,priviti, nu am arm. (Pauz.) Iat,
Ehrenburg a spus c el l iubea pe Stalin, dar nu si Stalin pe el. Dar dumneavoastr n ce relatii v aflati
acum cu componenta actual a conducerii? Noi ne iubim n conditii de reciprocitate."
si atta tot, si coborse deja cnd Hrusciov, de pe podium, si-a ntins mna spre cel care vorbise: Noi v
iubim pentru frumoasele dumneavoastr opere si sperm c si dumneavoastr o s ne iubiti pe noi."
si-atta tot. Acest gest de pace si bun nvoire era si un indiciu c solohov nu va tine discursul dinainte
pregtit. (Apoi s-a aflat c lui si lui Kocetov li se pusese n vedere s nu ia atitudine mpotriva mea, s
menajeze gustul artistic personal al lui Hrusciov". Dar urmau s rsune dou discursuri, banda trecea la
ofensiv!)
Primul care a iesit din cohort a fost regizorul de film Romm. In ochii intelectualittii moscovite el trecea
ca un fel de al doilea lider, dup Ehrenburg, si acum, cu Ehrenburg scos din lupt, sperantele de
continuare a mpotrivirii n el se puneau. Dar el nu era deloc pregtit pentru aceasta, i venea greu. Toat
ndrzneala lui (ca si a majorittii) s-a limitat la analogii (Fascism obisnuit"), apoi asta mai lipsea, s
spun lucrurilor pe nume! El folosea ntorsturi complicate, avea o voce de om care se scuz, si nfigea
degetele n piept. Mie mi vine greu s-1 contrazic pe primul secretar al CC." (Dar nici cu asta n-a
nimerit-o pentru c Hrusciov s-a suprat: Atunci dumneata mi iei dreptul de a da replici. Dar snt si eu
cettean al trii mele!") Pe de o parte, cinematografia noastr este pe drumul cel bun, pe de alt parte, ne
ngrijoreaz tineretul. (Hrusciov: Orientarea s fie mai clar!") Regizorul a obiectat mpotriva lichidrii
uniunii cineastilor, lichidare n legtur cu care circulau deja zvonuri. (si asa si era. Vreau ca
dumneavoastr s ajutati nu ministerul, ci partidul!") Dar Romm a tinut-o ntruna cu uniunea (i se dduse
mandat s apere casele de creatie, cursurile). si la un moment dat a cerut direct: lsati-le! (Hrusciov:
Bizuiti-v pe conducerea de partid!" Asa c n-a fost lsat s vorbeasc.) Iat deci la ce s-a redus
interventia liderului n devenire.
Imediat iesi ca dintr-un loc din care se iese greu seveliova aceea roscat si obraznic si citi nu se stie
de ce poezia Eu cred, Indie, n soarta ta".
94
Apoi a aprut obezul, huiduma de Hrennikov, presedintele uniunii compozitorilor. El a tunat si a fulgerat
mpotriva izului de liberalism din uniunile de creatie", a numit Moscova refugiu al jazzului. (Hrusciov
ncruntndu-se: Ministerul Culturii este de vin pentru c lanseaz asemenea invitatii neserioase.")
Apoi veni la rnd tignosul de Ciuhrai, att de la mod printre progresisti, sperant a liberalismului, si att
de prudent, n primul rnd, a spus el, a lua cuvntul n prezenta membrilor guvernului este o mare cinste.
si tot el: am srit n spatele inamicului (probabil ca s-i filmeze pe partizani), am luptat, am stat n spital,
dar un prilej asa de important ca acesta nu mi-a fost dat. Lozinca coexistentei ideologiilor este un
nonsens. (Mare plcere a fcut chestia asta.) n Iugoslavia s-a fcut aceast experient. (Hrusciov: Dar
acum Tito vede lucrurile altfel!") Ciuhrai btu imediat n retragere: Eu poate c am rmas n urm, am
fost acolo acum doi ani." Exist filme occidentale, a mai spus el, care nu ridic dect probleme sexuale,
iar regizorul se mndreste cu faptul c arat pe ecran actul sexual.
Aici Hrusciov a vrut s ne arate tabloul unui pictor sovietic. Cu aceast ocazie s-a produs numrul cel mai
bun al ntregii consftuiri: Hrusciov 1-a nghiontit cu degetul n umr pe vecinul lui de pe podium, nimeni
altul dect corpolentul Brejnev:hai, du-te si ad-1". si Brejnev pe atunci presedinte al Prezidiului
Sovietului Suprem, adic presedinte al URSS nu numai c s-a ridicat demn n picioare ca s coboare
sau s trimit pe cineva dup tablou, ci a luat-o el nsusi la fug cu figura si cu miscrile descrise numai
n literatura despre lagre nu a luat-o la fug pur si simplu, ci cu suncile tremurnd pe el, si dnd din
labele lui moi de urs, si-a artat operativitatea si serviabi-litatea deosebit.
si nu trebui dect s intre n fug pe-o usit din spate, ntr-o clip a fost napoi, cu tabloul, si cu aceleasi
labe de urs i 1-a ntins lui Hrusciov. n momentul acesta, mutra porceasc a lui Brejnev radia. Episodul a
fost asa de puternic, nct eu n-am mai retinut nimic n legtur cu tabloul propriu-zis, n-am mai
consemnat nimic despre acesta.
Din spatele aceleiasi usi aprea din cnd n cnd un poslusnic n costum negru si aducea pe tav, acoperit
cu servetel, un singur pahar cu suc sau coca-cola pentru careva dintre sefi. si solemn l ducea napoi gol.
Iar Ciuhrai pe un ton delcat-insinuant continua si nu mai stiai n numele cui vorbeste: al opozitiei sau
al puterii? Desigur, spunea el, un comunist trebuie s aib curajul s apere realismul socialist. Nu este
cazul s ne plngem de aceasta. Mie mi face plcere cnd m fluier dusmanii. Eu snt de acord:
pericolul formalismului este mare. Iat, am ascultat discursul tovarsului Iliciov si m ntreb: ei, de ce-mi
fac probleme? (Iliciov zmbeste.) Dar apoi mi zic: da, aici snt motive de ngrijorare. (Iliciov se
ncrunt.) n toate filmele mele unii au cutat s gseasc dovezi cum c Ciuhrai vrea s submineze
puterea sovietic... N-au gsit! Cei n deficit de talent si inteligent au vzut n msurile actuale ale
partidului un semnal de revizuire a politicii
95
acestuia. Congresul al XX-lea a proclamat principiul ncrederii n artist. Eu nu snt pentru liberalism, dar
snt pentru ncredere. Nu pot s fiu dect cu poporul. S m scarmene partidul ct vrea. (Hrusciov: De
greseli nimeni nu este ferit. Nenorocirea lui Stalin era c spusele lui rmneau btute n cuie. Iar asupra
greselii nu trebuie dect s atragi atentia. Dar dac persevereaz n greseal atunci... Noi 1-am fcut
atent pe Evtusenko c greseste, iar acum ambasadele noastre din RFG si Franta l laud.") Ciuhrai,
ncurajat de bunvointa lui Hrusciov: Antieroismul este clutul viclean al capitalismului: dac nu exist
eroi, atunci cine o s ias n strad s rstoarne capitalismul? A crescut numrul acelora care privesc la
controversele noastre profunde ca la o aren. Trebuie s luptm pentru puritatea ideologiei comuniste!
(si... si... care-i concluzia? care-i finalitatea discursului?) Dac ne lsati uniunea cineastilor, noi ne
angajm n aceast lupt!
Dup aceea, pentru acest discurs, toti cineastii au nceput s-1 elogieze pe Ciuhrai, toat
intelectualitatea, va s zic, era multumit.
Astfel, pn la urm, n arena acestei sli, aren strin pentru mine, disputa era ntre detintorii puterii,
cohorta sprijinitorilor si intelectualitate: s nu li se ia pozitiile si bunurile pe care ei le considerau ale lor.
Iat-1 n carne si oase: tribul celor instruiti. Aici nu rsuna nici adevrul poporului, nici vocea care s
proclame c undeva jos nc mai exist o tar numit Rusia cu istoria ei zbuciumat, de care n-au nevoie
aceste uniuni de creatie. Dar toti jurau neaprat n numele Poporului.
Apoi a luat cuvntul oribilul Vladimir Ermilov, un pitic care-si tinea capul precum broasca rioas. (Tot
timpul ct si-a tinut discursul, a primit din partea lui Iliciov semne aprobatoare cu capul.) Deficientele
noastre, spunea el, au devenit mai vizibile din cauz c literatura noastr s-a maturizat. si a continuat:
trebuie s sesizm n permanent ideologia adversarului. S le facem instructaje speciale celor care
cltoresc n strintate si apoi s le cerem rapoarte despre aceasta, l blama pe Viktor Nekrasov: i este
rusine de tara lui, i pare bine c-a plecat si vede ce e pe-acolo. (Dar pe care dintre ei nu-1 tentau
cltoriile n strintate?) S-a purtat nedemn cu studentii ntrziati de la universitatea Columbia. Poate a
si btut cu pantoful n mas!" (Hrusciov: Se poate, se poate!") Este profund nedemocratic", a
continuat el, faptul c Nekrasov a povestit la New York despre Postul lui Ilici nainte ca acest film s intre
n circuitul public (prin nsusi gestul acesta tind posibilitatea de a-1 interzice). Nici mod s nu se
creeze, nici aura martirajului n jurul unor nume.
ntre timp am nceput s-mi dau seama c gresisem amarnic n ce priveste alegerea locului n sal; n
afar de rndurile principale, n mijloc, nc mai erau scaune si fotolii, ca niste loje, pe inelul aflat ceva mai
sus printre coloane. Acolo si sedeam. Dar n felul acesta eram foarte vizibil ntregii sli si prezidului.
Oricine se putea ntreba: ce tot scrie sta tot timpul n carnetul la pe genunchi, la o adic justificndu-se
c nu poate aplauda mpreun cu ceilalti pentru c are de lucru cu creionul pe hrtie? si se aplauda arunci
cnd vorbitorii rosteau cuvintele cele mai dure la adresa unora si cele mai apte s
96 x -
exprime devotament si credint fat de partid. Totusi prea bine se vedea faptul c nu aplaudam, si prea
bine se vedea c eram singurul din sal care ntruna scria ceva. (Nu se stenografia, nu se fcea proces-
verbal.)
Dup pauz m-am dus si m-am ascuns ntr-unul dintre locurile din fundul slii, n spatele tuturor, lng
Oleg Efremov.
Conducerea sedintei a ncput din nou pe minile guresului Hrusciov, care se simtea ntocmai ca numrul
unu al casei la o ntrunire de familie, n primul rnd s-a adresat lui Ciuhrai: Ei, dumneata, cu discursul
dumitale ai dezbinat conducerea." Adic n privinta uniunii cineastilor: ea va rmne, s fie clar. Dar s se
vad c cinematografia este un tun cu btaie lung". si din nou la tema pe care numai el ndrznea s-o
atace: Noi sntem de prere c Stalin a fost un despot, dar el tria cu ideea c despotismul lui era n
interesul partidului. Nu scuzm despotismul, desigur (o, fie asa deocamdat), dar oamenii fr principii ar
vrea ca o dat cu Stalin s aruncm si comunismul." (Tocmai asta voiam eu de la ei.)
Pictorul lohanson: Suferintele oamenilor nu trebuie s devin un fel de ultimul rcnet al modei n arta
noastr. Dar eu le vd devenind o mod. Trebuie ca si negatia s contin ceva afirmativ. Patosul afirmrii
este cel mai frumos monument pentru aceia care nu mai snt printre noi." (Vou, care n-ati fost n lagre,
v convine.)
Hrusciov:, Just! Just! N-are rost s descriem gropile de gunoi, ele vor exista si n comunism. Asta n-ar
face dect deliciile dusmanilor."
Robert Rojdestvenski, pe-atunci poet vestit, specie de mulatru sfios, era foarte emotionat, chiar se blbia.
Partidul nostru este partidul cel mai poetic din lume. Problema nentelegerii dintre printi si copii este o
nscocire. Tineretul nu poate fi luat la grmad si apostrofat: n-o s v mearg, bieti! Dimpotriv,
tineretul nvat de la printi principialitatea." (Iliciov l aplaud. Dar Hrusciov gsi c poetul n-a fost
suficient de clar: Nu se ntelege cu cine intentionati s v bateti. Intrati n rnd!")
n sfrsit, dintre stlpii principali ai literaturii sovietice se ridic teribilul si ctrnitul Leonid Sobolev. Unde-i
la noi libertatea criticii tinerilor" pe care o recomanda Lenin? se otra el. Nu se poate renunta la
principiile leniniste cu privire la partinitatea artei. Nu trebuie s scriem opere crepusculare si foarte
periculos lunectoare. Cine nu e cu noi, e mpotriva noastr! Nou acum a nceput s ne fie rusine s
crem un personaj pozitiv, ne este fric de reprosurile liberalilor Este nevoie de patos ca s ne
entuziasmm de noi nsine." (El, ca si oamenii lui de ndejde, a fost aplaudat vrtos.)
Dar ndat, poate din nebgare de seam, se ddu cuvntul pictorului Plastov. Fcnd pe clovnul si pe
naivul, el a fost pe toat durata aceasta a n-tlnirilor singurul care a adus o und de prospetime, n
provincie n-or s nteleag nici realismul socialist, nici abstractionismul. Acolo te ntreab: dar bani vi se
dau? Da, uite, snt dou luni de cnd muncesc si nu m plteste nimeni." (Nu dou, ci o sut dou!
desigur, el a mai atenuat.) La tar nu-s probleme ntre printi si copii: tatl este grjdar la cai, iar fiul este
grjdar la celelalte
97
vite. Dumneavoastr la Moscova nu mai puteti de-atta bine. Pe mine m-n-treab: ct iei pentru tabloul
sta? ti se dau cinci ruble? Eu stiu c primesc cinci sute, dar spun: douzeci si cinci. Toti se mir: ei, tu ai
mini de aur! Iar un btrn st alturi si d din cap: totul de la noi, totul de la noi." (Aici Nikita, sincer, s-a
luat cu amndou minile de cap. Ar fi trebuit s se ia mai tare.) Primiti si leafa? Vi se d si premiu?... Nu
poti tri tot timpul la Moscova, aici n-ai s dai de adevr. Aici putem auzi ceea ce trebuie s vorbim, iar
acolo putem vedea ceea ce trebuie s facem." (Hrusciov: Trebuie s dati tablourilor trsturi eroice.")
Iat, acestea snt primele lucruri pe care le-a spus Plastov, lucruri pe care le-as fi spus si eu. Lucrurile
astea spuse din suflet, pentru mine le-a spus.
si sedinta s-a ncheiat cu Ernst Neizvestni, cel cu nftisare de ministru francez, nainte de asta, si
fcuse mea culpa undeva? Acum declara: Eu privesc cu ncredere n viitor. Poate c va veni o zi cnd se
va dori ca eu s fiu numit asistent al partidului."
Dar ncheierea nu putea s-o fac dect Hrusciov: Rojdestvenski poate s doarm linistit, eu nu spun c
poezia lui este antipartinic. Dar Gribaciov a spus: n-o s v mearg, bieti!", iar el este un soldat
bun, avea dreptul s-o spun.
U-u-uf, uf, s-ar prea c se termin: au nvins, au supus, au zdrobit, se termin, mine trebuie s
mearg toti la serviciu, nu-i asa? Nu: nu este vorba dect de o ntrerupere pn a doua zi.
si a doua zi vor veni din nou toti membrii importanti ai guvernului s stea cu noi la sedinta despre art.
Dar atacul de ieri contra lui Ehrenburg, contra lui Romm si a celor vrstnici s-a epuizat. Ziua de azi a
fost consacrat intimidrii celor tineri.
si pentru aceasta a fost aranjat prima interventie a btrinei, uscatei, cle-faitoarei Vnd Vasilevska, o
comunist polonez intrat n componenta Uniunii Sovietice o dat cu Ucraina Occidental. Ea a molfit
niste vorbe din care se ntelegea c era fortat s intervin din cauza unui interviu dat de Voznesenski n
Polonia. Acesta, spunea ea, contrapusese tuturor generatiilor literare sovietice anterioare pe Grossman,
Ehrenburg si Soljenitn. Cum se pot da asemenea interviuri, ntreba ea, n Polonia, unde exist puternice
influente burgheze? Cci acolo acest lucru este perceput ca o directiv din URSS. La ce bun s mai
luptm dac dup 45 de ani perspectivele Uniunii Sovietice snt asa de sumbre? Ceea ce se tipreste la
Paris nu se poate tipri n acele tri care nc lupt.
si mpreun cu consistentele aplauze pentru ea au rsunat si niste voci intempestive, dinainte
programate: S spun Voznesenski!... S spun Voznesenski!"
Iat pentru ce era nevoie de sedinta de azi ne distantm cu nc un pas de cea de ieri, gasca
partidului a prins curaj s renviem atmosfera anilor '30! S-i trm la tribun pe cei care nici n-au cerut
cuvntul!
98
Pirpiriul si putinul Voznesenski se ridic pmntiu. nc putin si rumoarea se potoli. Vorbi ca unul pe care
l strnge cineva de gt:
Ca si iubitul meu poet si nvttor Maiakovski, eu nu snt membru de partid.
Hrusciov a explodat (sau, poate, si-a impus s explodeze, dar foarte ameninttor): Asta nu-i o vitejie! Ne
sfidati??" si poc cu pumnul n mas. Eu nu pot s-i ascult n liniste pe adulatorii dusmanilor nostri! Noi
putem si stim s ne batem!" (Voci: Jo-os!") O fi vrnd s fac un partid al celor fr de partid? Se d o
btlie istoric, domnule Voznesenski!"
Aplauzele rsunar ca un dangt funebru.
Crispat, neobisnuit cu situatia, Voznesenski astept ndelung. Putu, n sfrsit, s ncheie:
si, ca si el, eu nu m pot imagina fr partidul comunist.
Nu stiu dac Hrusciov auzea, dar continua s tune si s fulgere: probabil, asa era piesa la ei:
Contra unor asemenea insi se vor lua msurile cele mai severe!... Noi sntem cei care i-am ajutat pe
unguri s nbuse rscoala!... Noi avem oameni cu mai mult experient, care pot s spun asta, nu
voi!... O s v trimitem din nou la scoal! Dac vreti, mine primiti pasaport si duceti-v la mama
dracului! Nu toti cei care s-au nscut pe pmnt rusesc snt rusi!... Ehrenburg a stat cu gura nclestat,
dar dup ce a murit Stalin, atta a plvrgit! si tot mai turbat de furie, artnd tocmai spre acea loj n
care m aflasem eu ieri si pe care o prsisem la timp:
Dar, uite, tinerii ia de ce nu aplaud? Uite, ochelaristul, la! (Voci S se ridice n picioare!". Cel
n pulovr rosu, s-a ridicat rosu la fat.)
ntre timp, Voznesenski avu o pauz (nu-i regsesc cuvintele printre nsemnrile mele, dar el n-a mai
reusit s-si duc ideea pn la capt):
Eu viata mea nu mi-o pot imagina fr Uniunea Sovietic. Dar Hrusciov continua s spumege:
Dumneata esti cu noi sau mpotriva noastr? Nici un dezghet! Ori var, ori ger!
Eu am avut niste iesiri nelalocul lor, cum a fost cazul si cu acest interviu din Polonia.
Hrusciov se mai nmuie:
Nu exist oameni irecuperabili. sulghin este liderul monarhistilor, dar e patriot. S-1 ascultm. Msuri
reusim noi s lum. Ar putea s-mi fie nepot! Cti ani ai dumneata?
Douzeci si nou.
Tineretul nostru apartine partidului. Nu v atingeti de el ca s nu cdeti sub pietrele de moar ale
partidului! (Acesta este deja un avertisment pentru toti cei din sal.)
Voznesenski, dorind s-si demonstreze devotamentul, a citit searbd poezie Secvoia lui Lenin".
99
Hrusciov a ascultat poezia, ncruntndu-se, mbufhndu-se, cu fruntea marcat de travaliul gndurilor.
Dumitale nu-ti st bine dect atunci cnd esti modest. ti-au sucit capul: Te-ai nscut print. Nu ntinde
mna spre tineret! Noi, btrnii, sntem oameni perseverenti. Dumneata l invoci pe Lenin, fr s-1
ntelegi. Bine, s fii soldat al partidului! a spus el pe un ton mai calm si i-a ntins mna peste mas.
M voi tine de cuvnt promise Voznesenski. Faptele vor arta. (Oare atunci a conceput
Longjumeau"? Sau avea de gnd s se strecoare n electronica secolului al XXI-lea si n antilumi?)
Imediat 1-au scos la vedere pe cel cu pulovrul rosu, graficianul Golitn. Au nceput s-1 interogheze de
ce nu aplaud, cine este el si cine-i taic-su, au nteles c acesta din urm a murit n lagr. Hrusciov se
lans din nou:
si dumneata vrei s te rzbuni pe noi pentru tatl dumitale? (Dar pentru oamenii din perioada trecut
chiar ar fi meritat.)
Apoi trebui s fie scrmnat nc un tnr, Axionov. Nu stiu dac el a cerut s vin la tribun sau a fost
chemat, dar de vorbit nu 1-au lsat s vorbeasc. Din nou Hrusciov cu tipetele lui:
Dumneata de ce calomniezi partidul nostru? Noi deplngem soarta tatlui dumitale. Lupta care se
desfsoar acum este pe viat si pe moarte. Nu vom permite imperialismului s-si arunce semintele pe
ogorul nostru. La dezghet pot s creasc si buruienile. S creasc o sut de flori" este o lozinc pe care
noi n-o recunoastem!
si, n sfrsit, Axionov:
Singurul meu gnd este s fiu de folos trii mele. Hrusciov, nemultumit:
si Pasternak vorbea asa. si sulghin era pentru patria una si indivizibil". De folos patriei dar crei
patrii?
Pe tineri i-au potolit fr dificultate. Dar renvia tvlugirea din anii '30, ntreaga atmosfer a sedintelor cu
hotrri votate n unanimitate", sedinte n care se cultiva ferocitatea bestial si dup care cei condamnati
nu mai aveau de trit dect pn la lsarea noptii urmtoare. Dovad: deja se auzeau rcnete, cereri
insistente s fie ntrebat organizatia din Moscova, adic seful ei, adic scipaciov. scipaciov mai trebuia
s fie nfierat pentru teza referitoare la valorile general-umane". Dar s-a constatat c acesta reales de
dou luni lipsea si n locul lui era prezent micul si comicul Elizar Maltev. (Instalat de fractiuni ca figur
usor manevrabil.) Iesi n fat, dar fiindc pierduse ochelarii, nu vedea nimic.
De dou luni, de cnd snt secretar, tot astept continuarea acestei consftuiri. Nu avem indicatii.
Informatii din afar de asemenea nu avem, Hrusciov, tindu-i-o scurt:
Dar dumneata esti comunist! si trebuie s-i stii pe contrarevolutionari! Pe contrarevolutionari! nu
exist contrarevolutionari care s nu se dea
de gol! Asta sun asa de ngrozitor! Aici nu mai e vorba de anii '30, ci de anii '20. Aproape de mine, ntr-o
parte sedea un ciobnas-ciobnoi, urechi
100
mari, prul vlvoi. Eu nu-1 stiam, dar un vecin mi-a soptit: sta-i Evtusenko. Am tras cu coada ochiului la
el. Se mbujorase, buzele fremttoare i trdau starea de emotie. Un trznet putea n orice clip s se
abat si asupra lui. Noroc c deja luase cuvntul la sedinta precedent, ntr-o ambiant mai bun.
si din nou au trecut la treab devotatii. Istericul Vasili Smirnov: trebuie pus punctul pe i, Sobolev n-a fcut
dect niste aluzii, dup congresul al XXII-lea adunarea scriitorilor 1-a prelucrat pe Kocetov ca pe pericolul
principal! Noi, cei din organizatia de Moscova, sntem coplesiti. Ne vedem nevoiti ca la congresul RSFSR
s ne strduim s-i adunm pe toti din regiuni ca s ne aleag. (Sincer) Pestele de la cap se stric,
iar Uniunea Scriitorilor de la organizatia de Moscova. S ne sprijine partidul, altminteri nu vom mai
avea literatur!
Hrusciov:
Dac nu se descurc nsisi comunistii v vom institui un birou din partea CC.
(Dictatura proletariatului.)
Kocetov, slab, cu aer de jivin, dup Smirnov pare retinut. Tinerii nu snt obisnuiti cu o asemenea
ntlnire ca aceea de azi. Noi mergem rar n strintate. Dar acesti tineri poeti cutreier Europa. Acolo le e
rusine s pronunte cuvintele realism socialist".
Hrusciov: Eu v stiu pe dumneata si pe Gribaciov ca buni lupttori. Trebuie luptat!
Kocetov: n strintate oamenii asteapt crtile noastre anume pe acelea n care s-si vad ziua lor
de mine.
Dar ce spune Hrusciov nu se poate pune pe hrtie. Iat-1 trecnd brusc la altceva:
Cum a putut Ehrenburg cel fr de partid s-1 fac pe un membru supleant al CC s semneze acest
document despre coexistenta pasnic? Cu cine vreti s coexistati, tovarse Surkov?
Surkov (de la locul lui): Eu am luptat un pic. (Nu se ntelege: mpotriva lui Ehrenburg sau mpotriva
burgheziei la vremea ei.)
Hrusciov: Vai de voi, ati capitulat. Cel care depune armele n fata dusmanilor nu este soldat al
partidului. Dusmanii trebuie ntmpinati cu foc!
Kocetov aminti de organizatia scriitorilor din Moscova, ceea ce-i ddu lui Hrusciov o nou ocazie de a
interveni:
Este fals, nejust, tendinta de mutare la Moscova. Este scriitor din Siberia dati-i apartament la
Moscova. Asa cum diamantele trebuie s ptrund n masa poporului... Dar poate pe scriitorii din
Moscova s-i repatriem unul cte unul n organizatiile de partid ale uzinelor? Trebuie s ne mai gn-dim. O
s respirati aer proaspt.
Asta-i place lui Kocetov: Este o ideea constructiv. Cci la noi totul se reorganizeaz pe principiul
productiei. Organizatiile scriitoricesti nu dau productie. Fantezie: uniunea celor care scriu. Sau a celor
care umbl cu intrigi?
101
Sau poate s nfiintm o nou uniune a tuturor lucrtorilor din domeniul creatiei si s anuntm primiri
de noi membri?
Acesta era planul dinainte pregtit al cohortei n acele zile. Ei voiau ca pe aceast cale s ncurce
opozitia, s-si ntreasc propria lor pozitie.
Hrusciov: Nu aplaud, nu snt lmurit. Poate c asa si trebuie.
Asa se si desfsoar sedinta nu prin referat, ci prin dialog cu Nikita. Kocetov se plnge: a fost n
Norvegia si acolo toti vorbesc despre Pasternak.
Nikita, cu voce tare:
Dac noi am fi publicat Jivago, nu s-ar fi dat nici un premiu. Kocetov a mai tocat putin Nunta la
Vologda a lui lasin, contrapunnd unui
asemenea sat de betivi satul luminat, care asteapt reviste (Oktiabr al lui), si a ncheiat nesatisfacut:
S nu aruncm o dat cu Stalin si puterea sovietic. Eu pregtisem un alt discurs, scuzati-m c 1-am
citit pe acesta.
Se ntelege c era vorba de ceva mpotriva lui Ivan Denisovici. si pentru ei este chiar timpul de a trece cu
toate compresoarele peste el! este chiar timpul de a-1 ataca! Dar nu se poate. Iat deci cultul
personalittii"!
Apoi, dup un alt vorbitor, ia cuvntul Nalbandian, cunoscutul portretist si decorator al lui Stalin. Iat deci
o ocazie minunat de a arta cit este el de pur! Poporul nostre este indignat de abstractionism, dar
indignarea lui nu se reflect n pres. Ct o s mai tin demonstratia?"
Hrusciov, reactionnd bine dispus:
Dac n uniunea artistilor plastici exist asemenea scrinteli, atunci n general nu trebuie fcut un
congres, ci convocat o consftuire s fie adunate numai acele forte care ne snt de trebuint. Iar celor
care fac opozitie le vom da pasapoarte s plece. (Ideea asta se maturiza la ei nc de-atunci, cum
s nu se maturizeze.) Democratia este mijloc, nu scop. A fost nevoie s se dizolve Adunarea
Constituant pentru c era mpotriva Revolutiei din Octombrie si s-a dizolvat. Sverdlov trebuia s vin
la tribun, dar avea deranjament la stomac. Deci cu att mai mult n etapa actual oare o s ne
periclitm cuceririle?
Nalbandian: Dar oare snt vinovati artistii plastici, scriitorii care ntretineau din convingere cultul
personalittii? Acum ce s facem, pentru asta s-i punem la jug?
Hrusciov: Iat, 99% dintre cele cultivate n perioada lui Stalin se pstreaz intacte. Stalin, el nsusi, nu
era dusman al Revolutiei. Acum unii si fac urmtoarea socoteal: atunci m-au editat acum am s
intercalez cte ceva si am s scriu si am s spun si mai multe. Nu, nu umblati cu soprle! Pi, scriitorul st
n cabinetul lui el este si judector? Judector este partidul! Nici unul dintre noi nu vorbeste niciodat
de capul lui; nainte de a lua cuvntul ne sftuim ntre noi. Dar de ce considerati dumneavoastr c snteti
supusi constrngerii atunci cnd vi se cere s omiteti cte ceva? Asta e grandomanie din partea
dumneavoastr. Asta nu mai este democratie, ci atmosfer de balamuc. Acum nu va fi vorba de msuri
mai drastice, ci de mai mult atentie fat de dumneavoastr.
102
n pauze am nceput s observ c aceia care n octombrie erau ahtiati 3 fac cunostint cu mine, acum
nu numai c nu m mai cutau, dar m si evitau. Ce-i drept, Simonov de data aceasta a venit la mine si
astfel am fcut cunostint.
Dar mai este si Tursun-Zade, piticul patetic: n literaturile nationale este acum tendinta de a acredita
ideea urmtoare: Soljenitn a deschis drumul adic desertati lada cu gunoi. Dar cine critic, trebuie n
acelasi timp s si afirme. Dar pentru eroii pozitivi nu ajung cuvintele. Ehrenburg pentru Maiakovski n-a
gsit coloritul...
Ehrenburg? Nikita nu poatea uzi acest nume, fr s reactioneze:
La Paris, spune Ehrenburg, scriu, respirdar gndul meu tot la Rusia este. Atunci ce-1 mai face s
gndeasc la Rusia?
Tursun-Zade: Inimile noastre apartin partidului.
Hrusciov: Uite, eu n-am fost sanctionat niciodat pe linia de partid, pentru c mi-am nsusit o disciplin
interioar. Dac si scriitorul se va comporta asa, atunci nu va mai fi nevoie de nici un cenzor. Dar el se
gndeste: cum s prezint lucrurile ca s nu mi se observe rezervele? Asta este atitudine antipartinic.
Deci replici, numai replici. Iar acum, se vede treaba, si ncepe masivul su discurs. Nu-mi amintesc dac
s-a dus la tribun sau a vorbit de la mijlocul mesei prezidiului (se pare), nceputul discursului a fost
marcat de faptul c i s-a dat o hrtie si el a nceput s citeasc. Citea lungind cuvintele. Parc ar fi fost o
rezolutie, dar nu de noi adoptat, sau o concluzie a CC, nou doar adus la cunostint.
Esecuri n materie de idei si de creatie nu s-au nregistrat, dar s-au fcut o serie de greseli. si astzi mai
cntm cu plcere cntecele lui Demian Bedni. Unii r-eprezentanti ai artelor judec dup mirosurile
latrinelor. (Se enumera domeniile artelor cu precizarea celor n care s-a fcut ceva bun si a celor n care
s-a fcut ceva ru.) n cinematografie situatia este departe de a fi satisfctoare. Nou, CC-ului, n
mod preliminar, ni s-a prezentat Postul lui Rid. Acolo nc mai snt secvente inacceptabile, trebuie
corectate. Dar n-truct Nekrasov a vorbit deja despre aceasta n strintate vom vorbi si noi. ntr-o
povestire cu titlu asa de simbolic, trei tineri eroi nu stiu pentru ce triesc. Chefulete dubioase. Tatl nu
poate s rspund la ntrebrile fiului cum se poate asta? Bgm zzanie ntre printi si copii?
Nu se poate! n Uniunea Sovietic nu exist probleme ntre printi si copii! La Leningrad s-a montat
Prea mult minte stric (probabil Tovstono-gov), iar pe cortin st scris: si dracul m-a pus s m nasc n
Rusia cu inteligenta si talentul meu." Aici Griboedov este luat ca scut. Dar Griboedov este un scriitor
progresist. Nesntoas idee! Lsati-o n pace pe regina Scotiei! Mare a fost Shakespeare dar la
vremea lui. Iar dumneavoastr dati-ne lucruri care s provoace mnia sau patosul oamenilor muncii.
Pn si Sukarno este partizan al democratiei dirijate. Iat niste opere incisive care si propun s demaste
cultul personalittii: Mai departe dect deprtarea, O zi din viata lui Ivan Denisovici, Cer senin (filmul lui
Ciuhrai)
103
si cteva poezii ale lui Evtusenko. Dar exist tendinta gresit de a concentra toat atentia n mod
unilateral asupra frdelegilor. Anii aceia nu au fost ani ai frdelegii absolute.
Ce-ar fi s comparm neajunsurile asa-zisei lustruiri cu neajunsurile acelora care stau pe groapa de
gunoi?... N-o s spun c Ehrenburg i-a fost prieten lui Stalin, dar nici dusman nu i-a fost. Nu avem
dusmani la aceast adunare... Dar, uite, Calina Serebriakova a rezistat si imediat a intrat n lupt... De
ce n-am curmat noi cultul atunci! Pentru c nu stiam c snt reprimati oameni nevinovati (?). Dusmanii de
clas nc nu fuseser lichidati fizic. Lucrul sta este artat bine n Pmnt destelenit. Iar Stalin chema la
lupt mpotriva dusmanilor.
(Te-apuc groaza, un ntuneric apstor se ngroas deasupra slii. si ce a mai rmas din congresul
al XX-lea, al XXII-lea si din pn de curnd bunul Hrusciov", omul care a desfiintat GULAG-ul?)
Dar Stalin pierduse centrii inhibitori, dup cum spusese Lenin nc din anul 1923.
Mai departe un fel de mit delirant: CEKA nu a mpuscat nicidecum attia oameni ct se spune. Ea difuza
listele mpuscatilor, liste care contineau nume fictive, numai asa, pentru sperietura unora. (S nu mai
vorbim despre metoda sperieturii" cci despre ce sperietur putea fi vorba dac nimeni nu le cunostea
pe aceste persoane? Dac nu e team, totul se destram.) Apoi a enumerat contributiile pretioase ale lui
Stalin; enumerarea a fost un fel de panegiric al acestuia. Prestigiul lui Stalin a crescut mai ales n lupta
mpotriva opozitiilor dusmnoase. Dac ar fi nvins Buharin-Rkov-Tomski la noi ar fi avut loc
restaurarea capitalismului. Lenin vedea n Stalin un marxist. El nu voia dect ca secretarul general s fie
ceva mai politicos si s-si reprime capriciile. Iar noi i dm lui Stalin ceea ce i se cuvine. El n-a svrsit
dect niste greseli teoretice si practice.
Mi s-au umplut ochii de lacrimi cnd 1-am mmormntat.
Praful si pulberea se aleseser de tot congresul al XX-lea. Dac Nikita ar aduce acum portretul lui Stalin
si ar zice: n genunchi n fata portretului!" si toti activistii de partid s-ar prosterna, si toat cohorta s-ar
prosterna bucuroas , ce-ar face cei care nu snt nici activisti ai partidului nici membri ai cohortei?
ncearc s faci fat la o asemenea situatie!
Dar Nikita este inepuizabil, stie o sut de portite. Nici la bucurie nici la necaz nu te las s te reculegi.
Iat-1 cum, srind peste pauz, ncepe s debiteze poveste dup poveste, unai mai trsnit dect alta, si
chiar eu, dusman al lui Stalin, notez niste lucruri ca acestea.
El (Stalin) era foarte bolnav, bnuitor. Dac nu 1-ar fi temperat cei care lucrau alturi de el procese"
ar fi fost si mai multe. De exemplu, ntr-o zi i d telefon lui Nikita, care se afla undeva pe lng Lvov: s
se prezinte la el. Nikita se execut. Na scrisoarea! n Moscova e un centru contrarevolutionar." Citeste:
un derbedeu oarecare scrie c sub conducerea lui Popov s-a creat o organizatie care-i cuprinde pe toti
secretarii comitetelor raionale.
104
Am ascuns-o n seif, nu i-am mai amintit-o, spune Nikita. Dar Stalin n-a uitat de ea! Ei, cum e?" Pi, i
spun, un ticlos a scris-o. Oare?" lui Stalin nu-i plcea ca asemenea materiale s fie puse la ndoial.
Sau odat, la Suhumi, ne spune, mie si lui Mikoian: Eu snt un om pierdut, nu cred n nimeni si nici n
mine nsumi nu cred." Alt dat l las pe Mikoian la vil: S nu pleci." Apoi m cheam pe mine: Du-te
si ntreab-1 pe Mikoian ce, el n-are vil, de ce rmne aici?" Mie nu-mi plcea s merg la el la vil: te
punea s bei, s pompezi n tine vin. (Nu spune ns ce-i comanda Stalin: Ia trage-i un joc,
ucraineanule!") Sub un pretext oarecare plecam. Din nou m suna Poskrebsev: Ati si plecat? Dar
tovarsul Stalin v asteapt." Mi-i si nchipuiam: Stalin n picioare, alturi de el. Trebuia s m ntorc la ei.
De obicei nu ne ddeam mna cnd ne ntlneam asa era mai igienic, lat-m sosit, m asez la mas.
Stalin se ncrunt: Cine te-a chemat?" Drept pentru care, eu plecam prin munti. Peste un ceas m
chema: Ce zici, Nikita? Mergem la pescuit?"
ntr-adevr, sta era nebunul ajuns pe tron. Sntem ntrebati: dar de ce nu 1-ati dat jos? Eu snt deja
btrn, pot s ies la pensie?" a ntrebat el la congresul al XlX-lea si s-a uitat s vad cine este primul care
zice da". Apoi a luat lista Biroului Politic: Cum s-a strecurat Vorosilov?" stiu, voi nsiv 1-ati trecut pe
list." Astea pe care le spun eu (Hrusciov) acum, mine nu vor aprea n ziare... n 13 ani o singur dat a
convocat congresul partidului iar Ucraina a putut s nu-1 convoace defel! Dar el era devotat statutului,
avea grij s nu se ncalce linia partidului... Atunci, dup denunt, m-am nteles cu Malenkov: hai s
vedem ce facem cu Popov sta, ori l nfundm mai mult, ori l salvm. Lui Stalin nu puteam s-i
explicm. Iar Popov de colo: Unde vreti s m trimiteti din Moscova?" Credea c fr el Moscova se
prpdeste. .. Iar Kaganovici nu putea tri fr procesul nationalistilor ucraineni. Dar noi n-am cedat si n-
am permis s fie distrus intelectualitatea creatoare a Ucrainei.
n primvara lui 1933 solohov, chipurile, si-a ridicat glasul mpotriva samavolniciilor de pe Don, s-a gsit
acum scrisoarea lui n arhive. Cic ar fi protestat contra batjocurilor svrsite asupra zecilor de mii de
colhoznici, ca la Korolenko asupra celor trei. Suplimentati numrul comunistilor din raionul Viosenski!
Scrisorile voastre produc o impresie de unilateralitate. Asta este numai o latur, trebuie vzut si cealalt.
Plugarii din raionul vostru au dus un rzboi surd, un rzboi de uzur, mpotriva puterii sovietice. Stimatii
plugari" nu snt niste oameni chiar asa de inofensivi.
Beria nu si-a ascuns bucuria la moartea lui Stalin. Beria si Malenkov propuneau s cedm RDG-ul. Eu
si Molotov am fost contra. Cum adic s le permitem s ajung la frontierele Poloniei? si apoi la ale
noastre? Nu-u-u!... Malenkov e complet lipsit de voint, n vara festivalului stteam si vorbeam de una, de
alta. Dar sotia i-a poruncit s-si fac injectie si acum l doare mna.
(Notez si-mi zic n sinea mea: da, numai n conditiile unei asemenea mostre de coerent a gndirii putea
s se strecoare si Ivan Denisovici al meu.)
105
Nou ne snt strine pesimismul, deprimarea. Pe acestea pot s le zugrveasc numai cei care se afl n
afara muncii creatoare... Iat un film bun al lui Thorndyke: Miracolul rus.
Iar voi, copii, s-i respectati pe cei morti si pe cei vii. V veti acoperi de rusine dac nu veti pstra
mostenirea. Trebuie s-o pstrati! Gribaciov este un bun soldat cu prul crunt, este un om cu experient.
Acum, adversarii nostri nu mai pot s ne nving pe calea armelor, nseamn c singura lor sperant este
dezghetul", adic s sape pe dinuntru societatea sovietic... Pentru mine ar fi astzi mai avantajos s
nu bat cu pumnul n mas. Ca n perioada de dup congresul al XX-lea, cnd s-au manifestat n public
unii savanti. Noi am decis atunci: s fie exclusi din partid, s fie tinuti sub observatie si dac nu se
dezmeticesc, s fie arestati... Dar la ce dracu s tinem oameni n nchisoare, acolo trebuie s-i hrnim...
Dar uneori nu poti s te abtii de la asemenea msuri... Iat, noi avem mult treab dar de trei zile stm
cu dumneavoastr. Pentru c nu exist problem mai complicat ca ideologia.
Nepartinitate n societatea noastr nu exist si nu poate exista. Omul se defineste nu prin carnetul de
partid, ci prin sufletul lui. Spum se strnge si la dulceat, dar gospodina o arunc. La fel si n socialism,
spuma trebuie ndeprtat... Asa s-a clit otelul va fi totdeauna cartea noastr de cpti... Participarea la
revolutie alturi de cei ce muncesc este fapta cea mai uman. Cine nu merge mpreun cu ei, acela n
mod inevitabil merge mpotriva lor. Cnd n timpul luptelor din octombrie se trgea asupra Kremlinului,
Luna-cearski ncerca s salveze comorile artei" dar Lenin a rs de el... Tovarsul solohov este lupttor
pentru fericirea celor ce muncesc. Nu se nsal asupra prietenilor, nu se nsal cnd e vorba s-i identifice
pe dusmani. Cine cunoaste nceputul, nu trebuie s uite sfrsitul. Moscova nu e Budapesta!... S aprm
acea perioad ndeprtat"? Adic s-o restaurm? Nu se poate asa ceva!... Iar Evtusenko nu trebuie s
se supun gusturilor mic-burgheze. Hotriti-v ale cui laude v snt de trebuint... Teatrul Central al
Armatei Sovietice: idee prosteasc a lui Kaganovici, stea n cinci colturi, cldire construit n stilul cel mai
aberant... Dar iat, n ajunul Anului Nou ne-am plimbat prin pdure ce frumusete! Iat, asta este
frumusete!... Dodecafonia este o cacofonie... Ehrenburg este mare specialist n a-si impune gusturile.
Desigur, Lenin nu putea s vorbeasc despre artistii de stnga n modul pe care i-1 atribuie Ehrenburg. ..
Iar Nekrasov se scandalizeaz c tinerilor li se d ca exemplu un muncitor btrn...
Ce ndrzneti snt lucrtorii din domeniul artelor! si aceia care-i nconjurau pe Kocetov si solohov, de
altminteri n alternant cu sprijinitorii de la partid l ntrerupeau cu ndrzneal pe nsusi primul secretar
al CC! Au nceput s strige n cor:
Rusine!... Mare rusine!... Novi Mir! (Novi Mir! asta pentru Nekrasov.)
Hrusciov a ntmpinat aprobator dezlntuirea. si a tras concluzia:
106
Libertate absolut a persoanei nu va fi nici chiar n comunism!... Asta e ca atunci cnd sotul sau sotia
sforie asa c de ce m lipsiti pe mine de libertatea de a sfori?... n comunism abaterile de la vointa
colectivului nu trebuie s fie dect fenomene singulare.
Partidul nu sprijin dect acele opere care ntresc coeziunea poporului. Respingem dezghetul" pentru
c nseamn timp schimbtor, instabil, imperfect!... Nu vom lsa lucrurile la voia ntmplrii! Frnele
conducerii nu vor slbi!... La toate editurile este o afluent de manuscrise despre nchisori si lagre.
Periculoas tem! Amatorii de friptur se mbulzesc! Dar nu oricui i este dat s fac fat unei asemenea
teme. Aici trebuie msur. Ce ar fi fost dac toti ar ncepe s scrie?
mi amintesc de procesul lui Beilis, nc de-atunci purtam pantaloni lungi... Sinoistii 1-au mbrobodit pe
tovarsul Evtusenko, au profitat de lipsa lui de experient... Apropo: mare poete, cum stai cu sntatea?
Lingusirea este o arm otrvit... Eu snt mpotriva pogromurilor... Evreii bogati sedeau n apartamentele
din anumite cartiere. Tovarse sostakovici, nici dumneata nu te-ai orientat! Iar Israelul si propune s
prezinte simfonia dumitale. Dar la ei acolo, statul are caracter de clas. Evreii, care au plecat acolo, scriu
acum c au rmas fr loc de munc.
(Am tras cu ochiul urechile lui Evtusenko snt pe punctul de a lua foc. Cci orice chemare adresat
ameninttor de la catedr, n prezenta a cinci sute de persoane dintre care vreo trei sute stau s te
mnnce, nu poate lsa indiferent pe nimeni. Asa de stupid nu este nici procesul de prelucrare, poate c
pentru ei are un sens pierderea de vreme.)
 Poezia Babii Iar" nu este antisovietic, se spune c muzica e frumoas, am s-o ascult. E o prostie s
interzici... Iat, loctiitorul maresalului Malinovski a fost evreul Kreizer, care acum este comandant n
Extremul Orient. Printre primii care 1-au capturat pe Paulus a fost colonelul evreu Vinokurov, comisar de
brigad.
Din cltoria lui Nekrasov, Paustovski, Voznesenski n Franta am rmas cu o impresie neplcut. Greseli
a fcut si Kataev n Statele Unite. Evtusenko a cedat dorintei de a fi pe placul publicului burghez: cic,
Babii Iar" este criticat de dogmatici, n timp ce poporul o accept. Eu nu snt pentru ca s ne izolm de
cei din Occident. Teama asta Stalin o avea; el zicea c dac vom ncepe s ne deschidem spre ei,
imediat or s ne fac greutti. Dar la noi, dac nu-ti ajung cuvintele, poti s treci la njurturi. Putem avea
relatii cu ei, dar trebuie s tinem sus steagul demnittii omului sovietic. Pentru ca relatiile respective s fie
n folosul nostru.
(si acest program va fi nfptuit n chip admirabil n anii urmtori. Aceste nsemnri am nceput s le
reconstitui zmbind, ca pe o nostimad si ca pe o anecdot. Dar pe msur ce am parcurs aceste pagini,
mi-am dat seama de un lucru: si acele consftuiri aveau un sens si, cum se spune, a nvins partidul.
Acolo nu avea cine s lupte mpotriva partidului, fruntasii nostri prindeau curaj numai dup ce o stergeau
n Occident.)
107
Cu aceste ntlniri, Hrusciov ne ddea de-a rostogolul napoi nu numai n perioada premergtoare
congresului al XXII-lea ci si n cea de dinaintea congresului al XX-lea. Bila de biliard care era propriul su
cap el o ddea de-a dura spre gaura stalinistilor. nc un bobrnac si bila va intra acolo, nuntru.
La a doua ntlnire, Lebedev n-a tinut s m vad; era preocupat si, grbit nevoie mare, mergea din us
n us pe coridorul sovietului comisarilor poporului. Cu el, dup cum o sugera mina lui, se produsese o
mutatie puternic: devenise omul care nu se bag, functionarul absolut. Dou sptmni mai trziu mi-a
rspuns n legtur cu piesa.
Dar caruselul ideologiei continua s se nvrteasc din ce n ce mai repede; s-1 opresti? de-acum era
mai usor s opresti soarele de pe cer. nc nu se potoliser bine valurile provocate de cele dou
consftuiri de la Kremlin c s-a pus la cale ceva si mai important: plenara CC din iunie 1963, consacrat
exclusiv problemelor culturii" (n paragina asupra creia se extindea inepta sa domnie, griji mai mari
Nikita nu avea)! si cu anvergura proprie lui Hrusciov n astfel de ocazii au fost invitati la aceast plenar
mii de lucrtori" din domeniul cu pricina. De-acum trebuia ca, n plin arsit, s merg timp de o
sptmn la aceast plenar, s fac timp de o sptmn pe neghiobul, ca si cnd as fi fost membru de
partid din anul...", iar nu un zek irecuperabil, nu un scriitor n primele luni ale unei libertti mai adineauri
dobndite. Nefericita mea glorie ncepea s m aspire n cercul oamenilor de curte ai partidului. Asta era
deja o pat pe biografia mea.
A trebuit s solicit o audient la Lebedev, s-1 conving s m priveze de nalta cinste de a fi invitat la
plenar, s-1 lase pe dragul de Soljenitn n plata domnului. La CC, la etajul patru al scrii mari (cea a lui
Hrusciov), ne-am vzut astfel pentru a treia si ultima oar.
Rugmintea mea 1-a uimit la culme: invitatiile la aceste ntlniri si plenare erau ntr-adevr foarte cutate,
erau solicitate prin telefon, constituiau temeiul onorabilittii. Puteam eu s-i spun adevrul n fat? Nu,
binenteles. Am mormit ceva despre niste probleme de familie... [si dup aceea, Tvardovski m-a dojenit:
dar octom-bristii" (cei de la redactia revistei Oktiabr) or s cread c nu ti se acord atentie, c ncepi s
fii un oarecare; n nici un caz, mi-a zis el, n-aveai dreptul s refuzi. Chestiunea era c eu nu mai eram
108
eu, c minimalizarea mea ducea si la minimalizarea lui Novi mir... Iat din ce fel de politic fusese fcut
literatura noastr, decenii de-a rndul...]
Lebedev mi-a explicat nc o dat prin ce pctuia piesa mea: n realitate, n lagre, spunea el, oamenii
se corijau si apoi ieseau din ele, or, la dumneata, lucrul acesta nu se vede. Apoi (foarte important!):
aceast pies jigneste intelectualitatea; din ea rezult c acolo unul se pleac dup cum bate vntul, altul
alearg dup avantaje materiale, dar la noi se obisnuieste s se onoreze cu sfintenie memoria celor care
au pierit n lagre" (de cnd!...) si nefiresc la dumneata este faptul c necinstitii nving, iar oamenii cinstiti
snt condamnati la pieire. (Aceast pies fcuse oarecare vlv si chiar Nikita ntrebase: Ce pies? dac
este genul lui Ivan Deniso-vici, atunci s fie montat." Dar Lebedev i zisese: Nu, nu trebuie." Evident,
pentru Lebedev era timpul ca, n ce m priveste, s-mi pun toate frnele.) Cu aerul unui om care stie
multe, el cuta s m conving: Dac Tolstoi ar mai tri si ar mai scrie cum scria cndva (adic, altfel
spus, contra statului), el n-ar mai fi Tolstoi."
si doar n fata mea era acel liberal convins, acel nger cultivat care svrsise minunea cu Ivan Denisovici\
Am zbovit ndelung la el si cu ct l contemplam mai mult, cu att l gseam mai ter-che-berchea, lipsit de
orice calitate iesit din comun. Era imposibil s gndesti c n acest cpsor cu prul neted si lucios ar fi
fost loc, nu zic pentru un ntreg program politic, ci mcar pentru un gnd aparte, diferit de cel al partidului.
Numai c, dup congresul al XXII-lea, tava s-a ncins asa de tare nct mi s-a prins plcinta de fundul ei,
s-a rumenit; era momentul s-i adaug smntn. Dar iat c ntre timp se rcise si acum se vedea ct era
de necoapt si ct de greu cdea la stomac. si pe plcintar de nu 1-ar expedia la grajduri.
Ridicnd n permanent receptorul ca s se ntretin cu stabi din CC (subiectul fiind fleacuri, glume, ceva
despre fotbal, un articol din Komsomolskaia Pravda ridiculiznd pe cineva), el avea un rs dezagreabil,
mrunt si sacadat. M-a fotografiat de credeam c-mi plesneste capul, si-a ludat ultimul Leica" procurat
din RFG si care costa 550 de ruble. Noi am obtinut premiu pentru carte" (adic premiul Lenin pentru
reportajul privind vizita lui Nikita n America). Foarte mndru si satisfcut, mi-a artat albumele grele,
mbrcate n catifea, unde si pstra sub foi de celuloid fotografiile
109
mari, n culori, cte un album pentru fiecare rait a lui Nikita prin strintate: Iliciov este aici travestit n
Neptun si acolo jongleaz cu o farfurie pe cap; Adjubei si Satiukov, cu expresii bufone, lipsiti de statuia
unei zeite; Hrusciov srutnd o fermectoare tnr din Birmania; Gromko tolnit n fotoliul su din avion.
Ei, ntr-ade-vr, triau n cea mai fericit societate de pe pmnt. (Adugati c tot tratamentul cliseelor lui
Lebedev se fcea n laboratorul fotografic al CC; Lebedev, n ce-1 priveste, n orele de serviciu n-avea
alte griji dect s le priveasc, s le trieze si s claseze separat negativele si pozele.)
ntr-un album, pe fundalul acelorasi rafturi cu crti n fata cruia tocmai m fotografiase, zmbeau solohov
si Mihalkov. Mai era loc si pentru mine. Oricum, Lebedev nu bnuia ce amarnic se nselase n privinta
mea.
***
Dar m nselasem si eu, miznd pe cel putin un an si jumtate pn s se nfunde toate iesirile. Vremea n
care as fi putut fi publicat trecuse repede, neapucnd nici mcar s nceap. Onctuosul V. Kojevnikov a
primit sarcina s ncerce soliditatea protectiei pe care mi-o acorda tronul, ntr-un articol cu dus-ntors, el
sonda terenul s vad dac se poate lovi n Casa Matrionei. Or, se dovedi c se poate. Se dovedi c nici
eu nici Tvardovski n-aveam nici o protectie acolo sus" (Lebedev ncepuse deja s-si reproseze ngrijorat
c se nhmase asa de tare la carul nostru). Au nceput atunci s-i dea fru liber unui al doilea, apoi unui
al treilea, mai nti ca s scrie de ru despre Matriona, apoi despre Denisovici cel aprobat la nivelul cel
mai nalt si nimeni nu se ridica s le ia aprarea (afar de Novi mir, care ns nu era o stavil n calea
atacatorilor), n legtur cu Denisovici a nceput s plou asupra mea cu reprosuri idioate: c de ce nu
nftisez adunrile de partid secrete" ale detinutilor din lagre si c de ce Ivan Denisovici le ignor.
Moned curent devenise ideea c el merge pe urmele lui Karataev, adic este mpciuitorist. (Dar oare
se ntelesese bine de ce ajunsese la armat Platon Karataev? C doar nu era rndul lui, ci al fratelui su.
Rzboi si pace, volumul IV, partea I, capitolul 12. Platon spuse o lung poveste despre cum a mers el
dup lemne n crngul altcuiva si s-a ntlnit cu pdurarul, despre cum a fost btut, judecat si trimis la
armat." si ce se afl n spatele acestei lungi povesti"?
110
Sau poate s-a si rtcit? Asadar, Karataev nu este un om sincer si cuminte?)
La drept vorbind, dup scoala aspr a lagrelor, aceste atacuri gazetresti nu m atingeau si nu m
deranjau ctusi de putin. Vorba aceea, n-au dect s-si strice fierea, cu noi rsul si plcerea. Dimpotriv, n
aceast pres, ceea ce m surprindea si m uimea erau laudele excesive de mai nainte. Acum ns
eram cu totul de acord cu un meci nul: mriti ncetisor, dar s nu muscati, iar eu o s stau linistit n banca
mea. Judecind cu realism, trebuie s spun c situatia mea era excelent: cu vite/a unei rachete m
primiser n Uniunea Scriitorilor si, prin aceasta, m scutiser de scoala care-mi mnca atta timp; pentru
prima dat n viata mea, aveam posibilitatea s m duc s triesc dincolo de grl n timpul revrsrilor
sau n pdurea ntomnat si s scriu: am obtinut n sfrsit aprobarea de a lucra n rezerva special a
Bibliotecii publice si m-am aruncat cu voluptate asupra unor crti interzise. (Dar, sceptic fat de noua
mea situatie, rmneam zek: n conspectele fcute dup acele crti in-cludeam, chipurile ca din partea
mea, observatii n spiritul criticismului sovietic, pentru c voiam ca n eventualitatea unei perchezitii s nu
se gseasc dovezi c as simpatiza cu autorii proscrisi, mi mai puneam si problema ce s-ar ntmpla cu
mine daca mine ar muri Hrusciov. Soarta mea atrna de soarta lui Hrusciov.) Ar fi fost chiar pcat s m
supr c nu m public: nu mi se pun piedici la scris ce mai vreau? Snt liber, scriu ce mai vreau?
Zilele, lunile punndu-mi-se generos la dispozitie, m-am apucat imediat s scriu cu nemiluita patru mari
lucrri: am adunat material pentru Arhipelag (n toat tara devenisem cunoscut fostilor detinuti care-mi
scriau, mi povesteau, mi furnizau detalii); pentru cartea mea capital, preferata mea, despre revolutia
din anul 1917 (desemnat conventional prin R-17); am nceput Pavilionul cancerosilor, si mi-am pus n
gnd s extrag unele capitole din Primul Cerc ca s le public n chip de surpriz, cnd si dac se va ivi
ocazia.
S tac! S tac mi se prea atu-ul cel mai puternic n situatia mea. Dar nu este asa de usor s taci cnd
esti legat de o redactie care-ti vrea binele. Cu toate acestea, mi se ntmpla s duc acolo cte ceva pentru
a-mi usura constiinta pentru a nu rata niste ocazii. Asa am dus cteva capitole dintr-o veche nuvel n
versuri soseaua entuziastilor, si ea refcut si atenuat) pe care Tvardovski, pe bun dreptate, o refuz.
Eu nteleg, a zis el, n lagr trebuie s scrii ceva,
" 111
altminteri mucegiesti. Dar..." El se frmnta la gndul c eu as putea s m supr. L-am linistit:
Aleksandr Trifonci! Chiar dac mi veti respinge zece oferte una dup alta, pe a unsprezecea tot la
dumneavoastr o aduc.
S-a nseninat la fat, era foarte multumit. Promisiunea mea s-a dovedit profetic: de zece ori poate nu,
dar aproape de zece ori, a trebuit s m trambalez cu hrtiile la el pn s devin evident c nu mai avea
nici un drept asupra mea.
n primvara lui 1963 am scris pentru revist o povestire pe care nici o necesitate interioar nu m
ndemnase s-o scriu: Pentru binele cauzei. Era, se prea, o povestire destul de percutant si, n acelasi
timp, n atmosfera de dezbateri aprinse generate de ntlnirile de la Kremlin, prea apt s treac. Dar se
nscuse cam greu (semn sigur de ratare) si n-a perforat prea adnc. Ceea ce nu nseamn c la Novi mir
nu s-a bucurat de o aprobare foarte larg, chiar unanim de data aceasta (semn ru!). Motivul acestei
atitudini era unul singur: revista si ntrea pozitia si fcea dovada c, introducndu-m pe mine n
literatur, nu svrsise nici o eroare ideologic.
Asa de sigur era revista de drepturile ei asupra mea nct n cursul verii, pe cnd m aflam n voiaj, Zaks,
fr s m consulte, i-a sacrificat cenzurii cteva expresii nteptoare (precum cele referitoare la greva pe
care vor s-o organizeze studentii). Acesta era la ei un procedeu frecvent, pe care-1 aplicau si altor autori:
trebuie s salvm numrul? trebuie, ca s triasc revista! si dac, n cazul de fat, optica autorului iese
deformat ce asa mare necaz este sta... Revenit din cltorie, le-am fcut reprosuri amarnice. Tvar-
dovski i-a luat aprarea lui Zaks. Ei, ntr-adevr, nu ntelegeau la ce bun atta pedalare pe principii. Ia te
uit, si ce dac ti-a scrmnat povestirea? Noi, cei publicati de Novi mir, sntem fiii acestei reviste si-i
datorm toate sacrificiile.
Publicarea acestei povestiri mi-a lsat un gust neplcut, cu toate c, n climatul nostru de prohibitie
universal, si ea a generat nu putine ecouri si iritri, n aceast povestire, ncepeam s deviez de la
pozitia mea, ncepeam s dau vagi semne de acomodare.
Mi-a trebuit timp pn s-mi dau seama si s bag la cap c, si n relatia cu revista Novi mir, prietena mea,
trebuie s recurg la obisnuitele trucuri de pclire a sefului, s m dezvlui ct mai putin, s ncep prin a
constata a ce miroase. Cu prilejul acestei treceri pe la revist, n iulie 1963, n timp ce mi fceam snge
ru
112
din cauza amputrilor fcute de cenzur, A.T. a ncercat zadarnic s m fac prtas la bucuria lui.
Vorbesti de lup, si lupul la us, despre dumneata s-a discutat acolo!
Eu spun bucurie", dar el avea mai multe feluri de a fi bucuros: pur si radios cnd nu era n prada
slbiciunii sale, dar, de data aceasta, cu ochii tulburi, pe jumtate mort, inspira mil (chiar n ajun, drogat,
fusese smuls din starea lui de ebrietate pentru a fi dus la CC, la Iliciov). si mai si fuma, fuma fr s se
crute! Bucuria lui A.T. venea de data aceasta din faptul c la sedint la Iliciov el percepuse nu stiu ce
suflu nou", simtise cteva raze de cldur", (n realitate ns nu era dect obisnuita blbneal a
Agitprop-ului, o manevr. Dar cu viata de paria, cu viata umilitoare pe care o ducea redactorul-sef al
acestei reviste czute n disgratie, cu aceste bti sincere ale inimii care se transmiteau carnetului rosu
din buzunarul stng de la piept era fatal ca Tvardovski s se demoralizeze si s se ia de butur pentru
c la telefon un instructor de rangul doi de la CC i vorbise neprietenos, si ca dimpotriv s se nsenineze
pentru c seful sectiei cultur i zmbise, fie si numai din coltul gurii.)
Iat deci ce se ntmplase acolo, n Piata Veche (piat unde era cldirea CC al PCUS). Se pusese la
punct" lista delegatiei sovietice pentru Leningrad la simpozionul COMESCO (Asociatia european a
scriitorilor) consacrat destinelor romanului. Ei bine, A.T. reusise s obtin includerea mea n componenta
acelei delegatii. (Aceast concesie fcut de Iliciov se explic prin aceea c pentru simpozion era nevoie
si de decor.)
Nici nu apucase s-si termine vorba, c n ce m priveste m si hotrsem: n-am s m duc acolo pentru
nimic n lume! Deci acesta era caruselul demersurilor din care era fcut viata scriitorului la suprafat...
Ieftin modalitate gsiser ei de a m arta Europei (si ce mai Europ se aduna acolo sub aripile lui
Vigorelli!): includerea mea ntr-o delegatie, desigur unanim n opiniile sale, o delegatie n care orice
abatere de la opinia comun ar fi nu numai o trdare de patrie, ci si o infidelitate fat de Navi mir,
matricea noastr. A spune ceea ce crezi cu adevrat este imposibil. si este prematur. si a merge acolo ca
s faci pe maimuta, este o rusine. Refuznd deja attia corespondenti occidentali, eu trebuia s-mi
continuu propria mea cale.
113
Degeaba v-ati ostenit, Aleksandr Trifonici. N-am nici un chef s merg acolo, si apoi pic si prost
chestia asta: eu tocmai ce m-am ntors de la Leningrad, nu am obiceiul s tot hoinresc prin lume.
Iat pe unde trecea linia de demarcatie dintre noi, linie peste care nu s-a srit niciodat n toti acesti ani ai
prieteniei noastre literare: n-am putut niciodat s ntelegem si s mbrtism cu adevrat ceea ce
gndea cellalt, (n virtutea misterului cu care mi nconjuram activitatea si obiectivele, n primul rnd el era
cel care nu putea s m nteleag pe mine.)
A.T. s-a suprat. (De obicei, suprarea lui nu se arta imediat, dar apoi, n timp, fcea ce fcea si iar
revenea n actualitate. Ca de altfel si a mea.)
Sarcina mea era s apr echitatea. Iar dumneata, dac vrei, poti s si refuzi. Dar n interesul literaturii
sovietice trebuie s fii acolo.
Eu ns nu jurasem credint literaturii sovietice.
S-a ntmplat s fie de fat si Viktor Nektor Nekrasov, fcut cu ou si cu otet la ntlnirea" din martie si
care, de cteva luni, fcea obiectul unei anchete de partid la Kiev, si iat c si el ncerca s m
conving... s merg acolo! Iat c si pentru el nc mai existau attea lucruri de nenteles, si pas de-i
explic...
Acelasi impuls interior i mpingea pe amndoi spre restaurant; n ce m priveste, preferam mai degrab
s crap dect s trec acel prag. Fr a fi hotrt ceva, o luarm agale mai nti pe bulevardul Strastnoi
(care si acum se numeste Strastnoi, fost Narskinski, cci pe Strastnoi bolsevicii l desfiintaser complet.)
Cu ocazia aceasta mi-a fost dat s observ ct de stngaci si de fricos era A.T. cnd traversa carosabilul
(intersectiile astea din Moscova snt asa de periculoase, nu-i asa..."). Era clar c pierduse obiceiul de a
se deplasa pe strzi altfel dect n masin... si cine merge n masin este incapabil s-1 nteleag pe
pieton, chiar la un simpozion. A.T. a nceput s spun c, evident, acest simpozion o s fie fr continut:
nu exist romane despre care s-ti vin a discuta; si n general la ora actual nu mai exist roman; si n
vremea noastr, romanul nu este practic posibil. (Pavilionul cancerosilor era deja n lucru, Cercul era deja
gata de-un an, dar eu nu stiam sub ce form s m ncumet a i-1 propune lui Tvardovski. si iat cum, cu
minile legate si cu clusul n gur, va trebui s merg la simpozion ca s aud proclamndu-se pe patruzeci
de voci: Romanul a murit! Romanul si-a trit traiul! Nu mai poate exista roman!...)
114
Vorbea cu tristete A,T. si despre faptul c n Occident el este bine cunoscut ca editor progresist, dar este
ignorat ca poet. Evident, la mine, versul este ritmat si exist un continut..." (Zu c nu; nu este vorba de
a face ca versul s fie modern sau nu, dar cum s redai savoarea ruseasc a frazrii, ruralitatea,
culoarea local, nobletea discret a celor mai bune versuri ale lui A.T.?) Ce-i drept, Cosarii mei au
fcut nconjurul Europei", se consola el.
Totul lua o turnur neplcut, si ancheta partidului la Kiev, si nc-ptnarea mea de a nu m duce acolo
si, prsindu-m, s-au dus s bea o limonada (vodc), l priveam deprtndu-se ca niste oameni
pierduti si-mi ziceam: n conditiile n care acest secol merge ntr-un asemenea ritm, ei nu stiu ce
ntrebuintare s dea timpului lor.
Lucrurile nu s-au oprit ns aici: ca s scap de acel simpozion, a trebuit s fug de-acas, pe biciclet, fr
s las adresa. Asa cum altdat directorul m chema la scoal, acum conducerea Uniunii Scriitorilor, cu
telegramele si curierii ei, mi cerea: du-te, nu mai discuta! Dar nu m-au gsit.
(Tvardovski ns a scos un profit din acel simpozion: i-a dus pe participanti la Pitunda, la dacea lui
Hrusciov, unde Lebedev i-a mai fcut poetului un serviciu: a aranjat o lectur n plen a lui Tiorkinpe lumea
cealalt. Strinii n-au priceput nimic, Hrusciov a fost amuzat deci s-a aprobat, A.T. s-a vzut cu sacii n
crut*!)
Dup Tiorkin pe lumea cealalt, care zcea (de-i trecuse os prin os) de nou ani de cnd era gata,
tinndu-1 pe Tvardovski cu minile legate timp de nou ani, ei, n fond, erau acum liberi pentru un nou risc.
si n toamna lui 1963, eu am ales patru capitole din Cercul pe care le-am propus revistei Novi mir, de
prob, sub form de Fragment".
M-au refuzat. Pentru c era fragment"? Nu numai de asta. Iar tema nchisorii... (Dar este epuizat" si, se
pare, chiar rsuflat"!)
ntre timp trebuia s se tipreasc programul cu aparitiile pentru anul viitor. Le-am propus nuvela
Pavilionul cancerosilor, la care deja lucram. Un asemenea titlu nu tinea! n primul rnd, prea
* Expeditorul Adjubei a fost primul care 1-a publicat, dar cu urmtoarea introducere: cu ctplcere
asculta solohov poemul (!?...). l aveti aici pe Adjubei sut la sut, iat ce nseamn s multumesti si pe
unii si pe altii, si n plus si chestia asta: tu n-ai fcut nimic n acesti treizeci de ani, atunci, ascult.
115
mirosea a alegorie; dar si fr alegorie, este suspect n sine, nu poate s treac".
Cu mania sa de a reboteza tot ce se aducea la Novi mir, Tvar-dovski a decis pe loc: Bolnavi si doctori. O
trecem n program.
Trud zadarnic! Bolnavi si doctori!... Eu am refuzat. Un titlu bine gsit pentru o carte si chiar pentru o
povestire nu este deloc ceva ntmpltor, este o ctime de suflet si substant, ceva congenar, si a-1
schimba nseamn deja a rni produsul respectiv. Dac nuvelei lui Zalghin i se d titlul amorf Pe malurile
Irtsului, dac Un om viu al lui Mojaev (ce profunzime! ce densitate!) se metamorfozeaz n Din viata lui
Fiodor Kuzkin, se produce un prejudiciu ireparabil. Dar A.T. nu voia niciodat s recunoasc acest lucru
n care nu vedea dect o bagatel, iar lingusitorii din redactie si prietenii cu vocatie de periute chiar l
ntriser n convingerea c el reuseste s dea, de la prima ochire, titluri noi, remarcabile. Ddea titluri
mai putin tiptoare, mai putin expresive, socotind c astfel scrierile respective vor trece mai usor de
cenzur. si, ntr-adevr, treceau.
Nu ne-am putut ntelege, si Pavilionul cancerosilor nu a figurat printre promisiunile revistei pentru anul
1964. n schimb, revista si-a pus n gnd s-mi obtin premiul Lenin pentru Ivan Denisovici. Dar era deja
un an de cnd fuseser ntinse toate covoarele, acum nu mai era deloc simpl atingerea unui asemenea
obiectiv. (Peste alti doi ani avea s devin clar pentru toat lumea c acest demers era o grav eroare
politic, o jignire a numelui lui Lenin si a institutiei care decerna premiile.)
A.T. a pus foarte mult la inim aceast lupt si fiecare gest de vulpe viclean al lui Adjubei care
intervenea cnd asa, cnd asa. Este adevrat, pentru primul tur, A.T. nu era pe picioarele lui si victoria s-a
obtinut fr el. De aceea, n al doilea tur s-a angajat cu tenacitate, lund n calcul subtilittile dezbaterii din
snul comitetului (se punea problema cui s-i dea votul pentru a avea mai multi sprijinitori), n sectia de
literatur voturile nu s-au mprtit deloc ntmpltor, ci ntr-o manier chiar profetic: pentru Ivan
Denisovici au votat toti reprezentantii nationalittilor, plus Tvardovski; contra, toti ceilalti rusi. Majoritatea a
fost mpotriv. Dar, conform statutului, s-a tinut cont si de rezultatul votului n sectia de dramaturgie si
cinematografie, or, acolo majoritatea a fost pentru". Astfel, n ciuda voturilor contra ale scriitorilor rusi,
Ivan Denisovici a ncput pe lista destinat votului secret! Acest succes i-a alarmat foarte mult
116
pe adversari si, la sedinta plenar a comitetului de premiere, Pavlov, primul secretar al CC al
Komsomolului, a luat cuvntul atacndu-m calomnios prima si cea mai inofensiv dintr-o serie de
calomnii: el a declarat c eu am stat n lagr nu ca detinut politic, ci ca unul de drept comun. Tvardovski,
desi a strigat c nu-i adevrat", a rmas si el nmrmurit: dar dac era adevrat? Asta spune mult: de doi
ani de zile, la redactie, ne mbrtisam de fiecare dat cnd ne revedeam sau ne desprteam, dar
deosebirea dintre noi a rmas asa de ireductibil nct nimic nu i-a dat ghes s-mi cear s-i povestesc si
lui pe ce motiv am fost arestat (si ca s-o spun pe-a dreapt, n-am avut niciodat ocazia s-i povestesc
vreun episod din viata mea de locatar al lagrului sau al puscriei, vreunul dintre acelea pe care le
povesteam n dreapta si-n stnga cui se nimerea, nici mcar vreunul dintre acelea de pe front. Iar el mie,
desi eu l sugestionam n sensul acesta, nu mi-a povestit niciodat despre deportarea familiei sale, lucru
care m interesa foarte mult. Tot ceea ce mi povestea el erau numai episoade din viata literar oficial,
din viata de la curte: cum cinci poeti si cinci compozitori au primit sarcin de la Hrusciov s compun un
imn nou; cum s-a ntmplat cutare sau cutare caz la casa de odihn de la Barviha; cum fceau miscrile
pe tabla de sah a politicii redactorii de la Pravda, Izvestia, Oktiabr si cum le rspundea el, Tvardovski
de obicei cu miscri cam molatice, dar totdeauna pline de demnitate), l sftuisem s solicite colegiului
militar al Tribunalului Suprem o copie de pe concluzia judiciar privind reabilitarea mea. Acum tocmai
primise acest document, dar numai pentru douzeci si patru de ore. (n acest secol de explozie a
liberttii, ar fi fost firesc ca asemenea documente s fie publicate n volume accesibile tuturor dar ele
erau tinute secrete chiar si fat de cei reabilitati, si numai ntmpltor am aflat cum s ajung la ele, anume
cu ocazia unei ntlniri cu colegiul militar interesant, nu? Un fost detinut si Tribunalul Suprem!
Memorabil ntlnire, dar aici nu e loc pentru relatarea ei.) A doua zi, la sedinta comitetului pentru premiul
Lenin, naintea votului secret, Tvardovski a fcut senzatie dnd citire documentului trimis de Tribunalul
Suprem. Reiesea c eu fusesem nc din anii rzboiului adversarul cultului personalittii" si al literaturii
de propagand a minciunii. Secretarul CC al Komsomolului trebui s se ridice n picioare si s-si cear
scuze. Dar masina se pusese deja n miscare. Pravda aprut n dimineata zilei votrii declara, cu dou
117
ore nainte de consumarea actului respectiv: avnd n vedere naltele exigente de care s-a dat dovad
pn n prezent n atribuirea premiului Lenin, o nuvel consacrat unei zile de lagr, desigur, nu este
demn de acesta. Chiar nainte de votul secret s-a mers pn la a-i lua de-o parte pe membrii de partid
din cadrul comitetului pentru a-i obliga s voteze mpotriva candidaturii mele. (Situatia nu s-a schimbat cu
nimic, a povestit Tvardovski: nimeni nu a ntrunit numrul necesar de voturi. Comitetul a fost convocat din
nou, Iliciov a venit si el si a dat ordin s se repete votul n prezenta lui si s se voteze pentru Tronka lui
Goncear. Deja laureat n mai multe rnduri si n plus, membru al comitetului, Goncear se asezase acolo
lng urn, urmrind cu nerusinare desfsurarea votului secret.)
Deja atunci, n aprilie 1964, circula la Moscova zvonul c povestea asta cu votul era repetitia n vederea
puciului" contra lui Nikita: va reusi sau nu va reusi aparatul de partid s resping o carte aprobat de El
nsusi? n patruzeci de ani, nimeni nu ndrznise asa ceva. Dar iat c de data aceasta cineva a ndrznit
si a reusit. Asta i-a fcut pe dusmanii lui s spere c El nsusi nu era asa de puternic.
n dimineata zilei votrii, naintea ultimului act al acestei operatiuni, Tvardovski se afla n noul su cabinet
(cldirea cu fostele chilii ale mnstirii Strastnoi). Aplecat asupra articolului din Pravda, el arta complet
terminat, de parc ar fi avut sub ochi telegrama care-i anunta moartea tatlui su. Das ist alles mi zise
el, nu stiu de ce pe nemteste. Chestia asta m-a frapat din cauza asemnrii cu Ich sterbe al lui Cehov.
Niciodat n prezenta mea nu i-a mai iesit din gur lui A.T. vreun cuvnt strin, nici pn n momentul
acela, nici dup. Pentru a obtine premiul Lenin pentru mine, Tvardovski se zbtuse fr s
precupeteasc vreun efort personal (si e de mirare c nu s-a mbtat ca s-si nece amrciunea nfrn-
gerii). Dac mi-ar fi fost decernat, premiul ar fi fost un succes de prestigiu pentru revist, ceva ca o
medalie prins pe coperta ei albstruie.* Cnd a vzut c partida este pierdut, primul lui impuls (de
altminteri, nu era nici primul, nici ultimul) a fost s ias de-
* Urmrile acestui esec aveau s se resimt n curnd. Dup ce mi s-a refuzat premiul, dup cum avea s
se plng apoi A.T., revista a ajuns ntr-o situatie absolut insuportabil, cenzura a nceput s-o tracaseze
pentru orice bagatel. si pentru a se evita o ntrziere catastrofal n aparitia revistei, a trebuit s se fac
niste concesii.
118
monstrativ de data aceasta din comitetul de premiere. Dar coredac-torii si intimii si au reusit a-1
convinge c sarcina lui era s vegheze asupra revistei si s-o conduc. si, desigur, n-ar fi fost cazul s
fac gestul acela.
n ce m priveste, ntr-adevr nu stiam ce s doresc. Cstigarea premiului avea niste plusuri ce s-ar fi
tradus prin ntrirea pozitiei mele. Dar ar fi avut si mai multe minusuri, si principalul ar fi fost acela c ele
s-ar fi tradus tot prin ntrirea pozitiei mele dar pentru ce? Cci aceasta nu m-ar fi ajutat s-mi public
scrierile, ntrirea pozitiei" m obliga la supusenie, la gratitudine, adic mi lua posibilitatea de a scoate
din sertar lucrurile ingrate, singurele de care era ntesat.
Am consacrat toat aceast iarn finalizrii romanului Primul cerc (Cercul-87), ntr-o variant atenuat
pentru redactie si pentru public. De atenuat era atenuat, dar riscul de a o arta era aproape la fel de
mare ca si cu doi ani n urm pentru Ivan Denisovici, n cazul de fat, depseam linia peste care pn
acum nimeni nu srise. Pn unde o s mai reziste si Tvardovski? Nu cumva pn acolo unde se va
transforma si el ntr-un neprieten?
n orice caz, n toate aceste luni de iarn, ct el s-a btut pentru premiu, eu nu 1-am stingherit n lupta lui
si nu i-am artat Cercul promis, n primvar a sosit momentul ca Tvardovski s-mi citeasc romanul. Dar
cum s-1 scoti, n timpul acestei lecturi, de sub influenta principalilor si anticonsilieri si n primul rnd de
sub cea a lui Dementiev? Eu aveam nevoie ca A.T. s-si formeze o opinie personal asupra romanului
meu, drept pentru care i-am zis:
Aleksandr Trifonci, romanul este gata. Dar ce nseamn pentru un scriitor s dea un roman la o
revist, dac el nu se gndeste s fac mai mult de dou n viata lui? Este ca si cnd si-ar nsura fiul.
Poftiti deci la aceast nunt la mine, la Riazan.
si el a acceptat, si chiar cu plcere. Caz unic, se pare, n viata lui de redactor-sef.
La Riazan, tocmai n noaptea de Pasti (dar e putin probabil ca A.T. s-si mai aminteasc de asta), 1-am
ntmpinat cu un fast pe msura puterilor noastre, cu moskviciul" nostru. Totusi el s-a zbr-lit putin
strecurndu-se n acest automobil mic (mic, ntr-adevr, pentru statura lui): prin pozitia lui social, el nu
era obisnuit s circule n masini de grad inferior Volgi". Venise totusi ca simplu cltor cu trenul local si-
si luase singur biletul la Turnul Rotund,
119
ore nainte de consumarea actului respectiv: avnd n vedere naltele exigente de care s-a dat dovad
pn n prezent n atribuirea premiului Lenin, o nuvel consacrat unei zile de lagr, desigur, nu este
demn de acesta. Chiar nainte de votul secret s-a mers pn la a-i lua de-o parte pe membrii de partid
din cadrul comitetului pentru a-i obliga s voteze mpotriva candidaturii mele. (Situatia nu s-a schimbat cu
nimic, a povestit Tvardovski: nimeni nu a ntrunit numrul necesar de voturi. Comitetul a fost convocat din
nou, Iliciov a venit si el si a dat ordin s se repete votul n prezenta lui si s se voteze pentru Tronka lui
Goncear. Deja laureat n mai multe rnduri si n plus, membru al comitetului, Goncear se asezase acolo
lng urn, urmrind cu nerusinare desfsurarea votului secret.)
Deja atunci, n aprilie 1964, circula la Moscova zvonul c povestea asta cu votul era repetitia n vederea
puciului" contra lui Nikita: va reusi sau nu va reusi aparatul de partid s resping o carte aprobat de El
nsusi? n patruzeci de ani, nimeni nu ndrznise asa ceva. Dar iat c de data aceasta cineva a ndrznit
si a reusit. Asta i-a fcut pe dusmanii lui s spere c El nsusi nu era asa de puternic.
n dimineata zilei votrii, naintea ultimului act al acestei operatiuni, Tvardovski se afla n noul su cabinet
(cldirea cu fostele chilii ale mnstirii Strastnoi). Aplecat asupra articolului dnPravda, el arta complet
terminat, de parc ar fi avut sub ochi telegrama care-i anunta moartea tatlui su. Das ist alles mi zise
el, nu stiu de ce pe nemteste. Chestia asta m-a frapat din cauza asemnrii cu Ich sterbe al lui Cehov.
Niciodat n prezenta mea nu i-a mai iesit din gur lui A.T. vreun cuvnt strin, nici pn n momentul
acela, nici dup. Pentru a obtine premiul Lenin pentru mine, Tvardovski se zbtuse fr s
precupeteasc vreun efort personal (si e de mirare c nu s-a mbtat ca s-si nece amrciunea nfrn-
gerii). Dac mi-ar fi fost decernat, premiul ar fi fost un succes de prestigiu pentru revist, ceva ca o
medalie prins pe coperta ei albstruie.* Cnd a vzut c partida este pierdut, primul lui impuls (de
altminteri, nu era nici primul, nici ultimul) a fost s ias de-
* Urmrile acestui esec aveau s se resimt n curnd. Dup ce mi s-a refuzat premiul, dup cum avea s
se plng apoi A.T., revista a ajuns ntr-o situatie absolut insuportabil, cenzura a nceput s-o tracaseze
pentru orice bagatel. si pentru a se evita o ntrziere catastrofal n aparitia revistei, a trebuit s se fac
niste concesii.
118
monstrativ de data aceasta din comitetul de premiere. Dar coredac-torii si intimii si au reusit a-1
convinge c sarcina lui era s vegheze asupra revistei si s-o conduc. si, desigur, n-ar fi fost cazul s
fac gestul acela.
n ce m priveste, ntr-adevr nu stiam ce s doresc. Cstigarea premiului avea niste plusuri ce s-ar fi
tradus prin ntrirea pozitiei mele. Dar ar fi avut si mai multe minusuri, si principalul ar fi fost acela c ele
s-ar fi tradus tot prin ntrirea pozitiei mele dar pentru ce? Cci aceasta nu m-ar fi ajutat s-mi public
scrierile, ntrirea pozitiei" m obliga la supusenie, la gratitudine, adic mi lua posibilitatea de a scoate
din sertar lucrurile ingrate, singurele de care era ntesat.
Am consacrat toat aceast iarn finalizrii romanului Primul cerc (Cercul-87), ntr-o variant atenuat
pentru redactie si pentru public. De atenuat era atenuat, dar riscul de a o arta era aproape la fel de
mare ca si cu doi ani n urm pentru Ivan Denisovici, n cazul de fat, depseam linia peste care pn
acum nimeni nu srise. Pn unde o s mai reziste si Tvardovski? Nu cumva pn acolo unde se va
transforma si el ntr-un neprieten?
n orice caz, n toate aceste luni de iarn, ct el s-a btut pentru premiu, eu nu 1-am stingherit n lupta lui
si nu i-am artat Cercul promis, n primvar a sosit momentul ca Tvardovski s-mi citeasc romanul. Dar
cum s-1 scoti, n timpul acestei lecturi, de sub influenta principalilor si anticonsilieri si n primul rnd de
sub cea a lui Dementiev? Eu aveam nevoie ca A.T. s-si formeze o opinie personal asupra romanului
meu, drept pentru care i-am zis:
Aleksandr Trifonci, romanul este gata. Dar ce nseamn pentru un scriitor s dea un roman la o
revist, dac el nu se gndeste s fac mai mult de dou n viata lui? Este ca si cnd si-ar nsura fiul.
Poftiti deci la aceast nunt la mine, la Riazan.
si el a acceptat, si chiar cu plcere. Caz unic, se pare, n viata lui de redactor-sef.
La Riazan, tocmai n noaptea de Pasti (dar e putin probabil ca A.T. s-si mai aminteasc de asta), 1-am
ntmpinat cu un fast pe msura puterilor noastre, cu moskviciul" nostru. Totusi el s-a zbr-lit putin
strecurndu-se n acest automobil mic (mic, ntr-adevr, pentru statura lui): prin pozitia lui social, el nu
era obisnuit s circule n masini de grad inferior Volgi". Venise totusi ca simplu cltor cu trenul local si-
si luase singur biletul la Turnul Rotund,
119
fr s se adreseze biroului rezervat deputatilor Sovietului Suprem poate c din vremea tineretii sale
petrecute la Smolensk nu mai cltorise n asemenea conditii.
n timp ce luam mpreun prima cin, A.T. m-a avertizat c oricrui scriitor i se poate ntmpla s aib
opere nereusite, c eventualitatea asta nu trebuie luat totusi n tragic. Din dimineata urmtoare s-a
apucat de lectur, nu foarte atras de text, dar, dup micul dejun si pn la masa de prnz, a citit cu o poft
nebun, a uitat si de fumat, citea si aproape c-i venea s sar n sus de entuziasmat ce era. Eu treceam
pe lng el ca din ntmplare, evalundu-i umoarea n functie de numrul capitolului. Se ridica de la mas:
Grozav!" si imediat devenea reticent: Nu m pronunt!" (cu alte cuvinte, nu se angaja la o apreciere
definitiv). Asa cum nteleg eu o lucrare si pe cel ce-o face, el ar fi trebuit s rmn cu capul limpede
pn la terminarea ei, dar ospitalitatea cerea s scoti la dejun vodc si coniac. Rezultatul nu s-a lsat
asteptat: oaspetele si-a pierdut autocontrolul, ochii lui au cptat sticliri cam ca la nebuni, s-au albit, si a
fost cuprins de o nevoie imperioas de a sporovi ct l tinea gura. A vrut s mearg la post ca s
telefoneze la Moscova (erau n tratative, el si nevast-sa, pentru cumprarea unei noi da-cea); pn la
post nu erau dect patru sute de metri, dar distanta asta dus-ntors a trebuit s-o facem n dou ore. La
fiecare minut A.T. se oprea, ncurcnd circulatia pe trotuar, si orict l mpingeam eu s avanseze si s
vorbeasc mai ncet, el striga n gura mare: c nimeni nu datoreaz nimic nimnui; c sefii se iubesc pe
ei nsisi ntr-un mod nduiostor"; c maresalul Konev (eu 1-am vzut o dat la redactie n civil un
prostnac, n cel mai bun caz un mediocru brigadier de colhoz) c deci maresalul Konev i-a spus
odat, n chip de compliment, c 1-ar fi fcut din locotenent-colonel n rezerv general-maior; c, stii,
comisia aia de la Moscova lucreaz pe ascuns, comisia care d permise de sedere si care decide cine
are dreptul s locuiasc ntr-un anumit loc si cine nu; c exist locuri separate (insulele din Arctica) unde
snt expediati invalizii de rzboi (din gura lui Tvardovski am auzit pentru prima dat asa ceva, dar nu m
ndoiesc de adevrul vorbelor lui; lucru de neconceput pentru oricine nu este sovietic: acesti eroi de ieri si
aceste victime care ne-au adus victoria trebuiau aruncate ct mai departe, ca s nu strice cu trupurile lor
mutilate decorul armonios al vietii sovietice si s nu-si cear prea glgios drepturile); si c Brejnev
120
a fost o victim a cultului" (1-a sanctionat Stalin pentru c si-a nsusit o grdin municipal din Chisinu
ca s-si construiasc resedinta); si c, iat, culegerile de versuri se pltesc prost tirajele masive fiind
pltite mai slab dect celelalte (am avut ocazia s observ c purica deconturile si conturile propriilor sale
publicatii feli-citndu-se pentru o editie, aduga: mi-a adus bani frumosi", dar o spunea nu cu vocea
celui avid de bunuri materiale, ci cu mndria naiv a lucrtorului, precum tranul care se ntoarce de la
trg). si i-a mai pomenit pe Bulgakov (ce strlucit, ct finete"), pe Leonov (Gorki i-a fcut reclam, 1-a
plasat mult prea sus") si pe Maiakovski (subtil dar plat, lipsit de fibr national, desi se folosea de niste
ntorsturi de fraz si pretiozitti luate din slavona bisericeasc; nu se face ca piata Maiakovski s fie
alturi de piata Puskin").
n seara aceea am ncercat s-i explic c unul dintre adjunctii si era o nulitate si c cellalt i era ostil, un
individ apartinnd cu totul unei alte tabere. A.T. nu a fost ntru totul de acord cu mine. Dementiev a
evoluat mult n acesti zece ani." Unde vedeti dumneavoastr c a evoluat, el care a fcut spume la
gur mpotriva lui Ivan Denisovici?" E foarte lovit..." Dar, de fapt, A.T. mi-a mrturist c el viseaz s
aib la redactie, ca prim personaj", un adjunct avizat si decis, care s fie capabil s conduc treburile
singur si fr poticneli. (Acest viitor prim personaj" fcea deja parte din redactie si ncepuse deja s urce
era Laksin.)
A doua zi de lectur s-a desfsurat cu interludii stropite cu coniac; noi am ncercat s-1 mai nfrnm, dar
el insista: doar un phrel". si-a ncheiat ziua cu aceiasi ochi alb-surescitati.
Nu, n-ai putut s strici romanul n a doua lui jumtate! spunea el ntr-un amestec de sperant si
team.
Dup capitolul Criteriul lui Spiridon":
Nu, acum, la sfrsit, n-o s mai poti nicicum s-1 strici! si apoi dup un altul:
Dumneata esti teribil. Dac as fi ajuns eu la putere, te-as fi bgat la prnaie.
Asa-i, Aleksan Trifonci, asta m-asteapt si n alte variante.
Dar dac n-o s m bage pe mine nsumi la prnaie, o s-ti aduc pachete. O s triesti mai bine dect
Cezar Markovici.1 si chiar o sticlut de coniac...
1 Cezar Markovici: detinutul pisicher care gseste totdeauna o modalitate de a-si mbuntti soarta. (N.t.)
121
Acolo, chestiile astea snt interzise.
Da, dar eu o s-i dau o sticlut lui Volkovoi1, una dumitale... Glum-glum, dar aerul de puscrie
ptrundea din ce n ce mai
mult n plmnii lui si-i contamina. Dup secretarul eliberat":
Mine o s avem o discutie n cu totul alt plan dect cel pe care-1 presupui dumneata: n-o s mai
discutm despre dumneata, ci despre mine.
(Despre posibilittile lui limitate n materie editorial?... Despre datoria lui de constiint?... despre felul n
care percepea modificrile ce se produceau n el?... Aceast discutie n-a avut loc niciodat si nu stiu ce a
avut n vedere Tvardovski.)
n timpul acestei vizite, s-a observat la el n mai multe rnduri un sentiment difuz (c, poate, nici pe el n-o
s-1 ocoleasc nchisoarea, sau mai degrab aceast usoar vibratie nostalgic a sufletului, ca la Tolstoi
la btrnete: pcat c n-am gustat si eu din viata de nchisoare, ar fi trebuit ca si eu...) Nici n tren nu-i
lipsea cartea lui lakubovici-Melsin In lumea oropsitilor2, care-1 pregtise deja. Cu mult interes se apleca
asupra detaliilor vietii de dup gratii, mnat de curiozitate ntreba: Dar de ce acolo te rade la pubis?", si
de ce nu este permis folosirea veselei de sticl?" Dac trebuie s urci pe rug, urc-te, dar s stii de ce
o faci", a zis el refe-rindu-se la filonul evreiesc din roman. De cteva ori, pierznd n abureala coniacului si
tonul si simtul glumei, s-a ntors la promisiunea de a-mi aduce pachete la nchisoare, cu conditia s-i duc
si eu lui n caz c voi rmne liber. Dar spre seara celei de a doua zile, n momentul n care firul povestirii
conducea inevitabil la arestarea lui Innokentii (ti pierzi reflexele de aprare") dar si dup trei pahare de
votc btrn, s-a mbtat crit si a nceput s-mi cear s joc" cu el de-a locotenentul securist": eu s-1
apostrofez si s-1 acuz, iar el s stea drepti.
1 Volkovoi: paznic la puscriasi, scandalagiu si brutal, temut pn si de comandantul lagrului. (N.t.)
2 Piotr Filipovici lakubovici (Melsin, pseudonim) 1860-1911. Poet al miscrii revolutionare Narodnaia
Volia, condamnat la optsprezece ani de ocn. si public apoi memoriile sub titlul Lumea oropsitilor,
amintirile unui fost ocnas, 2 voi. (1895-1898), reeditate n 1933. (N.t.)
122
M supra faptul c lectura romanului meu se transforma n preludiul uneia dintre aceste betii obisnuite la
A.T. si se cheam c eu nsumi mpinsesem lucrurile n directia aceasta. Totusi sentimentul realittii
pericolului crestea n el, nu sub influenta buturii, ci sub cea a romanului.
A trebuit s-1 ajut s se dezbrace si s se culce. Dar, n curnd, ne-am trezit din cauza unui vacarm
asurzitor: A.T. striga si discuta, si pe diferite voci, jucnd mai multe roluri n acelasi timp. Aprinsese toate
luminile care erau n camer (n general i place s aib n camer ct mai mult lumin e mai vesel
asa") si, numai n chiloti, se asezase la masa deja debarasat de sticle, n curnd am s m duc si am s
mor", spunea el pe un ton de jale. Cnd striga animalic: Liniste!! n picioare! si, mnat de un resort
interior, se planta n pozitie de drepti, cnd, ofensat, zicea: Ei bine, fie, dar altfel eu nu pot..." (El se
hotra astfel s urce pe rug din cauza romanului meu exploziv!) Apoi, perplex: Smoktunovski! Ce nume!
Pe Hamlet 1-a jucat mai bine dect mine."
Atunci am intrat la el n camer si am rmas amndoi pe scaune nc o or. si-a aprins tigara, putin cte
putin s-a decrispat, a nceput chiar s rd. ndat 1-am asezat din nou n pat si nu s-a mai agitat.
Nu-i mai rmneau pentru a treia zi dect cteva capitole, dar el si-a nceput dimineata spunnd: Romanul
dumitale fr votc, imposibil de citit!" Terminnd capitolul Nu, nu tu!", si-a sters de dou ori ochii: Biata
Simocika... S-a dus ca la mprtsanie... Eu as fi consolat-o..." De altfel, la diferite pasaje din roman,
perceptia lui nu era aceea a unui redactor, ci aceea a celui mai simplu cititor. Rdea de Priancikov sau
medita n locul lui Abakumov: Asa-i, dar ce s faci cu unul ca Bobnin?" Apropo de vilele din
mprejurimile Moscovei si de frigiderele scriitorilor sovietici: Dar si acolo existau scriitori cinstiti. La urma
urmelor, si eu am o dacea."
Dup ce a terminat lectura, am plecat amndoi s vizitm cetatea din Riazan si s vorbim despre roman.
Discutia promis despre A.T. nsusi se pierduse, se vede treaba, n nisipurile autodialogului su nocturn.
si cu un roman ca sta, dumneata nc mai poti s pleci n cutare de materiale pentru urmtorul?
Eu: Obligatoriu, trebuie s-i dau bice. Nu trebuie s rmn la mijlocul fluviului, trebuie s cuceresc
capul de pod.
123
El: E adevrat. Dar ai terminat unul, nti ti refaci fortele, apoi te apuci de urmtorul, nu merge altfel!
Tvardovski a ludat romanul, referindu-se la diferitele laturi ale acestuia si fcnd caracterizri dintre cele
mai viguroase. M aflam n fata unei judecti de artist, judecat foarte mgulitoare pentru . mine.
Energia expunerii narative vine de la Dostoievski... o compozitie puternic, un roman autentic... Un mare
roman... Nici o pagin de prisos, nici mcar un rnd... Excelent ironia n autoportret; imposibil s fii erou
de roman atunci cnd te extaziezi n fata propriei tale persoane... Dumneata nu te sprijini dect pe cei mai
mari (adic pe clasici), si chiar n aceste conditii nu te pui la remorca lor, ci ti urmezi drumul... Un
asemenea roman este un ntreg univers, patruzeci, saptezeci de personaje, dumneata te afunzi n viata
lor, si ce oameni!..." A ludat apoi modul concis, fr exces coloristic, n care snt descrise natura, timpul
frumos si stihiile. N-au lipsit ns nici aprecierile oficiale ale directorului de revist: Optimism interior..
.Apr fundamentele morale", si important: Este scris de pe pozitii partinice (.!)... cci romanul dumitale
nu condamn Revolutia din Octombrie... Or, n situatia unui detinut, lucrul acesta putea s se produc."
Chestia asta cu pozitiile partinice" (auziti, romanul meu!...) era remarcabil la extrem. Aceasta nu era
formularea cinic a unui re-dactor-sef care se pregteste s netezeasc drumul pentru publicarea unui
roman. Aceast observatie cu privire la partinitatea" romanului meu tinea de singura atitudine, de
altminteri fundamental sincer, pe care putea s-o aib si fr de care el, poet dar si comunist, nu si-ar fi
putut propune s-mi publice romanul. Or, el si fixase un asemenea obiectiv si m pusese la curent cu
acesta.
Ce-i drept, mi-a cerut s fac unele modificri, cu totul minore, n special acolo unde era vorba de Stalin.
Mi-a cerut, cu alte cuvinte, s suprim capitolul Studiu asupra vietii unui mare om" (unde m strduiam
ca, plecnd de la psihologie si de la anumite date externe, s argumentez teza potrivit creia Stalin
colaborase cu Ohrana tarist) si s nu creez impresia de autenticitate si de precizie n jurul unor detalii
ale vietii cotidiene a monarhului pe care eu nu puteam s le cunosc cu certitudine. (Dar eu mi ziceam:
Stalin n-are dect s culeag roadele secretomaniei pe care a semnat-o. A trit n tain de-acum
oricine are dreptul s scrie despre el asa cum i sugereaz imaginatia. Acesta este dreptul si aceasta
este sarcina
124
artistului, s dea viziunea sa asupra lucrurilor si s-o inoculeze cititorilor.)
n general, despre capitolele romanului consacrate lui Stalin, el s-a exprimat corect: ar putea fi scoase,
dar absenta lor din roman ar putea fi interpretat: i-a fost fric", i-a fost team c n-o scoate la capt." n
aceste capitole s-ar putea chiar admite unele lucruri de prisos, adic ceva n plus fat de ceea ce este
necesar pentru arhitectura romanului.
Pe Spiridon l gsea prea perfid, prea viclean, cu ceva n portretul lui care mirosea a mentalitate
citadin". Prima dat m-am mirat: oare 1-am descris ca pe un om ru? Apoi m-am dumirit: n anii '20 se
spuseser attea lucruri rele despre mujic, nct pe Tvardovski l durea si atunci cnd pe aceast tem nu
se vorbea numai de bine. Era un fel de alergie, o idealizare fr voie.
In dimineata zilei a patra, am ncercat cu nendemnare s curmm rul de care suferea Tvardovski: nu i-
am dat butur tare ca s-si revin, chipurile, din betia din seara precedent. Urmarea a fost c nu s-a
atins de micul dejun, n-a putut s nghit nimic. Cu aerul unui copil suprat si care cere ceva, zmbea:
Desigur, ceremisii1 nu obisnuiesc s se dreag cu vodc. Dar ce viat mai au si stia? Complet
subdezvoltati!" A acceptat totusi s ia bere la micul dejun. Dar, la gar, n-a stiut cum s urce mai repede
scrile restaurantului, a but o jumtate de litru aproape pe nemncate si acum, deja euforic, astepta
trenul, n timpul acesta n-a fcut dect s repete una si aceeasi rugminte: Nu mi-o luati n nume de ru."
Din respect pentru oaspetele meu, ar fi fost poate mai bine s nu dau toate aceste amnunte. Dar atunci
ar fi nsemnat s nu dau nici mcar o idee despre ct de nesigure si periodic neputincioase erau minile n
care se aflau destinele lui Novi mir, dar si ct de imens si primitoare era inima care btea pentru aceast
revist.
Asadar, mi pusesem n minte ca, n absenta lui Dementiev, s-1 cstig pe Tvardovski pentru romanul
meu, si, dup cum se vede treaba, reusisem. Tvardovski, nu numai c-mi elogiase romanul, dar era gata
s si sufere pentru acesta, nainte de a ne desprti, el chiar m-a ndemnat s refac mai repede capitolele
despre Stalin si s-i aduc varianta definitiv.
1 Veche denumire a poporului mari; luat aici ca nsusi tipul poporului napoiat. (N.t.)
125
Dar asta era chiar mai mult dect m asteptasem eu! Nu puteam s cred c Primul cerc avea vreo sans
s ias n 1964. Dar atunci de ce i 1-am dat lui Tvardovski?... Ce voiam, la drept vorbind? Poate s
reeditez experienta fcut cu Ivan Denisovici: s transfer de la mine la el responsabilitatea pentru
aceast scriere. Ca el s stie: iat, este vorba de cutare si cutare lucru. si pentru ca s nu am a-mi
reprosa c n-am fcut nimic pentru a avansa. Cci, deocamdat, eram oarecum implicat ntr-o agitatie
fals si steril si nu fceam dect s m eschivez de la ceea ce era cu adevrat munc.
Dup dou sptmni i-am dus lui Tvardovski romanul cu modificrile respective. Ca tot ceea ce scriam la
masina din fundul pesterii mele, textul era btut pe ambele fete ale colii de hrtie, fr intervaluri, cu
margini nguste, nainte de orice altceva, trebuia s-1 recopiez n ntregime.
A.T. m-a primit la el acas asa de vioi, cu fata lui de copil simpatic, n scurta lui de velur, nct era
imposibil s-ti imaginezi c i s-ar ntmpla vreodat s trag la msea, s ti-1 reprezinti n chiloti, mugind
ca un bivol. Era singur: sotia lui era plecat s inspecteze mai de aproape dacea pe care tocmai o
cumpraser la Pahra1 (pe cea precedent i-o druise fiicei sale mai mari si ginerului).
A.T. nu numai c-si revenise din betie, dar se lecuise de entuziasmul pe care i-1 provocase romanul meu,
devenise mult mai circumspect: scurtase deja lista persoanelor crora urma s le dea textul spre lectur.
Al Grig" (Dementiev) era, desigur, primul de pe lista respectiv.
El, se ntelege, va fi contra am profitat eu de ocazie pentru a-1 preveni nc o dat. Dar n fine, are
saizeci de ani, a cunoscut si el persecutiile, ct o s mai tin n el?
Evolueaz vznd cu ochii! repet A.T.
Ce-i drept, la redactie, Laksin cstiga repede ncrederea lui Tvardovski; influenta lui, n anii aceia, era
diametral opus celei a lui Dementiev; cei doi, nu rareori, se luau la hart. Cu prilejul uneia dintre aceste
ncontrri, Laksin a spus:
Eu si Aleksandr Grigorievici sntem amndoi istorici ai literaturii si trebuie s ntelegem c, astzi,
adevrata istorie a literaturii se face aici, la Novi mir, iar nu la Institutul de literatur universal.
1 Krasnaia Pahra, sat de vile pentru privilegiatii regimului. (N.t.)
126
Era bine spus (si, n lunile urmtoare, asa a si fost). Laksin a sustinut Cercul.
Pe msur ce se retranscria romanul, Tvardovski strngea n seif toate exemplarele si avea mare grij s
fie citit numai de ctre membrii comitetului de redactie (nici redactorilor de la sectia proz, truditorii si
vesnic subapreciati, nu le-a dat s citeasc): lucrul de care se temea el mai ales acum era posibilitatea ca
romanul s circule din mn n mn, asa cum se ntmplase cu Ivan Denisovici.
Concursul de mprejurri a fost de-asa natur, nct el a citit la mine romanul n cele trei zile ale Pastelui,
iar de nltare, n ziua de 11 iunie, comitetul s-a ntrunit pentru a-1 examina. sedinta a durat aproape
patru ore si, deschiznd-o, A.T. a declarat el nsusi c era vorba de o prestare de jurmnt". El a spus c
pe tot parcursul acestor patruzeci de zile romanul a fost pentru el motiv de frmn-tare sufleteasc", c l
obsedeaz, evalundu-1 nu numai din punctul de vedere al eternittii, ci si ntrebndu-se cu ce ochi va fi
citit de ctre cei de care depinde decizia". Singurul punct pe care Tvardovski l gsea vulnerabil erau
detaliile privind viata cotidian a lui Stalin; el ar fi vrut de asemenea ca eu s atenuez formulrile violent
antistaliniste"; s suprim Procesul cneazului Igor", ca fiind prea literaturizant". n ncheierea cuvntului
su introductiv, a devenit chiar solemn: Dup normele criticii, nu numai c acest roman ar trebui
repudiat, dar mpotriva autorului ar trebui pornit actiune penal. Dar cine sntem nofl Fugim de
rspundere? Cine vrea s-si spun prerea? Cine vrea s se arunce n ap mcar o dat?"
A meritat osteneala de a fi fcut ca romanul s fie citit de un Tvardovski smuls" din anturajul loctiitorilor
si! Dezbaterea principal si n prim instant", dup cum a spus A.T., avusese loc chiar aici, n
prezenta mea, si redactorul-sef a inaugurat-o printr-o asemenea invitatie solemn. Sosind pentru
dezbatere, m aranjasem n asa fel nct s-mi termin cu Dementiev turul de salutri. Astzi m asteptam
din partea lui la un atac demolator. El ns nc de la nceput, n loc s se tolneasc lejer n fotoliu, s-a
cocotat, nu se stie de ce, pe pervazul ferestrei deschise. De dincolo de fereastr venea vuietul strzii.
Tvardovski nu omise s-i fac observatie:
Ce-i cu tine? Dup asta ai s spui: pi n-am auzit despre ce s-a discutat!
Dementiev a rmas n aceeasi pozitie incomod, cu picioarele spnzurate:
127
E cald.
Tvardovski nu se ddu btut:
Asa speri tu s faci pneumonie? si apoi s stai n crpe att ct va fi nevoie?
Dementiev trebui s coboare si s ia loc ca toat lumea. Se simtea asa de nfrnt, nct nici n-a mai avut
putere s pareze cu o glum. De mult vreme presimtea el n mod just unde o s-i duc jocul sta cu
linistitul scriitor din Riazan.
Kondratovici a fost acela cruia i-a revenit rolul de a ncepe dezbaterea. Fata lui Kondratovici este parc
fcut s exprime cu convingere o prere gata fcut, deja formulat, n asemenea situatie, el stie s
injecteze cuvintelor sale o ncrctur emotional direct-e-ruptiv, potopitoare; se pare c e si gata s
moar pentru aceast prere, asa-i de credincios serviciului. Dar nu-mi pot imagina fata lui iluminat de o
convingere care s se fi maturizat n el nsusi. I-ar fi fost imposibil lui Kondratovici s nceap aceste
dezbateri, dac o familiaritate de ani de zile cu cenzura nu i-ar fi adus mirosul la acelasi numitor cu
mirosul acesteia. Asemenea binoclului militar prevzut n interior cu o scal goniometric n care se
nscrie tot ceea ce se vede, ochii lui Kondratovici vedeau n permanent cte gradatii mai erau pn la
linia rosie semnalizatoare a pericolului.
Kondratovici constat bucuros c genul romanesc n-a murit", si c, mai mult de-att, chiar progreseaz.
si, imediat, ncepu s bolboroseasc usor-usor despre subminarea principiilor": cu ct este mai mare
forta artistic a naratiunii, cu att mai mult dezvluirile capt valoare de simbol". (Da de unde, l linisti
A.T., aici nu este vorba de ideea de comunism.") Dar n fine, secretarul eliberat nu este, pur si simplu,
organizatorul de partid stepanov ca individ, ci este un simbol! Kondratovici propunea debarasarea
textului de acele ntepturi ranchiunoase", ici si colo, cci erau multe locuri de felul acesta. El a gsit
lucruri de prisos" chiar si n capitolele despre Marea Lubiank. l preocupau si scrile Lubianki pe care
cei treizeci de ani de folosint le tociser, cci aceasta arunc o umbr si asupra lui Dzerjinski1, nu-i
asa?" A tras ns o concluzie care putea fi convenabil n ambele sensuri, ca altdat n legtur cu
Denisovici: A-l publica este imposibil. Dar si a nu-1 publica este
1 Primul sef al Ceka si prin urmare fondator" al Lubianki; piata unde se ridic celebra nchisoare poart,
de altminteri, numele lui Dzerjinski. (N.t.)
128
o imposibilitate moral: cum s admiti c acest lucru exist si c cititorii nu au acces la el?"
Ce mai problem le pusese seful n fat! Asa era. Nu puteau s nu-1 publice. seful i zorea: se poate!
mergeti pe urmele astea!
Apoi a luat cuvntul Zaks, lent, circumspect, cenusiu. Era asa de speriat, nct din obisnuita lui supusenie
fat de Tvardovski nu mai rmsese nici urm. A nceput prin a spune c textul trebuie citit a doua oar
(adic trebuie cstigat timp); c e bucuros c toat lumea ntelege (Tvardovski, el nsusi, nu ntelegea!
Iat nenorocirea, iat n ce sens mergeau aluziile sale) dificultatea exceptional a acestui caz; c, la
drept vorbind, el nu propune nimic, dar simte ceva. si iat ce simte el: toate capitolele care povestesc
lucruri de dincolo de zidurile nchisorii snt inutile si neinteresante, este inutil toat aceast extindere
asupra ntregii societti. si este inexact c la rzboi soldatul o duce mai greu dect corespondentul de
pres: snt si printre corespondenti attia care au fost omorti (Zaks, el nsusi, lucrase la un asemenea
ziar). si-1 mai nelinisteste si problema telefonului secret. (Flerul lui de cenzor nu-1 trda! Dar Tvardovski
i-a replicat cu simplitate: Hai, las, aici e vorba de pur fictiune! Este o gselnit foarte reusit!") A mai
spus el c nu-i place nici scena cu Agnia, si toat chestia asta cu crestinismul. si acolo unde eroii
filozofeaz, tot prost iese. si autorul se agat de extraordinar de multe lucruri, ca si cnd grija lui special
a fost aceea de a nu omite nimic. si nici noaptea lui Roitman nu i-a plcut din cale afar. (Ulterior, el mi-a
explicat acest lucru si n particular.)
Aici a trebuit s-1 ntrerup:
Asa mi-e felul, nu pot s ocolesc nici o chestiune important. De pild, chestiunea evreiasc ce
nevoie am eu de asta? Ar fi mai confortabil s-o sar. Dar uite c nu pot.
Ei se obisnuiser cu o literatur care se teme s ating fie si numai o chestiune, iar literatura care,
dimpotriv, se teme s omit fie si numai o chestiune este ca un colier care-i roade la gt.
Dar propunerea si-a formulat-o Zaks ntr-un mod foarte diplomatic:
Dac ne punem nainte de vreme contra romanului, nseamn c-1 distrugem.
El este pentru roman, da, pentru! de aceea tine el s-i suceasc gtul chiar aici, la redactie!
Dar A.T. cunostea bine aceste viraje ale redactorilor!
129
Trebuie s-ti stpnesti teama! i-a spus el lui Zaks pe un ton de povat.
Laksin s-a exprimat cu mult bunvoint, dar mi revd acum notitele privind aceast dezbatere (le
luasem cu toat viteza degetelor mele pe parcursul sedintei, nu m ocupam dect de asta), si tinnd cont
de faptul c nsemnrile mele de acum snt destul de stufoase, nu vd ce ar fi meritat s extrag de acolo.
Laksin s-a alturat punctului de vedere al lui Tvardovski si n privinta ntregului roman, si n privinta
capitolelor despre Stalin: s le suprimi este cu neputint. Dar el se multumi s spun, anume n acelasi
spirit, c mpunsturile jurnalistice tind oarecum s se detaseze din textura general a romanului.
Tvardovski l ntrerupse pe loc:
Ehei, fii mai atent! Astea snt trsturile stilului lui! Iat ce fel de redactor stia el s fie!
Mariamov a rostit cteva cuvinte binevoitoare el se ralie, lud, adug c nu vede o subminare a
principiilor.
si ce gndeste comisarul? ntreb Tvardovski cu precautie. De cte ori, pentru cte manuscrise nu se
alturase el prerii acestui comisar nainte de a-si fi format o prere a lui, ba chiar mpreun cu el si-o si
forma! dar, n prezent, tonul lsa deja s se nteleag c lui Dementiev i va fi greu s intre n disput.
si Dementiev nu se angaja n acea lupt corp la corp pe care o asteptam eu. Deprimat cum era, el ncepu
chiar ca atare:
n detalii concrete n-am s intru... Mi-e greu s-mi adun ideile. .. (ole, cu experienta lui de zeci de ori
mai mare!...) A da sfaturi unui asa de mare artist, risti s devii penibil... Cronica, uneori, este la limita
pamfletului, a foiletonului...
Tvardovski: Dar la Tolstoi nu se ntmpl asta?
Dementiev: .,.. dar este scris la modul gigantic, desigur... Capitolele despre Stalin s fie comprimate
ntr-unul singur... Dac noi existm pe lumea asta, dac n-am renuntat s gndim si s trim experientele
vietii romanul ne las prad ndoielii si descurajrii.. . Amar, greu, strivitor adevr... cnd ai n buzunar
carnetul de partid...
Tvardovski: si nu numai n buzunar!
Dementiev: .. .ncepi s-1 pipi (carnetul)... Acest adevr era asa de adnc nct, obiectiv sau subiectiv,
depseste limitele cultului personalittii... Arta si literatura reprezint o mare valoare, dar nu cea mai
mare. (Sublinierea meaA.S. Pentru redactorii unei re-
130
viste literare, oare dictatura proletariatului nu este mai pretioas?)... ncepem s nu mai ntelegem nimic:
de hatrul crei cauze s-a fcut revolutia! (Iat-1 remontat! s-a ridicat n picioare! si trece la atac!...) n
plan filozofic, autorul nu rspunde la ntrebarea: ce-i de fcut1? S fii cumsecade si atta tot? (M
mpingea s m expun cu pieptul dezgolit.) Tvardovski: Asta o spune si Camus. Dar aici este vorba de
un roman rus. Dementiev: Dostoievski si Tolstoi rspund la ntrebrile pe care le pun, dar Soljenitn nu
rspunde...
Tvardovski: La ce s rspund, cum va fi cu livrarea de carne si lapte?...
Dementiev: Deocamdat, cred... Eu nu nteleg nc nimic...
nc unul care nu ntelege!... S-a asezat din nou. Le-a nchis gura seful!... n momentul acela, Mariamov
si Zaks ncepur s-si sopteasc ceva: A.T. i bombni: Ce v soptiti acolo? Ar fi mai bine s facem un
ocoli Dementiev era asa de emotionat nct se crezu vizat: Eu nu soptesc..."
Cu totul surprinztor, Dementiev reveni n linia nti a dezbaterii:
Autorul n-ar putea s fie mai bun cu oamenii si cu viata?
Ulterior, mi se va face acest repros nu o dat: dumneata nu esti bun de vreme ce nu esti indulgent cu
Rusanov, nici cu Makarghin, nici cu Volkov, nici cu greselile trecutului nostru, nici cu viciile Sistemului
nostru. (Parc ei au fost buni cu noi!...) Asta e, el nu iubeste poporul\ se spunea cu indignare la
seminariile destinate exclusiv agitatorilor, cnd regimul i-a asmutit asupra mea n 1966.
Dar si nainte m biciuiser si pe mine si pe Ivan Denisovici si mai ales pe nefericita mea Matrion pe
motiv c sntem prea bu-nuti", bunuti fr discernmnt", c nu poti fi bun cu toti cei din jurul tu (de fapt,
ei nu erau buni cu noi!), c buntatea fat de ru nu face dect s sporeasc rul din lume. (Mult vreme,
Oktiabr, n prostia ei, si-a trimis sgetile spre fantasma adeptului nempo-trivirii la ru", n ideea c
loveste n mine.)
si toate astea la un loc? Toate astea la un loc se cheam dialectic.
Dup membrii redactiei, mi s-a dat mie cuvntul. Mi-am exprimat uimirea c unii membri ai redactiei au
impresia c romanul meu nu vizeaz cultul personalittii, acest fenomen cu foarte multe ramificatii si ale
crui rdcini nc n-au fost extirpate, ci societatea noastr care se nzdrveneste vznd cu ochii, sau
chiar nsesi ideile comunismului. Totusi cazul, desigur, rmnea dificil. Redactiei i
131
apartinea alegerea, nu mie: romanul l scrisesem deja, si nu mai aveam nimic de ales. Dar redactia, am
mai spus eu, a fcut dou sau trei ncercri nereusite de a transa n acest sens si, iertat s fiu pentru
lipsa de tact, s-a transformat n ceva de genul Znamia si Moskva.
Am avut aceast impertinent. Dar Tvardovski, n dispozitia generoas fat de mine, nu s-a suprat nici
de data aceasta si n-a dat nimnui prilejul s se supere, declarnd c, de fapt, eu le fcusem un
compliment: ei erau mai presus de acele reviste.
Pe tot parcursul dezbaterii el urmrise si reusise s le smulg redactorilor acordul pentru romanul meu si
acum conchidea cu mare satisfactie:
Este extraordinar de plcut c, pentru prima dat (?) nimeni n-a rmas deoparte: si eu, m rog, nu
chiar ca prostul, am stat la locul meu si am tcut mlc. (Este tocmai ceea ce toti ncercaser s fac!...)
Acum c solohov este acoperit de decoratii, oamenii au uitat c eroul lui nu este emul nostru, si c la el
partidul nu este reprezentat dect de niste indivizi antipatici. Pe Donul linistit pune problema: ct l cost pe
om revolutia? Romanul pe care-1 examinm pune si el o alt problem: ct l cost pe om socialismul, iar
acest pret, omul l poate plti? Continutul romanului nu se contrapune socialismului, numai c duce lips
de acea claritate pe care am fi dorit-o. Rzboiul" este prezentat aici n chip exhaustiv, dar pacea", bunul
cel mai de pret din acei ani, este trecut cu vederea. Unde este deci creatia istoric a maselor?... Dorinta
mea modest, ca simplu cititor: viata aceea, dac ar putea s se arate un pic, fie si ca o margine de
auror! S lumineze acea margine de cer numai att ct ar permite autorul...
Vai, eu nu aveam nimic n plus de luminat. Socoteam c si asa le-am artat un orizont nsorit, am scos
acutul subiect atomic" care-si avusese un corespondent real si 1-am nlocuit cu unul medicinal" dintr-un
film sovietic de succes n acei ani.
Dar, n aceast clip, una dintre cele mai importante din viata sa de redactor, nici Tvardovski n-a mai
insistat n nici o privint:
De altfel, dac Tolstoi s-ar fi situat pe platforma PMSDR1, oare de la el am fi primit mai mult?
1 Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia, partid marxist care avea s se scindeze ulterior n
mensevici si bolsevici. (N.t.)
132
n aceleasi zile, la insistenta lui Laskin, s-a ncheiat cu mine contractul pentru roman (precautul Zaks s-a
rzgndit, a reintrat n cochilia lui si ntr-un fel a reusit s se eschiveze: si-a aruncat asupra lui Tvardovski
obligatia de a-si pune semntura).*
si ntr-o tar normal, ce mai era de asteptat din momentul acela? S se trimit romanul la tipar si-atta
tot. La noi, ns, decizia unei redactii era zero, neant. Acum era momentul s-ti bati capul: cum s
procedezi?
Dar, n afar de obisnuita transmitere spre cioprtire cenzurii, ce putea s fac A.T. cu textul? S i-1
trimit nc o dat aceluiasi Lebedev? Cred, zicea A.T., c dac i s-o nzri nu stiu ce n roman,
Lebedev nu se va clinti... Nu-i convine nici lui"...
Lebedev, se ntelege, nu s-a clintit, si nici romanul nu s-a clintit, n naivitatea mea mi nchipuiam c, n
cearta lor ideologic cu chinezii, orice arm le va fi de ajutor, si c si capitolele mele despre Stalin o s
vin la tanc, cu att mai mult cu ct Stalin va fi acum spunit nu de CC, ci de un scriitor oarecare. Dar era
august 1964 si, probabil, Lebedev simtea deja c pmntul ncepea s se clatine sub picioarele sefului
su. Desigur, nu o dat se caise el c-si ptase reputatia din cauza mea.
Ca s sondeze terenul, A.T. i-a dat numai un sfert de roman, spunnd: Prima parte. La celelalte
lucreaz."
ntmplarea a fcut ca acum s se produc o ciocnire ntre A.T. si Lebedev din cauza lui Ehrenburg.
Polikarpov (sectia cultur" a CC) si Lebedev voiau ca Tvardovski s refuze n nume propriu ultima parte
a memoriilor lui Ehrenburg, adic acestea s nu fie interzise de cenzur", ci refuzate de redactie". A.T.
le-a rspuns cu demnitate: Nu eu 1-am fcut laureat, si deputat, si lupttor pentru pace. n general, nu
snt un admirator al lui. Dar din moment ce este si laureat, si deputat, si cunoscut n toat lumea, si trecut
de saptezeci de ani, nseamn c trebuie publicat orice ar scrie."
* Tot n aceleasi zile, M.A. Lifsit, un ortodox care, ani de zile, avusese o influent foarte puternic asupra
lui Tvardovski, a dat o recenzie scris asupra romanului meu. Recenzia anticipa acei nori ai criticii care s-
ar ngrmdi deasupra romanului, dac ar fi publicat, si poate n parte 1-a fcut pe Tvardovski s sovie.
A trebuit s m apr n scris ca s contracarez un asemenea efect asupra poetului.
133
Din cauza capitolelor romanului meu, atmosfera s-a ncins si mai tare. Lebedev le-a declarat calomnioase
la adresa regimului sovietic. A.T. a cerut explicatii. Lebedev a rspuns printr-un unic exemplu: Oare
ntmpltor ministerele noastre lucrau noaptea? si nc asta ele joac dame.. .*" si adug un sfat:
Ascundeti romanul ct mai departe, ca s nu-1 vad nimeni." Rspunsul lui A.T. a fost ferm: Vladimir
Semionovici, nu v mai recunosc. Este asa mult de cnd tratam mpreun, dumneavoastr si cu mine,
acest gen de recenzii si recenzenti?" Lebedev: Ah, dac ati sti cine este nemultumit astzi si regret c
Ivan Denisovici a fost publicat!"
(Din alte surse demne de ncredere: sotia lui Hrusciov se plngea unui general n retragere: Ah, dac ati
sti ce neplceri am avut din cauza lui Soljenitn! S-a terminat, noi nu ne mai bgm n afacerea asta!")
Se spune c minunea nu trece de dou ori pe aceeasi crare. S i se reproseze lui Lebedev c s-a
lepdat de aceast cauz? Nu e mai just s fie admirat pentru ndrzneala pe care a avut-o prima
dat?**
Cu aceasta s-a sfrsit evolutia" Cercului. Trebuie spus totusi c n programul pe 1965 Tvardovski a avut
curajul s anunte c eu lucram la un mare roman pentru revist".
* Cu foarte putin vreme n urm mi s-a spus c Lebedev fcuse parte din Ceka. Fcnd socoteala anilor,
asta era sub Stalin. Atunci, desigur, ei nu jucau dame.
" Dup cderea lui Hrusciov, Lebedev, n virtutea noii rspunderi colective a cercurilor conductoare, nu
si-a pierdut dect functiile, dar n-a fost azvrlit n anonimat si n-a srcit. K.I. Ciukovski 1-a ntlnit n 1965
la sanatoriul de la Barviha. Fostul boier de snge" scria niste memorii si i-a spus lui Ciukovski c el
respinge toate inexactittile mele referitoare la viata de familie a lui Stalin (capitolele mele l deranjaser
totusi). El mi-a mai trimis urri de Anul Nou 1966, ceea ce m-a frapat, ntruct eram pe punctul de a fi
arestat (oare s nu fi stiut chestia asta?), i parvenise zvonul c m-am certat cu Tvardovski si m
ndemna s m mpac. Mi-era mare lehamite la data aceea si n-am pus pret pe gestul lui, gest poate
dezinteresat n modul cel mai sincer. Ulterior, n-am mai avut nici un contact nici cu Tvardovski. si de
curnd am aflat c tocmai n acel an, 1966, Lebedev a murit la nici cincizeci de ani. La nmormntarea
fostului consilier atotputernic, nu a venit nimeni de la CC, nimeni de la partid, nimeni din partea scriitorilor,
doar Tvardovski. Mi-1 imaginez cu silueta lui viguroas, cu spatele su lat, nclinndu-se spre sicriul
micului Lebedev.
134
Voiam s tac si s scriu, voiam s-mi scutesc scrierile de niste crri asa de ntortocheate, dar nu m
puteam abtine. Pentru c era greu de priceput sensul real al conjuncturii si linia de urmat: si dac ratam o
ocazie? Cu textul Luminrii n vnt am fcut turul ctorva teatre, dar piesa n-a avut succes la regizori. si
apoi, n primvara lui 1964, abtndu-m de la tactica mea de prudent, pur si simplu printr-un impuls de
moment, mi-am dat Frmele pe mna ctorva persoane, punndu-le n vedere c puteau s nu le
ascund, dar s nu le difuzeze dect printre oameni de bine".
Aceste Frime, dimpotriv, au avut un mare succes. Ele s-au rs-pndit foarte repede n sute de
exemplare si au ajuns pn-n provincie. Pentru mine, mai surprinztor dect toate era faptul c o pledoarie
sincer pentru credint era primit cu cldur de ctre intelectualitate. (Rmsese chiar asa de mult n
urm vremea cnd o asemenea atitudine scandaliza n asa msur nct ar fi subminat orice reputatie
literar?) Samizdatul a contribuit de minune la difuzarea Frmelor si a reprezentat o iesire destul de
isteat pentru un scriitor pe care autorittile deciseser s-1 interzic. Difuzarea Frmelor a fost asa de
ampl nct dup o jumtate de an, n toamna lui 1964, ele apreau n Gr ani', lucru pe care eu si Novi
mir 1-am aflat din scrisoarea unei rusoaice din emigratie.
Pentru Tvardovski, aceast rspndire ilegal a scrierilor mele, fie ele si cele mai mrunte (si deja
respinse de el!), era dureros de neplcut: era vorba aici si de gelozia de a vedea ceva de-al meu
facndu-si drum fr aprobarea lui de redactor si de temerea c acest fapt ar putea s-i strice" romanului
si, n general, activittii mele literare legale (si ce alt ru mai putea s provoace?...) si iat ct era de
schimbtor si cte fatete existau n el: nu demult se ntrecea pe sine n efortul de a promova opera lipsit
de orice sans care era romanul meu, si iat c acum, dezgustat, punea ntrebri referitoare la una dintre
Frmele mele pe care o citise mpotriva vointei sale (cercul reunit la dacea sa de la Pahra l fortase s-o
citeasc, lucru pe care poetul 1-a fcut aproape cu repulsie difuzarea nc o dat i scpa!):
Creator, si cu liter mare? Ce-i asta?...
1 Revist de literatur, art, stiint si gndire socio-politic a emigratiei. Se publica n limba rus la
Frankfurt pe Main. {N.t.)
135
Dar nssi stirea c Frmele au fost publicate peste hotare 1-a lovit ca un trsnet. Cei cu acces la ghidul
cenzorului aflau cu groaz ce oribil revist antisovietic era acest Grani. (Ghidul ns nu spunea nimic
despre calitatea articolelor despre Dostoievski, despre Losski, care apreau acolo...) De altminteri, o
jumtate de an le-a trebuit Frmelor ca s ajung n Europa, si cu ncetineala instantelor noastre si pn
s se dezmeticeasc au trecut nc opt luni pn s se raporteze despre cele ntmplate...
Dar ntre timp a avut loc mica revolutie din octombrie" 1-au debarcat pe Nikita. Au fost zile de
neliniste. Nu m asteptam la o asemenea formul de simpl lovitur de stat", dimpotriv, m pregtisem
pentru eventualitatea mortii lui Hrusciov. Promovat de acest om si numai de el, numai prin el si numai prin
el m mentineam si eu? Dup cderea lui, nu m astepta si pe mine o prbusire rsuntoarei Temeri
firesti pentru un fost locatar vesnic hituit al lagrului; cu sigurant nu eram n stare nici s-mi fac o
idee despre pozitia mea: o fi solid, o fi slab? Silentios si inert pn la destituirea lui Hrusciov,
intentionam acum s devin si mai silentios si mai inert. Primul meu reflex a fost s merg de urgent la
Tvardovski, la noua lui dacea. Intrasem n panic, el era foarte bine dispus. Pentru el, hotrrea plenarei
CC era just nu numai din punct de vedere administrativ, ci si din cel moral. De vreme ce plenara CC a
considerat c e cazul s-1 destituie pe Hrusciov, nseamn c ntr-a-devr experimentele acestuia nu mai
puteau fi suportate. Cu doi ani n urm, A.T. deborda de entuziasm la gndul c ne conduce un
asemenea om". Acum i gsea noii conduceri laturi extrem de promittoare (sus i se vorbise cu
amabilitate"). Trebuie de altfel s recunoastem c n ultimele luni ale domniei lui Hrusciov, viata devenise
insuportabil pentru Tvardovski. Uneori, simplu ca bun ziua, nu mai vedea cum o s reziste revista.
Moskva putea s-i publice pe Bunin (tocat mrunt), pe Mandelstam, pe Vertinski; Novi mir, pe nimeni,
nimic, si chiar Romanul teatral al lui Bulgakov fusese blocat doi ani de zile pentru a nu-i jigni pe cei de
la MHAT". Ar trebui o povestire din care s transpar fidelitatea dumitale fat de stat si de partid"
mi-a spus el trist, fr ca aceasta s fie ctusi de putin o rugminte.
Venisem cu un proiect destul de marcat de panic: s nlocuim acest roman cu altul. Porneam de la
premisa c momentan Cercul nu era cunoscut dect lui Lebedev, care pierduse puterea. Urma ca
136
l
eu s fac n asa fel ca acest roman s dispar din seiful revistei si, n schimb, s dau ct mai repede
Pavilionul cancerosilor, care va fi considerat ca acelasi roman", numai c rebotezat de autor. M
temeam c ntr-o bun zi o s vin s verifice seiful lui Novi mir, o s-mi ia romanul si eu si cu
Tvardovski o s ne ducem de-a berbeleacul pn-n fundul iadului. Acum consideram c am comis o mare
nechibzuint atunci cnd mi-am scos romanul din subteran si 1-am dat spre lectur redactiei. Acum m
frmntam n cutarea unei solutii: cum s m lipesc de pmnt ca s devin inobservabil, cum s m
camuflez mpramutnd din nou culoarea cenusie. Cum s reiau ca altdat lucrul, n liniste, la masa mea
de scris, spunnd adio editurilor de tot felul?
Dar eu nc nu prea l ntelegeam pe Tvardovski, de vreme ce-i propuneam o asemenea aventur de
detinut care vrea s evadeze din lagr. El avea o stim prea mare si pentru revista sa si pentru postul
su ca s adopte metoda ascunztorii" si a substituirii. si apoi ce s ascunzi, dac n roman nu este
nimic mpotriva ideii comunismului", asa cum am czut de acord la sedinta de redactie?.. . Totusi nu
puteam eu acum s dau napoi: nu ati nteles mare lucru! Pericolul este mult mai mare!
A.T. se temea de altceva; nc din var m sonda, ncruntnd sprn-cenele: nu cumva romanul circul pe
sub mn? Circul zvonul c lumea l citeste", m punea el n gard pentru orice eventualitate. El ar fi
vzut n aceasta o trdare miseleasc din partea mea. Romanului i se baraser toate drumurile, poate c
ani de zile va r-mne ncremenit acolo unde se afl, dar eu, autorul, s nu ndrznesc s-1 dau cuiva s-
1 citeasc. Asa ntelegea A.T. contractul meu cu revista.
De altminteri, n asteptarea represaliilor, nici mie nu-mi mai ardea de difuzare.
Mazilirea lui Hrusciov m-a costat un set complet al scrierilor mele: era vorba de al doilea depozit integral
(din cele dou) pe care-1 aveam undeva, departe de Moscova. Depozitarul (N.I. Zubov) avea de la mine
dezlegare ca n caz de pericol s ard totul. Cderea lui Hrusciov, fireste, i s-a prut a constitui un
asemenea pericol (ntr-un fund de provincie, nu-ti dai seama). Ce si-o fi zis: mare rsturnare, o s
nceap perchezitii si arestri n mas. si a ars totul. La drept vorbind, mi fceam cte trei sau patru copii
din tot ce scriam, numai
137
din Banchetul nvingtorilor aveam doar dou copii, si acum rmsesem doar cu una, la Moscova.
Cderea lui Hrusciov ns m-a determinat s-mi pun lucrurile la loc sigur: ele se gseau aici, cu sabia
confiscrii deasupra lor. Chiar n acea lun a lui octombrie am expediat n Occident, cu strngere de
inim, Primul cerc (a fost un succes). O imens usurare. Acum n-aveti dect s m mpuscati!
Totusi, rsturnarea lui Hrusciov a fost pentru mine si o mic binefacere mic, aproape fantomatic.
Aceasta nu se va manifesta imediat, ci mult mai trziu, dar se va manifesta: plecarea lui Hrusciov m
scutea de datoria mea de onoare. Ridicat de Hrusciov, eu, ct ar fi fost el la putere, n-as fi avut o
adevrat libertate de actiune, ar fi trebuit s-i art recunostint lui si lui Lebedev, desi acest cu-vnt sun
ridicol n gura unui fost detinut, s-i art simpla recunostint omeneasc de care nu te poate dispensa
nici un motiv politic. Eliberat acum de aceast protectie (dar fusese o protectie?), m eliberam si de
datoria de recunostint.
Credeam c vor veni zile mai bune, c mi-era scris s le apuc si eu si c va sosi o epoc a deplinei
transparente. Deocamdat mi alesesem pentru ani de zile calea tcerii si a muncii ascunse, mi
propuneam, pe ct posibil, s nu fac nici cel mai mic gest public, s m fac uitat (o, dac m-ar uita!...). S
renunt la orice ncercare de a m face publicat. Partea mea s fie scrisul, numai scrisul. Oare e ru
asa?... Mi se prea o conduit nteleapt. Dar, n realitate, era o autodistrugere.
O jumtate de an dup aceea n-am mai dat nici pe la Novi mir, nu aveam ce s fac acolo. Toat iarna
19641965, treburile mi-au mers bine, am lucrat cu mare spor la Arhipelag, materiale de la fosti detinuti
aveam acum din belsug. Fortnd mersul destinului, recupernd omisiunile unei jumtti de secol, am dat o
rait prin regiunea Tambov ca s adun frnturi de informatii despre tranii rsculati pe care chiar
descendentii si apropiatii lor, bine ndoctrinati, i numeau banditi.
Altor persecutii, n definitiv, n-am fost supus. Mi se pusese un clus n gur sub Hrusciov, nu mi se va mai
pune nc unul.
si din nou m-am destins, am renceput s triesc ca unul deasupra cruia nu planeaz nici o amenintare;
m gndeam s m mut laObninsk. n mprejurimile acestui oras din regiunea Kaluga, pe malul rului Istia,
aproape de satul Rojdestvo, mi-am cumprat o
138
parcel de grdin. Eram n mare zor s scriu si Arhipelagul si s ncep R-17.
De altfel, noua conducere se distingea, n generai, printr-o mare circumspectie si foarte lent decidea sau
schimba ceva. Numai n aprilie 1965 la Aghitprop"1 sau cum i-o fi zicnd, a aprut un sef nou, Diomicev.
Tvardovski traversa atunci o lung perioad de depresiune la spital si la sanatoriu (metod pur ruseasc!
Din ncrctura cea mai tenebroas, din tensiunea, din necazurile muncii lui de redactor, el putea, pe o
imposibil ax de coordonate alcoolice, s treac, pentru dou sau trei sptmni si de data aceasta
pentru dou luni, ntr-un univers, inexistent pentru colaboratorii si functionarii si, dar pentru el pe deplin
real, si de acolo s se ntoarc cu trupul bolnav, dar cu sufletul odihnit). Abia n iulie a fost primit
Tvardovski n prima sa audient la Diomicev. Audienta s-a desfsurat ntr-o atmosfer de cordialitate, si
Diomicev si-a exprimat dorinta de a-1 ntlni si pe acest Soljenitn. Unde s m gseasc, Tvardovski nu
stia, si nu a promis nimic, dar chiar n ziua aceea ceva irezistibil m mpingea spre Novi mir s mai
spun cineva c nu exist telepatie. De la redactie, A.T. a primit imediat legtura telefonic si mi-a fixat
audient pentru a doua zi, 17 iulie.
Aproape toti redactorii se adunaser n cabinetul lui Tvardovski. De mult nu-i mai vzusem laolalt. M-am
simtit strin si m-am plictisit printre ei. Eu aveam n cap Arhipelagul si Tambovul lui 1921, si ei mi cereau
n cor o mic povestire care s poat trece", pentru c, vezi Doamne, publicarea a ceva" de-al meu,
dup o ntrerupere de doi ani (si n semn de loialitate fat de noua Conducere) era acum foarte
important.
Pentru ei si pentru loialul Novi mir, desigur, da. Dar pentru mine, o mic povestioar care s poat
trece" ar fi fost ca o pat pe numele meu, ca o suflur ntr-un metal turnat, ca o carie ntr-o msea. Forta
pozitiei mele rezida n faptul c de numele meu nu se lega nici un compromis si aceast puritate trebuia
s-o pstrez, chiar dac ar fi fost s tac nc zece ani.
Ei au insistat de asemenea toti (urmndu-1, ce-i drept, n privinta aceasta pe Tvardovski; era frapant la ei
acest zel unanim n a sustine n toate fleacurile prerea sefului) ca n vederea vizitei de a doua zi s-mi
rad barba pe care mi-o lsasem de ctva timp. Scrii-
1 Directia central de agitatie si propagand. (N.t.)
139
tor ras independent si fr de partid, mergnd s se prezinte sefului Aghitpropului de partid (dar n ce
problem, la drept vorbind? de ce?), era musai s-mi fac aceast min impersonal, care era de rigoare
n aparatul de partid. si cu atta seriozitate s-au apucat s m conving de chestia asta nct ai fi putut
crede c redactia treab mai serioas nici c avea. De trei, de patru ori m-am eschivat (binenteles, fr
s amestec direct aparatul de partid n motivarea atitudinii mele) atunci ei au nceput s-mi cear s
nu m duc ca un flusturatic n cmas cu guler deschis si mbrcat peste pantaloni, ci n costum negru,
cu cravat si asta n luna lui cuptor! (Desigur, nu m-am conformat cererii lor.)
Am ncercat s stau de vorb ntre patru ochi cu A.T. aiurea, nimic. El plutea, chiar simtea c zboar
cnd se gndea ct de amabil 1-a primit Diomicev si spera foarte mult c vizita mea de a doua zi va duce
la ntrirea pozitiei mele, dar si a revistei Novi mir.
Mergnd la ntlnire, mi-am propus s fac ca aceast coexistent indecis s dureze ct mai mult. Eu nu
prezint pentru voi nici un pericol si lsati-m n pace. Eu lucrez ncet, nu am aproape nici un material
scris, afar de ceea ce este deja publicat si de ceea ce se afl la redactie. si, la urma urmei, snt
matematician si snt gata s m ntorc la aceast meserie, de vreme ce literatura nu m mai hrneste.
Acesta era stilul obisnuit, de foarte veche traditie, aceasta era perdeaua de fum" tras de unul
familiarizat cu lagrul; si treaba a mers de minune- La nceput foarte circumspect, suspicios, Diomicev, pe
parcursul acestei conversatii de dou ore, a devenit mai cordial cu mine si a luat de bune toate cte i le
spusesem, n vocea lui voalat lipsea complet simtul realittii, dar spre sfirsitul convorbirii acesta se
dovedi a fi prezent printr-o destindere a atmosferei. El avea o figur extrem de stears si un limbaj
frust.
Era epoca n care deja ncepea s se reverse acea calomnie de la tribun", calomnie pe care ntr-o
societate deschis nimeni nu si-ar permite o, pentru c acuzatul poate totdeauna s se apere contra
ei, dar care, n societatea noastr nchis, este inatacabil si distrugtoare, n privinta aceasta, presa
noastr pstreaz tcere (ca s nu atrag atentia Occidentului asupra persecutiilor), n timp ce n
sedintele si instructajele ce se tin cu usile nchise, oratorii, la un semn al prezidiului, debiteaz, cu
sententiozitate si aplomb, orice minciun despre persoana indezirabil. Cel interesat nu numai
140
c nu are acces la acele sedinte si instructaje si deci nu se poate apra, dar mult vreme nici nu stie
unde si ce s-a vorbit despre el; el se afl pur si simplu ncercuit de zidul nenduplecatei calomnii.
nc nu se cnta dect preludiul acestei calomnii, forma acesteia nc nu se deslusea, dar deja se spusese
c mi-am trdat patria, c am fost fcut prizonier, c am lucrat pentru politia dusmanului. S intentez un
proces? Dar calomniatorii erau prea numerosi si ocupau posturi oficiale.
Diomicev m privea cu o severitate comptimitoare, cu un ochi si mai comptimitor si reprobator (cellalt
ochi nu era sut la sut normal).
Lund eu nsumi conducerea conversatiei, m-am apucat s rspund la o critic aprut n ziare pe
marginea Casei Matrionei. Ce stupid repros gazetresc: de ce n-am mers 20 de kilometri mai ncolo, ca
s pot arta un colhoz fruntas?* dar eu nu snt ziarist, ci cadru didactic si lucrez acolo unde am fost
repartizat. si apoi ce este exagerat n tabloul pe care-1 fac eu colhozului, dac Izvestia, bestelindu-m, a
confirmat ea nssi c nu numai satul Matrionei, ci tot ansamblul colhozurilor, si nu numai n 1953, ci si
zece ani mai trziu, este nc n situatia de a nu recolta nici mcar atta gru ct bag n pmnf! Frumoas
agricultur, n-am ce zice, o ntreprindere bazat pe putrezirea griului de smnt!... Ce e cu tipul femeii
dezinteresate care lucreaz gratuit fie pentru colhoz, fie pentru vecini? oare nu vrem noi ca toat
lumea s fie dezinteresat?
El continua s tac si eu am pus o ntrebare care nu se cuvine s fie pus de jos n sus:
Snteti de acord cu mine? Sau aveti vreo obiectie? Interpelarea 1-a luat din scurt, el nc nu-si formase
o prere (si
nici nu putea s si-o formeze de capul lui!), argumentele mele nu se potriveau nicicum cu sistemul de
fraze care aveau curs la ei.
Dumneata ntelegi totdeauna ce si pentru ce scrii? ntreb el deprtndu-se de subiect.
Usurel!... Eu, de bun seam, nteleg totdeauna; n privinta aceasta snt suficient de corupt de traditia
literar rus. Dar e de-
* Criticii nici nu au remarcat c eu mentionasem: presedintele de-alturi", care-si salvase colhozul de la
faliment facnd specul cu pdurile aluzie la acelasi Gorskov pe care criticul mi-1 ddea ca exemplu.
141
vreme s vorbesc despre asta. Cu pasi precauti m angajez pe un drum alunecos:
Depinde n care lucruri. Pentru folosul cauzei, acolo, da: afirm valoarea convingerilor la tineri;
aminteste c trebuie construit comunismul mai nti n om si apoi n piatr. Krecetovka are intentia clar
de a demonstra c, iat, crimele nu snt imputabile numai unui anumit numr limitat de rufctori
nveterati, ci ele pot fi svrsite si de oamenii cei mai puri si mai buni si c rul trebuie combtut n el
nsusi. (De altminteri, Diomicev a spus mai trziu c el nu citise nici Folosul cauzei, nici Krecetovka si c
nu era pregtit pentru aceast discutie cu mine.) Dar n Matriona si n Deni-sovici, eu... mergeam pur si
simplu n urma personajelor. Nu-mi fixasem nici un scop.
(Acest personaj avea s devin n ochii lui cheia convorbirii noastre, n mai multe rnduri, n interventii
publice, avea s povesteasc, mereu cu aceleasi cuvinte, cum m-a strns el cu usa cu ntrebarea: de ce
scriu? si cum eu n-am fost n stare s fac altceva dect s repet argumentul perimat si deja dat la rebut de
literatura realismului socialisteu merg n urma personajelor". Dar personajele trebuie s mearg n
urma autorului...)
Plednd pentru Denisovici, eu am fcut un dubleu: o lovitur dat crtuliei lui Diakov1 (intelectual de nalt
clas, acesta, dar de ce nu contribuie si el cu mici crmizi la construirea socialismului? De ce, timp de
cinci ani, n-a fcut dect s curete copaci de ramurile nefolositoare, treab pe care niste femei o fac ntr-o
jumtate de or?...) si o lovitur dat povestirilor lui G. selest2 (cum putea eroul su preferat s-1
conspecteze pe Lenin si n acelasi timp s le ia pinea si mncarea celor care trudeau din greu?). Dar
Diomicev nu gsea condamnabil conduita btrnului comunist al lui selest, dimpotriv, se grbi s-mi
replice:
Dar Ivan Denisovici n-a sterpelit o portie n plus de casa?
Dar e Ivan Denisovici! El n-a ajuns la conditia de intelectual, nu-1 conspecteaz pe Lenin! Pe el 1-a
stricat lagrul! si noi l pln-gem pentru c nu stie dect s se bat pentru ratia sa.
1 Povestire t'sspre cele trite de mine. Amintirile din lagr ale unui membru al PC si victim n 1949 a
represiunii staliniste; publicate n 1964.
2 Pepita. (N. t.)
142
Da, a spus, plin de important, Diomicev. Ar fi fcut bine s plece urechea la oamenii constienti de
acolo, care ar fi putut s-i explice sensul cuvintelor care se produceau...
(si tu, tu unde erai cu explicatiile tale cnd se produceau aceste evenimente? si ce-ati fi fcut voi cu
aceast biat nuvel, dac eu atunci v-as fi explicat totul?...)
Eu: Pentru a cuprinde problema lagrelor n toat amploarea ei, ar trebui nc o carte. Dar (pe un ton
expresiv) nu stiu, este oare necesar?
El: Nu este necesar! Nu trebuie s mai vorbim despre lagre! Este un subiect apstor si neplcut.
Repetnd c nu dezavuam nimic din ceea ce scrisesem si c as scrie exact acelasi lucru dac ar fi s-1
refac, eu ncercam s-i mprtsesc preocuprile mele: c lucrez foarte ncet si c de aceea m gndesc
s m ntorc la matematic (ideea aceasta a primit-o fr umbr de ngrijorare pentru destinul literaturii
noastre nationale); c snt foarte nemultumit de productiile mele si c adesea distrug ceea ce am scris.
Am s v spun dincolo de orice modestie: as vrea ca operele mele s triasc douzeci, treizeci si
chiar cincizeci de ani.
El mi iert aceast lips de modestie si-1 cit cu cldur pe Gogol care a ars partea a doua a Sufletelor
moarte.
Da, da. Asa fac si eu. El era foarte multumit.
si n ct timp ati scris Ivan Denisovicil
n ctiva ani, am oftat eu. N-as putea s v spun exact. Eu tot asteptam ntrebarea n legtur cu
Cercul, care mucegia
deja de-un an n seiful lui Novi mir. Asteptam ntrebarea referitoare la Frmele, publicate n Occident.
Dar seful Aghitpropului nu stia nimic despre acestea.
n aceast atmosfer de sinceritate reciproc i-am destinuit planurile mele intime de creatie: Pavilionul
cancerosilor.
Titlul nu este prea sumbru?
Deocamdat este provizoriu. Va fi vorba despre meseria de medic. si despre mobilizarea sufletului
mpotriva mortii. Cu kazahi si uzbeci.
si nu va fi o carte prea pesimist? se nelinisti el totusi. Nu-u!
Dar dumneavoastr, n general, smteti pesimist sau optimist?
143
Eu snt un optimist incorijibil, oare nu se vede asta dup Ivan Denisovicil
Mi-a enumerat ceea ce trebuie evitat, ceea ce nu vrea partidul s apar n operele literare (aceste
amnunte erau foarte precise, deja pregtite n capul lui):
1) pesimismul; 2) nnegrirea; 3) sgeti ascunse.
(Am rmas uimit: punctul trei era exprimat asa de exact nct prea s m vizeze direct. As fi vrut s stiu
care dintre ei gsise formula...)
Am trecut peste sgetile ascunse", dar n legtur cu nnegrirea" voiam precizri. Iat, de exemplu,
mujicii din Bogucearovo, care nu permit evacuarea printesei Mria (si care, ei nsisi, l asteapt fr
ndoial pe Napoleon)1 este aceasta o nnegrire a rzboiului pentru aprarea patriei sau nu?
Dar se vedea c Diomicev nu citise aceast carte si disputa esua. Totusi, conversatia cpta o alur din
ce n ce mai favorabil.
mi place c nu v-ati suprat pe critic si n-ati pus-o la inim, spuse el nu fr o anumit simpatie.
M temeam c o s luati n nume de ru chestia asta.
Eu nu iau nimic n nume de ru, niciodat, nici n clipele cele mai grele.
Pe parcursul convorbirii, n mai multe rnduri si fr s fie nevoie, m coplesi cu elogiile: dumneavoastr
snteti o personalitate puternic", dumneavoastr snteti un mare om", lumea ntreag are ochii atintiti
asupra dumneavoastr". Ei, chiar asa! reactionam eu uimit, exagerati!" (El chiar c exagera: n
Occident, dincolo de moda politic, aproape c nici nu se ntelegea ce e cu mine.)
Da, da, atintiti asupra dumneavoastr si el nsusi rmase vistor. Destinul v-a jucat o fest, dac
pot s m exprim asa.
Din ce n ce mai binevoitor cu mine, ncepu chiar s m consoleze:
Nu toti scriitorii snt recunoscuti n timpul vietii, chiar n epoca sovietic. De pild, Maiakovski.
(Dar si eu vreau asta! s evitm de-acum s ne mai ntlnim, chestiunea s-o raportm n posteritate.)
1 Evocare a romanului Rzboi si pace de L. Tolstoi. tranii nu snt deloc grbiti s-si urmeze stpnii care
fugeau din calea lui Napoleon, cci acesta, cine stie, poate i dezrobea. (N.t.)
144
mi dau seama c snteti ntr-adevr tipul rusului deschis, spuse el bine dispus.
Eu ddeam din cap fr jen. Da, as fi fost asa dac n-as fi fost expediat n Arhipelagul Gulag. As fi fost
asa dac, timp de 48 de ani, mcar o zi nu ne-ati fi mintit dac, timp de 48 de ani, de cnd ati desfiintat
diplomatia secret si nominalizrile secrete, ati fi fost, mcar o zi, cu inima deschis fat de noi.
Eu vd c ntr-adevr snteti un om foarte modest. N-aveti nimic n comun cu Remarque.
Ah, iat deci de ce se temeau ei cu Remarque!... Dar de literatura rus s-au dezvtat s se mai team.
Vom reusi noi s-i facem s-si recapete acest nvt?
Eu, bucuros, am confirmat:
Cu Remarque, nimic n comun.
n sfrsit, dup toate confidentele din partea mea, el m-a considerat demn de o confident si din partea
lui:
n ciuda succeselor noastre, ne aflm ntr-o situatie grea. Trebuie s ducem lupta nu numai n afar, ci
si nuntru. Tineretul este cuprins de nihilism, de mania de a critica totul si unii iresponsabili nu fac dect
s-i mping si iar s-i mping pe calea asta.
Eu n nici un caz! am exclamat cu sinceritate, pentru c indiferenta crescnd a tineretului fat de
problemele generale si majore ale vietii m revolta.
Cu aceast ocazie am descoperit c amndoi ne nscuserm n acelasi an, drept pentru care a propus s
ne amintim de fremttoarea noastr tinerete, care a fost o tinerete de sacrificiu.
(A fost, tovarsi, a fost cndva... Numai c, spre deprimarea noastr, istoria nu se repet, pentru ca din
nou s... Prin asta, ea d totusi dovad de bun gust.)
Am rmas amndoi cu un sentiment de mare satisfactie.
Eu nu i-am cerut nici s m ajute s-mi public o culegere de povestiri, nici s m sprijine n legtur cu
piesele. Principalul rezultat a fost acela c, ntr-un mod cu totul neasteptat, fr efort si fr pregtire, mi-
am ntrit pozitia de lng noii conductori si, acum, puteam s scriu n tihn de-a lungul unui anumit
numr de ani.
Ei n-au mostenit un al doilea Pasternak! spuse, conducndu-m la iesire, secretarul cu agitatia.
Nu, un inginer sau un matematician mediu din secolul al XX-lea nu se va putea obisnui cu vitezele de
broasc testoas cu care acesti
145
domni din Piata Veche se misc pentru a-si strnge informatiile n cadrul propriului lor aparat.' Nu
trecuser dect nou luni de cnd apruser Frmele n Grani, de unde s le stie Diomicev?...
Polikarpov nu le stia dect de-o lun, i le artase lui Tvardovski si ntrebase dac snt ale mele.
Tvardovski rspunsese c el era sigur c majoritatea nu snt ale mele.
Tvardovski, de bun seam, nu le vzuse pe toate, cu toate acestea era sigur c nu erau ale mele! si era
asa de sigur nct, trimi-tndu-m la Diomicev, nici nu a mai amintit de acea convorbire, nu m-a mai
prevenit cci i-as fi spus c toate erau ale mele! Iat deci logica nomenclaturist: inferiorul (eu) n-are
nevoie s stie tot ceea ce stie superiorul (el). si inferiorul (eu) nu putea s fi scris ceva despre care s nu
fi fost ncunostiintat superiorul (el).
Dar, deodat, A.T. afl din ntmplare c revista Semita i skola se pregtea s publice n tar o parte din
aceast serie. Din aceast cauz pe poet aproape c-1 cuprinse panica: pi, le garantase sefilor c
Frmele nu erau scrise de mine! n plus, l rodea invidia: nimeni altcineva (nici mcar eu!) afar de Novi
mir nu avea dreptul s publice operele mele. Ct priveste Frmele, cu trei ani n urm el le catalogase
drept material brut", despre ce publicare putea fi vorba? si, n sfrsit, din moment ce se produsese marele
necaz de a fi publicate n Occident, nsemna c n tar ele nu vor fi publicate niciodat] (Ideea c o
scriere care ti s-a publicat n strintate este pierdut iremediabil si pentru tine, ca autor, reprezint o
umilire, nu 1-a prsit pe Tvardovski niciodat n anii ct 1-am cunoscut. La nceput, la fel de tare i
repugna si samizdatul. El nu recunostea dect editurile deschise, oficiale, care colaboratorilor revistei lui
le erau nchise ca nimnui altcuiva.)
si unde nu m convoc de urgent. Probabil c si Ia alte edituri este asa, dar la Novi mir stiu sigur c asa
este si nu ncetez a m minuna de chestia asta: a fcut autorul ceva ce nu trebuia con-voac-l la
redactie! Autorul, dup cum se vede, este considerat ca prestnd pe lng revista respectiv un serviciu
de interes statal, si, ca n orice alt serviciu de acest gen, el poate fi chemat la ordine de ctre seful su.
Dar, n acel august, n-a fost nimeni s-1 ajute pe Tvardovski s dea de mine. n acea lun a plecat la
Novosibirsk (unde, n treact fie spus, la o ntlnire cu cititorii, cineva i-a pasat un biletel? Este adevrat
c Soljenitn a lucrat pentru Gestapo?").
146

Nu pot s apreciez dect cu aproximatie ntorstura care se pregtea n tara noastr n august-
septembrie 1965. Odat si-odat o s se lumineze toate ungherele istoriei noastre si o s ni se
povesteasc exact ce si cum a fost. Deocamdat se poate spune aproape cu certitudine c, n frunte cu
selepin, zis surik cel de fier", se pregtea o ntoarcere brutal la stalinism. selepin, se spunea, propusese
ca n economie si n administratie s se strng surubul n manier stalinist, problem n care, cic, s-ar
fi ncontrat cu Ko-sghin. Dar n privinta necesittii ca n domeniul ideologiei s se strng surubul, nu s-a
manifestat nici un fel de divergent. selepin propunea s se fac o plecciune n fata ui Mao Tzedun, s
se recunoasc justetea liniei acestuia: n-o s se fac gaur-n cer, n schimb se va realiza regruparea
fortelor. Rationamentul stalinis-tilor era acesta: dac nu n ntoarcerea la Stalin, atunci n ce const
sensul destituirii lui Hrusciov?... si cnd o s trecem la treab? n acea lun de august a fost convocat o
important consftuire n probleme ideologice si s-a proclamat: lupta pentru pace" continu, dar nu
trebuie s-i dezarmm pe oamenii sovietici (ci s-i asmutim fr ncetare mpotriva Occidentului); trebuie
exaltat spiritul combativ, trebuie luptat mpotriva pacifismului; linia noastr general n-are nimic de-a face
cu coexistenta"; singura vin a lui Stalin a fost aceea de a fi desfiintat conducerea colectiv si de a fi
reprimat ilegal cadre sovietice de partid, att si nimic mai mult; nu trebuie s ne temem de cuvintele
msuri administrative"; e timpul s reactualizm conceptul util de dusman al poporului"; spiritul
hotrrilor initiate de Jdanov cu privire la literatur era just; trebuie supravegheat revista Novi mir, de ce
o laud asa de tare burghezia? (Erau referiri si la mine: c am deformat adevrata imagine a lumii
lagrelor, unde au avut de suferit numai comunistii, dusmanii aflndu-se acolo pentru motive bine
ntemeiate.)
n conceptia oamenilor lui selepin, toti acesti pasi trebuiau fcuti n secret. Un prim asemenea pas le-a
reusit la nceputul lui septembrie 1965: arestarea lui Siniavski si Daniel. (O mie de intelectuali" din
Moscova, acesta era numrul de persoane a cror arestare o cereau acolitii lui Semiceastni.)
n acel nceput de septembrie plin de alarme, mi-am pus n gnd s-mi retrag romanul de la Novi mir. ce
stiu eu, or s vin, or s deschid seiful si... Am plnuit totul din timp, trebuia s m grbesc s m dau la
fiind si s m camuflez n spatele matematicii.
147
Pe 6 septembrie m-am dus la dacea lui Tvardovski. L-am gsit cu boala lui n plin recidiv. Cu pasi grei,
a cobort de la primul etaj: n maiou de corp, cu ochii tulburi. Acum mi-ar fi fost greu s m explic cu el
chiar treaz de-ar fi fost, darmite n halul de betie n care era. Pedala numai pe marile lui ofuri, pe toate
celelalte nu le vedea, nu le auzea, nu ie percepea.
Eu mi risc capul pentru dumneata, si dumneata... Evident, nu-mi era greu s-1 nteleg: nu m
deschisesem ctre
el, toat reteaua proiectelor, a calculelor, a demersurilor mele i rmsese ascuns si acum, pe
neasteptate, iesea la lumin.
Din vorbirea lui A.T., confuz, nesistematizabil n jurul unui ax logic, reiesea:
c n-am voie s actionez cum vreau eu, fr s m sftuiesc cu el" (a se citi: fr s-i cer
permisiunea);
c nu ar fi trebuit s acord revistei Semiia i skola dreptul de a publica Frtmele;
si apoi si problema brbii! barba...
Era uimitor ct de mult l obseda barba mea. Imperii se cltinau, capete cdeau si el... barba-n sus, barba-
n jos... De altfel, acum, sincer ca omul la betie, iat-1 explicndu-mi:
Se spune c vrei s te ascunzi...
Cine spune asta? n gura cui v uitati dumneavoastr?
Nu snt obligat s-ti rspund... Se spune: nu poart el barb de florile mrului... Bun procedeu de
trecut frontiera...
Dar cum ajut barba la trecerea frontierei?!
Ei bine, o tai si treci de nu te stie nici vntul, nici pmntul. Clipire de ochi aposi, de betiv, clipire vrnd
s semnifice eruditie si sagacitate... A.T. las a se ntelege c la sectia cultur" a CC se spune c, n
mod cert, eu am transmis Frmele la Grani:
Am simtit c m cuprinde amrciunea. Nu pentru c asa se vorbeste despre mine la sectia cultur", ci
pentru c Tvardovski s-a lsat ptruns de aceast atmosfer si pentru c nu are forta de a se mpotrivi.
Cu toate acestea, cum-necum 1-am fcut s nteleag: vreau s-mi retrag Cercul. Ca s-i refac sintaxa."
Nu crede.
i spun sincer: socotesc c seiful lor nu este sigur.
Asta i se pare o nstrusnicie, ce poate fi mai sigur ca un seif ntr-o institutie sovietic oficial?!
Degeaba snt eu autorul: snt
148
legat de mini si de picioare de contract, si revista are dreptul de a nu-mi returna romanul. Cu att mai mult
cu ct eu insist s fac curtenie total n acel seif lund toate cele patru exemplare.
Dar A.T. este bun, m crede, si, orict i-ar prea de ru, promite c mine d un telefon la revist ca s mi
se restituie exemplarele respective.
Ei bine, aparent, totul mergea bine. Numai dac as fi avut rbdare pn trecea surik cel de fier"! Prea
devreme am scos nasul... Prea devreme...
Pe 7 septembrie, telefonnd de la revist, cu mare greutate obtin legtura la dacea lui Tvardovski. Vocea
lui este slab, dar normal, nu ca ieri. M roag prieteneste: nu le lua, nu trebuie! La noi snt n sigurant,
nu trebuie! Bine, ia trei exemplare, las unul.
E ca o mam care-si vede copiii prsind casa. Lsati-mi mcar unul!...
si doar e de nteles! si redactia are dreptul.
Dar eu snt obsedat: mie mi trebuie toate! (Eu vd mai bine! Vd mai departe! M-am hotrt! Mi-amintesc
cum i-au nsfcat romanul lui Grossman1, chiar din seiful revistei Novi mir.) Febrilitatea mea! Vesnic m
mpinge, m incit s prevd cu douzeci de miscri nainte.
Le recuperez pe toate patru. Dactilografiate conform regulilor de editare, ele umplu un geamantan mare,
facnd imposibil nchiderea acestuia.
Cu vreun alt text mai secret, as fi luat imediat msuri de protectie, m-as fi uitat n dreapta si-n stnga, as fi
fcut s dispar toate urmele. Dar aici este vorba de un text purtat la lumina zilei, pregtit pentru
publicare. Nu fac dect s-1 retrag de la Novi mir, care nu mai este un loc sigur, l iau, dar de fapt, nu
pentru a-1 ascunde.
Ce-i drept, l duc ntr-un apartament periculos, un punct strategic (Teus) unde, nc recent, era la pstrare
arhiva mea principal, chiar aceea pe care n noaptea de Anul Nou o adusesem de la Riazan. Dar partea
esential a nhumrilor mele, toat comoara mea, tocmai o retrsesem de acolo. Nu mai rmneau acolo
dect lucruri secundare, semipublice, n genul Luminrii.
1 Panta rhei, povestire n care Vassili Grossman dezvluie exactiunile din timpul lui Lemn, n special n
represiunea contra trnimii, si astfel l coboar de pe soclu pe ntemeietorul statului sovietic. (N.t.)
149
Exist momente cnd ratiunea noastr slbeste, o ia razna. Cnd prevederea excesiv se transform n
cecitatea cea mai grav, calculul se transform n perplexitate, vointa se transform n abulie. (Fr
asemenea rateuri, nu ne-am mai cunoaste limitele.) Teus, profesor de matematic, pensionar, era un om
foarte onorabil, dar cam neglijent, zpcit, nedisciplinat n materie de conspiratie, si eu l stiam c asa
este; totusi, timp de peste trei ani, cum-necum totul a mers, desi amfitrionul era gur-spart la telefon si a
scris chiar un studiu semicriminal despre Ivan Denisovici, si chiar aveam de stire c studiul lui se afl deja
la CC, ceea ce pe mine m lsa rece! De curnd retrgndu-mi de la Teus ascunztoarea portabil (picup)
cu arhiva mea, nu am verificat continutul acesteia, n-am fcut spturi pentru a verifica dac, efectiv,
Teus nu lsa descoperite dect lucruri de mai mic important. Dar el, nclcind conventia noastr, scotea
din cnd n cnd, pentru a citi si reciti, ba Banchetul nvingtorilor (ultimul exemplar!), ba Republica muncii,
ba poeziile de lagr printr-o minune, nu si anumite alte lucruri. si din neglijent nu mai punea nimic la
locul lui! Apoi, inventariind totul fr mine, el, fr mcar s m anunte, le-a expediat frumusel pentru
var tnrului su prieten, Zilberberg.
si iat c n apartamentul lui Teuspe care-1 gsisem mai sigur dect seiful de la Novi mir mi-am
nchis geamantanul cu cele patru exemplare ale Cercului, (n timp ce-1 tram pe strzile Moscovei, parc
m sufocam, m simteam urmrit: din cauz c, n mod cert, din spate m fixau, ca niste ochi de bufnit,
proiectoarele.)
mi vine pur si simplu s rd cnd m gndesc ct de mult mi pierdusem ratiunea: ca brbat, decisesem s
cobor n adncuri si, ca un copil, iat c am muscat din momeala stupid a lui I. Kariakin cum c
Rumiantev, seful lui foarte-foarte liberal, acum redactor la Pravda, intentioneaz s publice dou, trei
capitole inofensive din Cercul. si lsnd la Teus trei exemplare, m-am crat cu al patrulea la Pravda.
Mintea mi plecase cu sorcova.
n seara de 11 septembrie, n intervalul dintre arestarea lui Si-niavski si cea a lui Daniel, ghebistii
(securistii) au perchezitionat n acelasi timp familia Teus (de unde au luat Cercul) si, dintre toti prietenii ei,
tocmai pe Zilberberg, ca s ia restul arhivei mele.
In ultima clip nainte de a-mi ncepe coborrea n adncuri, n ultima clip petrecut la suprafat, m-au
rnit!
M-au rnit.
M-au rnit. .
150
ANIMAL RNIT
De atunci nc n-au trecut doi ani, dar n timp ce, dup douzeci si doi de ani de Ja arestarea mea,
sentimentul legat de aceasta se estompeaz, noul naufragiu 1-am trit mai dureros. socul arestrii mele
fusese amortizat prin aceea c ea m scpa de front, de lupt; prin aceea c aveam douzeci si sase de
ani; prin aceea c n afar de persoana mea nu suferea nici una dintre operele mele finite (pur si simplu
pentru c acestea nu existau); prin aceea c se punea la cale cu mine ceva interesant, chiar pasionant;
precum si prin presentimentul nc foarte vag (dar persistent) c tocmai prin aceast arestare voi putea
s influentez cumva destinul trii mele.
Dar esecul din septembrie 1965 a fost cea mai mare nenorocire a celor patruzeci si sapte de ani ai vietii
mele. Timp de mai multe luni 1-am resimtit ca pe o adevrat ran fizic greu vindecabil ca pe o
lovitur de lance care-mi strpunsese pieptul; fierul se prinsese acolo ca un crlig, imposibil s-1 mai scoti
afar. si cea mai mic miscare (amintirea cutrui sau cutrui rnd din arhiva confiscat) mi producea o
durere acut.
Lovitura cea mai dur consta n aceea c iat, dup ce absolvisem ciclu complet scoala lagrului,
constatam ct eram de prost si de vulnerabil. Timp de optsprezece ani lucrasem la rzboiul meu de tesut
literatur, verificnd trinicia fiecrui fir; o eroare asupra unei singure persoane putea s m arunce n
groapa lupilor cu tot ceea ce scrisesem dar nici mcar o dat nu m-am poticnit, nici mcar o dat n-am
comis vreo eroare; cte eforturi nu fcusem pentru a m apra, cte sacrificii pentru redactarea propriu-
zis; planul prea grandios, eram gata s mai astept nc zece ani pn s m afirm n lume cu toat
opera mea si, n deflagratia acelei bombe literare, nu mi-ar fi prut ru s ard eu nsumi; dar iat, a
fost
151
suficient un pas gresit, a fost suficient o stngcie, si tot planul, toat munca de-o viat a naufragiat. si
nu numai munca mea de-o viat, ci si testamentul milioanelor de dispruti, al celor care nu putuser s-1
sopteasc pe-al lor, al celor care, muribunzi pe-o dusumea ntr-o barac de lagr, nu putuser s-1
murmure pe-al lor testamentul acela, eu nu-1 executasem, l trdasem, m dovedisem nedemn de el.
mi fusese dat mie, aproape numai mie, s scap de-acolo, si ei acum cranii zcnd n gropile comune
ale lagrelor si puseser attea sperante n mine, si eu m prbusisem, nu fusesem la nltimea
sperantelor lor.
Perpetu contractie a mediastinului. n regiunea plexului solar te ia cu great si nu-ti dai seama ce e asta:
boal a sufletului sau presentiment al unei noi nenorociri. Arsur intern insuportabil. Te ustur si nu
gsesti leac. Mult vreme nu scapi de uscciunea din gt. Tensiune pe care nu poti s-o faci s cedeze.
Cauti salvare n somn (ca atunci cnd erai la nchisoare): a dormi, a dormi si a nu te trezi! A te visa ntr-o
lume tihnit si fericit! dar, peste cteva ore, barierele defensive ale sufletului cad la pmnt si un sfre-
del incandescent te readuce la realitate, n fiecare zi, a cuta n tine nsuti vointa de a merge drept, de a
te ndeletnici cu ceva, de a munci, crend aparenta c acest lucru ar fi necesar si ar fi posibil pentru suflet,
n timp ce la fiecare cinci minute gndul nu-ti d pace: la ce buni De-acum, la ce bun?... ti triesti toat
viata de parc ai juca un rol: cci stii bine c n realitate totu-i pierdut. Impresia c orologiul lumii s-a oprit.
Gnduri despre sinucidere pentru prima dat n viata mea si, sper, pentru ultima dat. (O singur mn-
giere: microfilmul meu, microfilmul deci, era deja n Occident! Toat partea anterioar a operei mele
scpase!)
n aceast stare sufleteasc ce-i drept, cu ntreruperi pentru miscare si nseninare, am trit trei luni de
zile. Efectuam, dintr-un impuls, operatiuni defensive cele mai urgente, cele mai la nde-mn (de altfel,
uneori si gresite), dar nu reuseam s-mi fac o idee adecvat despre situatia mea n ansamblul ei, nici s
aleg un comportament adecvat. M asteptam realmente s fiu arestat, aproape n fiecare noapte. Ce-i
drept, n caz de arestare adoptasem o tactic nou, de fermitate: voi refuza orice fel de depozitie; i voi
declara nedemni s urmreasc injustitie literatura rus; le voi cere formularul pentru depozitii autografe"
(conform codului de procedur penal, am dreptul la aceasta, si acum) si voi scrie: Constient de
152
responsabilitatea mea n fata celor care m-au precedat n marca literatur rus, eu nu pot nici s
recunosc, nici s accept controlul politienesc asupra acesteia. Nu voi rspunde la nici o ntrebare, nici a
anchetatorului, nici a tribunalului. Aceasta este prima si ultima mea declaratie." (N-or s aib alt solutie
dect s-mi coas declaratia la dosar! sta e procedeul lor.) n felul acesta, c avea s fie condamnare
la moarte, c avea s fie condamnare la nchisoare pe viat, eu eram gata pentru orice. Dar, att ntr-un
caz ct si n cellalt, asta nsemna ntreruperea muncii mele. De fapt, ntreruperea se si produsese:
catastrofa m surprinsese n toiul muncii la Arhipelag. si materialele de mare valoare, si o parte din prima
redactare deja terminat existau ntr-un singur exemplar si reprezentau o amenintare atomic. Cu ajutorul
unor prieteni fideli, inten-sificnd msurile de precautie pentru a dejuca filajul, a trebuit s ascund totul n
Tainita de departe, si acum ntrebarea cnd o s m ntorc la aceast carte rmnea fr rspuns.
Lucrul la aceast carte, eu oricum l oprisem nc nainte de a m fi arestat.
stirea despre nenorocire m-a atins n doi timpi, nu dintr-o dat. Mai nti a venit Veronika Turkina si nu mi-
a povestit dect de confiscarea romanului dar si acest lucru mi-a fost ca un cutit n inim; am nceput
s-mi fac reprosuri: ce-am fcut eu! Nu 1-am ascultat pe Tvardovski, am luat romanulsi eu nsumi snt
vinovat de pierderea lui. n momentul acela am fost anuntat c Siniavski a fost arestat. Romanul meu
ddea oare mai putine pretexte? Dou zile mai trziu, eu eram nc n libertate. Poate c aceasta se
datora pur si simplu faptului c nc nu m gsiser la mine n Rojdestvo? Dar ce se ntmpla n locuinta
mea de la Riazan? Habar n-aveam. Viata mea, se alegea praful de ea. Poate c ei trecuser deja pe-
acolol
Era spre sear, nghesuind degrab cteva lucruri n masin si ceea ce mai rmsese dintre manuscrise
(dup plecarea noastr, de-acum ntr-o or, ei pot sosi si perchezitiona), lund-o pe drumurile de la
periferia Moscovei, ocolind orasul, am ajuns la dacea lui Tvardovski: s reusesc a-1 pune la curent mai
nainte ca eu s fiu arestat.
Nici acum nu nteleg de ce descoperirea Cercului-87 mi s-a prut mie atunci o catastrof: eu nc nu
cunosteam catastrofa principal, dar faptul c romanul meu ajunsese la Lubianka nu fcea dect s
confirme proverbul latinesc cum c au si crtile soarta
153
lor" si s marcheze debutul carierei mele literare. (Cred c ei veniser nu dup roman, care a fost pentru
ei un cadou suplimentar; aceast actiune a fost un prilej de a se conferi cuiva un ordin si de a se jubila n
instante. si numai anii vor arta dac respectivii n-au jubilat pe riscul propriului lor cap. Romanul, ca si un
ghetar n munti, poate c li s-a prut c, atta timp ct nu este mpins s-o ia din loc, este mai putin
periculos...)
Un necaz, suprapunndu-se altui necaz, a fcut s rmn n pan de benzin pe ultimul kilometru si a
trebuit s umblu, cu o canistr goal n mn, prin Pahra, orselul scriitorilor. Tvardovski era acas si
discuta cu mesterii care consolidau gardul noii sale vile si-i mutau portalul. Acestia cereau o arvun
substantial. Am intrat si eu n vorb si, fcndu-i semn lui A.T. s vin deoparte, i-am spus n soapt:
Vesti proaste. Au confiscat romanul. Pe loc i s-a contractat tot trupul.
De acolo?
Trebui mai nti s termine trguiala cu mesterii, s mearg dup benzin la Tendriakov, iar apoi eu s
revin cu masinan timpul acesta, A.T. reusi s se obisnuiasc si cu aceast nou idee.
n acea sear, el s-a prezentat splendid, mult mai bine dect mine. Cu o sptamn n urm, n aceste
camere, pentru o problem infinit mai mrunt, se suprase asa de tare, si dduse drumul la toti nervii,
mi fcuse reprosuri si acum, dimpotriv, nu mai reprosa nimic, desi se dovedea c avusese dreptate.
Astzi, avea o tinut brbteasc, echilibrat, nu se arta deloc grbit s m ntrebe unde si cum s-a
ntraplat asta si s discute situatia. Dacea lui era cam sumbr si avea alur de mic castel. Ddu foc unui
brat de vreascuri din semineul decorativ. Rmseserm amndoi la gura sobei.
Primul lui reflex a fost acela c se va plnge a doua zi lui Dio-micev. Dup o or, dup ce mai chibzuise,
mi-a spus c ar fi mai bine s fac eu lucrul acesta.
M-am apucat pe loc s ntocmesc un proiect de scrisoare, dar din momentul acesta se ivi o prim si
foarte mic fisur care apoi avea s se lrgeasc: A.T. insista ca eu s folosesc expresiile cele mai
blnde si chiar imploratoare, n special nu admitea s scriu confiscare ilegal". El insista s scot neaprat
acest cuvnt, pe motiv c actiunile organelor respective nu pot fi ilegale". M-am mpotrivit fr fermitate.
(A doua zi, la Moscova, mi-a telefonat special ca s
154
m ntrebe dac am schimbat cuvntul. Spre rusinea mea, am cedat: n loc de ilegal", eu, de data
aceasta slugarnic, am scris nemeritat". Nu mi-a venit n mintea mea ntunecat un cuvnt mai potrivit
care s nceap cu aceleasi litere1, pentru a avea mai putin de corectat.)
Dup o noapte fierbinte si fr somn, noi, eu si sotia, am plecat dis-de-dimineat la Moscova. Acolo,
dup cteva ore, Teus mi-a dat de veste despre un necaz mult mai mare: n aceeasi sear de 11
septembrie fuseser confiscate si Banchetul nvingtorilor, si Republica muncii, si poeziile despre lagr!
Nu puteam s nteleg cum de s-a putut ntmpla asa ceva, cci aceste materiale nu se mai aflau la Teus!
Asta ntr-adevr era o nenorocire, cci cele de pn acum nu fuseser dect mici mizerii inaugurale! Se
rupeau si se prbuseau podurile sub picioarele mele, fr glorie si nainte de vreme.
(Deci asemenea ntorsturi am avut eu n vedere atunci cnd am subintitulat cu amrciune aceast carte
schite din viata literar"...)
Dar declaratia ctre Diomicev am ntocmit-o ca si cnd n-as fi fost la curent cu chestiunea romanului.
Traversam una dintre acele zile moscovite nsorite, animate si cu totul ireale; apoi, dup un control
amnuntit, am intrat din nou n somptuoasa cldire a CC, unde att de recent mi se rezervase o primire
att de reusit; am traversat vastele coridoare pustii, mobilate ca niste camere; pe usi nu erau nscrise
functiile, ci numai numele nume insignifiante, necunoscute, fr relief; si declaratia am remis-o unui
amabil secretar, o mai veche cunostint de-a mea.
De acolo m-am dus la Novi mir, A.T. nu-si gsea linistea din cauza expresiei actiuni ilegale", voia s
aud din gura mea c am suprimat-o. si mai cerea el ceva foarte important: s nu spun nimnui c mi s-a
confiscat romanul! altminteri o publicitate indezirabil ar complica foarte mult situatia.
Fisura se lrgea. A cui situatie??... A forurilor superioare sau a mea? Indezirabil?... Dar publicitatea era
singura mea scpare! Am s povestesc oricui mi-o iesi n cale! Am s-i pndesc si am s-i gsesc pe cei
care, o dat ce le voi spune povestea, or s-o rs-pndeasc pe o arie ct mai vast!... (Lundu-mi Cercul
mpreun cu provocatorul Banchet, ei nu-mi complicaser, ci mi usuraser
1 n ruseste nezakonnoe (ilegal") si nezaslujennoe (nemeritat"). (N.t.)
155
existenta: de-acum puteam s fac mai mult tevatur n jurul confiscrii.)
Dar a m deschide pe loc lui Tvardovski nsemna s-1 expun la un infarct! Cum poate o idee de o
insolent att de inimaginabil s se vre n capul unui autor descoperit de ctre partinicul Novi mirii...
Dup asta, ce-o s se ntmple cu Novi mir?... Nu, nu este gata A.T. s nghit cu polonicul aceast
oroare. Trebuie s i-o servesc cu lingurita.
Rezult c n-au luat numai romanul. Ci si vechea versiune a piesei Cerbul si trfa ocnei si niste poezii
despre lagr.
A.T. deveni mai sumbru:
si poeziile, ele nu snt despre tticu si mmica?...
Fcu o mutr acr. Dar era bucuros c una dintre copiile romanului scpase gratie chiar seifului Pravdeil
n cursul acelor zile, toate au nceput s se miste, pe Rumiantev 1-au zburat de la Pravda, iar binevoitorul
meu Kariakin a trebuit s mearg s-mi recupereze romanul din forfota de acolo.
Eram deja n 20 septembrie, n sptmna ce trecuse de la arestarea lui Siniavski si Daniel, cuprins de
panic, toat Moscova", cum se spune, schimba ascunztorile unde tinea samizdatul si crtile criminale
ale emigratiei, le plimba n pachete de la o cas la alta, spernd c asa va fi mai bine.
Dou sau trei perchezitii si cte alarme, cinte, retractri chiar! Asa de plpnd si de nesigur era
libertatea conversatiilor si a manuscriselor care ne fusese druit si care existase n vremea lui Hrusciov.
n ce priveste romanul, 1-am rugat pe Kariakin s-1 aduc de la Pravda direct la Novi mir. Supraestimnd
vigilenta si ghearele KGB, noi nu eram convinsi c binevoitorul Kariakin va reusi s-1 aduc. Dar 1-a
adus fr s ntmpine greutti: eu 1-am pus pe micul divan din biroul lui A.T. si acum l asteptam pe
acesta. Nu m ndoiam de faptul c, la vederea exemplarului salvat, A.T. va simti cum i bate inima si,
bucuros, va pune imediat romanul n seif. Mi-1 si imaginam cum radiaz de bucurie. Sosi si A.T, ncepu
conversatia mapa groas, bine cunoscut, se afla pus piezis pe micul divan. A.T. o zri, se apropie
si, fr s-o ating, ntreb contrariat: Asta ce-i?"
I-am spus eu ce este. Iar el, ncruntat si dintr-o dat distant fat de mine, deveni de nerecunoscut:
156
Dar de ce 1-ai adus aici? Acum, dup confiscare (iat deci confiscarea legal!) noi nu mai putem
s-1 pstrm la redactie. Acum s nu te ascunzi n spatele nostru.
Parc m-a lovit cu ceva n cap!... Nu pentru c as fi tremurat pentru acest exemplar, eu mai aveam
(aveam si n Occident unul), dar el era convins c acesta era unul dintre ultimele dou! (Lui A.T. i plcea
cnd cineva i compara revista cu Sovremennik-ul lui Pus-kin. Desigur, erau alte timpuri, dar dac Puskin
ar fi fost rugat s salveze un roman pe care-1 vneaz Sectia a treia oare el ar fi refuzat s ia mapa,
oare ar fi respins-o?)
Mai mult dect attA.T. a refuzat s publice n Novi mir scrisoarea n care eu combteam calomniile
privind biografia mea (agitatorii komsomolului si ai partidului deja colportau prin toat tara povesti cum c
eu am fost n serviciul nemtilor", c am fost politai" si gestapovist"). Cu dou sptmni n urm, A.T.
nsusi m sftuia s fac aceast scrisoare (cu enigmaticul mi s-a recomandat. .."). Dar iat necazul:
originalul scrisorii mele l trimisesem la Pravda, contnd pe Rumiantev, n prezent debarcat, iar lui Tvar-
dovski i remisesem copia.
Nu am obiceiul s rspund la scrisori care mi se trimit n copie 1-am auzit spunnd.
Asa de mult se schimbaser poetii...
si ce s combati, atta timp ct romanul este retinut?... O s se spun: nseamn c ceva estel...
n aceste cuvinte rsuna siguranta de sine a nomenclaturistului. Simpl logic! Dac romanul este
retinut n 1965, cum se poate sustine c autorul n-a fost politai n 1943? (Problema era alta, desigur! El n-
avea puterea de a-mi publica replica si trebuia s gseasc o explicatie onorabil pentru refuzul su:
convingerile, m-nte-legeti.)
Eu, pierdut, sedeam lipit de scaun, rspundeam fr vlag, iar Tvardovski nu mai contenea cu reprosuri
fastidioase la adresa mea:
1) Cum am putut eu s adresez n aceste zile, fr s m sftuiesc cu el (!), trei plngeri la alti trei
secretari ai CC; n felul acesta l-am ofensat pe Piotr Nilci Diomicev, ceea ce acestuia o s-i reduc
dispozitia de a m ajuta.
Explicatia lui A.T. a fost urmtoarea: Dac cineva mi cere un apartament, dar numai mie, l ajut din toate
puterile mele, dar dac-i
157
scrie si lui Fedin si lui Tvardovski, atunci i spun: perfect, s te ajute Fedin."
si ce asemnare vedea el aici ntre una si alta? Ca si cnd dimensiunile evenimentului permiteau s te
gndesti la vreo ofens", la niste sentimente personale ale unor secretari ai CC. si tat bun s-mi fi fost
Diomicev si tot n-ar fi schimbat cu nimic situatia. Coliziunea era ntre stat si literatur, iar Tvardovski
vedea aici nu stiu ce jalb personal... Dac m-am grbit s trimit nc trei scrisori (lui Brejnev, Suslov si
Andropov*), am fcut-o pentru c aveam niste temeri: Diomicev nu-mi inspira ncredere, el mi ziceam
poate c e de-al lui selepin, o s-mi ascund scrisoarea si o s spun c eu nu m-am plns, c deci
m simt vinovat.
M rog, A. T. ierta omenestii mele slbiciuni aceast publicitate care era de-acum fapt consumat, ierta
faptul c nu m-am abtinut, c i-am vorbit nu stiu cui despre retinerea romanului. (Nu m-am abtinut!...
M-am dus special la conservator, la concertul lui sostakovici, si acolo am povestit despre necazul meu.)
Dar:
2) Dac m-as fi sftuit cu el ca s stiu cui s-i mai trimit plnge-rea, el, A.T., mi-ar fi recomandat s m
adresez direct si nemijlocit lui semiceastni (ministrul Securittii Statului). De ce s-l ocolesc!
Pentru moment, am fcut o brusc miscare napoi: asta, niciodat! A te adresa lui semiceastni nseamn
a recunoaste suveranitatea Sigurantei Statului asupra literaturii!
Tvardovski nu putea si nu putea s nteleag:
3) Cum am putut eu la un moment dat s le ncredintez celor de la Sovremennik piesa mea, n ciuda
opozitiei salel...
Ct de important era pentru el ca tocmai acum s-si regleze conturile cu acesti gangsteri ai scenei"! Ct
de important era pentru el ca s-mi fac reprosuri n acest ceas al meu de cumpn! si, n plus:
4) Cum am putut eu s pun la pstrare sacrosanctul Ivan Deni-sovici mpreun cu niste ranchiunoase
piese despre lagre? (Cci, nu-i asa, prin aceasta aruncam o umbr nu numai asupra sacrosanctului
Ivan Denisovici", ci si asupra revistei Novi miri si, n plus:
5) De ce n-am primit eu un apartament la Moscova ntr-un moment n care puteam primi chiar si o vil?
si:
* Eu nu prevedeam, desigur, c el avea s devin ulterior sefiil KGB.
158
6) Cum am putut eu permite revistei Semiia i skola s publice Frmele mele? si, n sfrsit, extraordinar de
important, foarte nou (cu un aer posac, fr zmbet si sobru sut la sut):
7) De ce am nceput s port barb? Nu cumva ca s mi-o rad cnd va fi nevoie s m fac de
nerecunoscut si astfel s trec mai usor frontiera? (Nu pierdu ocazia s-mi transmit si bnuielile nu stiu
crui personaj sus-pus: de ce m-am zbtut atta s m mut la centrul atomic" Obninsk?...)
Revenirea obsesiv la aceste reprosuri meschine avea un caracter prea putin brbtesc.
Nu m-am zbtut s m apr. Nu-mi verificasem frmghia, se rupsese si-mi meritam postura jalnic n care
m aflam.
Singurul gest amical pe care 1-a fcut A.T. n intervalul acesta de o or btut pe muchie a fost s-mi
propun niste bani. Nu i-am luat nu de lipsa banilor m prpdeam eu...
Mi-am luat la subsuoar romanul repudiat, ca un copil abandonat, si am cobort s sigilez cu cear rosie
mapa la curierul-iscoad al revistei Novi mir (tot un calcul de sclav, si de data aceasta: cnd va veni KGB
s vad c n-am dat nimnui s-mi citeasc romanul). De altfel, douzeci si patru de ore mai trziu, mi-
a venit inspiratia s-1 depun la oficiala Arhiv central de stat pentru literatur si art".
Toat sptmna trecut necazul ca necazul, dar trebuie srit prleazul m ocupasem de salvarea
manuscriselor principale si a tot ce mai scpase, precum si de prevenirea oamenilor ca s nu-mi mai
trimit scrisori. Dup ce m-am descrcat de aceste poveri, dup ce au fost rezolvate problemele cele mai
imediate si cele mai stringente m-a cuprins acea amrciune mistuitoare si sfsietoare pe care am
evocat-o la nceputul acestui capitol. Nu stiam, nu ntelegeam cum s triesc, nici ce s fac, si cu mare
greutate m concentram ca s lucrez dou-trei ore pe zi.
n acest timp, K.I. Ciukovski mi-a propus s stau la el (ti trebuia curaj pentru asa ceva), gest care mi-a
fost de mare ajutor, mi-a ridicat moralul. Mi-era team s rmn la Riazan. Acolo le era usor s m
blocheze, acolo puteau s m aresteze pe neobservate si chiar fr a se face rspunztori de aceasta:
oricnd se putea spune c a fost vorba de o nentelegere, de o greseal" a securittii locale. La dacea lui
Ciukovski, la Peredelkino, o asemenea greseal" nu era posibil. Pe sub boltile umbroase ale coniferelor
din parcela lui
159
K.I., m plimbam cu dezndejdea n suflet, ore n sir, ncercnd zadarnic s nteleg situatia mea si, lucru
si mai important, s descopr sensul superior al nenorocirii care se abtuse asupra mea.
Familiaritatea cu istoria rus ar fi putut demult s descurajeze pofta de a cuta nu stiu ce brat justitiar, nu
stiu ce superioar semnificatie cosmic n lantul nenorocirilor abtute asupra Rusiei ct despre mine,
capacitatea de a percepe n propria mea viat aceast mn care te ndrum, acest sens foarte luminos
si care nu depinde de tine, m obisnuisem s-o exersez nc din anii de nchisoare. Nu totdeauna
reuseam s nteleg la timp avatarurile vietii mele; adesea, din slbiciune a trupului si a spiritului, le
ntelegeam contrar semnificatiei lor adevrate si vzute n perspectiva efectelor lor ndeprtate. Dar mai
trziu era imposibil s nu mi se reveleze sensul autentic al evenimentelor trecute si cu mine nu se
ntmpla altceva dect c rmneam mut de uimire. Nentelegnd drumul adevrat, multe n viat le-am
fcut n rsprul scopului principal pe care totusi mi-1 fixasem dar totdeauna ceva m-a adus pe calea
cea dreapt. Aceast redresare devenise pentru mine ceva asa de obisnuit, o posibilitate asa de sigur,
nct nu-mi mai rmnea de fcut dect un singur lucru: s nteleg ct mai corect si mai rapid orice mare
eveniment al vietii mele.
(Viaceslav Vsevolodovici Ivanov ajunsese si el la aceast concluzie, desi propria lui viat i oferise un cu
totul alt material. El o formuleaz n felul urmtor: Exist un sens mistic n viata multor oameni, dar
acesta nu este perceput de toti n mod corect. El ne este dat cel mai adesea ntr-un limbaj cifrat si noi,
nedescifrndu-I, cdem prad disperrii la gndul c viata noastr este lipsit de sens. Reusita marilor
existente tine adesea de faptul c omul a decriptat cifrul care i-a revenit, c 1-a nteles si c a nvtat s
mearg pe drumul ce i se potriveste.")
Dar eu nu-mi ntelegeam esecul! Fierbeam, m revoltam si nu ntelegeam: de ce trebuia ca lucrarea
aceasta s se prbuseasc? Nu a mea proprie, desigur, ci singura, aproape singura care scpase ca
amintire despre ceea ce a fost adevrat? De ce trebuie necesarmente ca adevrul s le fie mai putin sau
aproape deloc cunoscut urmasilor nostri (fiindc oricui va veni dup mine i va fi si mai greu dect mi-a
fost mie s-i dezgroape; iar cei care au trit naintea mea nu mai snt n viat, n-au pstrat nimic sau au
scris despre lucruri cu totul altele dect acelea de care, nu peste mult vreme,
160
Rusia va fi nsetat)? De mult vreme si gsiser justificare si arestarea mea, si boala mea ucigtoare, si
multe evenimente personale dar iat acest esec nu-1 puteam ntelege! Acest esec anula categoric tot
sensul anterior.
(Asa-i apreau lucrurile unui sceptic ca mine! si n-au trecut mai mult de dou toamne si iat, n iarna care
a trecut, mi se pare c deja am nteles totul. De aceea m-am si apucat s fac aceste nsemnri.) Dou
evenimente politice nu dintre cele mrunte * au fost de natur s m bucure la sfrsitul lui
septembrie n timpul ospetiei mele la Ciukovski; ele, reunite sub semnul acelorasi constelatii, s-au produs
aproape n aceleasi zile. Unul a fost nfrngerea rzmeritei comuniste n Indonezia, al doilea
nfrngerea actiunii lui selepin. Se acoperise de rusine acea Chin creia selepin chemase s i se fac
temenele, si el nsusi, surik cel de fier, initiatorul ofensivei din august a aparatului, nu reusise s
rstoarne pe nici unul dintre succesorii lui Hrusciov. Cu un avans de o jumtate de an, raportorii la
congresul al XXIII-lea erau deja desemnati dar selepin nu era printre ei. Instalarea lui selepin n vrful
piramidei ar fi nsemnat urgentarea sfirsitului meu. Acum mi se promitea un rgaz de o jumtate de an.
Evident, aceasta nc nu reprezenta o protectie sigur, ci numai o sperant, si aceea n stare embrionar.
O protectie sigur, mi se prea mie, ar fi fost dac radioul occidental ar fi anuntat confiscarea romanului
meu. Aceasta era, desigur, altceva dect arestarea unor oameni vii ca Siniavski si Daniel, dar totusi,
clcate-ar ursul, cnd i se ia unui scriitor rus munca lui de zece ani pentru a o zvori!... Atunci, zelosii
partizani ai democratiei grecesti si ai Vietnamului de Nord n-ar putea s consacre acestui eveniment fie si
numai un rndulet? Sau le este cu totul indiferent? Sau nu stiu?
M-au mai psuit dar ce era potrivit s fac eu acum? Nu puteam s pricep. Am luat atunci decizia care
nu trebuia: acum este momentul s public. Mcar ceva.
si le-am trimis celor de la Novi mir piesa Luminare n vnt, necunoscut lor pn n prezent. Dup ce-au
citit-o toti, m-am dus la redactie.
n luna n care nu ne vzuserm, Tvardovski devenise si mai abtut, se simtea incomodat, ncercuit, chiar
distrus: toate acestea pentru c acolo sus nu i se vorbise amabil. (Diomicev l certase aspru: n momentul
n care avea nevoie de el, el nu se tinea pe picioare.
161
Ar fi trebuit s mearg la Roma pentru a fi ales vicepresedinte al Asociatiei Europene a Scriitorilor; nu era
agreat acolo nici Surkov, nici Simonov.)
Totusi, A.T. l ntrebase n dou rinduri pe Diomicev n legtur cu romanul meu, telefonic, ce-i drept.
Avnd n vedere ce supliciu era pentru el acest demers, trebuie s dm o nalt apreciere efortului su.
Da, am dat dispozitie s i-1 restituie", a rspuns Diomicev prima dat. Era, evident, o minciun. Da, am
dat ordin sase clarifice problema", a rspuns el a doua oar.
Tvardovski se descurca prost n legtur cu ceea ce mai era de fcut, nici eu nu m descurcam mai bine.
si, n ce m priveste, am consimtit la o ineptie: s cer audient la Diomicev.
Reactia lui A.T. la piesa mea n-a fost de natur s m bucure. Eu stiam c este anemic si prolix; el
ns o gsea foarte scenic" (bietul A.T., pozitia lui de nomenclaturist nu-i permitea s frecventeze
teatrele din Moscova, s se tin la curent cu teatrul modern). Asadar, de ce s n-o publice? Dar se ivi o
problem:
Dumneata prezinti lucrurile sub masca nu stiu crei tri, dar, de fapt, vorbesti despre noi, lucrul sta
este prea clar, concluzia piesei este fr echivoc.
La care eu, absolut sincer, i-am rspuns:
Eu am scris asta despre viciile ntregii omeniri contemporane, n special ale celei ghiftuite. Admiteti c
pot s existe vicii contemporane universalei
El: Nu, nu pot accepta acest punct de vedere care nu face o delimitare ntre capitalism si socialism. si
nu pot mprtsi vederile dumitale asupra vietii si a mortii. S-ti spun ce-as fi fcut eu dac torul ar fi
depins n ntregime de minei De data aceasta, nu o prefat as fi scris, ci mai degrab o postfat (nu
sesizase nota de depreciere pe care o comport chestia asta) n care as spune c noi nu putem s
ascundem de cititor ceea ce scriu autorii (oh! oh! dup cincizeci de ani!...), dar c nu mprtsim
opiniile exprimate si c datoria noastr este s le combatem.
Eu: Ar fi minunat! Mai mult nici nu-mi trebuie.
El: Dar asta nu depinde de mine.
Eu: Ascultati, A.T., dac asta ar fi scris de un autor occidental, ai nostri s-ar bate pe ea, ar monta-o
imediat: vedeti bine cum autorul stigmatizeaz realitatea burghez.
162
El: Da, dac autorul ar fi un oarecare Arthur Miller... Dar, cu toate acestea, si la el personajul negativ
ar avea iesiri anticomuniste.
Dar asta s-a ntmplat numai ntr-o pies! A.T. se fcuse ru si nencreztor fat de mine; eu nu eram
acel cristal limpede pe care el ardea de nerbdare s-1 prezinte celor din Piata Veche si ntregii omeniri
progresiste.
Dar eu n-aveam nimic de pierdut si i-am ntins Palma dreapt, ceea ce pn atunci ezitasem s fac.
O lu cu amndou minile, bucuros, aproape tremurnd. Este un gen confirmat de practica literar, proza
mea dar poate s treac?
A doua zi la telefon:
Partea descriptiv este excelent, n general este mai teribil dect tot ce ai scris pn acum.
si a adugat:
Noteaz c nu m-am angajat cu nimic...
O, desigur c nu! Desigur, revista nu se angaja! Nu m angajam dect eu: s-mi trambalez operele pe aici
si numai pe aici. Dar cte refuzuri trebuie s mai suport si totusi s continuu a m socoti membru al
echipei lui Novi miri...
Mare mngiere mi-a procurat n aceste luni lectura zilnic a proverbelor rusesti. Parc as fi citit o carte de
rugciuni. Ia ascultati:
Tristetea nu te omoar, dar te cotonogeste.
De necaz nu scapi dormind.
Vine soarta cea rea, minile ti le-o lega.
Timpul nemilos-munte prpstios: cum l masori, asa-1 cobori. (Asta se referea la greselile mele, cnd
unii m ridicau n slava
cerurilor iar eu stteam gur-casc, fceam pe modestul, ratam ocaziile una dup alta...) si n
continuare:
Necazul nu-ti pune streangul de gt.
Noi cu tristetea, Dumnezeu cu tandretea.
Totul trece, numai adevrul nu se petrece!
Ultimul era pentru mine o consolare deosebit. Un singur lucru rmnea neclar: cum s ajut eu acest
adevr? Cci
Cu jalbe nu treci marea. si stlalt, cu aluzie direct:
163
Unul de team a murit, altul de team a nviat. si unul enigmatic:
A sosit nenorocirea n-o lipsi nici pe ea de zmbetul tu. Asadar, pe mine teama trebuia s m
renvie". Asadar, voi pune
n serviciul binelui aceast nenorocire. si poate chiar n serviciul unei victorii? Dar cum? Cifrul ceresc
rmnea nedezlegat.
La 20 octombrie, la Casa Central a Scriitorilor, era srbtorit S.S. Smirnov (50 de ani). Kopelevii m
convinseser s m art si eu pe-acolo, pentru prima dat dup trei ani de zile de cnd eram membru al
Uniunii Scriitorilor: s se vad c snt bine-sntos si zmbesc. Ca s fiu cinstit, era prima dat cnd
asistam la un jubileu si-i auzeam pe confrati ludndu-se unul pe altul. Smirnov prezidase sedinta care se
ncheiase cu excluderea lui Pasternak. Dar de asta eu habar n-aveam, cci de-as fi stiut, pe-acolo n-as fi
trecut. Cu fortreata sa de la Brest-Litovsk1, el, se spunea, a binemeritat de la patrie. Numai c eu
chibzuiam n mintea mea: cum ar fi dus el trebusoara asta la bun sfrsit dac i s-ar fi interzis s viziteze
ruinele fortretei, dac i s-ar fi interzis s se apropie de microfonul radioului central, dac i s-ar fi interzis
s scrie vreun rndulet n vreun ziar sau n vreo revist, s ia cuvntul n public fie si o singur dat si
chiar s vorbeasc despre aceasta n vreo scrisoare; si dac, ntlnindu-se cu vreun fost lupttor de la
Brest, n-ar fi putut discuta cu el dect pe ascuns, fugind ct mai departe de urechile indiscrete si
derutndu-i pe cei de la filaj; si dac dup material ar fi trebuit s mearg fr diurn de deplasare; si
dac ar fi fost nevoit s nu-si tin acas materialele colectate si nici propriul su manuscris; n asemenea
situatie ce-arfi iesiti Ar mai fi scris el o carte despre fortreata de la Brest, si nc asa de documentat?...
Asemenea restrictii nu snt de domeniul imaginatiei. Tocmai cu astfel de restrictii m-am confruntat eu cnd
am adunat cele 227 de mrturii pentru Arhipelagul Gulag.*
1 S.S. Smirnov a scris mai multe crti n care i glorific pe aprtorii Brest-Litovskului n cel de-al doilea
rzboi mondial: Fortreata Brestului, Eroii din Fortreata Brestului, Povestiri despre eroi necunoscuti.
(N.t.)
* De fapt, n seara aceea, mprejurrile au fost de-asa natur nct principalul srbtorit" a reiesit c este,
nu stiu de ce, maresalul Jukov, invitat s ia loc n prezidiu. La fiecare rostire a numelui su si asta s-a
ntmplat de vreo cinci sau sase ori sala a izbucnit n foarte sincere aplauze. Scriitorii din Moscova l
omagiau demonstrativ pe maresalul czut n dizgratie! Mic r-
164
Dup ceremonie, n vestibulul Casei Centrale a Scriitorilor (CCS) s-a produs o oarecare rumoare: eu
eram aici. si vreo zece scriitori din Moscova, urmati de functionarii CCS, au venit pentru a face cunostint
cu mine. Apropierea dintre noi s-a fcut ca si cnd eu as fi fost nu autorul amenintat al unui roman
confiscat de autoritti, ci un laureat rsftat si atotputernic. si njur, susoteli, priviri piezise. Ce era asta?
Magnetismul gloriei, chiar n disgratie? Sau deja un semn ncurajator al vremurilor? Sau, pur si simplu, nu
au cunostint despre situatia dezastruoas n care m aflu?
A participat la jubileu si Tvardovski. Clipind din ochi din cauza birturilor, el a disprut repede de la masa
prezidiului care nu-i fcea nici o plcere, s-a dus n culise sau poate la restaurant, si a reaprut n
vestibulul de la iesire. Fierbea de gelozie c n-a fost el cel care m-a adus prima dat la CCS (si, ca s fiu
drept, nu m sftui-sem cu el dac s vin aici sau nu!). Urmat ndeaproape de Demen-tiev si de
Kondratovici, scutierii si, el m-a tras imediat deoparte, rupndu-m de prietenii mei si de aceste
prezentri. Unde dispruse amrciunea de alaltieri? Vd c barba dumitale nu mai este la
Hemingway, trage deja spre Dobroliubov!" fcu el o remarc. Cei doi, fireste, confirmar cu
promptitudine, n dou zile, pentru ei, chiar barba mea se schimbase! De fapt, iat de ce: mi se
promisese o audient a doua zi la Diomicev.
Victorie! Victorie! jubila Tvardovski, reconfortat. El simtea deja mirul plcut mirositor care, n curnd,
foarte curnd, avea s se reverse dinspre cei de sus mai nti asupra mea, dar apoi si asupra lui, si apoi si
asupra revistei. Orice s-ar fi spus acolo o s mi-1 restituie, n-o s mi-1 restituie dar de vreme ce
mprimea, era deja o victorie! Sun-m mine neaprat, eu am s fiu toat ziua la telefon.
Bietul A.T.! nu se nstrinase defel de mine, sufleteste continua s fie pentru mine, numai c si eu
trebuia s-mi bag mintile n cap, s nu m obrznicesc cu Conducerea, ci s-o fac s ne fie favorabil.
bufnire a opiniei publice... Dar va duce aceasta la ceva pozitiv? Cel care ar fi trebuit s fie si n-a fost de
Gaulle-ul nostru sedea acolo n costum civil negru si zmbea amabil. Amabil, da, amabil, dar servil, ca toti
maresalii si toti generalii. Iat deci ct de mult deczuse spiritul natiunii: nici printre comandantii de osti nu
mai exista o personalitate.
165
Dar, a doua zi, spre disperarea lui Tvardovski, mi s-a refuzat audienta la Diomicev. Adic nu mi s-a
refuzat direct; m-a primit asistentul" lui Diomicev, mai exact, referentul cu probleme culturale, I.T. Frolov,
dar aceasta nu putea trece drept o audient". Referentul era un om de 36 de ani. Fata nc nu i se
abrutizase, era destul de inteligent si punea mult abilitate si struint n a mentine o linie de mijloc ntre
democratismul su interior, dublat, desigur, de o extrem amabilitate n contactul cu un scriitor respectat
si constiinta respectuoas, mereu vie, de a fi n preajma unui important om politic.
Nu puteam dect s-i repet referentului continutul noii mele scrisori ctre Diomicev, scrisoare n care
aminteam de confiscarea arhivei mele, dar n care scriam si despre faptul c multi conductori de partid
n-aveau nici cea mai mic intentie de a repeta astzi anumite afirmatii fcute de ei nainte de congresul al
XX-lea si de a rspunde pentru ele. Asta era deja culmea obrzniciei! si obrznicie era n scrisoare si
faptul c tocmai acum, cnd mi se pregtea cazarea la Bolsaia Lubianka, eu declaram c la Riazan
locuiam n conditii mizerabile si c solicitam un apartament... la Moscova!
n lips de alt subiect, ne-am angajat, eu si referentul, ntr-o discutie pe teme literare generale. Cu
aceast ocazie, el si-a exprimat prerea c toat literatura sovietic de astzi este foarte cenusie (era
totusi odrasla lor! A cenzurii lor! Dar el explica aceast situatie printr-o penurie temporar de talente din
popor. Eu snt mai optimist dect dumneavoastr! i-am spus eu pe un ton de repros. Talente exist,
numai c dumneavoastr nu le dati voie s se afirme."); c de aceea nu exist absolut nimeni care s m
poat concura, vai, nici chiar solohov; c n mod sigur oamenii vor citi opera mea, dar pe a
concurentului" meu nu o vor citi, si iat deci singurul motiv care interzice publicarea mea cu temele mele
tragice; si nc un lucru, foarte interesant acesta: din partea noastr, a fostilor detinuti care am ndurat
attea suferinte, el vede o manifestare de egoism n faptul c vrem s imprimm tineretului propriile
noastre triri n legtur cu o epoc revolut.
Chestia asta, pur si simplu, m-a uluit; aceast moral a Marelui Hugh din povestirea lui Oscar Wilde!
Aceste cteva perle despre egoismul acelora care vor s spun adevrul! Care va s zic, n cercurile
conductoare, formula era bine pus la punct, bine turnat, era moned curent! Pentru ei este plcut si
important s stie
166
c cei buni snt chiar ei ei, care se strduiesc s educe tineretul n minciun, uitare si sport.
La zece zile dup ce am depus scrisoarea, mi s-a rspuns prin comitetul regional Riazan c plngerea
mea a fost naintat Procuraturii Generale a URSS".
Iat c lucrurile iau o mic ntorstur! La procuratura general sosise, venind de la un insignifiant fost
detinut pe numele de Sol-jenitn (care, se pare, nici nu si-a ispsit pedeapsa pn la capt), o plngere
mpotriva atotputernicului aparat al Securittii Statului! ntr-un stat de drept, aceasta este singura
procedur corect: cine deci, dac nu procuratura, poate s-1 apere pe cettean mpotriva actiunilor
ilegale ale politiei? La noi, chestiunea mbrac ns cu totul alte nuante: aceasta nsemna c nsusi CC
refuzase s ia o msur politic, cel putin n favoarea mea. si, de-acum, nu-i rmnea procuraturii dect o
singur miscare: s fac n asa fel ca plngerea mea s se ndrepte mpotriva mea. Mi-i nchipuiam cum
dau, timizi, telefon la KGB, si cum de la acesta li se rspunde: dar veniti si cititi documentul! Soseste o
troic de procurori (dintre care doi stalinisti nriti si unul blazat) si prul li se face mciuc: pi, n
bunele timpuri de odinioar, cnd tria Stalin, pentru o asemenea mrsvie nu exista dect plutonul de
executie! si nerusinatul sta mai are tupeul de a se plnge?... Dar, pe de alt parte, dac CC ar fi vrut s
m bage la zdup, el n-avea nici o nevoie s ncarce procuratura cu aceast treab: ar fi fost de ajuns s-i
dea dezlegare lui Semiciastni. Totusi CC a evitat s ia o hotrre. Ce-i rmne procuraturii generale s
fac? S evite si ea. (Este ceea ce s-a si ntmplat. Un an mai trziu, am aflat c romanul meu fusese
depus n seiful procurorului general Rudenko si c nu le-a fost dat spre lectur nici mcar sefilor de sectii
care erau avizi de asa ceva.) Comunicarea suna terifiant: problema dumneavoastr a fost transmis
procuraturii generale"; totusi, din acel moment, previziunile mele au luat o turnur ncurajatoare.
Se mplineau n curnd dou luni de la confiscarea romanului si a arhivei mele dar pe mine nu se
grbeau s m aresteze. Ei detineau, pentru a m pune n urmrire penal, un sortiment de culpe nu
complet, ci pletoric, de zece ori mai consistent dect cel de care dispuneau mpotriva lui Siniavski si
Daniel si totusi pe mine de ce nu se grbeau s m aresteze? (S le fi fost totusi jen s m aresteze
la trei ani dup ce m ludaser copios?)
167
Ai ndrznit pe jumtate te-ai salvat! mi soptea crtulia mea de proverbe. Tot ceea ce m nconjura
mi spunea c trebuie s dau dovad de ndrzneal, chiar de temeritate! Dar n cel Dar cum!
Nenorocirea n-o privi cu mutr rea, ci foloseste-te de ea dar cum?
Ah, de-as fi nteles eu acest lucru n toamna aceea! Totul devine simplu din momentul n care ai nteles,
n care ai actionat. Dar, la data aceea, mintea mea nu putea s m duc asa departe.
Dac mcar n Occident s-ar fi fcut tapaj n jurul romanului meu, dac s-ar fi rspndit n cele patru
vnturi vestea privind confiscarea, probabil c as fi putut s nu-mi fac snge ru si s-mi continuu lucrul, n
pace si tihn. Dar cei din Occident tceau! Antifascisti si existentialisti, pacifisti si simpatizanti ai cauzei
africane nimeni nu sufla un cuvnt despre distrugerea culturii noastre, despre genocidul care se
comitea la noi, pentru c toti acestia se aliniau vr-fului aripii noastre stngi, numai acolo era si forta lor, si
succesul lor. si pentru c n definitiv exterminarea noastr era o problem intern a Rusiei si nu ne privea
dect pe noi. Are vecinul dureri de msele, eu mi vd de treburile mele. Instructia n afacerea Siniav-ski
Daniel se apropia de sfrsit, ghearele jandarmilor mi rvseau arhiva si inima, si tocmai n aceast
toamn a fost cptusit cu premiul Nobel clul solohov.
Din partea Occidentului nu era nici o ndejde, de altfel nici nu trebuie s contm vreodat pe el. Dac o
s devenim liberi, aceasta nu ne-o vom datora dect nou. Dac din experienta secolului al XX-lea se va
desprinde vreo lectie pentru omenire si se va pune problema cine cui i va da aceast lectie, atunci
trebuie s se stie c noi i-o vom da-o Occidentului, iar nu Occidentul nou: excesul de bunstare si
confort i-a atrofiat vointa si ratiunea.
sase luni mai tirziu, omul care fcuse ca premiul s-i fie atribuit lui solohov si care n-ar fi putut s
ultragieze mai cumplit literatura rus Jean-Paul Sartre se gsea la Moscova si, prin intermediul
traductoarei sale, si-a exprimat dorinta de a se vedea cu mine. Cu traductoarea m-am ntlnit n piata
Maiakovski, dar familia Sartre ne astepta pentru cin" la hotel Beijing". Din capul locului, eu aveam tot
interesul s m vd cu el: iat-1, liderul de opinie" al Frantei si al Europei, un scriitor independent, de
renume mondial, nimeni nu ne opreste ca peste zece minute s stm mpreun la aceeasi msut,
ocazie cu care eu m voi plnge de toate mizeriile care mi se fac iar acest trubadur al idealurilor
umanitare va ridica n picioare ntreaga Europ!
168
Dar ca s faci asa ceva, trebuia s nu fii Sartre. Sartre avea nevoie de mine, putintel din curiozitate,
putintel pentru a avea apoi dreptul de a povesti despre ntlnirea noastr, poate chiar de a dezaproba pe
cineva. Eu ns nu voi avea posibilitatea s m justific. Ce rost are o ntlnire ntre scriitori, dac unuia
dintre interlocutori i se pune clusul n gur si i se leag minile la spate?" i-am zis eu traductoarei.
Pentru dumneavoastr nu este interesant aceast ntlnire?" ,,Ar fi o ntlnire neplcut, insuportabil.
Eu snt pe punctul de a m neca. Mai nti s fac ceva ca s ne publice."
Ei i-am citat exemplul biatului schimonosit din Pavilionul cancerosilor. La fel apare literatura rus n fata
Europei: unilateral si deformat. Potentialul nevalorificat al marii noastre literaturi rmne total
necunoscut acolo.
n refuzul meu de a-1 ntlni, o fi citit Sartre ct de mare este incompatibilitatea dintre el si noi?
Totusi eu am nceput s actionez, nceput incorect, din cte mi dau seama acum. Pentru c am actionat
ntr-un mod nepotrivit cu stilul meu obisnuit, cu gustul meu. M grbeam s dau un semn de viat ntr-un
fel sau altul si, n acest scop, am atacat un articol confuz publicat de academicianul Vinogradov n
Literaturnaia gazeta. Eu, ce-i drept, de mult vreme adunam material despre limba literar, dar aici o
sluteam, expunndu-1 ntr-o manier pripit, superficial, neconvingtoare si, n plus, pe un ton foarte
polemic si sub forma unui articol de revist, ceea ce m jurasem s nu mai fac. (si, de asemenea, trecnd
sub tcere ideea esential: cei care stricaser cel mai mult limba rus erau socialistii, cu brosurile lor
agramate, si mai ales Lenin.) Singurul interes pe care-1 prezenta acest articolas era acela de a-mi fi dat
ocazia s sfidez Securitatea statului: Iat triesc si public, si nu m tem de voi!"
Directorul de la Literaturnaia gazeta, Ceakovski, un descurcret cu fierul foarte dezvoltat, ddu fuga s
se consulte" cu Diomicev; poate s apar numele meu n pres? Diomicev, se vede treaba, rosti un da"
foarte prompt.
si nu gresea.
Dar eu am gresit pe toat linia; m-am ncurcat. Am demonstrat o dat n plus c, abandonati liberului
nostru arbitru, noi, la inspiratia acestei trtcute sferice care troneaz pe gtul nostru, alegem mai
degrab drumul gresit.
Pentru c tocmai n acele zile (9 noiembrie) inteligentul Neue Ziircher Zeitung, acest ziar binecuvntat,
anunta c mi se fcuse o perchezitie acas si c mi se confiscaser scrierile. Era exact lucrul pe care, n
cursul acestor dou luni trecute, mi-1 dorisem din
169
toat inima! Acum, aceast stire putea s se rspndeasc si s se confirme. Dar iat c Literaturnaia
gazeta a ajuns n Occident, si prpditul meu de articolas echivala cu o dezmintire complet; pi, nu le
lansasem eu sfidarea: Iat triesc si public, si-mi merge bine!"? Numai c de data aceasta, sfidarea
mea ajungea nu la KGB, ci la ziarul Neue Ziircher Zeitung, care se vedea tras pe sfoar.
Totusi, aceste cteva rnduri pe care ziarul elvetian le-a publicat despre mine au avut darul s m
mbrbteze si s m ntreasc. De greseala mea nu mi-am dat seama din primul moment. Socoteam
atunci c si articolul din Literaturnaia gazeta mi-a ntrit pozitia.
mi regsisem echilibrul activ si am reusit s termin cteva povestiri ncepute anterior: Ce pcat, Zaharia-
Chimir si nc una. si m-am decis s le cuplez cu riscanta mea Palm dreapt si buchetul sta de patru
povestiri s-1 propun cuiva. Cuiva, dar nu revistei Novi mir. Tvardovski reusise deja s-mi resping o
duzin dintre scrieri mai mult dect mi publicase. Cci Tvardovski, n ajun nc, se speriase de Palma
dreapt, se speriase asa de tare nct nu mai artase textul nici mcar membrilor redactiei. (si mi-a vorbit
despre aceasta ca despre un merit al lui, meritul de a m apra pe mine, de a-mi apra bunul renume"...
Era renumele de care deja m bucuram la Lubianka? Constient sau inconstient, el se apra pe sine, si
apra reputatia de a nu se fi nselat asupra persoanei celui pe care l descoperise.)
Atunci, L. Kopelev a spus n glum c eu, ducndu-m cu cele patru povestiri pe la cteva redactii din
tabra ostil revistei Novi mir, am reeditat trdarea svrsit de Hagi Murat".1 si, ntr-adevr, din punctul
de vedere al lui Novi mir, mai ales din punctul de vedere personal al lui Tvardovski, ceea ce svrsisem
eu atunci era o trdare miseleasc. (De altfel, cum era de regul prost informat n legtur cu
evenimentele neoficiale, A.T. nici nu a avut prilejul s descopere aceast trdare n toat amploarea ei:
aceast Palm
1 Cpetenie caucazian, evocat n povestirea lui L. Tolstoi intitulat Hagi Murat, n urma unor certuri cu
samil, protagonistul revoltei din Daghestan contra rusilor n anii 1840, el a trecut la inamic n 1851, mai
mult din ciud dect din convingere. Cuprins apoi de remuscri, a ncercat s fug, dar a fost capturat si
ucis. (N.t.)
170
dreapt pe care el o ascunsese si de fidelii si colaboratori, eu, fr mustrri de cuget, o difuzasem
adversarilor lui si nu mpiedicasem secretarele si curierii s-o copieze.
Aici nu vedeam si nu vd nici o trdare, si aceasta din urmtorul motiv; n ochii mei, ndrjita rivalitate
dintre Novi mir, pe de o parte, si Oktiabr si toat aripa conservatoare", pe de alt parte, nu reprezint
dect jocul fortelor unei tensiuni superficiale generale, forte care creeaz un fel de membran comun
destul de rezistent pentru a mpiedica tsnirea moleculelor vivace de profunzime. Acel redactor-sef care
nu-mi public piesa numai pentru c el nu vede n ea o linie de demarcatie ntre capitalism si socialism;
care se fereste de niste poeme n proz si strmb din nas la ele numai pentru c prima care le-a publicat
a fost o revist din emigratie; acel redactor-sef pentru care literatura rus din strintate pur si simplu nu
exist sau nu se deosebeste de o gunoiste mai mult dect se deosebeste samizdatul nostru de traficul de
stupefiante; acel redactor-sef care se sperie de o povestire n care autorul nu s-a eschivat de la o
judecat moral asupra unui clu din vremea rzboiului civil; acel redactor-sef, n afar de niste bune
intentii, prin ce se distinge de dusmanii si de moarte" Kocetov, Alekseev si Sofronov? Aici se vede
efectul nivelator al carnetelor rosii! n ce-i priveste pe membrii redactiilor lor, de exemplu Krujkov, Ivanov,
de la revista Ogo-niok, ei, desi copii fidele ale lui Kondratovici si Zaks, se arat n sedintele lor n cerc
restrns, chiar mai directi si mai curajosi (nu snt terorizati). Asa se face c, despre trnimea decimat n
timpul colectivizrii, la ei s-a vorbit ceva mai direct, s-a manifestat o sensibilitate mai fireasc fat de
aceast problem, n toamna aceea, chiar M. Alekseev, preocupat n ntregime de cariera lui, mi-a spus,
ce-i drept ntre patru ochi: Ani de zile, la noi totul s-a construit pe minciun, e timpul s nceteze chestia
asta!"*
Cititorul m va opri: ncetati cu blasfemia, s nu ndrzniti s continuati comparatia. Mi se va spune c,
ani de-a rndul, Novi mir a fost, pentru publicul cititor din Rusia, o ferestruic prin care a intrat lumina
adevrului. Da, a fost. Da, o ferestruic. Dar o feres-
* Desigur, n viata de toate zilele, Alekseev nu construieste dect pe minciun. Printii lui au pierit de
foame n timpul colectivizrii, n scrierea sa autobiografic, Vrtejul visiniu, el a trecut peste acest fapt ca
peste un detaliu nensemnat.
171
truic strmb, nrmat ntr-un toc putred si obturat nu numai de zbrelele cenzurii, ci si de o sit
ideologic autoimpus ceva n genul ntunecatelor ochiuri de geam armat de la nchisoarea Butrki...
(Pentru a aduce un corectiv la cele ce-am spus: n discutiile acestor octombristi" eu percepeam nu numai
ura mpotriva lui Novi mir, ci si o anumit team fat de sectia de critic de la Novi mir, un respect secret
pentru aceast revist. Fat-n fat cu anvergura nenumratelor lor coloane imprimate, fat-n fat cu
concertul unanim de laude care-i nconjura, te puteai ntreba: ce poate s le fac lor critica unei singure
reviste, o revist vesnic ntrziat, o revist cu o voce cam pierit? Dar nu! Ei se gndeau la ea tot timpul,
pungasii, o resimteau profund. Le intrase n cap o dat pentru totdeauna c numai fierul rosu al lui Novi
mir imprim un semn care rmne, n timp ce propriile lor sabloane se spal la prima ploaie. Novi mir era,
n literatura sovietic, singurul judector a crui apreciere din punct de vedere artistic si moral asupra
unei opere fcea autoritate si devenea definitiv indispensabil pentru caracterizarea autorului. Apropo, o
asemenea apreciere, si cu folos pentru el, ar fi primit si Evtusenko n paginile lui Novi mir dac arestarea
lui Siniavski n-ar fi blocat aparitia articolului deja scris n care acesta din urm fcea o critic usturtoare
emfaticului poem intitulat Centrala hidroelectric de la Bratsk.)
si eu nu voiam dect s prind de mot aceast ocazie neexploatat: faimoasei aripi conservatoare"
(pasrea rnit a activittii noastre editoriale nu avea nici o alt arip") s-i propun povestirile mele n
frunte cu Palma dreapt cum o s le nghit? si ce-o s fie dac divergentele lor literare cu Novi mir
snt asa de suprtoare nct o s-si uite angajamentele ideologice si o s-mi scuteasc povestirile de
sicanele cenzurii, unde-si au ei oamenii lor si aceasta numai pentru a m atrage" de partea lor?
sansele erau foarte slabe, dar trebuia s m folosesc, mi se prea mie, si de aceast mrunt ctime de
libertate", fie si numai pentru a nu avea a-mi face reprosuri ulterior. Pentru a publica Palma dreapt, nu
mi-ar fi fost rusine s m adresez chiar tipografiei KGB.
si n plus voiam s fac o verificare pentru istorie, o cresttur pe rboj pentru istorie: de ani de zile acesti
activisti se tot ludau c snt rusi, tineau s sublinieze c snt rusi. Ei bine, eu le ddeam prima ocazie din
viata lor s demonstreze acest lucru. (si dup trei zile de zvrcoliri, au dovedit c snt comunisti, c n-au
nimic rusesc n ei.)
172
n primele ore, ntr-adevr, dezertiunea lui Hagi-Murat" a produs panic acolo. Un pas nu m-au lsat s
fac pe jos au venit s m ia, m-au transportat dus-ntors, tot timpul numai cu masina. La Ogoniok s-au
adunat toti membrii echipei ca s m ntmpine. Sofronov, sosit de undeva din afara orasului, mi aminti
bucuros c sntem amndoi de la Rostov si se grbi s smulg uitrii faptul c scrisese cndva o recenzie
elogioas despre Ivan Denisovici (ntr-o vreme cnd se luau unii dup altii, ca oile); Stadniuk, tinnd n
mn manuscrisele pe care nc nu le citise nimeni, se rug: Dea Domnul s ne reuseasc acest lucru!";
Alexeev aproba: Da, trebuie s v mutati la Moscova si s v familiarizati cu cercurile literare."
Redactorul-sef de laLitRossiia, Pozdniaev, si el cu un debit verbal declansat parc de niste resorturi
mecanice, evoc de asemeni mprejurarea uitat acum n care avusese onoarea s-mi scrie o
scrisoare si, anticipnd deja, mi face o relatare ca s nteleg eu ct de repede pot ei s tipreasc si ct
snt ei de capabili s refac o ntreag editie cu dou zile nainte de termen.
n aceast primire plin de emotie, eu vedeam din nou un semn al vremii: nici devotamentul fat de
partid, nici amenintarea cekist nu mai erau asa de absolute ca n vremea lui Bulgakov o reputatie
literar reprezenta de-acum o fort de sine stttoare.
ns toat bucuria lor n-a tinut dect pn la prima lectur. La LitRossiia s-a citit totul n dou ore, si
Pozdniaev mi-a si telefonat:
V rog s ntelegeti c, ntr-un interval de timp asa de scurt, noi n-am reusit s ne sftuim. (Desigur,
pentru ei era important, n primul rnd, s arate c nu dduser fuga s m denunte!) V vom vorbi
deschis: n urechile noastre nc mai rsun toate cte le-am auzit la ultimele sedinte de partid. Prerea
noastr unanim: nu se poate publica dect Zaharia-Chimir.
si mi-a precizat pe loc ziua publicrii si chiar onorariul, n el supravietuiau manierele lui Stin1, chiar dac
sedintele de partid nc mai rsunau n urechile lui... L-am rugat s-mi restituie toate cele patru povestiri,
desi el a ncercat s m fac s cedez.
Cei de la Ogoniok erau asa de nerbdtori s m publice, nct la nceput n-au dat la o parte dect Palma
dreapt, retinndu-le pe toate celelalte. Apoi mi-au telefonat si ei: nici povestirea Ce pcat nu merge.
Atunci m-am lipsit si eu de colaborarea cu ei.
11.D. Stin (1851-1934) a lansat publicarea clasicilor n editii ieftine. (N.t.)
173
Este mai usor s scrii un nou roman dect s plasezi o povestire gata fcut unor editori care se ntorc de
la o Consftuire Ideologic! Dup trei zile eram stul pn-n gt de toate demersurile mele, de toat
aceast agitatie cu povestirile, nct am renuntat s merg si la Moskva; la aceast revist n-am dat nici
mcar telefon, am trimis materialul prin niste prieteni. Iar acolo au tinut manuscrisul mai multe zile fr s
scoat un cuvnt, si unde n-am nceput a m frmnta la gndul c redactorul-sef Popovkin o fi trimis
Palma dreapt ca s-o examineze cei de la Lubianka si ca s completeze astfel dosarul cu privire la tot
ceea ce fusese deja confiscat.
La 2 decembrie, m-am dus la Novi mir n ziua aceea A.T. era absent ca s discut cu crtile pe
mas cu ceilalti membri ai redactiei, pentru c A.T. nici lor nu le mai ddea voie s citeasc ceva scris de
mine sau s decid ceva n ceea ce m priveste. Lui Dementiev si lui Laskin le-am explicat cum
Tvardovski, printr-o serie de refuzuri, m-a mpins s actionez de unul singur si chiar s m duc la ceilalti.
(Cci nici articolul din Literaturnaia gazeta nu avusesem dreptul s-1 public nainte de a-i cere sfatul^ si
Dementiev, acest permanent dusman al meu de la Novi mir, pru deodat a ntelege si a aproba totul: si
demersurile pe care le fcusem de unul singur, si vizitele pe la acei tovarsi; si opina c era chiar foarte
bine s public nu n Novi mir, ci altundeva: adic Novi mir se caracterizeaz, vezi Doamne, prin absenta
oricrui spirit de gasc", prin lrgimea vederilor.
Dar iat n ce consta misterul pe care eu nu 1-am ptruns dintr-o dat: liberalul" Dementiev ntelegea
deja mai mult dect toti acei conservatori" mai mult si dect Alekseev, si dect Sofronov, si dect
Pozdniaev; el ntelegea c vine cu pasi repezi momentul cnd va fi pur si simplu imposibil s mai apar
vreun rnd de-al meu, fie el acceptabil sau inacceptabil din punctul de vedere al cenzurii; c deja
planeaz interdictia asupra nsusi numelui meu si c bine ar fi ca Novi mir s se elibereze de aceast
povar. Le-am dat Za-haria-Chimir (dac este s-1 public numai pe sta, atunci s-1 public n Novi mir),
si Dementiev si Laksin s-au aruncat amndoi asupra textului, dar n ideea bizar de a-1 publica nu n
Nov mir, ci n alt parte. Laksin a propus Izvestia, Dementiev tinti mai sus: Pravda. n cursul acestei seri
instructive (instructiv prin aceea c totul s-a petrecut fr Tvardovski), acest adversar al meu m-a
nconjurat de
174
o rar solicitudine: a asteptat mult timp pn a obtinut legtura telefonic, 1-a cerut pe Abalkin, eminent
cenusie si sef al sectiei culturale" a Pravdei; cu voce mieroas, servit de accentul lui seductor, a
nceput s-i dea raportul: Soljenitn are o frumoas povestire patriotic, si de actualitate, care este foarte
potrivit pentru ziar, si noi v-o cedm". si imediat expedie la Pravda plicul con-tinnd povestirea. Sarcina
acestui curierat czu asupra mai tnrului redactor de la sectia proz. Acesta, desi si terminase ziua de
munc, trebui s parcurg cu propriile lui picioruse drumul pn la ziarul cu pricina, (n toate celelalte
redactii, chiar si cei angajati pe post de curier se serveau de niste volgi".)
Huta huta! n tot cursul zilei urmtoare, povestirea mea a cltorit pe coridoarele Pravdei, urcnd din
birou n birou. Eu stiam n care loc al textului pusesem o min antichinez si mai ales pe aceasta contam.
(Mina antichinez am luat-o n calcul, dar n-am observat c prin povestirea mea l zlogesc pe Zaharia
din Kulikovo. Se spune c, scandalizat de o asemenea figur, Furteva a dispus s fie concediat
Supraveghetorul Cmpului. Asa se ntmpl mereu: n sumbra capital se dau lupte politice, iar mujicilor
de departe le zboar capetele de pe umeri.) Dar ei, poate, nici n-au remarcat-o (sau ea nici nu le era de
trebuint?), nu au remarcat dect cuvntul mongolii". si Abalkin mi-a explicat la telefon: la noi s-a format
opinia (ce mndrete de expresie!) c publicarea lui Zaharia chiar n Pravda ar fi interpretat pe plan
international ca o schimbare n politica noastr fat de Asia. ntre Mongolia si Uniunea Sovietic s-au
statornicit relatii speciale, ntr-o revist, desigur, se poate publica asa ceva, dar la noi, nu".
Iat, n asta eu credeam: credeam c ei asa gndesc, c acesta este orizontul lor. Dar la Novi mir, toti mi-
au rs n nas, spunnd c asta nu este dect o manevr, un pretext.
n ziua aceea, am avut pentru prima oar impresia c din cauza frecventelor si lungilor sale absente de
pe santier, A.T. ncepea s-si vad descrescnd soliditatea pozitiei sale n fruntea revistei: aceasta nu
putea s hiberneze si s amorteasc timp de dou sau trei sp-tmni, asa cum o fcea seful ei! Cu o zi
nainte, membrii redactiei, mpotriva opiniei lui A.T., si impuseser propria opinie cu privire la povestirile
lui V. Nekrasov (s le publice), ieri ei manevraser ndrznet cu povestirea mea, iar astzi nici nu i-au dat
s-1 citeasc
175
pe Zaharia, pentru c acesta nu exista dect ntr-un exemplar care era de trebuint n continuare.*
Tvardovski, buimcit, sta deoparte.
Ne-am salutat cu rceal. Dementiev l informase deja despre explicatiile mele de ieri si despre
revendicrile mele fat de Novi mir, nstrusnice si surprinztoare pentru A.T.: el nu concepea ca vitelul
s aib niscaiva revendicri fat de vac. Eu nu intentionam s m angajez ntr-o ciondneal cu A.T. n
prezenta membrilor redactiei, dar exact asta s-a ntmplat si, apoi, zgomotul a fcut s se ngroase
rndurile asistentei. De altfel, nu voiam nicicum s-i fac reprosuri lui Tvardovski (c-mi respinsese deja
attea scrieri; c refuzase s pstreze exemplarul salvat de la confiscare al romanului meu; c refuzase
s publice rspunsul dat de mine unor calomnii) eu nu voiam dect s-i art limita la care se opresc
obligatiile mele. ns A.T. era deja gata s resping, unul dup altul, argumentele mele; vehement, a
nceput ndat s m ntrerup, eu am nceput s reactionez ca si el, si conversatia noastr deveni
haotic si reciproc ofensatoare. Pe el l supra ingratitudinea mea, pe mine tutela asta obtuz care nu
avea la baz o filozofie superioar.
Toat toamna, el m bombardase cu reprosuri si acum nu numai c nu renuntase la ele, ci ndrjit le relua
iarsi si iarsi:
cum am putut eu, fr s-i cer sfatul, s-mi las lucrurile n pstrare la acel antropozof';
cum am ndrznit eu ca alturi de sacrosanctul" Ivan Deniso-vici etc. etc. (pentru mine orice referire la
aceast nereusit din 11 septembrie, orice referire la locul, modul, lucrul nsusi pe care, spre nenorocirea
mea, l tineam la Teus era ca un abces cronic, un abces care-mi puroia n gt si el, el rsucea cutitul n
ran);
si cum am putut s nu-1 ascult si s retrag romanul de la redactie;
si cum am putut eu s pasez Frmele la revista Semiia i skola;
si iarsi, extrem de important; cum am putut eu s trimit pln-geri pe adresa a patru secretari ai CC si
nu numai lui Piotr Nilci1?? (Se auzea scrsnetul de fier al istoriei si el continua s nu vad dect ierarhia
meselor de scris!);
* si Laksin va reusi s-1 paseze Izvestiei, unde va fi cules, si numai dup ce zatul va fi desfcut acolo,
Novi mir va trebui s-si ia sarcina de a-1 publica. 1 Prenume si patronim al lui Diomicev. (N.t.)
176
si o dat n plus: de ce mi-am lsat barb? Nu pentru ca s...? Dar n suita aceasta repetitiv-
fastidioas rsunau si reprosuri
noi, ca o lamentatie:
eu te-am descoperiti!
vedeti bine, cnd i-au confiscat romanul, n primul rnd la mine a venit! Eu 1-am linistit, 1-am adpostit,
1-am nclzit (adic nu m-a aruncat n strad n puterea noptii).
si toate astea n auzul ntregii redactii! si n sfrsit pe urme proaspete:
cum am putut eu s merg cu sru' mnuta" la Alekseev, pe care-1 vor face tndri n numrul urmtor
al lui Novi miri
As fi putut s-i dau un rspuns de s-1 usture. Dar cu toate ofensele cu care a fost presrat aceast
discutie, eu nu m-am suprat pe el: ntelegeam c aici nu era vorba de o ceart cu caracter personal, de
un dezacord ntre dou persoane, ci de cu totul altceva: ajunseserm la captul unui drum comun, scurt
de altfel, un drum pe care-1 strbtuserm ca aliati literari si de-a lungul cruia nc nu se iviser
muchiile ascutite ale ideologiilor care s ne zgrie si s ne ndeprteze pe unul de cellalt. Dezacordul
dintre noi era dezacordul dintre literatura rus si literatura sovietic; la mijloc nu era deci nimic personal.
n ce m priveste, m-am limitat la aspecte practice:
Cnd s m sftuiesc cu dumneavoastr? Vin la Moscova pentru o zi sau dou si dumneavoastr nu
snteti niciodat de gsit.
si, la un moment dat, n acest dur si grav dialog, A.T. a exclamat cu important:
Eu am fost dou sptmni pe malurile Senei! n loc s spun simplu: am fost la Paris.
si nc, dac ar fi fost numai aceast not fals! Cea mai mare falsitate consta n aceea c pe malurile
Senei el vorbise despre mine, fapt pe care acum mie mi-1 ascundea. Fiu credincios al partidului su, el
se bizuia n acest caz pe filtrul foarte sever prin care trebuiau s treac, dac treceau, informatiile pentru
opinia public din tara noastr! Dar eu deja fcusem rost de traducerea notei din Le Monde cu privire la
interviul lui. Dup semnalul de alarm dat de Neue Ziircher Zeitung, lui i se puseser, desigur, ntrebri
referitoare la mine. si dac pentru el destinul unui artist care deja nghitea ap srat si cu mare greutate
si mai tinea capul deasupra valurilor ar fi fost mai important dect teza cu privire la imperialism
177
ca ultim stadiu al capitalismului, el, cu tactul lui plin de noblete, ar fi putut, fr vreun risc personal, s dea
cumva un rspuns evaziv si incomplet, s pstreze un moment de tcere din care lumea ar fi nteles c,
realmente, eu nu stteam pe roze, c eram n pericol. Dar Tvardovski le-a spus ziaristilor c extraordinara
mea modestie (pe care el o pretuieste foarte mult!...), conduita mea, asa zicnd, monahal i interzic lui,
ca editor al scrierilor mele si ca prieten, s des-tinuie ceva despre planurile mele de creatie si despre
mine nsumi. Dar i-a asigurat pe ziaristi c vor mai avea ocazia s citeasc nc multe pagini minunate"
scrise de mine.
Adic i-a asigurat c lucrez n conditii excelente, c scriu si c singurul lucru care-mi face viata grea este
excesiva mea modestie de tip monahal. Cu alte cuvinte, el dezmintea cele scrise de Neue Ziircher
Zeitung.
Cu gura plin de ap srat, eu nu puteam s strig dup ajutor, si el, cu gafa lui, venea s-mi dea un
brnci ca s m bage cu capul sub valuri.
Din cauz c-mi voia rul? Nu!! Din cauz c partidul i face pe poeti s fie asa... (El mi voia binele:
voia s-mi creeze o imagine de om asa de supus nct s-1 nduplece pe Piotr Nilovici!...)
Dar temperatura acestei altercatii crescuse asa de mult nct A.T., iritat de categoricul meu dezacord si de
ncptnarea mea, sri n picioare si strig furios:
l scuip n ochi s-i prisoseasc, dar pentru el e rou cereasc! Tot timpul m strduisem s nu pierd
din vedere c el era un
om rtcit, neputincios. Dar n clipa aceasta, pierzndu-mi autocontrolul, i-am rspuns si eu la fel de
furios:
S nu m jigniti! Astea-s grosolnii de gardian. El si deschise bratele:
Pi, dac-i asa...
nc un pic, si ne-am fi certat de-a binelea. Asta nu rezolva ns nimic, asta nu fcea dect s
escamoteze o realitate grav: schisma a dou literaturi. Dar cei prezenti mpiedicar producerea exploziei
pe care n-o dorea nimeni (afar, cred, de Dementiev).
Confruntarea dintre noi s-a terminat printr-o rece strngere de mn.
mi rmnea o or pn la plecarea trenului, si mai trebuia s-mi dau barba jos, da! Ce-ar mai fi srit n
sus Tvardovski, dac ar fi aflat de asta! Un ceas pn la plecarea trenului, dar nu a trenului
178
spre Riazan, si nici spre vreun punct de trecere a frontierei, ci spre
0 ascunztoare ndeprtat, unde s petrec cteva luni fr corespondent si unde m astepta, salvat
prin dosire, Arhipelagul, n toat aceast toamn, pe cit mi-a stat n putere, am fcut tapaj, demersuri, m-
am artat; trebuia rupt cercul acestei vnzoleli absurde. Plecam ntr-un loc unde s nu se mai stie nimic
despre mine, unde s nu se poat pune mna pe mine. Cu sufletul eliberat, m rentor-ceam la acea
lucrare pe care Securitatea Statului mi-o ntrerupsese si mi-o dezorganizase.
De data aceasta, am reusit! Din ascunztoarea mea, urmream, cu ajutorul unui tranzistor, procesul
Siniavski-Daniel. n tara noastr, de-a lungul a cincizeci de ani, avuseser loc batjocuri de o sut de ori
mai grave si de un milion de ori mai sinistre, dar toate acestea le-au alunecat occidentalilor pe lng
ureche, asa cum alunec apa pe pana gstei, ei n-au remarcat nimic din cele ntmplate la noi sau cele pe
care le-au remarcat, ni le-au iertat, pentru Sta-lingrad. Dar acum, nou semn al timpului, Occidentul
progresist" ncepuse s se agite.
n sinea mea estimam c acest tapaj i va constrnge pe securisti s ncerce cu mine alt metod. Ei
ezitau. La sfrsitul lui decembrie si n ianuarie, dup cum mi s-a povestit ulterior, gradatii lor au explicat n
cursul mai multor sedinte c arhiva pe care mi-o confis-caser fusese regrupat n vederea expedierii ei
n strintate". Dar au abandonat aceast versiune nu pentru c de la apartamentul lui Teus nici un drum
nu ducea spre cele strintti (pentru niste virtuozi ai falsificrilor ar fi fost o joac de copii s
demonstreze c exista un asemenea drum) ci pentru c dup procesul care tocmai avusese loc, un al
doilea de acelasi tip ar fi fost prea bttor la ochi.
Ceea ce fcuse cndva Pasternak, trimitndu-si romanul n Italia, reeditau acum Siniavski si Daniel,
pltind, fr s se ciasc, pentru dublul lor joc literar: deschideau cile literaturii si le nchideau pe cele
ale dusmanilor ei. Se ngusta cmpul de actiune al obscuran-tistilor si se lrgea cel al literaturii.
La Leningrad, la o ntlnire a KGB cu scriitorii (specialitti nrudite: si unii si altii snt, nu-i asa, ingineri ai
sufletelor omenesti), Granin a ntrebat: Este adevrat c lui Soljenitn i s-a confiscat un roman?" Cu
ncnttoarea ingenuitate a cekistilor bine dresati
1 s-a rspuns: Un roman? Nu, nu i s-a luat. De altminteri, nici el
179
nu ne-a adresat vreoplngere n acest sens. A fost acolo un roman Primul cerc, dar nu se stie al cui este."
(Pe pagina de titlu figura numele meu.)
Explicatia era simpl: nc nu se decisese cum s se procedeze cu mine.
Dar cnd a fost luat, decizia s-a dovedit a fi stranie; urmau s fie editate, n tiraj cu circuit nchis, toate
scrierile ce-mi fuseser confiscate! Ei se asteptau, probabil, ca acestea s nu strneasc dect dezgustul
si indignarea tuturor oamenilor cinstiti.
Cnd, n martie 1966, m-am rentors la viata trit la lumina zilei si mi-a parvenit prima informatie c
cineva din CC i dduse lui Mejelaitis s citeasc romanul meu si nu ntre patru pereti si nu sub luare
de semntur, ci n masin, fr nici o msur de precautie pur si simplu nu mi-a venit s cred: oare
ntr-atta le-a luat Dumnezeu mintile nct s se preteze la acest joc cu focul? n curnd focul sta n-o s-1
mai puteti stpni nici cu mnusi ignifugate, cci se propag! Chiar si n timpul lecturii romanului, focul
asta va lucra mpotriva lor; dusmanilor mei, acestor frunti de granit incasabil, le va rpi cel putin un dram
de certitudine; pe aceste minti ntunecate le va strpunge cel putin cu o raz de lumin. Atentie, dup
aceast lectur va rmne pe gnduri unul, apoi un al doilea, apoi un al treilea.
Totusi, n primvara lui 1966, cu trecerea sptmnilor si lunilor, din gura unuia si a altuia, povestirile
ncepur s prind consistent: au publicat si romanul, si Banchetul nvingtorilor\ Amndou snt date
spre a fi cititei De ctre cine snt date? Evident, de ctre CC. Aici le-a transferat Ceka pe toate. Cui snt
date? Marilor stabi ai partidului (dar acestia, lenesi si lipsiti de curiozitate, nu snt foarte avizi de lectur) si
mai marilor de la uniunile de creatie. Iat-1 pe Hrennikov care, dup ce le-a citit, amenint enigmatic la o
sedint a compozitorilor: stiti dumneavoastr ce piese scrie el? Alt dat, pentru o asemenea pies 1-ar
fi mpuscat!" Iat-1 pe Surkov care, dup ce le-a citit, explic edificator cum c Soljenitn este dusman de
clas (dusmanul crei clase?). Iat-1 pe Kocetov asezndu-se s-mi studieze romanul, poate fur si el
vreo idee. Romanul le-a fost, de asemenea, dat spre lectur redactorilor-sefi ai editurilor, pentru ca
fiecare dintre acestia s organizeze un cordon sanitar n jurul numelui meu si al oricrui rnd scris de
mine.
180
Nu, asta nu era gselnita unui cap ptrat: n tara n care nu se poate face publicitate dect cu aprobare de
la stpnire, s nbusi o personalitate nu cu ajutorul politiei secrete, ci printr-o publicitate restrns si
controlat si numai, ca s zic asa, pentru uzul nomenclaturii. Erau de asteptat aceleasi rezultate si fr
scandalul unei arestri: l nbusi pe cel incomod, dar treptat.
si totusi n felul acesta se persevera ntr-o gaf! Un caz de piraterie literar fr mine si mpotriva mea,
s-mi editezi propriile mele crti! O editie cu circuit nchis, destinat uzului intern al autorittilor, nu este
considerat, n tara noastr, o editie" si deci nu-ti este permis s intentezi un proces pentru nclcarea
drepturilor de autor! Chiar si ntr-o asemenea tar, tritoare n afara legii si a dreptului, dar n care o
opinie public era pe punctul de a se naste, si n care rsuna deja un slab ecou al opiniei publice
internationale, gheara lor se nfipsese putin cam prea adnc, obrznicia lor mersese putin cam prea
departe. si ce-ar fi s n-o mai poat scoate de-acolo? Cndva, aceast tactic se va ntoarce mpotriva
lor.
Cu aceast editie cu circuit nchis, ei m mpingeau si pe mine s ntreprind ceva, dar eu, greu de cap,
nc nu puteam s-mi dau seama ce aveam de fcut, n legtur cu mine, un singur lucru era clar: n
aceast masinatiune, eu nu vedeam nici o primejdie, ea chiar mi plcuse. O s-i atte pe nomenclaturisti
mpotriva mea? stia si asa m urau. Dimpotriv, asta nsemna c, deocamdat, n-aveau intentia s m
ia.
Iat ce surprinztor si uimitor evolueaz istoria: cndva ne bga la rcoare, amrtii de noi, pentru o
nimica toat, pentru o jumtate de cuvnt, pentru un sfertulet de gnd subversiv. Acum, KGB avea
mpotriva mea un buchet judiciar complet (dup codul lor, se ntelege) si singura consecint era c de-
acum aveam minile dezlegate, dobndisem exteritorialitate ideologic! La o jumtate de an de la esecul
cu arhivele mele, devenea clar c acest esec mi adusese o deplin libertate de gndire si de confesiune:
nu numai c puteam s-mi proclam credinta n Dumnezeu, eu, membru al Uniunii ate-ist-marxiste a
Scriitorilor, dar puteam s si profesez orice idee politic. Cci orice as gndi eu de-acum ncolo este ceva
ce nu poate fi, n nici un caz, mai ru si mai tios dect toat aceast mnie pe care o exprimasem n
piesa mea inspirat din viata lagrelor. si dac nu m bag la zdup din cauza ei, nseamn c n-o s m
bage nici pentru vreuna dintre convingerile mele actuale. Puteam
181
de-acum, n scrisorile mele, s le rspund orict de sincer corespondentilor mei, s le spun orice
interlocutorilor mei or, acestea n-ar fi putut fi mai acide dect piesa aceea! Acum puteam s-mi notez
orice n jurnal nu mai aveam de ce s-mi ncifrez nsemnrile si s m ascund. M apropiam de o
frontier nemaivzut, de acea linie de unde nu mai este nevoie a se recurge la ipocrizii! niciodat si fat
de nimeni!
Ajungnd n primvara lui 1966 la concluzia c mi se acordase un lung rgaz, am nteles n plus c
trebuia ceva vizibil, accesibil tuturor, care s arate clar c deocamdat eram n viata, c lucram, si care
s ocupe n constiinta societtii acel spatiu n care nu rzbiser scrierile mele confiscate.
Foarte potrivit pentru acest rol era Pavilionul cancerosilor, nceput cu trei ani n urm. M-am apucat atunci
s-1 continuu.
KGB nu astepta, nu dormea, tactica mi cerea si mie s m grbesc cu Pavilionul dar cum s te
grbesti cnd scrii? Mi-a venit atunci ideea s scot deocamdat partea nti, fr a doua. Nuvela* nssi
nu avea nevoie de asta, dar tactica m mina de la spate cu biciul s-o iau prin acest defileu.
Ce-as mai fi vrut s lucrez fr grab! Ce-as mai fi vrut sa fac s alterneze n fiecare zi scrisul cu
gimnastica lingvistic, tihnit si dezinteresat. Ce-as mai fi vrut s rescriu de zece ori cutare text, s-1
pun deoparte si s m ntorc la el peste ani de zile si, ndelung, n fata locurilor rmase goale, s aleg si
iar s aleg cuvintele cele mai adecvate. Dar toat viata mea a fost si continu s fie o goan, o tensiune
peste msur, si n-am reusit dect s le schitez n linii mari pe cele ce erau de mare urgent! si poate nici
s le schitez...
Attia scriitori s-au grbit! De obicei din cauza contractelor cu editurile, din cauza termenelor presante.
Eu as fi putut s-mi zic: la ce bun s m grbesc? Cizeleaz si iar cizeleaz! Dar nu. Au existat
ntotdeauna ratiuni imperioase care m-au zorit necesitatea de a ascunde, de a dispersa exemplarele,
de a profita de un ajutor, de a m elibera de alte sarcini si astfel nu exist
* Dac, la nceput, am botezat-o nuvel, am fcut acest lucru numai ca s nu creez confuzie cu romanul
confiscat, ca s nu se zic: ah, i 1-or fi restituit? Abia mai trziu s-a lmurit c nssi esenta ei impunea,
ca mai potrivit, denumirea de nuvel.
182
nici o scriere pe care s fi putut, n tihn, s-o las s plece de la mine, nici una creia s fi avut rgazul de
a-i da ultimul retus.
Terminnd prima parte a Pavilionului, mi ddeam, desigur, seama c nici un editor nu mi-o va lua. Eu
contam mai ales pe samiz-dat, dar niste amici m-au sftuit atunci s-o dau spre examinare la organizatia
din Moscova a Uniunii Scriitorilor, sectia proz, si la Mosfilm, si astfel s-i consfintesc si s-i legalizez
libera difuzare. Pentru toate acestea era ns necesar ca eu s am dreptul, fr s-mi atrag reprosuri, de
a dispune de propria mea oper or, eu eram obligat s-o duc mai nti la Novi mir. Dup toate pe care
Tvar-dovski deja mi le refuzase, nu puteam nicicum s sper c el o va publica. Dar n cazul acesta,
pierderea a vreo treizeci de zile era inevitabil.
De la acea disput nu ne mai revzusem. ntr-o scrisoare reve-rentioas (si ca si cnd nimic nu s-ar fi
ntmplat), eu l preveneam pe A.T. c n curnd am s-i propun o jumtate de nuvel si l rugam insistent
s nu m fac s astept prea mult decizia redactiei.
Inima lui A.T., binenteles, avu o tresrire. Probabil, nc spera s ajungem la o aliant literar. Sfada
dintre noi o explica prin caracterul meu ru, prin gesturile mele precipitate, prin perseverarea mea n
greseli, dar toate aceste cursuri si chiar ceva pe deasupra, el era gata s mi le ierte cu mrinimie.
Problema de a ierta sau a nu ierta nu se punea ns pentru nici unul dintre noi. Unul din doi avea nevoie
s se limpezeasc la cap. Al meu se limpezise deja n primii ani de puscrie. Dup discursul tinut de
Hrusciov la congresul al XX-lea, A.T. s-a lsat si el antrenat ntr-o evolutie asemntoare. Dar, ca la
ntreg partidul, aceasta n curnd a nceput s se ncetineasc, s se mpleticeasc si chiar s se
poticneasc. Tvardovski, ca si Hrusciov, era prizonier, prin legmnt si pe viat, al ideologiei pe care o
mbrtisase. La unul ca si la cellalt, bunul-simt natural se lupta inconstient cu ideologia si, cnd acesta
iesea nvingtor, nvingea, de fapt, ceea ce era mai bun si mai nobil n ei. Mujicul Hrusciov a atins una
dintre asemenea culmi n ziua cnd a renuntat la ideea de a declansa prin rzboi revolutia mondial.
Manuscrisul Pavilionului a devenit, chiar din clipa sosirii lui la Novi mir, document secret; asa decisese
Tvardovski. Exista acolo temerea ca nu cumva manuscrisul s fac picioare, s-o ia din loc, ceea ce a
fcut s se ia msuri de precautie care frizau ridicolul:
183
n-a fost dat spre lectur... nici mcar celor de la sectia proz a revistei! In timpul acesta, datorit chiar
mie, nuvela circula deja prin Moscova, batalioanele samizdatului se puseser n miscare!
La 18 iunie, la doi ani dup dezbaterea atunci foarte promittoare asupra romanului meu, a avut loc
dezbaterea asupra primei prti a Pavilionului. Au aprut divergente, chiar dintre cele mai stridente.
Ruptura n-a luat proportii numai datorit manierei profesioniste de a turna ap de trandafiri n cele
exprimate. Se poate spune c fractiunea tnr" a redactiei, sau cea de la baz" prin pozitia ei n
ierarhia serviciului se pronunta energic pentru publicare, iar cea btrn", cea de la vrf' (Dementiev-
Zaks-Kondratovici), se mpotrivea la fel de hotrt. Intrat de foarte curnd n componenta colectivului
redactional, sincerul Vinogradov a spus: Dac nu publicm aceast scriere, atunci trebuie s ne
ntrebm care este ratiunea existentei noastre." Berzer: Cancerul, pn acum tabu, a devenit obiect
legitim al artei." Mariamov: Datoria noastr moral este s-o punem n minile cititorului." Laksin: O
asemenea grmad de eroi pozitivi eu n-am mai ntlnit de mult n literatura noastr. A tine sub cheie
aceast nuvel pentru a o mpiedica s ajung la cititor eu unul n-am s-mi ncarc constiinta cu un
asemenea pcat." Zaks ncepu s problematizeze si s ncetoseze lucrurile cele mai simple: Autorul
se las invadat de puseurile urii... Tolstoismul este introdus ntr-un mod foarte rudimentar... Aduce prea
mult material inflamabil, iar aici mai este si tema dureroas a deportatilor cu regim special. Ce este n
spatele acestor lucruri?... Scrierea este total nefinisat!..." Kondratovici, cu aplomb, sustinu aceeasi
idee: Este total nefinisat!... Conversatia asupra blocadei Leningradului si alte mici zone chinuite de
mncrime." Dementiev ncepu trgnat: Desigur, am dori (cine ar dori? el?) s publicm nuvela lui
Soljenitn... Ca specimen al talentului artistic, ea nu atinge nivelul unui roman... (Dar tocmai romanul era
ceea ce nu accepta el! Acum, cnd nu greva asupra nimnui obligatia de a publica romanul, acesta putea
fi si ludat.) n locul scriiturii obiective se instaleaz brusc o naratiune fatis-ten-dentioas... Apoi,
enervndu-se si mniindu-se: La Tolstoi, la Dostoievski, exist o conceptie interioar care prezideaz la
scrierea operei, dar aici, asa ceva nu exist, nuvela nu este finisat n resorturile ei interioare! (De fiecare
dat aceeasi plac: el trage de mine s spun tot ce am pe suflet, pentru ca apoi s-i fie mai usor s
loveasc. Mai pune-ti pofta-n cui!) Gnditi-v un pic, oameni
184
buni, cum triti1 e cam putin. Lips de organicitate, si prin urmare, nu se poate publica n aceast
form. (Ca si cnd tot suvoiul de maculatur tiprit ar depsi acest nivel de organicitate! ...) si din ce n
ce mai mnios: Cum nu s-a dat dovad de prevedere n legtur cu Leningradul? Ce vreti mai mult
prevedere ca asta: au mpins mai ncolo frontiera finlandez!"2
Iat ce se cheam afinitate literar! Poftim, mai f-te prieten cu Novi miri Superb argument: mpinseser
mai ncolo frontiera finlandez! M-am vzut fcut mat, nuvela mea era calomnioas. Eu nu puteam totusi
s ridic ultimul vl de pe conceptia" mea interioar" potrivit creia atacul asupra Finlandei fusese totusi
o agresiune"! Aici nu era vorba numai de o obiectie din partea lui Dementiev; n continuarea discutiei,
Tvardovski m va ntrerupe si el:
Nici vorb nu poate fi ca dumneata s faci concesii n materie de principii. C doar nu esti mpotriva
puterii sovietice, c de-aifi nici n-am mai sta de vorb cu dumneata.
Iat deci cum se comporta acea revist liberal, acea fclie a gndirii libere! Se pedala pe aceast putere
sovietic" si nu era chip s-1 convingi pe vreunul dintre ei c, ncepnd din anul 1918, nu mai exista
putere sovietic. Chestiunea asupra creia au czut cu totii de acord a fost aceea de a o condamna pe
Avieta3 si stilul foiletonistic al capitolului, si, n general, afirmatiile cu privire la literatura sovietic, attea
cte erau n nuvel: nu este locul lor aici". (Dar unde este locul lor? Oare se va putea da replica vreodat
cuiva, undeva, pentru tot acest vacarm de orcieli mincinoase?) Ceea ce m uimea de data aceasta era
lasitatea unanim (sau ndobitocirea, sau nconvoierea sub biciul regimului) a celor de la Novi mir. tinnd
cont de perioada lor grea din anul 1954, cnd Tvardovski fusese destituit din cauza articolului Despre
sinceritate"4 al lui
1 Citat aproximativ din titlul capitolului 8 al Pavilionului: Ceea ce-i face pe oameni s triasc". (N.t.)
2 Prin anexarea Careliei finlandeze n 1940. (N.t.)
3 Avieta, fiica lui Rusanov, din Pavilion. Cap. 21 povesteste despre vizita Avietei la tatl ei. Ea confirm
presentimentele acestuia n urma unui cosmar (cap. 16): la Moscova ncepe o revizuire masiv a
proceselor. (N.t.)
4 Despre sinceritate n literatur", n Novi mir m. 12/1953. n acest articol, Pomerantev critica pe bun
dreptate literatura de dup rzboi, dar propunea criterii subiective n aprecierea operelor literare" (Mica
Enciclopedie Literar). Tvardovski a fost nlocuit prin C. Simonov din 1954 pn n 1958. (N.t.)
185
Pomerantev, eu le ddeam ocazia s se revanseze prin mine, intrat acum n rolul istoricului care priveste
din afara taberelor, dar ei toti, solidari, n frunte cu Tvardovski, o tineau ntruna: nu trebuie! Nu trebuie
fcut referire la coperta albstrie"! Nu trebuie s ni se ia aprarea!
Eu crezusem pn atunci c, n perioada respectiv, ei se ciser doar asa pentru pres, pentru CC,
pentru a primi note bune. Dar, se vede treaba, ei se ciser din tot sufletul: nu era voie s se scrie despre
sinceritate
si s-a mai discutat despre o chestiune important" (important n conditiile impuse nou): cum s se
procedeze, avnd n vedere c nuvela nu era terminat, c era vorba numai de prima parte? Unii
spuneau: bine, o s-o indicm ca atare. Dar Tvardovski, cunoscn-du-si bine tutorii ierarhici, opri discutia:
Nu, nu avem posibilitatea s declarm c aceasta nu este dect prima parte. O s ni se spun: nu are
dect s scrie si pe a doua si s ne-o prezinte, atunci vom decide. Sntem nevoiti s-o publicm ca pe un
lucru terminat."
Dar nuvela nu era terminat, toate firele intrigii nc atrnau!... N-aveam ce face, astea erau conditiile.
Astfel, pe tema lui a publica sau a nu publica nuvela mea, opiniile celor de la baz" se separar de cele
ale celor de la vrf. Cea care trebuia s ncline acul balantei era opinia lui Tvardovski.
Ce schimbtor era acest om! De la o zi la alta si chiar de la o or la alta a uneia si aceleiasi zile. El vorbi
ca un artist, fcu remarci si propuneri care n-aveau nimic comun cu preocuprile unui redactor si care,
pentru un membru supleant al CC, erau de-a dreptul imposibile:
n lumea asta pmnteasc, arta nu exist ca o arm a luptei de clas, ndat ce devine constient c
este o arm, arta nu-si mai atinge tinta. Noi avem toat libertatea s emitem judecti despre aceast
oper: sntem, ca s zic asa, ca pe lumea ailalt, nu avem a calcula dac va trece sau nu va trece... Noi
pe dumneata te citim cu ochi nu de redactori, ci de cititori. Aceasta este situatia fericit a unui suflet de
redactor: pentru el, lectura este o ntreprindere pe care vrea s-o duc la bun sfrsit... Actualitatea acestui
text const n aceea c nssi constiinta popular se trezeste si reclama un bilant moral... Nu este
terminat? Marile opere snt totdeauna ca niste edificii la care s-ar mai fi putut aduga o arip sau un
etaj: nvierea, Demonii, dar unde nu s-ar mai fi putut face asemenea adugiri?...
186
Nuvela aceasta, noi vrem s-o publicm. Dac autorul mai lucreaz un pic la ea, noi o vom lansa si o vom
publica n limita puterilor noastre si chiar dincolo de aceast limit.
Astfel, el fcu ca, brusc, decizia s ncline n favoarea tinerilor" (acestia l impresionar cu nflcratele
lor luri de cuvnt) si mpotriva adjunctilor si (desi, evident, le promisese contrariul).
Dar n acelasi timp, n cursul aceleiasi sedinte, iat-1 si n alt ipostaz: ba spunnd c puterea sovietic
asa si pe dincolo, c o s suprimm titlul", fr a face confruntare de preri, ba ntreru-pndu-mi
rspunsul prin replici autoritariste, cu acest ton de superioritate care-i era propriu si n materie de politic
si n materie de meserie. Era absolut convins c, n toate chestiunile examinate, se orienta mai bine dect
cei prezenti, c numai el cunostea cile de dezvoltare a literaturii. (El stia s vorbeasc asa de elevat!
Ce dac azi nu s-a abtinut de la acel bombnit: si-a lsat barb ca s...", nu stia el c aceast barb era
deja a doua... Aici nu era vorba pur si simplu de un bombnit, ci de faptul c opinia lui personal se
subordona opiniei organelor competente.}
Le-am rspuns btrneste la toti, dar numai pentru c reusisem s-mi notez bine toate interventiile lor: i
aveam pe toti pe list. Numai n legtur cu o mic problem m-am ambalat: ce concesii vor ei de la
mine? Exist milioane de Rusanovi, nimeni n-o s-i cheme n fata justitiei, cu att mai mult trebuie s-i
judece literatura si societatea. Dac nu se face asta, atunci eu nu mai am nevoie de literatur, nu mai
vreau s scriu.
Nici n discutia despre delirul lui Rusanov, nici n cea despre industria chestionarelor", nici n cea despre
moravurile noii clase"1, nu intentionam s cedez, n rest, n orele ct a durat aceast discutie, m-am
surprins n postura celui pe care nu-1 intereseaz problema de pe agenda sedintei, ca si cnd n-ar fi fost
vorba despre cartea mea, ca si cnd mi-ar fi fost indiferent decizia pe care aveau s-o ia.
1 Rusanov, unul dintre bolnavii Pavilionului, este un influent functionar sovietic, reprezentant tipic al noii
clase" a privilegiatilor regimului; specialitatea sa const n a elabora numeroasele chestionare cerute de
administratie, n delirul su (cap. 16), el viseaz c este chemat n judecat la tribunalul suprem. (N.t.)
187
Ce-i drept, batalioanele samizdatului erau deja n mars... Iar n publicarea n conditii legale ncetasem s
mai cred. Dar att timp ct marsul batalioanelor nu ajunsese pn la cabinetul lui Tvar-dovski, trebuia
fcut ncercarea. Cu att mai mult cu ct partea a doua eu o prevedeam si mai putin susceptibil de a
trece".
Nu, ei nu-mi cereau s scot industria chestionarelor, nici trsturile noii clase, nici comisia pentru epurri,
nici deportrile de populatii. Iar rspunderea pentru blocada Leningradului puteam s-o mpart ntre Stalin
si Hitler. Cu oarecare strngere de inim puteam s scot deocamdat capitolul despre Avieta. Mai
absurd si mai suprtoare dect toate era ideea de a schimba titlul. Nici un alt titlu nu i se potrivea.
M-am supus totusi si, peste o sptmn, am retrimis la Novi mir manuscrisul, de data aceasta, coafat;
ntre paranteze i-am indicat lui Tvardovski, n caz de extrem necesitate, un titlu de rezerv (ceva n
genul Pavilionul de la captul aleii, ceea ce concorda cu felul lor de a mnji totul).
Dup nc o sptmn a avut loc o nou dezbatere la redactie, ntmpltor sau nu, fapt este c de data
aceasta n-a mai fost prezent nici Laksin, cruia constiinta i soptea c ar fi fost un pcat ca acest
manuscris s fie tinut sub cheie; nici Mariamov, care vedea o datorie moral n a face ca acest manuscris
s ajung la cititor, n schimb, dintre adversari n-a lipsit nici unul. Astzi erau cu totii foarte rezervati, nu
manifestau nici un fel de nervozitate: reusiser s nving rezistenta lui Tvardovski, acolo, n culise.
De data aceasta, A.T., asezat ntre dou scaune, ncepu deconcertat. Mai nti m-a acuzat, fr mare
convingere, de a fi fost zgrcit cu cosmeticalele" pentru toaleta manuscrisului (n schimb, de data
aceasta, Dementiev, pe un ton foarte calm, interveni pentru mine, o, vulpea! Toaleta, spuse el, a
fost foarte substantial si opera este ncheiat... prin amputarea unui capitol!). A.T. mi cerea acum s
elimin cu totul si discutia, desi atenuat, despre blocada Leningradului, si discutia despre sinceritate.
Brusc ns, puse capt tuturor ocolisurilor verbale si spuse:
Circumstante exterioare favorabile pentru publicare momentan nu exist. Este imposibil, este riscant
s iesim n lume cu acest text, cel putin n acest an. (Ca si cnd avea s fie mai usor n anul viitor,,
jubiliar", la a 50-a aniversare a lui Octombrie!...) Noi dorim s avem un manuscris cruia s-i putem
justifica orice pasaj,
188
luat izolat. (Cerint foarte mpovrtoare: autorul nu trebuie nicicum s se distanteze de redactie? El
trebuie ca anticipat s poarte haine pe msura acesteia?) Iar Soljenitn, vai, nu s-a schimbat
deloc...
si chiar prezenta temei lagrelor, prezent plannd asupra pavilionului cancerosilor, pe care ultima dat el
o declarase perfect natural, acum devenise artificial, ca atunci cnd Grossman, scriind despre lagr,
nu fcea dect s cnte dup ureche". (Deci, eu, scriind despre lagr, cntam dup ureche!) Apoi,
redactia trebuia s dea drumul unor scrieri care erau nc blocate". (Era vorba de romanul lui Bek despre
Tevosian1 si despre Jurnalele" lui Simonov. De-mentiev si Zaks nutreau sperante c Jurnalele" vor
trece. Dar si acestea au fost respinse.) n contradictie cu tot ceea ce spusese pn atunci, A.T. spuse c
redactia consider n fond manuscrisul ca aprobat, c se va semna imediat un contract pentru 25% si, n
caz c voi avea nevoie de bani, se va mri la 60%. Scrie partea a doua! O s asteptm, o s vedem."
De scris partea a doua, o scrisesem si fr ei. si pn una alta mi se propunea s primesc niste bani
pentru a nmormnta partea nti n sicriul seifului si, se ntelege de la sine, pentru ca, potrivit regulilor de
la Novi mir si potrivit pretentiilor personale ale lui A.T. fat de mine, s nu dau nimnui nici un rndulet, s
nu suflu nimnui nici un cuvnt, s nu las Pavilionul cancerosilor s-si triasc viata, si asta pn ce ntr-o
zi nenorocit colonelul de la Securitatea Statului va descinde si-1 va lua cu sine.
Mrturisesc sincer c o asemenea decizie a redactiei mi-a fcut viata mai usoar: se puteau anula
imediat toate corecturile, nuvela se putea restabili n forma n care iesea deja de la dactilografiere, n
forma n care se transmitea din mn n mm. Scpm de grija gsirii unui mijloc de a neutraliza noua
explozie a lui A.T. cnd va afla c textul este deja n circulatie. Eram liberi unul fat de altul!
Dar toate acestea m-am ferit s le proclam pe un ton dramatic, cci scoala lagrelor te nvat s nu-ti
anunti dinainte intentiile, ci
1 Destinatie nou, Tevosian era nsusi tipul tehnocratului stalinist. Publicarea romanului a fost interzis n
urma pretinselor insistente ale vduvei lui Tevosian. Aceasta ar fi considerat c romanul respectiv era
injurios pentru memoria sotului ei. Publicat n rus n Occident, editura Posev, n 1971. (N.t.)
189
s actionezi imediat si fr a scoate un cuvnt. si n-am spus dect c deocamdat nu semnez contractul si
c-mi iau manuscrisul.
Se pare c din conexarea acestor dou gesturi redactia ar fi putut s nteleag ceva! Dar ei n-au
nteles nimic. Ceea ce au nteles ei era c eu m supuneam, c mi puneam cenus n cap si c voi lucra
mai departe, socotindu-m chiar nedemn de contractul ce mi se oferea. si din nou am devenit pentru ei
mielul blnd al lui Novi mir\
Nu trecu totusi o lun c Tvardovski, prin Veronika Turkina, rud a sotiei mele, m si convoc de urgent.
Ca de obicei, nu m-a gsit", dar la 3 august m-am nimerit la Moscova si am aflat ce s-a ntmplat: A.T.
fusese informat c Pavilionul cancerosilor circul si furia lui nu mai cunostea margini; acum, binenteles,
el voia doar sa se asigure c nu eu ddusem lumin verde textului (oare s fi ndrznit eu?!...) si s stie
pe cine d afar de la redactie! (Bnuiala cdea pe clutul cel mai credincios al lui Novi mir, pe vrednica
Berzer, care trgea constiincios la cruta revistei.)
Poetul nu era numai poet, ci si om al Comitetului Central; gn-direa lui era impregnat de conceptele
legate de existenta statului: o carte nepublicabil, riscant" chiar si pentru cel ce ar semnala-o cenzurii,
scris totusi sub cerul sovietic, era deja proprietate a statului! si nu putea fi lsat s fie citit de
oameni, pur si simplu asa, dup bunul plac al autorului ei descreierat!
Dar eu, eu gndeam exact invers! Iat s-a si mplinit anul de cnd cu confiscarea arhivei mele si, pn si cu
mai putin receptivul meu cap, m-am lmurit asupra situatiei noastre, a mea si a lor: c eu n-aveam nimic,
dar nimic, absolut nimic de pierdut! C a da n dreapta si-n stnga Pavilionul, la lumina zilei, fr s m
ascund, fr s m dezic, nu m expunea deloc unui pericol mai mare dect acela legat de piesa despre
lagre, care de un an de zile lncezea la Bolsaia Lubianka. Dumneata l difuzezi? Da, eu l difuzez!
Eu 1-am scris si eu l difuzez! Duceti-v dracului cu toate editurile voastre! Cartea mea, se bate lumea
pentru ea, este citit si tiprit noaptea, devine fapt literar mai nainte ca s apucati voi a deschide gura!
S ncerce si ai vostri, laureatii premiului Lenin s-si difuzeze n felul acesta manuscrisele!
Iat deci, iat deci sensul zicalei: A sosit nenorocirea n-o lipsi nici pe ea de zmbetul tu"! Nenorocirea
ne poate deschide calea liberttii! Dac vom sti s-o descifrm.
190
n ce const forta mea, m-a lmurit cndva Diomicev, dar atunci eu nc nu ntelegeam lucrurile pn la
capt. Acum, prin anul lor de inactivitate, autorittile mi-au artat, n mod concret, aceast
fort.
n ce m priveste, n-am rspuns la convocarea lui Tvardovski, dar i-am scris n felul urmtor:
... Dac v nelinisteste faptul c aceast nuvel a devenit cunoscut nu numai redactiei lui Novi mir,
atunci ... eu ar trebui s-mi exprim uimirea... Acesta este dreptul oricrui scriitor si ar fi straniu dac ati
intentiona s m lipsiti de el. n plus, nu pot ad-niite ca Pavilionul cancerosilor s repete experienta trist
a romanului: mai nti asteptarea de o durat nedeterminat, rugmintile redactiei ca autorul s nu dea
nimnui s citeasc romanul, apoi acesta se pierde si pentru mine si pentru cititori, dar se difuzeaz dup
o anumit list secret..."
Scriind acestea, nu credeam c dau dovad de cruzime. Dar pentru A.T. a fost un lucru de mare cruzime.
Se spune c a plns pe aceast scrisoare. Din cauz c-si pierduse credinta copilreasc? Din cauz c
pierduse o prietenie? Din cauz c pierduse nuvela care acum avea s cad n minile unor editori-
gangsteri?
De-acum nainte, eu piciorul n bttura lui Novi mir n-am mai pus, telefon nu i-am mai dat; stpn pe
miscrile mele, m zvrco-leam si m rsuceam cutnd rspuns la ntrebrile care nu-mi ddeau pace:
Ce nc? Ce s mai ntreprind mpotriva dusmanului care-si nfipsese att de adnc gheara impertinent n
romanul meu, n arhiva mea? Un protest pe cale judiciar n-ar fi avut nici o perspectiv. Se impunea un
protest public.
Eu citisem cu admiratie nc din primvara lui 1966 protestul a doi preoti, lakunin si Esliman. Era un glas
cinstit, curat si ndrznet n aprarea bisericii care niciodat n-a putut, nu poate si nu vrea s se apere pe
ea nssi. Am citit si m-a cuprins invidia c eu n-am procedat la fel, c mie nu mi-a trecut prin minte asa
ceva. Totusi, probabil c aceast idee zcea n mine, zcea si se rsucea, silentioas si nebnuit. si
acum, cu claritatea surprinztoare a deciziilor infailibile, rzbtea la suprafat: ceva asemntor mi
trebuie si mie!
Cndva, cnd priveam de departe la Uniunea Scriitorilor, aceasta, n totalitatea ei, mi fcea impresia unui
iarmaroc rizibil n templul literaturii, un iarmaroc care nu merita altceva dect biciul din frn-ghii mpletite.
Dar iarba, simbol al vietii, creste fr zgomot, oco-
191
lind grinzile de otel ngrmdite unele peste altele si, dac n-o calci, acoper pn la urm chiar aceste
grinzi. Lujeri sntosi si pe deplin curati, crescnd imperceptibil, strbteau acest trup putred de bolnav.
Dup dezvluirile lui Hrusciov, cresterea lor a devenit deosebit de rapid. Cnd am aterizat eu la Uniunea
Scriitorilor, am descoperit acolo cu uimire si bucurie multi oameni adevrati, iubitori de libertate, veniti pe
lume cu aceste trsturi, sau care nu avuseser timp s se corup, sau care se refcuser moralmente.
(O dovad n plus c niciodat nu trebuie s judeci la grmad.)
Acum nu-mi era deloc greu s gsesc o sut sau dou sute de scriitori cinstiti si s le trimit scrisori. Dar,
de regul, acestia nu detineau n Uniunea Scriitorilor nici un post-cheie. Alegndu-i dup un criteriu care
nu era cel al functiei ci cel al inimii, i-as fi expus loviturilor si nu m-as fi ales cu nici un folos pentru scopul
pe care-1 urmream eu: s fac s se aud vocea opozitiei. A nainta proteste la conducerile unional si
rus ale Uniunii Scriitorilor lume mult si talente putine era o actiune deprimant de inutil. Dar
pentru decembrie 1966 se profila congresul scriitorilor, prevzut initial pentru iunie, ns de curnd
amnatprimul congres de cnd fceam si eu parte din Uniunea Scriitorilor, si poate ultimul pentru mine.
Deocamdat era o ocazie? n momentul congresului, vechea conducere nu mai are puteri, cea nou nc
nu este aleas, si eu am toat latitudinea s-i identific pe delegatii care, dup priceperea mea, merit
ncredere. A apela la congres nu este o tactic leninist? Chiar el este cel care ne-a nvtat: s prinzi
momentul dintre deja nu mai este... si nc nu este...
Dar mai era pn la congresul din decembrie, si pe mine ceva m mpingea s protestez ntr-un fel contra
a ceea ce se fcuse cu scrierile mele. si deocamdat am hotrt s m adresez nc o dat, ultima
Comitetului Central. Eu nu snt membru de partid, dar orice om al muncii are dreptul s adreseze o
rugminte acestei institutii semidivine. Mi se transmisese deja c acolo chiar se astepta o scrisoare din
partea mea, o scrisoare sincer, se ntelege, adic una care s exprime cinta, una care s implore a mi
se da ocazia s arunc cu noroi asupra trecutului meu si s demonstreze c snt un autentic om sovietic".
La nceput scrisoarea am vrut s-o redactez pe un ton destul de agresiv: mi ziceam c ei n-o s mai
repete cele ce spuseser nainte de congresul al XX-lea, c se vor rusina si vor renunta s mai
192
fac asa ceva. E. Henry m-a convins s nu fac asta: n afar de agia-varea relatiilor, o asemenea
scrisoare, practic, nu s-ar solda cu nici un alt rezultat nici cu un cstig de timp, nici cu o garantie de
coexistent. Am refcut-o n sensul c, de data aceasta, reprosurile le-am ndreptat spre oamenii de
litere, nu spre conductorii partidului, n rest, m-am strduit s pornesc de la fapte n explicatiile meie, dar
s m exprim ascultnd numai de dicteul propriei mele constiinte. Probabil c lucrul acesta nu mi-a reusit
ntru totul: n tara noastr nc nu exista o traditie a unui asemenea ton, nu era usor s-o creezi.
Scrisoarea adresat lui Brejnev a fost expediat la sfrsitul lui iulie 1966. N-a fost urmat de nici un
rspuns, de nici un ecou, niciodat. Nici lectura clandestin a operelor mele n-a ncetat, nici persecutiile
dezlntuite de instructorii partidului nu s-au rrit, poate s fi cunoscut pentru o vreme o oarecare
stagnare. Dar iat c se lu, si nc pe neasteptate, hotrrea de a organiza la Casa Central a Scriitorilor
discutarea primei prti a Pavilionului (n orice caz, aceast parte se gsea de dou luni oarecum n stare
de arest la V.N. Ilin, general-locotenent de KGB si secretar al biroului din Moscova al Uniunii Scriitorilor).
Discutia a fost anuntat n buletinul-program interior al Casei Centrale a Scriitorilor, si astfel, pentru prima
dat, n ciuda lui Novi mir, s-a cules tipografic acest titlu deja nemodificabil: Pavilionul cancerosilor. Dar
s-a constatat c erau prea multi doritori de a participa la aceast discutie; atunci conducerea Uniunii
Scriitorilor s-a speriat, a schimbat data si a fixat o or mai pe lumin. De data aceasta nu s-a mai fcut un
anunt public si, la intrare, s-a instituit un control sever asupra invitatiilor distribuite prozatorilor.
Era 16 noiembrie. Timp de trei luni de zile, multi dusmani l citiser si ei; unii nu se multumiser s-mi
cspeasc prin articole de revist biata mea filozofie, biata mea metod artistic, ci chiar (V. Pankov)
consacraser capitole ntregi de manual acestei cspiri. Dar, minune: din toat aceast band, n afar
de Z. Kedrina (acuzator public" al lui Siniavski si Daniel) si de Asanov, fost detinut, acum om cu respect
fat de autoritti, nimeni n-a ndrznit s se prezinte. Era un semn care revela dou lucruri: forta unei
opinii publice deja n devenire (cnd n-ai argumente, nu te angajezi n polemic, iar teama de denunturi
dispruse) si forta unei birocratii nc sigur de ea (de ce s vin aici s dea din gur si s se fac
193

de ocar, cnd si asa aceast nuvel o vor rade pe tcute si n-o vor lsa s apar?).
si discutia nu s-a transformat ntr-o btlie, cum se asteptau unii, ci ntr-un triumf si ntr-un prilej de a vesti
nasterea unei noi literaturi pe care nc nimeni n-o definise, nimeni n-o analizase, dar pe care toti o
asteptau cu nerbdare. Aceast literatur, dup cum a . declarat Kaverin ntr-un discurs de o ndrzneal
remarcabil (dar iat c de ani de zile se putea vorbi cu ndrzneal, ceea ce ei asteptau!), va lua locul
literaturii reptiliene de mai nainte. Kedrina nici n-a fost lsat s ia cuvntul: demonstrativ, dup Viktor
Ne-krasov, asistenta a nceput s se buluceasc la iesire, (n ce-i priveste pe cei de la Novi mir, A.T. le-a
interzis s asiste la discutie! A plecat vaca, poti s dai de pmnt cu sistarul.)
Nu un plan dinainte gndit, ci un concurs de ntmplri a fcut ca luna noiembrie a acelui an s fie pentru
mine foarte agitat, n viata fiecrui om exist asemenea perioade uimitoare, cnd diverse forte exterioare
neasteptate se pun deodat toate n miscare. si numai n aceast miscare, deja luat de valul ei, am
nteles eu, dup nsusi sensul ei, cum trebuia s m comport: cu ct mai mult ndrzneal, interzicndu-
mi orice restrictie voluntar. M abtinusem nainte de la declaratii publice? Acum acceptam toate
invitatiile. Am refuzat tot timpul s acord interviuri? Ei bine, n prezent acord oricui.
Pentru c nu mai aveam nimic de pierdut. Ei nu puteau s gn-deasc despre mine mai ru dect gndeau
deja.
Nu snt eu cel care s-a atins primul de arhiva mea, nu snt eu cel care, primul, a umit-o din locul ei de
pstrare: KGB-ul este cel care a pus gheara pe ea. Dar nici Securittii Statului nu-i era dat s ghiceasc
sensul misterios al lucrurilor, forta misterioas a evenimentelor, n desfsurarea lor, noi, Securitatea
Statului si eu, nu mai eram dect niste executanti.
Consimtmntul pentru prima mea interventie public mi 1-am dat pe neasteptate: la o ntlnire
ntmpltoare am fost ntrebat din mers dac nu m duc s iau cuvntul la o anumit cutie postal".1
1 Una dintre aceste numeroase institutii sovietice protejate de secret, a cror adres, din motive de
securitate, nu este divulgat, si care, de obicei, nu snt cunoscute dect printr-un numr de cutie postal.
Aici este vorba de Institutul de Fizic. (N.t.)
194
Dar de ce nu? M duc. Totul se aranjase n mare vitez, fortele de ordine nu reusiser s ia seama la tot
ce se petrecea. Astfel, la fizicienii institutului Kurceatov se ntrunir sase sute de persoane (trebuie spus
c peste o sut dintre ele veniser de prin alte prti, indivizi pe care nu-i cunostea nimeni, la invitatia
comitetului de partid")- Erau, binenteles, si securisti n numr respectabil, precum si cte cineva de la
comitetul raional sau orsenesc de partid.
Era prima ntlnire la care m duceam nu veneam s tin un discurs, ci numai s citesc ceva si trei
ore si jumtate am citit si n-am rspuns dect la un mic numr de ntrebri, si la acelea superficial. Am citit
cteva capitole percutante din Pavilionul, un act din Luminarea n vnt (despre scopurile stiintei, ca s
captez atentia acestui auditoriu format din oameni de stiint), si apoi mi-am luat nasul la purtare si am
anuntat c voi citi cteva capitole (ntrevederea de la Lefortovo) din Cercul din acelasi Cerc tinut acum
sub lact la Lubianka: dac ei i-1 dau spre lectur drojdiei nomen-claturiste atunci de ce autorul nu
poate s-1 citeasc poporului? (n fond, nu eu ncepusem s desfac nodul interdictiei; n acest fapt si
gsea consolare fatalismul meu de fost locatar al lagrului.)
Nu, timpurile nu mai erau aceleasi, si nici noi nu mai eram aceiasi! Nu mi-au acoperit vocea, nu m-au
ntrerupt, nu mi-au rsucit minile la spate, nici mcar nu m-au chemat la KGB pentru explicatii sau pentru
vreo mustruluial. Altceva s-a ntmplat: Semiceast-ni, ministrul KGB, a nceput s-mi rspundl public
si n lips, n postul pe care-1 ocupa, dnd chix n serie cu retelele lui de subversiune si spionaj din Africa
si Europa, el si concentra toate fortele asupra luptei ideologice, n special mpotriva scriitorilor, principal
amenintare pentru regim. El lua adesea cuvntul la consftuirile ideologice, la seminariile cu agitatorii, n
interventiile sale din acel noiembrie, si-a exprimat indignarea fat de insolenta mea, care mi permitea, de
la nltimea unei scene, s citesc dintr-un roman confiscat. La aceasta s-a redus tot rspunsul KGB!
Fiecare dintre pasii lor mi arta c pasul pe care eu tocmai l fcusem nu era de ajuns.
Acum cutam o ocazie s-i rspund lui Semiceastni. Se rspn-dise zvonul c eu luasem cuvntul la
institutul Kurceatov. ncepur s-mi vin numeroase invitatii unele ipotetice, altele ferme si precise, si
cum veneau le acceptam, afar de cazul c se suprapuneau, n aceste institutii, directorii preau s fi
aranjat totul, s fi
195
rezolvat totul, anunturile erau afisate, invitatiile tiprite si distribuite dar mai era ceva! Undeva nu se
dormea n front, n ultima or, uneori si n ultimul minut, suna telefonul; era comitetul orsenesc de partid
Moscova: Organizati o ntlnire cu Soljenitn s predati carnetul de partid!" si desi institutiile
organizatoare nu erau niscaiva asezminte din vreun fund de provincie (institutele de cercetri stiintifice
Nesrneianov, Karpov, Cernogolovka lui Se-mionov, Facultatea de Mecanic si Matematic a Universittii
de Stat din Moscova, Institutul Bauman, Institutul Central de Studii Aero-hidrodinamice, Marea
Enciclopedie), nimeni nu avea forta de a protesta, si academicienii-protectori1 nu aveau nici curajul
pentru asa ceva. La institutul Karpov, contramandarea a venit asa de trziu nct existase timpul ca s fiu
adus aici, dar se si afisase anuntul: ntlnirea se amn din cauza mbolnvirii scriitorului". Iar directorul
Bibliotecii Centrale de stiinte Sociale, cuprins de spaim, a amnat-o el singur: i se telefonase c la
ntlnire va asista, incognito, un general KGB si c, n consecint, acestuia va trebui s i se rezerve un
loc.
Trziu mi-am dat seama c m artasem prea rezervat cu cei de la institutul Kurceatov; acum cutam un
loc de unde s-i rspund lui Semiceastni, dar toate usile mi erau trntite n nas: a-ntrcat blaia, puiule!
O sedint, n-aveam nevoie dect de o sedint pentru ca mcar o dat s i-o spun de la obraz dar era
trziu! n viata mea n-am resimtit att de acut lipsa de libertate a cuvntului!
si deodat, de la Institutul de Orientalistic Lazarev, unde cndva mi se interzisese s iau cuvntul (apoi
toti grangurii partidului s-au delimitat de acest gest cic nu de la ei plecase interdictia), am primit o
invitatie presant: s fiu acolo, c nu se amn! Cobornd din trenul de Riazan m-am dus direct la
ntlnirea respectiv. si, ntr-adevr, n-au amnat nimic (30 noiembrie).
De data aceasta venisem s vorbesd De data aceasta venisem cu un discurs pregtit si nu trebuia dect
s prind momentul cnd s intervin. Am citit dou capitole din Pavilion, s-au strns cteva zeci de
nsemnri, si, pornind de la una dintre ele, m-am grbit, nainte ca vreunul s m dea jos de pe acest
podium, s clamez si s dezvlui tot ceea ce fusesem mpiedicat s spun n nou locuri. Al-
1 Membrii Academiei de stiinte desemnati ca presedinti de onoare ai acestor institute. (N.t.)
196
turi de mine. pe scen, se asezaser ctiva ipochimeni de la comitetul de partid oare nu pentru a
scoate din priz microfonul si pentru ca astfel s m reduc pe mine la tcere, dac lucrurile ar lua o
ntorstur foarte proast? Dar nu li s-a ivit prilejul s intre n actiune: cei care sedeau n sal erau minti
ascutite si le era suficient s le vorbesti la modul general, nu era nevoie s insisti. Reusisem de
asemenea s prind de veste c n sal era nu stiu ce mrime de la KGB, poate chiar cu un magnetofon
portativ. Pe seful securittii mi-1 imaginam cum iese n relief pe fundalul tnarmorean al strvechilor pereti
ai lui Lazarev si el, seful, deocamdat nu putea s m contrazic, n schimb eu puteam s-1 contrazic pe
el! si cu o voce sonor, cu un sentiment de triumf sau, mai simplu, de bucurie, m-am explicat publicului si
am trimis cteva sgeti lui Semi-ceastni. Puscrias amrt n trecut, si poate si-n viitor, nainte de a
cunoaste alte celule de izolare si alt proces cu usile nchise iat c mi se oferea un auditoriu de vreo
cinci sute de persoane si libertatea cuvntului!
Trebuie s v explic de ce, dup ce am refuzat interviurile si interventiile publice, am nceput s acord
interviuri si de ce m aflu aici n fata dumneavoastr. Ca si nainte, eu socotesc c treaba scriitorului este
s scrie, si nu s fac hopa-topa la tribun, si s nu dea explicatii ziarelor. Dar mie mi s-a administrat o
lectie: nu, scriitorul nu trebuie s scrie, el trebuie s se apere. Mi-am nsusit aceast lectie! Vin aici, n
fata dumneavoastr ca s m apr! Exist o Organizatie care n-ar trebui defel s dirijeze creatia
literarsi totusi ea o dirijeaz. Aceast organizatie mi-a confiscat romanul si arhiva, lucruri care n-au
fost niciodat destinate publicrii. Cu toate acestea, am tcut, am continuat s lucrez n liniste. Dar iat
c folosind fragmente extrase tendentios din arhiva mea, ei au nceput mpotriva mea o campanie de
calomnii, calomnii de un tip nou calomnii de la nltimea tribunei n timpul instructajelor cu usile
nchise. Ce-mi rmne de fcut? S m apr! Atunci iat-m! Priviti: nc triesc\ Priviti: acest cap nc
mi st pe umerii (vedeti: descrie o miscare aproape circular pe axul gtului si totusi fr stirea mea si
contra vointei mele, romanul meu este editat n mod clandestin si difuzat printre oameni alesi pe
sprincean ca, de pild, Vsevolod Kocetov, redactorul-sef al revistei Oktiabr. Atunci, spu-neti-mi, de ce ar
trebui s renunt eu la un lucru care este al meu?
197
De ce n-as putea eu, autorul, s v citesc astzi capitole din acest roman, din acelasi romani (Strigte:
Da!")
Trebuie s fi trit o ndelungat viat de sclav, s te fi plecat nc din fraged copilrie n fata sefilor, s fi
fcut cu toat lumea sus-jos, sus-jos, pentru false aplauze, s fi dat aprobator din cap n fata minciunii
flagrante, s nu fi avut niciodat dreptul de a obiecta, si toate acestea mai nti ca sclav-cettean, dar
apoi ca sclav-pus-crias, cu minile la spate, sub interdictia de a ntoarce capul, de a iesi din rnd deci
trebuie s fi trit aceste experiente pentru a pretui un asemenea ceas, cnd de la nltimea unui podium
te adresezi liber unei asistente de vreo cinci sute de persoane, uluite si ele de o asemenea libertate.
Pentru prima dat, mi se pare, pentru prima dat n viata mea, simt, vd cum eu nsumi fac istorie. Mi-am
propus s citesc din Cercul capitolele despre demascarea spionilor (patria trebuie s-si cunoasc spionii),
despre nulitatea si pretentiozitatea delegatilor operationali de care se fcea atta caz. Aproape fiecare
replic are n sal efectul unei pulberi care se aprinde! Cu ct nostalgie a adevrului au trit oamenii
acestia! Dumnezeule! Ct nevoie de adevr aveau ei! Mi se transmite un bilet: aveti n capitolul pe care
1-ati citit o fraz care spune c Stalin nu a permis Crucii Rosii s se apropie de prizonierii de rzboi
sovietici'.'; explicati-o. Contemporani si actori ai unui nefast rzboi atotcuprinztor, lor nu le-a fost dat s
stie dup cuviint cte ceva despre el. n ce birou existase o minte asa de obtuz nct s nu fi priceput
necesitatea acestei cunoasteri? si iat, n aceast sal, cinci sute de umanisti dintre cei mai luminati,
dar ei n-au avut dreptul s stie. Dragi tovarsi, aceast istorie este, din pcate, putin cunoscut. Molotov,
ministrul de Externe, conformndu-se deciziei lui Stalin, a refuzat s semneze, din partea Uniunii
Sovietice, conventia de la Geneva privind prizonierii de rzboi si s fac vrsmintele respective ctre
Crucea Rosie international. Ai nostri erau n felul acesta singurii prizonieri din lume care erau
abandonati de patria lor si care, hrniti numai cu ciorba lung nemteasc, erau condamnati s moar de
foame.. .*
Oh, mi se pare c ncepe deja s-mi plac situatia nou n care m aflu dup ce mi-am pierdut arhiva!
Aceast mpotrivire deschis
* n rspunsul" su, Semiceastni va declara c eu afirmasem calomnios c noi i-am lsat pe prizonierii
germani s moar de foame.
198
si mndr, acest drept recunoscut de a gndi cu propriul meu cap! Mi-ar fi poate chiar penibil, aproape
chiar imposibil s mai fiu calm ca nainte. Acum mi s-a revelat sensul superior si misterios al acelui ru
cruia eu nu-i gseam justificare, al acelui zvcnet al Ratiunii Supreme pe care noi, cei mici, nu-1 puteam
prevedea: aceast nenorocire nemaipomenit mi fusese trimis pentru a-mi rpi posibilitatea de a m
ascunde si de a tcea, pentru ca din disperare s ncep a vorbi si a actiona.
Cci se apropiau scadentele...
Mi-am nceput aceste relatri evocnd modul n care dintr-un om ca toti oamenii devii conspirator, putin
cte putin, pe neobservate, pn ce ntr-o bun dimineat te trezesti: he, he, dar eu snt deja... si tot asa a
fost si pentru mine, datorit acestui dureros esec care m adusese n pragul arestrii sau al sinuciderii, si
apoi, punct cu punct, cuant cu cuant, de la o sptmn la alta, de la o lun la alta, m-am dumirit, m-am
tot dumirit ferice de cel n stare s dezlege mai repede cifrul ceresc, asta la mine a mers ncet, asta la
mine a durat si ntr-o bun dimineat, m-am trezit si eu om
liber ntr-o tar liber!!!
***
Astfel m-am afirmat cu a doua interventie, chemnd la lupt ca si cnd de-acum ncolo n-aveam s mai fac
altceva dect s m produc si chiar n acele zile, fr s las urme, dar totusi fr a-mi tia barba de
data aceasta, m-am afundat din nou n ndeprtata mea ascunztoare, ntr-un fund de provincie s
lucrez! s lucrez! deoarece scadentele se apropiau si eu nu eram gata sa le fac fat, nc nu-mi
fcusem datoria pe de-a-ntregul.
Socoteam c acum cu tot deranjul acesta mi-am asigurat trei luni de liniste, pn la primvar. Asa s-a si
ntmplat. Din decembrie pn n februarie am fcut ultima redactare a Arhipelagului completnd,
refcnd si redactilografiind 70 de coli de autor n 81 de zile pe deasupra mai fiind si bolnav, singur
fcndu-mi focul la sob si pregtindu-mi mncarea. Astea nu le-am fcut eu, astea au fost opera minilor
mele!
Dar n calculul meu intra si faptul c de Anul Nou 1967 va exploda o alt grenad, primul meu interviu, un
interviu acordat corespondentului japonez Sedze Komoto. Mi-1 luase la jumtatea lui noiembrie si trebuia
s-1 publice de Anul Nou, dar zilele de ianuarie treceau si tranzistorul din brlogul meu troienit nu-mi
aducea
199
nici un ecou despre acest interviu, nici de la postul japonez, care se auzea de minune, nici de la posturile
occidentale, nici chiar de la postul de radio Svoboda".
Interviul fusese realizat n noiembrie: pe neasteptate si, potrivit criteriilor oficiale, ntr-o manier insolent.
Existau niste reguli bine stabilite pe care trebuiau s le respecte si corespondentii strini, dac nu voiau
s-si piard postul la Moscova, si, cu att mai mult, cettenii sovietici. Scriitorii trebuiau s aib dezlegare
de la sectia relatii externe a Uniunii Scriitorilor (toate sectiile de relatii externe" ale tuturor institutiilor snt
filiale ale KGB). Aceste reguli, a fost o vreme cnd nu le cunosteam deloc si, n prezent, nu tineam defel
s le cunosc. Noul meu rol presupunea extrateritorialitate si impunitate.
Dup cum era obiceiul, S. Komoto trimisese n dou exemplare cererea de interviu: unul mie si unul
sectiei relatii externe, n privinta mea, acolo nu si-a fcut nimeni nici o problem: se stia c renuntasem
de mult vreme la orice interviu. Dar eu, de mai bine de un an, voiam s pun capt acestei renuntri;
voiam, chiar din ziua acelei confiscri, s vorbesc ntr-un interviu despre cele ce se ntmplau cu mine. si,
iat, ajutorul se ivi pe neasteptate: un corespondent japonez (nu de genul acestor occidentali rufctori,
dar n acelasi timp perfect occidental el nsusi) m ruga, n caz c nu doresc s-1 ntlnesc personal, s-i
rspund n scris la cinci ntrebri, mi ddea adresa si numrul su de telefon din Moscova. Chiar numai
aceste cinci ntrebri pe mine m aranjau din plin: era printre ele una referitoare la Pavilionul cancerosilor
(cu alte cuvinte, zvonul ajunsese pn destul de departe) si una referitoare la planurile" mele de creatie".
Am pregtit deci un rspuns scris [1]. Totusi nu m-am hotrt s merg pn la a crea o situatie exploziv,
pn la a anunta lumii ntregi c mi se puseser sub lact romanul si arhiva. Dar am enumerat cteva
dintre scrierile mele, spunnd c nu puteam s le gsesc un editor. Dac n urm cu trei ani era btaie pe
acest autor si era editat n toate limbile si dac n prezent, n propria lui patrie, el nu putea gsi editor",
atunci nu cumva ceva era nc neclar?
Dar cum s-i transmit corespondentului rspunsul meu? S-1 expediez prin post? Probabil va fi
interceptat si nici mcar nu voi sti c n-a ajuns la destinatar. S rog pe careva dintre prietenii mei s
mearg s vre scrisoarea n cutia postal de pe palierul corespondentului? Probabil c acesta locuia
ntr-o cas special, su-
200
pus nc de la intrare supravegherii si fotografierii (eu nc ru stiam: acolo era militie, si de altminteri nu
era permis nimnui s intre). Deci, trebuia s ne ntlnim, si, dac tot ne ntlneam, de ce s nu dau un
interviu prin viu grai? Dar unde s ne ntlnim? La Riazan n-o s-1 lase pe el sa vin; la Moscova, nu
puteam s expun represaliilor locuinta cuiva. si atunci am ales varianta cea mai ndrzneat: la Casa
Central a Scriitorilor (CCS)! n ziua dezbaterii asupra Pavilionului cancerosilor, dup ce am inventariat
destul de bine ncperile, 1-am sunat pe japonez prin telefonul automat si i-am propus interviu pentru a
doua zi la amiaz la Casa Central a Scriitorilor (CCS). O asemenea invitatie suna foarte oficial si el s-a
gndit probabil c eu obtinusem toate autorizatiile de acolo de unde trebuia. Mi-a telefonat traductoarea
lui (controlat, desigur, de KGB), aceasta a retinut de la Agentia de Pres Novosti (APN) un fotograf care
s nregistreze pe pelicul interviul la CCS, toate acestea sunau de asemenea foarte oficial si nici la APN
nu puteau s se iveasc ndoieli.
Eu am sosit la CCS cu treizeci de minute nainte de ora stabilit. Era o zi lucrtoare, dintre scriitori nu era
prezent nici unul, din animatia si tensiunile de ieri, nici o urm; niste lucrtori duceau niste scaune intrnd
si iesind pe usile exterioare larg deschise, n locul unui japonez negricios apru o tnr rusoaic blond
care se ndrept spre micul birou al administratorului; am auzit pronuntn-du-mi-se numele, am prins-o ca
din zbor si am rugat-o s-i cheme pe japonezi (cci, n realitate, erau doi si asteptau ntr-o masin).
Portarii erau aceiasi de ieri, cnd m vzuser n vestibul n centrul atentiei tuturor, si le-au sunat autoritar
vorbele mele: Dnsii snt pentru mine." (Am aflat ulterior c pentru intrarea strinilor n CCS este nevoie
de fiecare dat de o aprobare special din partea administratiei.) I-am invitat n foaierul linistit, garnisit cu
covoare si cu fotolii si sofale moi, si mi-am exprimat speranta c modestia cadrului nu va afecta ntlnirea
noastr de lucru, n acest moment, reporterul fotograf de la APN sosi si el ntr-un suflet, tr mai aproape
de noi imensele lmpi-reflector pe care le gsise aici la CCS, si interviul nostru de douzeci de minute se
derula n lumina bli-turilor. Administratia casei si-a dat seama c aceast actiune nu figura n program,
dar n-avea motive s-i pun la ndoial caracterul respectabil, important si, prin urmare, licit.
201
Komoto vorbea destul de bine ruseste, asa c traductoarea nu era dect de form, nu traducea nimic. La
sfrsitul ntrevederii se lmuri si aceast particularitate: Komoto mrturisi c si el petrecuse trei ani n
lagrele noastre din Siberia! Atunci, dac si el este un fost detinut, poate c a fcut o strpungere
magistral prinperdeaua de fum din cursul conversatiei noastre! si cu att mai mult trebuie s fi nteles el
tot ceea ce rmsese nespus. Ne-am desprtit cordial.
Iat ns c a trecut o sptmn, au trecut dou dup Anul Nou, si tranzistorul n-a adus pn n
singurtatea mea nici un sfert de ecou, nici o ct de mic fraz despre interviul meu! Totul n-a fost dect o
pierdere de timp? Ce s-a ntmplat deci? I-au pus bete-n roate lui Komoto, 1-au amenintat? Sau
redactorul-sef al ziarului su n-a vrut s strice atmosfera general de destindere din relatiile japono-
sovietice? (Postul lor de radio n limba rus se exprima edul-corat-lingusitor.) Nu exista dect un singur
lucru pe care eu nu-1 puteam admite: ca interviul meu s fi fost publicat n termenul prevzut si n
integralitatea lui, n cinci milioane de exemplare, pe un sfert de pagin, m rog, fie si n hieroglife
japoneze, si ca n Occident s nu-1 fi remarcat nimeni! n legtur cu revolutia cultural" din China, n
fiecare zi, toate posturile de radio din lume i citau pe corespondentii japonezi, deci le parcurgeau ziarele
dar de interviul meu nu pomenea nimeni! Era aici vorba de un semn cum c gloria pe aceast lume
este att de trectoare si c de mult vreme pe occidentali i durea n cot de un rus oarecare care, timp de
dou sptmni, i gdilase cu un best-seller prost tradus despre viata din lagrele de concentrare
staliniste? Era vorba si despre asta, desigur. Dar dac s-ar fi auzit undeva, fie si n Polinezia sau n
Guineea, c un publicist grec de stnga nu-si gsea n Grecia un editor care s-i publice un paragraf iesit
din pana lui, imediat Ber-trand Russell, Jean-Paul Sartre si toti laburistii de stnga ar fi fcut pur si simplu
un tapaj monstru, si-ar fi exprimat nencrederea n premierul englez, 1-ar fi nfierat pe presedintele
american, ar fi convocat ndat un congres international pentru anatemizarea clilor greci. Dar faptul c
unui scriitor rus, pe care Stalin nu-1 sugrumase complet si care se afl cu un picior n groap, continua,
n epoca, nu-i asa, a conducerii colective, s fie sugrumat, acest fapt nu putea s le ofenseze filozofia lor
de stnga: dac te sugrum n tara comunismului, nseamn c asa o cere progresul!
202
ntr-o deplin singurtate de mai multe luni de zile, ce spornic lucrezi, ce limpede gndesti! Adevratele
dimensiuni, ponderi si corelatii ale lucrurilor si problemelor ies asa de bine la iveal, n nclestarea muncii
nentrerupte din iama aceea, am descoperit c, apropiindu-m de vrsta de cincizeci de ani, voi fi terminat
n-1" din opera mea tot ceea ce intentionasem s scriu de-a lungul unei vieti, afar de ultima si cea
mai important carte: R-171. Liceul l terminasem cu treizeci de ani n urm. Acest roman ncepuse nc
de-atunci s se elaboreze, s se limpezeasc, s se maturizeze si s se acumuleze n mine, totdeauna
reprezentase scopul esential al vietii mele, dar practic nc nu m apucasem de treab, totdeauna
survenise cte un obstacol care m obligase s-o amn pentru mai trziu. Iat ns c se apropia n sfrsit
vremea s m apuc de lucrarea visurilor mele; de-abia m-am asezat s sortez acele crti si acele
nsemnri c palmele ncepur s-mi ard de nerbdare.
si iat acum, n Ascunztoare, ntr-o liniste aproape de necrezut n secolul nostru, contemplnd brazii
mpovrati ca de boboteaz cu o zpad ncremenit, urma s fac una dintre alegerile cele mai
importante ale vietii mele. O cale era aceea de a crede ntr-o bunstare neutr, pe msura mprejurrilor
exterioare (acestea nu m ating) si, n anii putini la numr ce-mi vor mai fi ngduiti, de a continua s-mi
tin gura ct mai mult si s scriu, s scriu cartea mea capital care pn n prezent nu i-a fost dat nimnui
s-o scrie si cine nc si cnd o va mai scrie? Dar, pentru aceast lucrare, aveam nevoie de sapte sau
zece ani.*
Calea a doua era aceea de a ntelege c pot s-o duc asa un an, doi, dar nu sapte. De a-mi submina eu
nsumi si mai departe aceast nseltoare bunstare exterioar. De a nu mai face pe strutul, de a-mi
scoate capul din nisip. De bun seam, surik cel de fier", nici el nu doarme, se fofileaz acolo, pe ci
lturalnice, spre putere, si unul dintre primele sale gesturi va fi acela de a m descptna. Iat deci c,
n ajunul angajrii mele la lucrarea cea mai drag mie, trebuie s pun deoparte pana si s risc. S risc a-
mi pierde si pana, si mna, si vocea, si capul. Sau s-mi stric att de iremediabil si att
1 Opera pe care autorul proiecta s-o scrie despre revolutia din 1917. (N.t.) ' Estimarea mea este
nentemeiat. Lucrarea aceasta nu se poate face nici
in douzeci de ani. si, n general vorbind, nici nu poate fi dus pn la capt.
(Adnotare din 1978)
203
de zgomotos relatiile cu puterea, pentru ca prin asta s m consolidez? Nu acolo m mpinge destinul?
S nu-1 oblig s repete avertismentul. Noi toti, de-a lungul attor decenii, cu calculele noastre personale
si cu treburile noastre foarte importante, ne-am menajat gtlejurile si n-am fost n stare sa slobozim un
strigt nainte de a ne vedea bgati n sac.
Eu stiam nc din toamn c s-a amnat din nou congresul scriitorilor, de data aceasta pentru luna mai.
Asta venea la tanc! (Dac ar fi fost n decembrie, nu m-as fi rupt de Ascunztoare, de Arhipelag si nu as fi
adresat scrisoare congresului.) Pentru c interviul nu m ajutase cu nimic, nu-mi rmnea dect s
adresez o scrisoare congresului. Nu trebuia dect s fiu mai explicit de data aceasta si s strig mai cu
fort.
Infinit de grele snt toate aceste nceputuri, cnd simplul cuvnt trebuie s urneasc din loc blocul inert al
materiei. Dar n conditiile n care toat aceast materie nu mai este a ta, nu mai este a noastr, alt cale
nu exist. si totusi si de la un singur strigt se pornesc uneori avalansele n munti.
Da, n-are dect s m zguduie si pe mine. Poate c numai prin efectul acestor zguduiri voi ntelege
sufletele zguduite ale anului 1917?
Nu soarta caut capul, ci capul si caut soarta.
Scopul meu cel mai nemijlocit era s dau un plus de trinicie pozitiei mele terminnd si difuznd partea a
doua a Pavilionului cancerosilor. Plecnd pentru iarn, o lsasem aproape terminat. Rentorcndu-m n
lumea glgioas, trebuia s-o duc la bun sfrsit.
Dar o datorie de onoare mi cerea n plus ca, nainte de a o lansa la samizdat, s i-o art totusi lui
Tvardovski, desi era clar dinainte c prin aceasta se pierdea o lun de zile, n situatia n care pn la
congres nu mai era prea mult timp. Ca s cstig timp, i-am rugat pe ctiva, mai apropiati mie, s-i duc lui
Tvardovski, cu o lun mai devreme, o variant intermediar, incomplet finisat, nsotit de o scrisoare
pus pe hrtie, chipurile, n pdurea de la Riazan:
Drag Aleksandr Trifonovici!
Mi se pare just s v propun s fiti primul... cititor al prtii a doua, dac doriti acest lucru... Textul va fi
supus si unei slefuiri; deocamdat nu propun ca nuvela s fie citit de ntreaga redactie... M folosesc de
ocazie pentru a v asigura c, iat, colaborarea noas-
204
tr ratat pentru prima parte nu mi-a influentat cu nimic atitudinea fat de Novi mir. Eu, ca si nainte,
urmresc cu deplin simpatie pozitia si activitatea revistei... (Aici am exagerat, desigur)... Dar atmosfera
general a literaturii este prea nbusitoare pentru mine pentru ca s-mi pot permite s m mentin n
continuare pe pozitia de pasivitate pe care m-am situat timp de patru ani..."
Altfel spus, nu-i ceream s-mi spun dac m poate publica. Dup disputa noastr si dup aceast
ruptur de o jumtate de an, nu-i propuneam lui Tvardovski dect s-si arunce o privire.
n ce priveste ncadrarea n timp, lucrurile s-au aranjat de minune: n martie 1967, dup ce m-am ntors si
am fcut ultimele retusuri la partea a doua, am constatat c la Novi mir aceasta fusese citit nu numai de
A.T., ci si de toti ceilalti; n acest caz nu-mi r-mnea dect s iau not de refuzul lor, de renuntarea lor la
orice pretentii ulterioare asupra nuvelei mele. ntr-un an, cinci reviste sovietice refuzaser s publice pn
si capitolul cel mai inofensiv din prima parte: Dreptul la tratament" (o revist din Taskent n-a vrut s-i
fac loc nici mcar ntr-un numr de binefacere, fr remunerare pentru autori); apoi partea nti, n
totalitatea ei, a fost ntmpi-nat de acelasi refuz de Prostor (prin trgnri lase) si de Zvezda (n
portretul lui Rusanov e mai mult ur dect miestrie" si ura, nu-i asa, n-a avut niciodat acces n
paginile crtilor sovietice!; ntoarcerile asupra trecutului dau senzatia c, de pild, cultul personalittii a
acoperit complet tot ceea ce a fcut bun poporul sovietic" furnalele nalte, nu-i asa, compenseaz din
plin moartea a milioane de oameni si pervertirea general; si ar fi de dorit s se vad mai clar
deosebirea dintre pozitiile autorului si cele ale tolstoismului" cu att mai mult n-ar fi publicat ei nici
mcar un rndulet din Lev Tolstoi!)
Fiecare dintre aceste refuzuri tia una dup alta sforile cu care era legat aerostatul nuvelei mele.
Rmsese ca ultima sfoar s-o taie Tvardovski, si atunci nici o piedic nu va mai sta n calea nuvelei
mele, nerbdtoare s-si ia zborul.
Ne-am ntlnit pe 16 martie, n ce m priveste, m-am prezentat vesel si foarte radios, el m-a ntmpinat
abtut, sovielnic, n mod normal ar fi trebuit s vorbim despre partea a doua, dar ntr-o or si jumtate
de conversatie ntre patru ochi aceast tem a fost cel mai putin abordat.
205
n forul meu interior, mi alesesem drumul si, plin de elan, mergeam la ntlnire cu destinul. Vznd starea
de deprimare a lui A.T. m simteam ndemnat s-i ridic moralul, n ultimul timp, el suferise cteva
nfrngeri pe linie de partid si de serviciu: la congresul al XXIII-lea nu-1 mai aleseser n CC; n prezent,
nu i se mai admitea candidatura la Sovietul Suprem al RSFSR (poporul 1-a respins", dup cum a
explicat Diomicev); pierznd aceste posturi, el devenise si mai neputincios n fata unei cenzuri agresive
care-i sf-sia, dup cum i se nzrea ei, foile gata culese ale revistei; se strn-gea latul si n jurul lui
Tiorkinpe lumea cealalt: Teatrul de satir prezenta piesa din ce n ce mai rar si se pregtea s-o scoat
complet din repertoriu; si de curnd, CC, printr-un gest intempestiv si de nenteles, trecnd peste
Tvardovski, fr mcar s-1 previn, l lsase fr doi dintre adjunctii cei mai fideli Dementiev si Zaks:
asa cum odinioar de la KGB oamenii nu se mai ntorceau acas, tot asa si acestia doi nu s-au mai ntors
de la CC la locul lor de munc anterior.* Din punct de vedere administrativ, aceast msur era un
scuipat aruncat n obrazul lui Tvardovski si al ntregii redactii, dar n esent era si un fel de a tia sforile,
de a lsa pist liber pentru decolare, fiindc victimele acestei destituiri erau n acelasi timp, n interior,
doi gardieni foarte vigilenti care ferecau energia lui Tvardovski. Dar A.T. obisnuia asa de mult s se
sprijine pe Dementiev, credea asa de tare n calittile de om de actiune si n diplomatia lui Zaks, era asa
de legat de ei, iar forma n care se fcuse concedierea acestora era asa de grosolan, chiar pentru
ceilalti colaboratori ai redactiei, nct acestia au fost ct p-aci s demisioneze n bloc n semn de protest;
A.T., el nsusi, n-a fost niciodat att de aproape de a renunta la responsabilittile legate de redactie, (n
fond, adversarii fcuser un calcul destept. si poate c nc fceau acest rationament: fr zvoarele
interioare care s-o tin n fru, infanteria lui Novi mir va trage toate cartusele si se va autodistruge.)
Eu percepeam altfel retragerea lui Dementiev si Zaks: o purificare a revistei, si nimic altceva. Dar era
pierdere de timp ncercarea de
* De altfel, nc mult vreme si cu un aer de mai mare jalea, Dementiev, cu vocea necat n lacrimi, va
mai trece pe la redactie. Aici, el niciodat nu lucrase pentru salariu, el ducea la ndeplinire o sarcin
obsteasc, iar acum, cu sigurant, s-ar fi nhmat la treab fr nici o pretentie bneasc.
206
a-l convinge de aceasta pe Tvardovski. Nici ncercarea de a-i convinge pe colaboratorii lui n-a dat mai
multe rezultate, n toate celelalte privinte m strduiam acum s-1 remontez pe A.T.: i spuneam c
scoaterea lui din CC si din Sovietul Suprem nu nsemnau pen-tru el o cdere n dizgratia societtii, ci o
eliberare n sensul do-bndirii unei mai mari independente sufletesti. si A.T. rspunse imediat c el nu-si
regret ctusi de putin scoaterea din acele functii si c aceasta chiar l bucur. (Era deja bine c vorbea n
felul acesta. Chiar ntr-una dintre acele zile, aflndu-se n stare de ebrietate pe aleea Stolesnikov, l oprise
pe un oarecare colonel Rba, cruia i se plnsese, bietul de el, de toate cte le ndura.)
Eu: Cu att mai bine! Snt bucuros s vd c o luati asa, c ati dobndit deja libertatea interioar. (O,
dac!)
El (fr s-i suflu eu): Sau faptul c nu mi-au dat mica medalie!1 (Cu o lun n urm, steaua de aur
fusese acordat lui so-lohov, Fedin, Leonov, Tcina, iar lui, primul poet al Rusiei cci, m rog, lucrurile
erau astfel fixate dup tabelul rangurilor nu i s-a dat nimic; n cazul lui tabelul a fost nesocotit din cauza
gesturilor ndrznete pe care le fcuse n mod public.) Sobolev boceste, dar eu m bucur c nu mi-au
dat. Ar fi fost o rusine pentru mine. (Nu sun sincer.)
Eu: O rusine, desigur, ntr-o asemenea companie!
Astfel, n ciuda faptului c nu ne vzusem de opt luni si rm-seserm aproape certati, n ciuda aerului
ofensat cu care m ntm-pinase la nceput, n ciuda temerii pe care o aveam amndoi de a nu ne deranja
din nou unul pe altul, a temerii de a nu ne stingheri din nendeninare conversatia se desfsur liber de
data aceasta, interesant att pentru el ct si pentru mine: nu ncercasem eu ntotdeauna s-i fac s-si
scoat mcar botnita pe care si-o puseser de bun voie si nesiliti de nimeni?
A.T. ncepu s-mi povesteasc de-a fir a pr de ce nu si-a dat demisia n legtur cu Dementiev si Zaks;
cum chiar acestia 1-au deconsiliat de la asa ceva; cum acolo sus i s-a spus: demisia dumneavoastr ar fi
un gest antipartinic. si-mi mai povesti cu candoare ct de inspirat si de judicios reorganizase el redactia
revistei si cum Doros, Aitmatov si Hitrov gsiser exact aceiasi termeni (?) m voi considera onorat"
pentru a accepta propunerea lui de
..Steaua de aur", insign a distinctiei de Erou al Uniunii Sovietice". (N.t.)
207
a face parte din colectivul de redactie. si de asemenea, cum se des-fasurase n ajun, la secretariatul
uniunii, o dezbatere asupra revistei (dup un articol injurios aprut n Pravdd): n ciuda asteptrii
generale, decent si pasnic.
si, dup un asemenea tur de orizont, din toate acestea se degaja nu amrciune, ci bucurie: de cte ori
nu-si dovedise revista capacitatea de a-si tine capul deasupra apei! Altminteri, ce s-ar fi n-tmplat?
Altminteri, valurile s-ar fi mpreunat deasupra ei si fclia s-ar fi stins.
Dar, pe acest fundal de cer trandafiriu, iat ce-1 nelinistea pe A.T.: ieri, la secretariat, G. Markov spusese
c Pavilionul cancerosilor era deja publicat n Occident. si unde nu-mi arunc o privire ameninttoare
Redactorul-sef. (si-a lsat barb... Frmele nu el nsusi si le-a strecurat peste hotare?...) n acest
moment, A.T., n virtutea dreptului celui mai vrstnic, mi aminti c, iat, chiar un oarecare (n-o f avut si el
nume) organ burghez (mai aproape de conceptia mea de ins fr de partid, organul cu pricina avea
autoritate mai mare) scrisese c felul de a actiona al lui Siniavski si Daniel era, desigur, nedemn de
Soljenitn.
Iat care a fost rspunsul meu: Eu nsumi nu intentionez s trimit ceva n strintate. Dar crtile mele nu
le voi ascunde de compatriotii mei. Lor le-am dat s le citeasc, le dau si le voi da!
A.T. oft. Dar recunoscu cu ntelepciune:
La urma urmelor, acesta este dreptul autorului.
(Dac e s-o spunem p-a dreapt!!)
Dar de unde putea s vin acest zvon? Am ncercat s-i explic. Un capitol din Pavilion, respins de multe
reviste sovietice, fusese ntr-adevr publicat n strintate si anume de ctre organul central al
partidului comunist slovac Pravda. Da, apropo! Am dat un interviu zilele acestea unor corespondenti
slovaci, vreti s v povestesc? Da, trebuie s spun de asemenea c n noiembrie am acordat un interviu
unui japonez, nu v-am povestit... (Am auzit spuse Tvardovski dnd posomorit din cap. Ai transmis
ceva ilegal la ambasada japonez...") Da! Nu-i asa, nu ne-am vzut de opt luni, si mine A.T. pleac n
Italia, trebuie s fie informat despre noua mea manier de a actiona: cci n prezent m comport cu totul
altfel! Haideti s v povestesc!...
Dar A.T. nu manifest nici un fel de interes fat de conversatia noastr. Se apuc s-1 sune pe secretar,
s ia legtura cu Surkov,
208
cu Bajan, cu toti aceia despre care, cu o jumtate de or n urm, spusese c el n-ar paste vacile cu
ei...": de fapt, chiar cu acestia urma s plece mine ca s salveze COMESCO.1 mi aminteam cum, prin
interviul acordat de el la Paris n toamna lui 1965, A.T. dduse de nteles c nu era cazul ca lumea s-si
fac griji n legtur cu soarta mea. Acum i-am spus foarte rspicat ct de mult l uram pe Vigorelli pentru
faptul de a fi mintit n Occident cum c de curnd se ntretinuse amical cu mine si c aflase din gura mea
c romanul si arhiva mi-au fost restituite, n felul acesta, el ajutase regimul s m reduc la tcere. (Cu
alte cuvinte: dumneavoastr, mine, acolo, s nu dati un asemenea ajutor!...)
Dar iat ce fac eu acum: dau manuscrisele spre examinare la sectia proz...
A.T. d din cap: Nu trebuia s le dai.
... dup care fac lecturi n public...
A.T. se ncrunt: Foarte ru. La ce bun? Cu abruptele dumi-tale luri de pozitie pui n pericol revista
Novi mir. Mereu ni se reproseaz: iat pe cine ati educat, iat pe cine ati scos n lume!
(Dar, Dumnezeule, nu numai eu, ci toat literatura rus trebuie s tac si s se subordoneze, numai
pentru ca Novi mir s nu primeasc reprosuri si s nu ajung n situatia de a fi trimis la fund?...)
Eu v apr si pe dumneavoastr! De la nltimea podiumului, explic cu voce tare, ca s stie lumea de
ce numerele dumneavoastr ntrzie cte dou-trei luni: din cauza cenzurii!
Nu trebuie s explici! spuse el si mai ncruntat. Mi s-a spus c, n general, dumneata faci afirmatii
contra mea...
Contrai si ati putut s credeti asa ceva?
Fie! Dar eu n-am s-i fiu adversar mi-am zis eu atunci. (El crezuse! Numaidect crezuse! Bietul
Trifonci! Dar se va
purta mai nobil!... n asta si const prietenia.)
Dar unde era n toat aceast conversatie Pavilionul cancerosilor! Era totusi, n doze mici: dou fraze aci,
dou paragrafe acolo.
Pentru partea a doua a Pavilionului, el avu cele mai alese cuvinte de laud; dup prerea lui, aceasta era
de trei ori mai bun dect partea nti. Dar, vedeti dumneavoastr...
(stiu, la ora actual, tocmai la ora actual, conditiile snt de-asa natur, situatia este de-asa natur...
Dragul meu Aleksandr Trifonci!
1 Asociatia european a scriitorilor. (N.t.)
209
stiu! si nici nu v cer s-o publicati! Aprati-v revista! V-am dat nuvela, dar numai pentru ca s nu v
suprati! Nu am dat-o si redactiei!)
... Dar, vezi dumneata, am s-ti spun un lucru: chiar dac publicarea ar depinde n ntregime numai de
mine eu tot n-as publica acea scriere.
Iat, deja m doare s aud chestia asta, Aleksandr Trifonci! Asadar, pentru ce?
Din ceea ce scrii rezult c dumneata nu accepti puterea sovietic. Nu vrei s-i ierti nimic puterii
sovietice.
Aleksandr Trifonci! Acest termen de putere sovietic" a nceput s fie ntrebuintat gresit. El nseamn
puterea deputatilor oamenilor muncii, numai a lor, puterea aleas n mod liber de ei si controlat n mod
liber de ei. Eu snt cu toat fiinta mea pentru o asemenea putere!... Dar, uitati, secretariatul Uniunii
Scriitorilor cu care dumneavoastr n-ati vrea s pziti vacile mpreun... si el este puterea sovietic?
Da, spuse el cu un amestec de tristete si demnitate. ntr-un anumit sens, si ei snt puterea sovietic
si de aceea trebuie s te ai bine cu ei si s-i sprijini... Dumneata nu vrei s uiti nimic! Dumneata ai o
memorie prea bun!
Haideti, A.T.! Memoria artistic este baza creatiei artistice! Fr aceast memorie, cartea nu mai e
carte, este minciun!
Dumneata nu dai dovad de o autentic grij pentru poporl (Ce-i drept, eu nu snt bun cu autorittile^
Lasi impresia c nu vrei ca treburile n colhozuri s mearg mai bine.
Dar, A.T. n toat cartea nu e nici un cuvnt despre vreun colhoz. (De altfel, nu eu le-am inventat, de ce
ar trebui s le port de grij?...) Dar ceea ce planeaz cu adevrat asupra nuvelei este sistemul
concentrationar. Este adevrat! Nu poate fi sntoas acea tar care are n trupul ei o asemenea
tumoare! stiti c aceast tumoare, ct pe-aci s se resoarb n anii 1954-'55, a fost din nou zgndrit de
Hrusciov, si anume chiar n anii congreselor al XX-lea si al XXII-lea? si cnd vrsa lacrimi pe Ivan
Denisovici al nostru, Nikita Sergheevici tocmai nfiintase niste lagre cu nimic mai blnde dect cele
staliniste.
Continuu s povestesc. El ascult atent. si, totusi:
210
Dar ce propui dumneata n locul colhozurilor? (Pi nu era asta problema" pus de Matrional...)
Trebuie s crezi n ceva. Dumneata nu ai nimic sfnt. Trebuie s faci niste concesii puterii sovietice! La
urma urmelor, n-are sens s fii contra. Nu exist bici cu care fierul toporului s-1 despici.
Atunci, topor contra topor, A.T.!
Dar n tara asta nu exist opinie public!
V-nselati, A.T.! Ea deja exist! Ea creste!
M tem s nu-ti confiste Pavilionul cancerosilor, asa cum ti-au confiscat romanul.
E trziu, A.T.! Pavilionul deja si-a luat zborul! n cele patru
zri!
(nc nu. Pentru partea a doua trebuie s stau n banca mea si s astept nc dou luni de zile. Dar
acesta este exact timpul ct a mai rmas pn la congresul scriitorilor.)
ncrncenarea deja duneaz miestriei dumitale. (Dar de ce partea a doua a iesit de trei ori mai
bun" dect aceea pe care el voia s-o publice?) Pe ce mizezi? Nimeni n-o s te publice.
(Da, cu toat conduita mea, ,mai demn dect aceea a lui Siniavski si Daniel". Frumoas capcan!...)
Degeaba, A.T.! Eu voi muri si orice cuvintel va fi cules, asa cum este, si nimeni nu-1 va corecta!
si iat, chestia aceasta l jigni profund:
Asta este deja ngmfare. Nimic mai usor dect s-ti imaginezi c tu esti ndrznet si toti ceilalti snt niste
lasi, accept compromisul.
De ce generalizati? Aici nici nu se poate face o comparatie. Eu snt un solitar, snt propriul meu stpn,
iar dumneavoastr sn-teti redactorul unei mari reviste...
Pstrati revista! Pstrati revista... Literatura cumva si fr dumneavoastr. ..
Acestea n-au fost ultimele cuvinte ale convorbirii noastre, care nu s-a terminat nici cu cearta, nici cu
insulte. Ne-am desprtit sobru (el deja cu mintea n alt parte), plngndu-ne unul altuia de faptul c ideile
si educatia noastr erau asa de nereformabile. Un asemenea final era mai la nltime dect toate celelalte
si am fost fericit c totul s-a terminat ntocmai asa: ceea ce ne desprtea erau nu temperamentele si nici
personalittile. Redactor sovietic si prozator rus,
211
:iT3t
noi nu mai puteam s mergem mpreun, pentru c brutal si ireversibil se desprteau drumurile
literaturilor noastre.
A doua zi, el a plecat n Italia, unde n curnd avea s dea un interviu n fata unui vast auditoriu (spera
oare si de data aceasta c eu n-am s aflu?). I s-au pus ntrebri despre mine: dac este adevrat c o
parte dintre scrierile mele circul din mn-n mn, dar nu se public; dac este adevrat c am scrieri pe
care nu ndrznesc s le scot din sertar.
Eu prin sertarul lui n-am umblat a rspuns popularul redactor (ntr-adevr, cu umblatul prin sertare se
ocup KGB). Dar, n general, el nu are nici o problem. L-am vzut chiar n ajunul plecrii mele n Italia
(dovad a prieteniei care ne leag si a autenticittii cuvintelor lui!). A terminat partea nti a unei noi opere
importante (cnd, A.T.? cnd?...), care a fost foarte bine primit de ctre scriitorii din Moscova (nu trebuia
s li se dea"!), actualmente continu s lucreze. (Dar partea a doua s-a pierdut, A.T.? si cum e cu
memoria excesiv"? si cu faptul c el nu are nimic sfnt"? De ce s nu-i spunem acestui popor catolic c
Soljenitn nu are nimic sfnt"?)
Eram susceptibil de a fi sugrumat n aceste luni si el i ajuta pe cei ce m sugrumau...
Nu rmne nepedepsit un poet cu un stagiu att de ndelungat
n partid.
***
M gndeam la un text de trei ori mai mic. Dar, vai, s-a lbrtat.
Dac am scris, n-am fcut-o dect pentru c n cteva zile scrisoarea mea ctre congres [2] si va lua
zborul si nu stiu ce va iesi din asta, nu stiu nici mcar dac voi mai fi n viat. Va ceda sau gtul, sau latul.
si este dureros c nu se va mai gsi nimeni pentru a descurca toate astea, pentru a le explica.
Nu eu am imaginat, nu eu am ales tot acest drum el a fost imaginat pentru mine, el a fost ales pentru
mine.
n ce m priveste, eu m apr.
Vntorii stiu c animalul rnit este uneori periculos.
7 aprilie 7 mai 1967 Rojdestvo-pe-Istia
PRIMA COMPLETARE
Noiembrie 1967
LAtUL RUPT N DOU
Iat deci ce aluat gonflabil snt memoriile: pn dai ortul popii, s tot scrii si tot nu termini. Cci tot timpul
se produc evenimente noi de unde necesitatea completrii. si blamndu-m pe mine nsumi pentru
aceast fastidioas minutiozitate, mnnc din timpul cititorului si dintr-al meu.
Nu pot compara cu nimic aceast stare: usurarea de a fi spus ce ai pe suflet. Cci trebuie s-ti fi ndoit
sira spinrii, o dat si nc o dat si tot asa aproape o jumtate de secol, s fi tcut, s fi tcut la nesfrsit
si apoi s-ti fi ndreptat sira spinrii, s fi rcnit nu de pe acoperisuri, nu n pietele publice, ci n fata
lumii ntregi ca s simti n sfrsit cum universul potolit si armonios se ntoarce din nou la pieptul tu.
De-acum, gata cu ndoielile, cu frmntrile, cu remuscrile, de-acum, lumina pur a bucuriei! Asta
trebuia! Asta trebuia de mult vreme! si perceptia despre lume s-a luminat ntr-att nct optimismul d pe
din afar, desi nc nu s-a realizat nimic.
De altfel, cum se poate spune c nu s-a realizat nimic? Cci aproape o sut de scriitori m-au sustinut:
optzeci si patru ntr-o scrisoare colectiv adresat congresului, si vreo cincisprezece prin telegrame si
scrisori personale (nu le socotesc dect pe acelea ale cror copii se afl n posesia mea). Nu e uimitor?
Nu ndrzneam nici mcar s sper acest rezultat! O revolt a scriitorilor! La noi! Dup ce trecuse de attea
ori nainte si napoi, nainte si napoi, compresorul stalinist! Nefericit intelectualitate instruit n umanitti!
Nu esti tu hidra principal pe care, chiar din anul 1918, au nceput s-o distrug s-o toace, s-o
coseasc, s-o otrveasc, s-o strpeasc, s-o prjoleasc? Se pare c au fcut curtenie radical! Ce
ochi enormi si ddeau peste cap, ce mturi agitau! si tu esti din nou vie?
213
si iat-ne din nou n cresterea ta, neprotejat, dezinteresat, disperat! Tocmai tu, din nou tu, si nu
fratii ti privilegiati, constructori de rachete, atomisti, fizicieni, chimisti, cu salariile lor asigurate, cu
apartamentele lor moderne, cu viata lor cldut! Ar fi cazul ca ei, protejatii, s preia pe contul lor destinul
tu amar, s-ti mosteneasc soarta fr sperant dar nu, cavaleristul nu-1 poate ntelege pe
infanterist! (Unii dintre ei ntrebau: dar ce lucruri a spus el pe care noi nu le cunosteam? si de ce numai
despre probleme literare, iar nu n generali) Ei ne pregtesc pieirea prin foc, dar pentru pmn-tul nfloritor
face s pieri!
Printre semnatarii scrisorii celor 84 erau putine nume-surpriz; despre acestia si asa se stia c o fac din
frond. Dar cu totul surprinztoare a fost telegrama lui Valentin Kataev (oare pentru o clip s fi avut si el
viziunea unei mutatii ireversibile?), apoi a fost scrisoarea lui Pavel Antokolski ctre Diomicev lansat prin
samizdat, scrisoare care desi nu iesea din cadrul terminologiei de partid, era totusi strbtut de pulsatiile
unei inimi cinstite, si, atac virulent la adresa cenzurii, scrisoarea adresat congresului de ctre Serghei
Antonov (perspicace, el m corecta nc de-atunci subliniind c cenzura moral nu poate fi suprimat).
Dar ceea ce a ncoronat toate aceste gesturi a fost curajoasa si necruttoarea scrisoare a lui Gheor-ghi
Vladimov, care mergea si mai departe dect mine n imnul lui dedicat samizdatului.
si din nou cutia rotund de pe axa girului meu s-a dovedit neputincioas s prevad consecintele cele
mai imediate! Eu scrisesem si difuzasem scrisoarea mea ca unul care urc de bun voie pe esafod. Le
nfruntasem ideologia, dar, mergnd contra lor, duceam la subsuoar propriul meu cap. mi vedeam n
aceasta sfrsitul vietii mele, cu o parte a ei nc neintrat n demolare si rvsire, era smulgerea ultimului
segment al acestei existente mijlocite fr de care noi toti am fi niste orfani. M dusesem la sacrificiuun
sacrificiu inevitabil, la care consimtisem fr bucurie si fr ntelepciune. Dup cteva zile 1-am auzit pe
V. Kaverin spunnd: Scrisoarea du-mitale, ce superb miscare pe tabla de sah!" si am constatat cu
uimire: Da! Iat surpriza! n realitate, nu era nicidecum un sacrificiu, ci o miscare pe tabla de sah, o
combinatie care, dup doi ani de persecutii, fcea ca pozitia mea s capete soliditatea unei stnci.*
* Abia dup un mare numr de ani am nteles eu ce fel de pas era acesta n realitate: cci Occidentul m
remarcase si ncepuse a m urmri foarte atent
214
Fericit situatie! n sfrsit m aflam pe o pozitie potrivit firii mele, potrivit originii mele! n sfrsit puteam
s nu m mai agit, sa nu mai caut, s nu mai fac plecciuni, s nu mai mint, ci s exist fr a depinde de
cineva!
Oare eu nu-i ntelegeam pe marii literaturii noastre si pe mai marii ideologiei? Asa s-ar prea. si totusi le
subapreciasem slbiciunile si ezitrile: m temusem s-mi difuzez scrisoarea prea devreme, s le dau
posibilitatea s contraatace. Nu trimisesem exemplarele respective dect n ultimele cinci zile, dar as fi
putut s le trimit si cu o lun nainte, n mrginirea lor, ei si-asa n-ar fi gsit ce s-mi rspund, si-asa s-ar
fi pierdut cu firea.* De aceea, multi oameni de treab au primit scrisoarea prea trziu, s-au petrecut cu ea
pe drum (pe ansamblu, cenzura interceptase o treime dintre exemplare)** astfel nct nu s-au strns attea
semnturi cte s-ar fi putut strnge, si sub plafonul slii unde se tinea congresul nu s-a iscat nici o
vlvtaie.
La Moscova, scrisoarea mea s-a propagat cu rapiditatea focului. si n Occident a fost publicat la timp
la 31 mai n Le Monde, imediat dup nchiderea congresului, cnd amintirea acestei mari rusini era nc
vie. si, vestit cu putere de clopotele publicittii, a continuat s se rspndeasc n tot Occidentul,
ntrecnd din nou asteptrile mele. (N-avea nici o legtur cu faptul c interviul acordat japonezilor se
soldase cu un esec, ci cu faptul c orice interviu cntreste putin n ochii opiniei publice, dup cum nteleg
eu acum.
datorit nu textului denaturat al lui han Denisovici, ci datorit numai acestei scrisori de rsunet. Cu un an
si jumtate nainte de aceasta, devastarea arhivei mele trecuse absolut neobservat. Iar acum mi se nota
fiecare gest fcut mpotriva Uniunii Scriitorilor. (Adnotare din 1978.)
Mi-a fost necesar mult timp ca s fac lista destinatarilor, stergnd si rescriind fiecare nume. Scrisoarea
trebuia s-o trimit n toate republicile nationale si, pe ct posibil, nu celor mai mari canalii (de altfel,
speranta pe care mi-o puneam n ajutorul nationalittilor din zonele periferice s-a spulberat nu s-a gsit
nici o mn, nici o voce); tuturor scriitorilor autentici; tuturor membrilor socialmente influenti ai Uniunii
Scriitorilor. si, n sfrsit, pentru ca aceast list s nu aduc a denunt, am mpnat-o chiar cu cteva nume
de stabi si de turntori.
Se tinuse totusi cont de aceast eventualitate, se difuzaser n diferite cartiere ale Moscovei, se puseser
n diferite cutii postale, nu mai mult de cte dou scrisori la un loc. Mi-au dat ajutor cteva persoane (vezi
Completarea a cincea).
215
Scrisoarea pe care am adresat-o congresului a fost ns un eveniment n viata noastr intern.) Chiar si
acele rnduri ale scrisorii care contestau experienta european au fost ntelese pe ici pe colo, ca s nu
mai vorbim de cele referitoare la noi, care au fost subliniate si retinute ca atare. si n timpul unei ntregi
perioade prima decad a lui iunie alternnd cu informatiile arztoare privind rzboiul israelo-arab de
sase zile, mai multe posturi de radio din diferite prti ale lumii au citat, au expus, au citit cuvnt cu cuvnt si
au comentat (uneori ntr-o manier foarte mioap) scrisoarea mea.
Dar mai marii nostri tceau ca mormntul.
si astfel am nceput s am senzatia unei victorii neasteptate, chiar rsuntoare!
Asa stnd lucrurile, mi s-a transmis la un moment dat c Tvardov-ski vrea s m vad de urgent. Era 8
iunie, n gara Kiev, cu cteva minute nainte de plecarea trenului spre Naro-Fominsk; iat-m cu minile
ocupate cu sacose ncrcate cu provizii, cu saizeci de ou cumprate mai ieftin si, la telefon, o voce
cunoscut pe care n-o mai auzisem de mult mi soptea cu bunvoint, plin de subntelesuri, c este
foarte important, c s las imediat totul si s vin la redactie, mi venea foarte greu s-mi schimb planurile,
s ratez trenul, s m car cu proviziile la redactie (viata noastr, de simpli muritori, cum o s o nteleag
cei crora li se aduce totul pe tav?), dar mai repede si mai presus de toate astea mi-a picat o fis: de ce
avea el atta nevoie s m vad? Numai ca s m fac s-mi pun cenus n cap spre folosul lui Novi mir
dar simpla punere a unei astfel de probleme era o pur zdrnicie. Dac ns, lsnd s treac vara,
acum se reped s culeag ciuperci de sub zpad, dac s-au hotrt s m publice dup attia ani
atunci s astepte pn luni, s astepte tocmai acele zile n cursul crora BBC (acesta si anuntase deja
programul) va citi n trei reprize scrisoarea mea, ca s aud si mai marii nostri, n felul acesta, dorinta lor
de a m vedea va fi mai fierbinte!
I-am rspuns lui A.T. c pn n ziua de 12 mi-era absolut imposibil s vin la redactie. S-a suprat foarte
tare, vocea i-a pierit. Dup aceea, se spune, a luat-o de colo pn colo prin birourile redactiei, ctrnit si
abtut. Asa-i el totdeauna cnd ia foc mort-copt, s te duci la el cnd te cheam, el nu poate s astepte.
A.T. se nclin cnd sefii snt cei care-i zic nu", dar nu poate s nghit un asemenea rspuns din partea
subordonatilor. si mai era ceva: gsise
216
o bun modalitate de a-mi fi util iar eu i respingeam mna ca^e voia s m ajute.
Orbitele noastre erau asa de diferite, nu era chip s ne ntelegem.
De altfel, n ziua aceea, mi trecu pe la ureche (se pare de la Berzer) ceva care m-a uimit nc o
surpriz total: Tvardovski nu era nicidecum scandalizat de scrisoarea mea ctre congres, ba dimpotriv,
era chiar multumit de ea! Nu, eu nu 1-am nteles pe acest om! Patru capitole din amintirile mele i le-am
consacrat lui, dar de nteles nu 1-am nteles, mi imaginam c o s urle de furie, c din cauza neascultrii
mele o s m trimit pentru vecie la toti dracii. (Dar gndindu-m mai bine, totul devine clar: doar eu nu
Occidentului m plngeam, nu Occidentului i ceream protectie aici, la noi, n interior, ddeam peste
bot. Asta, dup conceptia lui A.T., puteam s mi-o permit. Este pur si simplu ceva conform cu regulile
pugilatului: nou, celor de la Novi mir, ni se pun bete-n roate, ni se meneste un an de zile esec dup
esec acum e rndul nostru s-i pocnim peste bot!)
La 12 iunie, 1-am revzut la redactie pentru prima dat dup acea convorbire din martie pe care de-
atunci ncoace o considerasem a fi ultima. Da de unde! A.T. mi-a strns mna cu oarecare retinere, dar
bucuria fcea s-i luceasc ochii.
Snt foarte fericit, Aleksandr Trifonci, c nu ati avut o atitudine negativ fat de gestul meu.
El (ncercnd fr succes s se arate sever): Cine ti-a spus dumitale c eu n-am avut o atitudine
negativ? Eu nu aprob fapta dumitale. Dar orice ru e spre bine. Poate c dumneata te-ai nscut cu
cit, dac treaba asta o s-ti ias asa. Exist o sperant.
Pe un ton incantatoriu, ncerc apoi s m sugestioneze; am nteles c nu mai era posibil ca prietenia
noastr s renasc:
Dumneata trebuie s te porti n asa fel nct s nu nbusi sub cenus acest loc de unde ai iesit,
singurul loc unde arde o flacr.
Argumentatia cea mai penibil pentru mine, reprosul cel mai grav pe care-1 avea a-mi face... Dar,
prieteni, de la voi am iesit eu? si ntr-adevr nici o flacr nu mai arde nicieri?... si dup toat zarva care
s-a fcut, mai pot s mai fac eu fie si cea mai mrunt concesie?
Cum poate cineva s nu nteleag atta lucru?
Cum se face ntreb el cu aceeasi seriozitate ncruntat c scrisoarea dumitale a ajuns s fie
cunoscut n Occident si s provoace asemenea tevatur?
217
si cum vreti dumneavoastr, n secolul n care informatia se rspndeste peste tot cu atta rapiditate:
democratia s functioneze si nimic s nu se cunoasc peste hotare? n Anglia nu-i reproseaz nimeni lui
Bertrand Russell faptul c articolele lui snt publicate nURSS!
A.T. fcu un gest cu minile lui lungi si durdulii:
Te rog s nu le servesti tmpeniile astea celor de la secretariatul Uniunii Scriitorilor! Uite ce s-mi spui
mie: te-ai adresat cu adevrat congresului sau ai urmrit s faci tevatur n Occident?
De ce vorbiti asa, Aleksandr Trifonci? Binenteles, numai congresului.
Bine, atunci s mergem la secretariat si s le confirmi si lor chestia asta. S le spui c tevatura asta
din Occident te deranjeaz si pe dumneata.
(Salvatorul meu, la vederea cruia jubilez?!)
A.T. De-acum nu voi abandona si nu voi modifica nici un cuvnt din scrisoarea mea. Dac ei VOT s
scriu ceva, s m scuze dar...
Dar nu! ddu el din nou din mini. Nimeni nu-ti cere s scrii ceva! Dumneata numai s confirmi ceea
ce mi-ai spus adineaori, nimic altceva! si s nu le spui c lupti mpotriva puterii sovietice! zise el,
nepierznd prilejul de a rde, prilejul de a ncheia cu una dintre glumele lui favorite.
Dar iat ce s-a ntmplat. stabii Uniunii au resimtit scrisoarea mea ca pe o lovitur sub centur" (regulile
snt n minile lor, ei le stiu) si tribunii au chemat ca la lovitur s se rspund cu lovitur". Dar vznd c
o sut de scriitori m sprijineau si, mai ales, vznd cum se rspndea ecoul n strintate (la asa ceva nu
se asteptaser!), n curnd att ei ct si cei de la vrfo lsar mai moale. Tvardovski ddu ns dovad de o
agilitate si de o vigoare diplomatic neobisnuite la el. El si n prezenta lui saura (care reprezenta, n locul
lui Polikarpov, sectia cultur") reusi s-si spun prerea (Ce prere aveti, primul scriitor rus este cine?
Mihail Alexandro-vici?1 V nselati!") si s-i fac pe cei din secretariatul Uniunii s nteleag c nu trebuia
procedat asa, c se dezavantajau pe ei nsisi: c mfimdndu-m pe mine, se nfundau si pe ei. si-i
convinse s ntocmeasc un alt proiect de comunicat n care: s se confirme c
solohov. (N.t.)
218
eu mi-am fcut serviciul militar ntr-o manier ireprosabil; s se recunoasc, iat, c n scrisoarea mea
era ceva care merita s fie examinat; si s m condamne sever" pentru goana mea dup senzational".
si tinnd cont de faptul c nimeni din secretariat nu avea o idee mai inteligent, c propunerea le prea
destul de salvatoare si c, dup toate indiciile, era imposibil s se tac n continuare (n perspectiva
deplasrilor n strintate si a ntrebrilor prilejuite de acestea), nclinau si ei s propun la vrf 'tocmai o
asemenea variant de rezolutie. si tocmai ntr-un asemenea moment n-am fost de fat ca s-1 ajut pe
Tvardovski si deci nu i-am dat posibilitatea s duc pn la capt una dintre operatiunile lui cele mai
bune!... (De altfel, si asa n-ar fi fost dus pn la capt, pentru c sefii erau ocupati cu nfrngerea
scandaloas a arabilor, or n capetele lor nu ncpea mai mult de o problem pe aceeasi unitate de timp.)
Pentru ce deci secretariatul Uniunii nu m-a convocat de-a dreptul pe mine? Pentru ca, dup scrisoarea
mea, nu erau siguri c eu am s accept s m prezint la ei. S zicem c s-ar fi ntmplat s nu m prezint.
Atunci ei, neavnd indicatie de sus ca s m exclud, cum ar fi iesit din aceast ncurctur?... Dup cum
aveam s m dumiresc treptat, lucrurile stteau n felul urmtor: trebuiau s arunce o privire asupra mea
ca s se conving c eu continuu s stau de vorb cu ei. Altminteri, comunicatul lor n-avea nici un rost.
Iat pe ce stnc srisem cu abila mea miscare pe tabla de sah".
Am ajuns la celebra vil cu colonade pe Povarskaia1 si A.T. m conduse la secretari. Erau secretarii-
contopisti K. Voronkov (falc), G. Markov (vulpea obez), S. Sartakov (butuc, n parte comic), scriitori mici
de doi bani. Dar sase mii de membri ai Uniunii tocmai acestora le ncredintaser" sarcina de a
reprezenta toate interesele mari si importante ale Uniunii Scriitorilor. Am intrat, teapn ca o prjin cu cap
de robotnici miscare uman, nici expresie uman. Voronkov fcu un gest de respect: silueta ndesat
de huidum si-o slt din fotoliu, falca si-o mpodobi cu un zmbet. ncepea, se pare, una din zilele lui
faste. Ocazia pe care o avea de a-mi da ntietate la intrarea pe o us, apoi pe o a doua, i fcea deja o
plcere evident. In hemiciclul nnobilat de cariatide si stucaturi, Markov, cu fata lui sireat si suav, cam
feminin, ls s-i cad receptorul din mn, vznd n sfrsit sub boltile Uniunii pe musafirul cel mai
scump si
Lanr. 52 al strzii Povarskaia: sediul Uniunii Scriitorilor. (N.t.)
219
cel mai asteptat. De dup nu stiu ce us ascuns care nu se observa imediat, se ivi Sartakov. Acesta
ns nu ddu nici un semn c ar fi fost bucuros s m vad si, de fapt, atitudinea lui rmase tot timpul
una de indiferent posac. Dar nu venise nc Sobolev, care se impacienta la el, pe cheiul Sofiiskaia: n
momentul acela nu exista masin disponibil care s-1 aduc ncoace, iar el nu cunostea alt modalitate
de a se deplasa. Am ntrebat dac pot s primesc o can cu ap de la robinet si, ntr-o clip, aceeasi us
ascuns se deschise si, de undeva din rundul unui cabinet secret, o bufetier ncepu s aduc pe imensa
mas lcuit sucuri de fructe si ap mineral, apoi ceai tare cu fursecuri scumpe, tigri si bomboane de
ciocolat (b-nisorii poporului...). ncepu o conversatie de salon despre una si alta: c aceasta a fost casa
Rostovilor si cum au ei grij de ea; si cum contesa Olsufieva, venind din strintate, ceruse s-o viziteze
(Voronkov pronunta cu voluptate cuvntul contes"; mi-1 imaginez cum fcea reverente n fata ei, desi n
1917 ar fi trimis-o n fata plutonului de executie pe zisa contes); si ce tapiserii cu portretele lui Tolstoi (18
milioane de noduri), Puskin si Gorki mpodobesc peretii acestui hemiciclu. Din spatele meu pn la
fereastra deschis spre ziua torid, fr nici o adiere de vnt, erau vreo sase metri. Dar protejarea
pretioasei mele vieti l preocupa ntr-atta pe Voronkov nct m ntreb pe furis dac nu m deranjeaz
curentul, cci aceast ncpere este perfid".
n timpul acestei trncneli mi-am scos pe mas dou sau trei vechi scrisori adresate de mine lui Brejnev
si ziarului Pravda. Foile albe, acoperite de un text dactilografiat necunoscut, se etalau inocent pe masa
maro, dar l nelinisteau la culme pe Markov, care se asezase vizavi. El, de bun seam, si-nchipuia c eu
venisem acolo ca s mai pun vreo bomb, c ndat o s le dau o veste n sensul acesta, si nerbdarea i
rpea forta de a astepta explozia: era musai s citeasc scrisorile! Stricnd ambianta decent a acestei
conversatii, el si ntorcea capul si se holba n toate prtile.
Sosi Sobolev si Markov ncepu prin a spune c la congres n-a fost posibil s se examineze scrisoarea
mea, c, m rog, congresul a avut un program ncrcat, c, din pcate, scrisoarea a devenit un fapt de
nsemntate nu intern ci international, si afecteaz interesele statului nostru, c trebuie lmurit
chestiunea si gsit o iesire. (Cu ct se nainteaz, cu att aceasta devine melodie do-
220
minant: Cura s iesim din aceast situatie? Ajutati-ne s gsim o iesire!)
El vorbi concis si m fix cu niste priviri nelinistite. Pe acelasi ton salonard pe care vorbiserm si despre
vila Rostovilor, eu i-am ntrebat dac n-ar fi interesant pentru ei s afle istoria acestei scrisori". Se pare
c da, foarte interesant. Atunci am nceput s le povestesc cu de-amnuntul istoria tuturor calomniilor
debitate la adresa mea, si care a fost riposta mea, si cum am trimis scrisori (i zglti re ei, ceea ce lui
Markov i lu o piatr de pe inim). Am spus c apoi la toate acestea s-a adugat raidul asupra romanului
meu si asupra arhivei mele...
Sobolev (artgos): Ce raidl
Eu (amabil): ... al Securittii Starului.
Apoi plngerile mele repetate ctre CC, toate rmase fr rspuns. Apoi debutul editrii clandestine" a
scrierilor mele, croindu-se n felul acesta toate conditiile pentru plagiat. si calomnia care se rspndeste
din ce n ce mai mult. (Patetic.) Cui s m adresez? Normal: instantei supreme a Uniunii noastre
congresului! E cumva ilicit? (Markov si Voronkov mpreun: pe deplin licit. Sartakov si Sobolev stau
mbufnati.) Congresul era prevzut pentru iunie 1966; eu pregtisem deci o scrisoare (mint, nc nu-mi
venise ideea aceasta). Dar congresul, dup cum stiu persoanele aici de fat, a fost am-nat pentru
decembrie (ei ncuviinteaz din cap). Ce-i de fcut? Atunci m-am hotrt s m adresez direct lui Leonid
Ilici Brejnev. n scrisoarea mea vorbeam deja despre situatia scriitorului n societatea noastr si explicam
cum s-ar fi putut face s nceteze la timp cultul lui Stalin. si ce s-a ntmplat? La scrisoarea aceasta nu s-a
dat nici un rspuns. (Ei ntre ei, repede, ca niste complotisti, ca niste actori ntr-o ndelung repetat scen
de mas: Leonid Ilici n-a primit-o... n-a primit-o, Leonid Ilici!... Leonid Ilici, desigur, n-a primit-o!...") Am
asteptat deci s vin decembrie, ca s-i scriu congresului. (Mint, m-am retras n Ascunztoarea mea ca
s termin redactarea Arhipelagului.) Dar congresul a fost amnat din nou pentru luna mai. (Semne cu
capul.) Bine. Am asteptat pn n mai. Dac s-ar mai fi amnat nc o dat, as fi asteptat n continuare.
(Pesemne, n sinea lor regretau c nu 1-au amnat si mai mult.)
Sartakov: Dar de ce patru sute de exemplare?! (Cifr dat de BBC.)
221
Eu: De unde ati scos astea, patru sute? Dou sute cincizeci. Iat, tocmai pentru c scrisorile trimise
ntr-unul sau dou exemplare se ngroap undeva, m-am vzut nevoit s trimit cu sutele.
Ei: Dar acesta nu este un procedeu normal!
Eu: Dar a edita pe ascuns un roman autorul fiind n viat este normal, nu?
Sobolev (cu artag): Dar unde-i logica? De ce s-o trimiti delegatilor, dac ai trimis-o prezidiului?
Eu: Pentru mine era important s primesc sprijinul scriitorilor de prestigiu. L-am primit din partea a o
sut dintre ei si snt pe deplin satisfcut.
Markov: Dar de ce s-o trimiti la nu stiu ce Georgie literarSl
Eu: si de ce organul unei republici-surori s nu stie de scrisoarea mea?
Markov: Din toate prtile ni se trimit exemplare ale scrisorii dumitale. si s nu crezi c toti snt pentru
dumneata, multi snt categoric contra.
Eu: Tocmai de aceea vreau o discutie deschis.
Markov (plngret): Da, numai dac asta n-ar fi ajuns la cunostinta dusmanilor nostri, (n materie de
coexistent", ei n-au alt termen: toti de jur mprejur snt dusmani!)
Eu: Este foarte suprtor. Dar este vina dumneavoastr, nu a mea. De ce s-a ntmplat asta? Pentru
c timp de trei sptmni nu mi-ati rspuns la scrisoare! De ce s-a pierdut atta vreme? Eu, eu m
asteptam ca, nc din prima zi a congresului, prezidiul s m cheme si s-mi dea posibilitatea s dau
citire scrisorii mele sau, n orice caz, s organizeze o discutie.
Markov (ngrijorat): Dar, n fine, astea snt reprosuri. Or, principalul este: ce facem acum?
(si toti, n ecou n cascad: ce-i de fcut?)
Markov: Dumneata, care te gsesti n viitoarea politicii, d-ne si nou niste sfaturi!
Eu (uluit): Ce politic? Eu snt artist!
Voronkov: si cum o retransmit! De dou ori n cursul aceleiasi emisiuni! (Minte, dar nu pot s-1
contrazic: eu, nu-i asa, nu ascult radioul occidental.) Israel! scrisoarea dumitale! Israel
scrisoarea dumitale! si cum o citesc! Maestri ai dictiunii!
Markov (veninos): si totusi n scrisoare este o mic inexactitate.
222
O mic inexactitate? ntr-o scrisoare unde-i pun cu capul pe butuc? Unde nu las piatr pe piatr din ce au
fcut ei decenii de-a
rndul?---
__Care, deci?
Markov: Ei bine, iat: Novi mir a refuzat s publice Pavilio-ul cancerosilor. Asta nu nseamn c de-
acum ncolo n-o s-ti fflai publice nimic.
Un asemenea rspuns le dduse Tvardovski. Asa si-1 aminteste el Fr s lase vreun dubiu asupra
cinstei si sincerittii sale, asa si-1 aminteste el. Despre asta, chiar astzi am discutat cu el la redactie: A-
I-> cmd te-am refuzat eu?" A-T.! Chiar dumneavoastr ati luat n mn partea a doua, ati ridicat-o si ati
spus: chiar dac totul ar depinde numai de mine.,." Nu, nu-si aminteste! Nici c mi-a spus c eu nu vreau
s uit nimic", si c nu am nimic sfnt" a uitat si pace. Poate c era vorba de vreo pagin! Dar eu n-
am refuzat toat partea a doua..."
Acum, Tvardovski st deoparte, fumeaz si, cu un aer serios si atent, urmreste spectacolul nostru. Vine
un moment cnd toate privirile se opresc asupra lui.
Tvardovski: Ei bine, ne-am nfierbntat amndoi; dar cte nu ne-am spus noi unul altuia! A fost asa, o
discutie, dar redactia nu te-a refuzat.
Asa, o discutie", dar care a fost ct pe-aci s pun capt tuturor relatiilor noastre...
Tvardovski: Acum, toat redactia e de acord s publice integral Pavilionul cancerosilor. Divergentele
noastre cu autorul se refer la o pagin si jumtate-dou, asa c nici nu merit s vorbim despre asta...
O pagin si jumtate-dou? Eu mi-aduc aminte c erau scoase capitole ntregi, personaje ntregi... Dar
totul s-a schimbat: pe nvingtori nu-i judec nimeni. Pentru prima dat n viata mea, acest proverb
puteam s mi-1 aplic mie nsumi.
A.T. mi-a simtit nemultumirea si atunci ce as! De unde i-or fi venit promptitudinea si abilitatea asta?
subit, pe un ton printeste sever, cu solemnitate:
Ascult, A.I., dar exist o ntrebare important pe care eu, la redactie, nu ti-am pus-o: spune, dup
prerea dumitale, Pavilionul cancerosilor si Primul cerc pot s ajung n Europa si s fie publicate acolo?
223
Asta-i o drglsenie! Dati-i nainte cu ntrebri d-astea inocente!
Eu: Da, Pavilionul cancerosilor a cunoscut aici o difuzare de o amploare extraordinar. Nu m-ar mira
s apar si n strintate.
Cineva (comptimitor): Cu sigurant, o s-1 desfigureze, o s-1 masacreze (nu mai mult dect cenzura
voastr!).
Sobolev (tremurnd de fric s nu se trezeasc ntr-o asemenea situatie disperat): si, n plus, ce
reguli au ia acolo: primesc la tipar pn si manuscrise sosite prin al treilea intermediar, iar autorilor,
vedeti dumneavoastr, le pstreaz onorariile!
Cineva! Dar cum se face c Pavilionul a avut o asemenea difuzare?
Eu: Eu 1-am dat spre dezbatere scriitorilor, apoi ctorva redactii si, n general, tuturor celor care mi 1-
au cerut. De ce s nu le dau compatriotilor mei s-mi citeasc scrierile?
si ei nu ndrznesc s replice! Iat ce vremuri...
Tvardovski (de parc tocmai si-ar fi reamintit): Da! Vigorelli mi-a trimis o telegram disperat: Asociatia
european a scriitorilor st s se prbuseasc. Membrii ei cer explicatii n legtur cu scrisoarea lui
Soljenitn. Pentru moment, eu nu am trimis dect o telegram evaziv.
Voronkov: Provizorie. (Rde cinic.)
Tvardovski: Pi fr noi, Asociatia european nu poate s existe.
Markov: si chiar pentru noi a fost creat.
(Apoi iat ce am aflat din gura lui A.T.: n iunie, el trebuia s mearg la Roma la plenara prezidiului
Asociatiei ca s discute situatia grea a scriitorilor din... Grecia si Spania. si totul a esuat pentru scriitorii
greci din cauza scrisorii mele.)
Eu: Dar Primul cerc eu mult vreme nu 1-am lsat din mn. Dup ce am aflat ns c e pus n
circulatie fr consimtmntul meu, mi-am zis c autorul nu are mai putine drepturi asupra propriului su
roman. si am cutat s nu-1 mai refuz celor care mi-1 cereau. Asa a ajuns si romanul acesta s se
rspndeasc, dar mult mai putin dect Pavilionul.
Tvardovski (Agitat, s-a ridicat n picioare si a nceput s umble de colo pn colo):
Iat de ce spun: Pavilionul cancerosilor trebuie publicat fr ntrziere! Asta o s pun imediat capt
tapajului care se face n Occident si astfel o s dispar motivatia publicrii acestei nuvele
224
acolo. si peste dou zile trebuie dat n Literaturnaia gazeta un extras o dat cu anuntul c urmeaz
publicarea integral a nuvelei...
__(nduiostor de ezitant) ... sau, m rog, n revista care-i este
mai aproape.
si nimeni n-a obiectat! Nu s-a discutat dect problema dac Literaturnaia gazeta va reusi n dou zile s
fac acest lucru, avnd n vedere c era deja culeas. Poate Literaturnaia Rossiial
n ziua aceea ei se zpciser complet, nu, e prea putin spus: erau fcuti knock-out, si nu din cauza
acestei ntlniri, ci din cauza bombardamentului radio care o precedase. si cel mai neplcut n situatia lor
era faptul c, dup cte se pare, li se sugerase ca de data aceasta s se descurce singuri (CC se
eschivase; scrisoarea nu-i era adresat lui!) dar tocmai asta este ceea ce nu le st lor n putint; n
viata lor n-a existat niciodat vreo problem pe care s-o rezolve ei singuri. si exploatnd anchiloza lor
intelectual, Tvardovski, eternul cunctator, luase initiativa.
Markov si Voronkov mi multumeau care mai de care dar pentru ce? Pentru c am venit la ei!... (Acum
si eu m mblnzisem si le multumeam de a se fi interesat, n sfrsit, de scrisoarea mea.)
n acea zi, pentru prima dat n viata mea, am simtit lucru pe care pn atunci nu-1 ntrezrisem dect
dintr-o parte ce nseamn s dai dovad de fort. si ce bine nteleg ei limbajul fortei ! Numai acest
limbaj! Acest singur limbaj ncepnd chiar din ziua n care s-au nscut!
La ntoarcere ne-am servit, eu si Tvardovski, de ncptoarea masin neagr a ziarului Izvestia. El era
foarte multumit de modul cum decurseser lucrurile, presupunea c n prealabil secretarii se struiser
acolo sus: altminteri, de unde atta maleabilitate? Unde era deci consemnul de a rspunde cu lovitur la
lovitur"? A.T. decise pe loc din ce capitol s ia fragmentul pentru Literaturnaia gazeta si i-a pus el nsusi
titlul de Fragment din romanul Pavilionul cancerosilor".
Memoria lui sincer, dar cu sincope, nu retinuse ctusi de putin faptul c el, cu un an n urm, respinsese,
ca inadmisibil si imposibil, nsusi acest titlu, nainte de orice publicare, toat lumea se pusese pur si
simplu de acord c romanul se va numi Pavilionul cancerosilor.
Mersul firesc al lucrurilor.
225
Dar toate acestea erau prea frumoase ca s fie si adevrate. Ulterior, binenteles, totul s-a blocat: sus,
sefii cei mari, n primul rnd Diomicev, au fcut ca lucrurile s treneze, (ntr-unul dintre apartamentele
unde, spre hazul ctorva cunoscuti, povestisem cum l luasem peste picior cnd m-a primit n audient,
exista un microfon al KGB foarte probabil la Teus. Lui Diomicev i s-a pus banda acestei nregistrri.
Dac tragi cu urechea la us si, la un moment dat, aceasta te izbeste n nas, n-ai dect s te superi pe
tine nsuti, nu-i asa? Ei bine, nu! Diomicev si-a revrsat toat furia asupra mea, mi-a devenit pentru
totdeauna dusman de moarte. si acestui grav conflict i s-a suprapus, ani de-a rndul, vindicta lui
personal. Prin persoana lui, Conducerea Colectiv a fcut o ncercare, una singur, de a m cunoaste
iat ce a iesit...)
N-a mai aprut, se ntelege, nici comunicat al secretariatului, nici fragment n Literaturnaia gazeta:
bombardamentul radio venit din Occident ncet si stabii deciser c incidentului respectiv i se poate
supravietui si fr a se lua msuri. A.T. avea informatii cum c la 30 iunie eu fcusem obiectul unei
dezbateri la vrf. Dar nici de data aceasta nu se lu nici o hotrre. n ce-1 priveste, Diomicev imagin un
plan dup care secretarii (Tvardovski: treizeci si trei de viteji, patruzeci si doi de secretari") trebuiau s
citeasc volumele mele: si Cercul, si Pavilionul, dar mai nti si mai imperativ Banchetul nvingtorilor (le
prea ru s se dea jos de pe acest clut docil!). Dac se tine cont de faptul c printre secretari erau unii
care nu numai c nu stpneau condeiul, ci si la citit se poticneau, atunci sistemul de frne avut n vedere
putea s functioneze o jumtate de an si promitea s retin cruta pn dincolo de zilele jubiliare
(jumtatea de secol a Marelui Octombrie"), cnd avea s se poat sta de vorb n mod mai brutal.
Toate acestea, eu le-am auzit din gura lui A.T., cnd am trecut pe la redactie la nceputul lui iulie. El era
acru si sumbru, n fie care lun se izbea de aceast stnjenitoare fort obtuz dar nici n o sut
cincizeci de luni nu reusise s se deprind cu ea. Cenzura i refuza pn si nuvelele cele mai edulcorate
(ale lui E. Ghera-simov). Chiar si Voronkov, care de curnd mi fcuse impresia unui om att de prompt n
a-ti ridica mingea la fileu, nu venea totdeauna la telefon si-i rspundea arogant. Totusi, datorit faptului c
eu eram de fat, A.T. se ambitiona si telefona nc o dat. Voronkov binevoi s ia receptorul si s spun
c secretarii tocmai citesc, dar c nu
226
stiu de unde s-si procure Pavilionul cancerosilor (ce-i drept, Ceka nu-l luase, si nici la CC nu era...) A.T.
prinse din nou viat; li-1
trimit!
Sperant! Decise s trimit acel unic exemplar al redactiei, curtel, nesifonat, corectat, cel pe care i-1
ncredintasem nu de mult. Treaba asta m-a revoltat; Nu vreau s-1 dau pe minile acelor cini! O s-1
sfsie, o s-1 ferfeniteasc!" A.T., la rndul lui, se mbtos si el: n joc este capul dumitale! Iar dumneata
i dai ntruna cu o s-1 sfsie!..." Singura lui rugminte a fost aceea de a suprima pginuta despre
metastaze" evident, aceasta si era o pagin si jumtate-dou" care constituiau o problem. El mi
amintea (cineva din colectivul de redactie i-o soptise, Dementiev n mod sigur, si de data aceasta, nainte
de a pleca), c exista acolo ceva ca o lung teorie cum c lagrele proliferaser, ca niste metastaze, n
trupul trii (ca si cnd ar fi nevoie s ntind chestia asta pe o pagin!). Cnd A.T. si-a fcut din capul locului
o convingere eronat, este foarte greu a-1 face s se dezbare de ea. L-am asigurat c nu exista o
asemenea pagin; degeaba. I-am artat un paragraf unde se gsea o fraz oarecum asemntoare cu
cea cutat; foarte bine, pot s-o tai, de acord. Nu, este o pagin, undeva! n momentul acesta se ivi pe
us micul Kondratovici si, febril, ncepu s-si vre nasul printre pagini: asta sulubin o spune, sulubin! Am
nceput s parcurg n fata lor paginile cu sulubin si i-am dat si lui Kondratovici, ca unui aliat, rgazul s
priveasc, fr s m tem c o s-mi pun piedic s cad. Dar pupilele i se dilatar a vigilent nu, nu
mai erau pupilele lui, erau, plantate n orbitele lui, cele ale cenzurii venite n substituire, si nici nrile nu
mai erau ale lui, ci cele ale cenzurii nzestrate cu antena exploratoare. Cu bucuria celui intrat n posesia
unei certitudini, el musc o bucat:
Iat! iat!
Unde?
Iat:
Pentru stihiile toate, omul
E-un trdtor, un zbir sau un captiv!
Adic asta este despre metastaze? N-are important c e sau nu despre metastaze. Este chiar mai ru
dect att!
227
Toate astea nu snt o poveste despre Kondratovici, ci una despre revist si despre Tvardovski. Chinuit si
speriat, Tvardovski se ralie avertismentului dat de Kondratovici:
Reiese c spusele despre Rusia lui Nicolae I ni se aplic si nou?...
Dar nu este vorba despre Rusia lui Nicolae; este vorba de Anglia care se pregtea s-1 extrdeze pe
decembristul Turghenev.
C i-o fi fost rusine c nu stia motivele poemului puskinian, sau pur si simplu c ridicase mna asupra lui
Puskin, fapt este c A.T. se nvoi:
Bine, scoate ns fraza care spune c Kostoglotov este de acord.
Aceasta era, de obicei, problema care le ddea palpitatii: n afar de ceea ce se va spune despre toat
compunerea respectiv, trebuia s se prevad din ce bucat se va decupa curelusa. Curelusa o vor
atasa cnutului si cu cnutul citatelor i vor plesni pe nedisciplinati peste bot.
Pentru linistea sufleteasc a lui A.T. am scos si aceast fraz. El si regsi buna dispozitie si decise s
m consoleze": c iat Egorcev* a fost pus pe liber, iar eu n-amfostpuspe liber, c m-am comportat bine
la secretariat: fr s m cert cu ei si fr a-mi pune n vreun fel cenus n cap.
El nu voia pentru nimic n lume ca eu s-mi pun acum cenus n cap! n mod sigur, i plcuse ideea mea
cu scrisoarea. Ba chiar se pare c pentru prima dat, de cnd ne cunosteam, ajunsese la convingerea c
eu aveam capacitatea de a m folosi la mers de propriile mele picioare.
Am nceput s vorbim despre Banchetul nvingtorilor: despre modalitatea de a-1 sustrage examinrii n
secretariat si despre faptul c Simonov, urmnd exemplul lui Tvardovski, refuzase s-1 citeasc.
Nici mie nu mi 1-ai fi dat? ntreb el.
A.T., pe cuvntul meu! N-aveam dect un singur exemplar si, iat, si pe acela mi 1-au umflat. Eu nsumi
am rmas fr nici un exemplar.
* Secretarul comitetului orsenesc Moscova al PCUS; l criticase pe Brejnev.
228
La unna urmelor spuse el, ngduitor si meditativ , Bunin este prezent cu Zilele blestemate. Piesa
dumitale, cu sigurant, nu este mai antisovietic! Noi i publicm si celelalte opere...
Fr discutie, Tvardovski se schimbase! Se schimbase, si nc foarte repede. Trecuse oare asa de mult
timp de cnd m ntrebase cum de-am ndrznit s pun lng sacrosanctul Ivan Denisovici" nu stiu ce
piesute despre lagre? Trecuse oare asa de mult timp de cnd respinsese capitole ntregi, chiar din
Pavilionul cancerosilor! Iar acum, pe deplin reconfortant, scrie:
Voi reusi eu nsumi s-mi descopr Greselilor si sursa si-nceputul.
Singurul lucru pe care-1 cerea era:
- Mcar pe suflet s nu-mi stati,
Mcar s nu v simt suflarea-n ceafa!
si, cu candoare, mai spuse:
Ei, mi permit si eu s vorbesc contra puterii sovietice, dar numai n cerc foarte restrns. (Trebuie s-1
ntelegem bine pe Tvardovski cnd spune zmbind candid: contra puterii sovietice". Asta nu este n
sensul tios gazetresc, asta nu atinge fundamentele si nici obiectivele partidului, ci numai faptul de a fi
de acord cu tot ce zice si ce face partidul; trebuie totusi s avem si noi punctul nostru de vedere, ce
naiba!) dar, de exemplu, dac m duc n strintate, acolo mi rd de ei, acolo totul este invers.
Desigur, asa cum se cuvine, asa cum au fost educati.
Mai trecu o lun si jumtate totul rmase ca nainte, nici o veste-poveste de nicieri. La drept vorbind,
eu nu asteptam nimic, nu aveam nevoie de nimic terenul era solid sub picioarele mele! Dar teama de a
nu rata vreo ocazie m-a fcut s-i propun lui Tvardovski s ncheiem acum un contract pentru Pavilionul:
cci, cum s-ar zice, restabiliserm relatiile. si n aceast mlastin, n acest moment de echilibru instabil,
cnd nu se spune nici da", nici nu", cnd toat lumea se eschiveaz de la luarea unei hotrri un mic
bobrnac, unul singur, poate e de ajuns? Hai s-1 dm. si cu att mai ru dac, m rog, cineva se opune
la acest contract! n caz contrar, asta poate s contribuie la promovarea manuscrisului. Trebuie ns s
ncercm!
229
Acest mic plan l lu pe Tvardovski prin surprindere: nu se astepta ca eu s fiu primul care s pun pe
tapet problema contractului, nici ca eu s-1 incit la rebeliune, nu altfel dect sfidnd el nsusi vointa sefilor.
Impresia mea a fost urmtoarea: n interior, n el, totul s-a lmurit instantaneu: nu poate, nu ndrzneste,
nu va face acest gest. Dar dac oamenii duri transpun imediat n cuvinte sentimentul care tocmai a
scprat n ei, oamenii mai delicati nu se decid s se exprime asa de abrupt. si, n linii mari, el promise,
dar lucrurile trebuiau precizate, si dup zece zile de precizri, dup dou vizite inutile ale mele la redactie
n conditiile n care el n-a dat pe acolo (i se instalau gaze la daced) si apoi dup telefonul dat de el de la
dacea lui, totul se lmuri: n orice caz, eu nu pot ncheia cu dumneata contractul pentru Pavilionul, pn
nu primesc dezlegare pentru aceasta."
De cnd o redactie are nevoie de o dezlegare pur si simplu pentru a semna un contract? (Dar, ia stai,
redactia oare nu refuzase" Pavilionul!) Tvardovski redevenise fricosul de alt dat. n aceste cderi si
nltri, n hiatusul dintre biografia si sufletul su, n aceste ntunecri si nseninri era sfsiat viata lui. El
nu era nici dintre aceia care se tem si de umbra lor, nici dintre aceia care merg drept la tint. Dintre toti, el
avea parte de ceea ce era mai greu.
Pentru mine ns, refuzul lui avu mai degrab un efect eliberator: cci n timpul acesta n mine prindea
deja contur un nou plan un mare impuls, nu un bobrnac, era necesar pentru un contract care n-ar fi
fcut dect s-mi lege minile.
mi parveniser niste zvonuri (care ulterior aveau s se dovedeasc mincinoase) cum c n Italia se
pregtea deja publicarea Pavilionului cancerosilor. si la noi era zbav! Atunci m-am gn-dit s-i previn,
s le atrag atentia: iat, s nu ziceti c nu v-am spus, de azi nainte voi rspundeti! Era si prea mare
timpul s li se dea peste mini acestor procesomani care sugrumau literatura. Date fiind cenzura si
arbitrariul care domnesc la noi, dat fiind refuzul guvernului de a recunoaste conventia international a
dreptului de autor, oare nu sefii nostri trebuie s rspund pentru crtile aprute n Occident? De ce s
rspund autorii?...
Ca si cu ocazia primei mele scrisori, m gndeam acum s trimit nc 150 de exemplare din aceasta,
nereducnd dect numrul celor destinate republicilor nationale. Dar am fost ndemnat s nu fac nitam-
nisam prea mult tapaj, s nu-mi rup hainele de pe mine
230
strignd n gura mare, ci numai s amenint cu acest tapaj. Sugestia mi se pru rezonabil. si m-am hotrt
s nu difuzez a doua mea scrisoare dect celor patruzeci si doi de secretari" si secretariatului ca atare
si s fac n asa fel nct s nu cad n minile altora, ca s nu ajung la samizdat si n strintate.
Trebuia de asemenea ales momentul cel mai bun. Desi acum nu m mai zorea nimic, cci aveam timp
berechetera totusi mai indicat s fortez nota pn s se consume fastuosul Jubileu al Revolutiei.1 si, n
loc de sase luni ncepnd cu data scrisorii ctre congres, am optat pentru termenul de trei luni ncepnd de
la data ntlnirii la sediul din strada Povarskaia al Uniunii Scriitorilor. [3]
Dar eram din nou legat de mini si de picioare: trebuia, nu-i asa, s-1 consult" pe A.T., cci redevenisem
prieteni. si putea el oare s aprobe un asemenea gest?... si puteam eu oare s renunt la proiectul meu?...
Am fixat ziua cnd urma s merg la redactie. A.T. a promis c va veni la ntlnire si n-a venit, l nelinistea
ideea c eu am s-1 ntreb despre contract! si evita s m ntlneasc. Astfel, povestioara asta excesiv
de frivol a contractului se ncadra si ea n schema general a ntelegerilor dintre noi: eu m duceam val-
vrtej s m consult cu el! Iar el ia-1 de unde nu-i! si n seara lui 12 septembrie, cele patruzeci si trei de
scrisori se gseau deja n cutiile postale ale Moscovei! S-a dovedit a fi fost mai bine si pentru A.T. si
pentru mine c nu ne-am ntlnit.
Dar cum avea s reactioneze el acum? n fata acestei noi impertinente o s sar n sus? Secretarii se
scandalizar de parc i-ar fi clcat cineva pe coad, Mihalkov strig, url ceva la telefon la adresa lui
Novi mir, ncepnd din 15, secretariatul se ntruni n sedint pregtitoare pentru un prim concert de
ltrturi, deocamdat fr stenogram. si n aceeasi zi, mi s-a transmis convocare pentru 22. si n
aceeasi zi, Tvardovski si puse curierii pe urmele mele.
M-am nfiintat la el pe 18: cuprins de ndoieli, m ntrebam dac nu m agit si de data aceasta n zadar.
De ce s zgndresc eu acest viespar? Cci, n sfrsit, mi-am consolidat pozitia, timp am, si zu c as
putea s lucrez n tihn. Oare e mai important s m iau cu ei la btaie dect s lucrez?
1 Adic 7 noiembrie 1967. (N. t.)
231
n acea zi, i-am mrturisit si lui Tvardovski ndoielile mele, la care el mi-a zis: Trebuie! Ai nceput-o, du-o
pn la capt!
nc o dat m uimi, nc o dat se ivi omul tuturor surprizelor posibile. Unde dispruse omul acela abtut
si obosit, omul rspunsurilor evazive? Era din nou energic si vioi; a doua mea scrisoare, ca un sunet de
trmbit, l mobilizase la lupt, si pe 15, la secretariat, el deja participase la aceast lupt la aceast
avanpremier a luptei, la acest sevardino.1 Mi-a spus c 1-au sprijinit (pentru publicarea Pavilionului
cancerosilor) Salnski si Bajan, dar c au fost si unii ezitanti. Situatia nu este disperat!" si fcea curaj
siesi si mie.
Era suficient o sedint de felul acesta, mi se prea mie, ca s-mi deranjeze ritmul de lucru si felul tririi
sufletesti, ca s m lase prad deprimrii si ndoielilor. Dar el, n cursul carierei sale poetice, mer-gnd ca
pe un lung si ntunecos drum de pdure cte de-astea nu suportase? Trei sute? Patru sute? Ce era de
mirare aici? Faptul c s-a supus reconditionrii creierelor? Sau reconditionrii sufletului, fapt ce i-a permis
s le suporte si s le supravietuiasc!
M-am plns c m-a convocat pentru flecreal, ceea ce nu fcea dect s-mi mnnce din timpul de lucru.
Ei bine, s-ar putea ca n curnd s nu mai rmn nici un fel de timpi" fulger el ameninttor. El se
temea de cu totul altceva: l chem pe priceputul si cumptatul Laksin, si, mpreun cu el, si propuse s
m conving si s m nvete s fiu retinut acolo, s nu m ambalez, s nu m iau la ceart din cauza
ntrebrilor, s nu-mi las mnia s devin exploziv pentru c o s sar cu ciocurile si, n acest caz,
snt pierdut, ei toti snt cocosi cu experient.
Este atta vreme de cnd ne frecventm, A.T. si cu mine, si nu ne cunoastem absolut deloc unul pe altul...
Am s v dezvlui un secret i-am spus eu. Eu n-am s-mi ies niciodat din fire, de asa ceva snt pur
si simplu incapabil, cci am trecut prin scoala lagrelor. Nu voi exploda dect dac programul prevede
acest lucru, dect dac ne-am pus de acord s explodez: o singur dat, de pild n al nousprezecelea
minut, sau de un anumit numr de ori n cursul sedintei. si daca programul nu prevede atunci, v rog
frumos, nu.
1 Numele unei redute n apropiere de Borodino, unde a avut loc un preludiu la marea btlie. (N.t.)
232
Dar A.T. nu m crezu. stia el cum ti se scoate vlaga din tine la aceste sedinte, cum ti se pun piedici, cum
te nteap n spate, cum te musca de clci. Dezavantajul pozitiei consta pentru noi n faptul c ei citiser
Banchetul nvingtorilor, c examinau Banchetul, c nu voiau s vorbeasc dect de Banchet si s
loveasc n Banchet si, prin Banchet n mine. Trebuia deci s-i constrngem s treac sub tcere
Banchetul si s vorbeasc despre Pavilion.
Noi am pus totusi la punct modalitatea n care eu trebuia s lichidez Banchetul, fr s ntrerup vreun
orator.
Timp de dou zile, am mai avut un pic de timp, de rgaz dar mental eram deja n lupt. Ce vor putea
s-mi spun, s m ntrebe, cum s-i atac toate acestea mi veneau din toate prtile ca din vzduh,
m sciau prematur, m provocau s dau rspunsuri. Mi-am notat cteva ntrebri posibile si, n functie de
ele, mi-am formulat rspunsurile.
De exemplu: Dumneata speli rufele murdare n public!" Rspuns: Orice provocare trebuie demascat si
adus la cunostinta ntregii lumi. Ridicndu-ne mpotriva publicittii pe care ne-o face Occidentul, ne dm
acordul s trim permanent ascunsi de ochii si urechile lumii. O asemenea situatie genereaz
samavolnicii."
De exemplu (pcat, ntrebarea asta nu mi-au pus-o): Din ce triesti dumneata?" Rspuns: Opt ani de
zile m-am hrnit cineste cu zeama lung a lagrului si nici unul dintre dumneavoastr nu m-a ntrebat
atunci din ce triesc. Ca nvttor am trit cu 60 de ruble pe lun si nimeni dintre dumneavoastr nu m-a
ntrebat din ce triesc. si acum, cnd mi s-a editat o carte de pe urma creia, la cerintele mele modeste,
se poate tri zece ani vin eu si v ntreb: dumneavoastr ce faceti cu banii poporului care cu atta
drnicie v snt repartizati n fiecare an?"
Treptat, din ntrebri disparate, a nceput s se nchege un posibil discurs. Niciodat n viata mea nu-mi
pregtisem n scris un discurs cuvnt cu cuvnt, dispretuiam acest sistem al fituicilor si iat, acum mi
fcusem si eu un discurs scris. Binenteles, nu puteam s prevd cu exactitate toat argutia cu care
aveau s m regaleze, dar, la sedintele noastre nici nu se obisnuieste ca interventiile s-si rspund
exact una celeilalte, cel mai adesea se vorbeste n afara subiectului, n functie de ce consider fiecare c
este mai important pentru el, si nimeni nu se mir de chestia asta.
La drept vorbind, mie nu mi-a fost greu s m pregtesc pentru aceast prim ciocnire (de treizeci de ani
asteptam momentul!): si
233
pentru c aveam un punct de vedere foarte clar asupra a tot ce putea s le treac prin scfrlie,' si pentru
c n realitate aceast apropiat sedint a secretariatului nu era pentru mine instanta unde s se decid
soarta nuvelei mele: fie c aveau s dea und verde Pavilionului cancerosilor, fie c n-aveau s deaei
oricum pierduser. Acest secretariat mi-era la fel de inutil si ca auditoriu: n-avea nici un rost s ncerc cu
adevrat a-i face s-si schimbe convingerile. Tot ceea ce-mi trebuia nu era dect un singur lucru: s m
ntlnesc fat-n fat cu dusmanii, s fiu drz si s se consemneze totul ntr-un proces-verbal. La urma
urmelor, cum s nu m urasc ei? Cci eu eram negatia nu numai a minciunii lor, ci si a ntregii lor vieti
alunecoase, trecute, prezente si viitoare.
si totusi, pregtindu-m pentru aceast ncrucisare de spade, pn la urm m-am simtit obosit si am vrut
s ies din starea aceasta de tensiune excesiv, necreatoare, cu totul inutil pentru mine. Dar cu ce? Cu
medicamente? Idee simpl: spre sear, un pic de vodc. si ndat contururile lucrurilor se ncetosau, si
nimic nu m mai mpingea s rspund si s musc, si dormeam linistit. si iat nc un punct n care l
ntelegeam pe Tvardovski: el, timp de treizeci si cinci de ani, cu ce ar fi putut s scape de aceast
tensiune suprtoare, chinuitoare, umilitoare si steril, dac nu cu vodc?... Cine se crede ireprosabil, s
arunce cu piatra n el. (Tare neplcut i era s-i vorbesti despre betiile lui. Dac-i ziceai: Ar trebui s v
menajati, A.T.!" nemultumit, schimba imediat subiectul. si despre obiceiul lui de a fuma tigar dup
tigar am ncercat s-i vorbesc, s-I sperii cu pavilionul cancerosilor degeaba.)
Planul meu era urmtorul: singurul lucru pe care-1 astept de la aceast sedint este s-i consemnez ct
mai amnuntit desfsurarea. Aceasta mi va da posibilitatea nici s nu ridic capul cnd vor tbr asupra
mea cu ntrebri ncuietoare: spune drept, dumneata esti pentru socialism sau contraW, spune drept, ti
nsusesti programul Uniunii Scriitorilor?" Asta nu poate s nu-i sperie: n ce scop mzglesc eu toat hrtia
asta? Asta, cu sigurant, o s mearg undeval Ei o s nceap s-si aleag expresiile cu ceva mai multa
grij nu snt obisnuiti cu ideea c discursurile lor confuze ar putea s nimereasc Ia soarele notoriettii
publice.
Am pregtit niste foi albe, le-am numerotat, am trasat marginile si la ora stabilit, 13.00, n ziua de 22
septembrie, am intrat n vestitul hemiciclu cu cariatide. La ei, un aer greu, viciat, saturat de
234
fum de tigar> lumin electric asemenea celei diurne, pahare de ceai goale, cenus mprstiat pe
suprafata lustruit a mesei sedinta ncepuse cu dou ore nainte de sosirea mea. Nu toti cei patruzeci
si doi erau de fat: pentru solohov ar fi fost njositor s vin; pentru Leonov ar fi fost o alterare a imaginii
sale n fata posterittii, el miza pe celebritatea de dincolo de mormnt. Nu era prezent veninosul
Ceakovski (poate tot din prevedere), nici nversunatul Gribaciov. Dar peste treizeci de secretari tot se
strnseser, si trei stenografe luaser loc la msuta lor. Cu retinere, am salutat ntr-o parte si n cealalt si
am pornit s-mi gsesc un loc. si tocmai unul era liber, ntmplarea a fcut ca acela s fie chiar lng
Tvardovski.
Dup ce am ascultat cu rbdare ofensatul cuvnt introductiv al lui Fedin (Dare de seam" a
secretariatului [4]), am profitat de cele cinci secunde nu mai mult de discontinuitate, n care el si
nghitea saliva si se pregtea s cheme pe altcineva s ia cuvntul, pentru a cere pe un ton onctuos:
 Konstantin Aleksandrovici! mi permiteti s spun dou cuvinte pe tema discutiei noastre?
Nu proclamatie! Nu declaratie! Numai dou cuvinte inofensive! si chiar pe tema discutiei noastre... Ct
era de important s-i smulgi din rutina lor! Am cerut cu atta inocent s mi se dea cuvntul nct Fedin,
galant, nu putu s m refuze.
si atunci m-am ridicat solemn, am scos o foaie dactilografiat si, cu fata impenetrabil, dar cu vocea
declamnd n fata istoriei, i-am trsnit cu prima mea declaratie care lsa deoparte Banchetul
nvingtorilor, dar nu pe tonul cintei, ci pe cel al acuzrii acu-zndu-i pe toti c trdeaz de ani de zile
poporul!!!
Ei mi-am dat seama de asta ulteriorstabiliser deja niste lucruri: cine dup cine s ia cuvntul si cum
s nceap a sri cu pliscurile pe mine. Ei se aflau deja n ordine de btaie, dar, iat c nainte de
semnalul lor convenit, eu le-am trimis o salv din o sut patruzeci si patru de piese, si n norii de fum m-
am asezat modest la locul meu (dup ce le-am ntins stenografelor, peste umr, copia declaratiei mele).
Acum sedeam pe scaun, gata s notez, dar, nu stiu din ce motiv, nimeni nu lua cuvntul. Fcusem s le
cad din mn tot ceea ce era mai important Banchetul nvingtorilor, pe care veniser s-1 fac praf.
Ei ncepur s freamte, s-si revin si Korneiciuk cobor n aren cu o ntrebare.
235
Eu nu snt un scolar, ca s sar n picioare la fiecare ntrebare, am rspuns. O s iau ndat cuvntul.
Dar iat o a doua ntrebare! A treia! Au gsit formula: pe loc o s m bage n cofa, o s m bombardeze
cu ntrebri, o s m transforme n acuzat! Se pricep ei la asta, jigodiile!
Eu refuz, pentru c ndat voi lua cuvnrul.
Aha, nseamn c au lovit unde trebuie! lat-i n crescendo: murmure, ropote, urlete. Secretariatul nu
poate ncepe discutia nainte ca dumneata s fi rspuns!" Dumneata poti la fel de bine s refuzi
dialogul, dar spune-o!"
lat-le rupte si rndurile noastre, pn mai adineaori nchegate, ei de asemenea mi dau planul peste cap
cum s mai iei notite la rece? Dar ce nulitti, ce nulitti! Cum de v-am stiut cu anticipatie aceste
ntrebri ale voastre? Cum se face c la toate ntrebrile voastre orale eu am rspunsuri detaliate n
scris"? Un singur lucru de sacrificat: s-mi tai discursul n bucti si, cu aceste bucti, s m dezangajez
pe voi.
M ridic, mi scot foile si, prsind vocea de sihastru al istoriei si nsusindu-mi vocea celui ce cultiv
libertatea, le citesc, ntocmai ca un artist dramatic, rspunsurile gata fcute.
si le transmit stenografelor.
Snt uluiti. De treizeci si cinci de ani de cnd exist odioasa lor uniune, n-au mai avut, probabil, un
asemenea caz. Dar rezervele revin, esalonul doi, puterea ntunericului intr n joc! si mi se pun nc trei
ntrebri.
Ah, lua-v-ar dracu n timp ce v notez spusele! Ce bine c am gata toate rspunsurile. M ridic si extrag
foile urmtoare. si n-tr-un mod din ce n ce mai liber, din ce n ce mai expansiv, fixnd eu nsumi limitele
luptei, nu att dup ntrebrile lor, ct dup planul meu, i fugresc si-i fugresc pe toat cmpia de la
Borodino pn la cele mai ndeprtate fortificatii.
si linistea, confuzia, zpceala., indecizia invadeaz spatiul. si, pe flanc, se detaseaz cteva rnduri, dar
acestia nu snt cu adevrat dusmani, acestia snt pe jumtate ai nostri. Iau cuvntul Salnski si Simonov;
desi nu snt cu totul pentru noi, ei snt mcar pentru Cancerosi. Dusmanul este la pmnt, nimeni nu cere
cuvntul, si ntrebri nu mai snt. Ce se ntmpl? Nu este asta o victorie? Ca un dragon greoi, Tvardovski
ncepe s msoare si s nconjoare cmpul de lupt: atunci, s lum decizia! Publicm Pavilionul. si, fr
n-
236
trziere, un extras n Literaturnaia gazetal Dar noi pregtiserm un comunicat, unde este comunicatul,
Voronkov?
Vicleanul Voronkov ns nu se grbeste. Sau, mai degrab, caut comunicatul, l caut, dar nu-1 gseste
imediat. (Cu o clip nainte, avusesem nevoie de Scrisoarea mea ctre congres pentru a da un citat, dar
el se descurcase naintea mea si mi-a ntins Pof-tijjji" o foaie editat de Posev; am avut inspiratia s-
o refuz.) jsf-or s mai reziste mult, n-or s mai reziste mult! Dar unde snt rezervele imperiului?... Ici si
colo se obiecteaz: De ce s votm? n definitiv, nc nu s-a hotrt nimic! C doar snt si unii mpotriv!"
si iat-o venind, garda neagr! Korneiciuk (scorpion furios ridicat pe labele de dinapoi)! Kojevnikov! si
pe cai albi, cavaleria oportunist a lui Surkov! si mai departe, si mai departe, iesind din adncuri, noi si noi
capete ptrate Ozerov, Riurikov, Baruzdin, cu aerul lui de hocheist.
(Baruzdin st lng mine, de fiecare dat cnd cineva ia cuvntul l ntreb pe el: cine este dumnealui? si
acela? si numeste vecinul. Nu, nu acela, mi spune numele altui vecin. Nu, acela dintre ei! Un cap
care seamn cu un posterior durduliu bine ngrijit, echipat cu niste ochelari luciosi. A, acela este
tovarsul Melentiev, de la sectia cultur a CC. Dirijorul din umbr! Asezat pe un scaun, scrie de zor.
Scrie, dragul meu! F cunostint cu fostii detinuti!)
si apoi toate batalioanele nationale (Abdumomunov, Brovka, Kerbabaev, lasen, saripov) la ei, n
republicile lor, se desfsoar campania de destelenire a pmnturilor virgine, se construiesc baraje ce
Pavilion al cancerosilor! Ce Soljenitn? De ce scrie el despre suferinte cnd noi nu scriem dect despre
lucruri mbucurtoare?
si ce multi snt! Lista lor este nesfirsit! Numai balticii tac, stau cu capetele n jos. si dau seama c si-au
ratat sansa. Nici un rgaz n parada de combativitate, nici o ruptur n curgerea frazelor nvtate de pe
rost. S-a umplut de dusmani tot cmpul, tot pmntul, tot vzduhul! Cmpul de lupt va rmne n
stpnirea lor. n aparent, noi am fost cei mai ndrzneti, tot timpul am atacat. Dar cmpul de lupt
rmne al lor...
Borodino. Va trebui timp ca prtile s se dumireasc cine pe cine a nvins n ziua aceea.
Pe fata lui Fedin s-au imprimat toate compromisurile, trdrile s1 josniciile multor ani, unele dup altele,
etap cu etap si fr
237
ntrerupere (el a nceput prigoana mpotriva lui Pasternak, el a propus judecarea lui Siniavski). La Dorian
Gray, toate acestea se ncheag ntr-un portret, Fedin a reusit, cu propria lui fat, s fac acelasi lucru. si
cu aceast fat de lup vicios, iat-1 conducnd sedinta noastr, iat-1 propunnd stupid ca eu s ncep a
ltra mpotriva Vestului, eu, care suport cu plcere - nu-i asa? scielile si afronturile Estului. Prin
stratul de vicii care face s-i pleasc fata, el tot zmbeste si d din cap la spusele oratorilor: dar nu
cumva el chiar crede c eu am s le cedez?...
E mult vreme de cnd am reusit s intru n ritm scriu ntruna la procesul-verbal. Stau smerit o, lupi,
voi nc nu-i cunoasteti pe fostii detinuti! O s v par ru pentru discursurile voastre imprudente!
n ultima mea interventie, deja a patra, mi permit chiar s amenint spre sectia cultur a CC (pentru
Banchetul nvingtorilor va rspunde acea organizatie care...") si s joc teatru cu Fedin; dar, binenteles,
i salut propunerea! (Toat lumea zmbeste! Snt terminat! ...) Dar, desigur, eu snt pentru publicitate! De
ajuns cu ascunderea stenogramelor si a discursurilor!... Publicati-mi Scrisoarea, si mai vedem!...
Rumoare si strigte. Riurikov se ridic si, ncruntndu-si ntristat fruntea dogmatic, spune:
Aleksandr Isaevici! Nici nu-ti nchipui ce blestemtii scrie presa occidental despre dumneata. ti s-ar
face prul mciuc. Treci mine pe la Inostrannaia literatura, ti vom da niste tieturi din ziare.
M uit la ceas.
Vreau s v amintesc c domiciliul meu nu este n Moscova. Va trebui s plec imediat la gar, asa c
n-o s m pot folosi de amabilitatea dumneavoastr.
Rumoare si strigte. Fedin, pclit si furios, nchise discutia care durase cinci ore. Eu mormi, dup
cuviint, de dou ori cte un la revedere", spus peste umr si plec. Cmpul de lupt rmne al lor. N-au
cedat nici ct negru sub unghie.
Dar a cui este victoria?
n ziua aceea n-am reusit s m vd cu A.T. El mi-a trimis o scrisoare: N-am putut s nu te admir si am
fost fericit pentru dumneata si pentru noi... Ascendent clar al adevrului asupra tuturor trucurilor si asupra
politicii... Judecind dup aparente, exist
238
impresia c treaba n-a avansat... Dar, n realitate, treaba a naintat incontestabil n favoarea noastr...
Practic, concluzia mea este c sntem n msur s ncheiem un contract cu dumneata, si atunci se va
vedea ce e de fcut mai departe."
Dar, nu mai putin dect Tvardovski, m-a uluit BBC. sedinta se terminase vineri seara. Weekend-ul trecut,
iar n cursul zilei de luni, englezii transmiteau deja stirea despre convocarea mea la secretariat si ddur
sedintei o interpretare destul de pertinent.
Nu mai snt acul n carul cu fn; acum nu m mai pierd!
Casa Central a Scriitorilor vuia de zvonuri. Scriitorii care m sustinuser la congres cereau acum
explicatii din partea secretariatului.
La cteva zile dup aceasta, la conducerea Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-a dat citire unei scrisori a lui
solohov: el cerea s nu fiu lsat s m mai apropii de vreo unealt de scris (nu de tipografii, ci de vreo
unealt de scris! Asa i se interzisese cndva lui Taras sevcenko). C el nu poate s fie membru al unei
uniuni artistice din care face parte si un element antisovietic ca mine! Fra-tii-scriitori rusi ncepur s urle
la conducere: Nici noi nu putem! Adoptati o rezolutie!" Sobolev intr n panic (cci nu existau indicatii!);
tovarsi, ar fi incorect s punem chestiunea la vot! Cei care nu puteti v rog s scrieti declaratii
individuale.
si-i cuprinse spaima. Nici unul nu ddu curs sugestiei lui Sobolev.
Reactie printre scriitorii din Moscova: dar dac nici noi nu mai acceptm s fim colegi cu ei?
n definitiv, se poate oare fora n granit? Exist oare asemenea sfredele? Cine ar fi fost n stare s
prevad c n regimul nostru cineva ar putea s strige n gura mare adevrul si s rmn n picioare?
si iat c se poate, nu?
Frul memoriei mele de detinut m trage de zbale de-mi snge-reaz gura: n pragul noptii s lauzi ziua
si-n cel al mortii viata.
Noiembrie 1967 Riazan
COMPLETAREA A DOUA
Februarie 1971
Stranie e opera ce se-nfirip aici. Neprevzut n planurile initiale si ctusi de putin obligatorie: poti s-o
scrii, poti si s n-o scrii. Trei ani nu m-am atins de ea: o ngropasem adnc. Nu stiam dac am s revin la
ea, nu stiam dac va fi posibil acest lucru. Are fluent, neaprat s-o continui! m-au ndemnat niste
prieteni apropiati care o citiser. lat-m revenind la ea, n pauza dintre dou Noduri1 ale crtii mele
capitale (terminasem August).
si primul lucru pe care-1 nteleg: nu s continuu se impune, ci s scriu pn la capt despre cele ascunse,
s explic mai convingtor acest miracol: faptul c merg liber prin mlastin, m tin drept si nu m cufund n
smrcuri, traversez vltori, m mentin n aer fr proptea. De departe, s-ar putea pune ntrebarea:
excomunicat de guvern, ncercuit de securitatea statului cum de nu se alege praful de mine? Cum de
rezist de unul singur si nc mai si depun o munc ntr-adevr colosal, cum se face c uneori ajung s
scormonesc prin arhive si biblioteci si s introduc corecturi, s verific citate, s chestionez oameni btrni,
si s scriu, si s recopiez la masin, si s recitesc, si s fac pe legtorul, cci crtile pleac una dup alta
la samizdat (dar un exemplar din dou va face s sporeasc rezerva) prin ce forte? Prin ce miracol?
1 n planul general al operei sale istorice asupra Revolutiei din Octombrie, asupra originilor si urmrilor
sale, desemnat n aceast carte sub codul R-l 7, Soljenitn numeste nod fiecare dintre volumele distincte
pe care le consacr momentelor cruciale ale acestei istorii. August Paisprezece are astfel ca subtitlu:
Primul Nod"; nodul urmtor va fi Octombrie saisprezece. (N.t.)
240
A ocoli aceste explicatii, imposibil; a te apuca s le dai, si mei jmposibil. Cndva, de-o vrea Dumnezeu,
vom tri si noi n sigu-rant atunci voi scrie despre tot ce am pe suflet.* Deocamdat simpla idee de a
schita, pentru memorie, planul pe un cpetel de hrtie, mi inspir team; s nu cad acest cpetel de
hrtie n mi-nileKGB.
Dar, recitindu-m, vd deja c n cursul acestor ani m-am consolidat, am devenit ndrznet si ndrznesc
din ce n ce mai mult s-rni scot cornitele; si astzi m decid s scriu lucruri care, cu trei ani n urm, mi
preau aductoare de moarte. Devine din ce n ce niai clar traseul evolutiei mele spre victorie sau spre
pieire.
Aceast oper este stranie si din urmtorul punct de vedere: pentru oricare alta, ntocmesti un plan
arhitectural, o mbrtisezi dintr-o privire nainte de a fi scris, si te strduiesti ca fiecare parte s-o pui n
slujba ntregului. Dar aceasta seamn cu o ngrmdire de constructii anexe, nu stii nimic despre
urmtoarea, nu stii ct de mare va fi si unde va fi amplasat, n fiecare minut cartea este att terminat ct
si neterminat, poti s-o lasi, poti s-o continui att timp ct mai esti n viat, sau pn ce vitelul si va frnge
gtul n ncontrarea cu stejarul, sau pn ce stejarul va ncepe s prie si se va prbusi.
Putin probabil s se ntmple asa, dar eu tin foarte mult la aceast ipotez.
* Vezi Completarea a Cincea, Invizibilii.
241
STRPUNGEREA
Da, analogia cu Borodino se confirma: de la data btliei trecuser dou luni, nici un sau aproape nici un
foc de arm nu se trsese din nici o parte nici un ziar nu o mentionase, de la nici o tribun nu se
emisese nici o sudalm cci ncet-ncet se apropia a Cinci-zecea Aniversare si ei erau interesati ntr-o
desfsurare a evenimentelor ct mai lipsit de incidente, ct mai lin. Cu nclinatia mea spre mpciuire,
nici eu c am fcut bine, c n-am fcut bine, nu stiunu mi-am pus n circulatie Notitele" despre
btlie [4], tinndu-le n rezerv pentru atacul combinat ce urma s-1 ntreprind cndva. Nu se producea
nici o deplasare perceptibil a maselor literare, iar cmpul de btaie, ne amintim, rmnea n minile
adversarului, Moscova i rmnea tot lui dar eu simteam c dincolo de aceast acalmie, undeva,
inaudibil, invizibil, ceva se eroda, se surpa si nu ne chema oare pmntul mpurpurat s ne ntoarcem
la el fr s ne mai ncieram unii cu altii?
Cu aceast senzatie am sosit la Moscova, o dat trecut marele jubileu, si cu gndul de a pune la cale
niste lucruri nainte de a m da la fund pe toat durata iernii. Pentru aceast punere la cale mi-era
necesar prezenta lui Tvardovski, dar am aflat c el de mult vreme nu a mai dat pe la redactie, c s-a
mplinit luna de cnd a czut prad sfrselii lui obisnuite, c a petrecut ca un spectator anonim mult
trmbitatul jubileu (de la care occidentalii, n naivitatea lor incurabil, asteptau amnistie mcar pentru
Siniavski si Daniel si pentru Gerald Brooke, europeanul lor cu nervii la pmnt dar, se ntelege, din
partea sovietic nu i s-a aruncat nimnui nici o firimitur de la masa festiv). Mie asa mi se ntmpla
mereu cu A.T., lucrurile trebuiau s ias mereu cs: cnd el avea nevoie de mine imposibil s m
gseasc pentru a m chema n vederea vreunei discutii, cnd eu aveam nevoie de el imposibil s-1
contactez.
242
Zile la rnd 1-am asteptat zadarnic la redactie, i-am telefonat la jacea lui pn la urm s-a stabilit ca pe
24 noiembrie s merg la Pahra, si Laksin, hop c merge si el. Am plecat amndoi de dimineat n volga"
neagr a ziarului Izvestia, pe o ninsoare deocamdat slab. Eu aveam ceva urgent de citit pe drum, dar
n-a fost chip; autoinvitatul meu tovars m tinu de vorb. Multura lucrul acesta li se prea bizar, dar
pentru mine, o dat ce m-am apucat de o treab, forta inertiei m mpinge irezistibil s-o duc la bun sfr-sit
conform planului meu, chiar dac se iveste o ocazie poate unic, ca de exemplu, aceea de a vorbi cu
Laksin, un om cu care, nu stiu de ce, nu m-am potrivit niciodat. si apoi ce s discuti n prezenta unui
sofer necunoscut? Multe nimicuri ne-am spus unul altuia, dar, cu toate acestea, instalat pe scaunul din
spate, el mi-a povestit n soapt ceva interesant: n 1954, cnd s-a pus problema destituirii lui A.T. din
functia de redactor-sef al lui Novi mir, acest lucru ar fi putut s nu se produc dac mpricinatul s-ar fi
lsat de butur. sj se si reusise aducerea lui pe calea cea dreapt, dar n chiar ziua sedintei, el a nselat
vigilenta lui Marsak si s-a mbtat. sedinta de la CC a luat o turnur favorabil lui Novi mir. Pospelov a
fost fcut de rusine, Hrusciov a spus c pur si simplu intelectualittii nu i se explicaser problemele legate
de cultul personalittii si echipa de redactie a scpat de o dizolvare n bloc; dar pe redacto-rul-sef, care
nici mcar nu era prezent la aceast sedint a CC cum s nu-1 fi destituit?
Aceast nclinatie, care ducea uneori salvator la detensionare, ducea uneori si la nenorocire.
Un dog englez bltat ne-a ntmpinat dup ce am trecut de portit. Am intrat fr dificultate n cas si am
strigat ca s ne aud gazda. A.T. cobor agale scara, n acest moment, el era nru suferind, mai
neputincios, mai deprimat ca niciodat (apoi n cursul discutiei si-a mai revenit, a mai prins ceva putere).
La ochi avea cearcne mari. Neputinta i se citea mai ales n acesti ochi de un albastru pal. Fr s se
adreseze anume unuia dintre noi, spuse cu o imens tristete:
Vezi, prietene Mak1, unde am ajuns.
Tvardovski se gndeste probabil la personajul unui roman neterminat al lui N. Leskov (l 831-1895),
Ppusile diavolului, a crui actiune, conventional situat n Germania, vizeaz n mod clar viata din Rusia
epocii respective.
243
si-1 podidir lacrimile. Ca s-1 mbrbteze, Laksin n mbrtisa trecndu-si mna pe dup umerii lui.
Am intrat ntr-un hol care, din cauza ninsorii dese de dincolo de fereastra ct peretele, era ntunecos si la
ora aceasta. Ne-am asezat nu departe de semineul unde arseser niste vreascuri n memoria romanului
disprut.1 n timpul acesta, Trifonci, cu pasi mari si nervosi, umbla de colo pn colo. Pret de cteva clipe
noi n-am spus nimic, lsndu-1 s-si revin, dar acest scurt interval lui i se pru foarte apstor.
S-a ntmplat ceva? ntreb el si minile i tremurau, tresreau chiar, nu numai de slbiciune, ci si de
team.
Da de unde! m-am grbit eu s strig absolut nimic. Uitati, v amintiti ce figur sumbr am fcut
noi atunci ei bine, acum totul este invers!
El se linisti putin, minile aproape c nu-i mai tremurau deloc, si rsuci o tigar, dar n-o aprinse. si,
asezndu-se pe divan, ntreb, pe jumtate nelinistit:
Spuneti-mi, ce se mai ntmpl prin lume?
ntrebarea m atinse la coarda foarte sensibil. Mi-am amintit cum, scolar fiind, dup ce lipseam de la
clas dou sau trei zile, m simteam foarte deprimat si-mi spuneam cu constiinta oarecum vinovat: ce s-
o fi ntmplat acolo n absenta niea? Ca si cum, n acele zile, aceast riscant lume exterioar n-af fi putut
s devin dect si mai ameninttoare. Fr ndoial c acelasi lucru simtea si el cnd i se ntmpl ca o
lun ntreag s se desprind n felul acesta nu numai de revist, ci de toat lumea exterioar.
n Lumea Nou2 sau n restul lumii? am glumit eu.
n lumea ntreag, rug el pe un ton linistit.
Versiunea pe care i-o ddu Laksin suna astfel: dup jubileu, nimic nu s-a mbunttit, dar nici nu s-a
nruttit. Eu ns voiam chiar s-1 conving c situatia tindea spre mai bine: n Anglia a fost o emisiune
de televiziune despre procesul Siniayski-Daniel, un nou val de sustinere se ridic n favoarea lor, astfel
ci lucrurile nu stau
Mak este tipul prietenului fidel si al artistului autentic care refuz s cedeze la tentatiile vulgarului ca si la
capriciile tiranului. (N.t:)
1 n seara confiscrii Cercului si a arhivei lui Soljenitn. (N.t.)
2 Soljenitn face un joc de cuvinte, pornind de la faptul c titlul revistei Novi mir nseamn Lumea Nou.
'(N.t.)
244
ru..- Dar aceast argumentatie i lsa cu totul reci pe amndoi: nu-i interesa pe ei afacerea Siniavski
Daniel.
Pentru a nu o lungi, am nceput s-i expun problema mea: sesizez la inamic un punct slab. Cea mai bun
metod de verificare a acestui lucru ar fi urmtoarea: fr a cere ceva din partea cuiva, s dm la cules
cteva capitole din Pavilionul cancerosilor. Chiar dac nu va trece, cel putin, cnd PC (Pavilionul
cancerosilor) va aprea n strintate, eu voi putea pe bun dreptate s fiu indignat pe Uniunea
Scriitorilor. Altminteri, 1-am prevenit eu, gnditi-v bine: PC o s apar, fatalmente, n strintate, si
rspunderea o vor arunca asupra dumneavoastr si asupra mea, ne vor reprosa c n-am ncercat nimic,
c n-am fost n stare s ne punem de acord.
A.T.: Trebuie s ne mai gndim, la asta nu se poate rspunde pe loc.
Or, tonul acesta, eu l cunosc deja: este cel al refuzului, ncerc s-1 conving: n ambele cazuri fie c-1
resping, fie c-1 las s apar noi sntem n cstig!
A.T.: Ar fi o insolent ca, dup toate cte au fost, s te prezinti cu asa ceva, ca si cnd nimic nu s-a
ntmplat. Mai nti trebuie mers unde trebuie si vorbit, dar eu nu mai pot, ntelege-m.
(Ceva mai trziu, Laksin mi va explica: ultima dat, la sectia cultur", saura i ceruse din nou lui
Tvardovski s citeasc Banchetul nvingtorilor si A.T., nc o dat, dduse dovad de o demnitate
inflexibil: n-a vrut s pun mna pe un lucru furat, difuzat mpotriva vointei autorului! Dar i rspunsese
prea dur lui saura si nu mai putea s dea pe-acolo.)
Eu: Dar nu trebuie s ne ducem s cerem! S-1 dm asa cum se d de obicei si s asteptm. De
ce nu se poate?
Laksin (concentrat, gnditor): Eu nu i-am spus-o pe drum lui Aleksandr Isaevici...
(si de ce n-a spus-o? N-a avut timp? Pi tocmai de aceea a si venit, acum nteleg, s-o spun n prezenta
sefului.)
... dar exist varianta urmtoare. Hitrov a fost la sectia lui saura, au examinat una si-alta, apoi a venit
vorba despre Soljenitn. Ceea ce-i uimeste este faptul c 24 de scriitori i-au spus s scrie declaratie
antioccidental, iar el si permite s n-o scrie. S-o scrie
si totul va fi n ordine. Dar nu neaprat n Pravda sau n Lite-raturnaia gazeta... De ce nu n Novi mir, n
definitiv...
245
Da-a-a? Deci ei bat n retragere, ncep s bat n retragere. Nu snt obisnuiti s ntlneasc fermitate!)
Astfel, Laksin propune: trebuie efectiv culese cteva capitole din Pavilion si, n acelasi numr, la nevoie,
la posta cititorilor... o declaratie oarecare a lui A.I. cum c se mir si el de tapajul fcut de
occidentali..."
Destept biat (la 35 de ani)! a venit balansndu-se cu mine pe scaunul din spate, pentru a aduce
capitularea si mie nu mi-a ar-tat-o. Era foarte bine n ce priveste aceast ptrtic, dar esichierul are
saizeci si patru de ptrtele, si trebuia vzut c adversarul era zdrobiti
Eu ns nici n-am reusit s-i rspund lui Laksin, s-i dau dreptate lui Trifonci; acesta se burzului si,
deodat, ncepu a bodogni:
Dar ce poate s scrie el? Despre ce, dac au blocat totul? A existat scrisoarea ctre congres, aceasta
nu poate fi modificat!
si Laksin tcu; era n criz de argumente: prerea lui A.T. era pentru el mai important dect prerea CC.
Tcu, desi n sufletul lui nu era de acord.
ntr-adevr, nici eu nu am insistat mai mult. Am vorbit de una, de alta. Am but un ceai gros si negru cum
e cerneala. A.T. se ridic din nou, ncepu s umble de colo pn colo, s se aseze; putin cte putin si
regsi demnitatea maiestuoas, si nvinse slbiciunea. La un moment dat, Laksin a pus pe mas un
teanc mic de mici volume de Tvardovski, aprute recent, si eu am comis gafa de a-i ntinde lui A.T. stiloul
meu:
Un autograf pentru biblioteca mea.
El nici mcar nu s-a atins de stilou, nici n-a ncercat, i tremurau minile! Scuzndu-se:
n momentul sta nu snt n stare s scriu... Mai trziu, eu... Pentru a nu-1 face pe A.T. s-si piard
interesul pentru publicarea
PC, eu nu intentionam s-i povestesc nainte de vreme despre August Paisprezece. Dar mi s-a prut asa
de deprimat nct m-am hotrt s-1 mbrbtez: nchipuiti-v c relatez catastrofa lui Sam-sonov; poate
voi reusi s-o termin pn la vara viitoare. A.T. regsindu-si simtul ironiei:
N-a fost nici o catastrof si nici nu putea s fie. n prezent e un fapt stabilit c Rusia de dinainte de
Revolutie nu era deloc napoiat. Am citit de curnd un articol de economie, articol n care situatia
iobagilor n ajunul anului 1861 este descris n culorile cele
246
mai favorabile: aproape c mosierii le ddeau si de mncare, b-trnii si invalizii lor aproape c erau
asigurati...
(Partea cea mai nostim este c aceast nou versiune oficial este mult mai exact dect versiunile
revolutionare" anterioare...)
Am stat mai putin de o or; masina astepta (soferii de la Izvestia totdeauna fceau nazuri si-i zoreau pe
redactorii de la Novi mir), ne pregteam de plecare. Lui A.T. i veni ideea de a merge la plimbare, si
trase pe el un fel de bluz marinreasc foarte simpl, si puse o sapc, lu un baston ce-i drept, nu
unul gros ca s se sprijine n el, si, prin ninsoarea linistit, ne conduse pn la portia avea tot ce
este propriu unui mujic, poate cu, s zicem, un pic de instructie, si scoase sapca: zpada i se anina de
rarele fire de pr ale capului su mare si lucios, si el tot de mujic. Fata lui ns avea o paloare
bolnvicioas. Am avut o strngere de inim. L-am mbrtisat primul pentru a-mi lua la revedere de la el
de mult vreme ntre noi nu se mai respecta acest ritual, din cauza disputelor si a izbucnirilor noastre.
Masina a demarat si el a rmas plantat acolo n ninsoare, un mujic cu baston.
La redactie, am turnat eu nsumi ap de trandafiri n conversatia Kostoglotov-Zoe pe tema blocadei
Leningradului, pentru ca ei s nu mai aib vreun motiv serios de a fi reticenti.
si am plecat. Dar, abia ajuns la Riazan, am primit o scrisoare de la Voronkov [5]; acesta voia s stie: cnd
deci m voi delimita eu, n sfrsit, de propaganda occidental? ncepuser ei s se miste?! Nestnd mult
pe gnduri, am contraatacat pe loc printr-o salv de zece ntrebri: si ei cnd se vor corija? n definitiv, si
eu astept un rspuns! [6]
si, usurat, am plecat mai departe, ntr-un loc dosnic, la Solotcea, n izba rece si ntunecoas a Agafiei
(alt Matriona), izb pe care, n zilele de dezghet, reuseam s-o nclzim pn pe la 15 C, iar n cele de
nghet m trezeam cel mai adesea cu dou sau trei grade. Dup planul pe care mi-1 fcusem pentru mai
multe luni, trebuia acum s petrec aici o iama. M nconjurasem de portretele generalilor lui Samsonov si
m-am hazardat s ncep cartea capital a vietii mele. Dar timiditatea n fata acesteia m paraliza, m
ntrebam dac am s reusesc s fac saltul. Liniile, anemice, rmneau n sus-pans, mna mi sovia. si, n
conditiile acestea, am descoperit c in Arhipelag erau multe omisiuni; trebuia nc s studiez si s scriu
istoria proceselor publice si acest lucru le ntrecea n important
247
pe toate celelalte. O treab neterminat este ca si cnd n-ai nceput-o, este vulnerabil la cel mai mic soc.
si, n conditiile acestea, mi-a parvenit o scrisoare alarmant cum c Pavilionul cancerosilor era pe cale de
a fi vndut englezilor si nc n numele meu, ceea ce era o imposibilitate, eventualitate mpotriva creia
fcusem uz, cred, de toate scuturile mele! Astfel, munca mea se vzu dat peste cap, iar, dup cteva
zile, o nou alarm: de la Moscova, de data aceasta, Tvardovski, deja pe picioare, fcu s zbmie
telefonul la Riazan: vino si m contacteaz! Urgent maxim! Dar ce era urgent, asta nu mai spunea, era
desigur ceva inventat. Poftim de munceste cu ei, lua-i-ar muma pdurii! n sil, trgnnd, bombnind,
m-am pregtit de drum. M simteam deranjat la culme cnd mprejurrile exterioare mi ddeau peste cap
planul de lucru.
Tvardovski, la rndul lui, se mira c nu m catapultez de ndat la locul convocrii: eram invitati amndoi la
secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS ca s discutm cu crtile pe fat; l sunase Voronkov, era
nelinistit: i pltise Novi mir lui Soljenitn mcar un avans pentru Pavilionul cancerosilor! omul trebuie
s aib si el ce s rontie! (A ronti" acesta era la ei termenul curent pentru a desemna nevoile
autorilor.)
Ah, ce mai paraziti snt stia!! De altminteri, nu m mir deloc: din moment ce eu m-am vindecat de orice
ezitare acum e rndul vostru s ezitati! Ceea ce m uimeste pe mine este faptul c ntr-o jumtate de
secol nimeni pe lumea asta nu a nteles un lucru foarte simplu: ei nu se tem dect de fort si de fermitate,
dar pe cei care le zmbesc si le fac plecciuni pe aceia ei i zdrobesc.
La 18 decembrie 1-am gsit pe A.T. la redactie: plutea deja pe perne moi de nori, la mare altitudine. Fiind
el nsusi lipsit de informatii precise, Tvardovski dedusese fr gres, din mici indicii secundare, c cineva
din sferele nalte mai stii, poate chiar El (Brejnev) nu c a dat direct ordin s se publice Pavilionul
cancerosilor, nu, fr ndoial c nu (indiciile ar fi fost altele), dar a scpat o fraz traductibil prin
ntrebarea: trebuie neaprat s-1 interzicem? si aceast fraz, lansat undeva n aer, dar fr s ating
solul, aceast fraz pe care nimeni n-o consemnase, a fost totusi prins imediat din zbor, se propag de
la unul la altul, i survola, le trecu pe la urechi si-i fcu s rmn muti pe cei din aparatul lui Diomicev si
pe toate marionetele literaturii, ns cei de felul lui Voronkov, nzestrati cu mai mult vioiciune si
adaptabilitate, se gr-
248
bir s dea din coad n fata ei. Astfel, absolut nimic nu se decisese, dar ntorstura intervenit dup
septembrie era asa de brusc nct fvardovski, pe bancheta volgi" (de la Izvestia) care ne ducea n
strada Vorovski, ncepu din nou, cum o fcuse si cu sase luni n urm, s viseze cu ochii deschisi: nu
numai o publicare n revist; musai ca un capitol s plece nentrziat la Literaturnaia gazeta nentru a ne
ntri pozitiile... si cumpni din nou ce capitol s dea, de care buctic de muschi" s se lipseasc.
Concesiv si candid, se oprise deja asupra penultimului capitol (Kostoglotov prin oras si la grdina
zoologic), dar si lu vorba napoi:
.__Nu n-am s-i dau eu lui Ceakovski dreptul primei nopti.
Eram noi n ajunul unui miracol al cenzurii? Lumea birocratic este uimitoare prin aceea c ntr-un scurt
interval de timp poate s abroge n interiorul ei nsesi toate legile fizicii obiectele grele se avnt spre
nltimi si electronii se precipit la catod. n ce m priveste, de data aceasta, nu asteptam vreun miracol
si, mi-amin-tesc, nu doream foarte tare asa ceva: cci din nou aveau s nceap s stoarc rndurile si
paragrafele, ticlosie mrunt, n timp ce prin samizdat Pavilionul se rspndea asa de nestingherit, fr
nici cea mai mic mutilare! Drumul de independent pe care-1 descoperisem era de-acum preferatul
meu. Nu am pus piedici n calea scurtei fericiri a lui A.T., nu am obiectat.
Voronkov, cameleon bondoc si flcos, redevenise atent si amabil, desi mai putin comunicativ dect fusese
dup scrisoarea mea ctre congres, dar nu mai era acea specie de huidum care-mi vra pe dedesubt
mica foaie a lui Posev. Ne-am asezat toti patru ca la jocul de crti: eu fat-n fat cu Tvardovski, Sartakov
vizavi de Voronkov, dar numai trei dintre noi sedeam la msut, cci Voronkov era separat de noi prin
masivitatea biroului su, iar propria lui masivitate corporal, totusi destul de mobil, ocupa un fotoliu pe
msur, n ce m priveste, n-am spus dect strictul necesar, nu m-am crispat ctusi de putin, nepercepnd
realitatea ntregului joc; Sartakov, cu acuratetea sa rutcioas, nu strecura dect rar cte o carte, dar
duelul, pe care cuvintele rostite erau departe de a-1 traduce, se desfsura ntre Voronkov si ofensivul
Tvardovski. Voronkov voia s mearg cu conversatia pn la capt, fr s se angajeze cu ceva, fer s
promit ceva, si cu toate acestea s lase impresia de om binevoitor. Tvardovski, dup treizeci si cinci de
ani de busculad 111 mediul literar sovietic, cunostea bine toate aceste miscri; el
249
voia s-1 strng cu usa pe Voronkov si s-i smulg mcar acordul verbal pentru publicarea Pavilionului.
Asta e treaba revistei spuse uimit Voronkov. Faceti cum vreti.
Dar dumneavoastr, cel putin, nu obiectati, nu-i asa?
Dar ce legtur are cu treaba asta Uniunea Scriitorilor? ntreb Voronkov, tot mai mirat.
(Oare la noi face cineva presiuni asupra editurilor?)
Nu-u, cu tramvaiul n-am obiceiul s cltoresc fr bilet! se apr Tvardovski, rostind o fraz care
nu fcea parte din repertoriul vietii sale cotidiene, dar pe care o pusese la punct Uniunea Scriitorilor.
si cnd Voronkov trecu la ofensiv, spunnd c trebuiau dezavuate (eu, Occidentul si scrisoarea mea), c
nu se putea totusi trece sub tcere toat aceast istorie, eu m-am multumit cu un gest de eschivare; m
sturasem s-mi tot bat gura, n timp ce Tvardovski, sigur de sine, nu ceda:
Se poate! S pstrm tcerea si totul va fi n ordine.
Dar cum se poate pstra tcerea?? ntreb, cuprins de uimire, Voronkov, iubitorul de transparent.
Pi iat cum sublinie Tvardovski, cu tlc si fermitate, p-rnd a trage cu urechea la partea de sus a
peretelui.1 Pe Hrus-ciov 1-au debarcat a urmat tcere, si viata merge nainte! Or, acesta a fost un
eveniment ceva mai important dect scrisoarea lui Soljenitn.
De fapt, cum ajunsese Voronkov s ocupe acest fotoliu? De fapt, de ce conducea el sase mii de scriitori
sovietici? Fcea el figur de mare clasic printre ei? Mi s-a povestit c ntr-o bun zi, Fadeev si-a luat ca
amant pe una dintre secretarele de la Uniunea Scriitorilor, dintr-o dat, ea nu mai putea s
ndeplineasc o simpl functie tehnic si, atunci, pe locul rmas vacant, a fost angajat slugarnicului
Kostea Voronkov. ncepnd din momentul acela, el s-a nsurubat, s-a consolidat si a avansat. Dar ce scria
el? Circula gluma cum c, de bun seam, crtile lui majore snt repertoriile de adrese ale Uniunii
Scriitorilor, n rest, cu foarte putin timp n urm, Tvardovski, nu se stie de ce (pentru a mbuntti soarta
lui Novi miri),
1 Unde Tvardovski are toate motivele s cread c snt ascunse microfoane.
250
tocmai lui Voronkov i-a ncredintat... adaptarea scenic a lui Torkin. Cine stie ce negru anonim a fcut
treaba asta pentru Voronkov iar Voronkov s-a trezit peste noapte dramaturg.
Aceast convorbire a durat o or si jumtate si totusi masivul j alunecosul Voronkov nu s-a lsat prins n
labele grsune ale lui tvardovski: fcea avansuri, apoi btea n retragere, dar nu promitea nimic si nu a
rezolvat nimic. Am plecat pe jos, eu si Tvardovski, lund-o pe niste strdute pn la Portile lui Nikita si de-
acolo mai departe pe bulevardul Tver pn la redactie. si n intervalul acestei jumtti de or pe o usoar
geruial sub soarele timid al iernii, tinn-du-1 de brat pe A.T. si avnd o grij deosebit de el la acea
miscare cu totul nefamiliar lui care era traversarea strzilor, am observat cum n interiorul lui se elabora,
se mplinea, se maturiza pentru a-1 lua din nou n stpnire acea euforic stare initial, stare care
nu se mai bazeaz, pe un vis, ci pe o autentic fermitate. Am intrat amndoi la Novi mir el ddu ordin
s se convoace redactia iar mie mi spuse cu o solemnitate retinut:
Dm Cancerosii la cules! Cte capitole?
Ne-am nteles pentru opt. A.T. urcase n tramvai fr s ia bilet"!
O, putere a opiniei fr chip! Dnd dovad de din ce n ce mai mult fermitate (nscris, de altfel, si n
numele lui1, si dea Domnul s fie asa toat viata!), Tvardovski a trecut peste orice considerent de orgoliu
si s-a dus el nsusi la tipografia ziarului Izvestia. Acolo a dat de nteles unui sef oarecare c n legtur cu
Pavilionul nu este vorba de ambitia cuiva, ci exist o opinie n acest sens, si trebuie s ne grbim. si
seful, membru de partid, neimaginndu-si c poate s existe un asemenea tupeu la un alt sef membru de
partid, atta s-a grbit desi asta nu s-a fcut n cele cteva ore ale unei singure nopti, ca atunci cnd s-a
cules Ivan Denisovici nct a doua zi spre sear a fost adus la redactie un pachet de spalturi; si, eu
nc nereusind s m ascund n brlogul meu, le-am corectat pe loc. si tot pe loc am dat o lupt
nversunat cu Tvardovski: cu ochii albi de mnie, el mi-a interzis s pun n fat tabla de materii*
si nssi ideea, si caracterul literei, si punerea n pagin, totul
% Autorul apropie numele lui Tvardovski de adjectivul tviordi (ferm"). (N. t.)
Asa cum s-a fcut n cazul Cercului. Eu presupuneam c asa va fi si cu
Pavilionul, mai trziu am renuntat, poate c n zadar. (Adnotare din 1986.)
251
i repugna, cci, spunea el, nimeni nu face asa!" Dar eu am rmas pe pozitia mea orict ceart si
oricte divergente ar strni lucrul acesta, n-are dect s arunce tot ce s-a cules! n felul acesta, Tvar-dovski
se mentinea simultan la mai multe niveluri. Dar, e drept, si eu eram pentru A.T. un aliat incomod din toate
punctele de vedere.
Se consumase actul culegerii" pentru rvsirea creia sceleratii nostri supremi vor constitui nc mult
vreme tinta reprosurilor din partea presei occidentale se consumase n conditiile unui plus de
slbiciune la CC si ale unui surplus de fermitate la editor. Din chestia asta m-am ales cu bani pentru
aproape doi ani de viat, doi ani hotrtori. Dar, foarte repede, cei de la CC si-au revenit, s-au corijat
(identitatea celui care spusese acea fraz imprudent a rmas necunoscut, dar poate c nimeni n-a
spus-o, poate c a fost prins din zbor fr a fi nteleas bine si deci a fost denaturat; identitatea celui
care o interzicea acum era de asemenea necunoscut, din nou cineva cam ca Brejnev) si totul s-a
uscat de la rdcin.
I-a lipsit Dumnezeu de orice suplete, de supletea care este proprie creatiei vii.
Iar pentru mine lucrurile se simplificau mi se asternea din nou nainte un drum, unul neexplorat, dar
drept si mi spuneau simturile mele sigur. Regretul acestei publicri ratate nu m abtea de la
scopul meu.
Nu acelasi lucru se putea spune despre Trifonci. El a resimtit acest esec ca pe o mare nenorocire. Cci
el crezuse deja! si ct de mult l nsufletea disperata lui vitejie! Dar elanul su se mpotmolise n pasta
friabil a prostiei. El ns trebuia s ntreprind ceva n acele zile si i veni chef s-mi mprtseasc
gndurile lui si ncepu s-mi trimit telegrame la Riazan, spunnd c are urgent nevoie de mine (probabil
pentru a pregti unele ndulciri ale textului). Dar eu nu voiam asemenea ndulciri si mai ales nu voiam s
plec la drum; dou ore pn la Riazan, plus trei ore pn la Moscova dar cum s-i explici acestui tran
uituc c n ajun de Anul Nou, din cele zece famelice gubernii nconjurtoare se vine la Moscova pentru a
cumpra de-ale gurii, c se st la coad pentru bilete, c aceast cltorie este dificil si c nu m-as
supune acestui chin. I-an1 trimis o telegram de refuz. Atunci i veni alt idee: s merg imediat dup Anul
Nou! Dar n-am s m duc nici dup Anul Nou, pi cnd s mai lucrez, stia te bag n pmnt cu attea
convocri! Dar
252
l nu ntelege: este lupta noastr comun, cum pot rmne indife-ent? D31" unde-i el? S-i trimit un
elicopter?!" LaksinKondrato-ici &1 special, gsir de cuviint s-si dea poalele peste cap: Cnd sc'riere
este dat la cules, autorul are datoria s fie prezent la lo-ul acestei operatiuni chiar si dou sptmni,
dac e nevoie!"
si am fcut bine c nu m-am dus: cei de la sectia cultur nce-miser din nou s fac presiuni asupra lui
Trifonci pentru ca eu s trimit o scrisoare de retractare, fie si ntr-o form atenuat:,J c-fl mers n
ntmpinare, i s-a publicat Ivan Denisovici, si care-i recunostinta lui? Banchetul nvingtorilor1?..." N-
ai cu cine sta de vorb, i spunea Trifonci sotiei mele, oftnd tare mhnit. Ei nu spun chiar Pavilion, ci
Fortreata cancerosilor... si vistor: Dar dac s-ar publica astzi Pavilionul s-ar schimba din nou
toat situatia din literatur!... Ce pasi nainte am face!..."
Mai trecur dou zile, si unde nu se apuc prea loialul nostru Trifonci s redacteze el nsusi o scrisoarel
o secol al scrisorilor! ce-i drept, una adresat exclusiv lui Fedin, dar de o ntindere atingnd aproape
o coal de autor; A.T. a scris mult la ea, chiar si numai la schitarea planului ei i-a trebuit mai mult de o
sptmn, a scris-o la dacea lui, n orele de lucru cele mai bune, adunnd pentru ea gnduri si fraze n
timp ce-si curta zpada din curte.
Scrisoarea nu numai c nu era n ritmul luptei care se desfsura, dar. nu era nici n maniera acesteia, nu
era efectiv o scrisoare deschis" si dac A.T. ar fi fost prevenit c ea se va rspndi n cele patru zri,
nici n-ar fi scris-o. n aceast zbav propice intrrii n amnunte, n aria larg a evocrii boltilor de
verdeat de la Barviha" el nu se gndea nicicum la samizdat. si se vede cu ce urias consum de energie
sufleteasc finiseaz aceast scrisoare chinuitoare pentru el si doar o scrie fr a-si pune mari
sperante ntr-un rezultat favorabil", dar a o scrie era pentru mine o datorie si o chestiune de constiint".
Numai din aceast scrisoare, noi (si eu) aflm c la secretariatul Uniunii Scriitorilor se crease de mai
multe luni un caz Soljenitn", caz care generase o lung serie de sedinte n cerc restrns, lrgit si larg la
secretariat" (Trifo-mci nu mi-a relatat nimic despre acestea), o problem a proble-melor activittii de
astzi a Uniunii Scriitorilor". Tot de aici aflm CUln i se cerea lui A.T. s-si foloseasc influenta asupra lui
Solje-'In , s-I determine pe acesta s ia pozitie antioccidental; si Cum la momentul potrivit (evident, n
vara lui 1967) A.T. ntocmise
253
deja un comunicat" pentru secretariat, si cum Fedin 1-a finisat si 1-a aprobat, si acum acest
comunicat este respins; si c la ultimele ntlniri cu Fedin (adic spre sfrsitul toamnei lui 1967) A.T. i-a
adresat cuvinte dure, poate chiar jignitoare... dnd dovad de insuficient de autocontrol, apt s-i
duneze". Dar pe tot parcursul ultimelor luni, Tvardovski prinsese curaj n viata social, si deja n acele
sedinte si acum n aceast scrisoare, le spune: da, dup Ivan Denisovici, nimeni nu mai poate s scrie ca
nainte si tocmai aceasta provoac rezistenta cea mai mare; Soljenitn a complicat foarte mult viata
literar... el se gseste la intersectia a dou tendinte opuse ale constiintei sociale". A.T. nu-si aminteste
ca secretarii Uniunii Scriitorilor sa fi ncercat s resping fie si unul dintre punctele scrisorii lui" ctre
congres, aceste puncte snt inatacabile. .. eu le-as subscrie cu amndou minile"(!!) da, si la
secretariat si la CC, A.T. se pronuntase chiar mai dur dect Soljenitn", si despre cenzur, si despre
destinul personal al acestuia. si chiar din procesul meu verbal despre sedinta din septembrie a
secretariatului, proces-verbal nepublicat nicieri si prezentat numai lui A.T., reiese c acesta din urm i-a
citat fr team lui Fedin si despre pmntul patriei pe care eu toat viata 1-am simtit sub tlpile mele,
si despre Banchet, si despre cum m-am exprimat eu acolo textual; si din ultima mea scrisoare ctre nsusi
A.T. rezult c starea mea sufleteasc mi-este mai scump dect soarta operelor mele". si Tvardovski
mprtseste toate aceste lucruri! Le resimtea si el asa, drept pentru care a si scris aceast scrisoare si,
riscndu-si tomul al cincilea al seriei din operele sale, a refuzat s suprime mentiunea despre Soljenitn. El
si termin scrisoarea ctre Fedin cu totul depinde numai de dumneavoastr", permiteti tiprirea mcar
pentru a da revistei Novi mir posibilitatea s-o analizeze" dar, pentru Tvardovski, sensul major al
scrisorii rezida nu n aceste rugminti, ci n redresarea lui sufleteasc.
Iar mai departe, el a dat scrisoarea la doi sau trei prieteni apropiati si careva dintre acestia, nerezistnd
ispitei, a azvrlit-o n ograda samizdat-ului. Lui Tvardovski nu i-a rmas dect s ofteze dup ce faptul se
consumase.
n ce m priveste, am continuat la Solotcea s fac ultimele retusuri la Arhipelag, rsfatndu-m seara cu
emisiunile radioului occidental, si n februarie am avut surpriza de a-mi auzi citit scrisoarea pe care o
adresasem n noiembrie lui Voronkov surpriz,
254
pentru c eu n-o lsasem nicicum din mn; s-o fi manipulat-o eu n afara relatiei cu Uniunea Scriitorilor,
n-ar fi avut nici un sens ___ si cic s-ti pstrezi documentele n rezerv... (Este evident c scurgerea s-a
produs la Voronkov, i s-a tiat data ca la o fotografiere efectuat n grab, dar ani de-a rndul mie mi se
vor imputa cele ntmplate.)
Ctre luna lui martie am nceput s am cumplite dureri de cap, congestii purpuriiprime asalturi ale
tensiunii, prim avertisment al btrnetii. Dar ducerea la bun sfrsit a Arhipelagului, ea singur si nimic
altceva, era suficient ca s m fac s nu m pot ridica de la masa de scris nici mcar pentru o or n
aprilie si mai. Doar de n-ar surveni vreun eveniment intempestiv, vreo piedic n aceste dou luni!...
Speram din tot sufletul s-mi revin fortele cu ocazia sejurului n scumpul meu Rojdestvo-pe-Istia, n
contactul cu pmntul, cu drgutul de soare, cu verdeata.
Pentru prima dat n viata mea, un petec de pmnt al meu, o sut de metri de ru ai mei, o insertie n
imensitatea naturii nconjurtoare! Csuta era inundat aproape n fiecare an, dar totdeauna m grbeam
ntr-acolo de cum ncepea descresterea apelor, cnd podeaua era nc jilav si cnd, seara, limba de ap
din mica rp mai c ajungea pn-n pridvor, n noptile reci, toat apa curge spre un pru, lsnd pe
pantele mbibate si n rp acoperisuri de gheat de un alb cristalin. Gheata atrn, fragil, deasupra
golului, apoi se frnge dimineata n bucti mari ca si cnd cineva ar clca pe ea. Dar, n noptile calde, apa
nu scade n albia rului, nu se retrage: sonor, lrmuitoare, ea susur toat noaptea. si chiar n timpul
zilei, zgomotul masinilor de pe sosea nu reuseste s acopere freamtul rului primvratec; poti s stai
ceasuri ntregi s-i asculti sunetul ntelept al murmurului su, n timp ce din or n or, simti c prinzi
vigoare. Cnd ceva glgie puternic, amplu, cnd ceva trosneste straniu (a czut o creang care se
prinsese ntr-o salcie cnd apele erau mai nalte), si din nou clipocitul egal, multisonor. Un soare mat,
filtrat de nori, se oglindeste tandru n apa repede curgtoare. Apoi, dmburile ncep s se zvnte: e timpul
s mngi cu grebla pmntul cald, curtindu-1 de iarba moart si fcnd astfel loc vegetatiei care sta s
izbucneasc. Apa scade de la o zi la alta si iat c a venit timpul s pui mna pe furc si s debarasezi de
mrcinisuri si de ouruienisuri malul rpos. si pur si simplu s stai si, fr s te gn-
ti la ceva, s te nclzesti la sfntul soare pe o veche banc de
255
stejar. Cresc n ograda mea arini si, alturi, este o pdure de mesteceni; n fiecare primvar mi-este
rezervat sarcina de a descifra semnele anului: dac arinul nverzeste naintea mesteacnului, vom avea
o var umed, dac mesteacnul o ia naintea arinului, va fi secet. (si n fiecare an o nimeresc! si cnd si
unul si cellalt nverzesc n acelasi timp, atunci vara va fi capricioas.)
Perfect! Iat, pe o asemenea primvar, cu un an n urm, a fost fcut n aceste locuri partea principal
a acestor nsemnri. Iar peste o lun, cnd timpul se va nclzi, cnd totul va nverzi, cteva perechi de
mini vor recopia aici textul definitiv al Arhipelagului: ne vom da peste cap ca s terminm n mai, ct nc
n-au sosit vile-giaturistii, ct nc nu este asa de bttor la ochi si ct nc nu ne aude nimeni tcnitul
masinilor de scris.
De la Riazan la Rojdestvo trebuie s treci prin Moscova. La Moscova nu se poate s nu treci pe laNovi
mir. Bun ziua, Alek-sandr Trifonovici!" De fapt, de ce bun ziua"? n prezent, toate se rciser de-a
binelea, altceva avea el n cap. Trecuser aproape trei luni de cnd i trimisese scrisoare lui Fedin, se
ntlniser si la Jubileul lui Gorki", si ce a fcut Fedin? S-a pupat cu Tvar-dovski: Multumesc, multumesc,
drag A.T.! Am asa o piatr pe inim..." Este adevrat, K.A., c ati fost la Brejnev?" Da, tovarsii
din jurul meu au stabilit c trebuia s ne vedem." si s-a vorbit despre Soljenitn?" (Cu un suspin:) A
fost vorba si despre el." si dumneavoastr ce ati spus?" Pi, si dumneavoastr ntelegeti foarte
bine c nu puteam s spun nimic de bine." Completndu-se: Dar nici de ru n-am spus." (? Atunci
ce ati spus?...)
Ca ntotdeauna la Novi mir, ascult mai degrab din politete, nu discut. Desigur nu e ru c Trifonci a
trimis o asemenea scrisoare (eu as fi preferat-o de patru ori mai scurt), si este si mai bine c a ajuns la
urechile multora...
Pe Trifonci nobletea firii sale l face s-si rezerve un bob zbav: dusmani are multi, lupte a dat multe,
nici nu le poti numra pe toate, asa c n-are nici un motiv s se zbuciume, si cu timpul totul va fi depsit,
cauza noastr dreapt va triumfa. Deocamdat s servim un ceiut cu covrigi proaspeti.
Da! Iat si rana, proaspt: cum se face c circul prin Moscova, nu stiu ce nou oper de-a mea si el,
A.T., este scurtcircuitat, de ce? De ce nu am adus-o eu, de ce n-am spus nimic? Nu stiu care
256
literati la Pahra au avut obrznicia s i-o ofere lui A.T. spre lectura: eu, binenteles, am refuzat!"
(Ah, cum s explici totul! Chestiunea e c dac o aduc, cu sigurant ai s-o retii, ai s spui c nu trebuie s-
o dau! Dar eu trebuie s-o dau; las-o s se plimbe. Este vorba despre Citindu-lpe Ivan De-nisovici1, fost
capitol Am. Arhipelag, desprins din acesta la ultima prelucrare; si-mi prea ru s-o las s se piard, asa
c am pus-o n circulatie...)
__Uite, A.T., aceasta nu este opera mea, de aceea nici n-am
adus-o, eu snt compilatorul, acolo 85% snt citate din cititorii mei. Nici prin cap nu mi-a trecut c aceast
culegere o s se rspndeasc si c o s aib chiar succes. N-am fcut dect s creez pentru dou
btrnele, foste detinute, posibilitatea s-o citeasc.
__Unde snt aceste btrnele? m ntrerupe el ameninttor.
__Ne urcm imediat ntr-o masin, mergem la ele si le lum textul cu pricina. Cum s-a putut produce
aceast scurgere?
si scrisoarea dumneavoastr ctre Fedin cum a putut s se scurg? C doar n-ati dat-o nimnui!
Iat ceea ce era derutant pentru el. Cci n legtur cu aceasta, el stia precis c nu o dduse nimnui.
Trebuie s-ti pstrezi calmul, acum! mi sugereaz el. Acum, da, de acord. Dar l previn totusi n
mod cinstit: dac PC
va fi publicat n strintate, am s trimit scriitorilor comentariile mele. (Care comentarii nici pe astea nu
pot s le spun. Dac i le spun nainte de vreme, o s pun laba pe ele, si adio Notitele" mele. Astfel, cel
care mereu interzice se condamn singur la a nu afla niciodat adevrul la timp!)
Cu asta si plec s m mentin calm. Era 8 aprilie. si chiar n ziua aceea, la Frankfurt-pe-Main, si
redacta Grani telegrama ei exploziv... n acel an nu aveam s savurez mult vreme farmecul
domeniului" meu la nceput de primvar. Era tocmai sptmna dinaintea Floriilor, dar o sptmna
rece. Smbt 13 czu chiar z-pad, zpad abundent, din aceea care nu se topeste repede. si n
cursul serii am aflat de la BBC c suplimentul literar al lui Times tcuse loc pentru ample extrase" din
Pavilionul Cancerosilor. soc! Tunet si bucurie! S-a pornit! Hoinresc si iar hoinresc pe
Culegere de reactii ale cititorilor sovietici alctuit de Soljenitn si difu-zatprinsamizdat. (N.t.)
257
poteca de promenad, sub ninsoarea primvratic s-a pornit! M asteptam la asta si nu m
asteptam. Orict le-ai astepta, asemenea evenimente se declanseaz mai devreme dect le-ai fi asteptat.
Pavilionul era tocmai scrierea pe care eu n-o transmisesem niciodat n Occident. Mi se propusese
chestia asta, existau filiere, dar nu stiu de ce, o refuzasem, fr a-mi face vreun calcul. Dac ns
aceast chestie a ajuns prin ea nssi la un asemenea deznodmnt, nseamn c asa trebuia s se
ntmple, nseamn c s-au mplinit scadentele divine. si ce-o s ias din asta? La un an dup
procesul Siniavski-Daniel este posibil o asemenea obrznicie? Dar presentimentul c snt purtat pe un
drum extraordinar: si totusi nimic nu se va ntmpla!
n timp ce m plimbam prin ninsoarea de aprilie, am fost surprins de sotie, care tocmai sosea de la
Moscova. Agitat. N-avusese de unde s primeasc stirea care doar ce se difuzase. Nu, ea venise cu
alt stire: snt deja patru zile de cnd m caut Tvardovski, care tun si fulger dar unde s dea de
mine? La Riazan, nu; rudele mele de la Moscova nu stiu" (tin secret Rojdestvo-ul meu tocmai de cei de
la Novi mir, cci este singura modalitate de a m asigura c nu voi fi deranjat, altminteri ei m-ar fi smuls
de aici de zeci de ori pn acum). Ne-am vzut luni si ncepnd de miercuri deja tun si fulger"?
Niciodat n-a fost vorba de ceva asa de important?" La ei (la noi) toat ziua bun-ziua: un moment
exceptional, asa de important!" si destup-ti bine urechile! Ei vor astepta. Nu trebuie s strigi toat ziua
bun-ziua lupul!", cnd nu e nici un lup prin preajm; atunci or s te cread. Nu pot s m rsucesc de
fiecare dat cnd se rsucesc conditiile exterioare. Hai, am s m duc peste trei zile. N-o s moar
Tvardovski. Este lips de omenie fat de ei? Dar ei nu snt mai grijulii fat de mine: dac n acesti ani
as fi dat curs tuturor convocrilor lor, mi-as fi pierdut calitatea de scriitor.
O informatie mai proaspt dect a mea ei nu pot s aib: Pavilionul apare n Occident! si dac e s ne
facem griji, s ni le facem nu de faptul c apare acolo, ci de modul n care va fi receptat acolo. si lucrul
asupra cruia trebuie chibzuit nu snt motivele pentru care a intrat n panic Novi mir, ci altceva: oare n-a
venit timpul loviturii pe care trebuie s-o dau eu? Cci documentele mele mu-cegiesc pe fundul unui
sertar, de btlia mea borodinian nu stie nimeni nimic nu e oare timpul de a o revela? mi doresc
liniste
258
__(jar trebuie actionat! S nu astept ca ei s se adune pentru atac
Cj5 imediat, s-i atac eu!
*Mu m conduc dup un calcul amplu, ci dup intuitia celui ce strbate tunelul.
Cu aceast idee m si duc marti 16: s-mi lansez Notitele"! Asta are multe pagini, cincizeci de pagini
deja dactilografiate nc din timpul iernii (Litvinov si Bogoraz pe-ale lor le-au si pasat direct
corespondentilor de pres, dar eu nc mai fac exces de prudent, snt un animal hituit, m ascund n
spatele a cincizeci de scriitori), acum nu mai rmne dect s termin repede dactilografierea scrisorii de
nsotire [7]; este fitilul bombei, pentru ca prtile disparate s explodeze toate o dat si la termenul care s
fie de-acum pe ntelesul tuturor:
... Eu n mod insistent am prevenit Secretariatul asupra pericolului ca operele mele s ajung n
strintate, ntruct ele circul intens si de mult vreme din mn n mn... S-a pierdut un an, inevitabilul
s-a produs... Este clar responsabilitatea Secretariatului."
n ultimul moment, prietenii mei moscoviti m trag de mnec: trebuie asteptat! La ora asta, ntr-un
asemenea moment aceasta este reactia lor general, ei frng vointele... nu trebuie iritate sferele
nalte...
Dar tocmai de aceea trebuie s m pun n miscare imediat!!!
Pentru asta am si venit la Moscova. si, printre altele, pentru a arunca o privire si la Novi mir. ce panic i-a
apucat?
Extrem suprare! sumbru amestec de mnie si ciud pe fetele lui Laksin si Kondratovici dar nici un
cuvnt inteligibil: ierarhie si disciplin nainte de orice, n absenta lui A.T., nimic de fcut! Dar el nu
reuseste s ajung de la dacea sa: pe drum are pan de cauciuc, mbuibatul sofer de la Izvestia nu are
nici mcar o cheie s demonteze roata. Dup trei ore se iveste A.T., ncordat sufleteste, dar si terminat,
terminat de ctre minei Acum, colegiul principal, ca o comisie de anchet inchizitorial-sever, s-a adunat
n sedint plenar n cabinetul redactorului-sef. Ei pun n fata mea cu un aer asa de dezgustat nct le
repugn si s-o tin n mntelegrama murdar, mrsav, a trdtorilor odiosi de la revista Grani (Ce titlu
bun totusi pentru oameni care gndesc!):
>,Frankfurt-am-Main, 9. 4., Novi mir
V aducem la cunostint c comitetul securittii statului a tri-11118 *1 Occident prin Victor Louis nc un
exemplar al Pavilionului
259 .
cancerosilor pentru a bloca n felul acesta publicarea lui n Novi mir. De aceea noi am hotrt s
publicm imediat aceast oper.
Redactia revistei Grani."
Chestia asta este att de neasteptat, contine attea contradictii, chiar enigme nct eu nu pot ntelege,
nu-mi intr n cap. Dar nici nu mi se cere s nteleg! provocare! si ca cettean sovietic trebuie s...
Nici pentru ei nsisi aproape nimic nu este clar aici, dar le lipseste simpla maturitate civic de a ncepe cu
clarificarea a ceea ce nu este clar. Care este singurul lucru cu care s-au obisnuit sovieticii? A riposta!
Cum s descurci, cum s cercetezi, cum s gndesti ceva, cum? Prin a ripostai Rezultatul multor decenii
de ndoctrinare. Chiar tnrul, criticul, ingeniosul Laksin se altur, fr s gndeasc, celorlalti pentru a
alctui mpreun cu ei acelasi zid ameninttor: a ripostai
O, marea mea feblete, Novi miri O, marea mea vulnerabilitate! Cu nimeni nu mi-este greu a sta de vorb,
numai cu voi mi-e greu. De mult vreme nu mai datorez nimic nici unei institutii sovietice, doar vou v
snt ndatorat; dar tocmai prin voi m rpeste si m nghite masa vscoas a sistemului: E datoria lui!
Datoria lui! E al nostru! Al nostru!
Tvardovski (sententios si chiar triumfal):
Iat c soseste momentul s dovedesti c dumneata esti un cettean sovietic. C cel pe care noi l-am
descoperit este dintre ai nostri, c Novi mir n-a gresit. Dumneata trebuie s te gndesti la toat literatura
sovietic, trebuie s te gndesti la tovarsi. Dac nu vei avea o conduit corect, ei pot s ne interzic
revista...
Permanent amenintare ei pot s interzic... si eu nu snt pur si simplu eu, ci ori o piatr de moar, ori
un balon de gtul lui Novi mir...
Dup Borodino, mi-am nchipuit c snt un om liber. Dar nu, ctusi de putin! Cum se mpotmolesc
picioarele, ce greu e s le despot-molesti! ncerc s m justific cu aceea c:
Grani a ntrziat. Times deja 1-a publicat...
Times n-are nici o important, Grani conteaz! Ceea ce conteaz este principialitatea sovietic si
riposta!...
i strecor lui A.T. scrisoarea mea de nsotire, o copie lui Laksin (lui Kondratovici nu-i dau, el citeste peste
umrul lui Laksin). Nu, asupra lui A.T. n-are nici un efect. si nici asupra celorlalti (dup o ochead spre
A.T.).
260
Times, asta nu e n ruseste...
Laksin... Foarte important, Aleksandr Isaevici, n fata istoriei. Cci, n lucrrile de referint, se
mentioneaz totdeauna prima aparitie n limba autorului. si dac se va mentiona Grani, ce rusine!...
Deodat, A.T. se trezeste si, apropo de scrisoarea de nsotire, spune:
si dumneata ai intentia s-o difuzezi? Nu-i momentul! Acum stii n ce umoare snt ei... te poate costa
capul... Ei snt pe cale s adauge un articol nou la Codul Penal...
Eu: Pe mine toat povestea cu Codul Penal nu m priveste; nu mi-e team.
A.T. si deja ai nceput s-o difuzezi?
N-am nceput deloc, dar i trag o cacealma: Da. (Ca s fie mai ireversibil.)
Nu aprob si nu aprob. Nici n sertar nu vrea s-si pun o hrtie cu attea greseli, asa de nesbuit. Nu
acesta este lucrul cel mai important la ora actual! Unanimi si severi, m mpresurar din nou. si
Tvardovski mi dicteaz direct:
Interzic categoric revistei voastre neoemigrante, ftis ostile... Voi lua toate msurile..."
Care msuri? Guvernul nu ne apr drepturile, dar ne cere s ne aprm noi nsine! Iat ce mod-i
prin prtile noastre.
Altminteri, Aleksandr Isaevici, noi nu mai sntem tovarsi pentru dumneata!
si, pe fetele lui Laksin-Hitrov-Kondratovici, aceeasi expresie pietrificat: noi nu vom mai fi tovarsi pentru
dumneata! Noi sntem patrioti si comunisti.
O, ce greu e s nu cedezi prietenilor]... si apoi, realmente, n-am poft s vd Grani publicnd PC; ei nu
vor face dect s rasoleasc treaba, mai ales c e pe cale de a se realiza o editie ntr-o limb european.
si ce-i de fcut... bine, am nteles... bine, voi da o telegram. (Am cedat?... Asa de repede?...) ncerc s
compun, dar cuvintele nu vor s se nlntuie. Lsati-rn s reflectez! M vd dus n biroul lui Laksin. Dar
eu m simt de parc m-ar fi arestat: atta timp ct nu voi scrie aceast telegram de interzicere, ei nu-mi
vor da voie s ies din redactie.
Dar trebuie s reflectm mereu! S lum mereu seama celor ce ne-nconjoar. si pe verso-ul aceleiasi
telegrame, scris cu creionul - ce vd? Un bruion:
261
cancerosilor pentru a bloca n felul acesta publicarea lui mir. De aceea noi am hotrt s publicm imediat
aceast operg
Redactia revistei Granit
Chestia asta este att de neasteptat, contine attea contradictii chiar enigme nct eu nu pot ntelege,
nu-mi intr n cap. L)a]! nici nu mi se cere s nteleg! provocare! si ca cettean sovietic trebuie s. .
. Nici pentru ei nsisi aproape nimic nu este clar aici, dar le lipseste simpla maturitate civic de a ncepe
cu clarificarea a ceea ce nu este clar. Care este singurul lucru cu care s-au obisnuit sovieticii? A riposta!
Cum s descurci, cum s cercetezi cum s gndesti ceva, cum? Prin a ripostai Rezultatul multor decenii
de ndoctrinare. Chiar tnrul, criticul, ingeniosul Laksin se altur, fr s gndeasc, celorlalti pentru a
alctui mpreun cu ei acelasi zid ameninttor: a ripostai
O, marea mea feblete, Novi miri O, marea mea vulnerabilitate! Cu nimeni nu mi-este greu a sta de vorb,
numai cu voi mi-e greu. De mult vreme nu mai datorez nimic nici unei institutii sovietice, doar vou v
snt ndatorat; dar tocmai prin voi m rpeste si m nghite masa vscoas a sistemului: E datoria lui!
Datoria lui! E al nostru! Al nostru!
Tvardovski (sententios si chiar triumfal):
Iat c soseste momentul s dovedesti c dumneata esti un cettean sovietic. C cel pe care noi l-am
descoperit este dintre ai nostri, c Novi mir n-a gresit. Dumneata trebuie s te gndesti la toat literatura
sovietic, trebuie s te gndesti la tovarsi. Dac nu vei avea o conduit corect, ei pot s ne interzic
revista. . .
Permanent amenintare ei pot s interzic. . . si eu nu snt pur si simplu eu, ci ori o piatr de moar,
ori un balon de gtul lui Novi mir. . .
Dup Borodino, mi-am nchipuit c snt un om liber. Dar nu, ctusi de putin! Cum se mpotmolesc
picioarele, ce greu e s le despot-molesti! ncerc s m justific cu aceea c:
Grani a ntrziat. Times deja 1-a publicat. . .
Times n-are nici o important, Grani conteaz! Ceea ce conteaz este principialitatea sovietic si
riposta!...
i strecor lui A.T. scrisoarea mea de nsotire, o copie lui Laksin (lui Kondratovici nu-i dau, el citeste peste
umrul lui Laksin). Nu, asupra lui A.T. n-are nici un efect. si nici asupra celorlalti (dup o ochead spre
A.T.). =
260
__. Times, asta nu e n ruseste...
Laksin... Foarte important, Aleksandr Isaevici, n fata istoriei. Cci n lucrrile de referint, se
mentioneaz totdeauna prima aparitie n limba autorului. si dac se va mentiona Gr ani, ce rusine!...
Deodat, A.T. se trezeste si, apropo de scrisoarea de nsotire,
spune:
__si dumneata ai intentia s-o difuzezi? Nu-i momentul! Acum
stii n ce umoare snt ei... te poate costa capul... Ei snt pe cale s adauge un articol nou la Codul Penal...
Eu: Pe mine toat povestea cu Codul Penal nu m priveste; nu mi-e team.
A.T. si deja ai nceput s-o difuzezi?
N-am nceput deloc, dar i trag o cacealma: Da. (Ca s fie mai ireversibil.)
Nu aprob si nu aprob. Nici n sertar nu vrea s-si pun o hrtie cu attea greseli, asa de nesbuit. Nu
acesta este lucrul cel mai important la ora actual! Unanimi si severi, m mpresurar din nou. si
Tvardovski mi dicteaz direct:
Interzic categoric revistei voastre neoemigrante, ftis ostile... Voi lua toate msurile..."
Care msuri? Guvernul nu ne apr drepturile, dar ne cere s ne aprm noi nsine! Iat ce mod-i
prin prtile noastre.
Altminteri, Aleksandr Isaevici, noi nu mai sntem tovarsi pentru dumneata!
si, pe fetele lui Laksin-Hitrov-Kondratovici, aceeasi expresie pietrificat: noi nu vom mai fi tovarsi pentru
dumneata! Noi sntem patrioti si comunisti.
O, ce greu e s nu cedezi prietenilorl... si apoi, realmente, n-am poft s vd Grani publicnd PC; ei nu
vor face dect s rasoleasc treaba, mai ales c e pe cale de a se realiza o editie ntr-o limb european.
si ce-i de fcut... bine, am nteles... bine, voi da o telegram. (Am cedat?... Asa de repede?...) ncerc s
compun, dar cuvintele nu vor s se nlntuie. Lsati-m s reflectez! M vd dus n biroul lui Laksin. Dar
eu m simt de parc m-ar fi arestat: atta timp ct nu voi scrie aceast telegram de interzicere, ei nu-mi
vor da voie s ies din redactie.
Dar trebuie s reflectm mereu! S lum mereu seama celor ce ne-nconjoar. si pe verso-ul aceleiasi
telegrame, scris cu creionul ce vd? Un bruion:
261
Mult stimate Piotr Nilovici!
Consider c Soljenitn trebuie s trimit la aceast revist neo-emigrant (ei pun n acest neo ceva
deosebit de acuzator), ftis ostil trii noastre... ncerc s-1 convoc de urgent la Moscova pe Soljenitn,
a crui resedint deocamdat n-o cunosc. Astept
indicatiile dumneavoastr. Tvardovski.
11 aprilie"
(n urma acestui demers, Tvardovski nu a primit nici un fel de directive; s-a plictisit s mai astepte si, dup
douzeci si patru de ore, 1-a sunat el nsusi pe Diomicev. Acesta: A, a, s procedeze cum vrea." Iar
dumneavoastr, a zis el, descurcati-v. Tvardovski s-a simtit si mai obligat de constiint s m caute.)
Dar cuvintele telegramei nu voiau nicicum s se nlntuie. Ceva am nsilat eu, dar fr nici o urm de
insult; m-am dus s-i art A.T. s-a nfuriat: slab, nu e ceea ce trebuie! Eu 1-am btut usor pe spate,
dar el si-a iesit din fire si mai tare:
Eu nu snt nervos! Dumneata esti nervos!
Bine, fie. Nu iese totdeauna cum trebuie. Noaptea e un sfetnic bun: lsati-m s m mai gndesc, o voi
trimite mine dimineat, promit.
Cum-necum, mi-au dat drumul.
Dar sufleteste eram la pmnt. s
; L.K. Ciukovskaia, deconcertat:
 Nu nteleg. Asta-i jocul cu focul. Mai bine s stai deoparte. si de fapt, ce-i cu vraja asta? Cum am putut
eu s le promit?
Dar oare trebuie lmurite lucrurile? Un lant de enigme:
1) n general, cum s-a putut ntmpla ca o asemenea telegram s le fie remis? Este vorba sau de o
gafa a aparatului, sau de o provocare a KGB;
2) Cine este acest Louis?
3) Jnc un exemplar"? si primul, unde si de ctre cine a fost predat? (si unul ca si cellalt, desigur nu pe
gratis! si banii pentru Pavilionul meu au plecat deja s consolideze conturile Securittii Statului!)
n timp ce se pregteste neabtut salva mea de cincizeci de Notite", trebuie aflat cine-i acest Louis si
imediat se iveste o fost detinut (N.I. Stoliarova, vezi Completarea a Cincea), care aduce niste informatii
trsnet: nu exist nici un Louis, ci un Vitali Levin, bgat la prnaie nainte de a-si fi terminat facultatea,
pentru
262
o afacere cu valut cu turisti strini; n lagr, el era un turntor notoriu; dup lagr, nu numai c nu i s-a
interzis sederea la Moscova, dar a devenit corespondent al unor ziare engleze de destul de marcat
orientare de dreapta"; este cstorit cu fiica unui bogtas englez, pleac si vine cnd vrea n si, respectiv,
din strintate, are valut din belsug si o dacea de vis n rezervatia generalilor, la Ba-kovka, unde e vecin
cu Furteva1. Iar manuscrisul fiicei lui Stalin, Allilueva, nu 1-a dus n Occident nimeni altul dect el.
Totul este clar. Telegrama este autentic (a fost remis printr-o eroare, printr-o minune), KGB face
comert cu Pavilionul meu, Grani l previne cu bun credint pe Tvardovski. Pentru aceasta, eu trebuie, n
bun traditie sovietic, s-i mprosc cu noroi pe cei de la Grani; ct despre KGB, el poate continua s fac
negot cu sufletul meu, cci el este la putere, el este al nostru, el are dreptul.
si o semiduzin de frunti de redactori de la Novi mir, timp de o semiduzin de zile, se ncrunt n birouri,
si fac confidente n legtur cu indignarea care le-a cuprins vizavi de Soljenitn: ct este de ticlos si de
ascuns fat de redactie! n fata redactorului-sef, indiferent ce face sau ce spune acesta, ele se nclin
servil, iar el m calc si pe mine n picioare, se cciuleste n fata lui Diomicev si tremur pentru soarta lui
Novi mir. ncolo, nimeni nu se apleac asupra telegramei si nimeni nu ia legtura cu telegraful ca s afle:
telegrama, este ea autentic? Exist un asemenea Louis? n ce tar? Cine este el si cu ce se ocup?
Iat deci educatia sovietic: loialismul gregar, acest hibrid de servilism si lasitate, n spiritul cruia totul e
s ripostezi n directia n care nu este nici un pericol!... Este de-a dreptul rizibil c, n ajun, am putut s
m las tras pe sfoar si s sovi.
A avut Dumnezeu grij de mine s nu m dezonorez cu ei. Din spirala vrtejului, el m urc pe cal:
Notitele" au nceput s-si fac drum ctre lume! si imediat n urma lor si-a luat zborul noua mea scrisoare
pe tema Louis! [8] Dac Victor Louis n-ar exista, ar trebui inventat; el mi-a czut n mn ntr-un moment
asa de potrivit! KGB va rspunde de acum nainte de tot ce tine de publicarea Pavilionului, nu eu! Pentru
ca A.T. s se rusineze i las la redactie dou note la interval de o zi si, eliberat, plec la Rojdestvo al meu.
1 E. A. Furteva, ministru al Culturii al URSS ncepnd cu anul 1960, decedat n octombrie 1974. (N.t.)
263
Toate loviturile au fost aplicate, si la momentul cel mai potrivit acum, zgomotul n-are dect s continue
fr mine, n ce m priveste, eu voi lucra.
Dar, nainte de orice, trebuie s ntmpinm blinda, calda srbtoare a Pastilor. Biseric n apropiere nu
e; cea care se vede, decapitat, din micul meu balcon, n satul Rojdestvo, este biserica Nasterii lui
Cristos. Cndva, dac nu n timpul vietii mele, atunci dup ce voi fi murit, aceast biseric va trebui
renovat. De data aceasta, nu voi sta n picioare o noapte ntreag n biseric, ci voi asculta emisiunea
nocturn a BBC. n smbta Pastilor, pe o pasnic zi nsorit, cald, cu copacii nc nenfrunziti, degajez
cu plcere locul de mormanele de vreascuri aduse de revrsarea apelor, m las ptruns de tihn. Cu ce
ntelepciune si cu ce fort m cluzesti, Doamne!
Deodat, pasi de brbat, rapizi si puternici. Este scriitorul Boria Mojaev, minunatul meu prieten, gata
oricnd s-ti ntind o mn de ajutor. Iat-1 apropiindu-se cu pasi mari, purttor al unei noi vesti proaste:
din Cehoslovacia, slovacul Pavel Licko, cu de la sine putere, vinde englezilor Pavilionul cancerosilor.
Nu, nu stii niciodat de cine s te feresti mai nti.
Tihn nu-i! Acelasi soare pasnic strluceste peste aceeasi pdure desfrunzit, prul susur si siroieste
mereu la fel de ntelept, dar sufletul meu tihn nu are, si totul s-a schimbat. Acum o or, acum o zi, era
triumfal galopul calului meu dar iat-1 c si-a rupt un picior, iar noi ne prvlim n prpastie.
Ce pot s fac? S retez de la rdcin si aceast amenintare. S mentin acest echilibru fragil pe creasta
sau chiar n punctul de maxim gravitate al pericolului, acolo unde m-au mpins ultimele zile. Prea multe
scrisori n cteva zile, dar ce zile; trebuie s mai scriu una! Poate c orice ru e spre bine: a te apra
mpotriva alor ti este n acelasi timp o bun ocazie de a le da o lectie acestor sacali de editori occidentali
care mi 1-au schimonosit pe Ivan Denisovici pn a-1 face de nerecunoscut, pn la a-1 transforma ntr-
un pamflet politic.
Este propriu omului s-1 loveasc pe cel slab, s fie vehement cu cel lipsit de aprare. Cti scriitori
sovietici si-au fcut o plcere (si n mod cu totul gratuit) din a-i trage o copit Bisericii ruse, preo-timii ruse
(fie si numai n cele Dousprezece scaune), sau lumii occidentale" n ansamblul ei, stiind ct de
neprimejdios le este acest
264
gest, fr risc de ripost si ct de mult i face s fie bine vzuti de ctre guvernanti. Putin mai lipseste ca
aceast nclinatie las s pun stpnire si pe mine, scrisoarea mea (ctre Le Monde, Unit si
Literaturnaia gazeta) e prea pornit mpotriva editorilor occidentali ca si cnd n afar de ei as avea si
pe altii! (N.I. Stoliarova m corecteaz la timp...)
si iat-m deja (25 aprilie) cu scrisoarea dactilografiat [9] psind n redactia lui Literaturnaia gazeta.
Singurul lucru care-mi produce sil este ntlnirea cu Ceakovski, dar, din fericire, el nu este prezent, n ce-
i priveste pe cei doi adjuncti ai si (desigur, ctusi de putin mai buni dect el), acestia, consternati de
sosirea mea, m ntmpin cu circumspectie politicoas. Ca si cnd nimic nu s-ar fi ntmplat, ca si cnd as
fi unul de-al casei, le pun pe mas scrisorica mea. M uit la ei cum se precipit, cum se ntrec n a o citi,
cum ncep s tremure:
si deja ati trimis-o la Le Mondel
Uite-acum m duc s-o trimit.
Asteptati! Poate... ntelegeti, asta nu depinde de noi... Sprncenele spre plafon. Dar dac...
Eu nteleg perfect. Bine, astept dou zile telefonul dumneavoastr.
n acelasi fel, la Literaturnaia Rossiia, l sperii cu aceeasi hr-tiut pe chelul, abilul, obraznicul si prudentul
Pozdniaev apoi plec.
Orele trec si deodat simt c mi se las pe suflet umbra cenusie a ndoielilor: nu cumva am comis eu
vreo ticlosie? Nu cumva snt prea dur cu Occidentul? Nu cumva o s dau impresia c snt un nfrnt, c
ncerc s m dau bine pe lng ai nostril...
Am o stare sufleteasc foarte proast. Iat primejdia cea mai grav: mustrrile de constiint, petele pe
numele pn de curnd onorabil nici o amenintare, nici o moarte fizic nu se compar cu acestea.
Prietenii mei au reusit s-mi rstoarne convingerea si s m fac s cred c nu-i nimic dezonorant n
scrisoarea mea.
Dar eu tot nu vreau s m sune cei de la Literaturnaia gazeta s-mi spun c ei snt de acord.
si nici nu m sun. Le-a luat Dumnezeu mintile ca s-i piard, le-a luat demult (dar ei tot nu pier...), n
politica international, ei se descurc destul de bine pentru c Occidentul mai c n-
265
genuncheaz n fata lor, pentru c toti progresistii se ntrec n a-i curta dar n politica intern, ai nostri
aleg aproape totdeauna, dintre toate solutiile posibile, pe cea mai rea pentru ei. n absenta unor
interlocutori liberi, nici nu poate fi altfel.
lat-m trimitnd la Le Monde o recomandat cu confirmare de primire. (Inutil, pentru c de confirmat n-o
s confirme.) Dar la Unit"? Se spune c Vittorio Strada, criticul literar comunist, e la Moscova, c zilele
astea pleac s-1 rugm pe el. (Prin Kopelev.)
Dar e clar c l-au luat la bani mrunti... avea mult bagaj si au avut tupeul s-1 verifice, da! dar unde
este amorul propriu al comunistilor liberi si independenti"? L-au scuturat si l-au te-slat ca pe ultimul
turist burghez. si o dat ajuns n Italia, ce-a fcut? A scris n revista sa Rinascita? S-a plns la CC-ul su?
CC-ul lor a trimis vreun protest la al nostru? Nici pomeneal de asa ceva, au tcut; aici se opreste toat
independenta lor: cci atunci cnd vor veni la putere, n acelasi fel vor proceda si ei.
Dar, la Rojdestvo: verde crud peste tot, primele privighetori, aburii zorilor deasupra Istiei. De cum se
lumineaz si pn se ntunec, se corecteaz si se bate Arhipelagul, de-abia reusesc s m mentin n
ritmul n care lucreaz ajutoarele mele la cele dou masini de scris. Uneori se mai defecteaz cte o
masin: cnd o sudez eu nsumi, cnd o duc la reparat. Punctul nostru cel mai vulnerabil: avem cu noi
singurul original, cu toate copiile Arhipelagului. Dac d peste noi KGB-ul n acest momentvaietul
unanim, murmurul dinaintea mortii al milioanelor de oameni, toate testamentele rmase nerostite ale
celor care au pierit toate cad n minile lor; de-acum nainte n-as mai putea s le reconstitui, capul nu
m-ar mai ajuta. Attea decenii, norocul le-a surs, de-attea ori apa Sivasului1 s-a retras din fata lor
oare Dumnezeu o s-i lase s treac si acum? Oare dreptatea este cu totul irealizabil pe pmntul
Rusiei?
Se afirm n efuziuni sonore psrelele cu mii de voci, orcie broastele, tot mai des devine frunzisul
copacilor, tot mai groas umbra si nici tipenie de om, vecinii nostri de vilegiatur nc
1 n 1920, n cursul expeditiei Armatei Rosii mpotriva lui Vranghel pentru eliberarea Crimeei, niste
conditii atmosferice favorabile ar fi permis trupelor s traverseze aceste golfuri putin adinei care constituie
Sivasul sau Marea Putred. Autorul ironizeaz relatrile epice despre eveniment, relatri care fac din
acesta o nou trecere prin Marea Rosie. (N.t.)
266
n-au sosit, nici un fel de spioni nu ne dau trcoale ei s nu stie, s nu ne vad, s dea gres!
Ce-i drept, zvonul a ajuns pn aici c vama 1-a controlat la snge pe V. Strada. Un scandal la granit
este, pentru un cettean sovietic, un lucru teribil, dar eu am devenit imun la chestia asta, nct nu m mai
tem: ncep s am sentimentul altitudinii pe care am atins-o si al fortei. si apoi, scrisorica este nevinovat,
n plus este adresat unui ziar comunist si mai duc-se dracului. Noi ne continum treaba! si deodat
pe adresa dacei mele, unde nu vine nici o scrisoare (nimeni n-are voie s scrie sau s vin aici), o
scrisoare de la vam! ... n legtur cu necesitatea care s-a ivit... pentru o chestiune care v priveste...",
snt invitat la vama de la sereme-tievo, la un anume Jijin. (Unde a disprut natiunea rus? stim unde: a
nghitit-o pmntul Arhipelagului. Iar la suprafat s-au ivit acesti indivizi alde Jijinii, Cecevii, skaevii1...)
Astfel, deasupra noastr nu este un cer senin, ci reflectorul urias al KGB, care a tsnit precum Capul din
Ruslan2: stia sntem noi! Adu-ti aminte cine esti tu... Ei vd totul, toat foiala noastr iar noi sntem n
minile lor.
Ne ngheat sngele n vine. Dar s fim calmi! S nu ne pierdem cu firea, s reflectm cteva ore.
Probabil c dac n-ai trecut prin scoala lagrelor, tu, cettean liber, vei da fuga acolo unde te cheam
vama. Dar n-ar fi cazul s-i punem la punct? O s le scriem astfel:
... Eu nu vd necesitatea de a ne ntlni pe care o invocati dumneavoastr. De regul, literatura nu are
nimic n comun cu vama. Dac, totusi, aceast necesitate v pare real reprezentantul dumneavoastr
poate s vin la mine..."
La apartamentul steinilor, la Moscova; data: zece zile mai trziu dect aceea la care m convoac ei, si-i
voi astepta timp de trei ore.
Expediez rspunsul. Urmeaz dou sptmni de lucru n ritm nebunesc! rezistm, nimeni nu si-a
artat coltii pe-aici, nimeni n-a dat buzna peste noi. si iat c lucrarea mea ia sfrsit, nc vreo cteva zile
de btut la masin. Plec la Moscova. lat-ne n apartament, trece o or, steinii rid: si tu ai crezut c ei o
s vin? I-ai
1 Autorul ironizeaz pe seama acestor nume ce sun caraghios si nu par a fi rusesti. (N.t.)
2 n Ruslan si Ludmila, poemul Iui Puskin, un urias cap fr trup se iveste n mijlocul cmpiei si arunc
priviri dezaprobatoare ctre oameni. (N.t.)
267
luat de prosti! Ferestrele dau spre scuarul n care am s m duc s fac o plimbare cu un prieten, si-1 rog
pe lura stein, amfitrionul meu, s-mi fac urmtorul serviciu: dac vin ei, s deschizi fereastra aceasta.
Dar, dup ce am ajuns n scuar, m-am luat cu vorba, am uitat c trebuie s fiu atent la fereastr. lura se
vzu nevoit s fluiere hoteste dup mine prin tot cartierul. (Ce si-or fi zis bietii vamesi? C au czut ntr-o
curs!) M-am ntors degrab:
Scuzati-m c v-am fcut s asteptati.
Ei, plini de amabilitate, si-au scos impermeabilele si snt nc n picioare si foarte alarmati dup o
asemenea fluiertur. Par a se ntreba: atentie, acum noi o s fim cei cu ctusele la mini?
Un maior, saizeci de ani, cu o subtire serviet goal si, dup nftisare, poate un adevrat vames. Un
locotenent tinerel un secu-rist, fr doar si poate.
Lum loc, conversm o jumtate de or si nimeni nu observ c lng mine, pe divan, se etaleaz n
liniste si pace Pavilionul cancerosilor, proaspt sosit de la editura Mondadori contraband flagrant!
Tnrul: Permiteti s nchidem usa, s nu deranjm pe cineva.
(Acolo, n spatele usii, se trage cu urechea la cei doi ciraci ai mei.)
Eu: Credeti c deranjm pe cineva? Aici snt toti oameni de-ai nostri.
Vrstnicul: Totusi exist cazuri exceptionale cnd vama are de-a face cu literatura.
si deschide subtirea lui serviet, scoate de-acolo un dosar subtire si, cu un amestec de grab si malitie,
mi paseaz Notitele" mele! Snt Notitele" mele, dar din prima privire mi dau seama c nu snt scrise la
masina mea, nu snt scrise la vreuna dintre masinile noastre.
Eu: Dup continut, snt ale mele, dar dup caracterul literei, nu; dar cum au ajuns astea la
dumneavoastr?
Au fost retinute la frontier.
Eu (foarte dojenitor): La frontier?! (Dau din cap.) Dar astea-s pentru uz intern.
El: Iat, tocmai!
Pauz; consternare si de o parte si de alta. Eu ns nu stiu nimic, nici despre Strada nici despre altcineva,
nu trebuie fcut nici o miscare gresit, dac-ti pierzi cumptul, poti s-i pui cruce.
268
n acest moment, vrstnicul, cu o sprinteneal elegant, scoate din buzunar un plic si, extrem de amabil,
mi-1 ntinde:
si asta?
M simt tinta a dou perechi de ochi! Dar si eu am vedere bun: scrisul de pe plic este al meu, si, chiar
adresa expeditorului din Riazan cu att mai bine: nseamn c nu m-am ascuns. Dar acum trebuie s-
mi reiau rapid poza, altminteri va fi din nou ceva nefiresc (sau eu mpreun cu multi altii 1-am trimis?),
pronunt eu nsumi numele:
Cum, lui Vittorio Strada? Dumneavoastr 1-ati luat?... Dumnezeule, ce ati fcut! Ce ati fcut! De ce ati
fcut asta?
Vrstnicul (cu noblete): Am facut-o n conformitate cu regulile noastre, ntr-adevr, plicul era desigilat.
Daca ar fi fost sigilat noi n nici un caz nu am fi ncercat s-1 deschidem!
si atunci, ce-ati fi fcut?
I-am fi spus pasagerului: dati-i drumul n fata noastr n cutia postal...
(si din acea cutie postal, un tunel merge, desigur, la ei n ncperea din spate.)
.. .Bun, dar din moment ce plicul era desigilat, ne-am uitat la el si am vzut chestia asta care vine de la
dumneavoastr... Trebuie lmurit...
Dar eu i flutur Notitele":
Spuneti-mi, de acest material ati luat cunostint? Vrstnicul, nu chiar asa de sigur:
Mda.
La dumneavoastr lucreaz multi oameni? Dorinta mea este ca de acest material s ia cunostint ct
mai multi! Ca s fiti la curent cu viata literar.
n fine, nu toti ai nostri 1-au citit totusi maiorul m consoleaz, adugind c a fost o btaie pe
materialul respectiv.
si iat strng eu tot mai tare cercul n jurul lui acum ntelegeti ce se ntmpl? Ceea ce se petrece
aici este un joc tenebros: anumite forte obscure mi-au vndut n strintate opera. Acum, eu ncerc s pun
capt acestei prostituri a literaturii noastre...
De ce aceast prostituare?
Pi cum altfel? Creatia noastr este vndut, acolo este desfigurat, cu ce cuvinte se poate caracteriza
chestia asta? si mie nu mi se permite s protestez! Scriu si eu la un ziar, scriu la altul,
269
mi se promite c se public, dar nu se public! Atunci vreau s protestez n Le Monde, pun scrisoarea la
post... recomandat cu confirmare de primire... mi-este interceptat...
De unde stiti c v este interceptat?
Pi dac nici dup o lun nu mi-a venit confirmarea de primire, eu ce s cred? Speram n Unita la
Unit, nu stiu de ce, tot tcere. Dar acum, nteleg! Acum nteleg totul... Ce-ati fcut acolo?... Al cui joc l
faceti?...
Lucrurile trebuie clarificate imediat si fcut n asa fel ca aceast scrisoare sa-i parvin lui Vittorio Strada,
cu scuzele de rigoare, pentru ca ei s-o poat publica.
El nc rezist:
Nu, scuzati-m, noi avem niste reguli...
Eu (degajat, binevoitor, pur si simplu ca ntre niste cetteni ai Uniunii Sovietice, membri de partid):
Tovarsi! Iat, eu nu vreau s v spun functionari, ntelegeti? n gndul meu nu vreau s v asociez cu
niste lucruri asa de rele. Cci, n afara obligatiilor dumneavoastr de serviciu, snteti niste cetteni ai
societtii noastre! Nu puteti ns s v cantonati ntr-o atitudine precum urmtoarea: iat, asta este
treaba mea si ceea ce e n afara ei nu cunosc, nu m intereseaz. Regulile dumneavoastr, da, bine, dar
regulile postei? Snt si ele obligatorii? De ce o scrisoare, expediat conform regulilor postei, nu ajunge la
destinatie? M rog, n-am s m refer la constitutie... Dar, logic vorbind, dac o scrisoare este
avantajoas pentru tara noastr, pentru literatura noastr, de ce trebuie s fie retinut? Aceasta este
ultima prostie...
 Dar noi nu ne putem amesteca n activitatea postei...
Chiar dac snteti cettenii Dumneavoastr trebuie s cu-prindeti toat realitatea nconjurtoare! O
scrisoare ndreptat contra unor editori-tlhari este n drum spre un ziar comunist italian. Este ceva
benefic pentru partidul comunist italian! De ce ati reti-nut-o? Oare numai din cauza aversiunii generale pe
care o inspir numele meu?
si, deodat, vamesul vrstnic zmbeste ca si cnd s-ar scuza pentru epoletii de pe umerii si, ca si cnd
pentru o clip ar fi fr ei (Ast-sear, nu cu aceast expresie i va povesti familiei sale totul?):
Nu la toti. Nu la toti.
Menajndu-1 n fata tnrului, m fac c nu-i observ rectificarea:
si iat trei sptmni pierdute! ...
270
Dar dumneavoastr nu v-ati prezentat!
Nu v suprati, dar ce convocare este asta? O scot, i-o vr sub nas: Este necesar s v
prezentati..." pe cine convocati n felul acesta? Asta este convocare la militie! O btrn a fost
convocat n felul acesta si ct p-aci s moar, si, de fapt, era vorba de reabilitarea sotului ei defunct, era
vorba de o veste plcut!
Maiorul, jenat:
Ce vreti, n scrisoare nu puteam s scriem asa direct... Eu, neputnd s-mi reprim rsul:
A fost interceptat? A fost citit? Dac n-o interceptati dumneavoastr, atunci cine?...
Vamesul face un ultim efort pentru a reveni la programul cu care a fost trimis aici, dar, de fapt, asta nu
este o chestiune esential:
Dumneavoastr nsiv i-ati dat-o lui Vittorio Strada?
Nu, eu nu 1-am ntlnit personal... (Eu nu 1-am vzut n viata mea.)
Pe un ton si mai usor, si mai neutru:
Atunci, prin cine?
Dar, pentru aceast ntrebare foarte usoar, snt pregtit mai mult ca pentru oricare alta! Cu un gest,
amestec de miere si fiere, plim-bndu-mi degetul pe formularul lor:
Spuneti-mi, v rog, este adevrat ce scrie aici, c apartineti de Ministerul Comertului Exterior?
Da, desigur. (Ei nc n-au sesizat.)
M las pe divan, asa de bine m simt cu ei:
Dar pentru Ministerul Comertului Exterior nu snt prea multe probleme?
Amndoi percuteaz pe loc:
Noi nu sntem komitetcicil (membri ai Comitetului Securittii Statului). S nu credeti c noi sntem
komitetcicil Auzi vorb la ei. Ei nu zic kaghebisti". Astfel, ntelegerea dintre noi este deplin.
Dac este asa, restul nu poate s v intereseze! Convorbirea e pe sfrsite, sntem n clar de ambele
prti, numai
eu mai insist:
Insist! V rog foarte mult s-i expediati aceast scrisoare ct mai curnd lui Vittorio Strada!... Iat,
reprezentantii nostri tocmai pleac la Comesco, la Roma, si dac scrisoarea aceasta ar fi publicat le-
ar veni si lor mai usor s rspund la ntrebri!
271
Vom raporta... vom raporta... Nu putem noi singuri. Eu, perfect dezinvolt:
Vd c n-are timbre. Dac e nevoie, eu i lipesc imediat timbrele necesare.
si, plcut impresionati, ca si cnd ar fi fost foarte multumiti de aceste clarificri, plecar fr s-mi propun
ntocmirea vreunui act si fr s profereze vreo amenintare.
Iat cum trebuie vorbit cu voi! Mare veselie la martorii mei.
Peste cteva zile, Arhipelagul e gata, microfilmarea ncheiat, pelicula rulat n cartus si chiar n aceast
zi, n 2 iunie, Stoliarova si Ugrimov (Completarea a Cincea, schita 9) sosesc la Rojdestvo cu vestea c n
Occident a aprut Primul cerc. Deocamdat este vorba de un mic tiraj n ruseste care revendic un
copyright; editia englez poate s apar peste vreo dou luni. si mi se vinde un pont: zilele acestea mi se
va ivi posibilitatea s expediez Arhipelagul.
De-abia ce ncepuserm s ne mai relaxm si noi, o dat treaba terminat c deja btu clopotul! Btu
clopotul!!! n aceeasi zi si aproape n acelasi ceas! Nici o planificare omeneasc nu poate face ca
lucrurile s se mbine n felul acesta! Bate clopotul! Bate clopotul destinului si al evenimentelor bate
asurzitor! si nc nimeni nu-1 aude n pdurea mpodobit cu verdele fraged al lui iunie.
Expedierea va fi o aventur, plin de riscuri; dar n conditiile reduselor noastre posibilitti, alt modalitate
nu se ntrezreste. Deci l expediez... Inima mea de-abia ce s-a linistit si iat-o cuprins din nou de
neliniste. Nu exist rgaz.
Dar aparitia dintr-o dat a dou romane de-ale mele n Occident este o lovitur dubl!\ Ca pe talazul
hawaian al lui Jack London, iat-m stnd n picioare pe o scndur neted, fr s m tin de ceva,
neasigurat prin nimic, pe creasta celui de al noulea val, cu plmnii sfsiati de rafalele vntului intuiesc!
Presimt: da, asta va trece! Da, asta va reusi! Da, asta, ai nostri vor trebui s-o nghit!
Dar ce sptmn lugubr, apstoare. Coincidente pguboase care complic expedierea. Totul se
concentreaz la apropierea lui 9 iunie, srbtoarea ortodox a Rusaliilor. si lucrurile se nlntuie n asa fel
nct deznodmntul esec sau succes nu-1 voi afla dect peste cteva zile. Snt deja angajat n alt
lucrare, n redactarea ultim a adevratului Cerc, Cercul-96 (din 96 de capitole si cu subiectul
nedenaturat) pe care nu-1 cunoaste nimeni (n Occident apare Cercul-87), dar n-am spor, nu pot s
lucrez. Cnd te simti slab
272
si-ti merge ru, ce bine e s te faci mic la picioarele lui Dumnezeu, n tandra pdure de mesteceni, s
rupi ramuri si s-ti mpodobesti cu ele draga ta dacea din lemn. Ce va fi peste cteva zile deja
nchisoarea sau lucrul entuziast la roman? Asta, numai Dumnezeu o stie. mi fac rugciunea. As fi putut
asa de bine s m destind, s m odihnesc, s m dezmortesc, dar datoria fat de morti nu ngduie o
asemenea relaxare: ei au murit, iar tu triesti f-ti datoria, ca lumea s afle toate cte au fost.
Dac este esec, se pot cstiga totusi cteva zile, cteva sptmni, chiar cteva luni, si se poate lucra nc
putin, se poate face un ultim ceva numai c trebuie s dispar din casa n care snt reperat, n care vor
descinde ei. si n ajunul Rusaliilor, spre sear, fug din dacea (strngndu-mi lucrurile n grab, nu-mi mai
stiu de cap, nu este prima dat cnd fug de la mine de-acasfug amar din casa printeasc si,
desigur, n timpul rzboiului civil cte d-astea n-au fost?!), m duc s dorm ntr-un apartament secret, fr
telefon.
si o zi ntreag, si nc o zi, si nc o zi, toat perioada Rusaliilor n incertitudine. Nu mai lucrez deloc. N-
am aer, n-am spatiu. si nici de ferestre nu pot s m-apropii, m ia la ochi careva. Snt deja prizonier
voluntar, att c n-am gratii la ferestre si c ratia nu este limitat. O, Lubianka... ct de mult i repugn ea
celui care a cu-noscut-o... n general, pozitia mea este solid; mie mi se trec cu vederea multe. Dar
Arhipelagul, ei nu mi-1 vor trece cu vederea! Nimeni nc nu-1 cunoaste. Dac mi-1 confisc la iesire,
nseamn c-1 vor suprima si o dat cu el m vor suprima si pe mine.
De-abia n a treia zi de Rusalii s-a aflat despre succes. Libertate! Elan! mi vine s-mbrtisez ntreaga
lume! Snt eu oare nctusat? Snt eu un scriitor oprimat? ntr-adevr, cile mele snt deschise n toate
directiile! Snt mai liber dect toti realistii socialisti, beneficiari ai tuturor ncurajrilor! Deocamdat, n trei
luni trebuie s termin Cercul-96, apoi s m achit de cteva mici datorii si m voi elibera de tot ceea ce
m-a mpovrat de-a lungul anilor, fcnd s creasc ghemul mereu n miscare; si se va deschide cmp
larg pentru opera capital a vietii mele R-17.
si, aproape ca o dovad de umor, nor de var mrisor, dar nu ameninttor, a trecut marele articol contra
mea, publicat de Literaturka1
1 Porecl dat revistei Literaturnaia Gazeta (Gazeta literar); i se mai spune Litgazeta, Litgazetha. (N.t.)
273
(26.6.68). L-am parcurs repede, cutnd loviturile inteligente si nu am gsit nici una! Ce putin inventivi
snt, ce lipsiti de conceptii clare, ce li se mai clatin dantura mbtrnit! n lasitatea lor, ei contest chiar si
faptul c mi s-a confiscat arhiva: nu, zic ei, nu s-a confiscat nici o arhiv! Nici mcar n-ai de ce s te
superi pe un articol att de lipsit de nerv. si, dup una si-alta, autoflagelndu-se, ei au scos cu nou luni
ntrziere scrisoarea mea din aprilie care interzicea Cancerosii. si discutaser si corectaser, nu glum,
articolul la secretariatul Uniunii Scriitorilor, la sectia de agitatie si propagand a CC, dar nimeni nu mi-a
observat punctul vulnerabil: de fapt eu n-am obiectat la publicarea Cercului, n-am protestat de ce as fi
fcut-o?
Lupttor nu este cel ce a biruit, ci cel ce s-a descurcat.
Samizdat-ul scoase dou rspunsuri serioase la articolul din Lite-raturnaia gazeta. V.F. Turcin l nfier n
termeni rspicati pe Cea-kovski, pentru c este un falsificator si un calomniator si faciliteaz, prin
trgnarea publicrii scrisorii mele, aparitia Pavilionului n Occident si, pe deasupra, pentru niste
insinuante fraze gazetresti apte s arunce n general o umbr asupra reabilitrilor. L.K. Ciu-kovskaia
ridiculiza anchilozata lor terminologie ideologic din care era nsilat toat partea zgomotoas a
articolului de gazet; dezvluia c era dat comanda discret de a face ca trecutul nostru s se piard n
ceat"; acuza Literaturnaia gazeta de participare la rapt, de vreme ce reia o pies furat. Deci acum asa
se rspundea la noi ziarelor sovietice oficiale, dup care nu-ti rmnea dect s te eclipsezi si s taci.
si iat c n lunile toamnei urmtoare, cele dou romane ale mele trebuiau s apar n principalele limbi
ale lumii. Dup isteria din jurul lui Pasternak, dup procesul lui Siniavski si Daniel eu ar fi trebuit, se
pare, s m fac mic si s m resemnez n asteptarea dublei lovituri ca rspuns la insolentul meu dubleu.
Dar nu, timpurile se schimbaser, ele oricte stavile li s-ar fi pus, oricte praguri li s-ar fi ridicat n cale
curgeau tot mai liber, tot mai amplu! si toate drumurile, toate itinerariile scrisorilor si crtilor mele parc
n-ar fi fost concepute de mintea unui om si aprate, desigur, numai de scutul meu.
Cndva trebuia totusi ca apele Sivasului s se afle pentru prima dat n situatia de a nu se retrage!...
274
O perioad mai fericit ca vara aceea nici c s-ar fi putut imagina; m aflam ntr-o stare sufleteasc asa
de bun si naintam cu pasi asa de repezi spre finalizarea romanului meu. Ar fi fost perioada cea mai
fericit, dac n-ar fi fost Cehoslovacia...
Considernd c nebunia alor nostri nu atinsese chiar nivelul de sut la sut, mi ziceam c n-o s mearg
ei pn acolo nct s ocupe o tar. La o sut de metri de dacea mea, zi de zi rulau pe sosea, ctre sud,
tancuri, camioane, masini speciale eu continuam s cred c ai nostri nu fac dect niste miscri de
intimidare, niste manevre. Dar ei, ei invadar o tar si reusir s zdrobeasc un proces de rennoire.
Adic, dup conceptiile secolului al XX-lea, ei au dovedit c dreptatea e de partea lor.
Acele zile, 21, 22 august, au fost pentru mine cruciale. Nu, s nu ne ascundem n spatele destinului:
deciziile capitale ale vietii noastre, totusi, noi nsine le lum. Destinul meu mi 1-am ales din nou eu nsumi
n acele zile.
Inima mea dorea un lucru s scriu cteva cuvinte, s-1 parafrazez pe Herzen: e o rusine s fii
sovietic!1 n aceste cuvinte se cuprindea toat morala afacerii Cehoslovaciei, morala ntregii istorii a
ultimilor nostri cincizeci de ani! Textul a fost gata imediat, mi ardeau tlpile s alerg, s pornesc la
drum. mi puneam deja masina n miscare (cu manivela).
Fceam urmtorul rationament: diferite celebritti, de calibrul academicianului Kapita, de calibrul lui
sostakovici, caut s m ntlneasc, m invit la ele acas, mi fac curte, dar aceste practici de salon nu
m fac ctusi de putin s m simt onorat, m dezgust. E ceva superficial, e ceva care nu duce la nimic, e
o pur pierdere de timp. Asadar, am s trec rapid cu masina pe la ei precum si pe la Leontovici, un
apropiat al lui Saharov (la data aceea, eu nc nu-1 cunosteam pe Saharov), si pe la Rostropovici (cu un
an n urm, acesta a trecut ca o vijelie pe la mine la Riazan, ca s m cunoasc, si, la a doua noastr
ntlnire, m-a invitat s vin s locuiesc la el), ca s nchei cu Tvardovski acest turneu al meu; si n fata
fiecruia mi voi pune textul din sase cuvinte, morala mea din sase cuvinte:
1 E o rusine s fii rus": este, sub diferite forme, laitmotivul atacurilor lui A. Herzen, n exil la Londra,
mpotriva puterii tariste cu ocazia reprimrii sngeroase a insurectiei poloneze din 1863. (N.t.)
275
e o rusine s fii sovietic! Iat alegerea vietii dumneavoastr: semnati sau nu?
Asadar, cu sapte asemenea semnturi s lansm acele sase cuvinte prin samizdat! Peste dou zile
trece la BBC! n ciuda tuturor tancurilor lor, ai nostri o s-nghit n sec, o s clntne n gol, o s se
poticneasc!
Dar n timp ce nvrteam n disperare manivela capriciosului meu Moskvici", am simtit fizic c nu voi reusi
s-i mobilizez pe acestia sapte, c nu voi reusi s-i urnesc: nu vor semna, ei n-au fost educati n felul
acesta, n-au acest mod de a gndi! Geniul captiv al lui sostakovici se va zvrcoli ca un rnit, va bate aerul
cu bratele, va scpa pana printre degete. Kapita, dialecticianul pragmatic, va improviza o teorie oarecare
cum c actionnd astfel, noi nu facem dect s dunm Cehoslovaciei si, fireste, si patriei noastre; n caz
extrem, si dup o sut de corectri, peste o lun, se va putea scrie pe patru pagini: cu toate succesele
constructiei noastre socialiste... exist totusi zone de umbr... recunoscnd sinceritatea nzuintelor spre
socialism ale partidului comunist frtesc...", adic, n general, poti s sugrumi pe cte cineva, dar nu e
frumos s faci chestia asta cu fratii ti ntru socialism. si, probabil, cei patru gndesc si ei oarecum
asemntor si vor cuta s-mi masacreze textul. Dar un text astfel iesit din mna lor eu nu-1 semnez.
Motorul a nceput s urle dar eu nu am plecat.
Dac trebuie semnat un asemenea text, o voi face singur. Cinstit si corect.
Este momentul ideal de a-mi pierde capul: acum, n huruitul tancurilor, ei o s mi-1 reteze si faptul ca
atare va trece neobservat. Din ziua publicrii lui Ivan Denisovici, acum, n zgomotul general, li se iveste
prima ocazie adevrat de a m rade de pe fata p-mntului.
si eu m aflu tinnd n brate Cercul neterminat, ca s nu mai vorbesc de R-17, pe care nici nu 1-am
nceput.
Totusi, aceste accese de disperare eu le nteleg, le mprtsesc, ntr-un asemenea moment, snt n stare
s strig! Da, dar iat ntrebarea: este acesta strigtul esentiaft A striga acum si a te epuiza prin aceasta
nseamn: de cnd snt pe lume n-am vzut o asemenea oroare. Dar eu am vzut si cunosc ceva care
este mult mai ru, tot Arhipelagul vine de acolo, despre aceasta nu strig? Cincizeci de ani btuti pe
muche vin de acolo si noi tcem? A striga acum
276
nseamn a renunta la istoria patriei, nseamn a contribui la fardarea ei. Trebuie s ne pstrm coardele
vocale pentru strigtul esential. Nu mai este mult de asteptat. Iat c se va ncepe traducerea n englez
a Arhipelagului...
Justificarea lasittii? Sau argumente rationale?
Eu am tcut, ncepnd din aceast clip, o povar n plus pe umerii mei. Pentru Ungaria, nc nu m
bucuram de notorietatea necesar ca s strig. Despre Cehoslovacia, am pstrat tcere. Cu att mai
rusinos cu ct fat de aceast tar aveam o responsabilitate personal deosebit: toti recunosc c la ei s-
a nceput cu congresul scriitorilor, iar acest congres a nceput cu scrisoarea mea citit de Kohout*.
n ce m priveste, am continuat, am finalizat Cercul-96. si, din nou, o coincident a datelor a crei
programare nu s-ar putea efectua n vreo cutie cranian uman: n septembrie, am reusit s termin si
totodat s salvez Cercul-96. si n aceleasi sptmni, falsificat, trunchiat, Cercul-87 a nceput s apar n
limbile europene.
Era a treia aniversare a confiscrii arhivei mele de ctre Securitatea Statului. Cele dou romane ale mele
circulau prin Europa si, se pare, aveau succes. Cortina de fier fusese strpuns! Iar eu hoinream pasnic
prin pdurea autumnal de pe malurile Istiei fr escort si fr ctuse. Diavolul ratase momentul cnd
ar fi putut s-mi rontie capul ntre flcile lui infernale. Animalul rnit se ntremase si redobndise puterea
de a se ridica n picioare.
Aici ar fi de povestit si multe lucruri amuzante: cum efeminatul Louis luase obiceiul s vin cu brigada lui
la mica dacea de pe
* Aceast rusine n legtur cu Cehoslovacia a fcut apoi s-mi ard obrazul asa de mult vreme si asa
de tare, nct n anii care au urmat, cnd am conceput ceea ce s-a numit/l nu tri n minciun, am scris
indignat: un mare popor al Europei, trdat de noi, nselat de noi poporul cehoslovac". Privind lucrurile
ntr-o perspectiv mai larg, se pune ntrebarea: cine pe cine a nselat si de ce noblete sufleteasc s-a
dat dovad atunci cnd legiunile cehoslovace au dezorganizat rezistenta lui Kolceak, predndu-1 pe nsusi
Kolceak ca s fie mpuscat de bolsevici, si s-au retras prin Siberia cu aurul furat din Rusia? (si legiunile
respective n-au fost silite s fac aceasta sub amenintarea glontului, cum a fost cazul cu soldatii nostri n
1968.) Acesta este unul dintre exemplele frecvente n istorie, cnd, ntr-o orbire dement, oameni, grupuri
s' chiar natiuni ntregi si nenorocesc propriul lor viitor. (Adnotare din 1986.)
277
malul Istiei pentru a clarifica relatiile dintre mine si el, si cum eu, meserias jerpelit si morfolit, ieseam de
sub masin ca s-1 n-tmpin. Cum m fotografia el pe furis cu teleobiectivul si vindea fotografiile n
Occident cu legende perfect antisovietice, si, n bun traditie sovieto-cekist, fcea, dup cuviint,
rapoarte despre mine, si chiar, se pare, planta microfoane n micul meu domeniu. si cum vecinii mei de
vilegiatur, educati n spiritul vigilentei sovietice, credeau c eu aveam o statie radio ngropat n pdure:
altminteri s-or fi ntrebat ei de ce m-as fi dus eu asa de des n pdure, si, unde mai pui, cu vizitatori,
adic, evident, cu rezidenti ai spionajului strin? Cum, ndeplinind contractul pe care Mosfilm-ul, n
generozitatea lui, mi-1 impusese cu un an si jumtate n urm, m-am strduit s-i dau scenariul comediei
cinematografice Parazitul (pe tema alegerilor" noastre), si cum acesta a fost transmis imediat sus, la
Diomicev, de unde a primit o viz de interdictie absolut. si cum Tvardovski, cu voluptatea redactorului-
sef, mi-a cerut acest scenariu n speranta secret c, mai stii, ntr-o zi, pe neasteptate, se va spune c
poate fi publicat, si cum, cu sursul lui blajin, mi 1-a returnat: Nu, dumneata esti bun de bgat la zdup, si
ct mai repede!"
Eu mergeam pe cile blestemate ale literaturii interzise si aveam aplombul provocator al literatului
sovietic recunoscut. si mergea. Cei de la secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-au interesat la E.
Safonov, secretarul nostru de la Riazan, despre modul n care am rspuns eu la critica din Literaturnaia
gazeta si din Pravda, ar fi vrut s vad acest document care lor le scpase ei nu puteau s cread c
eu nu rspunsesem nicicuml Evident, asa ceva nu poate intra n capetele sovietice, crora de o jumtate
de secol li se inculc ideea c dac te critic, trebuie s-ti pui cenus n cap, s-ti recunosti greselile. si
eu deodat nu.
n acel decembrie am mplinit cincizeci de ani. Pentru predecesorii mei din deceniile de ncremenire, cte
asemenea aniversri trecuser ntr-o tcere nbusit n asa fel nct pn si prietenii apropiati se temeau
s fac o vizit, s trimit o scrisoare. Dar iat c, de data aceasta, cordoanele sanitare se rupeau, zona
interzis se ciuruia! si cu o sptmn avans, telegrame curgeau la Riazan, pe adresa unui proscris, a
unui excomunicat; apoi si scrisori, cteva dintre ele pe linie", cele mai multe trimise prin post, unele fr
mentionarea expeditorului, dar toate semnate, n ultimele zile, pos-
278
tasii mi-au adus cte cincizeci, saptezeci o dat, si de mai multe ori pe zi! Au fost n total peste cinci sute
de telegrame, aproape dou sute de scrisori si o mie cinci sute de semnturi personale distincte, puse
fr team, rar deghizate (ca sulubin, Nerjin, Ida Lubianskaia, copiii lui Sim1).
Dumnezeu s v tin asa..."
... amintiti-v de momentul penibil care a fost discutia de la Uniune".
... fie ca noi s fim nc mult vreme, foarte mult vreme cititorii dumneavoastr si fie ca s dispar
obligatia de a fi editorii dumneavoastr".
Fiecare si alege propriile sale drumuri si este credinta mea c dumneavoastr nu v veti abate de la
drumul pe care vi 1-ati ales... m bucur c generatia noastr cel putin a fcut posibil ca din suferint s
ias asemenea fii."
S triti nc pe-att ca s le faceti n ciud tuturor canaliilor; fie ca practicarea scrisului s v vin pe-att
de usor pe ct le vine lor icnitul."
V rog, nu abandonati scrisul. Credeti-m, nu toti snt capabili s iubeasc numai mortii."
... si s continuati a nu fi autorul dect al unor opere pe care s nu v fie rusine a le semna..."
Tot ce ati fcut este o sperant pe drumul depsirii strii de buimceal a spiritului, stare n care a
ntepenit o tar ntreag..."
A fi contemporan cu dumneavoastr este si o durere si o bucurie..."
Slav Domnului c n ziua aceasta nu va trebui s ascultati nici mcar un nceput de cuvnt nesincer,
fals..."
V citim crtile dactilografiate pe foit de tigar; aceast conditie a lor ni le face mai dragi. Pentru marile
ei pcate, Rusia plteste un pret foarte ridicat, care n mod sigur se traduce prin marile ei suferinte; si
motivul pentru care ati fost trimis dumneavoastr n Rusia este acela de a ne feri de o consecint a
rusinii: totala prbusire sufleteasc."
1 sulubin si Sim, personaje din Pavilionul', Nerjin, unul dintre eroii Primului cerc. Ida Lubianskaia ar
echivala cu Ida de la Lubianka", aluzie la celebra nchisoare din Moscova. (N.t.)
279
Cnd trebuie s reflectez asupra comportamentului meu la locul de munc, m cluzesc dup faptele
dumneavoastr... cnd m simt deprimat, m cluzesc dup viata dumneavoastr..."
... te trezesti fat-n fat cu constiinta ta si constati cu amrciune c taci cnd nu mai este ngduit s
taci..."
Nu-i iubesc pe trdtori. ti-ai srbtorit ziua de nastere, iar noi, peste zece zile, vom srbtori ziua de
nastere a tovarsului Stalin. n cinstea acestei zile vom ridica paharele pline!!! Istoria i va pune pe toti si
pe toate la locul ce li se cuvine. Meritndu-ti recunoasterea din partea Occidentului, ti-ai atras dispretul
poporului dumitale. Salutri lui Nikita, prietenul dumitale" (dactilografiat, fr semntur, depus n cutia
postal de la usa mea)1.
Prin glasul dumneavoastr au prins grai nsisi cei muti. Nu cunosc scriitor mai ndelung asteptat si mai
necesar dect dumneavoastr. Acolo unde cuvntul n-a pierit, viitorul este salvat. Crtile dumneavoastr
amare rnesc si vindec sufletul. Dumneavoastr ati redat literaturii ruse puterea ei de stihie. Lidia
Ciukovskaia."
... ti urez s triesti nc cincizeci de ani, fr s pierzi forta minunat a talentului dumitale. Totul trece,
nu rmne dect adevrul... Mereu al dumitale Tvardovski."
Am s spun fr mofturi: n sptmna aceea m-am simtit mn-dru. Mi s-a exprimat recunostint nc din
timpul vietii si, se pare, nu pentru niste lucruri de nimic, n ziua de 11, n mijlocul teancurilor de sute de
telegrame, au nceput s se formeze, s se maturizeze rndurile rspunsului meu, chit c n-aveam unde
s le trimit dect la samizdatul salvator, dar viznd Literaturka [10]:
1 si, prin samizdat, mi-au parvenit si urri de genul urmtor: ...Uluiti de capacitatea dumneavoastr,
ajuns la cincizeci de ani, de a scrie adevrul. V rugm s ne mprtsiti din experienta dumneavoastr,
n paginile ziarului nostru.
...n anul celei de a 50-a aniversri a dumneavoastr, prin cantitatea si calitatea productiei realizate, noi
am ocupat primul loc n lume. Sperm s colaborm cu dumneavoastr n urmtorii 50 de ani
SAMIZDAT"
Calega! Dragule! Multumesc mult de a preciza diferite detalii ale biagrafiei mele remarcabile. Nu e ru,
nu e ru de loc, felicitri.
losif Djugasvili"
(Ortografia pretinsului mesaj ridiculizeaz un viciu de pronuntare a lui o la georgianul Stalin.) (N.t.)
280
... Unicul meu vis este acela de a m arta demn de sperantele Rusiei care citeste."
Eu nu stiam atunci ct de aproape era ziua cnd acest jurmnt avea s se constituie ntr-un obstacol n
calea mea.
SUGRUMAREA
M avnt nebuneste, continundu-mi linia, planurile si actiunile, si nu-mi scap faptul c am neglijat linia lui
Tvardovski, desi ea a intrat organic n textura acestei crti. Despre aceast linie ns nu pot spune dect
ceea ce am retinut din ntlnirile noastre.
Pentru Tvardovski, tot anul 1968, inaugurat printr-o lung scrisoare ctre Fedin, a fost un an de evolutie
rapid, de neasteptat lrgire si aprofundare a conceptiilor si chiar a principiilor lui, pe care ai fi putut s
le iei ca fiind statornicite definitiv cci poetul merge de-acum pe cincizeci si opt de ani! Nici drept si nici
neted nu era drumul acestei evolutii (de n-ar fi s amintesc dect acea telegram de la revista Gr ani)
dar ea continua!
Cnd 1-am vzut pe A.T. n vara lui 1968, am fost uluit de schimbarea care se produsese n el n interval
de patru luni. El m convocase din nou printr-un strigt osndit a se pierde n neant, cci si-asa, bietul
de el nu stia unde eram eu (de la dacea lui pn la mine, la Rojdestvo, este mai putin de o or de mers cu
masina si, n aceste conditii, el nu o dat m-ar fi vizitat!) si dac, la urma urmelor, m-as fi prezentat. Cnd
o s se termine conspiratia asta?!" btea el din picior prin redactie. si-i pot ntelege iritarea, disperarea
chiar: ntr-adevr, cum s se pun de acord cu mine si s actioneze mpreun cu mine? Probabil c nu o
dat se hotrse s m oblige printr-o legtur ferm, dar apream eu si-1 dezarmam prin solicitudinea si
amabilitatea mea. n aceast situatie, el se nmuia si nu mai insista asupra unor conditii rigide n niste
ntelegeri pentru viitor.
Poate c nu m-as fi artat nici de data aceasta, dar, sub semnul secretului, mi se comunicase de la
redactie n ce consta noutatea: la sectia cultur" a CC li se spusese, lui Laksin si lui Kondratovici, c
pentru Soljenitn, sfrsitul bate la us Mondadori public
282
Banchetul nvingtorilor", Beliaev: Or s-i fac de petrecanie!" Ati nteles cine o s-mi aplice acest
tratament: patriotii indignati. Melentiev: Las, n-o s-i fac de petrecanie, exist o lege la noi. Dar or s-1
bage la zdup." Tvardovski s-a speriat foarte tare si, mai ales, si punea ntrebarea dac nu cumva eu am
fcut deja ca piesa s ajung n strintate. Lui tot nu-i venea s cread c eu nu mai aveam Banchetul,
pe care numai ei, puteau s-1 pun n circulatie. (si ce sete le era s vad acest Banchet n Occident! de
cte ori n-avuseser mncrime la degete ca s-1 strecoare ei nsisi dincolo, dar erau nehotrti, prpditi,
pentru c prin ricoseu i-ar fi atins asa de tare; acest banchet", putea s le fac mai mult ru si mai mult
pagub dect mie.)
Am rupt-o din loc si am sosit la dacea lui A.T. imediat, mult mai devreme dect se astepta el s m vad.
Tare mult s-a bucurat el de o asemenea surpriz si m-a primit cu bratele larg deschise. Ne-am asezat din
nou n acelasi hol ntunecat unde, cu trei ani n urm, la un foc de vreascuri, se consumaser linistea si
indecizia mea. M-am prefcut, fireste, c nu stiu pentru ce m-a convocat, si A.T. mi-a povestit totul de-a
fir-a-pr; n ce m priveste, spre marea lui usurare, fr s mint, i-am confirmat pentru a zecea oar c nu
aveam exemplare ale Banchetului; c la mijloc era vorba de o provocare a Agitprop-ului. (Atunci Trifonci:
si deci cum as putea s-1 citesc si eu?" Eu: Luati-1 de la ei, ce naiba, spuneti-le c e cu acordul meu."
Nu, chestia asta n-a facut-o.) Dar eu 1-am pus si n fata unui contraargument: bietii" stia ai lui, Laksin
si Kon-dratovici, asa de descurcreti cnd era vorba de a apra revista, ar fi putut s aib si alt reactie
dect aceea de a intra n panic si de a da fuga s se plng la pieptul lui A.T. n asa fel nct acesta s
bat din picior si s m convoace la el; imediat acolo, la sectia cultur", ei ar fi trebuit, ncruntnd sever
din sprncene, s rspund asa: Nu v suprati, aceasta este o informatie extrem de important. Pentru
a actiona, redactia are nevoie s cunoasc sursa si credibilitatea acesteia." Altfel spus, dac este un ziar
occidental, indicati-ne data; dar dac snt lucruri pe care le-ati aflat pe ci secrete, atunci nu snteti voi,
drglasilor, cei care le-ati vndut?... Era oare greu s ia o atitudine ferm? Dar, pentru aceasta, trebuia
s fii ptruns de spiritul liberttii. Educati ns n disciplina sovietic, ei, ca si n cazul lui Louis, cu Grani,
nu stiau si nu puteau s fac altceva dect, conform codului manierelor sovietice, s ncaseze
283
reprosuri de la superiori si s le deverseze asupra inferiorilor. A.T. si de data aceasta a fcut urechea
toac la argumentul meu, soco-tindu-1 ca fiind unul dintre cele mai slabe.
Dar, n legtur cu toate celelalte, el mi-a fcut o bucurie extraordinar. L-am gsit aplecat asupra lucrrii
lui Jores Medvedev, Despre relatiile cu strintatea. Nu si-a ascuns sentimentul de admiratie pentru
acest text: Percutanti mai snt cei doi frati!"1 si, n general, n legtur cu samizdatul, lundu-si capul ntre
mini, plin de entuziasm: Dar este o ntreag literatur! si nu numai beletristic, ci si gazetreasc si
stiintific!" Nu era mult n urm vremea cnd i repugna tot ce nu era tiprit legal, tot ce nu trecuse prin
aprobarea vreunei redactii si nu purta stampila Glavit-ului (Directia central pentru problemele literaturii si
ale editurilor) despre care el, totusi, nu avea deloc o prere bun. Nu vedea dect contraband
periculoas n attea dintre operele mele care o apucaser pe calea samizdatului si deodat un
asemenea reviriment! si, gelos, urmrea, se vede treaba, rspunsurile samizdatului la ltrturile mpotriva
mea, publicate n Literaturka. Pe un ton foarte aprobator: si Ciukovskaia, ai citit-o? Scrie bine!"... n ce-i
priveste pe Riurikov si Ozerov (presupusi a fi autorii articolului contra mea din Literaturka), A.T. decise c
el n-avea nimic de-a face cu ei si c va merge la Lausanne nu n compania lor, cum se preconiza, ci
separat.
Dar ce se ntmpl? sedeam pe scaune acolo n hol, la taifas deodat l vd c sare cu sprinteneal, n
ciuda corpolentei sale, amintindu-si brusc, fr a face din asta un mister: Am ratat trei minute! Hai s
ascultm BBC!" Ct p-aci s nu-1 mai recunosc pe A.T.! BBC!?... Am simtit c ametesc. Psi, iute si
mrunt (ce pi-cioroaie avea!) spre spidola"2. Aceast miscare, el o fcu cu aceeasi
1 Cei doi frati gemeni Jores si Roy Medvedev s-au nscut n 1925 la Tbilisi. Jares, biolog, este autorul
crtilor Mretia fi cderea lui Lsenko (Gallimard, 1970), si Savantii sovietici si relatiile internationale
(Julliard, 1973). Dup internarea sa ntr-un spital psihiatric, public n colaborare cu fratele su (Cine este
nebun?, tradus n francez sub titlul Un caz de nebunie (Julliard, 1971). Instalat la Londra dup 1973,
public acolo o lucrare despre Soljenitn (Grasset, 1974).
Roy, istoric, a publicat n revista sovietic Kommunist articolul Trebuie s-1 reabilitm pe Stalin?" (revist
a scrierilor consacrate lui Stalin n URSS ntre 1956 si 1965) si Despre Stalin si stalinism. (N.t.)
2 Marc de tranzistor. (N.t.)
284
vioiciune, cu aceeasi impetuozitate cu care o fac si eu de ani de zile cnd e s m lipesc de aparatul de
radio, la or fix. Tocmai acest elan al lui m-a fcut s-1 simt mai apropiat ca niciodat, ca niciodat! nc
vreo cteva verste cot la cot si s-ar putea naste ntre noi o prietenie sincer, fr ascunzisuri.
Ati nceput s ascultati radio...? Dar despre scrisoarea dumneavoastr ctre Fedin ati auzit?
Nerbdtor, dar cu circumspectie:
Dar n-au difuzat textul n toate detaliile lui?
Iat, cu sigurant, de unde a pornit! Scrisoarea lui a fost aceea care i-a dat primul impuls s asculte
respectivul post de radio. Cale fireasc. Dar prima etap a fost aceea a asumrii riscului, a depsirii unei
frontiere printr-o liber manifestare de voint a trimiterii scrisorii nsesi! Trebuie s ne amintim c
ncepnd chiar din primvara lui 1968, autorittile ncepuser s fac presiuni asupra opiniei publice care
prinsese curaj, s fac, foarte primitiv dar foarte eficient, presiuni asupra acesteia: prin convorbiri" cu
semnatarii1, n sistemul cinci contra unu, la comitetele de partid si n birourile directorilor, prin excluderi ici
si colo din partid si din institute, si, cu o rapiditate uimitoare, miscarea de protest a fost redus la zero,
oamenii, crora asemenea situatii le bgau frica n oase, si-au reluat tcuti postura de supusenie.
Tvardovski ns, dimpotriv, a nceput chiar din acel moment s opun rezistent acolo unde ar fi putut si
s cedeze: nu numai facnd concesii n privinta revistei lucrul acesta l fcea mereu dar si
sacrificndu-si, din cauza unor fraze despre mine, articolul despre Marsak2 si ntrziindu-si publicarea unui
ntreg tom din culegerea de opere.
Dup emisiunea BBC:
Este ntr-adevr un post de radio serios, absolut neprtinitor. Recent, Tvardovski se dusese la Roma
si-1 prevenise pe Dio-
micev: Dac voi fi ntrebat despre Soljenitn, am s spun ceea ce gndesc". Diomicev, cu un aplomb
cinic: O s te descurci dumneata!" Dar A.T. spune c n strintate cei de acolo s-au purtat cu el asa
cum te porti cu un bolnav pe care eviti s-1 ntrebi de sntate: nimeni n-a rostit nici o vorb despre Novi
mir si despre Soljenitn...
1 Semnatari de petitii, mai ales n urma interventiei n Cehoslovacia. (N.t.) Marsak (1887-1964) s-a
remarcat mai ales prin poeme, povestiri si cn-tece pentru copii, precum si traducerile lui din englez.
(AU.)
285
De data aceasta, i-am explicat cum s-si asigure copii ale textelor scrise cu pixul cu past. Mare i-a fost
bucuria:, Asta nseamn c nu dai totul pe mna dactilografei."
Desprtirea ne-a fost mai cordial ca oricnd.
Eram n 16 august. si pe 21 s-a produs evenimentul care a zguduit lumea: ocuparea Cehoslovaciei.
Iar eu nu m-am mai dus cu hrtia mea la Tvardovski. Nu, n-ar fi semnat-o si, probabil, ar fi vociferat. Iat
totusi cum s-a comportat el. sefii cei mari ai Uniunii Scriitorilor, pentru a mnji mai amplu si mai sigur
obstea scriitoriceasc, i-au trimis n acele zile la semnat lui A.T. dou scrisori: 1) pentru eliberarea unui
oarecare scriitor grec (manevra diversionist favorit) si 2) o scrisoare ctre scriitorii cehoslovaci: cum de
nu le e rusine s apere contrarevolutia? Rspunsul lui Tvardovski a fost urmtorul: prima este nelalocul
ei, iar pe a doua refuz s-o semnez.
ntoarceti-v cu o sut de pagini napoi: Tvardovski cel de-acum este una si aceeasi persoan cu cel de-
atunci?
n septembrie i-am spus: Dac aceast scrisoare va aprea sub semntura impersonal a
secretariatului Uniunii Scriitorilor", li se poate povesti altora c dumneavoastr v-ati disociat?
El, burzuluindu-se: Nu intentionez s fac din asta un secret.
(Cu trei ani n urm: publicitate de nedorit"!)
Eu snt foarte bucuros, Aleksandr Trifonci, c ati luat o asemenea pozitie!
El, cu demnitate: si ce alt pozitie puteam s iau?
Cum ce alta? Aceea... aceea pe care a luat-o n aceste zile, n mod cu totul impardonabil si absurd,
redactia lui Novi mir. aprobm cu mult cldur invazia! Cuvinte din vocabularul unei birocratii oribile
transferate n coloanele vecine ale Literaturkiunele si aceleasi la Oktiabr si la Novi miri...
n ochii cehilor, asta nseamn c toti rusii, fr exceptie, snt niste cli, dac pn si revista de
avangard aprob...
S amintim: n acele zile, n multe institute moscovite de cercetri stiintifice s-au gsit totusi si rzvrtiti.
La Novi mir, nici vorb de asa ceva. Ce-i drept, la sedinta preliminar a grupei de partid, Vinogradov a
refuzat s semneze aceast murdrie, dar, n ntelepciunea lor, Laksin-Hitrov-Kondratovici 1-au trimis
acas. S-a obtinut astfel unanimitatea partinic, rezultat cu care a fost creditat adunarea general a
redactiei. De altfel, teatrul Sovremennik a vo-
286
tat si el n unanimitate. Dar cine n-a votat? Cine nu a cutat s-si apere pielea? N-am pstrat tcere eu
nsumi? Pot eu s arunc cu piatra n ei?
si totusi, eu consider c ziua aceea a marcat moartea spiritual a lui Novi mir.
Da, desigur, s-au fcut presiuni: nu secretariatul Uniunii Scriitorilor, secretariat cu care lumea era
obisnuit, ci comitetul raional de partid (problem de partid important^ suna la Novi mir din dou n
dou ore cernd o rezolutie. Ce asteptati? Dar Tvardovski nu era la redactie: teoretic, el era n concediu.
si Laksin s-a dus cu Kondratovici s-1 viziteze la dacea pentru a-i obtine acordul.
Tvardovski si ndrepta deja arcuita sa sir a spinrii, se pregtea deja pentru prima dat n viat! ntr-
o chestiune de o asemenea important! s reziste, tcut si neexplicit, naltelor sfere. Cu ce misiune
veneau la el, lund soseaua n piept, adjunctii lui? Ce argumente aduceau? Dac ei, venind la acest nou
Tvardovski, ar fi fost nsufletiti de vreun elan arztor: mprtit cu altii, si moartea e frumoas, dar poate
c vom rezista eroic!" (si ar fi rezistat! simt asta, o vd!) decizia ar fi fost luat instantaneu, si este
clar care ar fi fost aceasta: plus, nmultit cu plus, d numai plus. Dar dac pozitia lui Tvardovski era plus
stim asta iar nmultirea a dat minus, atunci algebric putem afla care a fost pozitia lui Laksin. Este
clar c sosind, el i-a spus lui Tvardovski: trebuie s salvm revistal"
A salva revista! A-ti da girul pentru o rusinoas declaratie public atitudinea personal a redactorului
sef, rezistenta sa solitar si mndr nu mai era din momentul acela dect un scuipat aruncat n praf.
Picioarele o luau unul pe pmnt, cellalt pe plut. A rezista cu sufletul si a ceda public! Oare aceasta va
salva pentru mult vreme revista? Oare sefii cei mari cu memorie ranchiunoas vor uita c el personal a
spus nu ocupatiei si c numai din lips de abilitate nu si-a fcut public aceast atitudine?
A salva revista! Un strigt care nu putea s nu aib ecou n sufletul lui Tvardovski! ncepnd cu anii n
care tot mai rar ieseau de sub pana sa poeme si versuri, el si iubea tot mai ptimas revista o minune
de bun gust, ntr-adevr, printre toate aceste sperietori de ograd care erau celelalte reviste, o voce
ponderat si uman printre ltrturi, chipul cinstit al unui iubitor de libertate Printre mutrele cinice ale unor
mscrici. Treptat, revista a devenit
287
nu numai principala preocupare, ci viata nssi a lui Tvardovski. Revista era copilul lui, pe care-1 proteja
cu trupul lui lat n umeri, gros n solduri, lund asupra lui toate pietrele, toate ghionturile toti scuipatii;
pentru revista sa, se expunea umilirilor, pierderii posturilor sale de supleant al CC, de deputat al
Sovietului Suprem, pierderii functiilor sale de reprezentare, radierii de pe diferite liste onorifice, lucru pe
care 1-a resimtit dureros pn n ultima zi a vietii sale. Se mndrea cu meritul de a fi publicat Ivan
Denisovici si de a m fi aprat, precum si cu evolutia lui din ultimele luni. si sacrifica amicitii, pierdea
relatii cu care se mndrea, se detasa de ceilalti devenind tot mai enigmatic si mai solitardeczut din
naltele sfere sclerozate, nu cuta ns s se apropie de generatia noua si dinamic. si iat c, plin de
energie, de brio, de stiint, tnrul su adjunct vine nu din rndurile acestei generatii? la el si-i
spune: trebuie cedat, forta frnge firul de pai.
Firul de pai! ea nu frnge dect firul de pai. S presupunem c si uscturile. Dar forta nu biruie o tuf de
lstari tineri.
M ntlnisem de multe ori cu Laksin, dar totdeauna pe fug, la modul expeditiv, n grab (din cauza
mea), iar de rezolvat probleme cu el n-am rezolvat niciodat, pe toate ale mele le rezolvam cu
Tvardovski. si cum si el, si eu sntem firi nchise, ntre noi nu aveau loc nici mcar discutii generale ct de
ct consistente. Asadar, eu nu am o documentatie solid ca s pot face unele aprecieri asupra
convingerilor, aspiratiilor si nclinatiilor sale. Dar dac veni vorba, ceva totusi trebuie s spun despre el. si
voi risca, bizuindu-m pe fapte evidente, s-i creionez nu att portretul fidel, ct trsturile generale.
Eu vd n Laksin un foarte nzestrat critic literar de nivelul celor mai buni critici ai nostri din secolul al
XlX-lea, si chestia asta i-am spus-o nu o dat. Recunoastea aceast traditie n el nsusi si o pretuia foarte
mult si fcea dovada unei voci limpezi de mare bariton cnd articula: Do-bro-liu-bov.1 Ca multi altii de la
noi, nici el nu-si ddea seama ct pctuia din punct de vedere estetic o critic, asadar, care nu se
emancipase niciodat de o orientare ctre social, care nu reusise niciodat s ating nivelul cel mai nalt
al intuitiei, ca atunci cnd un mare artist scrie despre un alt mare artist, asa cum scrie Ahmatova despre
Puskin. Cci darul de mare
1 N.A. Dobroliubov (1836-1861), critic literar, democrat-revolutionar. (N.t.)
288
critic este ceva rarisim: s simti arta asa cum o simte un artist, fr ca tu nsuti culmea s fii un
mare artist.
Laksin descinde n linie dreapt din critica rus a secolului al XlX-lea. Aceast descendent reiese din
urmtoarele fapte: de obicei, articolele lui nu contin o analiz estetic propriu-zis, ci una social,
expliciteaz subiectul, lumineaz pn la capt componenta moral a personajelor (ceea ce este foarte
util si necesar cititorului sovietic slbticit); Laksin este temeinic familiarizat cu scrierile predecesorilor din
care citeaz copios si atunci cnd trebuie; are un fel al lui de a angaja un dialog viu cu cititorul, se simte
atasat de maniera domoal, foarte savuroas a expunerii, ceea ce face din simpla lectur a articolelor lui
o plcere, iar aceasta este totdeauna o calitate important al oricrui produs literar, desi, prin cadent
si densitatea gndirii, aceast manier de expunere ncetinit a lucrurilor nu mai reusesete s tin pasul
cu epoca noastr.
Trebuie adugat c Laksin scrie uneori ntr-o rus excelent, ceea ce, n zilele noastre, a devenit o
raritate: multi autori de articole si chiar de crti nu au nici o idee de ceea ce este limba rus si mai ales de
ceea ce este sintaxa rus. De exemplu (este amuzant s vezi ce-si poate permite cineva s scrie ntr-un
gen literar secundar: cnd autorul l analizeaz critic pe propriul su critic), articolul despre Ivan
Denisovici. Relund si comentnd nuvela, criticul se strduieste s-i pstreze fundalul lexical
corespunztor a trata cu necazurile", cu coada ntre picioare", boboc" , procedeu de artist si nu de
critic. si alt procedeu de artist: Laksin se introduce pe el nsusi n articol fie pentru a-si caracteriza
generatia (ei trec pe lng viat, au lumin verde"1), fie pentru o direct autoacuzare politic, dar
exprimat fin de tot, cu o delicatete de artist: n zilele cnd Ivan Denisovici merge la schimbarea grzii n
plin iarn, tnrului Laksin i plcea s priveasc la zidurile Kremlinului, frumoase, inaccesibile,
acoperite de o spoial de brum" si tocea cursul de teoria stalinist a limbii". Asemenea atitudine nu este
ceva care se afiseaz dintr-un calcul, ea are la origine elanul sincer din acele cteva luni de provizoriu
dezghet hrusciovist, ntr-o vreme cnd te puteai lsa cuprins de entuziasm si de credinta ferm c asta
nu se va mai repeta".
1 Autorii de articole sau crti inofensive care obtin cu regularitate lumina verde" a cenzurii. (N.t.)
289
Dac tinem seama si de srguinta criticului care, este clar, nu o dat si citeste materialele, cnd n lung,
cnd n lat; dac adugm si admirabila sa abilitate de a spune n scris, n conditiile cenzurii lucruri multe
si importante, de a mnui polemica si ironia, n ciuda faptului c cenzura este de partea adversarului su
si minile, si dintii, si buzele i snt imobilizate, atunci trebuie s recunoastem un lucru: acest critic a primit
multe de la natur, n plus, dezvoltarea capacittilor sale a fost benefic influentat de lungi boli pe care-le-
a fcut n tinerete si care i-au prilejuit bogate lecturi si reflectii.
Dar contextul social-politic, acele semafoare cu lumin verde" si crenelurile inaccesibile ale Kremlinului"
si-au pus si ele pecetea pe personalitatea, talentul si destinul criticului. Universitatea a nsemnat pentru el
nu numai un curs sistematic de limba si literatur, ci si un enorm curs de marxism-leninism, si, ca s
poat lua diploma, a trebuit s-i comprime pe dragii lui critici dm secolul al XlX-lea n favoarea clasicilor
ismismului. (Altminteri, aceast comprimare nu este un chin chiar asa de cumplit: n multe privinte, ei nu
se contrazic deloc unii pe altii, si, din punct de vedere al utilitarismului, al partizanatului social si mai ales
al ateismului perseverent pozitiile lor snt foarte apropiate. si acolo unde ei snt n divergent, un spirit
suplu poate lua n consideratie o formul de compromis. Din acel moment, toat Teoria Progresist va fi
perceput nicidecum ca un lucru mort, ci ca un izvor pentru potolirea setei spirituale.) Alt conditie pentru
a reusi la universitate, pentru a te nscrie la doctorat, era aceea de face parte din Komsomol, si nu ca un
membru de rnd, ci ca o persoan cunoscut ca atare la facultate. Snt multi cei care s-au conformat
acestei cerinte, printre ei aflndu-se, tineti-v rsul, chiar si autorul acestor rnduri, desi nu pentru doctorat
dar aceasta era legea reusitei pentru tinerii sovietici, n anii '30-'50.)
Dar se punea problema ce s faci dup terminarea studiilor, oricare ar fi fost felul acestora. Cci n fata
oricrei hrtuiri politice, criticul literar este mai vulnerabil dect artistul. Cum s ai calitti iesite din comun
si, cu toate acestea, s le gsesti spatiu de manifestare? Natura si protejeaz ea nssi creatiile, le
nzestreaz cu calittile necesare supravietuirii. Generatia care a terminat scoala medie n preajma
glorioasei date (1949) la care Stalin mplinea saptezeci de ani nu disocia n ea mentalitatea
functionreasc si sinceritatea, acestea contopindu-se si era capabil s respire
290
si acolo unde aerul lipsea cu desvrsire. n orice caz, vedem c Laksin nu s-a sufocat: a condus
seminare la universitate, a devenit un critic mai mult dect onorabil, a fost chiar seful sectiei de critic la
Litgazeta; apoi, prin intermediul comisiei nsrcinate cu gsirea unui succesor pentru sceglov, pierdut de
ctre Novi mir, s-a apropiat din ce n ce mai mult de aceast revist, se mprieteneste cu comitetul de
redactie; Tvardovski l remarc, si opreste alegerea asupra lui si decide iat s fac din acest biat o
stea pe firmamentul literaturii.
si s-a fcut stpn pe el, cu nerbdarea geloas cu care se apropia de achizitiile lui cele mai bune, si a
fcut astfel rost de un condei apt s confere revistei un spor de frumusete. Corect s-a dovedit si
alegerea fcut de Laksin: el gsise unica posibilitate din o sut de a se afirma n anii acestia n tara
aceasta aprat cu credint de aripa robust a lui Tvardovski. si, repede, conlucrarea dintre ei s-a
ntrit, pe un dublu plan, artistic si social, dou linii pe care lui Tvardovski i venea totdeauna foarte greu
s le armonizeze, ai fi zis c le percepea cu organe diferite, n schimb, la Laksin totul concura mereu la
pregtirea terenului pentru acord si conciliere. Lenin era o permanent surs de citate care, prin punti
fragile, legau ntre ele lucruri ce nu se pot lega. Constat c n aprilie 1964 am notat urmtoarele: VI.
lakov1 este primit de Tvardovski cu mai plcere dect ceilalti membri ai redactiei, are us deschis la
cabinetul sefului." Apropierea dintre Tvardovski si Dementiev data de mult vreme. Orict de mare ar fi
fost ns aceast apropiere, Tvardovski, cu flerul lui de artist, simtea c formulele acestui colaborator al
su erau deja prea sclerozate, c trebuia s lege destinul revistei de cel al tinerei generatii, mai suple si
mai receptive. Pe de alt parte, att ct mi amintesc si pot s compar azi lucrurile, opinia lui Laksin,
observator atent si sagace, coincidea totdeauna cu cea a lui Tvardovski, devansnd uneori pe baz de
argumente solide si ceea ce nc nu fusese exprimat. (De altfel, fata deschis a lui Tvardovski anunta
anticipat gndurile care-1 frmntau. Mi-amintesc nu numai c nici o disput, ci si c nici mcar vreun
nceput de obiectie nu-1 opunea pe unul celuilalt. Astfel, nlocuirea primului adjunct fusese pregtit
psihologic nainte de a fi declansat organizatoric de sus n jos si, n felul acesta, socul ei s-a atenuat
1 Vladimir lakovlevici Laksin. (N.t.)
291
si s-a dovedit suportabil pentru Tvardovski. n acelasi an 1966, Lak-sin a intrat, cum nu se poate mai
oportun, n PCUS si, desigur fr ca acest gest s contravin n vreun fel conceptiei lui fil0_' zofice
despre lume si viat (desi, n acel an, deja multi intelectuali nu stiau cum s-o ntind mai repede din acel
partid) si numai ostilitatea secretariatului Uniunii Scriitorilor 1-a mpiedicat pe Laksin s devin n mod
oficial prim adjunct. Lumea se obisnuise s-1 considere prim" pe negociatorul principal cu cenzura, pe
nulitatea din punct de vedere literar, purttoare a numelui de Kondratovici (A.T., ca unul care-1 crease,
nu mprtsea o asemenea opinie), dar n realitate, Laksin a fost cel care a devenit primul.
Noi nsine nu ne dm seama cu anticipatie de msura n care ne vom schimba atunci cnd vom ocupa noi
functii, cnd ne vom angaja n noi activitti. Nu este vorba numai de aspectul exterior tinuta, o alt fat,
mustcioare fm-rsucite, alt fel de mers, folosirea pronumelui de reverent dumneavoastr" n relatia cu
cei cu care alt dat ne tutuiam. Dar si talentul tu de critic literar, care oarecum se metamorfozeaz,
degenereaz n talent administrativ, n talent al circumspectiei, al contabilizrii pericolelor ntr-un cu-
vnt, pentru o revist liberal, n talentul mergerii pe frnghie, conditie sine qua non pentru ca o asemenea
revist s poat aprea. Redactorul sef, poet si copil, si poate permite ingenuitti si cnd e mnios, si cnd
e blnd, si cnd face promisiuni generoase primul adjunct ns nu trebuie s actioneze la primul impuls
al sentimentului, ci, prudent, trebuie s-1 corecteze pe sef, trebuie s nlture pericolul. Pn acum,
predecesorul tu era cel care ndeplinea aceast nobil sarcin, iar tu puteai s-ti ngdui o mai mare
libertate; dar, acum, cercurile coroanei lui Vladimir Monomahul1 ti strng pielea capului pentru a te
chema la ordine. si dac ti se aduc manuscrisele a dou surori: incandescentul Puskin siPugaciov al
rposatei Marina si pelteaua searbd si inofensiv a memoriilor scrise de supravietuitoarea Anastasia2,
tu, dup ce vei fi apreciat
1 Coroana garnisit cu blan, zis a lui Vladimir Monomahul, mare cneaz al Kievului (1053-1125), insign
si simbol al suveranittii ruse. Ea se gseste expus la Palatul Armurilor la Moscova. (N.t.)
2 Marina tvetaeva, mare poet rus, nscut n 1892, care a trit mult vreme n emigratie, a revenit n
URSS n 1939 si s-a sinucis n 1941; Anastasia, sora ei, n-a scris dect amintiri despre Marina si despre
alte personalitti literare. (N.t.)
292
c amndou surorile snt talentate, vei pune de-o parte manuscrisul spleidid prin periculozitatea lui, iar
de pe cel netejor vei mai nltura niscaiva asperitti si, oricum, se cheam c s-a fcut un pas nainte.
Cci Novi mir, nu-i asa, este unica fclie n tenebrele vietii noastre si nu o putem lsa s se sting.
Pentru o asemenea revist ce n-ai sacrifica? La ce n-ai recurge? Numai aici este locul unde se
dezvolt literatura noastr, gndirea noastr, valori crora ideologia marxist-leninist, nteleas cum
trebuie, nu le face nici un fel de greutti, n timp ce samizdarul, anumite grupuscule de tineri, anumite
petitii si demonstratii, toate acestea nu snt dect baliverne. Extraordinara complexitate a sarcinii vine
tocmai din faptul c acestor rzvrtiti iuti la fire nu li se d posibilitatea s se exprime n fata unui public
de o sut patruzeci de mii de abonati. Iat de ce este mai bine ca tu nsuti, lund-o naintea cenzurii, s
opresti scrierile prea biciuitoare, tioase, s remodelezi convingerile, s mai tai pe ici, pe colo. De-acum,
aceasta nu mai este numai revista noastr, ci, ntr-un anumit sens, si a ta; nu exist si nu va exista pozitie
mai nalt pentru un critic care stie s scrie ruseste, iar tu ai ajuns s ocupi asa ceva la o vrst cnd nici
Puskin nu realizase o asemenea performant, prin urmare fii mai circumspect dect snt oamenii la vrst
ta si, tocmai pentru cauza comun a literaturii, fereste aceast revist de trupa redactorilor nesbuiti care
nu caut dect s fac n asa fel ca materialele s treac, fie ele si cu iz antisovietic, s le trimit de
prob" la cenzur, expunnd revista unui pericol mortal.
Dup cele ce am scris mai sus despre Dementiev ce usurat trebuie s fi respirat redactia dup
nlocuirea lui! Dar iat ce spune Doros: Cu Aleksandr Trifonci poti s stai de vorb ca de la om la om,
dar este suficient ca Laksin s intre n cabinet, c presiunea atmosferic se schimb imediat si-ti piere
pofta de a mai discuta."
O nou generatie nu aduce totdeauna o primenire a formelor de viat (se vede destul de bine acest lucru
si la echipa conductoare a trii noastre), dimpotriv: cu gndul de a face o carier lung, se simte
obligat s caute stabilitatea.
si criticul nsusi? El se schimb? Da, o dat cu omul se schimb si criticul, dar, se ntelege, n el exist si
ceva care nu se schimb: axa Unicei Conceptii stiintifice despre lume si viat. Ceea ce, pentru Laksin-ul
de alt dat, nu erau dect umbre suprtoare (credinta baptistului, naiv si neputincioas" n comparatie
cu bunul simt
293
al mujicului; dar nici suhov1 nu este n msur" s cuprind, n ansamblul ei, situatia de la tar) acum
apare n culori negre.
Iat-1 c se apuc s evalueze rolul violentei. Este firesc s se remarce c tocmai violenta, si nu
autoperfectionarea, conduce la momentele culminante ale istoriei. Desigur, pentru personalittile nobile,
violenta nu este totdeauna usor de digerat. Asemenea oameni blnzi si delicati ca Uritki soptesc2 vistor
ntre dou executii: Totu-n drum e-o neclintire, / Frunza-n codru adormi.../ Ai rbdare, cci ca mine, / si
tu te vei odihni".. .3 Acesta este modul necritic n care criticul preia toat mitologia mincinoas a istoriei
noastre recente. si aceasta este msura n care se ntelege de ctre unii istoria a dou secole. Dac
Alexandru al II-lea a consimtit la nu stiu ce eliberare a tranilor si la alte cioturi de reform (cele mai mari
din toat istoria Rusiei), atunci el a fost un liberal, fr voie", iar pentru faptul de a fi nbusit rscoala
polonez din 15 ianuarie 1863 (aceasta deja cu deplinul lui acord), de a-1 fi condamnat pe Cernsevski si
pe cteva sute de revolutionari, este un clu care si-a binemeritat bomba. Dimpotriv, Nikita Hrusciov, cu
istoricul su congres al XX-lea, el, care nu i-a eliberat pe trani, care n-a introdus nici cea mai mic
reform emancipatoare ct de ct consecvent, el, care a nbusit (fr voia lui) rscoala maghiar si pe
cea din Novocerkassk4, el, care a trimis mii de oameni n lagre ctusi de putin mai blnde dect cele
staliniste si a reluat prigoana cumplit mpotriva religiei este initiatorul marii miscri progresiste
contemporane n care revista Novi mir, fr a-si precupeti eforturile, s-a integrat si ea.
Omul nu remarc niciodat cum frmntrile sale sufletesti transpar prin nftisarea sa exterioar. Nu
remarc nici modul n care i
1 Ivan Denisovici suhov, mujic autentic, eroul din O zi din viata lui Ivan Denisovici. (N.t.)
2 Crud ironie: M.S. Uritki a fost presedinte al Ceki la Petrograd.
3 Celebr poezie, imitat dup Goethe, de M. Lermontov. (N.t.)
4 Novocerkassk, oras industrial din regiunea Rostov pe Don. Provocat n iunie 1962 de o penurie
alimentar extrem, aceast rscoal a fost dur reprimat. Comandantul trupelor regulate trimise mai nti
s restabileasc ordinea a refuzat s trag asupra multimii si s-a sinucis n fata trupelor sale. A trebuit s
fie trimise tancurile si unitti speciale ale KGB... Martorii vorbesc de cinci sute de morti si de mai multe mii
de rniti. Primelor relatri despre aceste evenimente le-au trebuit trei luni ca s ajung n afara URSS.
(N.t.)
294
se modific felul de a scrie. Cum te pregtesti de mult vreme, cum te-ai fofilat pentru a ajunge s scrii
articolul despre Maestrul si Margareta, articol care-ti st la inim.1 si iat, ai reusit, usa e deschis, poti
s scrii dar nssi pana ta mpleteste si despleteste ornamentele reticentelor concepute pentru orice
eventualitate, n interesul pentru Mihail Bulgakov exist, desigur, ingrediente de senzational". Hai s
vorbim despre slbiciunile lui" (acesthai" red foarte bine nuanta colocvial a exprimrii). Ce face deci
acest Bulgakov? ,subiectivismul criteriilor sale sociale si ale emotiilor sale i ngusta sensibil orizontul
artistic", descrierea concretului social este latura cea mai vulnerabil a talentului su" (! sublinierea
mea. La drept vorbind, cine ne-a zugrvit Moscova primilor ani ai puterii sovietice n culori att de sterse si
de palide, asa cum a facut-o Bulgakov?!...) si apoi din punct de vedere artistic s admitem c nu totul (n
roman) este finisat bine si pn la capt". si din punct de vedere filozofic: aceast legend crestin", ca si
cnd ar fi vorba de un real episod al istoriei. Cci se stie bine c, la Lermontov, Judecata lui
Dumnezeu"... nu exprim nicicum un sentiment religios". Desigur, vreun cititor superstitios" si va face
poate semnul crucii" (aceasta este grimasa drgut care-i inspir cititorului o ncredere binevoitoare).
Dar linia noastr este n acord cu vechea traditie marxist..."; morala nu numai c nu este dispretuit de
comunism, ci este conditia necesar a victoriei lui finale"... Pentru un asemenea roman alctuit n
ntregime din piruete ale fanteziei, din explozii de rs, n mod tragic tinut ascuns timp de treizeci de ani, ct
p-aci s fie distrus era acesta un articol pe msur? Din nou se manifestau ncetineala de mod
veche, ncetineal mirosind a imitatie, parafraza sinuoas, excesul manierist de motto-uri s-a fcut
depozit de motto-uri unde s-1 amplasezi?) dar gnduri sltrete precum cavaleria lui Woland2
lips! Aceast conditie de om vrjit de ctre o fort malefic
1 Maestrul si Margareta, de Mihail Bulgakov, mult vreme retinut de cenzur, a fost publicat n URSS n
revista Moskva" (1966/11 si 1967/1, deci la douzeci si sase de ani de la moartea autorului), cu
numeroase tieturi. Vduva scriitorului a difuzat prin samizdat pasajele suprimate; acestea au ajuns astfel
n Occident, unde au fost publicate n culegere. Textul integral a aprut n cele din urm n URSS n
1973. (N.t.)
2 n Maestrul si Margareta, magicianul Woland si suita sa prsesc Moscova lundu-i pe Margareta si pe
Maestru pe cai naripati. (N.t.)
295
nc nu n prima carte, si aceast asemnare cu Cogol prin attea trsturi si nclinatii ale talentului, de
unde veneau ele? De ce? si ce modalitate uimitoare de a trata istoria evanghelic, cu aceast umilire a
lui Cristos, ca si cnd aceast istorie ar fi vzut cu ochii Satanei spre ce tinteste ea, cum trebuie
nteleas?...
Ce povestiti acolo, ce rost are asta? obiecteaz Laksin. si totusi pentru acel articol, cu reverentele
sale, el a fost ct p-aci s intre cu capul n gura monstrului. Ah! Adevrul, Adevrul... Dar iat prudenta:
fie, dac te multumesti s scrii asa, n conditiile n care te afli cu gtul ndoit dar dac din ntmplare
gndurile tale nu merg mai sus, nu merg mai departe? n noiembrie 1968 i-am spus toate acestea lui
Laksin n legtur cu articolul lui si el mi-a rspuns:
Nu vreau s m refer la faptul c cenzura m-a mpiedicat s spun nu stiu ce. Eu snt capabil s spun
totul, chiar cu cenzura.
Deci asta este ceea ce numeste el totul!...
si ce se va ntmpla acum, dac aprobarea pentru tiprirea articolului este din 19 august, iar n noaptea
de 21 ncepe urgia mpotriva Cehoslovaciei si pe 23, cnd nc nu exist un exemplar de semnalizare, n-
ar fi deloc greu s se dea la distrus tot tirajul; deci ce se va ntmpla dac n aceast conjunctur, printr-
un telefon de la comitetul raional de partid se cere un fleac de formalitate, o rezolutie care nu angajeaz
la nimic, ci nu face dect s sprijine ocupatia, care, oricum, si fr asta s-a desfsurat victorios de ce
s nu se adopte aceast rezolutie? De partea cui vei nclina cnd te vei duce la dacea lui Tvardovski?
Poate c Laksin nu gndea chiar asa dar asa actiona.
Iar Tvardovski care, pn mai ieri, gndea si credea ntocmai asa, a nceput deodat s oscileze, s se
ndoiasc, s intre n derut.
si din acele luni ale lui 1968, cnd am terminat Arhipelagul si cnd Tvardovski fcea un asa de vizibil efort
de aprofundare, de cercetare am simtit cum creste n mine tentatia de a i-1 da s-1 citeasc. El avea
nevoie de acest lucru ca de un sprijin de ndejde; acesta 1-ar fi scutit de cavalcade lungi si drumuri cotite
prin istoria noastr recent. Dar existau obstacole:
minor: s scot Arhipelagul din ascunztoarea lui adnc si n cele cinci zile, cte i erau necesare lui
A.T. ca s-1 citeasc, s locuim mpreun, s nu pierd cartea din vedere;
296
major: ndat ce va fi but un pahar n plus, el nu va mai ps -tra secretul, va ncepe s mprtseasc
si altora impresiile sale si taina tainelor mele va rsufla, va rsufla. [Bnuind-o, nu stiu de CQ de
aceeasi slbiciune omeneasc, de incapacitatea de a pstra un secret, n-am putut s-i dau s-mi
citeasc operele clandestine (mcar Cercul s i-1 fi dat) nici mcar Ahmatovei unei asemenea
poetese! Unei contemporane! Mi-a fost fric. Astfel, ea a murit fr s fi citit vreun rnd din cele scrise de
mine.]
Cu privire la Arhipelag convenirm totusi ca n noiembrie s i-1 duc lui Trifonci. ns, sosind la el, mi-a
fost dat s constat c nu se putea tine pe picioare; si-a fcut aparitia, a nceput din nou s-si toarne
coniac pentru nu stiu ce aniversare, 1-a cuprins iarsi sfirseala. Apoi n-a mai dat pe la redactie pe motiv
c-si amenaja la dacea nu stiu ce camer bibliotec.
Asa stnd lucrurile, mi-am ascuns Arhipelagul.
M-am ntlnit cu A.T. cteva zile mai trziu, pe 29 noiembrie. Tocmai iesea de la o adunare a organizatiei
de partid a redactiei. Destul de cherchelit, foarte afabil, m mbrtisa pe loc.
Ce, s-a terminat adunarea?
Pi nu snt eu presedinte acolo. M-au vzut c am venit, am stat ct am stat este suficient!
Binenteles, s-a luat de barba mea. si apoi, dintr-o dat autocritic:
Cnd ai s fii celebru si bogat, s nu-ti instaleze camere-du-lapuri... Dar, pe de alt parte, ce s faci cu
crtile ce ti se ofer? ti se trimit, ti se trimit, cu nemiluita... toti sper s li se fac o recenzie n Novi mir.
Rspunsul meu pentru ei este urmtorul: stiti cum a ajuns Ivan Denisovici la redactie? Prin ghiseul
registraturii, n plus, autorul, din neatentie, nu si-a scris adresa si a trebuit s-1 caut prin militia judiciar."
Legend nou, si nu fr tendint.
In aceste zile au avut loc alegeri la Academia de stiinte. La sectia de limba rus a candidat si Tvardovski,
dar, urmare a presiunilor venite de sus, i s-a mpiedicat alegerea. Foarte mhnit. Totusi:
Pentru amorul propriu este suficient c despre candidatura ^ea s-a scris la gazet.
De la mine a aflat c, la votul general, fizico-matematicienii 1-au Wmis la plimbare pe Leonov. Multumit.
297
Dar iat o nou alarm: alaltieri, la BBC, a fost o emisiune provocatoare", care schimb tot tabloul".
Despre ce este vorba? Au transmis extrase din scrisoarea lui ctre Fedinsi cu o exactitate absolut!
Cum a putut s transpire asta?"
Cnd te gndesti c este o chestiune de acum zece luni!...
ntr-adevr, cum? Nici mie nu mi-ati dat-o s-o citesc dect tinndu-m zvorit aici n cabinet,
interzicndu-mi s-o scot afar!
A.T. (copilreste multumit de gselnita sa): Nu puteai totusi s copiezi toate cele saptesprezece
pagini!
(Exact, nu copiasem atunci dect patru, un rezumat.)
Totusi mai sper: Poate c nu le au pe toate saptesprezece!
Eu:La samizdat este toat scrisoarea. La Riazan mi-au adus-o niste oameni care nu apartin nici unui
cerc literar; snt niste medici.
si totul este exact?
Absolut exact!
A.T. este uluit de ct de inavuabile snt aceste ci, dar mai mult cu plcere dect cu spaim. Acum ns el
aprob BBC-ul si faptul c acesta d citire Pavilionului cancerosilorperfect, s citeasc", ncepu s
ofteze, dar fr urm de gelozie:
n Europa, gloria dumitale este deja mai mare dect a mea. Pentru aceasta aveam traducerea mea:
astzi n armat dac te
prinde cu caietul albastru al lui Novi mir adus din civilie", te duce la loctiitorul politic, ca pentru colportare
de literatur clandestin. Iat, aceasta este adevrata glorie. El, schimbnd subiectul:
Totusi dulapul arat bine, cu toate c este din materialul cel mai ieftin, din frasin! Data viitoare cnd ai
s vii la mine, dac n-o s te grbesti...
Cnd s-a ntmplat s nu fiu grbit... Cnd s-a ntmplat asta?... mi propune din nou bani:
O mie? Dou mii? Trei mii?... Alt dat se spunea: punga mea e punga dumitale, acum se spune:
carnetul meu de economii e carnetul dumitale de economii!
Eu am refuzat din nou. Mcar dac as primi 60% pentru Cancerosi, n loc de 25%. mi snt necesare
ncasri sigure pe ani, ca s stiu din ce triesc.
Se tulbur. Acest lucru e mai greu pentru el. Chestiunea este c trebuie s treac din nou pe la sefi, pe la
contabilitatea Izvestiei
298
si, nainte de a ajunge acolo, pe la tnrul Hitrov, colaboratorul su reticent si circumspect.
. Iat c vine Hitrov, poate c are vreo idee.
(A.T. va aranja s mi se fac si aceast ultim plat La toate relele, acelasi leac" n ciuda lui Laksin
si Kondratovici care obiectau c asta ar putea s-i duneze revistei.)
Apoi, aflnd c predasem un scenariu la Mosfilm, ncepu s-mi cear, cu insistenta betivului reclamnd
phrelul la care nu mai are voie, s-i dau scenariul, si imediat!
Am nceput s-1 caut n serviet; A.T., imediat, cu un aer de om gelos:
Te ai mai bine cu parterul dect cu primul etaj?
(La primul etaj se gseau principalii membri ai colegiului de redactie; la parter, toti functionarii ceilalti si
sectia proz; totdeauna aici mi lsam servieta, drept pentru care totdeauna A.T. m ge-lozea.)
Am subtilizat foile subversive (numerotate numai cu litere), acelea despre alegeri, iar pe celelalte i le-am
adus lui A.T. La o or dup ce s-a terminat adunarea de partid, echipa n plen era deja aplecat asupra
Parazitului meu, si deja A.T. cerea.
Dreptul primei nopti ne revine nou! S-i previi pe cei de la Mosfilm c dreptul primei publicri i revine
revistei Novi miri
Asta era nainte ca ei s-1 fi citit n amnunt.
Dar iat un lucru interesant, notat n carnetul meu: desi chiar n acele zile Pravda m atacase, acest fapt
nu si-a gsit nici mcar o vag reflectare n convorbirea mea cu Trifonci! Chiar si pentru el sudlmile
proferate de Pravda erau de-acuma egale cu zero!... Ce timpuri!...
Dup aceea, am convenit cu A.T. ca runda urmtoare de citire a Arhipelagului s aib loc n patru zile din
mai 1969 (ziua Victoriei cdea ntr-o vineri si deci se fcea o punte pn luni), la csuta mea de
vntoare" (era numele dezmierdtor pe care el, fr s fi vzut-o, l gsise pentru dacea mea modest
de pe malul Is-tiei). Dar cnd s ne rentlnim, A.T. a avut din nou o cdere", nu prea jos, nc treac-
mearg. Aflnd c Laksin urma s-1 viziteze la Pahra, am dat o fug pn la apartamentul lui Laksin, i-am
n-ntfnat un mesaj de mbrbtare pentru Trifonci si, lui Laksin nsusi, '-am adresat aceast rugminte:
insistati pe lng el, convingeti-1 sa vin la mine, cci asta l va ajuta s reziste, s apere revista. (Nu
299
gsisem pn atunci rgazul de a privi mai atent lucrurile si de a reflecta: de fapt, pentru scopurile cuminti
ale lui Laksin, influenta mea asupra lui A.T. era ruintoare, n virtutea unui vechi obicei datnd din vremea
lui Ivan Denisovici, eu vedeam n Laksin un aliat natural. Or, de mult vreme lucrurile nu mai stteau
asa.) Politicos amical, dar, poate, cu gndul n alt parte, Laksin mi-a fcut semn c se altur preocuprii
mele. Am priceput: nu, n-o s ncerce el s-1 conving n sensul dorit de mine. Cu att mai mult cu ct
Tvar-dovski ar zbovi la mine si luni si cu ct, n acea zi de luni, s-ar primi la redactie un telefon important
de la Voronkov, si toate considerentele unei diplomatii calculate l obligau pe sef s fie la postul lui n
momentul n care se va da acel telefon. (Pe tcute se strngea cercul njurai lui Tvardovski, se aplica
acum o tactic nou: se fcea presiune asupra lui ntre patru ochi pentru a-1 determina s se retrag de
bun voie.)
Numai c rtcind prin labirinturi ntortocheate, diplomatia ignor cerul. Tvardovski, tocmai pentru
aceast rezistent ascuns, avea nevoie de o fermitate ireductibil precum aceea n care te educ scoala
din Arhipelagul lagrelor.
Nu, A.T. nu a venit. De florile mrului trsem cartea dup mine. si am ascuns-o din nou lui avea s-i
rmn necunoscut pentru eternitate.
Asa triam noi: ne frecam unul de altul, dar el nu putea s m
citeasc1.
1 n zorul permanent al luptei mele si din cauza permanentelor noastre divergente n materie de tactic,
eu cu el niciodat nu ne-am aplecat cu seriozitate asupra fenomenului literar n toat ntinderea lui din
trecut pn n viitor. Tvardovski era foarte credincios traditiei clasice si avea o atitudine foarte ostil fat
de inovatiile scamatoresti: el parc prevedea cum n curnd tnra generatie de scriitori nu se va da napoi
de la nimic ca s dinamiteze nssi literatura rus. De ce la vremea aceea n-am fost mai uniti n fata
acestui pericol? Pentru c eu nu vedeam asa de departe, eram angajat cu totul n lupta cu bastioanele
minciunii sovietice, dar si pe el l hrtuiau, n principal, niste gunosi clasici" sovietici; la data aceea nc
nu existau simptome ale unei noi deteriorri. Toate acestea erau tancuri ale acelui lant muntos pe care
de-acum ncolo urma s-1 strbat constiinta rus care trebuia s aib grij s nu se prvleasc nici n
hul coltilor de stnc ai national-bolsevismului, nici n mlastina unei confuze utopii populiste
internationaliste (fr apartenent national). (Adnotare din 1986.)
300
Din htisul deceniilor sale de functionar-deputat-laureat, Tvar-dovski evada prin lungi si ntortocheate
ocoluri. si, nainte de toate, fireste, se strduia s strbat acest drum clare pe omologatul clut de
plugrie al poeziei sale. n lunile sufocante de dup reprimarea Cehoslovaciei, a scris n primul rnd poezii
disparate: nfnrie, care au luat apoi amploarea unui poem Dreptul memoriei. L-a terminat chiar n
acele luni ale primverii lui 1969, cnd eu n-am reusit s-1 fac s vin pentru a citi Arhipelagul. El tria,
srcutul, cu impresia sincer c era pe punctul de a rosti un cuvnt nou, important, de a sfsia vlul de
deasupra unor domenii cunoscute pn atunci doar de ctiva, de a aduce eliberarea gndirii nu numai lui
nsusi, ci si milioanelor de cititori nsetati (care pseau deja de mult vreme cu un avans de kilometri fat
de el!...). Cu mare dragoste si sperant corecta el acest poem deja n spaltul respins de cenzur si, n
vara lui 1969, se pregtea din nou s-1 promoveze pe undeva pe sus. (Destin al unui redactor sef. n
revista lui n-avea dreptul s-si publice poemul la care tinea asa de mult!) n iulie mi-a dat spaltul si m-a
rugat insistent s-mi relatez n scris impresiile. L-am citit si m-a cuprins descurajarea, am rmas
perplex: ce s-i scriu? Ce s-i spun? Evident, din nou Stalin (totul se ncheie cu el?), si fiul nu rspunde
pentru tatl lui", dar apoi si eticheta de fiu de dusman al poporului",
si tara nssi se prea c n-are
Un numr suficient de fii purtnd stigmatul;
si pentru prima dat n treizeci de ani! Apropo de propriul su tat si de pietatea lui filial fat de
acesta Hai! Hai! nc putin! dar nu, el n-avea elan si ndat si ddea n petic: n acelasi bou-vagon
cu chiaburii, spre locul de deportare, tatl autorului
Se tinea mndru si distant De cei cu care-avea aceeasi soart... Doar el slvea puterea sovietic Printre
acei ce-o dusmneau.
Rezultatul a fost reabilitarea propriei sale familii; si atunci, cei cincisprezece milioane ei n-au dect s
piar n tundr si taiga? Cu Stalin, Tvardovski nu se mai putea mpca, dar:
Mereu parc-i aveai alturi... Acel ce ce voia ovatii...
301
Al crui chip trieste vesnic... Acel n care, smerit, al meu Printe vedea nvttorul...
Cum as putea reactiona la acest poem si ce as putea spune despre el? Pentru anul 1969, Aleksandr
Trifonovici, era de asteptat mai mult substant, mai mult vigoare, mai mult curaj!
n general, Tvardovski si colegiul redactional condus de el si fceau o idee exagerat despre msura n
care ei reprezentau pulsul gndirii de avangard, despre msura n care cluzeau si comandau viata
social a ntregii tri. (De mult vreme miscrile de autentic protest si de lupt se desfsurau impetuos
ignorndu-i.) La redactie, dup ce grupuri-grupuri tineau sedinte de cteva ore, se completau si se
convingeau reciproc n asa fel nct se crea aparenta c ei, membrii colegiului redactional, erau un centru
spiritual dinamic, exclusivist n posesiunea adevrului, n aceast viziune, autorii erau nvtcei ai
colectivului redactional, de la ei nu era de asteptat vreun semnal luminos.
n iarna 1968-1969, aflndu-m din nou n izba ntunecoas de la Solotcea, m-am tot codit cteva luni, mi-
era fric s m apuc de R-17; prea nalt mi se prea prleazul din fata mea, si mai era si frig, trebuia s
stai cu sapte haine pe tine, nu puteai, s te faci comod, n aceste conditii m plimbam ore ntregi prin
pdure si, din mers, citeam Novi mir, am citit pagin cu pagin un ntreg pachet, peste douzeci de
numere la rnd pe care pn atunci, presat de treburi, nu reusisem s le citesc si asa am ajuns s-mi
fac o idee de ansamblu asupra revistei. Desigur, lectur mai agreabil si mai plin de folos intelectual nu
exista n URSS. Lectur apt s mprospteze gndirea, s-i imprime o miscare brownian. Supl
gimnastic intelectual. O revist totdeauna nobil, cinstit, constiincioas (dac iertm, dac srim sute
de pagini sterile sau dezgusttoare, semnate de publicisti obtuji, revolutionari cu voie de la autoritti,
internationalisti si patrioti n serviciul autorittilor).
Dar aceast caracterizare este valabil numai dac se face comparatie ntre Novi mir si tot ceea ce se
tipreste. Dac ns se pune problema alegerii ntre revista n chestiune si ceva din samizdat cine nu
va prefera samizdatul? Pe msur ce n anii '60 se dezvolta, neautorizat, productia de texte
dactilografiate, viata adevrat le iriga tot mai mult pe acestea, fenomen pe care, n mod tragic, re-
302
dactia lui Novi mir nu-1 ntelegea; si adjunctii, adunndu-se n cabinetul lui Tvardovski, planificau, fr s
clipeasc, strategia gn-dirii nationale. Poate c cea mai nereusit dintre asemenea ncercri a fost
articolul lui Dementiev (NM 1969, nr. 4, aprut ns n iunie) al acestui Dementiev care nu mai era
de mult membru al redactiei creia ns continua s-i fie foarte apropiat surs de inspiratie n materie de
ideologie si prieten zelos, om de-al casei.
Povestea acestui nefericit articol trebuie fie s-o trecem cu totul sub tcere, fie s-o puricm mai n detaliu.
Ea s-ar prea c ne abate de la axul acestei crti, dar eu am un anumit motiv s n-o eludez.
n 1968 au fost publicate n Tnra gard dou articole de Cealmaev, publicist mediocru si obscur (dar n
spatele lui exista, probabil, cineva un pic mai inteligent), care au declansat o lung polemic n coloanele
ziarelor si ale revistelor. Fr cap si fr coad, aducnd o grmad de materiale puse cu lopata (luate
din toate locurile pn la care a putut el s-si ntind bratele), agramate ca nivel, strident declamatoare ca
manier, peticite haotic cu citate trase de pr, pretinznd rizibil c traseaz contururile esentiale ale
procesului spiritual", o orientare n cultura universal" si o perspectiv global a miscrii gndirii
artistice"; nu fr motiv totusi aceste articole si-au atras un val de indignare venit din diferite prti: pe gura
mpnat cu dintii falsi ai dogmei a iesit nu un discurs, ci mormitul unui mut dezobisnuit a mai vorbi, un
mormit de nostalgie pentru ideea national confuz amintit. Desigur, aceast idee era toars si ntoars
n spiritul politicii oficiale si detestabil creditat cu o important pe care n-o avea. Se fcea acest lucru
prin elogierea excesiv a caracterului rus (numai nou ne st n caracter s cutm adevrul, s cultivm
cinstea si dreptatea!... Numai la noi se afl izvorul sacru" si torentul luminos al ideilor"), prin ponegrirea
Occidentului (cantitate neglijabil, se sufoc de preaplinul su de ur" n timp ce la noi abund
iubirea!...), mergnd pn la a denunta n el parlamentarismul prematur", pn la a-1 chema n sprijin pe
Dostoievski (ei sustin c Dostoievski, blamnd socialismul, blameaz, de fapt, Occidentul burghez").
Binenteles, aceast idee era gtit n straiele ponosite ale comuno-patriotismului; autorul repeta la tot
pasul jur-mntul comunist, se prosterna cu fruntea pn la pmnt n fata ideologiei, proslvea revolutia
sngeroas ca pe o frumoas fapt srbtoreasc" si chiar prin aceasta intra ntr-o contradictie
ruintoare, pentru c esenta comunismului reprezint negatia violent a oricrei idei nationale (asa cum
s-a verificat acest lucru pe solul nostru), pentru c nu poti s fii si comunist si rus, si comunist si francez
trebuie s alegi.
Dar iat ce este uimitor: din acest mormit ieseau laude la adresa sfintilor si preafericitilor, zmisliti din
asteptarea miracolului, a binelui mngietor", si chiar ctiva dintre acestia snt nominalizati, gresindu-se pe
ici, pe colo: Serghei
303
din Radonej, patriarhul Hermogen, loan din Kronstadt, Serafim din Sarov1-si este pomenit Rusia care
se duce" a lui Korin2 (se ntelege, lipsit de sentimentul religios"); si nostalgia popular a unei fete
morale"; si Dostoievski, citat cu simpatie n unele dintre pasajele sale destul de pioase; si chiar, o dat
Din adncimf, dar incognito; si alt dat o aluzie direct la Hristos spu-nnd c el si scuturase
vesmintele deasupra poienii"; se percepea chiar cum rzbate (era cel mai bun pasaj) avertismentul, greu
de ntelesuri, de a nu face pcatul s rspundem cu violent la violent; si mpotriva cruzimii, si mpotriva
nstrinrii reciproce a inimilor iat ceva ce nu mai era dup Lenin! si nu era nicicum pozitia leninist
aceea de pe care ei i obiectau lui Gorki (!), aprind cuvntul spiritului mpotriva celui al bazarului; se
fcea chiar o aluzie la dimensiunea istoriei milenare a Rusiei, istorie n care se neac formatiunile",
mentionndu-se c totusi cteva dintre ele se instaleaz n aceasta (din lasitate, nu se mentiona
socialismul); si se spunea un cuvnt chiar despre faptul consumat al nimicirii natiunii ruse numai c,
reiesea, vina pentru aceasta n-o purta Ceka si nici Ceon4 ci dezvoltarea burgheziei" negustorii rusi,
poate; si pentru pauperizarea satului nostru contemporan se arta cu degetul la cele de ordin spiritual
cnd stenii se nghesuie la cinematograf, precum se nghesuiau alt dat la priveghiul de vecernie; ici-
colo se aplica, n treact, cte o lovitur palatelor de aluminiu", lui Bazarov5... Asadar, putem evidentia,
enumera si aprecia unele idei continute n acest articol sau n alte articole din Tnra gard, scrise n
acelasi spirit, absolut surprinztoare pentru presa sovietic:
1 Sfntul Serghei din Radonej (1314-1392), una dintre figurile monahale rusesti cele mai venerate.
Patriarhul Hermogen, patriarh al tuturor Rusiilor din 1606 la 1612, n Epoca Tulburrilor; victim a uneltirii
boierilor din Moscova si a polonezilor care 1-au lsat s moar de foame. loan Sergheiev (1829-1908),
protopop de Kronstadt, precursor n materie de liturghie si de apostolat social" si autor de lucrri de
teologie precum Viata mea ntru Hristos; el a dobndit din timpul vietii o popularitate extraordinar.
Serafim Mosnin, clugr care a trit ca anahoret n pustiul" de la Sarov nainte de a deveni staretul
celebru al timpurilor moderne (1760-1833). (N.t.)
2 Serie de pnze, destul de conventionale, consacrate bunelor vremi de odinioar". Korin, discipol al lui
Nesterov, a trit din 1892 pn n 1967. (N.t.)
3 Din adncimi, culegere de articole asupra revolutiei ruse. Datorat n cea mai mare partea acelorasi
scriitori ca si Vehi (Jaloane). Prima editie, realizat clandestin n 1921, a fost confiscat. (N.t.)
4 Ceon: Ceast osobogo naznaceniia (Unitate cu destinatie special); detasamente militare de represiune.
(N.t.)
5 Bazarov, personaj din Printi si copii, de Turgheniev; tipul clasic al nihilismului n manier ruseasc.
(N.t.)
304
1) Preferinta moral dat pustnicilor", cavalerilor spiritului", crestinilor de rit vechi" asupra democratilor
revolutionari; felul n care primii atrgeau pe multi, de la Cernsevski la Kerenski. (Sincer s fiu, m
altur.)
2) n discutiile de la revista Sovremennik1, valorile culturale ale anilor '30 ai secolului al XlX-lea au
degenerat si s-au acoperit de cocleal publicistic. (Au avut ele vreodat valoare de eternitate! au
degenerat, desigur.)
3) Peredvijnikii2 (Itinerantii") n-au exprimat nostalgia popular a unui ideal de frumusete, a unei morale,
n timp ce Nesterov si Vrubel au fcut-o s renasc. (Nu se poate contesta.)
4) n anii' 10 ai secolului al XX-lea, cultura rus a fcut pasi noi n evolutia artistic a umanittii si
reprosuri lui Gorki (!) pentru faptul de a fi scuipat asupra acestui deceniu. (Nici o ndoial n aceast
privint.)
5) Poporul vrea s fie nu numai stul, ci si vesnic. (si dac nu mai este asa, atunci noi nu mai valorm
nimic.)
6) Pmntul este valoarea etern si obligatorie: te-ai rupt de el, ai terminat cu viata. (Da, tot asa simt si
eu, asta este si convingerea mea. si Dostoievski a exclamat: Dac vreti ca omenirea s evolueze spre
mai bine... atunci mproprietriti-o cu pmnt! Pmntul are ceva sacramental... O natiune trebuie s se
nasc si s se nalte pe pmntul, pe solul pe care cresc griul si copacii."*)
7) Satul este reazemul traditiilor nationale. (Trziu. Astzi, vai, satul nu mai este acest reazem, pentru c
a fost omort. Dar a avut un asemenea rol. A fost un asemenea reazem Sankt-Petersburgul tarilor? Sau
este asa ceva Moscova cincinalelor?)
8) Negustorimea exprima si ea cu strlucire spiritul national rus. (Da, nu mai putin dect trnimea.
Negustorimea a fost cel mai mare cheag de energie national.)
9) Graiul popular este hrana poeziei. (La aceasta subscriu si eu.)
10) La noi a aprut o mic burghezie cultivat. (Da! si este o clas execrabil acest strat imens, care
si-a nsusit o cultur substandard, acest trib instruit care si-a arogat titlul de intelectualitate; or,
intelectualitatea n-ar putea fi dect o autentic elit creatoare, foarte putin numeroas, individualist pn
n mduva oaselor. si n acest trib intr tot aparatul de partid.)
11) Tnrul din tara noastr este supus unui proces de despersonalizare prin: limbajul gunos care
ruineaz gndirea si simtirea; vacarmul televiziunii; avalansa filmelor.
ntr-un cuvnt, n anii '20 si '30, autorii unor asemenea articole ar fi fcut imediat cunostint cu GPU si ar fi
fost mpuscati fr ntrziere. Pn ctre 1933, pentru o adiere de sentiment rus (sau cum se spunea
atunci sen-
1 Revist ntemeiat de Puskin. (N.t.)
2 Pictori realisti de avangard din a doua jumtate a secolului al XlX-lea care organizau expozitii artistice
ambulante. (N.t.)
Jurnalul unui scriitor, 1876, iulie-august, cap. IV, 4.
305
timent albgardist", sau, injurios la adresa mujicilor, rusoneaosist") te executa, te prigonea, te deporta (s
ne amintim fie si numai de articolele denunttoare ale lui Osip Beskin mpotriva lui Kliuev si Klcikov)1.
Apoi, putin cte putin, s-a dat fru liber acestui sentiment, dar revopsit n rosu, nvluit n pnz rosie,
obligatoriu marcat cu fierul unui ateism prjolitor, ns copiii de trani (si de negustori? si poate si de
preoti?), deci acesti copii ajunsi cu bine la vrsta adolescentei, dar murdriti, nselati, vnduti pentru
carnetul rosu de partid, erau totusi cuprinsi uneori, ca de o nostalgie a paradisului pierdut, de un autentic
sentiment national care nu se lsase distrus. Pe careva dintre ei acest sentiment l mpinsese s scrie
aceste articole, s le ajute s rzbat prin redactie si cenzur si s vad lumina tiparului.
si se ntelege c n lunile acelea, presa sovietic oficial, ncepnd cu Kom-munist, a dojenit aspru Tnra
garafa pentru aceste articole. Dezaprobarea a fost unanim", dup cum scrie Dementiev, si aprut
evident c nu avea sens s se continue dialogul". Dar comuno-patriotii de la Tnra gard au ncercat, si
dup scandalul provocat de articolele lui Cealmaev, s sustin combinatia nefireasc dintre a fi rus" si a
fi comunist", aceast mperechere dintre dulu si scroafa, de aceeasi valoare ca si dialogul" dintre
comunisti si crestini atta timp ct comunistii n-au preluat puterea.
Dar, despre toate acestea, poate c nu s-ar fi stiut nimic, nu s-ar fi fcut nici o mentiune, si eseurile mele
s-ar fi redus cu cteva pagini stufoase, dac redactiei lui Navi mir nu i-ar fi venit nitam-nisam ideea
nefericit de a se ralia la hituiala" general, ba mai si ncredintndu-i dezafectatului Dementiev sarcina
de a scrie un nou articol.
Dac vom readuce n memorie deceniile de literatur sovietic, suvoiul de lturi deversat de diversii
nchintori la altarul puterii, cum au fost napos-tovienii, litfrontovienii si rappienii2, de Enciclopedia literar
a anilor 1929-1933, si apoi de clica oficial a Uniunii Scriitorilor atunci ntr-adevr, articolele lui
Cealmaev nu se vor mai nftisa ca specimenul cel mai ru. Ce i-a suprat si i-a revoltat deci asa de tare
pe cei de la Novii miri
Impulsul emotional 1-a dat dorinta lor de a se rzbuna pentru vesnica hr-tuial la care erau supusi:
dintre toti cinii care muscau n permanent revista Novi mir, unul comisese o greseal, prsise haita si
acum era muscat de ai si. Sesiznd despre ce este vorba, cei de la Novi mir si-au zis c era momentul
s loveasc si ei. Ce arm aveau la dispozitie"7 marxismul, desigur, nvttura revolutionar cea mai
pur! Lui Dementiev, asta-i venea foarte
1 Articole aprute n 1930 n diverse reviste si care-i nvinovteau de spirit chiaburesc", ntre altii, pe
scriitorii N.A. Kliuev (1887-1937) si S.A. Klcikov (1889-1940), reprezentanti ai miscrii zise
neotrnesti". (N.t.)
2 Napostovieni, membri ai redactiei revistei Na literaturnom postu (La postul de lupt pentru literatur").
Opozitia de stnga" a efemerului Front literar (litfrontovienii) a atacat n 1930 si aceast revist si RAPP
(Asociatia rus a scriitorilor proletari), care a aprut din 1925 pn n 1932. (N.t.)
306
la ndemn! Dar n redactie exista cel putin o persoan Tvardovski care ar fi putut s-si aminteasc
si s nteleag proverbul: nu chema lupul s te apere de dini. Nici ca s te apere de furia crinilor
dezlntuiti s nu chemi lupul marxismului, mai bine loveste-i cu un bt cinstit, dar s nu chemi lupul.
Pentru c pn la urm lupul te haleste si pe tine pe nemestecate.
Dar chestiunea consta tocmai n aceea c, pentru Novi mir, marxismul nu era un balast pe care cenzura
i-1 pusese n crc; marxismul, dimpotriv, era conceput ca Unica Doctrin Adevrat, cu singura conditie
de a fi luat n puritatea ei originar". La fel si ateismul, element foarte necesar pentru aceast
interventie, era convingerea intim, sincer a ntregului colegiu redactional al lui Novi mir, inclusiv, vai, a
lui Tvardovski. si de aceea argumentatia si tonul acestei interventii dezonorante a revistei nu asa de
putin timp nainte de sfrsitul ei nu erau ntmpltoare si nu le-au aprut n toat falsitatea lor. (Se
spune c Doros a fost mpotriva acestui articol.)
n proiectul initial, nc neasternut pe hrtie, nc n discutie la cabinet, cei de la Novi mir aveau, evident,
si considerente pe deplin juste: pe un ton isteric, aceast band" ponegreste Occidentul nu numai ca
Occident capitalist (de ponegrirea acestei ipostaze a Occidentului marxistilor nu le pare ru, nici lui
Dementiev), ci si ca pseudonim a tot ce aspira la libertate n tara noastr (n contrast cu ceea ce ne
nvat marxismul, aceste aspiratii progresiste snt sustinute, nu stiu din ce motive, chiar de ctre blamatul
Occident), ca pseudonim al intelectualittii si al lui Novi mir nsusi, n articolele Tinerei grzi se pedaleaz
ntr-un mod prea suspect pe temeliile populare, micile biserici, satul, pmntul. Dar n tara noastr
domneste o asemenea confuzie si o asemenea ncordare nct este suficient s pronunti laudativ cuvntul
popor" ca s fie ndat interpretat ca arde-1 pe intelectual!" (vai, cu 80%, este vorba de tribul instruit, dar
din ce este alctuit poporul, asta este marea necunoscut...); dac pronunti laudativ cuvntul sat"
nseamn c ameninti orasul, cuvntul pmnt" nseamn repros la adresa asfaltului". Asadar, mpotriva
acestor amenintri secrete, neexprimate, adpostindu-te sub pseudonimul internationalismului si
folosindu-te de toate subterfugiile marxismului dialectic la lupt, Aleksandr Grigorici!
si iat, cu eruditie profesoral, identificnd cu usurint ceea ce era agramat si ridicol n articolele
semidoctilor de la Tnra gard (ce vreti dumneavoastr, s-au tiat capete pe douzeci si cinci de etaje n
acest popor, cum s te mai miri de acest mormit de liliputani?), criticul novomirian a tintit ca un berbec n
bresa bine explorat, deminat, lipsit de pericole, n care, ncepnd din anii '20, se tot tintise la sigur, si
n legtur cu care puterea este nc si astzi foarte bucuroas c lucrurile stau asa cum stau.
Criticul nu uit misiunea pentru care a fost lansat n aren s loveasc si s demoleze, fr a-si pune
prea mult problema dac pe undeva pe-acolo nu exist niscaiva urme de viat, el cluzindu-se astfel de
considerente care tin nu de adevr, ci de tactic, ncepnd cu istoria de demult, el, fr s freamte, nu
poate s aud vorbindu-se de pustnici, de patriarhi..."; nici s tolereze
307
laude la adresa anilor ' 10, de vreme ce acestia au fost condamnati cu asprime de ctre tovarsul Lenin si
de ctre tovarsul Gorki; deja sus de elan, de forta obiceiului, desi aceasta n-are nici o legtur cu
discutia, trebuie ca de dou ori s-i ia la refec pe cei de la Vehf: enciclopedia apostaziei", culegere
infam"; trebuie s dea cu copita, la grmad, n Leontiev, n Aksakov si chiar n Kliucevski2, n ideea de
glie"3, n slavofilie", si ce-o s le contrapunern? stiinta noastr. (Ah, si curcile rid de stiinta voastr"!
Ct fac doi ori doi dup prerea Comitetului Central?...) De altfel partidul ne nvat (dar numai ncepnd
din 1934) s nu renuntm la mostenirea trecutului, si n aceast mostenire, Dementiev i cuprinde cu
generozitate si pe Cemsevski, si pe Dosto-ievski" (unul chema oamenii s pun mna pe topor, cellalt i
chema s se pociasc, ar trebui fcut o alegere), si chiar, dac vreti Treimea lui Rubliov" (ncepnd din
1943, si acest lucru este posibil).
Din tot ce tine de biseric, elementele care i dau criticului comunist cei mai multi fiori snt elocventa
ecleziastic" vicioas (poezia cea mai elevat!), templele primitoare", bisericile triste" la poetii Tinerei
grzi. (Oricum ar fi versurile respective, durerea este indubitabil, compasiunea sincer: biserica dispare
sub ap.
Voi rezista, o voi salva, dar dac
Valu-nspumat ne va ameninta,
M voi lipi de ea si pe-amndoi ne va-nghiti adncul...)
Dar reactia lui Dementiev este rece si fals: Evenimentul nu este deloc dintre cele vesele", starea de
exaltare" nu este de trebuint, tema bisericeasc reclam o abordare mai bine gndit, mai sobr". (O
abordare mai bine gn-dit dect aceea a bisericilor de la noi care au fost demolate? Asta s-a fcut sub
Hrusciov, cu buldozerele. Oricum ar fi fost Tnra gard, ea apra acolo religia, fie si numai indirect. Iar
liberalul Novi mir, ateu din convingere, se complace ntr-o atitudine de sprijinire a asaltului post-stalinist
mpotriva Bisericii.)
si la ntrebarea ce este patriotismul, Dementiev ne d rspunsul exact: patriotismul nu este iubirea de
trecut si de mnstiri, el este inseparabil", m ntelegeti dumneavoastr, de internationalismul proletar".
si la ce bun atasamentul primitiv fat de mica patrie" (fat de locurile unde te-ai nscut si ai crescut),
atunci cnd si Dobroliubov si PCUS au explicat c trebuie s fiu atasat fat de patria mea (n asa fel nct
frontierele iubirii de patrie s coincid
1 Vehi (Jaloane): Culegere de articole despre intelectualitate" publicat la Moscova n 1909 de N.
Berdiaev, S. Bulgakov, P. Struve, S. Frank etc. (N. t.).
2 Leontiev, Aksakov si Kliucevski mbrtiseaz n modalitti destul de diverse ideile slavofile. (N.t.)
3 Curent reprezentat de F.M. Dostoievski, A. Grigoriev, N. Strahov, n anii 1860, si exaltnd ideea de glie
(pociva) national ca baz si matrice a dezvoltrii sociale si culturale a Rusiei. (N.t.)
308
exact cu frontierele statului, ceea ce simplific si problema serviciului militar). si pentiu ce ar trebui ca
expresiva limb rus s se pstreze tocmai la tar (c, toat viata, Dementiev a scris n jargonul socialist
asta nu conteaz)? Ptiu-ptiu, oamenii acestia care mujicizeaz ndrznesc nc s ne prezic nou c
...ntinznd mna
Vom reveni la propriile noastre obrsii
nu, nu vom reveni! Dementiev o stie. Dac vreti neaprat s dedicati imnuri satului, atunci dedicati-le
satului celui nou, care a cunoscut mari schimbri", artati sensul spiritual si poezia muncii colhoznice si
a trasformrii socialiste a satului" (du-te si munceste acolo, profesor rosu, cnd o s te expedieze la
Morloci1; du-te!)
De vreme ce tactica ne cere s aprm Europa, ce vede Tnra gard ru n mugetele de magnetofon de
la primrie? sau n faptul c ntr-o mahala din Voronej,, jazul sun ca toti dracii", si pe Koltov nu-1 mai
citeste nimeni? Cu ce este muzica pop mai rea dect cntecele rusesti? Prosperitatea sovietic duce la
mbogtirea culturii" (pasionati de domino, cartofori, betivi i vedem la tot pasul!) O s ne dea nou
lectii Tnra gardl ncearc ea s ne conving c Esenin a fost persecutat? C a fost asasinat? Esenin a
fost iubiti afirm cu nerusinare Dementiev (nu de el, desigur, care era atunci un activist al Komsomolului,
nu de comitetele de partid, nu de comitetele locale, nu de ziare, nu de critici, nu de Buharin, ci de...).
Dar principalul este c: s-a nfptuit marea revolutie!", a aprut ornduirea socialist", potentialul moral
al poporului rus s-a ntrupat n bolsevici", putem privi cu ncredere spre viitor", vntul secolului sufl n
pnzele noastre"...
si lucrurile astea snt asa de deprimante nct mna refuz s le mai transcrie. si de rigoare citatele din
Gorki, si de rigoare cele din Maiakovski, si tot ce-ai citit de cte o mie de ori... Exist vreo amenintare?
Exist, desigur, dar iat care anume: infiltrarea conceptiilor idealiste" (si, imediat, din cealalt parte, ca
s ne deruteze) si vulgar-materialiste", revizioniste" (si pentru a contrabalansa) dogmatice... care
denatureaz marxism-leninismul". Iat deci de unde vine amenintarea! Nu spiritul national este n
pericol, nu natura noastr, nu sufletul, nu moralitatea, ci marxism-leninismul este n pericol; iat cum vede
lucrurile progresista noastr revist!
si aceast fiertur gazetreasc, aceast rece si inert banalitate, ne-o ofer, si nc, iat, ca program al
lui, iubitul nostru Novi mir, fclia unic. V va fi usor s acceptati c asa ceva nu provine de la Pravdal
Astfel, n tara noastr, n epoca noastr, n nici una dintre probleme (si foarte multe dintre ele snt supuse
distorsiunii) nu-i posibil s te pronunti nestresat,
In Masina timpului de H.G. Wells, rasa Morlocilor este subjugat de cea a Elohilor lenesi si ignoranti, dar,
n schimb, se hrneste cu carnea crud a opresorilor ei. (N.t.)
309
clar, curat. In aceste dou reviste aflate n conflict, ideile nu numai c nu erau limpezite, ci erau si
mbibate cu terminologie si saliv comunist, si necrofagii cei mai prompti Ogoniok1 au venit
degrab n ajutor si au tras asupra lui Novi mir nu stiu a cta salv scrisoarea celor unsprezece"...
scriitori despre care pn atunci nimeni nu auzise vorbindu-se. si aceasta nu pentru a apra tara
printilor" sau nu stiu ce cuvnt inspirat", ci pentru ca, necnd ultimele urme ale disputei ntr-o strident
politic, s se ajung la acuzatiile calomnioase cele mai josnice: tactic provocatoare a construirii de
poduri! Diversiune cehoslovac! Integrare cosmopolit! Atitudine capitulard!
si cum se strig unele pe altele. Cci si Dementiev scrie: n pericol este marxism-leninismul, nu altceva.
Nu chema lupul s te apere de cini!
n acel moment, trgnd de sfori, au fcut ce-au fcut si au inserat, nu stiu de ce tocmai n
Sotialisticeskaia industriia, scrisoarea adresat de un oarecare strungar lui Tvardovski:Am vrea s
mergem cu totii n aceeasi cadent" (ote-lari si literati), vrem un rspuns partinic; un altfel de rspuns,
clasa muncitoare (vorbeste n numele ei strungarul Zaharov) nu va accepta".
Discutia a luat o turnur specific sovietic! Tipic prin stupiditatea ei, aceast contrafacere ofensatoare,
imaginat de o pres niciodat criticat, iresponsabil! Ce soart umilitoare s fii redactor sef al unei
reviste oficiale si ce rbdare de elefant pentru a-1 asculta, fr a izbucni n ris, pe un cretin agramat
dndu-si cu prerea despre literatura ta dar de cte ori n viata sa nu trecuse Tvardovski prin asemenea
momente!... De data aceasta, el s-a descurcat magistral: a rugat Sotialisticeskaia industriia s-i trimit^?e
fi o fotocopie a acestei contrafaceri si s-i dea fisa personal a misteriosului Zaharov. De altfel, Zaharov
s-a dovedit a fi o persoan real era strungarul deputat n Sovietul Suprem si membru al CC si care,
acum, lansa avertismente profetice: cel care n-are ncredere n clasa muncitoare, nu se va bucura nici el
de ncrederea clasei muncitoare". si fituica respectiv public si fotocopia, iat miracolul dar ce
fotocopie! Obrznicie sigur de ea nssi (si nu fr motiv) a ziaristilor sovietici: cititorul de la noi n-o s
se apuce s verifice ziarul de-acum zece ani si ei nici mcar nu si-au dat osteneala s pun sub form
de articol de ziar fragmentul de pagin pe care-1 reproduseser!
(pe fotocopie)
Stimati tovarsi de la ziarul Sotialisticeskaia industriia! de mult aveam intentia s ridic n pres
(nimic)
(n ziarul aprut cu 10 zile mai devreme) Stimate Aleksandr Trifonovici\
de mult aveam intentia s v scriu
Dar am tot amnat:
la uzin e mult de lucru, si, n plus, esti n permanent solicitat de sarcini
1 Revist sptmnal ilustrat pentru marele public, de o ortodoxie suta la sut. (N.t.)
310
obstesti (ce autentic muncito^este sun chestia asta!)
Dar o discutie
a avut loc de curnd n sectie
un tovars de-al meu m-a ntrebat, un muncitor de-al nostru
a avut loc de curnd
un tovars de-al meu m-a ntrebat (tovars la CC? la Sovietul Suprem)
A fost suficient prima pagin pentru a ne da dovada contrafacerii lor; restul... s si-1 imagineze fiecare.
si nu s-a ridicat nimeni, din nici o parte, pentru a-i combate! asta este presa noastr incoruptibil, care
nu depinde de sacul cu bani.
(Visez de mult vreme un fotograf care s realizeze un album despre Dictatura Proletariatului. Fr
explicatii, fr text, numai cu niste chipuridou-trei sute de mutre arogante, ciupite de vrsat,
somnoroase sau furioase cum se asaz ele n masini, cum se urc ele la tribune, cum troneaz ele la
birourile lor fr explicatii, doar dou cuvinte: Dictatura Proletariatului!)
Ce viat era asta pentru Tvardovski? ce viat era asta pentru toat redactia lui Novi miri Dac, n
aceast carte, pe ici, pe colo, i scarmn cam prea aspru, corectati-m: tinnd cont de suferintele lor, de
restrictiile ce li se impuneau, de neputinta la care erau redusi.
n ce m privea, nu stiam nimic despre aceste atacuri. La mine, n dacea mea de pe malul Istiei, am citit
cu mare ntrziere articolul lui Dementiev si am oftat, si am nceput s urlu, si m-am revoltat mpotriva
revistei Novi mir. Am supus-o chiar unei analize pe care am asternut-o pe o buctic de hrtie. n 2
septembrie am sosit la redactie. Cei de aici triau numai din amintirea acestei discutii (sigur, cazul acestei
altercatii publice era mai vesel dect cel din primvar, cnd lui Tvardovski i se aplica, n cabinetul su cu
usile nchise, tratamentul pumnului n gur) si a micului rspuns pe care l dduser revistei Ogoniok,
rspuns cruia, n ciuda unei luni de tergiversri si de piedici puse de cenzur revistei, reusiser totusi
s-i fac loc n ultimul numr si s-1 scoat la lumin. Succesul lui Tvardovski era modest:
Rspuns demn!
(Dar nimic deosebit. De o finete moderat. Spiritul contondent al lui Dementiev, din fericire, era absent.)
Demn. Dar, n general, A.T., articolul lui Dementiev m-a durut. Nu din flancul acela i vei bate. Acest
dogmatism scorojit al lui Dementiev...
311
Deveni numai ochi si urechi:
nchipuie-ti c jumtate din acest articol 1-am scris eu nsumi. (Nu cred. Tvardovski are aceast
trstur care nu este sovietic: nu abandoneaz o lucrare pe motiv c altii o vorbesc de ru, ci o va iubi
mai mult ca nainte.) Cci ei snt o band!
Nu contest. Dar dumneavoastr oricum nu din flancul acela. V amintiti, la Riazan, cnd citeati romanul:
s te urci pe rug, dar s ai pentru ce s-o faci".
stiu se nfierbnta el pentru disput si trgea fum dup fum , dumneata ns esti pentru bisericuta
din deal! Pentru bunele timpuri de odinioar!... (Dar asta ar fi bine si pentru un poet de origine
trneasc...)
Dar iat, ei nu te atac.
Dar nu e vorba c nu m atac pe mine; n-au voie nici mcar s-mi pomeneasc numele.
Pe dumneata, eu te iert. Dar noi noi aprm leninismul, n situatia noastr, asta este deja foarte
mult. Marxism-leninismul pur este o doctrin foarte periculoas (?!), ei nu-1 accept. Bine, scrie-ne un
articol s vedem cu ce nu esti de acord.
Ceea ce aveam asupra mea nu era material pentru un articol, ci paginile precedente, deja creionate n
linii mari pe o coal de hr-tie. Desigur, n-aveam s m apuc s scriu un articol n loc de relatarea despre
catastrofa de la Samsonov, dar puteam s-o spun! Dup o jumtate de secol n care orice tentativ de
explicare a fost reprimat, n care au fost retezate de pe umeri toate capetele gndi-toare se instalase
o asemenea harababur general nct nici cei mai apropiati nu se ntelegeau ntre ei. Iat, lor, prietenilor,
li se putea vorbi deschis despre aceasta! Este adevrat c laNovi mir, am dat ntotdeauna peste o
atmosfer asa de cald, nct adesea nu m lsa inima s le spun lucruri dezagreabile.
Aleksandr Trifonci, ati citit Vehil
De trei ori m-a pus s repet! cuvntul Vehi e scurt, si necunoscut.
Nu.
si Aleksandr Grigorci1 le-a citit vreodat? Cred c nu le-a citit. Atunci de ce s se vorbeasc ru de
ele, absolut inutil?
A.T. se ncrunt, amintindu-si:
Dementiev. (N.t.)
312
- Lenin a scris ceva n aceast privint.
N-are important ce a scris Lenin... n toiul luptei, m-am grbit eu s adaug; fr asta, as fi fost brutal,
fr asta, as fi provocat sciziune!...
Tvardovski nu mai are ca altdat siguranta de sine a omului partidului. Noile lui cutri i transpar pe fat
sub forma a ceva adu-cnd a riduri:
__Dar de unde s-ti procuri revista Vehil Este interzis?
Nu este interzis, dar st ncuiat n biblioteci. Totusi, bietii dumneavoastr or s v fac rost de ea.
Apoi am intrat ntr-un alt birou, unde se aflau chiar bietii respectivi Hitrov, Laksin.
Tvardovski, cu o voce candid-rsuntoare, dar si ntepat:
Ascultati, el, se vede treaba, este al doisprezecelea la scrisoarea celor unsprezece"; pur si simplu, n-a
reusit s-o semneze!
Dup ce s-a potolit rsul, am intervenit eu:
A.T., asa nu se poate: cum adic, cine nu e cu noi 100%, e mpotriva noastr? Vladimir lakovlevici!'
Dumneata ai obligatia s gsesti Vehi pentru A.T. Dumneata le-ai citit?
Nu.
Trebuie s le citesti!
Laskin, destul de rezervat, destul de rece:
Pentru mine, acum, asta nu este ceva indispensabil.
(Ar fi interesant de stiut ce crede el n forul lui interior despre articolul lui Dementiev. Aceste imprecatii
care miros a rnced nu pot s nu-i contrarieze gustul. Dar dac ele i plac sefului, nu trebuie s te pui
contra.)
Atunci, de ce le vorbiti de ru? Tot rspicat, expresiv baritonal:
Eu nu vorbesc de ru. Binenteles, nu el, ci Dementiev!... Eu: - Marile crti trebuie citite mereu.
si deodat, A.T., punndu-si n valoare talia lui nalt, aproape fr s se miste n mijlocul cmrutei,
deschizndu-si bratele si cu un fermector rs denotnd sinceritate:
Te rog, scuteste-m de marxism-leninism, mai trziu va fi altceva. Dar, deocamdat, ne bazm pe el.
1 Laksin. (N.t.)
313
Iat rzbind afar strigtul minunat al unui suflet! Acesta era de-acum vectorul evolutiei lui Tvardovski! Ce
departe se aventurase el ntr-un an si jumtate!
Dac ar fi fost o tar liber, s-ar fi putut ntr-adevr ntemeia o alt revist, s-ar fi putut ncepe cu ei o
discutie public de pe cealalt pozitie, i s-ar fi putut demonstra lui Tvardovski nsusi c e] n-avea nimic
dintr-un Dementiev. Dar, n tara noastr, laba cenusie dispusese altfel: ea se abtuse asupra mea, se
abtuse si asupra lor.
Erau cincizeci de ani de cnd aceast lab apsa, apsa si iar apsa
tot ceea ce crestea.
***
Dup furtunoasa primvar a lui 1968, m-au lsat poate cam mult n pace, trecuse atta timp de
cnd nu se mai atinseser de mine, de cnd nu m mai atacaser.
Mi s-a atribuit premiul francez pentru cea mai bun carte a anului" (succes dublu: premiu si pentru
Cancerosi si pentru Cerc) de la ai nostri nici mcar o soapt. Am fost ales la academia american Arts
and Letters ai nostri... urechea toac. Apoi la o alt academie american, Arts and Sciences (Boston),
creia i-am rspuns c acceptai nostri... n-aude n-a vede. Pe ndelete si la adpost de orice deranj,
ncepeam s m urnesc, iar din primvara lui 1969 s intru n ritm pentru R-17 si chiar s lucrez la
Muzeul de Istorie, la doi pasi de Kremlin mi se dduse aprobare oficial n acest sens. Singurul
amnunt de semnalat este c cekistii veneau s se binocleze Ia mine: cum era posibil ca eu s fiu acolo?
si am cutreierat tara liber si nestingherit. S fii lsat n pace atta vreme... te si sufoci de-atta bine.
Nu stiu a cui a fost ideea, a KGB sau, n exclusivitate, a vreunui aventurier inventiv, dar fapt este c n
timp ce eu m ascundeam prin tainitele mele, prin Moscova se afirma zgomotos un pseudo-Soljenitn, cu
un comportament foarte scandalos: fcea chefuri prelungite la bazarul Slavianski", striga la betie c el
este mare scriitor, se lua de femei si-si aranja ntlniri cu actrite frumusele. si eu ce puteam s fac? i
multumesc lui Kopelev c m-a ajutat s-1 demasc pe impostor. Dar cum s mpiedic pe viitor crearea
unor asemenea situatii? Unde s scriu? [11]
n vara lui 1969, niste informatori (eu nu am mai putini informatori care actioneaz din simpatie fat de
mine dect au ei agenti cu plat) m puseser n gard c mi se pregtea excluderea din
314
Uniunea Scriitorilor dar, dintr-un motiv oarecare, lucrurile s-au ncurcat, a intervenit si aceast
telegram bizar: sedinta s se arnne pn la sfrsitul lui octombrie". Socoteal pe termen lung! Sectia
din Riazan a Uniunii Scriitorilor era asa de nestiutoare de cele ce se pregteau la centru, nct, cu o
sptmn nainte de excludere, mi-a eliberat cartelele necesare pentru viata de fiecare zi. Cheia cheilor
pentru ntreaga problem a fost faptul c n a patra joi a lui octombrie s-a anuntat premiul Nobel pentru
literatur si laureatul nu eram eu! Era singurul lucru de care se temuser ei. De-acum aveau minile
libere. De la Moscova a venit Sobolev (Uniunea Scriitorilor din RSFSR), 1-a convocat pe Ernst Safonov al
nostru, masinria a nceput s se nvrteasc.
Lucrurile se nsumaser n asa fel nct pe tot parcursul anului 1969 eu lipsisem din Riazan, si acum de-
abia ce soseam aici pentru ca, s zic asa, cam treizeci de zilisoare ploioase, s elaborez acas, cu
ajutorul bibliotecii publice, paginile despre Lenin. Tocmai instalaser portretul lui Lenin (pentru eternitate)
pe strad, exact n dreptul ferestrei mele. si treaba a nceput bine! Asa de bine c, n noaptea de 3
spre 4 noiembrie, m-am trezit: iat c ideile aflueaz de la sine, noteaz-le mai repede, dimineata nu le
mai prinzi din urm. Cum s-a luminat de ziu m-am nhmat cu voluptate la treab; si, simt acest lucru,
merge! n sfrsit! Chestia este c acest proiect este vechi de treizeci de ani, o treime de secol si iat
abia atunci cnd...
Dar Personajul1 meu stia s se bat; el nu era somnoros niciodat. La ora 11 m sun cineva la us: era
o secretar de la Uniunea Scriitorilor. A venit fuga, este foarte grbit, si cam ascunde ochii si, agitat,
mi paseaz un capt de hrtie dactilografiat: astzi, la ora 3 dup-amiaz, consftuire despre educatia
ideologic a scriitorilor. lat-o plecat; s-ar mai putea lucra trei ore si jumtate, dar: ce e cu chestia asta
asa de intempestiv? si unde mai pui c e vorba de educatia ideologic. Nu, mi zic, aici e ceva n
legtur cu mine. si, ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic, ncerc s-mi continuu lucrul dar nu, se
ncinge, ceva se ncinge n mine, simt o primejdie. Las balt romanul, mi iau vechea map pe care am
mtitulat-o Eu si Uniunea Scriitorilor Sovietici"; am n ea tot felul de hrtoage privind lupta mea, reprosurile
reciproce si informrile
1 Lenin. (N.t.)
315
pe care mi le-au trimis diferiti cititori: unde, cine ce-a spus despre mine de la nltimea cutrei sau cutrei
tribune. Toate acestea snt claie peste grmad, mi zic c trebuie s m pregtesc. si de urgent:
foarfece, lipici, montez totul pentru orice eventualitate, snt si materiale elaborate acum doi ani n vederea
btliei de la secretariat si care n-au fost folosite atunci le relipesc acum, le rescriu.
Apropo de aceast educatie ideologic, m-am pregtit n mod deosebit s le dau peste nas ntr-o
manier amintind putin de Di-derot: Ce nteles are afirmatia c un om decide s fie scriitor? ntelesul
este c el are nerusinarea de a declara c si propune, ca s spun asa, s fac educatia ideologic a
celorlalti oameni si c o face prin crtile sale. Dar ce nseamn a face educatia ideologic a scriitorilor?
Dubl nerusinare! Asa c nu mai ridicati problema asta, nu mai organizati sedinte; scrieti mai bine o
carte, ne va emotiona pn la lacrimi, ne va ilumina: ah, iat cum trebuie scris, iar noi, prostii, orbecim
prin ntuneric!..." Eu am pregtit aceste lucruri, dar n grab le-am uitat; au fost foarte zgrciti n ce
priveste timpul ce mi 1-au acordat.
Am sosit la Uniunea Scriitorilor cu cinci sau sapte minute nainte de ora fixat, ca s nu trebuiasc s
scriu pe genunchi, dac va fi s scriu ceva, si ca s ocup un loc la singura msut rotund de-acolo la
care s m instalez cu toate stilourile mele colorate. (De mult vreme m asteptam la excludere si
intentionam s aduc un magnetofon la sedint, si 1-as fi adus! Dar nu era vorba de excludere, ci mi
s-a spus de educatie ideologic".) Dar si cu stilourile, se pare, m-am grbit degeaba: totdeauna
scriitorii din Riazan snt cu totii n pr la locul sedintei cu un ceas naintea nceperii acesteia, cci si-asa
n-au ce face pe-acas. Dar de data aceasta, mica ncpere este goal, singurul prezent, asezat pe
pervazul ferestrei, este Vasili Matuskin, cu aerul lui asa de venerabil, cu fata lui rotund, respirnd o
buntate ruseasc. Deja pensionar, el este cel care, n zilele boom-ului hrusciovist, m-a descoperit, a tras
de mine s m duc la Uniunea Scriitorilor ca s completez chestionarele si s-a bucurat asa de tare de
Ivan Denisovici nct a spus c aceast nuvel a fost pentru el o important lectie de limb, i strng mna:
Salut, Vasili Semionci! Se tine, nu se tine?
El rspunde cu un aer important, fr s coboare de pe pervazul ferestrei:
316
Cum adic? Se tine.
__si cnd o s ne strngem?
__O s ne strngem...
E cam abtut, evit s m priveasc-n fat. Sntem numai noi doi, nimeni altcineva; ce 1-ar costa s-mi
sopteasc, s-mi spun? Dar ti-ai gsit, licheaua nu sufl un cuvnt. Din politete, mi caut de vorb cu el:
se aude c ai scris o pies nou si c, si de data asta, ti-o monteaz teatrul regional... Masa, am
impresia, nu e pentru mine, dar eu, pentru orice eventualitate, am ocupat un loc.
Dar nu vine nimeni. Pn n ultimul minut! si brusc toti deodat, si chiar mai multi dect att, si fac, n
mare vitez, intrarea n sajj^ iar eu nu observ c deja s-au dezbrcat cu totii, c toti si-au scos si
paltoanele, si cciulile, desi de obicei acestea nu se scot dect aici1. Vin unul dup altul; si desi ar putea
s m ocoleasc, toti
1 Cum i-au strns pe toti, cum i-au pregtit nu mi-a fost dat s aflu dect mai trziu. Emst Safonov,
secretarul organizatiei scriitoricesti (din sapte persoane) din Riazan, presimtise exact si-mi vorbise ntr-o
tonalitate pesimist nc din var cum c toat procedura o vor trece prin el. La Uniunea Scriitorilor din
RSFSR, el se mpotrivise excluderii mele. Dar sestopalov, adjunctul sectiei de propagand a comitetului
regional de partid Riazan, s-a dus dup el si la spital, ncercnd zadarnic s-i smulg acordul. (Pentru
aceast mpotrivire, Safonov a rmas apoi pentru ctiva ani de zile ncondeiat cu mustrare pe linie de
partid.) Pe 4 noiembrie, dis-de-dimineat, sestopalov convocase, unul cte unul, patru scriitori la comitetul
regional si-i lmurise pe fiecare n parte c eu trebuie s fiu exclus. Dar cifra 7" prezint dezavantajul c
4" nu este egal cu dou treimi din ea. Asadar, pentru cvorum era necesar s-1 pun la numr pe al
cincilea scriitor Nikolai Rodin din Kasimov. Localitatea aceasta este la 200 km de Riazan, drumurile
pn acolo fiind proaste, iar n ce-1 priveste pe Rodin, acesta zcea cu febr mare, evident din cauza
unei pneumonii. si la ordinul telefonic al comitetului regional, secretarul comitetului raional Kasimov 1-a
silit pe Rodin s se urce n masina comitetului raional si s plece acolo unde era nevoie de el. Dar Rodin
s-a ntors din drum spunnd c el poate s moar n timpul deplasrii (nclcmd disciplina de partid,
soferul se lsase impresionat de starea pasagerului su). Secretarul comitetului raional s-a nfuriat: Pe
traseu snt patru spitale, treceti pe la unul din ele!" -s' '-a mnat din nou la drum. Rodin a reusit s
ajung la sedinta grupei de partid" a cinci scriitori membri de partid (adic toti, afar de mine), unde
Kojevnikov, secretarul cu propaganda al comitetului regional, nc i mai Prelucra, i ndruma si se asigura
c totul e n regul. De acolo, peste o or, s-au precipitat cu totii n sala de sedint. (Adnotare din 1978.)
317
scriitorii vin si-mi strng mna si Rodin (descompus la fat, foarte suferind, peste 38; l ntreb, l cinez:
dar de ce ai venit?), si Bara-nov, aceast specie de vulpe (de curnd: pot s transmit salutul
dumneavoastr la Rostov? cei de-acolo m invidiaz c v ntl-nesc") si Levcenko un suflet deschis,
un flcu naiv, cam cenusiu, si Jenia Markin un tnr, un poet prea de stnga si prea avangardist
pentru Riazan. Dar iat-1 si pe Taurin, reprezentantul secretariatului Uniunii Scriitorilor din RSFSR... se
opreste n fata mea: se prezint reverentios, mi strnge mna reverentios. Nu, nu va fi nici o excludere.
Dar iat c vine un netrebnic radios, euforic cu fata botitvine la mine si unde nu-mi scutur mna de-a
dreptul triumftor; pentru el astzi este o srbtoare deosebit! i strng si eu mna. Dar cine-i sta, nu
stiu. Ceilalti nu m salut. Au luat loc pe scaune, iac, dousprezece persoane, dar numai sase snt
membri ai Uniunii Scriitorilor, ceilalti snt de alt brans.
Eu m-am instalat, dar s scriu se vede c nu voi avea prilejul. Este totusi unul care mzgleste ceva pe
genunchi, m ntreb dac nu-i un kaghebist n civil. Taurin, pe un ton plictisit, blazat, si citeste raportul:
iat c Anatoli Kuznetov a fugit1, este un caz rusinos, Uniunea Scriitorilor din RSFSR a adoptat o
rezolutie, chestiunea a fost dezbtut la organizatia din Tuia, toti snt profund indignati (fr s se fi
exprimat n vreun fel), s-a decis s se dezbat chestiunea n toate organizatiile. Binenteles, vor fi ntrite
msurile de control fat de scriitorii care merg n strintate, precum si msurile educative...
(E mult vreme, pare-mi-se, de cnd hainele de sclav mi-au rmas mici; nu mai am strngere de inim la
gndul c m vor lua de guler si-mi vor spune: Acum s auzim prerea tovarsului Solje-nitn..." hai c
m-am ndreptat de spate, hai c nu o s m las tras de limb, n rest, ce situatie stupid: mi se propune
s votez pentru condamnarea sever a lui Kuznetov. si eu ce s fac s aprob?)
.. .n cadrul organizatiei din Moscova, sedinta s-a tinut la un nivel nalt, la un nivel corespunztor. Au fost
tinta unor acuzatii concrete Lidia Ciukovskaia, Lev Kopelev, Bulat Okudjava...
1 Scriitorul Anatoli Kuznetov a ales libertatea" cu ocazia unei cltorii n Anglia, n ultimele zile ale lui
iulie 1969. (N.t.)
318
(Nu pot evita va trebui s le iau aprarea. Dar timp de o secund, nc un gnd de sclav: ce-ar fi s tac
de data aceasta? Cci nu sntem la Moscova, sntem la Riazan; pe cine ce intereseaz.. .si dac n-ar fi
prieteni apropiati, dac n-ar fi dect niste scriitori libe-
jgji__poate c m-as fi conformat punctului de vedere oficial, poate
c as fi suportat mai calm toat povestea asta. Dar, m-am hotrt ferm: voi vorbi n favoarea lor! Iat un
motiv s nu votez pentru rezolutie n ansamblul ei".)
Taurin, cu delicatete, evoc si alt chestiune, cu prere de ru si ca pe ceva lipsit de important:
__He... s-a vorbit ceva si despre unul dintre membrii dumneavoastr, despre tovarsul Soljenitn.
Asta-i tot. Raportul s-a ncheiat. Ceva". Evident, nimic serios.
Cine ia cuvntul? Matuskin. Btrnul se d jos de pe pervazul ferestrei, sovie. I se acord cele zece
minute regulamentare. Eu (prevznd c si mie o s-mi trebuiasc niste minute n plus): Dati-i mai
mult, ce naiba!" Toti (prevznd c si mie o s-mi trebuiasc niste minute n plus): Nu, zece, zece!
Deplasndu-se cu lente ntoarceri ntr-o parte sau alta, Matuskin ncepe s m atace. (Textul e cunoscut.)
Eu tot mi notez, mi notez si singur m minunez: cum ns s-au hotrt? Eram aproape convins c n-or s
se hotrasc si, n ideea c n-or s m pedepseasc, mi luasem nasul la purtare. Dar nu, mi-e clar: ei n-
au totusi nimic de cstigat n chestia asta, de ce s-si fac dureri de cap, la ce bun? Rutatea le-a luat
mintile.
Unul dup altul, n flux continuu, iau cuvntul fratii scriitori: si afabilul Baranov, si cumsecadele Levcenko,
si sufleteste imaculatul Rodin, si pletosul si nelinistitul Markin. Markin ezit foarte vizibil n luarea sa de
cuvnt: Nu snt de acord cu aceast pendulare astzi l excludem pe A.I., apoi l reprimim, apoi l
excludem din nou si iar l reprimim", si voteaz pentru excludere. (Ar fi fost de-ajuns s i se dea o mn
de ajutor, s fi intervenit eu naintea lui, cine stie dar iat ce s-a ntmplat: dup doi ani obtinea o
camer si i se promitea c mine primeste repartitia. si Levcenko de cti ani era fr locuint? si Rodin de
cti ani cerea s vin la Riazan si nici lui nu i se aproba. Experienta i-a nvtat pe sefi un lucru: pe
scriitori asa i tii n mn mai bine.)
Eu: Permiteti s pun o ntrebare.
Nu mi se permite: Nu! Imposibil.
319
Eu: Stenografa nu e. Proces-verbal nu va fi! Nu-i nimic, lor nu le trebuie!
Burtosul sta, victorios ca un Napoleon, flecrea nu stiu ce, la care eu:
Scuzati-m, cine snteti dumneavoastr ca s fiti aici, la adunarea scriitorilor...
De uimire, acesta izbucneste n rs:
Cum cine? Ha-ha! Dumneavoastr nu stiti? Reprezentantul comitetului regional!
si ce-i cu asta, ce reprezentant? Dar cine anume?
Secretarul comitetului regional!
Care anume secretar? nu-1 slbesc eu.
Insistenta mea chiar i ntunec bucuria btliei cstigate: ce victorie mai e si asta, dac adversarul nici
mcar nu te recunoaste?
Secretar cu agitatia.
Permiteti, cum v numiti?
Hm! Nu stiti cum m cheam? Evident ofensat, umilit chiar: Kojevnikov!!!
Nu-i posibil! De fapt, este ridicol; as rde si eu, dar n-am timp. Dup canoanele sovietice, este chiar ceva
din cale afar: el este tatl ocrotitor al tuturor activistilor care lucreaz la Riazan, pe t-rmul ideologiei, el
este fr ntrerupere la Riazan, eu, snt si eu de sapte ani unul dintre scriitorii din Riazan, si ntreb cine
este el!... Este ntr-adevr suprtor.
Da, spune el ca un ntelept, noi nu ne-am vzut niciodat.
Ba da, ne-am vzut, i spun eu; numai c memoria mea vizual este slab. (Cte feste nu mi-a jucat
ea.) Ne-am vzut atunci cnd m-am ntors eu de la Kremlin si am povestit despre ntlnirea cu Hrusciov;
dumneavoastr veniserti ca s m ascultati.
n epoca n care eu cunoscusem gloria, el mi telefonase la scoal ca s m cheme la regionala de partid,
dar eu i rspunsesem c snt obosit si nu pot. n perioada mea de glorie, sub Hrusciov, el se tinuse docil
de turm, sttuse n banca lui. Apoi, cte instructaje n-a fcut el cu scriitorii dar eu am absentat mereu
de la ntrunirile cu asemenea obiect. (Bine fac ei c m exclud: n realitate, ce am eu dintr-un scriitor
sovietic, dintr-o slug a partidului?!) Acum un an mi-a telefonat acas: Cum reactionati la faptul c
ntr-un articol din Sovetskaia Rossiia se vorbeste de ru despre dumneavoastr?" Dar eu nu 1-am
citit." Cum? Articolul despre
320
ce vuieste presa iugoslav este despre dumneavoastr!" Dar eu n general, nu citesc Sovetskaia
Rossiia. Cum asa?" Uite asa bine." Iat-1 stupefiat: Fiti atent, vi-1 citesc la tele-Lon_ Nu,
nu asa nu pot." Veniti s stm putin de vorb." __t5La o convorbire secret n biroul dumneavoastr?
Nu vin! Adunati toti scriitorii, s discutm cu voce tare." Nu, miting nu vom organiza."
Ei bine, de data aceasta, si vedea visul cu ochii, pentru el era o srbtoare; de aceea era el asa de
radios.
S-a hotrt s fiu exclus; dar cum s fac s notez totul? Iat, mi se d si mie cuvntul, dar discursul meu
nu este gata... fragmente lipite la nimereal... nu le-am recitit nici mcar o dat.
Abia ncepusem s prind elan c-i si aud strignd:
Zece minute! Gata!!
Ce nseamn zece? E o chestiune vital! Dati-mi att ct mi trebuie.
Maruskin, onctuos, btrmeste: S-i mai dm trei minute.
Am reusit s smulg nc zece. Mi-am desfsurat argumentatia. Am facut-o cu debit de mitralier: cci
stiam c numai ceea ce voi reusi s spun, va circula mine prin lume, iar ceea ce va rmne nespus, orict
de percutant ar fi, nu va avea efect, nu-si va face simtit forta de izbire. N-are important, n douzeci de
minute am reusit s spun multe. si mi dau seama c Markin este pur si simplu fericit, ascult cum i
ciomgesc; si Rodin la fel, pe el boala si febra nu-1 mpiedic s guste acest spectacol: le face plcere
c mcar unul se mpotriveste.
Dar la vot s-au conformat directivei.
si eu, cu plcere, votez mpotriva rezolutiei n ansamblul ei (despre mine nu este acolo dect un
punctulet).
Veseli, se mprstie pe culoare: au ce discuta, mi strng creioanele si o iau din loc. Taurin m prinde din
mers si, afabil, comptimitor:
V implor, mergeti imediat la secretariat; chiar mine se ntruneste n plen, e n interesul
dumneavoastr!
Eu: Nicieri n statut nu scrie s excluzi pe cineva n douzeci s1 patru de ore: asta se poate face si cu
acordarea unui rgaz.
(In forul meu interior: cel putin de-as reusi s dau sfoar-n tar, sa-rni lansez ct mai repede
nsemnrile", si atunci mai vedem ni ce sedint o s tineti voi. Eram convins, cu toate acestea, c
321
era imposibil s m exclud n lips dar mai stii, la noi totul e posibil!)
Ascultati Taurin m ia de mnec , nimeni nu vrea sa v exclud! Dumneavoastr nu aveti dect
s completati aceast hrtiut, este singurul lucru care vi se cere, iat, aceast hrtiut cum c snteti
indignat c acolo, n Occident...
Poate c ntr-adevr ei contau pe asta? Un cadou pentru aniversarea lui Octombrie?... Fr de care
excluderea mea n-avea absolut nici un sens; asta nu mai era dect pur rzbunare. Att timp ct nu m
excludeau, situatia, se prea, era n favoarea lor: exist blocul celor sase mii1, acestia, de mil, nu m
zdrobesc, dar dac ntr-o bun zi le vine pofta s m zdrobeasc atunci, aleluia! Dar ca s m exclud
si eu s rmn teafr si nevtmatce sens are asta?
Tot pe coridor m-a agtat si Jenia Markin, cerndu-si iertare n auzul tuturor (asta este n traditia bunului
Dostoievski, de mai multe ori se va ci, va regreta, va ngenunchia si iarsi m va renega, i vine ntr-
adevr greu, cu sufletul este ntr-adevr lng mine, dar ce s te faci cu trupul sta pctos?*) dar eu
snt interesat s ajung repede, ct mai repede, la telefon. La Riazan snt n situatia celui czut ntr-o
capcan, la Riazan nu le este greu s m sugrume definitiv; trebuie ca stirea s se mprstie, s se
mprstie de-a lungul si de-a latul Moscovei este singura mea salvare. La noi, la Riazan, nu s-a dat n
folosint dect o singur cabin telefonic interurban, de n-ar fi deranjat n momentul acesta... Nu... si
nici coad nu e... Fac un numr. Nimeni. Fac alt numr. Nu rspunde nimeni. Unde s sun? La Novi mir\
nc nu e cinci dup-amiaz, ei nc n-au plecat. Asa am si fcut. (Apoi se face auzit o interpretare de
sclav: De aceea s-a si desfiintat Novi mir")
De-acum deja calm, m-am ntors acas si m-am apucat s-mi trec pe curat nsemnrile". La 6 dimineata
m-am trezit, am prins,
Este vorba de cei sase mii de membri ai Uniunii Scriitorilor Sovietici.
* Un an mai trziu, el va izbuti s strecoare n Novi mir (cu noua conducere) o poezie despre balizorul
Isaici", care se bucur de mare respect n zona fluviului si care stie totdeauna drumul de urmat
scandalul ns a izbucnit ulterior, cnd s-a aflat despre cine-i vorba! si bietul Jenia s-a vzut exclus din
Uniunea Scriitorilor. (Adnotare din 1978.)
322
ca de obicei, Vocea Americii", fr s-mi fi propus s aflu ceva anume, si trsnet:
Potrivit unor informatii neoficiale provenind de la Moscova, ieri, la Riazan, n orasul su de resedint,
Aleksandr Soljenitn a fost exclus din organizatia scriitorilor"!
Nu m-am putut mpiedica s sar n sus. Ce va s zic secolul informatiei! Asa de instantaneu nu, la
asta nu m asteptam!
stirea a fost difuzat de patru ori n buletinele de informatii rezumate, de patru ori n informatiile detaliate.
Bu-u-un! Am iesit la nviorare n scuar, la ora cnd nc nu e nimeni pe strad. M uit, si ce vd: acoperit
de zpad, un camion cu caroserie, pe care 1-am reperat deja o dat n cursul unui alt filaj; n cabina
ntunecoas: doi insi. Trec pe la foarte mic distant de cabina lor, le arunc o privire; ei n-au radio, nu stiu
c deja ocazia le-a trecut pe sub nas.
Totusi n-am liniste: nu cumva or s m nhate? E de-ajuns s faci un pas n afara Moscovei ca s
constati c ai nimerit ntr-o fundtur, nu ntr-o tar: e o nimica toat s ti se astupe unica gur de
aerisire.
Cu precautiile de rigoare am expediat la un loc sigur un exemplar din nsemnri". [12]
S-a luminat de ziu; ridic storurile si de pe panoul de afisaj, tainicul meu Personaj m priveste vioi, voios,
de sub sepcut. Dar mi pierise cheful s mai scriu despre el si, n principal, asta m durea de la scrisul
unor asemenea pagini m-au smuls! (De atunci a trecut un an si jumtate si eu tot nu m ntorc la ele.
Personajul meu a stiut s se apere.)
La comitetul regional din Riazan, mare agitatie! Iat ce rezult: BBC anunt deja c Soljenitn a fost
exclus! Este clar c au agenti la Riazan; ei ne pndesc viata ideologic si, instantaneu, transmit la
Londra!" si au gsit solutia: s-1 pun de permanent la telefon pe acelasi Levcenko care n-are unde
locui. Tuturor celor care sun de la Moscova le va rspunde c el se afl ntmpltor la telefon, c nu stie
nimic, c nu a fost exclus nimeni. Corespondentii occidentali, ntr-adevr, au sunat, au dat peste el, 1-au
crezut si, la radioul occidental au nceput dezmintirile. Dar, n aceeasi zi de 5 noiembrie, la Moscova,
secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR m-a exclus totusi; s-a descurcat si fr mine!
Eu nsumi, timp de nc dou zile, n-am stiut nimic de chestia asta si, n afar de nsemnri", nu
intentionam s mai scriu si s
323
mai difuzez ceva. Numai cnd am aflat de cele ntmplate am nceput s fierb de mnie, si din amnarul
acelei clipe au scprat rndurile cele mai rele pe care le-am aruncat vreodat n obrazul Uniunii
Scriitorilor Sovietici lucrurile au evoluat asa prin ele nsele, n-a existat din partea mea nici plan
preconceput, nici manevr. (Planul n msura n care a existat, a fost unul accesoriu: s-i apr pe Lidia
Ciukovskaia si pe Kopelev, care erau amenintati. Cazul lor s-a inserat bine n textul meu si, se pare,
aprarea a reusit: sotnia diabolic a intrat n derut.)
Am fcut n asa fel ca nsemnrile" s ajung naintea mea la Moscova si, tot la Riazan, am ncercat din
nou s lucrez asupra lui Lenin, dar deja pierdusem calmul si gustul, iar rndurile ameninttoare ale
scrisorii mrsluiau soldteste prin lumea gndurilor mele, sreau din pieptu-mi direct n lupt. S-au
terminat srbtorile de noiembrie, s-au mai degajat trenurile si iat-m din nou n drum spre Moscova,
nc nu m gndeam c asta era pentru totdeauna. C tinea de destinul meu s nu mai locuiesc la
Riazan, c, excluzn-du-m, ei mi zvoriser cu drugi de fier portile Riazanului. (O dat, cnd, mnat de
nenorocire, m-am mai dus acolo, m-am apropiat de mas; prin fereastr, de la nltimea panoului su din
strad, se chiora la mine, ca si mai nainte, sapcaliul de Lenin; el a rmas astfel expus tuturor ploilor si
ninsorilor, un an ntreg, apoi nc un an si iar un an, n dreptul ferestrei mele prsite n acest exces de
glorie este ceva de neinvidiat. Eu am plecat din nou, el a rmas tot acolo.)
ntre timp, la Moscova, Trifonci nu avusese rbdare s m astepte! (Apropierea dintre noi devenise mai
strns si prin aceea c n octombrie el citise dousprezece capitole despre catastrofa cu Samsonov1 pe
care i le comunicasem cu titlu de specimen si rmsese arhisatisfcut de ele; le acoperise de laude si, ca
un bun redactor, savura cu anticipatie finalul pe care aveam s-1 gsesc eu si totul va putea s treac;
totul va fi patriotic si, de aceea, nimeni nu ne va opri, si Soljenitn va publica n Novi mir, si ce mai veselie
o s fie pe capul nostru! Cci eu nu-i spusesem ce spini vor avea trandafirii lui August, cum va arta
capitolul despre Lenin. El nu putea nicicum s admit si s cread c autorul descoperit de el, autorul lui
preferat, este condamnat pe vecie s nu treac...) n ajun, Tvardovski insistase ca eu s sosesc ct mai
repede: avea nevoie
1 Care urmau s fac parte din August 14. (N.t.)
324
s stea de vorb cu mine, de altfel mai mult despre el dect despre mine. Din nou acest exces de
prudent, ca si dup citirea Cerculuil...
Pe 11 noiembrie, de la gar m-am dus direct la redactie. Tot colegiul redactional luase loc n biroul lui
A.T. nsemnrile" mele se aflau n fata unuia dintre ei, de-abia ce fcuser obiectul lecturii cu voce tare si
al dezbaterii. Toti, ca la comand, s-au ridicat si 1-au lsat pe sef numai cu mine (aici se mpmntenise
regula conform creia nimeni nu astepta pn s spun A. T: vreau s vorbesc ntre patru ochi cu cutare
sau cutare"). A.T. comand ceai cu fursecuri si biscuiti forma cea mai nalt a ospitalittii novomiriene.
Imaginndu-mi-1 pe Trifonci la un nivel de constiint civic inferior celui la care se gsea, m-am apucat
s-i explic de ce nu putusem s ajung la timp la secretariat: nici mcar nu mi se trimisese o convocare, ci
doar o nstiintare telefonic indirect, si nc si asta tardiv. Dar era clar c A.T. n-avea nevoie s fie
convins de chestia asta: el considerase c si pentru sine ar fi fost dezonorant s participe acolo, si nu se
dusese. (Zvonurile-zvonurile! Zvonul care circula prin Moscova era c el, totusi, a fost acolo si m-a aprat
cu nversunare.)
n realitate, cea ce-1 ngrijora pe el (si nu era prima dat!) erau banii din Occident: nu cumva este
adevrat c eu primesc bani pentru editiile occidentale ale romanelor mele?
Cumplit anatem sovietic: cel care nu gndeste asa, cu sigurant s-a vndut pe bani dusmanului; dac
nu ti se dau bani sovietici mai bine s mori ca patriot dect s primesti bani occidentali!
Eu: Nu numai pentru romane; mi-au venit bani de la norvegieni pentru Denisovici si deocamdat nu
reusesc s-i ncasez. Pur si simplu, un pungas de la Uniunea Scriitorilor nu-si poate imagina c e n
puterea omului s triasc si modest.
A.T. radiaz. Face elogiul nsemnrilor". Dar din nou: cum s-a putut ntmpla c asear, deja, niste
cititori-admiratori" i-au adus chiar aceste nsemnri"?
Dar eu le-am pus n circulatie.
El e cam nspimntat: cum e posibil? Or s se nfurie! (Adic cei de la vrf.)
Or, gata finisat, Scrisoarea" mea deschis" ctre secretariat se afl deja la mine n serviet, asteptnd
s-i vin ora. si iat: A.T. este receptiv, bine dispus; sntem n aceeasi umoare! si totusi
325
m tem s-i art scrisoarea, amintindu-mi toate rezervele si interdictiile lui dintr-un trecut mai ndeprtat,
ncerc totusi o apropiere:
A.T.! Dumneavoastr tineti la mine si-mi vreti binele, dar n sfaturile pe care le dati, porniti de la
experienta altei epoci. Dac' de exemplu, la un moment dat as fi venit la dumneavoastr pentru a v cere
prerea: trebuie s trimit scrisoarea la congres? S pun n circulatie Pavilionul cancerosilor si Cercul!
dumneavoastr ati fi fcut tot posibilul ca s m determinati s renunt la aceast idee, (Exprimarea mai
delicat. . m-ar fi izbit cu placa de geam de pe birou.) si totusi eu aveam dreptate!
El accept vechiul. Dar s-i vorbesc despre nou, nu ndrznesc. Pot s-i spun doar att:
ntelegeti-m. Asa trebuie. Experienta lagrelor arat un lucru: cu ct se procedeaz mai aspru cu
turntorii, cu att se reduce numrul riscurilor. Nu trebuie creat aparenta unui acord. Dac am s tac, n
cteva luni ei m vor nghiti n asa fel nct s nu stie nici vntul, nici pmntul pentru sejur ilegal",
pentru parazitism", pentru te miri ce alt motiv. Dar dac faci glgie, pozitia lor slbeste.
El: si pe ce te bazezi dumneata? Toti acesti cititori-admiratori nu fac dect s simuleze c te ajut.
Ofteaz ipocrit c ai fost exclus si trec imediat la alte subiecte. Eu cred c nu joci teatru cnd spui c esti
gata s-ti dai viata. Dar asta nu serveste la nimic, n-ai s urnesti nimic din loc.
Dac nu m nsal memoria, nu este prima dat cnd facem huta-huta pe aceast brn minuscul.
Numai c astzi o facem fr s ne nflcrm, o facem ntr-o dispozitie trist-amical. Mai mult: o
cordialitate asemenea cu cea de astzi n-a fost ntre noi de cnd ne stim. Ba nu, cordialitate a existat, dar
nu pe un asemenea fundal de egalitate. Pentru prima dat n cei opt ani de cnd ne cunoastem snt ntr-
adevr n fata unui egal, snt ntr-adevr n fata unui prieten.
Eu: Dac este asa, asa s fie, nseamn c sacrificiul meu va fi deocamdat zadarnic. Dar ntr-un
viitor ndeprtat, el tot o s dea roade. De altfel, cred c acest sacrificiu va gsi sprijin nc de pe acum.
(Da, asa credeam eu. Rsftul meu se baza pe sprijinul pe care o sut de scriitori l acordaser scrisorii
mele ctre congres. Cu obisnuitul meu surplus de optimism, m asteptam si de data aceasta s-i vd pe
scriitori punndu-se masiv n miscare, constituindu-se
326
ntr-o fort combativ, iesind poate din Uniunea Scriitorilor. Dar nimic din toate acestea. N-a avut
loc o represiune n adevratul nteles al cuvntului, nu s-au semnalat arestri, nu s-a fcut tapaj, dar,
obositi, oamenii pierduser orice elan de a mai rezista. Cu o vigoare si o causticitate variind ca grad de la
un caz la altul, saptesprezece membri ai Uniunii Scriitorilor au redactat proteste, iar opt dintre ei
Mojaev, Maximov, Tendriakov, Iskander, Okudjava, S. Antonov, Voinovici, Vansenkin s-au dus la
Voronkov ca s-1 intimideze, dup care au fost trti unul cte unul la spuneal la CC.)
A.T. Acum e reflux, n urma lui rmn pe plaj busteni, alge; spectacolul este dezolant.
Eu: Unde a fost ap, va mai fi.
si discutia despre el, Trifonci? n sfrsit, iat-o. Pentru mine a spune adio Uniunii Scriitorilor este o
formalitate, o usurare chiar. Dar Tvardovski se ndreapt spre o tragedie mult mai mare, care-1 va afecta
sufleteste: se apropie fatalmente momentul cnd va trebui s se despart de puiul lui, Novi mir. n
excluderea mea, el vede ultimul brnci spre acest deznodmnt. Penultimul: instructorul CC a anuntat
telefonic c vrea s vin pentru o prelucrare" cu colectivul de redactie (pentru ce?), si aceasta n
conditiile n care nu-1 chemase nimeni; evident, pentru a-i debarca pe Laksin, Hitrov, Kondratovici.
Precum oamenii credinciosi si profunzi care de-a lungul ntregii lor vieti, si mai ales atunci cnd vine
ceasul suprem, mediteaz asupra mortii lor iminente, ineluctabile de cte ori nu abordase A.T. cu mine
aceast tem a retragerii sale, o abordare nc atunci cnd putin lipsise ca s mi se acorde premiul Lenin,
nc atunci cnd valul hrusciovist prea s ne poarte pe amndoi pe creasta lui. si de fiecare dat, dar
astzi n mod deosebit de energic (ocolind marea sa mas prezidential si plantndu-mi scaunul acolo,
lng fotoliul lui), ncercam s-1 conving: Novi mir pstreaz traditia cultural, Novi mir este singurul
martor cinstit al timpului nostru; n fiecare numr are dou-trei articole foarte bune, si chiar de-ar avea
numai unul, tot ar rscumpra prin acesta orice eventual pcat. si i-am citat, ca exemplu, articolul Viitorul
literaturii" al lui Lihaciov. A.T. si-a redobndit pe loc buna dispozitie, s-a nviorat, si am avut o discutie
agreabil despre articolul lui Lihaciov. Dar la ce trebuie s se renunte! De pild, exist amintirile unui
participant la rscoala trneasc din Siberia din anul 1921. (si o s mi le dati s
327
Ie dati s le citesc?" Am s ti le dau." si iat-ne din nou legati printr-o prietenie ca aceea pe care
ne-o prilejuise Denisovici.)
Dar sublinia A.T. nu pot s m cobor la a-1 corecta pe Rekemciuk. Am rezistat ct am putut, dar
acum m clatin, snt frnt m-au dobort.
Eu: Deocamdat rezistati, nc nu v-au dobort! De ce vreti s le faceti un serviciu s plecati de
bun voie? S-si ia asupra lor aceast treab murdar.
Ne-am nvoit: dac nu se ating de Laksin-Hitrov-Koridratovici__
el rmne; dac-i destituie, el pleac.
Dup aceast discutie confidential, mi-am luat rmas bun de la el si mi-am strecurat la carmb cutitul,
scrisoarea ctre secretariat. Dac i-as fi artat-o, totul s-ar fi prbusit imediat. Mi-am luat inima-n dinti si i-
am spus:
Aleksandr Trifonci, n orice caz, dac m vor forta la niste gesturi extreme, chestia asta s n-o puneti
la inim. S le rspundeti c nu v-ati pus capul garantie pentru mine, c eu nu snt fiul dumneavoastr!
Am trecut si pe la Laksin, pentru amortizarea socului:
Vladimir lakovlevici! V rog: pe ct v st n putint, linistiti-1 pe A.T. n caz c...
Prin ochelarii de felul celor pe care-i poart tinerii, Laksin arunc o privire ferm. D din cap a
ncuviintare.
Nu, n-o va face. El are problema lui el este si mai vulnerabil. Oare va fi el alturi de A.T. ntr-un
moment cnd acesta este asa de suprat? Drumul meu nu este si al lui; eu nu-i snt aliat.
A doua zi lovitura! Cu o ntrziere de o sptmn (nepunnd la socoteal aniversarea lui noiembrie),
secretariatul si-a anuntat decizia referitoare la mine.
si eu, fr a ezita lovesc! Doar data a mai rmas s-o trec. mi dau drumul!!! [13]
Boris Mojaev (a avut o comportare minunat n acele zile, ca si n toate zilele dificile pe care le-a traversat
Novi mir), cu toat anvergura sa interioar de corsar nestiutor de restrictii, obisnuit de ani de zile s
caute si iesiri subtile, m prinde de pulpana hainei si nu-mi mai d drumul: nu trebuie s trimiti o
asemenea scrisoare! De ce s tai odgoanele? Nu-i mai bine ca decizia secretariatului Uniunii Scriitorilor
din RSFSR s-o ataci, n bun si cuvenit for-
328
m, la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS, s mergi acolo ca s lmuresti problema?
__Nu, Boria, acum nici mcar cu o locomotiv nu m mai
opresti!
Rde:
__Tu esti artgos ca un nobil polonez; pentru tine cearta este
un scop n sine.
Ei bine, dup prerea mea, iat ce este o atitudine eminamente ruseasc: a ridica bratul si a lovi! Numai
ntr-un asemenea moment te simti fiu demn al acestei tri. Snt eu ntr-adevr ndrznet? Snt cum nu
se poate mai fricos: am Arhipelagul tac; nu suflu un cuvnt despre toate cte le stiu n legtur cu
lagrele la ora actual; despre Cehoslovacia am tcut; fie si numai pentru att, acum trebuie s vorbesc.
Lidia Korneevna1 a zis bine apropo de protestele politice:
Dac nu fac asta, nu voi mai putea s scriu esentialul. Atta timp ct nu voi smulge aceast sgeat
nfipt n mine, nu voi putea s scriu despre nimic altceva!
Nici eu. Dac, la ora cnd frica a pus stpnire pe toti, nu ies trn-tind usa, nseamn c nu mai snt om!
(Cei care au nevoie s se justifice vor contrapune un zvon: el este cel care, prin impulsivitatea lui, ne-a
mpiedicat s-i fim alturi, noi eram pe punctul de a interveni, dar el a trntit usa si a stricat totul. Dac a
luat n der-dere lupta de clas", efectiv nu se mai poate face nici un demers, n fond, toate acestea nu
snt dect niste scuze cine voia s ajute, avea tot timpul s-o fac.)
Am trimis scrisoarea si, ca prin farmec, mi-am recptat linistea sufleteasc. Desi n ziua aceea am fost
urmrit, pe strzile Moscovei, de doi poterasi zelosi, am avut totusi impresia c acestia n-au venit dup
mine si n afara orasului, n adpostul binecuvntat pe care mi-1 oferise Rostropovici (n plin centrul zonei
speciale, la doi pasi de vilele tuturor conductorilor). Aici, mi se prea mie (desi n-am putut s nu observ
foindu-se niscaiva instalatori" si electricieni"), m sustrsesem tuturor privirilor, nu m cunostea nimeni.
De aici, mi ziceam eu, nu m voi arta, nu voi telefona nimnui. Acolo scrisoarea mea n-are dect s
strneasc furtun; aici, aerul este asa de tmduitor, asa de linistit si emisiunile radio se aud
' Ciukovskaia. (N.t.)
329
asa de bine; capteaz deci ecourile scrisorii tale si te bucur n continuare de ceea ce ai fcut. Apoi
ncepe s si lucrezi.
Nu-mi amintesc ca n viata mea s-mi fi fcut cineva un dar mai de pret dect Rostropovici cu acest
adpost. El m invitase nc din anul precedent, din 1968, dar avusesem oarecare team s nu cumva
s-1 deranjez, n mprejurrile date era imposibil s gsesti alt loc unde s te instalezi att de convenabil
si de oportun. Ce-as fi fcut eu acum n capcana de la Riazan? Cum s umblu haihui prin vacarmul si
mbcseala Moscovei? Ct oare as mai fi putut s-mi mentin moralul? Aici ns, n linistea incomparabil a
zonei speciale (la ei nici urlet de megafoane, nici huruit de tractoare), pe sub boltile curate ale copacilor,
pe sub stelele curate ce usor e s fii ferm, ce usor e s fii senin.
Nu este prima dat cnd Rostropovici este prezent n spatiul acestor nsemnri. Dar nu se mai poate:
cercurile povestirii plesnesc deja, si fr asta au plesnit. si n ce priveste rezerva de viat si culoare,
Rostropovici are ct zece, asa c ar fi pcat s-i fac n fug un portret.
n toamna aceea, el a vegheat asupra mea n asa fel nct eu s nu stiu c pmntul se crpa sub
picioarele mele, c un nor aductor de grindin tindea s se ngroase deasupra capului meu. Se dduse
deja ordin s se trimit un detasament de militie pentru a m evacua, iar eu nu stiam nimic, m plimbam
linistit pe micile alei.
Uneori miopia nestiutoare de griji este salvarea inimii noastre. Uneori, fereste-ne, Doamne, de darul
previziunii prea exacte.
De altfel, pentru cazul c militia ar fi dat de mine, mi pregtisem o aprare pe cinste: o rachet asa de
eficace, nct chiar mi pare ru c n-am avut ocazia s-o lansez.
si deodat agitatia ia si o asemenea ntorstur ca aceasta: n Occident scriitorii protesteaz vehement
mpotriva excluderii mele. Comitetul national al scriitorilor francezi (si printre ei multi fani ai Uniunii
Sovietice si Aragon, si Triolet, si Sartre, si Picasso) public un protest n revista comunist Lettres
frantaises cic, veniti-v n fire, dragi tovarsi, asta-i o greseal enorm, reeditarea afacerii Pasternak,
doar nici Nicolae al Il-lea nu 1-a reprimat pe Cehov pentru Sahalin. Apoi si Penclubul International public
n Times o scrisoare ctre Fedin: sntem zguduiti, apelm la dumneavoastr s-1 reprimiti pe Soljenitn. si
nc o scrisoare n Times din partea unui numeros grup de scriitori occidentali: scandal international! O
nou vntoare de vrjitoare! Un scriitor de o asemenea anvergur... ncetati persecutiile, n caz contrar
vom chema la boicot international mpotriva URSS! si nc n Le Monde, din par-
330
tea Uniunii Scriitorilor din Franta, si, pare-se din partea si a altei uniuni protest mpotriva ncercrilor de
a publica n Occident Banchetul nvingtorilor (foarte periculos plan al alor nostri\ dar iat c a esuat).
si iat ntrebarea pe care mi-o puneam cu spaim: ce-o s se ntmple dac ai nostri acum vor da asa de
mult ndrt nct la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URS S se va proceda la revizuirea deciziei
secretariatului Uniunii Scriitorilor din RSFSR si eu voi fi repus n drepturi? si eu ce-o s fac: tcnd, supus,
m voi ntoarce ca fiul rtcitor? Am nceput s redactez proiectul unei noi scrisori:
Neasteptata hotrre a biroului Uniunii Scriitorilor din URSS nu reprezint nicidecum o rezolvare a
problemei. Ea nu exonereaz de rspundere Litera-turnaia gazeta pentru calomniile pe care le-a debitat
la adresa mea n articolul nesemnat din 26.06.68. Aceast hotrre nu ia pozitie fat de spectacolul
regizat care a fost excluderea mea din organizatia din Riazan a scriitorilor, si fat de actiunile pripite
ntreprinse de biroul Uniunii Scriitorilor din RSFSR n absenta mea, si, vorbind Ia modul mai general, ea
ocoleste problemele ridicate n scrisoarea mea ctre congresul al IV-lea al scriitorilor, si nssi acea
scrisoare. Ea ocoleste marile neajunsuri ale statutului Uniunii Scriitorilor, unde printre sarcinile acesteia
din urm nu figureaz dect construirea comunismului si prietenia dintre popoare. Acolo nu snt prevzute
sarcini referitoare la primenirea moral a societtii noastre, nu snt mentionate obligatiile scriitorului fat
de om ca individ. si o ntrebare cu un caracter si mai general: este posibil s se nscrie asemenea sarcini
n statutul oricrui fel de uniune? Actuala Uniune a Scriitorilor, cu aparatul ei pletoric, cu organizarea ei
care face ca scriitorii s fie condusi, nu se stie de ce, de niste functionari ncadrati uneori n servicii
specifice, unde se petrec nemaiauzite abuzuri administrative, unde se msluiesc voturile si componenta
congreselorasadar, o asemenea Uniune corespunde ea sarcinilor unei literaturi care s se dezvolte
nestingherit? si Literaturnaia gazeta, organul Uniunii, nu este deloc literar, ci o publicatie cu nuant de
brf politic. Nu este nevoie de nici un fel de uniune, situatia scriitorului pu-tnd fi pe deplin asigurat prin
calitatea de membru al Fondului Literar..."
N-am ajuns s termin aceast scrisoare n-a mai fost nevoie.
Eu nutream speranta c de vreme ce nu m plngeam Occidentului", de vreme ce A.T. nu voia s
pzeasc vacile..." cu acest secretariat poate c pentru un moment el, A.T., ar primi favorabil aceast
ultim scrisoare a mea. Atunci ni s-ar deschide amndurora calea spre o real ntelegere.
Dar prea multe voiam eu de la Tvardovski! El si asa, n recon-versia, evolutia, perceptia si conceptia lui,
se lsase cucerit de extrema amplitudine a scrnciobului politic; scrisoarea mea, att de grosolan la
adresa sfintei lupte de clas, scrisoarea mea care-i des-
331
coperea o boal grav" celei mai progresiste societti din lume, aducndu-1 brusc la greutatea real, l
trgea n jos si napoi.
A fcut trboi n redactie; a rupt scaune, strignd: Trdtorul!!" A asasinat-o!!" (adic, a asasinat revista
Novl mir...). si, desigur Chemati-1 aici!!"; desigur eu nu snt de fat si nimeni nu stie". Sare pe
telefon, o sun pe Veronika Turkina, o copleseste cu un potop de injurii; ea ascult cu calm si nu are
dect ndrzneala de a spune:
A.T.! Dar ce scrie A.I. este purul adevr. ' Nu-u! ncepe el s urle n aparat. Este un pamflet
antisovie-tic! Este o minciun! si eu am s semnalez asta acolo unde trebuie!!
Nu el este cel care a clamat aceste cuvinte nefericite, ci natura noastr josnic a anilor '30, aceast limb
sovietic opresiv-incul-cat, acest fiu foarte loial care nu rspunde pentru tatl su". Eu am difuzat o
scrisoare deschis, iar el, srmanul, va semnala acolo unde trebuie.
Veronika a avut ideea pguboas de a merge la redactie; Sat, personaj ndoielnic si servil, camarad al lui
Lunacearski, a vzut-o si a dat fuga s-i raporteze lui A.T. c, dup toate probabilittile, ea a venit s
rspndeasc scrisoarea lui Soljenitn" printre redactori; mintea lor nu reusea s se ridice pn la a
ntelege c parterul" revistei citeste de obicei hrtiile samizdatului nainte ca ele s ajung la etajul nti".
si Tvardovski a nceput s-si verse necazul pe Veronika: Cine o las s intre aici? Cine-i d ei recenzii?"
(ea avea cte o colaborare la ei). S nu-i mai dati!"
si au avut loc unele discutii cu Uniunea Scriitorilor, n cursul crora Tvardovski m-a renegat, si altele cu
Diomicev (si acesta 1-a nfricosat, spernd, probabil, ca prin A.T. s m mpiedice s difuzez scrisoarea).
Ieri dispus s prseasc Novi mir nu, Tvardovski nc nu era gata pentru aceasta, nc se nfoia ca o
gin n speranta de a-si salva puiul din ghearele uliului. Un telefon indirect m-a prins la dacea lui
Rostropovici: A.T. este ntr-o situatie foarte grea! Vrea s m vad! Este gata s astepte pn la noapte!
Dar pot eu s-i usurez situatia? Dac m duc acolo si ne lum nc o dat la ceart, cui i va fi mai usor?
Oricum, scrisoarea a plecat deja. si n-o voi renega. si nu snt din echipa de prim ajutor. M ascund de
KGB. Nu vreau s fiu uite-1 nu e prin Moscova si s-i plimb peste tot pe urmritorii mei.
Nu m-am dus.
332
La cteva zile dup ce i-a mai trecut mnia, i-am trimis o scrisoare de linistire: ...Sntem ntr-o alt epoc
nu mai este aceea n care ati avut dumneavoastr nefericirea de a v tri o mare parte a vietii literare,
si manierele se cere a fi altele. Manierele mele snt cele ale unui ocnas, ale unui locatar al lagrului.
Voi spune, fr floricele stilistice, c literaturii ruse i apartin nu mai mult dect i apartin ocnei rusesti, la
ocn m-am format, si pentru totdeauna. si cnd decid s fac un pas de important vital, trag cu urechea
nainte de orice la glasul tovarsilor mei de ocn, dintre care unii snt deja morti, de boal sau de glont, si
aflu precis cum ar fi actionat ei n locul meu.
.. .Prin aceast scrisoare: 1) am artat c m voi mpotrivi pn la capt, c nu glumesc atunci cnd spun
c mi voi da viata; c la fiecare nou lovitur, voi rspunde cu o lovitur, cu una poate mai viguroas.
Asadar, dac snt inteligenti, se vor gndi de dou ori nainte de a se lua de mine. n aceast pozitie pot
s m apr independent de atitudinea lumii literare; 2) am profitat de ocazia unei zile irepetabile: deja
nu mai am obligatii fat de statut si de terminologie, dar nc am dreptul s m adresez lor; ct priveste
secretariatul, acesta este un destinatar foarte comod; 3) toat viata mea mi-o percep ca pe o treptat
ridicare din postura de ngenuncheat, ca pe o treptat evolutie de la postura celui nevoit s tac la cea de
om care si-a dobndit libertatea de a vorbi. Acesta este contextul n care scrisoarea adresat de mine
cndva congresului si aceea de astzi au constituit asemenea momente de nalt delectare, de eliberare
a sufletului..."
si, treptat, Tvardovski nsusi s-a potolit, n miscarea lui smucit, scrnciobul l aruncase n spate, facndu-1
acum s revin n fat. Da, el are dreptul s scrie asa; cci el era n lagr n timp ce noi sedeam n
redactii" spunea A.T. oftnd. si... l recitea pe Ivan Denisovici. (Era un an btut pe muchie de cnd si
scria memoriile, si n ele vorbea despre mine. Cum si eu vorbeam despre el. Acesta era felul nostru de a
ne juca de-a v-ati ascunselea.)
Trei luni de zile nu ne-am vzut; joc de copii, si acesta. La redactie mi sosise o parte dintre scrisorile de
felicitare cu ocazia zilei Mele de nastere, apoi cu ocazia Anului Nou. El nu a dat dispozitie s-mi fie
transmise. La rugmintea mea, Liusa Ciukovskaia i-a ce-rut scrisorile ca s mi le transmit ea, dar a fost
refuzat. Nu-i obligatoriu s vin el personal la mine, dar ca s-si ia scrisorile tre-
333
buie s vin personal" a zis A.T. De ce trebuia s vin personal? Pi, pentru c voia s se mpace cu
mine. O, ce greu i venea!.. (Iat cum am procedat eu cu felicitrile de Anul Nou pe care i le-am adresat
lui si redactiei: le-am scris n mprejurimile Moscovei, au fost duse la Riazan si acolo li s-a dat drumul n
cutia postal. Uite, poate c m aflu totusi la Riazan, si acesta-i motivul pentru care nu m art.)
Jocul ca jocul, dar pentru mine s-au ivit noi motive de ngrijorare: nitam-nisam a aprut o primejdie poate
mai teribil dect toate cele care o precedaser: n Die Zeit din 5 decembrie a aterizat, n mod inexplicabil,
un fragment din Noptile prusiene cu promisiunea publicrii n curnd a ntregului poem! S-a reusit
stoparea acestei afaceri, pentru c din toamn, multumescu-ti tie, Doamne, m asigurasem de un avocat
n Occident. (Dar si chestiunea cu avocatul ar fi trebuit s i-o explic lui Tvardovski: de ce 1-am luat fr
s-1 consult pe el? De ce un avocat burghez? Nu se procedeaz asa!) ndat s-a rspndit zvonul c si la
Moscova se citea poemul. M-am aruncat asupra focului ca s-1 sting.1
***
Apsat de aceste motive de ngrijorare si cufundat n R-l 7, n-am stiut s vd, nu am observat de departe
cum se adunau norii de furtun deasupra lui Tvardovski si a lui Novi mir. Flerul lui A.T. nu-1 nselase:
sugrumarea nu era un simplu episod, ci o campanie premeditat.
n Posev, revista sor a lui Grant, a aprut (desi nu circulase deloc prin samizdat) poemul Dreptul
memoriei, poem funest, neterminat, respins si de autoritti, si de public, mndria si amrciunea tardiv a
autorului. Poemul a fost de natur s-1 rvseasc, s-1
1 Eu consider c am blocat poemul att la samizdat ct si la Die Zeit si c nu am lsat KGB posibilitatea
de a-i da de urm. Care nu mi-a fost mirarea cnd, mult mai trziu, am aflat c poemul ajunsese la KGB
ndat ce ncepuser s-1 citeasc scriitorii din Moscova; chestiunea ajunsese la cei de la revista Stern
gratie corespondentului lor de la Moscova pe nume Dietmar Steiner, amicul lui Victor Louis. Nannen,
redactorul sef al lui Stern, i-a pasat-o, spre urgent publicare, sptmnalului Die Zeit, insistnd asupra
faptului ca, dintr-o surs foarte serioas se stie c aceasta este rugmintea autorului (Adnotare din
1978.)
334
descurajeze, s-1 deprime pe A.T. desigur, el nu voia! Desigur, el nu stia! Desigur, el nu-1 trimisese! si
nici nu-1 difuzase!
n ianuarie 1970 au nceput s-1 scie cu convocrile pe la sefii cei mari, s-i cear s dea explicatii, s-
si exprime indignarea si s se dezic, asa cum era de asteptat din partea unui scriitor sovietic cinstit; nu
se punea problema ca el s fie contra, dar o dezicere din partea lui era deja prea putin pentru autoritti;
ele nici nu mai voiau s ia not de o simpl dezicere; ceea ce le trebuia lor era distrugerea unei reviste
care le devenise odioas. Cte luni si cti ani nu salivaser ele la perspectiva acestei decapitri! Cte
sptmni si luni nu cheltuiser nerozii si parazitii de la Aghitprop-ul CC ca s fac planuri, s pun la
cale manevre, atacuri si nvluiri! Cu creierele lor chircite nu-si ddeau seama c toat epoca lor era
pe cale de a expira complet, c toate cele cincizeci de etaje erau pe cale de a se prbusi cu planseurile
lor cu tot ei n-aveau dect
0 tint: s ia n stpnire acest unic palier. Inunda tara samizdatul, aceast expresie a liberttii, plecau n
Occident, vedeau acolo lumina tiparului romane rusesti care se ntorceau n patrie pe calea undelor radio
aceste mucegaiuri aveau impresia c era suficient s ia n stpnire aceast cas a scrilor inamic si
c atunci se va instaura, ca n vremea lui Stalin, ceva scump inimii lor: uniformitatea gndirii,
obligativitatea ca toti s se ncadreze n corul unic; si c atunci va disprea si ultima voce care ar fi putut
s-i ridiculizeze.
De-acum, pozitia lui Tvardovski, vinovat pentru un poem devenit arm n mumie dusmanului, se
subrezise! I se propunea din nou, ca si n primvara anului trecut, s schimbe colegiul redactional s
scoat un membru, apoi doi, trei, patru! La una dintre nenumratele plenare ale scriitorilor, pentru a mri
presiunea, un oarecare Ovcearenko, un lup viclean si apuctor (n-are n comun cu oieria dect numele)1,
a luat cuvntul si 1-a etichetat pe Tvardovski drept poet de origine chiabureasc. si n fiecare zi, ca la
armat, Voron-kov l convoca la el, pentru discutii, pe poet, si Tvardovski, coplesit, supus, vinovat, ddea
curs acestor convocri. si propunerea care
1 se fcea era aceea de a-1 lua la redactie tocmai pe acest Ovcea-renko\ (Recidivau anii '30!)
Numele de Ovcearenko vine de la ovcearnia (stn, oierie). (N.t.)
335
Acum, naintea sfrsitului, se vedea cu o claritate deosebit de dureroas c aceast revist liberal* era
cldit, n structura ei interioar, pe un model la fel de birocratic ca si tot sistemul care o respingea: trind
dintotdeauna n lumea nomenclaturii, Tvardovslci simtea si el nevoia de a face distinctie, n cadrul
institutiei sale, ntre nomenclaturistii cu functii (colegiul de redactie) si masa celorlalti Dar, la Novi mir,
acea mas" era cu totul neobisnuit: aici nu gseai colaboratori indiferenti, adic niste simpli salariati
lucrnd pentru bani; aici fiecare redactor, corector si dactilograf de rnd fcea din orientarea ansamblului
o problem de interes vital. Dar asa cum n zilele bune redactorul sef si sfetnicii lui cei mai apropiati nu-i
asociau la merite, tot asa si acum, n aceste zile grele nici prin cap nu le trecea s-i informeze despre
cum merg treburile, s-i adune si s le spun: Prieteni! Snt doisprezece ani de cnd lucrm mpreun.
Eu nu pun nimic la vot, dar este important s v cunoastem prerea: dac vor fi destituiti ctiva membri ai
colegiului redactional vom rmne toti ceilalti sau nu vom rmne? Vom rezista sau nu? si eu ce s fac:
s m pensionez sau s astept pn m vor da afar?" Nu! Rspunznd distrat la saluturi, Tvardovski,
fr s spun un cuvnt, se retrgea n biroul lui, membrii colegiului se buluceau acolo si, ore ntregi, n
spatele usilor nchise, dezbteau nouttile si planurile, si fiecare era pus s-si dea cuvntul de onoare c
nu va divulga nimic! si redactorii subalterni, n totalitatea lor femei al cror destin personal era nu ntr-o
msur mai mic n joc si crora nu mai mic le era strngerea de inim n legtur cu destinul revistei, se
adunau la secretariat s aud ce se spunea dincolo de us, s prind frnturi de fraze si s le comenteze.
Unuia dintre scriitorii care locuiau n satul de vile, Tvardovski i se destinuia mai pe larg si apoi de la acel
scriitor transpira cte ceva la redactie.
Circula prin Moscova zvonul c Novi mir va fi bgat cu capul sub ap si tot mai multi autori afluiau la
redactie; si slile, si coridoarele gemeau de lume, toat literatura era aici n pr" (dac n general exista
o literatur sovietic, atunci nu exista dect aici),
* Laksin, cluzit de canoanele traditionale ale intelectualittii, se ofusca: revista noastr nu este liberal,
ci democrat", adic mult mai de sting. Orict ar prea de paradoxal, el era octombrist, nu n sensul n
care era acest bandit de Kocetov, ci n sensul terminologiei Rusiei prerevolutionare: el voia ca acest
regim s existe, dar s nu ias din spiritul si litera constitutiei.
336
scriitorii, n frunte cu Mojaev, s-au apucat s nsileze o scrisoare colectiv tot ctre acelasi Brejnev, dar
oricum destinul acestei scrisori, ca si acela al miilor de alte scrisori, era de a rmne fr rspuns.
Colegiul redactional nu subscria la aceste tentative ale scriitorilor! Prestnd constiincios servicii
sistemului sovietic, acest colegiu nu putea s se asocieze, fr aprobare de sus, la o rebeliune deschis,
si nici chiar s se plng cuiva.
ntr-o asemenea zi, 10 februarie, atunci cnd deja se luase hot-rrea cu privire la concedierea lui Laksin-
Kondratovici-Vinogradov, am sosit si eu n aceast babilonie. Toate fotoliile deveniser suporturi pentru
paltoanele scriitorilor, toate coridoarele erau ntesate de grupuri de scriitori, n biroul su (Kosolapov va
fixa n perete un basorelief al lui Lenin, ceea ce va face s se vad ce lipsea la Tvar-dovski), A.T., care
nu buse, sedea acum trist, nu fcea nimic. (Nu fcea nimic, dac a fuma cu atta lcomie, una dup alta,
n sir interminabil, niste tigri tari, grosolane, nseamn a nu face nimic.) Era prima noastr ntlnire dup
furtuna din noiembrie. Ne-am strns minile, ne-am mbrtisat. Venisem s-1 conving c atta timp ct mai
rmneau n redactie patru vechi membri printre care si el, lupta putea fi continuat chiar din interiorul
acesteia, numere puteau fi pregtite si puse n circulatie nc dou sau trei luni, si demisia putea fi luat
n consideratie numai atunci cnd i se va cere ncuviintarea pentru un numr cu totul detestabil.
Rspunsul lui A.T. a fost urmtorul:
M-am sturat de attea umiliri. Ca s m mai asez cu ei la aceeasi mas si s discut serios... Au bgat
oameni pe care nici nu i-am vzut vreodat; nu stiu dac snt bruneti sau blonzi.
(Ba mai ru: nici mcar nu erau scriitori. Pentru a conduce o revist liberal fuseser desemnati oameni
care nu tinuser niciodat pana n mn. Trifonci avea dreptate; dac as fi fost n locul lui, as fi plecat de
mult dar eu i fceam sugestii n spiritul acelei rbdri prin care si rezistase n toti acesti ani.)
Dar cum v imaginati, A.T., c puteti s v dati din proprie initiativ demisia? Filozofia crestinismului
interzice sinuciderea, iar ideologia partidului interzice demisia!
Dumneata nu stii cum se procedeaz la partid: mi se va spune s-o dau si eu o s-o dau.
Cu mai mult insistent si fermitate am ncercat s-1 conving s nu dezavueze publicarea poemului su
n Occident, s nu-1 vor-
337
beasc de ru. Eu nc nu stiam c el o si dezavuase si c, acum, astepta, ca pe o favoare, ca pe un
gest de clement, s nu i se refuze s publice n ziar aceast dezavuare... (Bietul A.T.! N-o s fiu asa de
ranchiunos s-i amintesc cum evident, eu n persoan am fost" cel care pasase Frmele" spre Gr ani
altfel, cum ar fi vzut ele lumina tiparului?...) Nu mi-a artat nici acea scrisoare de dezavuare, nici
scrisoarea lui ctre Brejnev (Eu nu snt Soljenitn, ci Tvar-dovski, si voi actiona n alt mod" a scris el. si
este foarte pcat, pe calea aceasta va fi perdant...) N-am copii." (n aceste scrisori era ceva care-1
punea ntr-o situatie penibil fat de mine.) si totusi, cam timid dar plin de sperant:
si poemul meu, dumneata nu 1-ai citit?
Cum s nu-1 citesc! Dumneavoastr mi 1-ati dat, 1-am citit... (Dar de spus, nu pot, nu vreau s spun
nimic n aceast privint
si nc ntr-o asemenea zi...)
Simte c trebuie s fac o precizare: Ceea ce ai citit dumneata nu este ultima variant, ulterior am
mbunttit poemul...
(M tem c ultima...)
Devenit din nou prada unei ntrebri nelinistitoare: oare am s triesc pe banii Occidentului, murdrindu-
m n felul acesta? Pentru a n-a oar mi deschidea punga lui.
Am cutat s-1 mbrbtez:
Haideti, v-ati descrcat de-ale dumneavoastr, acum o s v odihniti. Uitati, o s trecem pe la
dumneavoastr eu si Rostropo-vici, o s v ducem la castelul lui, acolo o s v dau s cititi cartea aceea.
(Plafonul are urechi, asa c sub el nu e de pronuntat cuvntul Arhipelag?)
Interlocutorului meu deja i radia fata; i surdea perspectiva. El rosti atunci aceste cuvinte foarte stranii:
Uite, dumneata ai si un motiv pentru care ai venit astzi la redactie: trebuia s-ti iei scrisorile de
felicitare.
Asta nu era sub form de repros, de ncercare de a m compromite; nu, era mai degrab o reminiscent
ntunecat a anului 1937.
Dar ce vreti s spuneti, A.T.? Ce motiv? Fat de cine?
 Ei bine, spuse A.T., lsnd ochii n jos, dac ncepem s te ntrebm de ce, ntr-o asemenea zi...
Pe mine, Aleksandr Trifonci! V spun cinstit, n patria mea nu dau nimnui socoteal!
338
Sau nu stia c toate coridoarele de la parter erau ntesate de scriitori?
Dar iat ce era nduiostor:
A.T.! n date exist ceva mistic. Ieri a fost aniversarea arestrii mele, chiar a douzeci si cincea. (Dar
mai important: pe 9 februarie stil nou a murit Dostoievski.) Astzi este ziua mortii lui Puskin, este un
secol si o treime de-atunci. (si mine, 11, este ziua n care a fost cioprtit Griboedov.) si chiar n aceste zile
v-au atacat pe dumneavoastr...
si el, deodat, din tot sufletul:
Ei bine, vrei mistic? Ast-noapte n-am reusit s dorm. Am but cafea, apoi am luat un somnifer;
frmntat de griji, am adormit. Deodat aud vocea nbusit, dar perceptibil, a Sofiei Hana-novna
(secretara lui A.T.): Aleksandr Trifomci! A venit Aleksandr Isaici." si este exact ceea ce s-a ntmplat n
timpul zilei.
Lucrul acesta m-a miscat profund, nseamn c astzi el a venit cu o asemenea sperant. A cta oar
fcea s ias n evident faptul c pe el nentelegerile noastre l afectau mai mult dect pe mine?
n acea zi s-au tot fcut presupuneri n legtur cu ce o s apar mine n Literaturka, iar informatorii
raportau cnd una, cnd alta: ba c va fi pus n pagin scrisoarea lui A.T. de dezavuare, ba c nu va fi;
ba c lucrurile vor fi msluite n asa fel nct s reias c el este de acord cu remanierile din redactie, ba
c nu va fi nici o msluire.
Litgazeta n-ar mai fi fost Litgazeta, dac n-ar fi trisat. A doua zi, avurm de toate; si msluirea, desigur,
ca fapt mplinit, si verdictul ireversibil de excludere a patru membri din colegiul de redactie, si scrisoarea
pe care A.T. se si sturase asteptnd s-o vad publicat si care mare cinste nu i-a fcut:
.. .poemul meu... pe ci cu totul necunoscute mie, se ntelege, contra vointei mele... n Posev, revistuta
emigratiei,.. .denaturn-du-1... Insolenta acestei actiuni... falsitate cinic... un titlu provocator. .. ca si cnd
ar fi interzis n Uniunea Sovietic..." (Dar oare nu este interzis? Dar oare nu v ntrebati prietenii: mi-ati
citit poemul?" Dar oare scrisoarea aceasta i va garanta poemului dumneavoastr publicarea n URSS?)
si pentru ce ati pltit acest pret? Pentru faptul c v-a dizolvat redactia, Aleksandr Trifonci?...
339
Era terminat...
Msura fusese depsit, si a umilirilor si a rezistentei, si pe 11 februarie Tvardovski si-a pus semntura
pe care de attia ani cuta-ser s i-o smulg: rog s fiu eliberat din functie"...
si noi nc nu stiam: n aceeasi zi de 11 februarie, el a fost convocat la consftuirea membrilor Prezidiului
Comesco" m rog, a fost convocat el si nelipsitii nostri reprezentanti n slugarnica organizatie
vigorellian care acum, totusi, se zbrlise putin la ai nostri din cauza mea. si Tvardovski ca pret a ce de
data aceasta, astzi? a semnat declaratia care i s-a dictat, declaratie prin care renunta la functia de
vicepresedinte al Comesco adic a cedat nc o pozitie, s-a cedat pe sine si m-a cedat pe mine, desi
acest gest a fost fr urmri. si a doua zi m-a mbrtisat n modul cel mai sincer, fr s pomeneasc
ceva despre evenimentele de ultim or, si chiar fr s le nteleag. Ce vreti, dac asa s-a dat indicatie
de la partid, trebuie s semnezi.
Pe 12 m-am dus din nou la redactie. Deja totul era altfel redactia nu mai astepta hotrrea destinului,
scriitorii nu mai ncercau s se bat. Se fcea curtenie pe mese. Autorii ddeau nval, si recuperau
manuscrisele (apoi vor veni cu unele de alt factur). Alte manuscrise erau ndesate n cosuri, n saci;
parchetul era presrat cu hrtii rupte. Aceasta te fcea s te gndesti la o arestare n mas a redactiei sau
la o plecare n deportare, la o evacuare. Ici si colo se servea vodc si autorii schimbau toasturi funebre cu
redactorii, ns ca ntotdeauna, scriitorii nu aveau acces n cabinetul lui A.T. Ctiva dintre ei, asigurati cu
vodc si crnati, s-au dus n biroul lui Laksin si 1-au rugat pe acesta s-1 invite pe Trifonci, dar, n
numele lui A.T., Laksin s-a scuzat si a refuzat. Era penibil pentru un sef, fie el si unul eliberat din functie,
s-si fac, printre autori nemultumiti, o aparitie att de nepartinic.
n cabinetul lui, 1-am gsit pe A.T. din nou singur, dar n picioare n fata dulapurilor deschise, ocupat si el
cu trierea dosarelor si a hrtiilor. Mi-a spus c se simtea usurat ca urmare a faptului c-si dduse demisia,
n acelasi sens m-am exprimat si eu: era de-acum imposibil s mai rmn n postul respectiv. Dar iat c
n scrisoarea de ieri exist o fraz (dac ar exista numai una!)... Ca si cnd poemul ar fi fost interzis?
340
Trifonci a nceput s protesteze cu trie, apoi s-a plns de puti natatea ntelegerii mele (s-a plns pentru
c si ddea seama de greseal):
 Dumneata n-ai nteles nimic! Aceasta este o fraz, foarte subtil Tocmai din cauza ei nu voiau s
publice scrisoarea! Cci eu i vestesc ntregii Uniuni Sovietice c exist un asemenea poem si c este
blocat.
N-am cutat s-1 contrazic, n-am vrut s nveninez atmosfera.
Am fcut o aluzie la cea de a saizecea lui aniversare, care se apropia. Din calculul lui rezulta c el a
condus Novi mir n dou rnduri, n total saisprezece ani btuti pe muchie, n timp ce nici o alt revist
ruseasc nu a trit vreodat mai mult de zece ani.
__Pn la saptezeci de ani, A.T., nc mai puteti s scrieti mult
si bine! 1-am ncurajat eu.
si Mauriac are optzeci si cinci, si iat cum scrie! M priveste dintr-o parte: uite Bunin, n viata lui n-a
fcut elogiul nimnui, afar de al lui Tvardovski si de-al lui Mauriac.
Dar iat un amnunt delicat:
A.T.! Pentru cei mari nu snt probleme: Laksin, Kondratovici, lor li s-au pregtit deja posturi, vor fi pltiti
n continuare. Dar pentru cei mici ce se va face?
Pentru Vinogradov? Dar el se va aranja chiar mai bine.
Nu, pentru aparat.
N-a sesizat. N-a nteles! Ca atunci cu Vehi pur si simplu, nu a nteles notiunea asta de aparat", nc
douzeci de persoane care...
Pentru autori? Ei nu vor fi publicati n Novi mir. Trebuie spus c n ziua urmtoare, pe 13, A.T. a
nceput s fac
turul tuturor ncperilor de pe cele trei etaje, unde nu pusese niciodat piciorul: a fost vizita de adio. Cu
greu si-a retinut lacrimile, era rscolit, emotionat; a avut pentru fiecare un cuvnt prietenesc, i-a
mbrtisat... dar de ce nainte nu-si strnsese n plen cele dou duzini de oameni? si de ce astzi nu
luptau, de ce se predau ei ntr-o manier att de tulburtoare, att de tragic-ntristtoare?*
Mi s-a povestit aceast scen n zilele cnd m pregteam s descriu
momentul n care Samsonov si luase adio de la trupele sale si asemnarea
acestor scene, dar n acelasi timp si marea asemnare a caracterelor mi-a
ant m ochi! acelasi tip psihologic si national, aceeasi mretie interioar,
341
Apoi membrii colegiului de redactie au cinstit cte un pahar n vastul birou al lui Laksin, s-au asezat cteva
minute pe scaune, apoi au plecat. Dar, n aceast ultim zi, mai mrunteilor nu prea le venea s
elibereze locul. Fiecare puse la btaie cte o rubl, gest la care se asociar si ctiva dintre autorii mai
modesti; n felul acesta se mai aduse vin si zacusca si se veni cu ideea de a se merge n cabinetul lui
Tvardovski. Se ntunecase deja, aprinser lumina, aranjar farfuriile, paharele si se instalar acolo unde
rar avuseser acces si niciodat mpreun. si-au luat mna de pe noi." Nimeni nu s-a asezat la biroul lui
Tvardovski; i s-a pus si lui un pahar.
A doua zi era asteptat sosirea noului sef. Dar nu si asta tot n manier sovietic , hrtiuta vrt n
gtlejul aparatului, nu se stie de ce, n-a fost nghitit imediat, ntr-un asemenea ritm, ceas dup ceas, se
efectua sugrumarea si deodat minile s-au nmuiat, totul a ncremenit. Nu le mai rmnea secretarilor
Uniunii Scriitorilor dect s ias n grab din cele cinci birouri vecine pentru a se ntruni si a decide dar,
evident, nc nu sosise prin telefon ncuviintarea instantei supreme, masina ntepenise si ei erau cu totii
blocati n birourile lorsi Tvardovski, ntr-al su din piata Puskin, astepta sentinta, si astfel trecur zile,
trecu a doua sptmn si Tvardovski, fr s fi nghitit vreo pictur, nelinistit, continua s vin la
birou, asteptnd anuntul telefonic, aparitia succesorului, destituirea dar telefonul continua s tac,
succesorul se lsa asteptat... Pn la urm ddu el telefon, vrnd s grbeasc socul dar dac ncerci
s-i barezi puterii malefice drumul, ea dispare: Vo-ronkov se ascundea, nu rspundea la telefon; la
birocratii sovietici, aceast tehnic este perfect pus la punct: mai usor faci aripi ca s zbori pn la ei si
s le spargi acoperisul cu capul dect s afli de la secretarele de la captul firului niste lucruri simple ca
acestea: dac n general sefii lor se mai afl printre cei vii, cnd snt ei de gsit, cnd i poti suna. si ntr-o
sear cnd Tvardovski deja plecase dar secretara lui mai zbovise putin la birou (si, de bun seama, de-
abia astepta si ea s plece!), Voronkov telefona el nsusi, pe un
aceeasi anvergur, aceeasi puritate, si aceleasi carente de ordin practic, si aceeasi incapacitate de a
tine pasul cu epoca. si apoi si aristocratismul, firesc la Samsonov, contradictoriu la Tvardovski. Am
nceput s mi-1 explic pe Samsonov prin Tvardovski si invers si i-am nteles mai bine si pe unul, si pe
cellalt.
342
ton jumtate jucus, jumtate dramatic: A plecat deja? Ah, ce ru mi pare... Probabil c e suprat pe
mine... Dar problema nu depinde de mine. Eu am trimis totul la Comitetul Central. si eu, personal, ce pot
s fac? Fr Comitetul Central nu pot s misc un deget." si, la redactie, s-a nteles destul de bine:
Voronkov a nceput s se clatine, poate o s si zboare, o fi fcut vreun pas gresit.
Decizia rmnea n suspensie, decizia putea nici s nu depseasc stadiul de intentie. Desi aceste
trgnri interminabile cu securea deasupra capului snt foarte departe de a crea o atmosfer propice
pentru reflectii, toti si puneau acum ntrebri precum cele ce urmeaz: dac nu se denunt la Tvardovski,
atunci poate c revista nc exist? Tvardovski exist, deci exist si revista? Putem s r-mnem si s
luptm? Dar ntruct presa anuntase deja scoaterea lui Laksin, Kondratovici si Vinogradov, chestiunea,
potrivit normelor sovietice, era ireversibil, ireparabil, cci nici cea mai puchinoas si galben-maronie
gazetut sovietic nu poate s greseasc n aceast materie. Fostii adjuncti ai lui Tvardovski deja si
luaser n primire noile functii, dar n fiecare zi treceau si pe aici si, n aceast situatie destul de inedit, a
devenit clar c favoritii lui A.T., adjunctii si, nu voiau ca Tvardovski s rmn asa, dintr-o dat, fr ei,
c nu concepeau ca Novi mir s existe fr ei.
Poti pieri n mai multe feluri. Dup prerea mea, Novi mir a pierit fr frumusete, fr s se fi ndreptat de
spate. Nici mcar o ncercare ct de slab de a angaja lupta la lumina zilei ntr-o vreme cnd altii o fceau
si reuseau! Oh, ce s mai vorbim: nici mcar o dat n-au ndrznit, cnd revista nc mai tria, s difuzeze
prin samizdat vreun articol sau niscaiva paragrafe suprimate de cenzur, gest pe care ns E.S.
Bulgakova 1-a fcut cu Maestrul. O s mi se spun: asta ar fi nsemnat distrugerea revistei. Dar si asa au
dis-trus-o; revista mergea deja spre acest deznodmnt, avea de-acum vocea rgusit, dar mcar de
n-ar fi rmas n genunchi, n aceste zile de februarie nici o singur scrisoare deschis ctre samizdat
(din simplul motiv c membrii demisi si riscau carnetul de partid si cariera ulterioar?), timiditate chiar n
demersurile fcute la comand, dou scrisori umilitoare ale lui Tvardovski ctre Litgazeta. Mai ru dect
att: Tvardovski si Laksin au asistat, fr s li se aplece, la mizerabilul congres al scriitorilor din RSFSR,
congres care s-a tinut putin dup aceea. Tvardovski a venit si a luat loc n prezidiu, ocazie cu care a fost
imortalizat zmbind n fotografii de grup
343
cu niste nemernici, dnd impresia c voia n mod special s arate ntregii lumi c pe el nu-1 persecuta si
nu-1 ofensa absolut nimeni. (Te-ai dus acolo, atunci ia cuvnrul!) Iar Laksin, n felul acesta, s-a fcut
remarcat prin loialismul su, dar pe culoare, i oprea din drum pe autorii novomirieni si-i convingea s
mearg s-si ia manuscrisele napoi.
E clar c actionnd n acest fel, vechea redactie nu ddea dovada de noblete. si n general nu poti s-i
obligi pe altii s se sacrifice; poti s le adresezi un apel n sensul acesta, dar cu conditia ca n prealabil s
le fi artat tu nsuti cum se face un sacrificiu de sine. Membrii colegiului redactional care plecau nu se
mpotriviser, nu luptaser; ei, n afar de Tvardovski, capitulaser cu umilint si nu sacrificaser
nimic, luau n primire posturi confortabile, dar tuturor celor care rmneau n urma lor le cereau cu trie s
se sacrifice: dup noi praful si pulberea! noi am czut, nici unul dintre voi s nu triasc! Mai repede si
mai pregnant s tresar universul vznd c se stinge fclia noastr: toti autorii, negresit si nentrziat,
trebuie s rup relatiile cu Novi mir dup ce si-au recuperat manuscrisele; cine procedeaz altfel, este un
trdtor! (Dar unde s publice?) Tot aparatul, redactorii, secretarii, dac ncearc s fac ceva bun dup
noi, snt trdtori! Cu att mai mult membrii colegiului care nc n-au fost exclusi, trebuie s-si dea imediat
demisia, s plece cu orice pret! (Cu pretul excluderii din Uniunea Scriitorilor? Al mortii civile?
Conformndu-se acestui consemn, Doros, cu cei saizeci de ani ai si si grav bolnav, si-a dat demisia dar
nu 1-au lsat s plece e un trdtor!)
Dar dac toat istoria revistei Novi mir este alctuit din permanente compromisuri cu cenzura si cu linia
partidului, atunci cum se putea interzice autorilor si aparatului s prelungeasc aceast linie de
compromis si s-o continue att ct va fi posibil? Ca si cnd Novi mir, acoperit acum de noroi, devenea mai
detestabil dect toate celelalte reviste de mult vreme imunde. N-ati stiut s prentm-pinati catastrofa, n-
ati stiut s pstrati nava intact lsati-1 deci pe fiecare s se blceasc, asa cum ntelege el, printre
epave. Dar nu! n privinta aceasta, ei erau inflexibili.
Aceasta si pentru c, asa cum se ntmpl, ei vedeau cu totul altfel lungul traseu politic al vietii lor nu-1
vedeau nicidecum ca pe o perpetu ncovoiere sub presiunea compromisurilor (sub un asemenea regim,
traseul revistei nici n-ar fi putut fi altul!). Ei aveau
344
o cu totul alt viziune orgolioas si demn si aceasta s-a manifestat n ziua n care au ndrznit totusi
s se apropie de samizdat, cnd au avut temeritatea de a lansa dou panegirice anonime si exclusiv
partinicei n memoria revistei disprute. (si de ce ns o asemenea manevr timid: nu-i nici un pericol,
de ce anonimatul? Probabil pentru c autorii trebuiau s nu-si dezvluie strnsele lor legturi cu vechea
redactie; dar se stia deja ce rmsese n portofoliul celei vechi, precum si cum mergeau lucrurile cu cea
nou. Nici nu era greu s ghicesti, era de-ajuns s privesti la chipurile lor.) Era deja deranjant felul n care
semnau: Un literat, Un cititor n cel mai ru stil al ziarelor sovietice. Cititorul plasa un motto explicit,
lent-curgtor (deci din nou era usor de recunoscut maniera) dar un motto din cine? din Marx! si
aceasta n 1970! si aceasta pentru samizdat! si mai ncolo este citat si Lenin o, mentalitate a omului
clrit de cenzur, cum ti dai tu arama pe fat!... n aceeasi lun a lui februarie, cnd a fost desfiintat
Novi mir, n urma unui proces infam, Grigorenko1, primul general sovietic cinstit, a fost internat ntr-o
cas de nebuni; pe foile ei subtiri ca foita de tigar, nglbenite, uzate de ct de citite erau, o duzin de
numere ale Cronicii citase deja sute de eroi care, pentru libertatea gndirii, renuntaser la libertatea lor
personal, care pltiser acest gest cu pierderea slujbei, cu nchisoarea, cu deportarea, cu casa de
nebuni si iat c acesti anonimi prezentau lichidarea lui Novi mir ca pe un extrem de important
eveniment al vietii interne", si care va avea grave consecinte politice" (ca sa aib consecinte, ar fi trebuit
ca niste oameni s se angajeze ei nsisi cu ceva mai mult ndrzneal); ei exagereaz n lauda lor de
sine: gurile noastre, cele mai cinstite dintre toate" (mai cinstite dect cele pe care le-a nchis puscria?),
invincibilitatea Adevrului novomi-
1 P. Grigorenko, general de brigad. S-a evidentiat n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, cnd a fost
rnit de mai multe ori; profesor la celebra Academie Militar Frunze. Arestat prima dat pentru vina de a fi
luat aprarea unor tineri scriitori, el si-a consacrat toate eforturile pentru a determina autorittile s le dea
ttarilor din Crimeea, deportati n Siberia n timpul rzboiului, dreptul de a reveni n patria lor. Arestat la 7
mai 1969 si acuzat de activitate subversiv si de calomnie antisovietic, el a fost condamnat la 27
februarie 1970 de tribunalul din Taskent. Declarat iresponsabil pe baza avizului Institutului Serbski din
Moscova, a fost internat ntr-un spital psihiatric special". (N.t.)
345
rian" (si cel din memoriile maresalului Konev? si din cele ale com-internistilor?), cel mai important factor
al nsntosirii societtii sovietice", vocea constiintei populare" (care a aprobat ocuparea Cehoslovaciei).
L7 si numai el a perseverat n aprarea miscrii purificatoare de dup congresul al XX-lea" (n ce const
purificarea1? n a arunca n crca lui Stalin vina pentru toate relele regimului?). Autorii snt sinceri cnd
vd n aceast linie de fidelitate fat de congresul al XX-lea al PCUS sensul problemelor fundamentale.
.. n care se nscrie tot destinul nostru istoric". N-ar mai fi de nvins dect fanatismul pozitiv" al
extremistilor stalinisti" precum si, binenteles, fanatismul negativ"... atitudinea critic nihilist nestiutoare
de probleme si rutatea" dar astea puteti s le dati la Pravda, la ce bun anonimatul, frtiorilor? Aceast
declaratie de loialitate frapeaz mai ales prin aceea c este anonim si n samizdat! n paginile lui Novi
mir, ea putea fi justificat mcar prin cenzur... Asadar, care este nenorocirea principal care ni se trage
de la desfiintarea lui Novi mir de-acum le va fi mult mai usor dusmanilor nostri s lupte mpotriva
influentei ideologice a miscrii comuniste din ntreaga lume". Dar lucrul cel mai important, desigur, este
socialismul. numai el poate oferi o alternativ istoric progresist lumii capitalului" (direct din paginile
teslate de cenzur), aptitudinea, niciodat nbusit n popor, de a lupta pentru un socialism autentic"
(oau, oau, oau! Cutati, aflati, unde a rmas ea? n orice caz nu n tara noastr). si cine-i vinovat de
esecurile socialismului? Cum cine? Rusia, ca ntotdeauna: denaturrile socialismului si au rdcinile
n mostenirea multisecular a feudalismului rusesc" e oare posibil, tovarsi, s admitem c socialismul
este n el nsusi viciat, c nu este realizabil n buntate?!
Un mai meschin discurs funebru nici c puteau s rosteasc pentru Novi mir sj, concomitent, s-si dea n
vileag ideea meschin pe care si-o fceau ei despre o cauz cu adevrat mare.
De altfel, samizdatul nu este un imbecil, nu este lipsit de glago-rie: panegiricele acestea nu 1-au cucerit,
n-au fost puse n circulatie, s-au pierdut pe drum; mie nu mi-au parvenit dect prin intermediul celor de la
redactie. si mhnirea pe care mi-au produs-o nu a fost mai mic dect aceea pe care mi-a produs-o
articolul lui Dementiev.
Membrilor destituiti nu le-am ascuns c eu condamn toat tactica folosit de ei n criza si falimentul lui
Novi mir. Asa i-a si fost
346
relatat lui Tvardovski reactia mea (snt convins c de ctre Laksin), dar fr toate aceste motivri pe
care le-am dat adineaori.
si din nou pentru a cta oar? fragila mea prietenie cu Tri-fonci s-a dizolvat n neant. Sub apsarea
acelorasi cizme care ne striveau pe amndoi, am tcut si eu, si el fiecare n ungherul lui.
Singurtatea mea, de altfel, nu era singurtate, ci cadrul n care am lucrat din plin la August. si faptul c
am rmas pe dinafar Uniunii Scriitorilor nu m-a fcut s-mi pierd din vigoare, si faptul c am rmas fr
revist nu mi-a redus capacitatea de creatie; dimpotriv, rezultatul n-a fost altul dect acela c m
simteam mai independent si mai puternic nemaiavnd de-acum cui s dau socoteal, nemaifiind legat
prin nici un fel de consideratii accesorii. Der Starke ist am mchtigsten allein1, cnd n-are aliati slabi, cel
singur are minile mai libere.
Dar singurtatea lui Trifonci era plin de amrciunea de a fi fost trdat, dup cum simtea el, de toti: ani
de zile se sacrificase pentru toti, dar pentru el, n prezent, nimeni nu voia s se sacrifice: colaboratorii si
nu prseau revista Novi mir, numai ctiva autori demisionaser. Toat aceast zarv cu redactia din
umbr", cu nentreruptele discutii din cadrul acesteia pe tema a ceea ce se fcea n cadrul celei reale, nu
avea s aib alt rezultat dect acela de a-1 exaspera si de a-i agrava boala perfid la originea creia se
aflau vexatiunile ndurate.
La un moment dat, aprarea lui J. Medvedev2, arestat ntre timp, ne-a apropiat din nou, chiar dac toat
aceast chestiune a rmas ntre noi. Eu, ca de obicei, am scris pentru samizdat, dar Trifonci s-a dus la
spitalul psihiatric din Kaluga (trecnd prin fata dacei mele de la Rojdestvo pe care n-avea s-o descopere
niciodat, pe care n-avea s-o vad niciodat), unde, vzndu-1, acei medici cli au rmas cu gura
cscat.
Se apropia jubileul celor saizeci de ani ai lui A.T., ceea ce oferea ocazia unui nou schimb de salutri. Eu
i-am trimis o telegram cu urmtorul continut:
1 Vnjosul de e singur, cel mai tare este"citat din Wilhelm Teii de Schiller. (N.t.)
2 J. Medvedev a fost arestat la el acas n ziua de 29 mai 1970 si internat ntr-un spital psihiatric de unde
interventiile prietenilor si sovietici si strini au reusit s-1 scoat dup nousprezece zile. (N.t.)
347
Dragul meu Trifonci! V urez viat lung, reusite exceptionale, fericit inspiratie creatoare n anii
maturittii! Cel care n dispute si dezacorduri permanente v iubeste cu statornic tandrete, al
dumneavoastr recunosctor, Soljenitn."
Se spune c s-a bucurat foarte mult la primirea telegramei mele, c s-a nchis cu ea n cabinet. Ar fi putut
si s nu-mi rspund, cci pentru srbtorit asta nu este o treab usoar. Dar el mi-a rspuns:
ti multumesc, drag Aleksandr Isaevici, pentru frumoasele cuvinte ce mi-ai adresat la a saizecea mea
aniversare. Desi vederile noastre nu coincid, eu cu statornicie te iubesc si te pretuiesc ca artist. Al
dumitale, Tvardovski."
si, avnd n vedere relatiile noastre, probabil c peste cteva luni ne-am fi rentlnit. Eu i-am trimis o
scrisoare cerndu-i permisiunea de a-i arta, n octombrie, romanul pe care-1 terminasem. stiam c asta o
s-i fac plcere.
Dar nu mi-a rspuns. si s-a aflat c avea cancer (si c i se ascundea acest lucru). Cancerul este partea
tuturor acelora care, vexati si oprimati, se aprind si-si fac snge ru. Strmtorarea, oamenii o suport, dar
suprarea le scurteaz viata, n felul acesta, la noi, multora li s-a scurtat viata: dup un esec n plan
social nu trece mult timp si te trezesti c persoana n cauz nu mai este printre cei vii. Oncologii sustin c
celulele canceroase dormiteaz toat viata n fiecare dintre noi, dar c ele intr ntr-un proces de crestere
ndat ce, s zicem, spiritul... ncepe s se clatine. Numai constitutia lui robust i-a permis lui Tvardovski
ca, n ciuda tuturor greselilor grosolane ale medicilor de la Kremlin, s mai triasc nc multe luni de zile,
fie si n asteptarea mortii.
Exist multe modalitti de a-i ucide pe poeti. Tvardovski a fost ucis prin aceea c i s-a retezat firul care-1
lega de Novi mir.
Februarie 1971 Jukovka
COMPLETAREA A TREIA
Decembrie 1973
NOBELIANA
Nobeliana" nu este o inventie de-a mea, este scurta adres tele-orafiat a Fundatiei Nobel
(Nobelianum); s-a mpmntenit ns obiceiul ca aceast denumire s se dea oricror triumfuri prelungite,
oricror pregtiri somptuos-orchestrale. Cu mine triumful n-a fost triumf, chinul n-a fost chin, dar aceast
pregtire febril s-a ntins pe parcursul a doi ani ntregi.
Ce reprezint atribuirea premiului Nobel unui scriitor dintr-o tar liber? Un triumf national. si pentru
scriitorul nsusi? Cucerirea unei cote, trecerea ntr-o nou etap a vietii. Camus spunea c el nu era
demn de asa ceva, Steinbeck c, de bucurie, era gata s rag precum un leu. (Ce-i drept, Hemingway
avea alte treburi dect s se lase acaparat de o asemenea bagatel; el a rspuns c era mai interesant
s scrii cartea pe care o ai n proiect ceea ce este de asemenea adevrat, chiar dac n aceasta este
si un pic de cochetrie.)
Dar ce este premiul Nobel pentru un scriitor din tara comunismului? Sau o ncercare nereusit; sau o
comoar ce nu poate fi atins; sau o palm rusinoas.1 Aceast situatie se explic prin aceea c, n tara
noastr, puterea nssi si nimeni altcineva a fcut ca, nc din zilele tineretii ei sngeroase, s intre toat
literatura beletristic n jgheabul politic, cioplit cu toporul, nici mcar dat la rindea pre-
1 A. Soljenitn face succesiv aluzie la cei trei laureati rusi ai premiului Nobel pentru literatur care 1-au
precedat. Bunin, 1933, preferat n defavoarea lui Gorki, candidat propus de sovietici; dar Bunin tria deja
n emigratie; Pas-ternak, 1958, care n-a putut s mearg la Stockholm ca s-si primeasc pretul;
solohov, 1965, propus de sovietici pentru un roman care l celebra de apt pe un dusman al bolsevicilor,
pe un ofiter cazac; candidatura lui solohov, e spune Soljenitn, a fost retinut de suedezi pentru
considerente care nu erau strine politicii: triumf putin mgulitor pentru laureat. (N.t.)
349
cum acelea care se fabricau din trunchi de lemn verde pe santierul canalului de la Marea Alb. Puterea
nssi le-a bgat n cap scriitorilor c literatura este o parte a politicii, puterea nssi (nceptKj cu Trotki si
Buharin), prin vocea rgusit a politicii, emitea toate aprecierile n materie literar si a blocat astfel
orice posibilitate de a judeca si n afara cadrului oficial. si de aceea atribuirea premiului Nobel unui scriitor
de-al nostru este perceput mai ales ca eveniment politic. De la Stockholm era imposibil, n anii '20, '3Q
'40, s se discearn, prin viscolul vrjitoresc, cine era scriitor autentic la noi. si primul rus care a primit
acest premiu a fost emigrantul Bunin care, fr s cunoasc cenzura si constrngerea, si-a publicat
operele n strintate exact n forma n care le scrisese. Dar se ntelege, un asemenea premiu, o institutie
care atribuia asemenea premii, nu putea suscita n URSS dect injurii si dispret. S-a decis o dat pentru
totdeauna c aceste premii nu fac nici ct o ceap degerat, c ele nu merit nici mcar o mentiune cu
caractere mici n ziare. In schimb, premiilor Stalin li se rezervau coloane ntregi de pagini de ziar. si noi
toti aproape c uitaserm c mai exist premiul Nobel. si deodat, dup douzeci si cinci de ani,
Academia Suedez ajunge cu reflectoarele ei la Pasternak si hotrste s-1 premieze. Se stie ct s-au
mniat pe chestia asta partidul comunist (Hrusciov), Komsomolul (Semiceastni) si ntregul popor sovietic.
si undele seismice ale acestei mnii au lovit asa de tare n fundamentul Academiei Suedeze nct aceasta
s-a vzut obligat s se reabiliteze n ochii omenirii progresiste, si ct mai repede. si res-pectnd termenul
de sapte ani pe care-1 impunea decenta, a decernat premiul de data aceasta unui al treilea compatriot
de-al nostru dar cui si pentru ce? Pentru o carte creia compatriotul nostru n-a putut s-i confirme
niciodat paternitatea, pentru o carte publicat deja cu o treime de secol n urm si apreciat pentru
valoarea ei nc nainte ca Bunin s-si fi primit premiul.1 Pentru c numele lui solohov era pe placul
regimului sovietic, Academia Suedez s-a grbit s-i perie putin pe oficialii de la Moscova. si aceast
grab, si aceast ncetinire, si tot acest mod de netezire a asperittilor, si satisfactia de partid si de stat a
alor nostri, toate acestea au lsat pe cel de-al treilea premiu o amprent eminamente politic.
' Rste vorba de Pe Donul linistit de solohov. Primul volum al acestei crti blicatn 1928. (N. t.)
350
Academia Suedez era acuzat tot timpul c face politic. L-trii nostri erau aceia care fceau totul
pentru a ne pune n impo-sibilitate de a-i face o alt caracterizare institutiei respective. Asa e-a ntmplat
si cu cel de-al patrulea premiu, si dac Rusia nu se trezeste, aceeasi soart o va avea si al cincilea.
si ntruct nici savantii nostri care primiser acele premii venite de dincolo de Marea Baltic nu erau teribil
de multi, numele lor nu era pomenit aproape niciodat; pn la furtuna pastemakian rari erau aceia care
stiau c aveam si noi asemenea laureati. Eu am aflat acest lucru, nu-mi aduc aminte exact de la cine,
cred c de la cineva din lagr. si, n spiritul care se cultiv pe meleagurile noastre, am luat pe loc o
decizie sut la sut politic: voi face cutare si cutare lucru pentru viitoarea mea Lansare. Mare lansare,
dar, deocamdat, eu nu snt n stare s realizez nici mcar una mic. Desigur, n-am nici un chef s rmn
n exclusivitate un autor de opere postume; vreau s public ct snt n viat, apoi pot s mor linistit! Dar,
din fundul lagrului, acest lucru prea un vis irealizabil: unde s gsesc aceast posibilitate ct snt n
viat? Doar n strintate. Dar si dup lagr voi fi un vesnic surghiunit: acolo nici nu voi ajunge, nici nu voi
putea s-mi trimit operele.
Totusi, n perioada surghiunului meu, am reusit s-mi ascund ntre copertile unei crti (cu piesele lui B.
Shaw, n englez) toate lucrrile din timpul ct am fost detinut n lagr. Acum, cineva care ar pomi ntr-o
cltorie la Moscova, ar putea, ntlnind acolo pe strad un turist strin, s-i strecoare acestuia scrierile
mele; si acesta, evident, le va lua, lesne le va scoate din tar, va descoperi despre ce este vorba, le va
prezenta unui editor care va fi bucuros s-1 publice pe necunoscutul Stepan Hlnov (pseudonimul meu)
 si... Lumea, binenteles, nu va rmne indiferent! Lumea se va ngrozi, lumea se va mnia, ai nostri se
vor speria si vor desfiinta Arhipelagul.
Dar n-aveam pe cine s rog s le duc la Moscova; n anii aceia eram singur-singurel si moscovitii nu
veneau n vizit la noi, la Kok-Terek.1
ns n 1956, cnd m-am dus eu nsumi la Moscova si am ncercat s gsesc vreun turist occidental
cruia s-i pasez cartea, am
' Trgusor din Kazahstanul de Sud unde autorul a fost surghiunit la iesirea din lagr. (N.t.)
351
constatat c fiecare turist era nsotit de un traductor de la securitatea statului. si apoi, acest gnd uimitor
la un fost detinut: pe acesti turisti asa de bine hrniti, spilcuiti, ncntati de veselul I0r voiaj prin Uniunea
Sovietic de ce s-i pui n situatii neplcute?
si am plecat la Torfoproduct, apoi la Riazan, ca s lucrez mai departe. Mai departe si mai multe voi
scrie, si mai tare m vor putea zglti. Dar exist si lucruri mai nfricostoare ce mi se pot ntmpla: un mai
mare volum nc risc s piar fr s fi fost vreodat artat cuiva. Un singur pas gresit si totul este
pierdut. Timp de zece ani, timp de douzeci de ani, s tii acest secret n tine . si la un moment dat s
transpire ceva pe undeva, s se afle ce si cum: poti s pui cruce ntregii tale vieti si tuturor secretelor si
vietilor celorlalti ncredintate tie.
n 1958, pe cnd eram profesor la o scoal din Riazan, ce mult l invidiam pe Pasternak: iat cui i-a
revenit soarta la care visam eu! El este cel cu care se va mplini acest vis! Va pleca imediat mi ziceam
eu, dar cum si va rosti discursul, dar cum si le va publica pe toate cte le mai are, pe toate cte le
ascunde si pe care nu putea s le riste atta timp ct tria aici! Este clar c nu pleac pentru trei zile. Este
clar c nu i se va permite s se ntoarc, dar, ntre timp, el va schimba ntreaga lume si ne va schimba si
pe noi si va reveni, dar ca nvingtor!
Dup scoala lagrului, eu, o declar sincer, nu eram n stare s-mi imaginez posibilitatea ca Pasternak s
aleag un alt mod de a actiona, s urmreasc alt scop. Eu l msurm cu arsinul propriilor mele scopuri,
dup criteriile mele si mi venea s intru n p-mnt de rusine pentru el de parc ar fi fost pentru mine:
cum era posibil s te sperii de niste invective gazetresti, cum era posibil s cedezi n fata amenintrii cu
expulzarea, si s te njosesti implo-rnd guvernul si mormind nu stiu ce despre greselile si rtcirile"
tale, despre vinovtia ta personal" implicat n romansi s-ti renegi propriile tale idei, spiritul tu
numai ca s nu te expulzeze? si apoi acest prezent glorios" si mndria pentru epoca n care triesc", si,
binenteles, credinta n viitorul luminos", s1 astea nu le debiteaz vreun profesor la vreo universitate
de provincie, ci Nobelul nostru n fata lumii ntregi, nu-i asa? Nu-u, sntetn niste neseriosi!... Nu, dac te
cheam la lupt, si nc n asemenea mprejurri exceptionale, du-te si te pune n slujba Rusiei! Eu 1-affl
condamnat cu cea mai mare severitate, negsindu-i nici o scuza.
352
Locotenentul major Soljenitn aplecat asupra manuscrisului Povestii feminine. La siparia, ntr-un adpost
subteran, febr. 1944
Detinutul Soljenitn la construirea unei case la bariera Kaluga. Moscova, iunie 1946
saraska Marfino", locul unde se petrece actiunea romanului Primul cerc. Detinutul Soljenitn a lucrat la
saraska din 1947 pn n 1950
Matriona Vasilievna Zaharova n poarta casei ei din Miltevo, regiunea Vladimir. La Miltevo, A.I. Soljenitn
a locuit si a lucrat ca nvttor din august 1956 pn n iunie 1957
Casa din Riazan (aleea Kasimovski), unde A.I. Soljenitn a locui1: din iulie 1957 pn. n februarie 1966
n exil. Kok-Terek, 1954
nvttorul exilat prednd o lectie de mate- t matic. Kok-Terek, primvara 1954
W **
din chirpici la marginea Kok-Terekului, strada Pionerskaia, unde exilatul oiienit,n a iocuit din septembrie
1953 pn n iunie 1956
n curtea casei din aleea Kasimovski, la o msut improvizat. Aici a fost scris Ivan Denisovici. Riazan,
mai 1958
N.A. Resetovskaia si A.I. Soljenitn. Vara 1962
\
Aleksandr Trifonovici Tvardovski. Februarie 1964. Foto V.S. Lebedev
N.S. Hrusciov si A.T. Tvardovski la Pitunda. Foto V.S. Lebedev
Vladimir Semionovici Lebedev
Cu Kornei Ivanovici Ciukovski la dacea acestuia de la Peredelkino
A.I. Soljenitn cu Boris Andreievici Mojaev. Solotcea, 1963
Intlnire-interviu
cu S. Komoto
(al doilea din stnga).
Moscova 1966
Colegiul de redactie al lui Novi mir. Pe scaun (de la stnga la dreapta): B.G. Zaks, A.D. Dementiev, A.T.
Tvardovski, A.. Kondratovici, A.M. Mariamov. n picioare: M.N. Hitrov, V.I. Laksin, E I. Doros, I.I.
Vinogradov, LA. Sat. Februarie 1970
Jores Aleksandrovici Medvedev la A.I. Soljenitn la Rojdestvo-pe-Istia. 1968
Veronika Valentinovna Turkina si Iuri Ghenrihovici stein
Viaceslav Vsevolodovici Ivanov cu tatl lui, Vs. Ivanov, la Peredelkmo. 1963
hri Titov si A.I. Soljenitn alturi de Aleksandr Men. Skorotovo lng Zvenigorod, septembrie 1968
n gara de la Vologda. Iulie 1969
La capela Artemie cel Drept lng satul Verkola, regiunea Arhanghelsk. Iulie 1969
Csuta cu grdin
a lui A.I. Soljenitn la
Rojdestvo-pe-Istia
Igor Rostislavovici safarevici
Heinrich Boli
Galina Pavlovna Visnevskaia si Mstislav Leopoldovici Rostropovici
La funeraliile lui Tvardovski. Mria Illarionovna Tvardovskaia, Iun stein, A.I. Soljenitn. Moscova
decembrie 1971
F"?
Andrei Dmitnevici Saharov
Elena Aleksandrovna si Nikolai Ivanovici Zubov. Kok-Terek, 1956
A.I. Soljenitn cu sotia si fiul Ermolai
Anatoli lakovlevici Kuklin
Irina Valerianovna Kuklina
Gheorghi Pavlovici Tenno
Natalia Konstantinovna Tenno
Cu Nikolai Andreevici Semionov la Riazan. 1957
Susanna Lazarevna si Veniamin Lvovici Teus
Natalia Milievna Anicikova
Arnold Suzi cu fiica Heli
Nadejda Grigorievna Levitskaia
Elizaveta Demsovna Voronianskaia (Q")
nc de tnr am considerat ntotdeauna c este de neiertat si de ne--nteles s-ti pui simpatiile personale
mai presus de datorie, cu att mi mult pentru un zek experimentat ca mine. (Nimeni nu mi-ar fi bgat n
cap atunci c Pasternak deja publicase, c deja vorbise cjj acel discurs de la Stockholm ar fi putut s fie
la fel de nein-cisiv ca si justificrile lui din ziare.)
Eu cu att mai clar ntelegeam, concepeam o idee n legtur cu care voiam s-i smulg viitorului niste
asigurri: mie acest premiu mi este de trebuint! Ca o etapa n cucerirea unei pozitii, n desfsurarea
btliei! Cu ct l voi primi mai devreme, cu ct m voi consolida mai mult, cu att mai tare voi lovi! Cu
sigurant, voi actiona atunci ntr-un mod cu totul opus celui al lui Pasternak: cu temeritate voi accepta, cu
temeritate voi pleca, voi tine discursul cel mai temerar. Asta nseamn c mi vor bara drumul de
ntoarcere, n schimb, eu voi publica totul] Voi spune totul] Voi folosi toat dinamita acumulat ncepnd
de la boxele de la Lubianka, trecnd prin scoaterile la raport n lagrele de step n plin iarn, n numele
tuturor celor sugrumati, al tuturor celor mpuscati, al tuturor celor morti de foame, al celor morti de frig! S
m ridic pn la tribuna premiului Nobel si s provoc deflagratia! C-mi atrag pentru toate aceste fapte
osnda unei vieti de proscris nu este un pret prea mare! (De altfel, practic, m vedeam ntors dup un
mic numr de ani.)
La drept vorbind, Ivan Denisovici, asupra cruia se aruncase ntreaga lume, vaznd n el, din partea lui
Hrusciov, un gest politic de senzatie, nu altceva (travestit n englez la Moscova de lingul si crpaciul R.
Parker), nu m apropiase prea mult de premiul Nobel. Totusi, n forul meu interior, amestecnd proiecte si
presentimente, nu stiu prea bine de ce, eu credeam n acest premiu si-1 asteptam ca pe ceva care nu
putea s nu vin. si aceasta n ciuda faptului c Pasternak, prin renuntarea lui si apoi prin moartea lui,
care urmase curnd, nchisese drumul care i-ar fi permis laureatului urmtor s vin din Rusia s ia
premiul: cum s mai acorzi rusilor un premiu care-i omoar?...
si anii treceau, si eu continuam s-mi scriu operele, dar de publicat nici vorb... asa ceva era de natur
s te pun cu capul pe butuc; era din ce n ce mai greu s te dosesti si din ce n ce mai suprtor s le
blochezi accesul la oameni dar ce iesire putea s aib un swiitor subteran?...
369
n toti acesti ani am nutrit o convingere pe care nu mi-am schirn-bat-o asa m formasem n lagr, asa
gndeam mpreun cu prietenii mei de lagr: valorificnd ceea ce ne nvtase viata de ocnasi, lovitura cea
mai puternic trebuia s-o aplicm atmosferei sttute de la noi, dar atacnd de acolo. Atunci, tot arsenalul
meu mi-ar fi la ndemn, nici un cuvnt n-ar mai fi ascuns, deformat, stlcit. mi nsusisem att de temeinic
aceste idei, nct n 1968, cnd Alia (Na-talia Svetlova)1, stupefiat, a ncercat din rsputeri s m
determine chiar s mi le schimb, a fost rndul meu s rmn stupefiat. Ea sustinea c, plecate de acolo,
toate cuvintele mele vor ricosa de crusta de fier care s-a format pe trupul trii noastre si c, atta timp ct
eu m aflu n interior, masa poroas si receptiv le absoarbe, com-pletnd si rotunjind ceea ce n-a fost
spus deloc sau a fost spus numai aluziv. Pentru mine era clar: ea judeca asa pentru c nu cunoscuse
viata de lagr.
Totusi, ea nu era pentru mine un interlocutor ntmpltor, ntlnit o singur dat. Ctre 1969 am hotrt s-i
las ei toat mostenirea mea, tot ceea ce scrisesem, si redactrile definitive si cele intermediare, schitele,
notele, copiile, materialele auxiliare, tot ceea ce ar fi fost pcat s fie ars; ct priveste posibilitatea de a le
pstra, de a le transporta, de a le memora, de a tri n postur de conspirator capul meu nu mai era
suficient pentru asa ceva, nu mai erau suficiente nici fortele, nici timpul, nici locul. Tocmai trecusem atunci
de cincizeci de ani si aceast dat marcase o nou etap n activitatea mea: nu mai scriam despre
lagre, terminasem totul; acum m astepta o lucrare urias cu totul nou un roman despre anul 1917
(care, cum credeam eu la nceput, avea s-mi ia zece ani). Ajuns n acest punct, era timpul s dispun n
legtur cu tot trecutul, s fac un testament si s iau msurile necesare pentru ca toate acestea s se
pstreze si s se realizeze chiar si fr mine, chiar si independent de mine, prin contributia unor mini de
mostenitor, ferme si credincioase, si a unui cap care s mprtseasc vederile mele. Pentru mine, faptul
de a fi gsit toate acestea strnse buchet, era o fericire, era o usurare si, pe tot parcursul lui 1969, ne-am
ocupat de acest transfer de probleme. Tot atunci am gsit mpreun modalitatea de a-i da procur
avocatului Heeb pentru a-mi apra interesele n Occident si pentru a ne crea un punct de sprijin n stri-
1 A doua sotie a lui Soljenitn. (N. t.)
370
ntate, apt s ne fie filial si prelungire n eventualitatea c am disprea si unul, si cellalt. si un canal"
sigur pn acolo pentru comunicare n ambele sensuri. Pe neauzite, pe nevzute, ntreprinderea mea
literar se transforma n lucrri de fortificatie.
n conditiile acestei activitti, chestiunea de a sti unde voi fi si ce se va ntmpla cu minepeste un an,
peste doi ani nu avea deloc un caracter teoretic; ea conditiona, la fiecare pas, decizia ce urma a fi
luata, n plus, mai existau si alte planuri, foarte concrete: nc din 1965 m preocupa ideea unei reviste
cnd pentru viitor, ntr-o Rusie liber, cnd n samizdat si ncepnd din prezent. (Subtitlu: Revist de
literatur si de problematic social", cu sectii avnd ca obiect proza, critica n materie de literatur si art,
istoria Rusiei din secolul al XX-lea, omenirea si contemporaneitatea, organizarea viitoare a Rusiei, revista
crtilor.) n vara lui 1969, instalat mpreun cu Alia la Krasni Rucei pe malul Pinegi, am elaborat
mpreun un sistem foarte complex pentru a edita revista, n cadrul acestui sistem, ea urma s fie
publicat aici n samizdat (un serviciu de difuzare o redactie mai subteran, n activitate o si mai
subteran redactie ocult, gata s preia treburile dac redactia n activitate se prbuseste si gata s-si
creeze o a doua redactie ocult); n ce m priveste, eu voi fi poate aici, poate si acolo, dar, si n acest
caz, semnez revista (colaborez de-acolo). Totusi, n timp ce puneam la cale toate aceste lucruri, ne
reuseam s ne ntelegem n problema capital: Alia socotea c trebuie s triesti si s mori n patria ta,
indiferent de ntorstura pe care ar lua-o evenimentele, iar eu, ocnasul perfect, mi ziceam c n-au dect
s moar ei, imbecilii, eu opera vreau s mi-o public n timpul vietii. (A tri si a publica totul n Rusia era
atunci ceva prea riscant, ceva imposibil.)
Ca o ironie a sortii, tocmai n aceste zile Anatoli Kuznetov a fugit n Occident. stirea ne-a parvenit, prin
tranzistor, la Pinega. A fost panic mare la vrf; el jubila ns, creznd poate c de-acum o s schimbe tot
cursul istoriei. Ole! Greseal de transfug, extrapolare a proportiilor. si mai ales: aici la noi, n URSS, n
clasa cultivat, aproape nimeni nu 1-a aprobat, si nu numai pentru supusenie tat de KGB, pentru jocul
de-a turntoria, ci si pentru nsusi faptul c-a fugit: el a tras numrul cstigtor! Unui om oarecare, hr-turt, i
se poate ierta; dar unui scriitor? Atunci ce fel de scriitor de-al mai esti tu? Noi sntem oameni irationali:
rtcim zeci de
371
ani si lipim prin zoaie, bombnim c lucrurile merg prost. si nu ne dm osteneala s ne despotmolim.
Dar dac unul reuseste s se deznoroieze si-si ia lumea n cap, ncepem s strigm: Trdtorul! nu mai
e de-al nostru!" (Totusi, n curnd situatia s-a schimbat radical: ndat ce s-a deschis ct de ct supapa
emigrrii nu putini scriitori au plecat spre alte zri, iar clasa cultivat a ncetat s mai condamne acest
fapt.)
si cum gndea guvernul? Snt convins c la fel ca si mine. Ct snt aici, snt n cusc nu-i sperii dect pe
jumtate, oricnd pot fi clcat n picioare. Dar de-acolo i ngrozesc, reusesc (atta tirnp ct nu mi-au
nfipt un cutit n spate, ct nu m-au otrvit, ct nu mi-au tras un glont n cap, ct nu m-au aruncat dintr-un
tren n miscare)1, reusesc s aduc la lumina zilei tot ceea ce au camuflat ei timp de o jumtate de secol!
si dup ce le voi trage aceste bice pe spinare, viata o s le devin imposibil sau or s arate ca niste
epave (asa mi se prea mie).
n timpul lui Stalin, conceptia era urmtoarea: toti cei care nu erau de acord trebuiau legati fedeles. Dar,
se vede treaba, n ultimii ani, unele adieri noi rzbiser chiar si prin calota groas a craniilor lor obtuze:
ntemnitarea lui Siniavski si Daniel a provocat un scandal international la care autorittile nu se
asteptaser; ndat ce 1-au expediat pe Tarsis n strintate, toate s-au linistit, neplcerile au ncetat. (C
eu nu eram chiar Tarsis, asta depsea puterea lor de ntelegere.) si iat c Diomicev, n convorbiri n
tete--tete ca acelea pe care le avea cnd cu un scriitor, cnd cu altul, ncepuse s trncneasc:
l vom trimite pe Soljenitn n strintate, la stpnii lui, s vad paradisul capitalist o s se ntoarc
de-a busilea acas.
Mi s-a povestit despre acest lucru, nu i-am dat important. Procedeu obisnuit al Aghitprop-ului, mi-am zis.
Deodat, la zece zile dup perdaful pe care 1-am tras secretariatului Uniunii Scriitorilor, n seara de 25
noiembrie 1969, deschid la Vocea Americii" si aud: Scriitorul Soljenitn este expulzat din Uniunea
Sovietic." (Ei au transmis eronat informatia din Ligazeta de a doua zi.)
Asta se ntmpla la dacea lui Rostropovici, n primele luni ale sederii mele acolo; tocmai m aranjasem.
M-am ridicat n picioare. Aproape c m-au trecut fiorii. Poate c peste cteva ore peste
1 Aluzie la asasinarea unor personalitti ruse rmase n Vest. (N.t.)
372
cte anume? vin s m ridice. Pentru manuscrise, pentru materiale* pentru crti pe loc trebuiau
inventate multe, nemsurat de tnulte! Degeaba te pregtesti toat viata, totdeauna ceva te poate lua pe
nepregtite. Am iesit s m plimb pe micile alei ale pdurii. Era o sear neobisnuit pentru anotimpul n
care ne gseam: cald, umed, ntunecoas, punctat de un vnt ameninttor. M plimbam, mi ncrcm
pieptul cu aer proaspt. si nu m suprindeam nici de lupte sfsiat, nici de ndoieli framntat: totul se derula
dup un plan prestabilit.
Una dintre figurile mele preferate este tareviciul Gvidon al lui Puskin.1 Pruncul trebuia s moar. Ca s
fie siguri c asa se va ntmpla, 1-au bgat mpreun cu mama lui ntr-un butoi bine c-lftuit pe care 1-
au aruncat n valurile mrii. Dar butoiul nu s-a scufundat. Pruncul de-o schioap crestea din or-n or. La
un moment dat, se opinti putin, se ndrept de spate,
Sparse fundul si iesi afar!
pentru a esua, ce-i drept, pe un trm strin. Iesi singur si, s notm, si scoase mama la lumin.
Nu este necesar ca imaginea s se potriveasc pn la detaliul trmului strin, si nemsurat de mare este
onoarea de a-ti repune n libertate Mama, dar c fundul butoiului prie sub tlpile mele si doagele se
rostogolesc peste mine, iat ce simt de ctiva ani. Singurul neajuns este c eu n-am prins momentul
precis cnd tocmai am desfundat butoiul; faptul deja s-a consumat? n chiar momentul cnd excluderea
mea din Uniunea Scriitorilor s-a transformat ntr-o nfrngere rsuntoare pentru prigonitorii mei si ai
nostri? Cnd zidul de treizeci si unu de scriitori occidentali, manifestnd unitatea literaturii mondiale, a
declarat ntr-o scrisoare publicat de Times c nu va permite nimnui s se ating de mine? Sau asta
este nc problem de viitor? si acum cnd scriueste nc problem de viitor?
Ceva din pritul sta a ajuns si la urechile acestei instante care a ndrznit s ngenuncheze
Cehoslovacia, dar nu pe mine; vreo aschie ascutit din aceast lemnrie crpat a zburat pn la ei
cci nu m expediau n strintate, nu (peste o or mi s-a adus Litga-zeta de a doua zi; era un exemplar
subtilizat din redactie), ci singurul gest pe care-1 fceau era c m invitau, mi permiteau s plec,
n povestirea n versuri tarul Saltan. (N.t.)
373
Dar asta-i alt combinatie. Dac ar fi fcut propunerea asta zek-ului oropsit de la Ekibastuz, o clip n-as fi
stat pe gnduri. Dar omul care eram astzi, s i se fac o asemenea propunere? Le-arn rspuns
rspndind prin Moscova un cuvnt", ca samizdat oral:
Ei mi permit s-mi prsesc casa printeasc, o, ct snt de binevoitori! Ei bine, si eu le permit lor s
plece n China.
Ei m-au gratificat cu o nteptur ntr-o revist. Apoi n alta. n Occident, asta a avut un ecou minunat. si
norvegienii, oameni cu spirit inflexibil, singurii din Europa care un minut n-au iertat si n-au uitat invadarea
Cehoslovaciei, mi-au propus chiar un azil la ei, resedinta de onoare a Norvegiei. Era vorba de resedinta
care se atribuia unui scriitor sau unui artist. Soljenitn s-si instaleze n Norvegia masa de scris!" Mi-am
petrecut cteva zile n aceast atmosfer. O tar se oferea ea nssi s-mi fie a doua patrie, gata s m
primeasc la ea cu bratele larg deschise. Nordul. Iarna, ca si n Rusia. Uneltele trnesti, vesela de lemn,
ca n Rusia.
Pauz. Sferele nalte se linistiser. si eu tceam.
Nu este usor de abandonat proiectul ambitios al unui zek; operele nepublicate si strig vointa de a tri.
Dar, lund contururi triste, crestea si o alt idee nscut n mijlocul umilirilor vietii de lagr: am ajuns noi
s ne confundm asa de tare cu broastele sau cu iepurii nct s trebuiasc s fugim de toat lumea? De
ce trebuie s le cedm cu atta usurint pmntul nostri/! Cci ncepnd din anul '17, noi cedm totul, toat
lumea cedeaz totul pare mai usor asa. Cti au czut deja n aceast eroare au supraestimat fortele
celorlalti, le-au subestimat pe-ale lor. Dar au existat oameni ca Ahmatova, ca Palcinski, care n-au plecat,
n 1923, acestia au refuzat s semneze declaratia care le-ar fi facilitat emigrarea.1
Sntem noi chiar asa de slabi nct s nu putem lupta aici! n orice caz, autorittile luau deja n calcul
ideea de a se debarasa de indezirabili expediindu-i n strintate idee a lui Dzerjinski si a lui Lenin,
plan stabilit pentru noua, a treia" emigratie, lucru pe care noi nici nu puteam s ni-1 imaginm atunci, la
sfirsitul lui 1969-n-ceputul lui 1970. La diverse seminarii secrete se striga n gura mare: Soljenitn, duc-
se din tara noastr!" Totdeauna informat
1 La sfrsitul lui 1922 si la nceputul lui 1923, un numr de intelectuali si de artisti au fost expulzati din
Rusia, conform ordinelor lui Lenin care vedea n ei niste contrarevolutionari. (N.t.)
374
naintea celorlalti, Louis se nfiinta pe la receptiile corpului diplomatic, fcea oferte personalittilor
occidentale: Nu-i asa c o s-1 invitati pe Soljenitn s tin conferinta?" Dar o s-i dea voie s
plece?" ntrebau ei mirati. O s-i dea-a!"
Dar, public, nu se spunea nimic n plus. Criza mea de toamn, care se cam prelungise, prea s fi trecut.
Nu m-au expulzat de la dacea lui Rostropovici, unde locuiam fr nici o form legal, fr viza militiei si,
pe deasupra, si n zona guvernamental, de unde oricine te poate scoate la o simpl ridicare a degetului
mic; n acest refugiu al meu nu m-au controlat, nu m-au deranjat. si putin cte putin m-am reechilibrat
interior si exterior, am grbit lucrul la Au-gust-\\\ meu si, n tot acel an '70, as fi tcut ca pestele, un piuit n-
as fi scos... dac n-ar fi avut loc, la nceputul verii, nefericitul incident cu Jores Medvedev. Tocmai n
acele luni, cnd terminam prima redactare si o ncepeam pe a doua, cnd trebuia s se contureze reusita
sau nereusita ntregii forme a lui R-17; si era asa de necesar s fie o reusit! Dac era nevoie de o
relatare sistematic si consistent, apoi aceasta era tocmai despre revolutie: cci n curnd, de pe ambele
prti ale baricadei, se va ntreprinde escamotarea ei, astfel c nici un om al condeiului nu va mai reusi s
afle adevrul. Niste prieteni, care ncercau s m descurajeze, mi-aduceau argumente logice privind
ursita scriitorului.
Dar aici nu mergea s te folosesti de cntarul ratiunii: ndat ncepe s te ard sub tlpi, ti dai seama c
este o tigaie si nu pmn-tul cum s nu ncepi a dansa? Este rusinos s te vrei autor de romane
inspirate din istorie cnd, sub ochii ti, autorittile reprim oameni. Halal autor al Arhipelagului as fi eu
dac n legtur cu prelungirea acestuia pn n zilele noastre as pstra o tcere diplomatic. Internarea
lui J. Medvedev ntr-o cas de nebuni era, pentru intelectualitatea noastr, chiar mai periculoas dect
evenimentele din Cehoslovacia si mai grav din punct de vedere al principiilor: era propria noastr gtuire.
si m-am hotrt s scriu. Primele redactri le-am nceput pe un ton foarte ameninttor:
AVERTISMENT
(adic i vizam pe ei toti, pe cli. La nceput m ambalez foarte tare, apoi devin mai moderat.) De-a
lungul anilor mei de lagr, am nvtat s-i cunosc si s-i nteleg pe dusmanii omenirii: ei respect Pumnul
si nimic altceva; cu ct i lovesti mai zdravn cu pumnul,
375
cu att esti mai n sigurant. (Occidentalii nu vor ntelege niciodat acest lucru, ei sper mereu s-i
mbuneze prin concesii.) ndat ce deschideam ochii dimineata, simteam n mine o pornire nu s reiau
lucrul la roman, ci s rescriu nc o dat Avertismentul; gndul acesta era mai puternic dect mine, nu-mi
ddea pace nicicum, ncepnd cu redactarea a cincea, formularea s-a mai mblnzit:
I At CUM TRIM [l 4]
n noiembrie 1969 mi se reprosase c, prin repeziciunea cu care srisem s rspund Uniunii Scriitorilor,
mpiedicasem pe fratii mei scriitori si opinia public s-mi ia aprarea, i speriasem cu vehementa mea.
Acum, ca s nu-i dunez lui Medvedev cu aceast vehement, mi-am pus fru, m-am retinut, i-am lsat
pe academicieni s se exprime si numai n ziua de Rusalii, la mijlocul lui iunie, am dat und verde
scrisorii. Pentru afacerea Jores, poate c n realitate ea era de-acum superflu autorittile se
speriaser si fr ea. ns eu aduceam acuzatii grave n legtur cu casele de nebuni. Chiar dac nu pe
Lunt1, pe unii i bgasem totusi n sperieti. Drept urmare, pe viitor unii vor avea o strngere de inim n
fata unor asemenea cazuri.
Scrisoarea aceasta nu mi se putea ierta. si n msura n care exist informatii demne de ncredere, putem
spune c hotrrea cu privire la expulzarea mea din tar a fost luat n aceste zile de iunie. Fruntatii
realismului socialist (n numr de doisprezece dup exemplul apostolilor, se pare) au pus la cale un
demers pe lng guvern. Ei cereau ca aceast canalie de Soljenitn s fie expulzat dincolo de fruntariile
sfintei noastre patrii, n privinta aceasta, ideea nu era deloc nou, dar, oficial, operatiunea se declansase.
Markov si Vo-ronkov, atelaj alert, au transmis chestiunea la Litgazeta cu, n completare, se spune,
decretul deja gata prin care Sovietul Suprem m priva de cettenia sovietic.
Dar, o dat n plus, masina nu a functionat, undeva o rotit sau un surub nu s-a supus comenzii. Eu
gndesc c rationamentul autorittilor a fost urmtorul: legtura cu povestea lui Jores este prea evident,
prea strns, este jenant s-1 alungm din cauza aceasta, mai amnm chestiunea dou-trei luni, pn
atunci se mai face el vinovat de ceva...
1 Unul dintre psihiatrii" celebrului spital-nchisoare Serbski. (N.t.)
376
jn timpul acesta, Mauriac Dumnezeu s-1 aib n paz! porni1 campania sa menit s m fac
laureat al premiului Nobel. Si din nou tot jocul alor nostri a fost dat peste cap: expulzarea mea n acest
moment ar fi avut aerul unui rspuns ctre Mauriac, ceea ce ar fi fst stupid. si dac, n caz c as fi primit
premiul, m-ar fi expulzat din cauza premiului, ar fi fost la fel de stupid. si atunci si-au camuflat planul: mai
nti s fac n asa fel ca povestea cu premiul s fie nmormntat, apoi s m expulzeze.
(si eu, n aceast toamn, tocmai terminam, terminam August.)
nmormntrile de acest gen erau la noi specialitatea casei. A fost convocat o important comisie de
scriitori (n fruntea ei, Kon-stantin Simonov cel cu multe fete si liberal nobil persecutat si conservator
venerabil care avea peste tot us deschis). Comisia trebuia s mearg la Stockholm s lmureasc n
manier socialist opinia public suedez care, rusinat, trebuia s nteleag c nu era bine s fac jocul
fortelor ntunecate ale reactiunii mondiale (n Occident nu exist om care s reziste n fata unor
asemenea argumente). Totusi, ca s nu se plteasc niste diurne de prisos, s-a dat indicatie comisiei s
plece la jumtatea lui octombrie, tocmai la termen. Dar iat c Academia Suedez stabileste ca actiunea
s aib loc cu dou sptmni mai devreme, adic nu n a patra, ci n a doua joi a lunii! Ah, unde n-au
nceput s urle ai nostri, muscn-du-si degetele!...
Pentru mine, 1970 era ultimul an n care premiul Nobel mi mai era necesar, mai putea s m-ajute. O dat
ce-ar fi trecut acel moment, lupta as fi nceput-o de unul singur, fr premiu. Sosise timpul ca Arhipelagul
s explodeze n Occident, ncepusem deja s pregtesc ncetul cu ncetul si o declaratie public (s-a
pstrat prima schit): .. .De ce internarea oamenilor de aici n spitale psihiatrice nu str-neste indignarea
Occidentului asa cum au strnit-o experimentele medicale ale nazistilor?... i trdm pe morti si ne facem
de ocara prin tcerea noastr. Dar va veni o vreme pentru judecat si rsplat si fie ca aceast carte
s-si asume rol de martor..."
Premiul s-a abtut asupra mea ca o ninsoare benefic! A venit ca n acel episod cu Hemingway: m-a
deturnat de la romanul meu, mii mai lipseau doar dou biete sptmni ca s termin Augustl... De-abia
am reusit apoi s-1 duc la bun sfrsit. A sosit! si norocul Weu a fost c a sosit, de fapt, devreme: 1-am
primit atunci cnd prac-"C nu artasem lumii tot ceea ce scrisesem, ci numai Ivan Denisovici,
377
(r
Pavilionul si Cercul (varianta inofensiv), toate celelalte tinndu-le n rezerv. Acum, de la aceast
nltime, puteam s fac s alunece crtile una dup alta la vale ca niste corpuri sferice, cstignd pondere
prin efectul gravitatiei: cele trei tomuri ale Arhipelagului, Cer. cul-96, Captivii, stiu tancurile adevrul,
poemul despre lagr.
A sosit premiul si a netezit toate erorile anului 1962, erori de tergiversare, de secretomanie. Acum era
ca si cnd acestea n-ar fi existat niciodat.
A sosits-a abtut ca o avalans de apeluri telefonice la dacea lui Rostropovici. De-un veac nu m mai
sunase nimeni acolo - si brusc attea telefoane n cteva minute. O femeie cam napoiat cam prostat
chiar, locuia n camera de serviciu a dacei; la fiecare trit al telefonului, ddea buzna peste mine, care
eram pentru ea vecinul", m prindea de brat si-mi smulgea receptorul:
Spuneti-mi, v rog, vorbiti cu un corespondent! Numai o clip, s-i reclam pe-stia care nu-mi dau si
mie o locuint!
Ea credea c la captul firului este corespondentul Pravdei, ne-imaginndu-si c exist si alt fel de
corespondenti.
Era norvegianul Per Egil Hegge, un excelent vorbitor de rus, ceea ce rar se mtlneste printre
corespondentii occidentali de la Moscova. Dduse undeva peste numrul meu de telefon si acum m
chestiona: voi accepta premiul? M voi duce la Stockholm?
Am rmas pe gnduri, apoi m-am dus dup creion si hrtie; Hegge putea s cread c m-am zpcit, n
realitate eu mi fcusem un plan: timp de o sptmn s nu reactionez nicicum si s astept s vd cum
vor ncepe ai nostri s latre, de ce se vor lega mai nti. Dar telefonul corespondentului mi ddea
socotelile peste cap. A pstra tcerea, a m eschiva, nsemna deja a aluneca pe o pant funest. si,
dup planul pe care mi-1 fcusem demult, eram hotrt s nu-l imit n nici o privint pe Pasternak, s
procedez n toate invers de cum a procedat el: nu-mi rmnea dect s declar ferm: Da! Accept! Da, m
voi duce negresit, n msura n care aceasta va depinde de minei (Chestia e c la noi repede te trezesti
cu ctusele la mini.) si voi mai aduga ceva: sntatea mea este excelent si nu m mpiedic de la un
asemenea voiaj! (Pentru c, la noi, toti indezirabilii snt invariabil bolnavi, de aceea nu cltoresc ei.)
n clipa aceea nu m ndoiam defel c am s m duc.
Apoi, n telegrama mea de rspuns ctre Academia Suedez, affl spus: Consider premiul Nobel ca pe un
omagiu adus literaturii ruse
378
, Desigur nu sovietice, se ntelege de la sine) si apstoarei noastre istorii"
Iniediat au nceput s m ncolteasc surprizele. Cci orict ar fi de tiate firele de comunicatie cu
Occidentul, curentul trece totusi 3' Pe c*" indirecte au nceput s-mi parvin diferite semnale. Mai nti
reprosuri: de ce aceast aluzie la apstoarea istorie, o s se spun c mi s-a dat premiul pe
considerente politice! (Dar eu nici n-am nevoie de premiu dac nu se tine seama de aceast apstoare
istorie. Dac istoria noastr ar fi roz, atunci ne-am descurca j gr voi!) Apoi, pe dou ci ocolite, una si
aceeasi ntrebare: n-as vrea eu s evit vlva n jurul cltoriei mele la Stockholm? n special Academia si
Fundatia se tem de manifestatii ostile la adresa mea din partea unor studenti de tendint maoist asa
c n-ar fi mai bine s renunt eu la Grand-Hotel, unde se cazeaz totdeauna laureatii, si s fiu de acord ca
gazdele s m ascund ntr-un apartament linistit?
Asa deci se pune problema! Care va s zic, drumul de la locul de adunare a efectivului lagrului la locul
de atribuire a premiului I-am parcurs pentru a m ascunde ntr-un apartament linistit din Stockholm si
pentru a m lsa condus n masin n compania unor detectivi, ca s scap de niste mucosi sclivisiti!
Prin posta paralel, n-am rspuns nimic atunci au nceput s-mi parvin informatii si prin posta
obisnuit: de la Fundatia Nobel, o telegram pe aceeasi tem: noi ne vom strdui s gsim pentru
sejurul dumneavoastr un loc mai linistit si mai discret"; de la Academie, o scrisoare: ei consider c
dumneavoastr nsiv ati dori ca vizita pe care o veti face la Stockholm sa se desfsoare ntr-o
atmosfer ct mai calm", si ei vor face tot posibilul ca s v asigure o cazare bine protejat. Permiteti-ne
s adugm c, n ce-1 priveste, cstigtorul premiului nu este ctusi de putin obligat s aib contacte cu
presa, radioul etc."
Ct mai calm"! nu vreau asa ceva pentru nimic n lume! S nu am contacte cu presa si cu radioul?"
Atunci s m duc la naiba?
Suedezii avuseser curaj pn la un moment bine definitpn a momentul n care deciseser s-mi
atribuie mie premiul. (si ct recunostint le datoram mult, mult, ct ncape ntre cer si p-fliint!) Dar
mai departe de asta, ei nu merg se tem de scandal, se tem de politic.
379
Da, aceasta si trebuie s fie conduita lor, o cere decenta. Dar ere ierul meu de ocnas incorijibil nu se
astepta deloc la aceasta. P0r nesti la drum gnduri duium, poticnindu-te intri n coloan d cinci, cu
minile la spate, si-ti spui: ei acolo nu asteapt dect s ne aud. Dar ei nu asteapt deloc. Ei decerneaz
premiul pentru Hte ratur. si, fireste, nu vor politic. Or, pentru noi, aceasta nu este politic", aceasta
este viat pur si simplu.
Astfel, evolutia lucrurilor urma o linie. Dar, urmnd o alt linje la cteva zile dup anuntarea premiului, m
fulger un gnd: iat momentul cnd pentru prima dat pot s vorbesc cu guvernul, cum s-ar zice, de la
egal la egal. Nu este nimic rusinos n chestia asta-am cucerit o pozitie de fort si de pe aceast pozitie
voi vorbi. Eu nsumi, nimic nu cedez, dar le voi propune lor s cedeze, s ias decent din ncurctur.
Era clar cui trebuia s-i adresez propunerea: lui Suslov! De ce m-a salutat.el asa de cordial atunci n
foaier, cu prilejul ntlnirii de la Kremlin? Cci unde mai pui c prin apropiere nu era Hrus-ciov, nu 1-a
vzut nimeni din biroul politic nseamn c nu era vorba de o manifestare de servilism. Pentru ce deci?
Expresia unor sentimente sincere? Un liberal conservat n biroul politic? Ideologul principal al
partidului!... Sau se gndea cum s m atrag spre partid?... (Apropo, cu patru luni nainte, n iulie 1962,
tocmai Suslov a fost acela care-1 convocase pe V. Grossman n legtur cu romanul care-i fusese
confiscat: prea mult politic, iar despre lagr dumneata vorbesti din auzite; cine ns scrie asa, d
dovad de superficialitate. Se lsase cu toat greutatea n fotoliu, era sigur de sine: nu, nu din auzite
romanul respectiv nu va aprea niciodat; a fost nmormntat. si apoi, subit, o asa mare bucurie pentru el:
Ivan Denisovici\...)
Asta mi-a rmas ani de zile ca o enigm, ca o poveste niciodat lmurit. Dar nici drumurile noastre nu s-
au mai ncrucisat. si acum, n octombrie 1970, ceva m mpingea ctre el! [15]
Aici ar fi suficient s se dea curs propunerilor mele (amnistierea cititorilor arestati, publicarea fr
ntrziere si vnzarea liber a Pavilionului, ridicarea interdictiei pentru scrierile anterioare, apoi si
publicarea lui August). Dac s-ar lua aceste msuri, s-ar produce o schimbare nu numai n ce m priveste
pe mine, ci si n ce priveste tot climatul literar si, n continuare, nu numai climatul literar. s1 desi inima
arde de nerbdarea de a ntreprinde ceva de anvergura,
380
eva hotrtor istoria totusi se schimb sub actiunea celor care, par-. nj aj politicii pasilor mrunti, nu sfsie
urzeala evenimentelor. Dac ar fi posibil s schimbm lin situatia de la noi, atunci ar trebui ne
mpcm cu aceast idee, ar trebui s-o si materializm. si acest lucru ar fi mult mai important dect s
mergem s dm explicatii Occidentului.
Dar nimic nu s-a clintit. Nu s-a dat niciodat nici un fel de rs-nuns. si, aceast chestiune ca si n toate
celelalte, n aroganta si deruta lor, ei au lsat s treac toate scadentele pn la care ar fi putut s
ndrepte ceva.
ntre timp, suedezii mi trimiteau listele privind desfsurarea ceremoniei: pe ce dat are loc cutare
banchet, unde se vine n smo-king, unde cu papion alb, n frac. Mi se spunea c speech-u\ trebuie rostit
n timpul banchetului (n timp ce toat lumea bea si mnnc veselindu-se eu s vorbesc despre
tragedia noastr?), c s nu dureze mai mult de trei minute si c e de dorit s contin numai cuvinte de
recunostint.
n culegerea Les Prix Nobel mi-a aprut n fata ochilor privelistea exasperant a unei cohorte de laureati
adusi la acelasi numitor: toti cu zmbete jenate si cu mape doldora de diplome.
Previziunile mele se prbuseau a cta oar? , fermitatea deciziilor mele se dovedea inutil.
Apucasem s triesc pn la incredibila minune, dar habar n-aveam cum s-o exploatez, mi ddeam
seama c a fi amabil cu cei ce-mi decernaser premiul se traduce nu printr-un discurs rsuntor, ci prin a
tcea, a fi decent, a zmbi protocolar, a te prezenta ras si frezat. Binenteles, poti s compui si s citesti
un discurs pentru premiul Nobel. Dar dac si cu aceast ocazie ti-e team s spui lucrurilor pe nume,
atunci la ce bun s mai apari n fata respectivei Academii?
n aceste luni de iarn urma s vin pe lume primul meu copil1, si iat c premiul aducea desprtirea
dintre mine si Alia; si eu plecam asa cum deja hotrsem ntre noi. Fr speranta de a-mi vedea mcar o
dat fiul pe cale de a se naste.
Plecam pentru ca sufletul meu de scriitor s ncerce sentimentul e'iberrii si s prind puteri pentru
lucrarea care urma. Plecam s conving Occidentul? S-1 zgudui? S-1 activizez?
Ermolai, primul copil al Nataliei si al lui Aleksandr Soljenitn. (N.t.)
381
si n tar? Cine va citi toate acestea, si cnd? Cine si cnd va ntelege c pentru crti, a pleca era o
solutie mai bun?
Eu, la cincizeci de ani, jurasem: unicul meu vis este s m arat demn de sperantele Rusiei care citeste".
si la cincizeci si doi de ani mi s-a ivit ocazia s plec si eu am fugit?...
Dar ce altceva, la drept vorbind: s rmn n tar si s m bat pn la capt? si fie ce-o fi?
nc o dat obsesia asta cu a te prezenta ras si frezat si cu papionul alb...
Ca printr-o ironie pedepsitoare, pentru a m fi pripit n a-1 condamna pe Pasternak, predecesorul meu,
eu, aflat la momentul suprem al deciziilor, am amutit si am nceput s sovi.
Iat cum voiam eu s procedez: s-mi nregistrez pe magnetofon discursul pentru ceremonia n cadrul
creia urma s mi se nmneze premiul Nobel, s trimit banda acolo si s-o asculte ei la Stockholm. Iar eu
s fiu aici. Asta e ceva grozav! Mai grozav ca orice!
Dar n aceste sase sptmni ncordate (pentru mine, un interval suprancrcat cu probleme familiale) n-
am mai fost n stare s-mi ntocmesc discursul.
Iar la Saratov sau Irkutsk, viitorului laureat, urmtorului, i va crpa obrazul de rusine pentru acest
Soljenitn: de ce st sta asa, ca unul care nici nu muge, nici nu fat? De ce nu se duce acolo s
trnteasc un discurs de s le mearg fulgii\
Ai nostri de-abia asteptau s plec, pndeau momentul! Plecarea mea ar fi fost conform cu regulile unei
partide de dame: traversam, se pare, toat tabla de joc, luam n trecere cteva piese dar tocmai prin
asta pierdeam! Adevrul 1-am aflat ulterior: era deja gata decretul prin care mi se anula calitatea de
cettean al URSS. Nu mai rmnea dect s mi se fac vnt dincolo de granit. Exist termene pentru
depunerea cererilor si formularelor; odat expirate aceste termene, e prea trziu; nimeni nu cunoaste
aceste termene, dar la Serviciul Vize si Pasapoarte, la KGB si la CC se crede c toti le cunosc si unde
nu se mirau de mine: cum de poate s le rateze? n aceste sptmni, campania de pres lansat
mpotriva mea s-a mai potolit si ea, ba la un moment dat a ncetat complet-Numai pe la anumite sedinte
de instructaj mai aveau loc unele rbufniri, pe unii i mai lsau nervii; secretarul comitetului municipal
Moscova al partidului si, dup el, si aceste javre de internationa-
382
Tsti"1 ^e mu't vreme nu mai exista luare de cuvnt n probleme . ternationale" fr a se face referire la
mine) constatau:
"__Domnul Soljenitn, nu stim de ce, pn n prezent n-a depus
cerere de plecare din tar.
si Tvardovski, mi se spunea, n spitalul Kremlinului, suferea si l nentru mine si se ntreba ngndurat: cum
ar putea s primeasc remiulfr s mearg acolo? Zcea la pat, cu capacitatea de a vorbi redus la
jumtate, cu mna dreapt inert, dar ntelegea, putea s citeasc, urmrea aventura mea nobelian si
cnd recpta darul vorbirii, le spunea, strignd chiar, surorilor si infirmierelor:
__Bravo! Bravo! Victorie!*
Dar eu aveam deja, pe mas, scrisoarea de refuz si n fiecare dimineat corectam ba o liter, ba o
virgul. Am stabilit exact intervalul de timp cu care scrisoarea mea s anticipeze declansarea procedurii
legate de nmnarea premiului: dou sptmmi. Cu toat inflexibilitatea n exterior a statului nostru, n
interior initiativa nu mi-a scpat din mini: de la primul pn la ultimul pas, m-am comportat ca si cnd ei
pur si simplu n-ar fi existat, i-am ignorat. Deci-sesem eu nsumi, declarasem c m voi duce, iar ei nu
ncercaser s m descurajeze; acum tot eu decideam, declaram c nu m voi duce, dnd n vileag
rusinoasele lor secrete politienesti si ei din nou au nghitit glusca, nu s-au avntat s m deconsilieze.
Dar cum s expediez aceast scrisoare? Posta o va retine. Trebuie s-o duc eu nsumi celor de la
ambasada Suediei si s m nteleg cu ei: s-mi nmneze diploma si medalia la Moscova. Iat ideea:
strngem vreo cincizeci de intelectuali moscovitisi aici trntesc discursul! A vorbi de aici va avea un efect
si mai puternic, si nc ce puternic!
Dar cum s rzbesc la ambasad? Norocul mi surde: n fata ambasadei suedeze nu este nici un
militian! Intru n mica vil agreabil din pasajul Borisoglebsk. Un cotoi dolofan se lfie pe un fotoliu.
' Personalittile autorizate a lua parte la manifestatii internationale si a apra cu aceste ocazii interesele
URSS. (N.t.)
Mai trziu n emigratie, B.G. Zaks mi-a spus c n decembrie 1970,1-a vizitat pe A.T. la spital. A.T. se
exprima greu, monosilabic, cum e?", cum s acolo?", dar asculta cu interes ceea ce i se povestea, era
foarte vesel, vioi, ndea mult (tusind ngrozitor n timpul acesta). si cnd i s-a relatat despre aven-^ mea
nobelian, a rostit tare si rspicat: Asa-i trebuie!" (Adnotare din 1986.)
383
La fiecare dintre usile pe care trebuie s intru m ia n primire un alt suedez (i prevenise Hegge). Tocmai
se ntorsese la Moscova G. Jarring, ambasadorul Suediei si, mai mult dect att, mediator ntre arabi si
israelieni, si, lucru nc si mai important, dup cutn fusesem prevenit, pretendent la functia de secretar
general al ONU detinut de U Thant, care ns se retrgea. De aici preocuparea lui Jarring de a fi n
gratiile guvernului sovietic. Era deja de sapte ani ambasador la Moscova; era deci n post cnd premiul i-a
fost decernat lui solohov, cu care de altminteri era prieten la cataram si pe care-1 frecventa.
Impenetrabil, dur, zvelt, negru (n-ai fi zis c e suedez!), m-a ntmpinat cu oarecare retinere. M-am instalat
confortabil ntr-un fotoliu si, fiuturnd scrisoarea, dar fr s-1 invit s-o citeasc, i-am spus:
Iat, am scris o scrisoare ctre Academia Suedez cu privire la cltoria mea, dar m tem c, prin
post, va ajunge cu ntrziere si este important ca decizia mea s fie cunoscut nc din acest moment.
N-ati vrea s-o expediati dumneavoastr? [16]
El ntelege rusa, dar pe mine m-a ntrebat prin atasatul cultural Lundstrom pe post de interpret:
Ce decizie ati luat?
S nu m duc.
Avu o tresrire de satisfactie.
Mine dimineat va fi la Stockholm, mi spune el pe un ton mai linistit.
nseamn c merge prin curier diplomatic. Bine. mi expediez si autobiografia. Dar diploma si medalia?
Nu s-ar putea organiza o receptie la ambasada dumneavoastr?
Imposibil. Nu s-a vzut niciodat asa ceva.
Dar nici un caz ca al meu nu s-a vzut vreodat. Nu o luati naintea deciziei Academiei, domnule
Jarring. Lsati-o pe ea s reflecteze.
Sigur de el, Jarring rspunde: sau prin post, sau vi le nmnm noi n biroul meu, ca acum, fr
asistent.
Fr discurs? Asa nu-mi convine. Atunci s si le tin Academia.
Nu 1-am invitat s-mi citeasc scrisoarea n prezenta mea, am lsat totul si am plecat. Dar i smulsesem
promisiunea.
Am lsat s treac trei zile pentru ca Academia, primindu-mi scrisoarea, s decid ce are de fcut. M
hotrsem ca, la expirarea
384
celor trei zile, s-o public n samizdat. Academia mi-a trimis o telegram prin care-mi spunea c nu vrea s
dea publicittii scrisoarea dect n cursul banchetului. Dar pentru mine era trziu; trebuia s dezvlui pe
loc c nu m voi duce. Totusi, suedezii n-au resimtit efectul exploziv al samizdatului rus: ceva le scpase
printre degete, se pare la traducerea n suedez, si chiar si n varianta deja publicat, si mi-au trimis o a
doua telegram care s-o prind din urm pe prima: se scuzau, erau dezolati c treaba a esuat si m
ntrebau dac le mai trimit ceva pentru banchet.
Nu-mi fcusem nici un proiect: deocamdat spusesem unele lucruri la modul moderat, dar esentialul era
rezervat pentru discurs. Telegrama m-a impulsionat!
Asta nu era n planul meu, dar de ce, n fond, s nu scot un paragraf din discursul pentru premiu si,
sprjinindu-m pe nlntuirea datelor, s-1 nlocuiesc cu textul urmtor:
Majestate! Doamnelor si domnilor! Nu pot s las s treac neobservat ntmplarea remarcabil care
face ca ziua nmnrii premiului Nobel s coincid cu Ziua Drepturilor Omului..."
Domnilor, aceasta este ranchiuna mea de barbar contra dumneavoastr: de ce snteti asa de pusi la
patru ace sub lumina reflectoarelor? De ce este obligatoriu papionul alb si de ce nu se poate veni n
pufoaic de lagr? si ce obicei este acesta: discursul laureatului, un bilant, bilantul unei vieti ntregi, s-1
asculti mncnd? Cum gem mesele ncrcate cu de toate; si ce feluri de mncare, si cum acesti oameni
neobisnuiti cu asa ceva si le trec masinal de la unul la altul, fr mcar s le dea atentie, si le
ngrmdesc, si le mestec, si le savureaz... si inscriptia cu litere de foc pe ziduri mane, tekel, fares
n-o vedeti?...
.. .Asadar, la acest banchet, s nu uitm c astzi niste detinuti politici se afl n greva foamei pentru a-si
apra drepturile si asa stirbite sau cu totul clcate n picioare."
Nu spun ai cui detinuti, nu spun unde, dar este clar c e vorba de situatia de la noi. si asta nu este o
nscocire; eu am cunostint de faptul c, pe 10 decembrie, zek-ii nostri, n nchisoarea central din
Vladimir, si ctiva la Potma, si ctiva n casele de nebuni, vor intra n greva foamei. Cu ntrziere o s se
dea de veste despre aceasta dar eu o fac exact atunci cnd trebuie.
(Printre mesajele de felicitare cu ocazia premiului, mi-a parvenit s1 unul, colectiv, din lagrele de la
Potma; si nc acolo este relativ
385
mai simplu s strngi niste semnturi, dar cum naiba au reusit cei de la nchisoarea din Vladimir s fac
s treac nousprezece semnturi prin zidurile de piatr? si dup cteva zile mi s-a adus cel mai scump
dintre mesajele de felicitare:
Ii contestm cu trie Academiei Suedeze prioritatea n a aprecia ndrzneala scriitorului si cetteanului...
l aprm cu zel... pe prietenul, pe vecinul de celul, pe cel cu care mpreun am fost purtati din post n
post.")
Fr ezitare voi trimite aceast scrisoare! M simt deja usor ca o pasre, de ce s nu-mi permit
aceast strengrie? Cum s-o trimit? Ei bine, tot prin ambasad.
S-a obisnuit ulciorul s mearg la ap.
Data trecut, temndu-m de piedici, m-am dus fr s telefonez. Acum am numrul:
Domnul Lundstrom?... Iat, am primit dou telefoane de la Academia Suedez, as vrea s m
sftuiesc cu dumneavoastr...
(Nu trebuie s-i spun c vin s-i pasez ceva.)
Bietul Lundstrom, vedeam ce tare i tremurau minile. Nu voia s-1 jigneasc pe laureat printr-un refuz
grosolan, or Jarring nu era, dar (aveam s aflu mai trziu) ambasadorul interzisese de a se mai primi ceva
de la mine, dup acea scrisoare insolent pe care el n-o citise la timp: Mi-ajunge medierea ntre
israelieni si arabi, ca s mai mediez si ntre Soljenitn si Academie." Lundstrom era de paisprezece ani n
post la Moscova, interval n care, evident, n-avusese probleme; era legat prin toate firele de acest oras
iar acum si periclita cariera sub presiunea brutal a unui fost zek. Nu stia cum s m refuze. stergndu-si
fruntea, fumnd nervos si scuzndu-se ntr-un fel care-i angaja toat fiinta, vocea si continutul vorbirii,
spuse:
Domnule Soljenitn... Dac-mi permiteti s v spun prerea mea... Dar trebuie s vorbesc ca
diplomat... ntelegeti, scrisoarea dumneavoastr [17] contine teme politice...
Politice?? am ntrebat eu complet stupefiat. Dar care? Unde?
Iat, iat si cu degetele, mi arat ultima fraz.
Dar asta nu este ndreptat mpotriva nici unei tri, mpotriva nici unui grup de tri! Ziua International
a Drepturilor Omului nu este o manifestare de natur politic, ci pur etic.
386
Dar, vedeti dumneavoastr, o asemenea fraz... nu este n traditia ceremonialului.
__Dac as fi fost acolo, as fi pronuntat-o.
.__Dac ati fi fost personal acolo, fireste. Dar n absenta dumneavoastr, organizatorii pot s obiecteze...
Probabil c l vor consulta pe rege.
S-1 consulte!
Dar trimiteti-o prin post!
. E trziu; risc s ntrzie pentru banchet! -Atunci, prin telegram!
Imposibil: se va deconspiral si mi se cere s pstrez secretul. Pentru el au fost un chin cele
cincisprezece minute. Continund s se scuze, m-a pus s completez formularul pentru ambasad
(despre expedierea unei scrisori). M-a prevenit c s-ar putea ca demersul s nu reuseasc. M-a prevenit
c era pentru ultima dat si c n nici un caz nu-si ia rspunderea pentru discursul la premiul Nobel...
Nenduplecat pn la capt, i-am lsat micul meu speech si am plecat.
Iat ce s-a ntmplat: pe propriii lui bani, sacrificndu-si week-end-ul, el s-a dus, ca persoan particular,
n Finlanda si, de acolo, a fcut trimiterea.
Iat ce nseamn s fii european: nu a promis, dar a fcut mai mult dect dac ar fi promis.
De altminteri, nu am nici o mustrare de cuget: cei care fac greva foamei n nchisoarea din Vladimir merit
acest sacrificiu din partea unui diplomat.
Suprtor este altceva: ei au scos fraza n chestiune, n-au citit-o la banchet! Pentru cele ntmplate, una
din urmtoarele dou explicatii este posibil: ori n-au vrut s altereze atmosfera ceremonialului, ori, dup
cum se spune, s-au temut pentru mine. (Cci ei toti m comptimesc. Cum spusese academicianul
suedez Lundkvist, comunist, laureat al premiului Lenin: Lui Soljenitn, premiul Nobel i va duna.
Scriitorii, ca el, s-au obisnuit cu srcia si trebuie s-o suporte."
Aceast sear neobisnuit seara Nobelului meu iat cum am petrecut-o cu ctiva prieteni apropiati:
ne-am asezat n taverna" care era mansarda lui Rostropovici, n jurul unei mese antice, nici mcar
vopsite, avnd n fata noastr niste pahare fistichii, la lumina ctorva brate de candelabru, si din cnd n
cnd ascultam la diferite
387
posturi informatiile despre ceremoniile premiului Nobel. Iat c la un moment dat veni rndul discursurilor
la banchet. Bruiajul a acoperit emisiunea, dar eu am rmas cu impresia c ultima mea fraz nu mai figura
n discurs. Am asteptat s fie retransmis n ultimele buletine de stiri, dar degeaba!
Ehe, ei nu cunosc samizdatul rusesc! Mine, cu noaptea n cap ce-o s-si mai ia zborul foitele cu textul
salutului meu n banchet
si din nou se va ncinge hora instructajelor: n fine i s-a dat posibilitatea s plece si n-a plecat! A rmas
aici s fac ru! Face totul pentru a lovi ct mai tare n puterea sovietic!" Dar, de data aceasta, campania
de pres mpotriva mea (ca ntotdeauna cnd ti arti forta) n-a avut vigoare sau eu, din obisnuint, nici
n-am bgat-o n seam? M smulsesem deja n asa msur din cercul terminologiei lor rudimentare nct
ncetasem s-i mai observ, n Pravda a aterizat un articol n care se spunea c eu snt un emigrant
intern" (dup ce refuzasem s emigrez!), strin si ostil fat de tot ce nseamn viata poporului", c
alunecasem n mocirl", c romanele mele erau pamflete defimtoare". Articolul purta aceeasi
semntur ca si articolele anticehoslovace care instigaser la ocuparea unei tri strine. Era firesc s m
astept acuma la persecutii si huiduieli. Dar nimic din toate acestea nu s-au ntmplat. De asemenea, n
presa generalilor mai fidel ideilor partidului dect nsusi partidul, li se explica instructorilor politici ai
armatei c premiul Nobel este stigmatul lui Cain pentru cel ce si-a trdat poporul".* De asemenea, la
sedintele de instructaj, ca trgnd de sforile unei marionete: El, de altfel, nu este Soljenitn, ci
Soljeniter1..." De asemenea, un cntret de estrad american, un rtcit, mi ddea n Litgazeta lectii de
patriotism rusesc...
Hituiala mpotriva mea, ca orice lucru la ei, ca si scrisoarea mea ctre Suslov, se sfirsi prin a se dilua n
maiaua lor inert, lipsit de fermentul cresterii. Nemiscare n toate sensurile, ntepenire brej-nevian.
Planul meu de a gsi o iesire pasnic esuase. Dar, dup aceste slabe convulsii, criza nobelian, care
amenintase c m dezrdcineaz, c m arunc peste mri si tri sau c m ngroap sub straturi
groase, s-a potolit.
* Comunistul Fortelor Armate, 1971, Nr. 2. 1 El este deci de origine evreiasc... (N.t.)
388
si totul a rmas la locul lui, ca si cnd nu s-a ntmplat nimic. De cte ori nu venisem pn la marginea
prpastie! ca s constat nu era dect o rp mic. Dar hopul principal sau prpastia principal este
mereu nainte, tot nainte.
***
Anul urmtor, anul 1971, nu mi 1-am petrecut deloc cu bratele ncrucisate; 1-am resimtit totusi ca pe o
trecere printr-o zon de umbr, ca pe o eclips a faculttilor mele de decizie si actiune.
Sentimentul acesta se explica n mare msur prin ivirea subit, coplesitoare, strivitoare a acelei laturi a
vietii, latur pe care, n tensiunea miscrii mele nentrerupte, o neglijasem, o abandonasem, pe care n-o
privisem n fat, n-o ntelesesem si care, n prezent, mi sugea mai mult vlag dect oricrei alte
persoane aflate n situatia mea si m deranja aproape mai mult dect hrtoapele de pe drumul destinului
meu. n ultimii sase ani, eu traversasem o profund, abisal, criz familial si tot amnam cutarea unei
iesiri din ea de fiecare dat, din lips de timp pentru a isprvi o lucrare sau o parte a lucrrii, de fiecare
dat fcnd concesii, netezind asperittile, sa-tisfacnd capriciile, pentru a cstiga nc trei luni, o lun,
dou sp-tmni de munc linistit si pentru a nu m rupe de ceea ce era principal pentru mine. n
virtutea legii suprapunerii crizelor, ceea ce amnam pentru mai trziu a izbucnit chiar n lunile care au
precedat premiul Nobel si s-a prelugit apoi pe durata unui an, a doi ani si ceva. (Starul n-a ratat ocazia
de a-si nfige ghearele n divort ca ntr-o prad, sustinnd-o n asa fel pe sotia mea n atitudinea ei
necooperant, nct m-am vzut trt n patru procese si adus n-tr-un asemenea hal de vulnerabilitate
nct, orice s-ar fi ntmplat cu mine, sprijinitoarea muncii mele, mama copiilor mei1, nu putea nici s plece
cu mine, nici s m viziteze la nchisoare, nici s m apere pe mine si crtile mele, toate acestea
rmnnd la discretia dusmanilor.)
si apoi mai era, probabil, si un alt motiv: nu exist resorturi vesnic ncordate, orice efort este condamnat
ca ntr-o bun zi s slbeasc.
Eu asteptam acest mare eveniment obtinerea premiului Nobel ca pe cucerirea unei cote de unde s
pot ataca, dar este ca
' Natalia Svetlova, a doua sotie a lui Soljenitn. (N.t.)
389
si cnd n-as fi realizat nimic; oare nu rmsese totul n coad de peste? Nici mcar discursul n-am apucat
s-1 mai trimit.
Discursul meu pentru premiul Nobel mi se contura cu anticipatie ca niste bti de clopot purificatoare si
ca explicatie de baz asupra considerentelor care m determinaser s primesc distinctia respectiv. M-
am apucat de el, 1-am scris chiar, dar a iesit ceva greu inteligibil.
As fi vrut s vorbesc numai despre viata social si national a Estului, dar si a Vestului, n msura n care
trtcuta mea de ocnas putea s-1 nteleag. Dar, trecnd n revist discursurile predecesorilor mei, am
vzut c al meu o rupea si contrasta violent cu o ntreag traditie: nici unuia dintre scriitorii din lumea
liber nu i-ar fi trecut prin cap s vorbeasc despre ceea ce voiam s vorbesc eu, cci pentru aceasta la
ei exist alte tribune, alte locuri, alte ocazii; dac scriitorii occidentali tineau un discurs, apoi acesta era
despre natura artei, a frumusetii, despre natura literaturii. Camus o fcuse cu marele brio al elocintei
franceze. Evident, si eu trebuia s fac acelasi lucru. Dar a diserta despre natura literaturii si despre
posibilittile ei, ar fi nsemnat pentru mine a cdea ntr-un dureros epigonism: cele ce-mi stau n putere, le
voi arta mai bine; cele ce nu-mi stau n putere, nu le voi aborda. Un asemenea discurs, ema-nnd de la
mine, cum ar fi citit el de ctre fratii detinuti? De fapt, pentru ce i s-au dat o voce si o tribun? s-ar ntreba
ei. S-a speriat? S-a molesit de-atta glorie? I-a trdat pe cei morti?
Am ncercat s mbin tema societtii cu cea a artei degeaba, nu iesea nimic; dou axe foarte
contorsionate care disjung, care pleac fiecare n directia ei. Am supus textul unei probe: 1-am dat unor
prieteni apropiati s-1 citeasc. Rspunsul lor a fost: nu merge. si le-am trimis suedezilor o scrisoare n
care le-am explicat cinstit lutreste c, pentru cutare si cutare motiv, vreau s renunt la discurs. [18]
Ei s-au bucurat nespus: Ceea ce pare natural pentru un savant poate s se dovedeasc nenatural
pentru un scriitor mai ales n cazul dumneavoastr... Nu trebuie s rmneti cu impresia c ati nclcat
traditia."
si cu aceasta am pus punct final discursului. S-a produs si o nentelegere n privinta aceasta: directorul
Fundatiei Nobel a trebuit s anunte public c eu renuntasem. Dar, temndu-se probabil s nu-mi fac ru,
n-a spus care era adevratul motiv al refuzului meu,
390
: a fabricat unul din propria lui fantezie, unul perfect convenabil
gjitru Occident, fr s-si dea seama (ruptur fatal a constiintelor-
'titre Occident si Orient!) c n Est, un asemenea motiv era dez-
orant pentru mine: dac eu nu-mi trimit discursul, lsa el s se "nteleag, este pentru c nu stiu pe ce
cale s-1 expediez: pe cale leeal l va retine cenzura; pe cale ilegal autorittile trii mele l vor
considera drept crim. Adic, primind premiul Nobel, am devenit un sclav conformist?... Asta m-a rnit, a
trebuit s tri-mit o dezmintire care ns s-a mpotmolit pe drum. Poftim de d din mini de-acolo, din fundul
gropii noastre, cci drepturi n-avem, voce n-avem, faci ce vrei din noi. (Dup un an si jumtate, era deja
dup discurs, chestiunea apru n New York Times, dar ntr-o form exact pe dos de cum era n realitate:
reiesea c eu redactasem mai nti o variant edulcorat, pur literar, a discursului meu si c apoi
trebuise s m plec rusinat n fata prietenilor mei, care-mi cereau mai mult incisivitate.)
n toat povestea asta de altfel ntmpltoare de adormit copiii era totusi si un smbure de adevr:
slbise acea voint ote-lit gratie creia rzbisem prin toti anii acestia de dup arestarea mea si fr de
care mi-ar fi imposibil s merg pn la capt.
Nu am intervenit n favoarea lui Bukovski1, arestat n acea primvar. Nu am intervenit n favoarea lui
Grigorenko. Nu am intervenit n favoarea nimnui, mi urmream calculul de lung perspectiv al
scadentelor si al actiunilor. Pcatul capital care-mi tulbura linistea sufleteasc era cel privitor la Arhipelag.
Prima dat mi propusesem s-1 public de Crciunul lui 1971. Dar Crciunul veni si se topi, iar publicarea
a trebuit s-o amn din nou. (De altminteri, n limbile europene nc nu este tradus, nc nu este gata.) La
ce bun ne-am grbi n mijlocul attor riscuri si primejdii? Detin deja premiul Nobel si amn pentru mai
trziu? As fi putut etala oricte explicatii, dar, pentru cei care, din furgoane de cte patru, erau aruncati, ca
niste busteni nghetati, n gropile lagrelor, argumentele mele nu erau nicicum argumente. Oare n 1971
nu era timpul pentru a vorbi despre cele ce s-au ntmplat n 1918 si n 1930, si n 1945? Nu era timpul
pentru a le renvia fie si numai Povestindu-le?...
1 Tnr intelectual disident. (N.t.)
391
Dac as fi plecat, acum deja as fi stat aplecat asupra spalturilor Arhipelagului. L-as fi dat la tipar ncepnd
din primvara lui 1971 si iat-m cutnd s justific ndeprtarea, amnarea momentului cnd buzele mele
vor lua contact cu ineluctabila cup.
Nu, nu este vorba de o justificare! desi pentru rigoarea supunerii la obiect, este mai bine s-o recunosc.
Nu este vorba de o justificare, pentru c nu numai eu snt n cauz, ci si multi dintre cei 227 de zeki care
au adus mrturii pentru cartea mea. Acestia pot suferi cumplit n urma publicrii ei. si, pentru ei, ar fi mai
bine ca ea s apar ceva mai trziu. Dar pentru ceilalti, pentru cei ngropati nu! Cartea trebuie s apar
ct mai curnd!
Nu este o justificare, pentru c Arhipelagul nu este dect mostenitorul, nu este dect copilul Revolutiei. si
dac pe el l nvluim n mister, atunci ea devine si mai misterioas, si mai inexplorabil, si mai
susceptibil de denaturri. A vorbi de ea ct mai curnd este si mai necesar: acest lucru nu este deloc mai
putin urgent. si soarta a vrut ca tocmai eu s vorbesc despre ea. Dar cum poate un om singur s duc
totul la bun sfirsit?
n literatura pasnic a trilor pasnice, pe ce se bazeaz autorul pentru a stabili ordinea aparitiei crtilor
sale? Pe maturitatea sa. Pe gradul lor de finisare. Pe succesiunea n timp cum le-a scris, sau n functie
de subiectul lor.
La noi ns aceasta nu este deloc o problem de literatur, ci una de strategie ncordat. Crtile snt ca
diviziile sau corpurile de armat. Ele trebuie: cnd, ngropndu-se n pmnt, s nu trag nici un foc de
arm si nici s scoat nasul afar; cnd, pe ntuneric si fr zgomot, s treac poduri; cnd, mascndu-si
pregtirile, cutnd s nu provoace nici o modificare a terenului dintr-o latur neasteptat, ntr-un
moment neasteptat, s ias la atac concertat. si autorul, ca un comandant de osti, cnd i lanseaz pe
unii, cnd i readuce pe altii pentru a-i tine n asteptare.
S-ar putea ca dup Arhipelag s nu mi se mai permit sa scriu R-17. n acest caz trebuie s ncerc s
scriu o ct mai mare parte nainte de o asemenea interdictie.
Dar, chiar si asa, aici este vorba de o actiune lipsit de sens: douzeci de Noduri, socotind cte unul pe
an, nseamn douzeci de ani. Dar, de exemplu, August 1-am scris n doi ani atunci de unde patruzeci
de ani? Sau cincizeci?
j 392
Putin cte putin, aceast hotrre a prins contur. Criteriul este aparitia lui Lenin la lumina zilei. Atta timp
ct el nu intervine dect cu cte un capitol pe nod si nu este legat direct de actiune snt posibile unele
lucruri: lsarea de spatii albe pentru aceste capitole, escamotarea acestora din urm, punerea Nodurilor
n circulatie fr aceste capitole. Asa se poate proceda cu primele trei; n al Patrulea Mod, Lenin este
deja la Petrograd si actioneaz magistral. A dezvlui ns atitudinea autorului fat de Lenin nseamn a
face exact ceea ce face Arhipelagul. Asadar, trebuie s scriu si s lansez cele trei Noduri si, apoi, s
mping tot restul ntr-un ultim atac.
Dup calculele mele se prea c aceasta va fi pentru primvara lui 1975.
Omul propune...
Aceast decizie definitiv, aceast scadent definitiv, mi-a adus usurare si lumin. Deocamdat trebuie
s amn pe mai trziu si s lucrez, s lucrez. Apoi, dimpotriv, sfirsitul va fi absolut inevitabil, fr nici un
fel de portit de scpare. Ce bucurie: inevitabil? Cu att mai simplu!
Deocamdat trebuie s public August, care este deja gata. Noutatea situatiei: va fi ceva pe fat, la un
editor occidental, n numele meu, fr nici un fel de ocolisuri viclene: cineva s-ar folosi de manuscrisul
meu, 1-ar rspndi fr stirea mea, si eu, de, n-as avea bratele suficient de lungi ca s-1 opresc. Cu toate
acestea, iat o binevenit ocazie de a m mai ndrepta putin de spate; cu toate acestea, iat o miscare n
aceeasi directie. Ceva se va spune pe sleau si despre Dumnezeul pe care ateii l sparg n dinti ca pe
semintele de floarea soarelui. si, pentru publicatiile viitoare, nu este indiferent de vzut cum va fi primit
August n Occident.
Pe sefi, dac ar fi fost rezonabili, nu i-ar fi mpiedicat aproape nimic s permit publicarea n tar a unui
August expurgat de capitolul referitor la Lenin. Dar prea mult m urau, prea mult se temeau de mine si
prea suspect le eram (nu fr motiv) pentru ca ei s se fi decis a-mi consolida aici pozitia editndu-m. Eu
ntelesesem lucrul acesta si nu mi-am dat osteneala s trimit manuscrisul lui August la vreo editur
sovietic (de altfel, ar fi fost un pas napoi n comparatie cu scrisoarea suslovian": s nceap deci prin
a publica Pavilionul cancerosilor), n prezent nu mai era Novi mir, 'ar eu n-aveam nici o obligatie fat de
nimeni, n martie deja tri-misesem la Paris manuscrisul cruia Nikita Struve se angajase s-i
393
asigure culegerea n termen de trei luni. n timpul acesta, Rostro-povici, n stilul strlucitelor sale miscri
pe tabla de sah, mi-a sugerat s trimit totusi manuscrisul si la o editur sovietic, pentru a avea dovada
lipsei lor de bunvoint. Nu le dau eu lor s-mi strice nici mcar un exemplar! N-am pus de-o parte dect
unul, pentru samizdat!" Nici s nu le dai. Trimite-le o hrtie prin care s-i anunti c ai terminat un
roman; s ti-1 solicite ei nsisi!" Asta mi-a plcut. Nu o hrtie am dactilografiat, ci sapte, pentru sapte
edituri, n diferite variante: v aduc la cunostint c am terminat un roman de attea pagini, pe tema
cutare. Le-am trimis. Joc riscant totusi: dac, din ntmplare, mi vor cere manuscrisul? Va trebui s li-1
dau si, n acel moment, s stopez operatiunea de culegere de la Paris. De publicat tot nu-1 vor publica si,
n plus, m vor pune n situatia de a pierde un an ntreg. Dar la noi prostia este asa de ndrtnic nct si
aceast miscare a rmas nevalorificat de ctre oamenii stpnirii: nici o editur n-a dat vreun semn c ar
fi auzit ceva din partea mea, nici un ecou de nicieri. (Dar poate c au fost chiar dezamgiti c eu scriu
despre 1914, c, vezi Doamne, m eschivez de la judecata definitiv ce m asteapt.) De altminteri,
manuscrisul 1-au dibuit pe alt cale si 1-au ncredintat lui Langen-Muller, n RFG, spre publicare ntr-o
editie pirat nainte ca originalul s apar la Paris.1 De unde s fi luat ei textul? C doar nu 1-am dat la
samizdat. Credinta mea este c 1-au nregistrat pe band de magnetofon n apartamentul meu, unde se
citeau cu voce tare foile dactilografiate, c doar se stie c snt microfoane peste tot. Sau, poate, s-a
produs o scurgere de la vreunul dintre primii mei cititori" (n iama 1970-1971 mi citiser manuscrisul
vreo treizeci dintre ei. Dat fiind noutatea subiectului un roman istoric , i rugasem s completeze un
chestionar pentru uzul autorului, s m ajute la lmurirea unor probleme). si nu este cu totul exclus ca,
m rog, cineva s fi fotografiat acel exemplar care, din februarie pn n mai, se aflase la Tvardovski si
fusese mprumutat mai multor cititori necunoscuti mie.
1 Editia original n rus a lui August 14 a aprut n mai 1971 la Paris, la YMC A Press. O editie pirat
german a aprut la editorul vest-german Langen-Muller dou luni dup editia rus, cu mult nainte de
iesirea editiei germane autorizate de autor la Luchterhand. (N.t.)
394
Tvardovski! Tvardovski! Atta astepta el s publice acest roman cndva n revista sa. Acum, mcar de-ar
apuca s-1 citeasc nainte de a muri!
n februarie 1971, la exact un an de la desfiintarea lui Novi mir, a fost externat din spitalul Kremlinului. Ca
urmare a tratamentului incorect si a iradierii, devenise un infirm. I-am fcut o vizit mpreun cu
Rostropovici.
Ne asteptam s-1 gsim n pat, dar el fcnd efort din cauza noastr? sedea ntr-un fotoliu, purta ca
la spital o vest cu dungi violete si verzi peste o pijama si mai era si nvelit cu un pled. M-am aplecat s-1
srut, dar pentru aceasta el tinu neaprat s se ridice; fiica si ginerele su l ridicar fiecare de cte un
brat, era paralizat de partea dreapt iar mna sting i era tare umflat.
Am m-b-tr-nit a rostit el, cu greu, dar distinct. Zmbetul su, incomplet din cauza miscrii buzelor,
exprima regret, mhnire chiar.
Scurtimea frazei (aceasta s-a dovedit a fi aproape cea mai lung si cea mai dens din toat conversatia
noastr!...), insuficienta intonatiei si a mimicii m-au mpiedicat s nteleg dac el se scuza pentru faptul c
mbtrnise sau era uluit de ct mbtrnisem eu.
Fu ajutat s se reaseze n fotoliu si noi am luat loc n fata lui. Tot n acelasi hol memorabil, la un stnjen
de semineu, si chiar n acelasi loc unde, pentru prima dat, prin vioiciunea gesturilor si a cuvintelor sale,
m uimise cu interesul lui pentru samizdat si BBC. Acum, cu fata la fereastra ct un perete, sedea
aproape nemiscat, aproape fr grai. Prin ochii si albastri, nc pe deplin expresivi, dar deja si absenti,
care preau a-si fi pierdut facultatea de a se concentra asupra esentialului exprimau ei continuitatea
sau sincopele ntelegerii? el tria totusi mai intens dect prin vorbire.
Curnd deveni evident c n general nu mai era capabil s pronunte o fraz de la nceput pn la sfrsit.
ncepe ncordat gata, va vorbi dar nu," nu exist dect o nsirare de interjectii, de cuvinte auxiliare
care-i ies din gur fr cuvintele semnificative esentiale!
Dar cum... tocmai... asta... iat...?
Totusi, servindu-se de stnga valid, fuma, fuma ca un incorigibil.
Sotia lui A.T. aduse al cincilea si ultimul volum al colectiei operelor lui. Am spus c-mi amintesc: era
volumul pe care A.T., n obstinatia lui de a nu sacrifica paragrafele n care vorbea despre mine,
395
l tinuse sub obroc. (Dar n-am ntrebat care era situatia n prezent; probabil c trebuise s le sacrifice.)
A.T. face semn cu capul, ntelege, confirm. Apoi am scos un exemplar din August, text dactilografiat,
legat n dou volume si, ncetinind fr s vreau ritmul vorbirii, simplificnd cuvintele, i-am artat si i-am
explicat lui Tri-fonci, ca unui copil, c aceasta era o parte dintr-un vast ansamblu si ce hart anexam, si
pentru ce o anexam la acest ansamblu. Cu o ncordare mereu egal si chiar mai mare a atentiei si
interesului, desi concentrarea i-a slbit ntr-o anumit msur, el ddu din cap.
Ct/..? ntreb el.
Cuvntul urmtor se ls asteptat n zadar, dar ntrebarea era foarte clar n gura unui redactor sef: cte
coli editoriale? (n cte numere ale lui Novi mir ar ncpea asta?...)
I-am citit de asemenea, cu pauze ntre cuvinte, scrisoarea mea ctre Suslov; i-am explicat manevrele
mele si obstacolele ntlnite n Nobeliana, si cu Jarring, si cu banii de premiu toate acestea el le
nregistra cu mult atentie si seriozitate, si prin miscrile fcute cu capul, prin mimica sa ncetinit, si
dovedea atitudinea sa departe de a fi indiferent. Amintindu-si cum mi fcuse cunostint cu Suslov, el
ddu, struitor si ironic, din cap. Adesea rdea, chiar se sprgea de rsdar numai cu ochii si cu semnele
fcute cu capul, nu cu gura; aceast reactie a lui nu mai avea nimic dintr-un rs sonor. Vznd harta
anexat \aAugust, si exprim mirarea ntr-un muget ca acela pe care-1 scot mutii, n acelasi mod se
manifest si la vestea c ntre timp eu fusesem exclus pe sest din Litfond.1 Ai fi zis c ntelegea totul, dar
nu: nu totul, avea momente n care era absent, ntelegea numai cnd se concentra.
Am avut ocazia s stau de vorb cu persoane lipsite partial de facultatea vorbirii suferinta lor se
transmite interlocutorului, care deci la rndul lui ptimeste si el. La A.T. nu este asa. Convins de neputinta
lui de a se exprima si refuzat de memoria care nu-i mai sopteste cuvntul potrivit, el nu are orgoliul de a
se supra pe chestia asta, ci, prin toat expresia cald-receptiv a ochilor si, si manifest supunerea n
fata unei stihii superioare creia si noi toti, interlocutorii lui, i recunoastem prezenta deasupra noastr,
dar care nu ne mpiedic defel s ne ntelegem unul pe altul si s fim de aceeasi
1 Fondul literar": fond de ajutor creat n 1934 n beneficiul membrilor Uniunii Scriitorilor din URSS si
gestionat de U.S. (N.t.)
396
prere. Facultatea lui A.T. de a reactiona activ este blocat, dar aceasta emanatie cald a ochilor nu este
n scdere si fata lui, torturat <}e boal, si pstreaz expresia copilreasc de odinioar.
Cnd Trifonci simtea o nevoie deosebit de a spune ceva si nu reusea, eu i veneam n ajutor lundu-1 de
mna stingcald, vie, j^er si, ca rspuns, el o strngea pe-a mea: era modul nostru de a ne
ntelege.
. .De a ne ntelege c ne iertasem unul pe altul pentru tot ceea ce putuse s ne afecteze relatiile. Ca si
cnd n-ar fi fost niciodat nimic ru ntre noi nici jigniri, nici certuri pentru nimicuri...
Am fcut o sugestie membrilor familiei: de ce n-ar scrie el cu mna stng? Asta e la ndemna oricui, chiar
fr s fi primit lectii n scopul acesta: cnd eram elev, eu scriam cu stng ori de cte ori m durea
dreapta. Am luat o foaie de hrtie pe care am fixat-o pe un carton ca s nu alunece. I-am scris cu
caractere mari:Aleksandr Trifonovici". Acum adugati dumneavoastr Tvardovski" i-am propus eu.
Cartonul i-1 puseserm pe genunchi, el lu un pix pe care-1 tinea aparent fr dificultate, dar din
anemica mzgleal abia-abia au rezultat cteva litere. si desi era loc destul pe foaia de hrtie, cele cteva
litere ale lui le nghesui peste ale mele. si, mai ales, nu a iesit un cuvnt ntreg, coerenta era n mare
suferint:
Tr s i...
Ce ecou va avea romanul meu n sufletul lui? Ce poate gsi el acum n aceast lectur? I-am propus s
se foloseasc de dou semne de carte unul de o anumit culoare pentru pasajele bune" si altul de
alt culoare pentru pasajele rele".
Cte alte lucruri i vor rmne necunoscute! Dintre acestea nu va cunoaste pe cele mai interesante ce
se vor petrece n Rusia secolului al XX-lea. Avea el aceast presimtire:
Moartea totdeauna d pe dinafar, Viata niciodat nu-i ct am dori.
Dar care este boala care-1 macin, asta el nu stie. l doare n piept, tuseste e de la fumat, si zice el.
Capul? Eu am boala pe care a avut-o Lenin", le spunea el alor si.
Apoi ncepur pregtirile pentru servitul ceaiului, A.T. fu ajutat s-si mbrace pantalonii si s se apropie
de mas. n special pe covor, cu piciorul paralizat, cu greu fcea fie si cea mai mic mis-Care, se tra. Cei
din jurul lui trebuiau s trag de el. Dup ce 1-au
397
asezat pe scaun, 1-au luat cu scaun cu tot, cu toat greutatea lui si 1-au apropiat si mai mult de mas.
La ceai, Rostropovici, cu un umor adecvat situatiei, a povestit o multime de lucruri. A.T. asculta din ce n
ce mai distrat, nu mai era deloc n stare s intre n rezonant cu anturajul. Era n el nsusi Sau poate cu
un picior era deja n lumea de dincolo.
Apoi noi 1-am dus din nou n fotoliul su, cu fata la fereastr. De aici vedea curtea, unde cu trei ani n
urm, curtind zpada, si compunea scrisoarea ctre Fedin. si mai vedea crarea pe care de data
aceasta, o degajaser altii pn la portit si pe care aveam s plecm n curnd eu si Rostropovici.
Ah, Aleksandr Trifonovici! V amintiti cum v-ati exprimat despre Casa Matrionefl M-apuc jalea cnd m
gndesc cine ati fi putut fi si n-ati fost din cauz c s-a produs Revolutia din Octombrie!
Ei bine! Iat cine ati fi putut fi: un poet popular, mai mare dect Koltov si Nikitin. Ati fi fost liber s scrieti ce
vreti, nu ati mai fi fost nevoit s stati n patru sute de sedinte plictisitoare, nu ati mai fi avut nevoie s v
cutati salvarea n vodc, nu v-ati mai fi mbolnvit de cancer ca urmare a persecutiilor nedrepte.
Dar cnd, trei luni mai trziu, la sfirsitul lui mai, mpreun cu Boris Mojaev, m-am dus nc o dat s-1 vd,
Trifonci, spre uimirea mea, arta sensibil mai bine. sedea tot n acelasi hol, n acelasi fotoliu; privea la fel
spre crarea pe care oamenii veneau din lumea de-afar si plecau n lumea de-afar, n timp ce el nu
putea nici mcar s se trasc pn la portit. Dar se putea folosi de piciorul stng si de mna sting (cu
care ntr-una lua si-si aprindea tigri), avea o mimic a fetei mai degajat, aproape la fel ca altdat, si,
mai ales, se exprima mai usor, asa nct despre cartea mea (o citise! o ntelesese!) putu s-mi spun
deslusit: Remarcabil", o apreciere pe care o complet cu o miscare a capului, cu un murmur.
Holul se sclda n lumina vesel a amurgului, psrelele ciripeau n grdin; Trifonci era, ca aspect
exterior, mult mai aproape de ceea ce fusese nainte, ntelegea tot ce i se povestea si ai fi zis ca era pe
cale s se nsntoseasc... Dar nu scria cu mna stng si nu mai lega cuvintele n fraze logice.
Vai, si de aceast ultim dat, ca adesea n trecut, a trebuit sa pstrez niste secrete fat de el si nu am
putut s-i dezvlui c, dou sptmni, cartea va aprea la Paris...
398
Cu att mai putin puteam s-i dzvlui, cu att mai putin puteam ga-i spun n fata alor si cellalt lucru
care m preocupa asa de mult n acea primvar (n pauza dintre Noduri, n intervalele activittii mele
principale tsneau nencetat noi proiecte; se discuta deja n-tj-.un cerc larg posibilitatea publicrii n
samizdat a unei reviste de literatur si de probleme sociale"; autorii urmau s semneze cu numele lor
adevrat; exista deja ceva si n portofoliul redactional).
n primvara aceea, n-a existat pentru mine, n exterior, dect un singur eveniment: publicarea lui August,
fcut deschis n numele meu. (Cu ocazia aceasta, mi propuneam s public scrisoarea mea ctre
Suslov, explicnd c eu le fcusem propuneri si c ei erau cei care respinseser toate solutiile pasnice.
Dar apoi m-am rz-gndit: n sine, iesirea unei crti are un efect mai puternic dect orice scrisoare. Dac
ei atac, atunci o public.)
Nu s-au npustit dintr-o dat asupra lui August, si-au lsat rgaz pentru o pregtire complex a terenului,
ntre timp, cum se ntmpl n conditii de acalmie a ostilittilor, se desfsura fr ntrerupere un rzboi
subteran, un rzboi de subminare si distrugere, plin de capcane, de griji, de tensiuni extremeva tine
sau nu va tine figura? esec sau succes? dar, n exterior, nu transpira nimic din toate acestea; din
exterior nu se vedea dect inertie, somnolent, singurtatea unui refugiu n afara orasului. Noi fceam
fotocopii ale acelora dintre scrierile mele care nu ajunseser nc n Occident; erau nc multe guri de
astupat si profitnd de o filier despre care voi vorbi cndva (Completarea a Cincea), noi, eu si Alia, am
expediat cu bine totul n Occident, am creat astfel un sez/inaccesibil dusmanului. Era o foarte mare
victorie care avea s se repercuteze asupra tuturor celor ntmplate ulterior. (A trebuit s refacem o copie
a Arhipelagului, s-1 trimitem nc o dat. Exemplarul expediat de Rusalii ntr-un mod att de riscant a
mrit apoi numrul lucrurilor omenesti rmase nefmalizate; eu ncetasem s-i mai fiu stpn absolut si a
trebuit s-i asigur avocatului meu un exemplar al lui. Cndva voi vorbi si despre asta.) Numai din acest
moment, din iunie 1971, am fost cu adevrat gata si s lupt si s pier.
Nu, nu chiar din momentul acela, ci dintr-un moment care a ve-M ceva mai trziu. Testamentul meu
principal (pe care era imposibil sa-l prezint la un birou notarial sovietic) fusese trimis avocatului Heeb n
1971, dar nc nu fusese autentificat. A trebuit s astept P'n n februarie 1972 pentru ca Heinrich Boli,
venit la Moscova,
399
s ateste cu semntura sa incontestabil fiecare foaie si numai dup ce am expediat acest testament
n Vest am putut s m linis-tese, la gndul c mi-am asigurat si destinul viitor al crtilor mele si
ndeplinirea postum a vointei mele.
Testamentul ncepea printr-un program destinat a fi publicat separat:
.. .Prezentul testament intr n vigoare ntr-unul din urmtoarele trei cazuri:
faptul mortii mele este manifest;
dispar din ochii opiniei publice rusesti, fr s las urme (n. tr-un interval de dou sptmni);
snt nchis n puscrie, ntr-un spital psihiatric, ntr-un lagr sau condamnat la deportare n interiorul
URSS.
n oricare dintre aceste cazuri, avocatul meu, domnul F. Heeb, mi public testamentul care, prin aceasta,
intr n vigoare, n acest caz, nici o obiectie formulat de mine n scris sau oral, n puscrie sau ntr-o alt
situatie de constrngere, nu abrog, nu modific n acest testament nici un punct, nici un cuvnt. Unele
detalii secrete ale testamentului, precum si numele organizatorilor, ordonatorilor vor fi divulgate de
avocatul meu numai dup ce va fi venit acea zi mult asteptat cnd, n patria mea, vor fi respectate
liberttile politice elementare, cnd persoanele mentionate nu vor mai avea a se teme de amenintarea pe
care ar constitui-o aceast divulgare si cnd se va ivi posibilitatea legal ca acest testament s fie
executat fr riscul atragerii unor represalii..."
si mai departe repartizarea Fondului cu destinatie social (eu nu mentionam cifrele, ci obiectivele la
realizarea crora voiam s particip, n speranta c ele vor atrage si alte persoane doritoare s ajute si c
astfel sumele insuficiente vor fi completate). Un asemenea act de publicitate constituia n sine nsusi si el
singur o lovitur viguroas.
Toate acestea cer timp, mult timp: s pregtesti pentru lupt corpurile de armat, s le asiguri munitia
pn la ultimul cartus si s le instalezi pe pozitiile de plecare.
n acest duel ndelungat si istovitor, eu am ratat multe lucruri importante. De mult vreme bolea Aleksandr
lasin si m chema insistent la el la spital, simtea c-i eram necesar nainte s moara, desi aproape c nici
nu ne cunosteam. Eu ns de mult vreme intentionam s-1 vd, dar cnd eram ocupat, cnd, ca s m
pot duce
400
acolo, trebuia s golesc ascunztorile. n sfrsit, mpreun cu acelasi Mojaev, m-am dus la el ne-am
oprit la usa salonului, unde ni s-a SPUS s^ asteptm. Oare s nu ne dea drumul nuntru? M-am asezat
pe ceva si, folosindu-m de genunchi ca de un suport, i-am compus o scrisoare. Dup o jumtate de or
ni s-a permis s intrm n salon. El a murit chiar n aceast jumtate de or ct noi ne-am aflat dincolo de
pragul ncperii respective. Era culcat. Fata-i nc si mai pstra expresivitatea. Alturi plngea vduva lui.
Cu Fiodor Abramov am refuzat s discut nc de mult, de la No-vi mir. Motivul: mi se spusese, si nu de
ctre un singur om, c ar fi fost anchetator KGB. Dar s-a dovedit c nu era adevrat, de unde se vede c
1-am jignit degeaba.
Ei erau oamenii cu care chiar era necesar s discuti.
Totusi, dusmanii si desfsurau propriile lor actiuni de subminare despre care, fireste noi nu stiam nimic,
n Germania Occidental si n Anglia, n 1971, se pregteau editii pirat ale lui August cu scopul de a
compromite drepturile avocatului meu si de a mpiedica, din partea aceea, eventuala publicare a operelor
mele n Occident.* n URSS, pe baza textului lui August, se declansaser cercetri asupra originii mele
sociale. Aproape toate rudele mele erau deja n pmnt, dar KGB mi-a dibuit o mtus care nc mai era
n viat, drept pentru care a trimis la ea o echip de trei insi pentru a-i stoarce niscaiva date
compromittoare" despre mine.
Or, n vara aceea, eram lipsit de Rojdestvo-ul meu; pentru prima dat dup un mare numr de ani, nu
mai aveam spor la scris, eram nervos si, la mijlocul verii, desi asta nu m ajuta cu nimic, am hotrt s
plec n sud, la locurile copilriei, ca s ncep culegerea de materiale chiar cu aceast mtus pe care n-o
mai vzusem de vreo opt ani.
* De aparitia lui August n Occident se leag si unele episoade comice, n Novoe Russkoe Slovo au
aprut, sub semntura prof. N. Ulianov, emigrant, un articol intitulat Enigma lui Soljenitn". Autorul n
chestiune descoperise c n natur nu exist nici un Soljenitn, c August este opera unui colectiv KGB,
c nu e posibil ca un om s stie si s descrie asa de detaliat si procedurile de penitenciar, si tipurile de
tratament oncologic, si evenimentele militare si istorice, plus c limbajul difer de la o carte la alta! Iar M.
Glanny, traductorul n englez a lui August, justificndu-si traducerea pripit si pguboas, a spus ntr-un
interviu c August este asa de prost scris n ruseste nct el, Glanny, a trebuit s schimbe fraze ntregi.
401
tine pe deplin de natura unui rzboi subteran ca uneori galeriile s se ntlneasc bot n bot. Dac as fi
ajuns pn la mtusa mea echipa de kaghebisti ar fi sosit atunci cnd m aflam eu acolo. Dar n timpul
cltoriei m-am ars ntmpltor (cum credeam eu atunci vezi [46]) si, cu arsura, m-am ntors la
Tihoretkaia, n conditiile n care mai aveam putin si ajungeam la destinatie. Admiratorii" mej din KGB i-au
fcut mtusii o vizit nu tar folos pentru ei, au obtinut de la ea (pentru Stern) note, relatri orale, si ce
mai jubilatie pe ei! n anii '20 si '30, aceste acuzatii ar fi fost ucigtoare; toata viata, eu si mama
ascunsesem toate astea, tremurnd si ghemuin-du-ne n cocioabe drpnate. Totusi, cealalt galerie a
lor se surp: profitnd de ntoarcerea mea subit (tot regulile rzboiului subteran), am rugat un prieten
(Gorlov) s dea o fug pn la Rojdestvo pentru a-mi aduce o pies de masin. El ar fi putut s plece n
oricare alt zi, dar ntmpltor a plecat ndat ce am revenit eu din sud, pe 11 august, si a sosit la tanc ca
s dea peste nou kaghebisti care se instalaser n mica mea dacea\ Dac n-as fi revenit din sud,
operatiunea lor s-ar fi desfsurat fr nici o poticneala cne a cstigat mai mult, cine a pierdut din cauz
c eu am revenit? n vara aceea, la Rojdestvo locuia fosta mea sotie; ea era supravegheat de prietenul
ei (omul lor), si kaghebistilor li se dduse asigurarea c, n ziua aceea, ea era la Moscova si va rmne
acolo. si c eu eram n sud. Delsarea lor a fost att de mare nct nici mcar nu si-au pus un om s-i
pzeasc si Gorlov i-a surprins n toiul activittii sau poate numai la nceputul ei: instalau vreo
aparatur complicat? Dar nc n-avuseser timp s efectueze o perchezitie amnuntit sau poate nc
nu nvtaser cum s procedeze? Spun toate astea pentru c, n vara anului urmtor, locuind din nou
pentru o scurt perioad la Rojdestvo, am descoperit acolo, scpat, prin neatentia mea, de la distrugere,
dar adus de mult vreme pentru a fi ars, un set complet de foi de indigo (inclusiv capitolul precedent)
chiar de la acest Vitel pe care cititorul l are acum n fata ochilor, precum si un set complet de indigo de la
scenariul stiu tancurile adevrul\ Fiecare foaie se folosea de dou ori, dar pe ea se citeau cu usurint
foarte multe lucruri ei de mult vreme ar fi putut s aib textele aproape complete nu, n cazul
acesta, kaghebistii au fost niste gur-casc! (Iat ce mi s-a spus mai trziu: a doua zi, la orele 4
dimineata, pe ceat, ltrati de cini, au venit din nou vreo zece insi ca s termine nu stiu ce treab sau s
stearg niste urme-
402
Vecinii speriati priveau printre perdele, nimeni n-a iesit din cas.) pin cauza lui Gorlov au trebuit s lase
totul balt si s-o ntind. Nu-i niai Putin adevrat c pe Gorlov 1-au trt dup ei ca pe un captiv, izbindu-1
cu fata de pmnt, si fr ndoial i-ar fi fcut de petrecanie dac el, n aceste minute de tensiune, n-ar fi
reusit s-si imagineze o modalitate de a se da drept cettean strin; or, pe strini n-ai dreptul s-i omori
fr ordin de la sefi. Apoi s-au strns vecinii, dup care a urmat obisnuitul interogatoriu la militie si asa
a scpat. Ar fi putut s nu-si povesteasc nimnui ptania, asa cum i se ceruse, caz n care eu n-as fi
stiut nimic. Dar firea lui onest si ideile care pluteau n atmosfera epocii noi nu i-au permis s m tin n
ntuneric cu privire la cele ce se ntmplaser. Ce-i drept, nu se astepta la gestul meu [19], care chiar 1-a
uluit, dar era singura salvare pentru el. Eu eram la pat cu pansamentele mele, neputincios, dar m-am
dezlntuit mai viguros dect un om n plin vigoare si din nou m-am enervat ntr-o scrisoare ctre
Kosghin [20] ceream n primul rnd demisia lui Andropov1; Rostropovici si Vis-nevskaia de-abia au reusit
s m fac s m abtin, scop n care s-au folosit si de ironie.
Asa a explodat la suprafat o min si, se pare, a fcut ceva pagube; 1-a prlit la fat chiar pe
Andropov. Se telefona (!) acestui zek amrt, i se transmise din partea ministrului nsusi (!): KGB n-are
nici un amestec n aceast afacere, nu, aici e vorba de militie... (Trebuie s cunosti rnduielile noastre,
trebuie s cunosti ct snt de absurde toate acestea.)
Celelalte mine au fost fcute s explodeze n toamna urmtoare: dou editii pirat ale lui August, apoi
articolul din Stern. Consider c aceste explozii au fost mult mai slabe: datorit n special ntelepciunii
judectorului englez2 care a creat un precedent juridic cu privire la dreptul samizdatului, ei au pierdut
procese care au durat un an de zile si drepturile avocatului meu au iesit mai ntrite dect nainte. Ct
priveste articolul din Stern, reprodus n Literaturka3, acesta a creat n URSS nu un insuportabil climat de
prigoan, asa
1 Iuri Vladimirovici Andropov, seful KGB. (N.t.)
2 Care condamna editia pirat a romanului la Flegon-Press. (N.t.)
3 Literaturnaia Gazeta din 12 ianuarie 1972 reproducea nu numai continutul articolului aprut n
noiembrie 1971 n revista Stern, ci si dou ilustratii: casa mtusii si Rolls-Royce-ul unchiului autorului.
(N.t.)
403
cum s-ar fi ntmplat n gloriosii ani ai copilriei regimului sovietic, ci un hohot de rs si veselie: prin urmare
o frumoas familie de oameni harnici?! (si astfel ei nsisi au spulberat teoria care sustinea caracterul
sionist" al activittii mele.1)
Iat ce timpuri trim! noi sntem un mnunchi, un pumn de oameni, n timp ce ei au cea mai mare
politie secret din istoria universal, si ce experient, si cte capete lucrnd pe gratis, si ce mecanizare a
forajului, ce cantitate de dinamit si totusi ei nu pot cstiga acest rzboi mocnit.
Din partea noastr a fost si un exces de zburdlnicie. De pild, n decembrie 1971, trimitnd prin post o
scrisoare avocatului meu n Elvetia (scrisorile acestea cnd ajungeau, cnd nu ajungeau la destinatar), am
pus n plic si urmtorul text:
MESAJ PENTRU CENZURA
serviciului postal international al orasului Moscova
St n puterea dumneavoastr efectiv s cititi, s analizati, s fotografiati, s radiografiati, s studiati
dup miros, s supuneti la tratamentul cu aburi, cu urin si cu alte chimicale, orice scrisoare, ns
destinatarului snteti obligati s i-o predati n termenele devenite posibile n conditiile n care actualele
mijloace de transport ating vitezele pe care le ating. Trebuie s faceti asta mcar pentru a v camufla
activitatea si pentru a crea aparenta c exist o post care funtioneaz normal. Dac se va mai ntmpla
ca vreo scrisoare de la mine sau ctre mine s dispar fr urm sau s ntr/ie mult vreme (o scrisoare
urgent 35 de zile!), voi fi nevoit s v scriu pe aceast tem o scrisoare deschis, care nu v va
acoperi de
glorie.
A. Soljenitn"
(si partea cea mai hazlie este c acest mesaj a ajuns intact pn la Heeb! Cenzura a preferat s
simuleze c ea nu existai Eu si Alia ne-am prpdit de rs, aflnd despre chestia asta!)
1 C afacerea asta s-a terminat cu bine, nu este meritul lui Stern. Stern din nou a fcut tot posibilul ca s-
mi pun capul pe butuc: a avut tupeul (si lipsa de gust estetic) s afirme c actiunea lui August nu se
plaseaz dect conventional n perioada prerevolutionar, c n realitate romanul trateaz probleme
actuale. Revista Stern sugera tribunalului sovietic c fraza personajului despre prostii care conduc
Rusia" trebuie nteleas ca o revrsare a urii lui Soljenitn fat de actualii guvernanti ai URSS.
404
si n martie 1972 tocmai binevoitorii mei dintr-o institutie unde kaghebistul lor predase o map si se
retrsese n alt camer, ncepuser s studieze de zor continutul mapei reusind s scoat copii de pe
documentele respective si transmitndu-mi mie urmtoarele:
Serviciul I al Dir. a 5-a KGB de pe lng Consiliul de Ministri al URSS lui sironin
Directia din Leningrad a KGB lui Nosrev
Pe 6 martie, cu trenul de sear, pleac din Moscova spre Leningrad, n compania lui NN", sotia
Pianjenului" Resetovskaia Natalia Alekseevna. Rugm dati indicatia s se continue actiunile NN"
privind-o pe Resetovskaia1, s se identifice adresele vizitate. La Leningrad, Resetovskaia va rmne
aproximativ pn la 19 martie. Loctiitorul sefului Directiei a 5-a a KGB general-maior Nikiskin"
N-am nceput s m nelinistesc pe chestia asta. Nu stiam c la Samutin, la care probabil se va duce N.
A., se mai pstreaz Arhipelagul, n ciuda insistentei mele ca acesta s fie ars.
Au existat si multe alte peripetii. Dac ar fi s povestesc n detaliu si s evoc totul, atunci ar trebui s
spun c, n toti acesti ani, majoritatea grijilor si nelinistilor noastre a fost nu legat de mari actiuni
dttoare de rod bogat, ci alctuit din emotii, agitatii, cutri, preveniri, anticipri, aceasta n conditiile
n care ei dispuneau de posibilitti de filaj, n care ei dispuneau de legturi telefonice, si postale, n timp
ce noi nu puteam nici s telefonm, nici s scriem, uneori nici chiar s ne ntlnim. si trebuia s gsim
totusi un mod de a salva situatia. Asemenea grave primejdii au fost vreo douzeci la numr, n-am s le
minimalizez cndva va trebui s le relatez mai n amnunt.
Am s amintesc aici dou sau trei dintre aceste cazuri. Unul s-a petrecut la Sverdlovsk (denumirea asta
scrboas nici nu-mi vine s-o scriu), unde am trimis spre pstrare Primul Cerc, cel format din nouzeci si
sase de capitole. Faptul c la un moment dat kaghebistii
1 Resetovskaia, Natalia Alekseevna (nscut n 1920), chimist; s-a cstorit cu Soljenitn n 1940,
divorteaz n 1949, n timpul detentiei sotului ei. Se recstoreste cu scriitorul n 1956. Soljenitn si ea se
despart din nou n 1968. Apublicat memorii n care expune propria ei versiune asupra faptelor povestite
aici de Soljenitn. (Informatie luat din Indexul biografic al persoanelor citate", anexat versiunii franceze a
acestei crti, Ed. du Seuil, 1975 N. t.)
405
intr chiar n camera n care este pstrat 96", este determinat nu de informatii provenite din vreun filaj,
nici de vreo bnuial, ci de o mprejurare care nu putea fi prevzut. E clar c este o perchezitie si c
scpare nu este. Dar nu e vorba de nici o perchezitie; omului n chestiune nu i se cere dect s
recunoasc, nu-i asa, c are n cas Citindu-lpe Ivan Denisovici. Omul recunoaste, pred obiectul. Dar el
nu distruge 96" pe care, conform consemnului, trebuie s-1 pstreze. Va fi, la ocazii, si un ndelungat
schimb de scrisori, n ce ne priveste, stim despre vizita fcut de cei de la KGB; e posibil o reeditare a
descinderii, vor confisca 96", ardeti-1 ct mai repede! Rspunsul se las ndelung asteptat! Pn ce totul
se ncheie cu arderea textului pus sub urmrire.
A doua oar bubuie ceva: Vitelul chiar acesta, nc o dat, pe care-1 tineti acum n mini. Vitelul umbl
prin Moscova! Uluitor! Problema este c aici tot ce e pe dinuntru e si pe dinafar, totul e spus pe sleau:
ce poate fi mai periculos dect o asemenea scriere? Cineva o pstra, cineva o ascundea cum de a
rsuflat? Unde? Prin cine? De ce? ncepem ancheta, ne verificm exemplarele; A.A. Ugrimov
(Completarea a Cincea) trebuie s mearg la marginea orasului s vad concret ce este la locul lui, ce nu
s-a miscat, ce n-au putut refotografia. Suspiciune, nencredere, totul se nvlmseste si se zpceste.
si cercetarea se reia de la cellalt capt: cine a auzit pe cineva spunnd c snt oameni care 1-au citit?
Cui i s-a povestit c cineva 1-a citit? si cine deci 1-a citit el nsusi? Cum arta exemplarul? n al cui
apartament a fost citit? Adresa, telefonul? (Niste persoane conversnd cu glasuri emotionate la telefon nu
pot s nu rosteasc niste nume, lucru care la Lubianka, probabil, deja se stie; n cutarea purttorilor
acelor nume, aceasta o s ne vnture acum la grmad!) Acela e apartamentul! Spuneti cinstit, e mai bine
s-mi spuneti mie dect s asteptati s se ntoarc securistii. Mi se spune, mi se dau nume. si iat, mi s-a
adus o copie dactilografiat. Exemplarul nu este al nostru (ale noastre si-au pstrat, cu credint, locul).
Nu e al nostru, deci exist o copie nou dactilografiat! Or mai fi patru sau cinci de felul acesta? Nu este al
nostru si nu este o copie dup al nostru. Dar a fost redactilografiat cu exactitate dup al nostru si contine,
fcute cu mna, si corecturile mele cele mai de pe urma. nseamn c, n urma mea, cineva m fura, mi
copia textul nc proaspt; cineva foarte apropiat, misterios, cine oare? S-i telefonez
406
omului care mi 1-a adus. Nu la el acas. Stm si asteptm, asta va nsemna mai putin du-te-vino. Peste
cteva ore vine omul care ni 1-a adus si, derutat, indic sursa. Una dintre acelea n care aveam cea mai
mare ncredere! Acesteia i se dduse un exemplar numai ca s-1 citeasc. Ea, pe furis, l
redactilografiase (pentru istorie? pentru a-i asigura supravietuirea? din simpl manie?). si ea i-1 dduse
numai lui (era un prieten intim) ca s-1 citeasc. si el l dusese altora, ca plat pentru nu stiu care mic
datorie. si acestia invitaser la un chef o prieten foarte apropiat. si aceasta n-avusese nimic mai
presant dect s pun mna pe telefon si s-i ncredinteze secretul si uneia dintre prietenele ei (A.S.
Berzer). si noi 1-am recuperat de la aceast a patra verig a lantului. Berzer ni 1-a remis! Mare-i
Moscova, dar drumurile care o traverseaz snt scurte. O sun si pe vinovat. M ntlnesc si cu ea.
Mrturisiri senine si suspine. De-acum si-a mmcat creditul. Confisc prada, n aceste ore se ivesc niste
semne: securistii se alarmeaz, masinile lor ncep s duduie, fiecare cu cte patru vljgani n pntecele ei
ntunecos. Poftiti, tovarsi! Ati ntrziat cu o mic jumtate de or! (De data aceasta ei nu stiu: n legtur
cu ce era panica? Ce cutam noi? Ce au ratat ei?)
n decembrie 1969 existase un caz asemntor cu Noptile prusiene. Tot asa brusc, un zvon prin
Moscova: circul niste copii! Imposibil, dar circul niste copii! Tot asa am luat apartamentele la rnd, am
cercetat urmele, tot asa am pus mna pe o copie: nici asta nu era a noastr! Dar fcut exact dup a
noastr! Furat! De cineva apropiat! De cine? Se gsesc si urme: Liova Kopelev a tinut-o cteva zile, a
dat-o s-o citeasc si unei rude, aceasta, la rndul ei, a dat-o altora, iar acestia si-au fcut o copie. si au
tinut-o ascuns timp de patru ani! Dar ntruct pe mine m-au exclus din Uniunea Scriitorilor acum de ce
s nu-i dea drumul n samizdat? Ce pericol mai exist pentru autor?
Pe msura puterilor mele, am stins scandalul la Moscova si la Ufa, cci acesta se ntinsese pn acolo.
Circulatia manuscrisului am reusit s-o stopez.
Iat din ce sptmni linistite se compun linistitii nostri ani, pasnici, fr evenimente deosebite, atunci cnd
fortele principale snt n repaus si nu se ntmpl nimic".
407 .
si cti ani pot fi trgnate lucrurile n felul acesta? Astzi se mplinesc douzeci si sapte de ani de la
primele versuri de la sa-raska, de la primele ascunztori si de la primele incinerri.
Dar, pe deasupra acestui rzboi ascuns pluteste, precum un strat nalt de nori, istoria, plutesc
evenimentele vizibile tuturor si, prin curgerea lor, ele cheam la actiune, strnesc reactii. Attea dintre ele
au fost stvilite, attea dintre ele nu mai pot fi stvilite.
n decembrie 1971 1-am nmormntat pe Trifonci.
Pe strzile adiacente s-a oprit circulatia pn departe, nefcn-du-se economie de forte de ordine, iar la
cimitirul Novodevicie au fost desfsurate trupe (la funeraliile unui poet!). Traficul automobilelor si
autobuzelor era dirijat detestabil idee printr-un megafon. Un cordon de militieni era si n holul
Casei Centrale a Scriitorilor, dar mie n-au ndrznit totusi s-mi interzic accesul (au regretat-o apoi). Tot
ce am putut s fac pentru a-1 apra de nepotrivita mtase stacojie pe care se odihnea capul defunctului
(n primele ore de dup ncetarea din viat i revenise expresia copilreasc de buntate si mpcare,
expresia lui cea mai candid) si cu care era cptusit tot sicriul, de fizionomiile cinoase si dezumanizate
ale celor din secretariatul literar, de discursurile nesincere, au fost dou semne ale crucii dup fiecare
dintre cele dou ntruniri, una la Casa Central a Scriitorilor, cealalt la cimitir. Cred c puterea malefic
si-a primit astfel ceea ce merita. N-am fost lsat s m apropii de sicriu dect la dorinta vduvei (n
detrimentul ei a procedat asa, dar a facut-o cu constiinta c ndeplineste vointa celui disprut); ca s nu
pun familia Tvardovski n dificultate, am renuntat la ideea de a da n aceeasi sear la samizdat cuvntul
meu de adio si 1-am pstrat pn n ziua a noua, citindu-1 si iar ci-tindu-1 n fiecare zi, revenind asupra
lui n felul acesta m-am transpus sufleteste n atmosfera marii desprtiri n care evenimentele vietii se
msoar n unitti luate dintr-o geometrie cu totul alta dect cea cotidian [21].
Am spus ce aveam de spus. De-acum ar fi firesc s tac; nsesi coardele vocale nu snt n dispozitia de a
vorbi. Dar nu mai mult de o sptmn mai trziu, n noaptea de ajun, ascult la un post de radio occidental
slujba de Crciun, aud mesajul patriarhului Pimen si se aprinde n mine dorinta de a-i scrie. Nu pot s nu-
i scriu! si iat noi griji, o nou povar, o nou afluent de probleme.
408
(Cu aceast scrisoare, ba nu, chiar cu August, ncepe un proces de divizare n rndurile cititorilor mei;
ncep s pierd pe unii dintre adepti si cei care rmn cu mine snt mai putini dect cei care m prsesc.
M aclamau atta timp ct aparentele ntreau credinta c eu nu eram dect mpotriva abuzurilor staliniste;
n momentul acela toat societatea era cu mine. n primele mele scrieri m mascam n fata cenzurii
politienesti, dar, prin aceasta, si n fata publicului. Prin actiunile pe care urma s le ntreprind, trebuia cu
necesitate s m descopr: era timpul s vorbesc tot mai rspicat si s merg la o adncime din ce n ce
mai mare. si procednd asa, era inevitabil s-mi pierd publicul cititor, s-i pierd pe contemporani, punndu-
mi speranta n urmasii acestora. Dar este dureros s fii nevoit a constata c pn si unii dintre cei
apropiati te prsesc.)
Dar pentru ce povestesc toate acestea aici? si unde este Nobe-liana promis?
Nobeliana si urma cursul ei. Per Hegge era foarte pornit mpotriva lui Jarring din cauza josniciei de care
acesta dduse dovad n povestea cu Nobelul si promitea s-1 demaste neaprat. Totusi, Hegge a fost
expulzat din URS S si eu uitasem de amenintarea pe care o proferase el. Dar el s-a tinut de cuvnt si a
nimerit momentul cel mai potrivit: n septembrie, cu o lun nainte de atribuirea noilor premii si la nceputul
acelei sesiuni a ONU unde urma s fie ales secretarul general, post rvnit de Jarring, a publicat o carte de
amintiri, carte n care povesteste de-a fir-a-pr cum Jarring sustinuse guvernul sovietic n atacurile lui
mpotriva mea. (Apropo, Hegge a fcut loc n cartea lui si unor zvonuri neverificate asa, de pild,
spune la un moment dat c numai Saharov m-a fcut s renunt la deplasarea la Stockholm; or, pe tema
asta niciodat n-am discutat cu Saharov.) si a izbucnit un asemenea scandal n Suedia, nct chiar prim-
ministrul Palme, socialist versatil si repede percutant, nutrind el nsusi sentimente cordiale fat de tara
proletariatului victorios, a trebuit s se justifice si la televiziunea suedez, si printr-o scrisoare ctre
New York Times. Primo: el, Palme, nu era la curent cu maniera n care manevrase Jarring. Apoi era si o
exagerare: ce altceva rmnea de fcut? O ambasad nu este un loc pentru manifestatii politice (cum era
el mai dinainte sigur c nu trebuia s te astepti acolo la literatur pur!). si Academia Suedez se pomeni
409
din nou pe balansoar; ea liniste cu mine nu are. I-o mai fi fcut vreodat vreun laureat attea necazuri?
Am s-i scriu luni lui Soljenitn ca s-1 ntreb dac nu vrea s primeasc nsemnele Nobel la ambasad
a declarat Karl Giorow, secretarul Academiei. Iat ceva hazliu: el spune aceasta ntr-o smbt si, n
aceeasi smbt, stirea se difuzeaz la radio. si eu tocmai am o ocazie pentru Occident duminic, stau
pn noaptea trziu ca s-mi redactez scrisoarea. Imediat i scriu rspunsul meu si l expediez duminic.
Iar Gierow n-a asteptat numai pn luni, el nici dup trei sptmni nu a expediat scrisoarea. Dar
rspunsul meu, el 1-a primit. . . Rspunsul meu: premiul Nobel este cumva prada unui hot care trebuie
s-mi fie remis ntre patru ochi si ntre patru pereti?. : . si n ce priveste comunicatul: pn s-1 primesc
de la Academie (termenul corespondentei legale este de trei sptmni ntr-un sens), el mi-a parvenit pe
calea undelor radio. Am rspuns imediat.
Dup o lung boal, tocmai m apucasem de lucru la Octombrie saisprezece; am vzut c era un ocean,
un Nod dublu, dac nu triplu: dat fiind c fcusem economie", fcusem abstractie de anul 1915, fr
ndoial necesar, c n Primul Nod ocolisem toat istoria politic si spiritual a Rusiei de la nceputul
secolului ncoace acum toate astea se ngrmdeau, se umflau, presau. N-as vrea altceva dect s fiu
lsat s lucrez, dar ti-ai gsit! Nobeliana ncepu din nou s fac zgomot, ca si cnd, cu medalia si diploma
n mn, mi va fi mai usor s tin piept Securittii Statului. Dac e pe asa, atunci trebuie s abandonez
Nodul, s reanimez si s refac discursul si, dup ce-1 voi scrie, s cobor n aren cu el. si voi spune
acolo asemenea lucruri nct poate fragila mea existent se va nrui, si o dat cu ea si acest pasnic si
inestimabil refugiu pe care 1-am gsit la Rostropovici. Ah! ce pcat c trebuie s abandonez al Doilea
Nod, mi fcusem o socoteal asa de bun: s lucrez n liniste pn n anul 1975.
Omul propune...
Redactndu-1 din nou, am reusit s obtin un discurs degajat de excesul de artificii gazetresti si aluzii
politice, s-1 centrez mai exact pe problemele artei si, poate, s m apropii de genul nc nedefinit de
nimeni si nc neclar care st bine unui discurs pen-tru premiul Nobel n domeniul literaturii, ntre timp
avea loc un schimb de scrisori cu Karl Ragnar Gierow, secretarul Academiei Suedeze [22]. Ministerul
Afacerilor Externe al Suediei a refuzat
410
din nou s pun ambasada la dispozitie pentru ceremonie; atunci am propus apartamentul Aliei, unde eu
nc nu aveam dreptul s locuiesc [23]. Nu exista, se pare, precedent, dar Gierow a fost de acord, n
aceste luni am avut ocazia s-i cunosc si s-i apreciez foarte mult tactul si marile calitti sufletesti; el se
manifesta tot mai mult nu ca executant al unei functii onorifice, ci ca un om cordial, hot-rt si temerar
(chiar si n Suedia, temeritatea i era necesar fat de multi oameni), ncepuserm s discutm asupra
datei. El nu putea nici n februarie, nici n martie. O asemenea amnare mi convenea si mie: aveam
impresia c citirea discursului meu va fi o bomb; nainte s explodeze trebuia s-mi pun lucrurile n
ordine (orict le-ai pune n ordine, dezordinea este totdeauna starea lor efectiv): trebuia s lucrez mcar
o parte dintre capitolele celui de-al Doilea Nod pn la a le face lizibile; s triez naintea eventualei
catastrofe muntele de materiale pe care le adunasem pentru R-17; s merg nc o dat la Piter1 si s
privesc locurile, peisajele de care aveam nevoie si de care nu mi se va mai permite, poate, s m apropii
niciodat. (O relatare aparte despre felul n care am ptruns eu n palatul Tavriceski Completarea a
Cincea).
Mult osteneal m-a costat neobisnuita scrisoare ctre Patriarh; trebuia s m sftuiesc (cu printele
Gleb lakunin) si s mpiedic deconspirarea. n acelasi moment Literaturka s-a luat de genealogia mea si
de mine; a trebuit, de voie, de nevoie, s m apr. nc necunoscnd bine moravurile corespondentilor
occidentali, i-am dat rspunsul meu prin intermediul unui corespondent al publicatiei hamburgheze Die
Welt, iar acesta 1-a pasat unei terte persoane, 1-a diluat n asa fel nct rspunsul meu nu mai era
rspuns, ci o reactie meschin-ranchiunoas. Dar mi se prea necesar s rspund (si nu numai la acest
punct; se acumulaser multe dintre cele ndurate tcnd). si-si fcu drum o idee fireasc: s strng n timp
cteva interventii bine nchegate, n asa fel nct ele s vin n pachet, n cascad la sapte nenorociri,
un singur leac si nu cu trita. Asemenea aglomerri de evenimente se formeaz de la sine n momente
de criz, cum s-a ntmplat n aprilie 1968 cu ocazia aparitiei Cancerosilor, dar n afar de aceasta ele pot
fi fortate s se aglomereze dup
plan dac autorul acestuia exploateaz particularitatea irepe-a naltelor sfere sovietice: obtuzitatea,
ncetineala gndirii,
Denumire familiar a orasului Sankt-Petersburg. (N.t.)
411
incapacitatea intelectual de a asimila dou idei n acelasi timp. Gierow anuntase c ceremonia premiului
Nobel va avea loc pe data de 9 aprilie, deci n prima zi a Pastelui ortodox depunndu-si cererea de
viz, se pare, pe 24 martie. Pe 17 martie am trimis scrisoarea mea ctre Patriarh, socotind c ea nu va fi
publicat dect la sfrsitul lui martie. La cteva zile de la aceast trimitere voi da un interviu, primul dup
nou ani; este o form de manifestare la care autorittile nu se asteapt din partea mea si va fi ceva
copios. si, nainte ca ele s fi avut timpul s-1 digere, eu voi organiza ceremonia premiului Nobel si voi da
citire discursului n care abordez lucrurile cele mai grave. Dup care voi putea s stau linistit si s astept
toate osndele posibile.
Dar lucrurile s-au desfsurat astfel: scrisoarea ctre Patriarh, lansat numai n cercul ngust al
samizdatului religios, n ideea c ea va circula lent printre oamenii efectiv interesati, a irupt instantaneu n
presa occidental. Dup cum mi s-a spus mai trziu, ea a strnit la Securitatea Statului o furie cumplit
mai violent dect cea provocat de multe dintre actiunile mele trecute si viitoare. (Nu-i greu de nteles:
ateismul este inima ntregului sistem comunist. Dar, paradoxal, chiar si printre intelectuali, acest gen a
fost ntm-pinat cu reprobare si chiar cu repulsie: ce ngust, orb si mrginit trebuie s fiu eu dac m ocup
cu asemenea problem ca aceea a bisericii; sau, cu alte argumente: ce rost are aici clerul? Acesta nu
poate adic este ca si intelectualitatea, autojustifcare prin analogie s le scrie autorittilor.
Asteptati, chestiunea va ajunge si la autoritti. Condamnat de multi, eu niciodat n-am regretat acest
gest: dac nu printii spirituali trebuie s fie primii care s ne dea exemplul eliberrii spirituale din mrejele
minciunii, atunci cine s ni-1 dea? Vai, ierarhia noastr bisericeasc ne-a lsat prea mult s ne eliberm
singuri.) si (msur foarte tardiv), undeva njurai lui 20 martie, s-a luat decizia guvernamental mult
vreme amnat: s fiu nfierat n mod public si expulzat din tar. n acest scop, campania de pres
mpotriva mea s-a extins si s-a intensificat. Cu obisnuitul lor deficit intelectual, ei au ales terenul care le
era cel mai defavorabil: s sfsie August-\A, care scpase editiilor pirat si care era declarat acum a fi
cartea mea cea mai bestial antipatriotic si chiar antisovietic. Pentru aceasta a fost mobilizat presa
comunista occidental (cci, n URSS, cine putea oare s citeasc August si a fost reprodus de-acolo
orice prostie scris de cutare autor de
412
trei parale n special n Literaturka, dar apoi si n alte publicatii centrale; anumite articole m acuzau
referindu-se direct la formule ale Codului Penal si docila opinie public" sovietic, de la scriitori pn la
otelari, trimitea indignate ecouri de reactii". De data aceasta, decizia era luat cu atta fermitate nct s-a
mers pn la a se imagina si mijloacele practice la care s-ar recurge pentru a m convoca: s-ar ncepe cu
o retinere la politie, adic o arestare provizorie (acest proiect, care ajuns si el la cunostinta noastr,
nlocuia planul initial, acela al accidentului de automobil, varianta Yves Farge")1; si cu atta fermitate nct
Ceakovski, la o sedint a redactiei sale, a declarat deschis n fata a treizeci de persoane, pe un ton care
lsa s se nteleag multe: l vom expulza!" Aceast operatiune era prevzut, se vede treaba, s aib
loc la mijlocul lui aprilie; pn atunci campania de pres trebuia s ating punctul ei maxim. Dar graficul
meu prevedea o evolutie mai accelerat a lucrurilor. Niste corespondenti americani au venit la mine fr
s-mi fi telefonat n prealabil (se nteleseser cu J. Medvedev). Ziarele lor erau cele mai puternice din
Statele Unite; aceasta se ntmpla cu o lun si jumtate nainte de vizita presedintelui american n URSS.
Interviul nu avea o semnificatie social; eu nu vorbeam nici despre detinuti, nici despre nedrepttile care
sufocau tara se mplineau n curnd doi ani de cnd tceam n privinta aceasta, sacrificnd totul pentru
R-l 7, asa c si acum mi propuneam s nu depsesc pragul unei ciocniri inevitabile si s nu compromit
discursul. Interviul [24] era n esent o stufoas pledoarie personal, o gospodreasc mnuire a mturii
pentru ndeprtarea gunoiului deversat asupra mea de-a lungul mai multor ani dar nssi privelistea
acestui gunoi vzut prin prisma unei ornduiri progresiste" a fcut n Occident destul impresie.*
1 Yves Farge (1899-1953), membru al Rezistentei franceze, comisar al Republicii de la Lyon, la
Eliberare, presedinte n Franta al Miscrii pentru Pace, decedat la Tbilisi ntr-un accident de automobil.
(N.t.)
Unul dintre acesti corespondenti, H. Smith, s-a plns dup aceea nu o dat n mod public c eu 1-am
primit cu un interviu gata fcut, cu ntrebri Pregtite tot de mine, c am dat dovad de total
necunoastere a canoanelor Presei occidentale, ntr-adevr, n lupta mea pe viat si pe moarte cu statul
nu aveam nevoie dect de o brusc miscare defensiv, de o solutie chiar mai "una: o declaratie public.
Nu aveam nevoie de nici un interviu. si Smith mi Propunea s discutm probleme de cea mai mare
actualitate": despre ce s-a
413
Prin intempestivitatea aparitiei sale si prin mrsviile pe care le dezvluia, interviul, asa cum scontasem, i-
a nucit pe adversarii mei. si chiar mai mult dect scontasem eu. El a aprut pe 4 aprilie si, dup mai
putin de douzeci si patru de ore, n ciuda ncetinelii ei obisnuite, puterea, fr s fi avut timpul de a
reflecta, a avut o tresrire, un reflex de aprare si a fcut gestul cel mai simplu cu putint: acoperindu-se
de ridicol si de rusine, i-a refuzat secretarului Academiei Suedeze dreptul de a veni ca s-mi nmneze
nsemnele premiului Nobel. n scrisori nu se spusese un cuvnt despre faptul c urma s fie rostit un
discurs, nimeni dintre noi nu vorbise sub plafoane1; n privinta aceasta, autorittile nu puteau s fac
dect niste conjecturi confuze. Public nu era vorba dect de nm-narea nsemnelor premiului Nobel ntr-un
apartament particular din Moscova, n prezenta unor scriitori si artisti, prieteni ai autorului. si de aceasta
se sperie guvernul uneia dintre superputerile lumii!... Dac stnga occidental n-ar fi fost asa de zeloas
n a justifica tot ce se ntmpla Ia noi, palma pe care tocmai ne-o ddusem nou nsine ar fi trebuit s fie
suficient pentru a demasca pentru mult vreme
ntmplat cu energia creatoare a lui Evtusenko si Voznesenski, dac a disprut interesul publicului fat de
ei, dac ngrdirile impuse lor se nscriu pe linia care vine direct de la persecutarea lui Puskin
(occidentalii simt nevoia de a stabili neaprat o continuitate ntre Rusia tarist si URSS-ul comunist,
altminteri, spun ei, lucrurile nu vor fi ntelese n profunzimea lor); sau m punea ntr-o situatie riscant
atunci cnd m ntreba dac, dup August, intentionez s evoc si revolutia bolsevic.
Eu ns, dimpotriv, nu eram obisnuit s suport modul incoerent, dezlnat, n care acesti corespondenti
mi vnturau cu furca ideile, maniera vulgar n care le relatau si iresponsabilitatea formulrilor. si lui H.
Smith i-am trimis atunci n mod special o scrisoare sincer, ndeprtndu-m de acel moment, nteleg tot
mai mult c el trebuia si avea dreptul s se supere foarte tare.
Totusi nu trecuser trei ani si iat c n toamna lui 1974 H. Smith m-a vizitat la Zurich, ocazie cu care m-a
ntrebat dac n-ar putea s foloseasc pentru New York Times tot materialul interviului literar pe care eu
l acordasem lui Niels Udgord de la Aftenposten (28 august 1974). Bine, copiati-1 i-an> spus eu. Nu
asa, a struit el, cci aceasta nu ar mai fi o noutate, haideti sa procedm ca si cnd interviul 1-ati da nc
o dat, dar de data aceasta mie! Eu din nou am fost de acord: cci el stia canoanele presei occidentale
(ce este asta. cum arat asta?), ceea ce nu era cazul meu. Asa 1-a si publicat: ca pe o convorbire pe
care realmente ar fi avut-o cu mine... (Adnotare din 1978.)
1 Orice loc n care s-ar fi putut implanta microfoane. (N.t.)
414
jocul sovietic de-a apropierea cultural. Dar, n virtutea legii torsiunii capetelor spre sting rosilor li se
iart totul, rosilor li se uit repede toate relele pe care le fac. Dup cum scrie Orwell: aceleasi personalitti
occidentale care-si exprimau indignarea fat de executarea vreunui individ, indiferent unde pe Pmnt,
aplaudau atunci cnd Stalin trimitea la moarte prin mpuscare sute de mii de oameni; ele se lamentau pe
tema foametei din India, dar foametea devastatoare din Ucraina n-o observau.
Cu obisnuita noastr abilitate de a face hapul mai usor de nghitit, ambasada sovietic de la Stockholm a
fcut, de altfel, precizarea c ea nu exclude posibilitatea ca viza s-i fie acordat lui Gierow alt dat,
ntr-un moment mai favorabil". Aceast precizare era menit s atenueze iritarea, s faciliteze nasterea
unei iluzii si revenirea lin pe pozitiile de la nceput. Ministerul suedez al Afacerilor Externe a fcut o
declaratie care nici nu aproba, nici nu condamna. Dar noi, aici, ntelegem prea bine acest joc! si eu m-
am grbit s-1 stric printr-o declaratie special [25]. Refuzul de a permite venirea lui Gierow anula toat
ceremonia, i rpea orice sens. Dar si usura situatia att a organizatorilor, ct si a celor care-si dduser
acordul s vin.
Pregtirea acestei ceremonii, n afar de dificulttile cotidiene s primesti, asa cum trebuie, ntr-un
apartament obisnuit, saizeci de invitati, si toti numai oameni de vaz sau corespondenti occidentali
aceast pregtire era complicat, neobisnuit n toate privintele, n primul rnd: trebuia stabilit lista
invitatilor n asa fel nct printre acestia s nu se strecoare nici un personaj dubios (prin comportamentul
su social) si s nu fie omis nici unul dintre cei demni (prin anvergura lor artistic sau stiintific) de
aceast atentie si, n acelasi timp, trebuia asigurat prezenta efectiv a invitatilor (oameni care s nu
dea napoi, care s vin). Apoi invitatiile trebuiau tinuite pn n ziua n care Gierow va anunta data
ceremoniei. si atunci trebuia s facem turul adreselor tuturor acestor invitati sau s lum msuri s le
parvin invitatiile: n afar de formula gata fcut, o scrisoare expunnd motivele si care s fie apt s
determine persoana s dea acestui act social mai mult important dect inevitabilei represiuni la care o
vor supune sefii. Num-rul scriitorilor, al regizorilor si al artistilor care au acceptat m-a u'ttut: nc mai
pstrau oamenii o admirabil doz de nenfricare, de dorint de a se ndrepta de spate sau de rusine de
a fi tratati ca
415
niste sclavi pe viat! si neplcerile ar fi putut fi pentru toti dintre cele mai serioase, dar guvernul i-a scutit
de emotii inutile pe invitati, favor pe care si 1-a acordat si siesi. Desigur, au fost si refuzuri
semnificative, dureroase: oameni de renume international, care n-aveau totusi a se teme de ceva.
Din pregtirea ceremoniei fcea parte si alegerea unei zile de duminic, pentru ca nimeni s nu fie retinut
la serviciu, si a unei ore n plin zi, pentru ca Securitatea Statului, militia sau echipele ei de ajutoare
voluntare s nu poat organiza baraje n ntuneric: ziua, asemenea actiuni pot fi fotografiate. Trebuia de
asemenea s gsesc oameni care s stea la us, oameni curajosi, capabili s mpiedice ptrunderea
unor kaghebisti scandalagii. Trebuia s ne asteptm si la asemenea acte precum ntreruperea curentului
electric, nentrerupt sir de apeluri telefonice sau pietre n geamuri n ultimii ani metodele banditesti
ntrunesc din ce n ce mai multe sufragii din partea KGB.
Guvernul ne-a scutit de toate aceeste bti de cap.
Ca amuzament am trimis invitatie si pe numele Ecaterinei Fur-teva, ministrul Culturii, precum si pe cele a
doi corespondenti sovietici de la ziare care pn atunci nu m atacaser. Era vorba de Selskaia Jizn si
Trud.
Selskaia Jizn a delegat la aceast ceremonie care nu s-a mai tinut un singur reprezentant-kaghebist
pentru a verifica dac totusi nu s-au reunit ctiva. Iar Trud, ziar al lui selepin, ortodox notoriu, s-a grbit
s-si rectifice neutralismul putred si chiar n acele zile a luat pozitie mpotriva mea.
Dar aceasta nu mai era dect una dintre ultimele zvrcoliri ale campaniei lor ratate: pierzndu-si capul,
acoperindu-se de rusine n legtur cu ceremonia Nobel, autorittile au pus capt hrtuirii publice, si
ghinionul voind ca o dat n plus mprejurrile s se uneasc mpotriva lor, m-au lsat n patria mea si n
libertate, (n curnd dup aceea, M. Rozanova-Siniavskaia i-a comunicat Aliei c un cunoscut general
KGB, cu care avusese niste ntlniri, s-a exprimat despre mine n felul urmtor: Dac nu pleac de bun
voie, o s-o sfirseasc n Kolma." La acest avertisment din partea lor trebuia s m astept de mult
vreme, singurul lucru surprinztor era rn' dalitatea asupra creia se oprise alegerea lor. Dar hotrrea
mea s1 a Aliei era ferm: rmnem n tar!) ...-.. ,
416
Asa s-ar f ncheiat, dup un an si jumtate, povestea cu Nobe-liana, dac n-ar f rmas piesa ei de
rezistent, discursul deja pregtit. Pentru ca acesta s-si gseasc loc n culegerea anual editat de
comitetul Nobel, trebuia s-1 fac s ajung n cel mai scurt timp n Suedia. Cu greu, dar mi-a reusit
aceast actiune (se ntelege c tot n secret si cu mari riscuri). La nceputul lui iunie, textul discursului
trebuia s apar. Eu continuam s astept explozia; pentru timpul care mai rmnea m-am dus n regiunea
Tambov s-i admir peisajul, poate pentru ultima dat.
Dar discursul n-a aprut nici n iunie, nici n iulie al acelei veri istovitor de fierbinti. S se fi dovedit el asa
de neobservabil? Nu mi-a parvenit dect n august stirea c, n timpul verii, majoritatea ntreprinderilor
suedeze, inclusiv tipografiile, si las lucrtorii s plece n concediu. Culegerea anual n-a fost publicat
dect la sfr-sirul lui august.
Presa a bubuit mai mult de o sptmn. Dar am avut parte de dou surprize de natur s reveleze
insuficienta previziunilor mele: discursul meu nu i-a fcut nici pe ai nostri s ciuleasc urechile, nici pe
occidentali s ias ct de ct din imobilismul lor social, s se trezeasc, tot asa, ct de ct la realitate.
Se pare c reusisem s spun foarte multe lucruri, c spusesem chiar tot esentialul si ei l nghitiser pe
nemestecate? Dar iat: discursul era transparent, ce pcat ns c se multumea cu generalitti, c nu
cita nici mcar un nume. Atunci, cei de-acolo ca si cei de-aici, au preferat s nu nteleag.
Nobeliana se terminase, dar explozia, dar lupta principala se reporta pentru alt dat, pentru alt dat.
LUPTA INOPINAT
n domeniul tacticii, prin lupt inopinat se ntelege acel tip de lupt, nici ofensiv, nici defensiv, n care
cele dou prti decid s atace sau se afl n mars fr s cunoasc intentiile celeilalte si intr brusc n
coliziune. Acest tip de lupt neplanificat este considerat a fi cel mai complex: el le cere comandantilor s
dea dovad de maxim rapiditate, inventivitate si fermitate si s aib suficiente rezerve.
O asemenea lupt s-a dat pe arena social sovietic la sfrsitul lui august si n luna septembrie 1973; ea
a fost asa de neprevzut, nct nu numai c nici unul dintre adversari nu stiau nimic despre cellalt, dar
chiar si de aceeasi parte a baricadei, o coloan" (a lui Saharov) habar n-avea despre miscrile si
planurile celeilalte (a mea).
Desi anii 1971 si 1972, trecuti n revist n capitolul precedent, n-au fost, desigur, chiar asa de pasnici
pentru mine, ei n-au fost totusi asa de chinuitori, sau poate c m-am obisnuit eu cu neplcerile. Aveam tot
timpul constiinta c m ascund, c fac pe mortul, c astept, c, nu-i asa, cstig timp pentru R-l 7, si c
ntr-un anumit fel reflectorul nu mi-1 mai fixez asupra contemporaneittii. si de fiecare dat, refuznd s
intervin, nici mcar nu puteam s explic cuiva, cu att mai putin militantilor, miscrii democratice" (foarte
prompti n a difuza informatii) motivele anume pentru care tceam, pentru care stteam asa de retras,
desi, se prea, nu mi s-ar fi ntmplat nimic" dac as fi intervenit. si apoi, n timp ce destinul somnola,
nssi sederea mea la Rostropovici n conditii paradisiace, asa cum nu cunoscusem niciodat n viata
mea (linistea, aerul de dincolo de bariera orasului si confortul din interiorul orasului), mi demagnetiza si
ea vointa. Nu ti s-a pus trotil sub scaun pentru scrisoarea adresat ministrului KGB, nici pentru cea
adresat Patriarhului, nici pentru discursul destinat ceremoniei Nobel atunci stai cu-
418
jninte si scrie. Cu att mai mult cu ct se dovedea asa de anevoios jsfodul al Doilea, iar trecerea la al
Treilea nu promitea zile mai relaxante. si amnam acel deznodmnt care, atrnnd, mi se eterniza n fata
ochilor. si chiar atunci, cnd, la sfrsitul lui 1972, m-am fixat definitiv asupra lui mai 1975 ca dat a aparitiei
Arhipelagului, acest lucru mi prea a se constitui ntr-o jertfa, ntr-o manier de accelerare subiectiv a
evenimentelor.
sederea mea la Rostropovici devenea treptat o povar pentru amfitrion. Cunoscndu-m ntmpltor si,
ntr-un mare elan de generozitate, oferindu-se aproape imediat s m adposteasc, neavnd, din lips
de experient, nici cea mai mic idee despre presiunile stupide si de lung durat ce aveau s se abat
asupra lui, chiar scan-daliznd cu publicarea unei scrisori deschise dup ncoronarea mea cu premiul
Nobel si, un an de zile, aprndu-se cu ingeniozitate mpotriva sicanelor guvernamentale Rostropovici
a nceput s dea semne de oboseal si de defetism din cauza acestui ndelungat si dezolant asediu, din
cauza pierderii postului su de sef de orchestr la Bolsoi Teatr, post la care tinea asa de mult, din cauza
interdictiei care lovea concertele sale moscovite cele mai bune, din cauza suprimrii obisnuitelor sale
turnee n strintate n care nainte si petrecea jumtate din viat. Se ivi o problem: este just s lasi un
talent s se ofileasc pentru a permite altuia s creasc? (Vai, n ranchiuna ei, puterea, nici dup
plecarea mea de la dacea lui nu i-a iertat faptul de a-mi fi oferit ospitalitate timp de patru ierni.)
Existenta mi se complica si dinspre partea politiei; Ministerul Culturii nu mai era singurul care voia s se
spele de o asemenea pat. i iritam pe toti potentatii, eram ca un ghimpe n coasta lor prin faptul c
locuiam n zona rezervat lor, locul de destindere al privilegiatilor, zona special Barviha. Or, potrivit
legilor sovietice, expulzarea mea nu era o problem: ntr-o zon ca aceea, rezervat guvernului, pentru
materializarea unei asemenea msuri douzeci si patru de ore erau prea suficiente. Dar asocierea a
dou nume al meu si al lui Rostropovici le mai tia din elan. ncercri au existat totusi, ntr-o bun zi
m-am pomenit cu un cpitan de militie; era nainte de premiul Nobel. Snt invitat", i-am zis eu. S-a lsat
pgubas.
n martie 1971, nu stiu cum s-a fcut c am avut o zi de avalans", una din acele zile fericite, rare ntr-un
an, o zi n care gndu-rile vin n potop irezistibil, pe tot felul de teme si n directii care
419
n-au fost prestabilite, gnduri care te secer, te transport; ncearc numai s le consemnezi, fie si n trei
cuvinte, pe orice ciorn, o s le prelucrezi dup aceea, dar acum prinde-le. Eram ntr-o dispozitie
excelent si, schiind, mai notam cte ceva ntr-un carnetel; fac cale ntoars si iat-o pe btrna
Anicikova, care m strig de la etajul superior al marii dacea:
Aleksandr Isaevici, a venit militia s v dea afar!
Asteptasem att de mult chestia asta nct ncetasem s-o mai astept. Aveam totusi la mine, pentru aceast
eventualitate, o hrtie gata pregtit, ntr-un plic albastru plasat ntr-un dulpior ignifugat, ndrzniser ei
ntr-adevr, si asta chiar nainte de congresul lor al XXIV-lea (douzeci si patru, ca orele unei zile; nu 1-ar
mai apuca pe al XXV-lea!), sau nu-si dau seama ce scandal o s ias?
Ei snt trei; de la cpitan n sus. Reiese putin cte putin c individul n civil, un oarecare Anosov, este seful
serviciului de evident a populatiei al regiunii Moscova: sta-i mare stab. Inteligent, cu simtul umorului.
Totusi exist, se nimeresc si printre ei oameni. Aflat ntr-o dispozitie excelent, intru la fel de usor si
degajat n conversatie cu o dezinvoltur de nvingtor, n form mai bun dect odinioar cu vamesii.
Pentru acea hrtie trebuie s m duc n aripa n care locuiesc trei minute si o pun ndat n fata
dumneavoastr sau o citesc stnd n picioare, prin aceasta v fortez poate si pe dumneavoastr s v
ridicati din fotolii. Nu. Nu, astzi nu m expulzeaz: ei nu ntocmesc procesul-verbal, primul proces-
verbal, pentru c, pentru al doilea, chestiunea este transmis la tribunal. Se multumesc s fac presiuni
asupra mea pentru ca n zilele urmtoare s m ngrijesc de obtinerea unui permis de sedere sau s
plec. La Riazan. n capcan.
Fireste. Un sovietic oarecare, care n-are protectie de sus, ce poate s fac ntr-o asemenea situatie dect
s se supun fr comentarii? Iesire nu-i. Dar, slav Domnului, eu deja am iesit din rndurile voastre si m-
am ndreptat de spate.
Pentru nceput, cu mare solicitudine pentru destinele lor personale:
Tovarsi, v rog, faceti proces-verbal, dar luati seama! V rog foarte mult, s nu faceti vreo greseal
personal pentru care ati putea avea de suferit. V rog, verificati mai nti dac la nivelul cel mai nalt s-a
hotrt ntr-adevr ca eu s fiu expulzat. Pentru c dac nu este asa, vina va fi aruncat asupra
dumneavoastr.
420
Maiorul obtuz: Dac eu actionez dup lege si n sectorul meu, nu am a cere nimic de la nimeni.
Ah! Tovarse maior, dumneavoastr snteti nc tnr n meserie!... Veti da dovad de samavolnicie.
Cazul meu este foarte delicat.
seful regiunii:
Dar m rog, eu nu recurg la violent.
Asta ar mai lipsi: s faceti uz de violent! Dar chiar dac m tratati cu cea mai mare delicatete din
lume, tot se poate produce un mare scandal.
Eu vorbesc cu atta aplomb, de parc din camera nvecinat as putea s-i telefonez chiar acum lui
Brejnev. Anosov, curtean, dup cum se vede, cu experient, ntelege: atentie, este minat; de acolo vine
aplombul meu. Interlocutorul meu este deconcertat.
Dar ce nseamn pentru mine s cstig cteva zile? Trebuie s transmit prin ei acolo sus ct este de
serioas treaba asta, ct snt eu de pregtit pentru a face fata situatiei. Dacea lui Rostropovici este, pentru
mine, frontiera ultim a vietii si a activittii. M vor alunga de aici s nu-i las s pun mna pe
voluminosul R-l 7. S stie ei c asta n-o s se petreac pe tcute.
si, la aceast nou ntorstur a discutiei, compunndu-mi cuttura nelinistitoare a unui detinut, declar
cu o voce metalic:
Eu, de bun voie la Riazan? Nici pe jos, nici pe sus! O sentint a tribunalului? N-am s m supun unei
asemenea sentinte! Cu ctusele la mini, nu altfell
Iat, asa mi-e mai usor, m simt perfect. N-o s m las necat
ntr-un pahar cu ap, aduceti deci marea! M simt tnr, puternic.
Politicosi, derutati, pleac. Nu se asteptau la asemenea reactie.
O s fie un scandal de toat frumusetea! le spun eu ncurajator, la desprtire.
Pentru c data urmtoare, cnd vor ntocmi proces-verbal, am s fac pe chitibusarul sovietic cu ei, am s
verific n procesul-verbal fiecare liter, am s cer exemplarul doi pentru mine, iar cnd va sosi momentul
semnrii, am s scot hrtia mea, am s-o semnez si am s-o substitui procesului lor verbal:
Militiei care m constrnge s plec din casa pe care Mstislav Rostropovici o are, n mprejurimile
Moscovei, si s m duc la Riazan, domiciliul pe care mi-1 fixeaz ea mie, , ..,
421
I RSPUND URMTOARELE:
Iobgia a fost desfiintat n tara noastr n anul 1861. Se spune c Revolutia din Octombrie a mturat
ultimele vestigii ale acelei rnduieli. n consecint, eu, cettean al acestei tri, nu snt nici iobag, nici sclav
etc..."
Cu ei asa trebuie procedat n orice problem: s ridici tonul cu
0 octav. S generalizezi ct cuprinde. Nu s-ti aperi numai propria ta persoan, numai parcela ta
ngust, ci s le faci tndri ntregul lor sistem.
si atta tot. N-a venit ceasul pentru asa ceva? Atunci, ct timp o mai tinem asa?
sase luni mai trziu, m-am pomenit din nou cu ei. Acelasi Ano-sov, cu un individ n civil, chior. De data
aceasta, din capul locului i-am ntmpinat cu plicul albastru. L-am pus ntre ei si mine. Dar Anosov,
amabilitatea personificat, m ntreab numai asa, n treact: cum e totusi cu permisul de sedere?... nu e
n regul... iat, snt deja doi ani (atunci cnd n-ai dreptul la dou zile, atunci cnd un permis de sedere
pentru Moscova n-are nici o valoare aici!)... Bun, pe tonul sta merge: stiti, ndat ce-mi voi rezolva
problemele de familie... Bine, rezolvati-le, rezolvati-le! m ncurajeaz, m preseaz el. Dar nici
dup nregistrarea cstoriei mele nu mi se va da permis de sedere pentru Moscova? Cum s nu, cum
s nu, legea i oblig s v dea.
Apoi, hodoronc-tronc, si n alt registru: stiti c noi si lui Ros-tropovici, ca proprietar al acestei case,
putem s-i punem conditii.
1 se poate chiar confisca dacea. Ascultati, spun eu, tigaia asta si-asa este ncins, de ce s turnm
ulei peste ea?...
Iar plicul albastru se afl ntre noi: inofensiv, tot sigilat, neproductiv.
Dac se fac prea multe presiuni asupra dumneavoastr, nu v obositi s m vizitati, dati mai bine
dispozitie ca treaba asta s-o fac militia raional, si-asa voiau dnsii s ntocmeasc un pro-ces-verbal.
S v spun drept, si asa aceast chestiune o voi da publicittii...
Ce nseamn publicitate"? Legea-i lege, spune chiorul.
422
Publicitate? Iat: n ciuda procesului-verbal, eu nu voi pleca nicieri si nu m voi duce la tribunal;
dumneavoastr s dati o sentint penal de surghiunire rspund eu cu voce metalic.
Lsati, lsati! m asigur ei, nu se va merge pn acolo. si rspunsul meu ctre militie nu se clinti. La
fel de ilegal am
locuit la Rostropovici nc un an si jumtate.
Cnd a intervenit divortul cu prima mea sotie si mi-am nregistrat cstoria cu Alia, care locuia la
Moscova, am fcut, la rndul meu, cerere pentru un permis de sedere n capital. Noul sef (venit de la
directia regional) al serviciului permiselor era acum chiar Anosov (legea i oblig s v dea"). La el, la
minister, acesta, cu acelasi zmbet amabil, m anunt personal din partea ministrului c n general, nu
militia rezolv" chestiunea permiselor de sedere, ci consiliul pensionarilor de onoare (stalinisti) de pe
lng consiliul municipal al Moscovei: acest consiliu examineaz profilul politic al candidatului si stabileste
dac acesta este demn s locuiasc la Moscova, n consecint, la consiliul respectiv trebuie s-mi depun
cererea.
Tot cu zmbetul cel mai amabil, 1-am rugat si eu s-mi comunice n scris refuzul su.
Aleksandr Isaici, pi, si dumneavoastr aveti nevoie de o hr-tiut? m-a ntrebat el, zmbindu-mi si mai
amabil, de parc am fi fost niste vechi cunostinte.
M asteptam s-i vd pstrnd tcerea, s trgneze, dar la un refuz asa de categoric totusi nu m
asteptam. Nerusinatii. M mpingeau fr jen: car-te de pe pmntul Rusiei!
(Dar poate c suprarea lor este de nteles: nu influenta oare asupra autorittilor zvonul care m irita asa
de tare, zvonul lansat de oameni care se ddeau drept prieteni apropiati", aceast mas de oameni
care-si propuseser s explice viata mea si intentiile mele: el nu urmreste dect s-si rentregeasc
familia; o s plece imediat, un minut nu va rmne n plus!" Divortul odat pronuntat, legal", ei asteptau
s plec si eu ce-aveam de nu plecam?)
Viata lui Rostropovici si a Visnevski nu-mi mai permiteam s-o ngreunez n continuare. si n mai 1973 am
plecat de la ei. Pentru nceput am nchiriat mpreun cu familia o dacea la Firsanovka. In toamn ns am
rmas complet fr adpost. si din iunie 1973, ei au adoptat o nou tactic pentru a se debarasa de
mine: scrisori anonime prin care niste pseudogangsteri mi amenintau familia.
423
Le trimiteau prin post, n graba si superficialitatea lor, autodemas-cndu-se si prin aplicarea stampilei lor
peste cea a postei (o dat, ca s m calce pe nervi, au lipit n interior un enigmatic fir de pr cret) si printr-
o ametitoare vitez a distribuirii postale (cnd restul scrisorilor adresate mie erau aruncate la cos). Cu
litere de tipar de diferite culori; si stilul era la Benia Krik1, cu infinit mai putin gust. Primo: noi nu sntem
gangsteri; ne dati o sut de mii de dolari si n schimb, noi v garantm linistea si inviolabilitatea familiei
dumneavoastr", n semn de acceptare, eu trebuia s m prezint pe treptele de la telegraful central. Data
urmtoare, deja nu mai erau cereri ci numai amenintri deschise: Nu va exista un al treilea avertisment,
noi nu sntem chinezi. V retragem ncrederea noastr si nu v vom mai putea garanta nimic." Se miza
pe ideea c, nfricosat, voi ajunge la concluzia c fuga n strintate este singurul mod de a scpa de
acesti gangsteri".
Dup a doua scrisoare de acest gen, am adoptat si eu un procedeu nou: o scrisoare sincer, de uz
intern", adresat KGB, un avertisment impersonal [26]. Scrisoarea a ajuns la destinatar, mi s-a trimis
confirmare de primire: semneaz cutric (lizibil), expeditor din partea KGB. Timp de trei sptmni au
reflectat acesti corespondenti ai mei. Apoi am primit un telefon tot de la acelasi colonel Berezin care, n
1971, m sunase din partea lui Andropov. si acum aceeasi plac: Declaratia dumneavoastr (??) a fost
transmis la militie." O asemenea hrtiut si ei o transmit?... M-au hrtuit, mi-au fcut apropouri, ca n
scrisorile anonime: adresati-v militiei ca s v protejeze. (si ei, sub pretext c vegheaz la securitatea
mea, vor fi mereu pe urmele mele.) Timp de o lun si ceva nu mi-au mai sosit anonime. Totusi, la sfrsitul
lui iulie a venit o a treia scrisoare: Deci asa, cine, n-ai venit! Acum n-ai dect s te superi pe tine. Ne
socotim noi." Ei nu cereau nimic, se multumeau s ameninte: car-te, nemernicule!
Aceea a fost o var apstoare pentru noi. Multe pierderi. Treburi importante au fost abandonate,
compromise chiar. Aveam doi bieti si o sotie care purta o sarcin dificil. Timp de multe sptmni i
lsam pe toti trei ntr-o dacea expus tuturor pericolelor, la Firsanovka, unde eu nu puteam lucra din
cauza avioanelor care
1 Erou a trei dintre Povestirile din Odessa de Isaac Babei. Bandit simpatic si plin de respect. (N.t.)
424
zburau la foarte mic nltime, si plecam singur la Rojdestvo ce. s scriu. Banditii poate c erau falsi sau
poate c erau autentici, poate c aveau s se mrgineasc la simularea unui atac sau poate aveau s
treac la fapte. Oricare ar fi fost situatia, eu si sotia mea eram pregtiti pentru toate ncercrile posibile si
spre aceasta ne ndreptam.
Din cauza copiilor s facem concesii violentei? Atunci ce-i reprosm Occidentului? mi trasasem deja
modul n care aveam s m comport:
Le voi rspunde acelora care ne amenint astzi sau se vor apuca s ne ameninte n viitor pe mine si pe
copiii mei. Nu o dat am spus c snt gata s-mi dau viata. Asta nu este o formul retoric. Eu, ntr-
adevr, snt gata s-mi dau viata n fiecare zi si n fiecare ceas si aceast mprejurare este singura
care m-ajut de-attia ani s-mi desfsor activitatea. si sotia mea s-a cstorit cu mine motivat fiind de
aceeasi constiint si de aceeasi disponibilitate: fr a face concesii, s fie gata n orice clip a-si da viata.
Chemnd lumea s se contrapun violentei, bine mi-ar sta dac m-as lsa cuprins de teama c va fi
asasinat careva dintre noi. Nu ne vom lsa intimidati de amenintri, de oriunde ar veni ele de la un
regim totalitar sau de la niste bande de stnga. Sub drapelele acestora, cte mii de copii din tara noastr
au fost lsati s moar si lsati fr printi, si trimisi n taigaua geroas n crute cu familii des-
chiaburite, si n Ucraina paralizat de blocada foametei gestionat de Komsomol, cnd o familie
condamnat n-avea voie nici mcar s bea ap de la fntna din bttur! Toate aceste pierderi de vieti
de copii snt o cantitate neglijabil pentru voi, steagul marxist nu-i nc suficient de mpodobit cu ele?
Visati s le sporiti numrul si cu copiii nostri? Orice conditie, pe care ne-o va pune orice opresor din lume,
noi o vom ndeplini exact pe dos."
Ar fi fost suficient nc o presiune din partea gangsterilor" ca s-mi termin si s-mi public rspunsul. Dar
ei nu s-au mai manifestat.
Revznd lucrurile, aproape n tot cursul vietii mele de la arestare ncoace, constat c n-a existat
sptmn, n-a existat lun, n-a existat sezon sau an n care un lucru sau altul s nu m incomodeze sau
n care un pericol s nu m pndeasc, sau n care ceva s nu m pun n situatia de a nu avea cnd s
m ocup de scris si deci s trebuiasc s-1 amn. si dac m-as fi supus acestei logici o dat, de dou ori,
de zece ori, n-as mai fi scris nimic comparabil cu ceea
425
ce am reusit s scriu. Dar eu am scris facnd zidrie, am scris n barci ticsite, fr creion, n timp ce
eram mutat dintr-un loc ntr-al-tul, murind de cancer, n deportare ntr-o biat izb dup un dublu serviciu
la scoal, am scris ignornd primejdia, obstacolele si nevoia de odihnsi numai datorit acestei
mprejurri, la cincizeci si cinci de ani, nu-mi rmne nemplinit dect echivalentul a douzeci de ani de
munc; n rest, am reusit.
mi recunosc o mare inertie: cnd intru adnc n lucrarea mea, e greu ca vreo mprejurare, orict de
senzational, s m tulbure sau s m distrag. Dar, nici prins n vrtejul cel mai ametitor al activittii, nu
iesi cu totul din sfera de influent a activittii: ea se infiltreaz zi de zi prin radio (occidental, binenteles,
dar prin acesta te dumiresti si asupra situatiei din tara ta) si prin nu stiu ce adieri misterioase pe care nu
poti s le explici, s le numesti, dar pe care le simti. Acesti curenti ti scald sufletul, se mpletesc cu
activitatea ta fr s-o deranjeze (ei nu-i snt strini precum factorii perturbatori n mijlocul crora triesti zi
de zi), ei creeaz vietii atmosfera calm sau nelinistit sau victorioas. si, uneori, aceste adieri ncep s
se suprapun pn la a se ntrupa ntr-o decizie, ntr-o intuitie: pentru un motiv sau altul (uneori este clar
pentru care, uneori nu), a sosit momentul s actionezi!
Aceasta eu nu pot s-o explic n termenii cauzalittii; aici nu distingem totdeauna ntre dorint si
presentiment, dar de un asemenea fler am beneficiat nu o dat, si din plin.
Asa a fost si n aceast var. Independent de esecurile si de amenintrile care ne-au asaltat din toate
prtile, a venit rndul meu s gsesc modalitatea de a zgudui Occidentul, de a-i spune c este incapabil
s-si administreze propriul su domeniu: face valuri njurai celui care este mai slab, dar n fata tiranilor
nriti este pururea per-dant, pururea cedeaz (Pacea si violenta"). si nc nu stiu de ce, a fost si
Scrisoarea ctre conductori", nscut dintr-un impuls, scrisoare la care nainte nici nu m gndisem. si
deodat de aceast scrisoare m vzui trt cu atta violent ideile si ntorsturile de fraz veneau n
debit potopitor nct, la nceputul lui august, a trebuit s-mi ntrerup pentru dou zile lucrarea de baz si
s las s treac acest suvoi, s notez, s grupez pe subdiviziuni.
Toate articolele respective au fost scrise operativ si rapid pentru c aceasta a fost un fel de strngere a
recoltei, o valorificare a unor
426
nsemnri de moment, acumulate deja, o fireasc redobndire a verticalittii.
Printre asemenea adieri se ntmpl ca uneori s se produc si evenimente concrete, dar noi nu reusim
totdeauna s le interpretm. Viata social era la nadir1, se respira un aer apstor, un aer de catastrof:
noi arestri, amenintri pentru altii si, n acelasi timp, plecri n strintate ale unor oameni scrbiti de
atmosfera din tar. Siniavksi a venit s-si ia rmas bun de la mine (si s fac, n acelasi timp, cunostint
cu mine). M durea sufletul s vd c rmneau din ce n ce mai putini oameni dispusi s-si asume
destinul nostru rusesc, oriunde ne-ar duce el. Calculul autorittilor privind expulzarea de vapori" printr-o
a treia emigratie se dovedea pe deplin justificat (as fi fost bun s fac parte din ea, chiar cu nsemnele
premiului Nobel n mn...): n tar rmneau din ce n ce mai putine voci capabile s protesteze. La
nceputul verii, Maximov a fost exclus din Uniunea Scriitorilor; n iulie el mi-a trimis o scrisoare pe bun
dreptate mhnit: unde era deci solidaritatea international a scriitorilor" pe care atta o ludasem n
discursul meu prilejuit de premiul Nobel; de ce nu m ridicam n aprarea lui Maximov?...
Nu m-am ridicat n aprarea lui, asa cum n-o fcusem nici pentru altii. Motivul este acelasi: hotrsem s
m ocup de istoria revolutiei si prin aceasta m consideram absolvit de toate celelalte obligatii. De rusinat
nu m rusinez nici n ziua de azi pentru asemenea perioade de tcere; artistul n-are alt solutie, dac nu
vrea s se piard n ceata actualittii imediate, care acum este, acum nu mai este.
Dar vin niste zile iat simti trecerea la nadir, esecul cnd toate datoriile tale uitate te nconjoar ca
peretii unui defileu. Pentru a termina nodul al doilea, nu mai trebuia dect foarte putin, vreo patru luni,
pn la sfrsitul lui 1973. Dar n-am avut parte de ele. (Trebuie s m multumesc a reproduce de urgent
pe pelicul fotografic ceea ce exista pentru ca s nu piar n catastrof.) Cu att mai mult disprea nodul
al treilea care atta m ademenise spre el, spre vlvataia revolutiei. Era dat peste cap tot scadentarul meu
arbitrar; nimic nu mai rmnea clar, afar de necesitatea de a intra n lupt.
1 Punct situat pe bolta cereasc, jos, sub picioarele observatorului, si opus zenitului. (N.t.)
427
si, evident, urmnd tactica verificat a cascadei: aplicarea a cinci-sase lovituri una dup alta. Trebuia s
ncep cu defensiva, cu autoaprarea, plecnd de la situatia mea de necat, trebuia s m strduiesc s
m agt de un petec de uscat si s atac.
Cnd scrii cu privirile spre trecut, lucrurile acestea pot prea de nenteles: ce era, n definitiv, asa de
ameninttor? nu era o exagerare la mijloc? si de cte ori acelasi lucru, de ce panic? si totdeauna se
termina cu bine.
Mereu se termina cu bine si oricnd putea s nu se termine cu bine (si cndva nu se va mai termina cu
bine). si de fiecare dat, amploarea loviturii mele era tot mai mare, zguduitura se resimtea tot mai
puternic n toate mprejurimile si pericolul era si el tot mai mare; si n fata acestui pericol este firesc s te
astepti la frngerea unei existente poate fragile, dar pn la un moment dat ct de ct organizate.
n afar de manuscrise, ce valori materiale mai am eu? Domeniul" meu de 12 ari de la Rojdestvo unde
jumtate din aceast var ultima, credeam eu am petrecut-o cufundat cu atta aviditate n lucrarea
mea. Numai jumtate, pentru c vara ca timp o mprtisem atunci cu fosta mea sotie. Aceasta insista s
ia totul si, evident, naintea loviturilor programate, era indicat ca tot terenul s-1 pun pe numele ei. La
jumtatea lui august, plecnd la lupt, am fcut turul tuturor locurilor, am vizitat fiecare palm de teren. Mi-
am luat adio de la Rojdestvo pentru totdeauna. N-am s ascund: am plns. Aceast buctic de pmnt
dintr-un cot al Istiei si pdurea familiar mie si lunga poian din vecintate, materializeaz pentru mine
Rusia n ceea ce are ea mai autentic. Niciodat, nicieri, n-am avut atta inspiratie la scris ca aici, si poate
nici nu voi mai avea. Orict as fi de torturat, de distrus, de distrat, de absorbit, sosind aici, simt c ceva
eman din iarb, din ap, din mesteceni si din slcii, din banca de stejar, din masa amplasat chiar lng
prusi peste dou ore pot s scriu din nou. Este o minune; nicieri nu se ntmpl asa ceva.
n ultima sptmn, n ultimele nopti de dinaintea atacului, eu n-am avut o clip de somn. Avioanele
urlau fr ncetare chiar pe deasupra acoperisurilor Firsanovki, ca atunci cnd se ntorc negrele
escadrile, usurndu-se de bombe. Ne temeam ca n incinta dacei s nu care cumva s spunem cu voce
tare vreo fraz imprudent pe care s-o intercepteze microfoanele rspndite peste tot si, astfel,
428
dusmanul s afle c eu pregteam ceva. Or, tot succesul const n caracterul de surpriz al actiunii:
nainte de a ncepe atacul, trebuie s fii deosebit de relaxat, nonsalant, s nu te implici nici n treb-luieli
inutile, nici n vizite si ntlniri de prisos, iar discutiile, cu sigurant pndite, trebuie s fie calme, relaxate.
Ceea ce m nelinisteste cu adevrat este eventualitatea de a nu reusi s-mi duc planul pn la capt. Am
senzatia c se pune problema s completez un anumit volum care, deja repartizat mie, m asteapt
undeva n natur, o anumit form, pregtit pentru mine, dar de-abia acum ivit privirii mele; si eu, ca o
materie incandescent n fuziune, trebuie s reusesc aici un esec este de neconceput s intru n
aceast form, s-o umplu ochi fr goluri, fr sufluri nainte ca totul s se rceasc si s se prind.
De cte ori nu se ntmpl c, nainte de a face un pas obisnuit, de a efectua o strpungere, un atac, un
salt, te concentrezi exclusiv asupra acestei chestiuni, exclusiv asupra acestor ultime mici scadente, si
celelalte componente ale vietii si timpul de dup aceste scadente snt date cu totul uitrii, nceteaz de a
mai exista; numai s se reziste pn la aceast scadent, s i se supravietuiasc, iar restul...!
Scrisoarea ctre ministrul de Interne o destinasem s produc primul soc. Ideea era aceea de a-i ataca
pe tema dreptului iobgesc [27]. (Nu era o formul de efect; era vorba realmente de iobgie. Dreptul
milioanelor de oameni la libertate n propria lor tar, eu l contrapuneam dreptului ctorva sute de mii de a
emigra. Dar aceasta era de natur s repugne societtii".) n acest sens era modificat continutul acelui
plic albastru, al scrisorii care de-atta vreme astepta s-si ia zborul. Iar ct priveste Occidentul, acesta
oricum pierduse din vedere esentadreptul iobgesc si fcuse o publicitate din care se ntelegea c
totul se reducea la cererea pentru un permis de sedere".
Scrisorii m-am decis s-i pun data de 21 august (cinci ani de la ocuparea Cehoslovaciei), dar din cauza
problemelor serioase pe care le ridica textul ei, i-am amnat expedierea. Am expediat-o, asadar, pe 23, ca
s pot s aplic nestingherit o a doua lovitur s dau un interviu. Interviul este un gen nefast pentru
scriitor. Pana !ti scap, si constructia frazei, si limba, ncapi pe mna unor corespondenti care snt strini
de ceea ce te frmnt pe tine. Cu un an si jumtate n urm mi amputaser interviul dar, din
necesitatea
429
de a m apra pe subiecte mrunte si disparate, eram din nou nevoit s aleg aceast formul
dezavantajoas. [si de data aceasta, n Le Monde, interviul meu va fi amputat ntr-o manier indecent,
iar textul complet, cineva chiar l va ascunde la Ministerul francez al Afacerilor Externe (ca s nu strice
relatiile cu URSS?); si, pentru a-1 restitui n integralitatea si sensul lui, va trebui s-1 public, cu o ntrziere
de multe luni de zile, ntr-o revist a emigratiei ruse.] n acest interviu am reusit s-mi asigur sub mine
teren solid pe care la nceput am stat n genunchi, apoi n picioare, si s trec de la o defensiv umilitoare
la o ofensiv ndrjit [28].
ndat dup interviu, pe o zi nsorit, am pornit pe strada Gorki (att de desfigurat nct nici nu-ti mai vine
s-i zici strada Tver, cum se numea nainte), ndreptndu-m cu pasi rapizi spre post ca s depun o
scrisoare recomandat ctre ministru si repetndu-mi mie nsumi, n glum: Hai s cumpnim ct
cntrim!" Dou lovituri dintr-o dat, se pare, cntreau ceva.
n plus, aflasem n ajun de la radio c, independent de mine (de departe, chestia asta era perceput ca o
miscare concertat, iar autorittile erau convinse c totul fusese combinat cu abilitate), trecuse la atac si
o alt coloan: Saharov tinuse o conferint de pres pe teme internationale, conferint care, prin
franchetea si energia ei, tiase asistentei rsuflarea: URSS este un mare lagr de concentrare, o vast
zon de detentie." (Ce om de isprav! Gndurile noastre, ale celor n conditia de zek, el le-a exprimat
naintea mea! si Arhipelagul mucegia.) Cu ct usurint a renuntat Occidentul la a-si mai difuza pe
teritoriul Uniunii Sovietice programele de televiziune", Moscova recurge la nseltorie pe fat".
Singurul lucru pe care eu nu-1 stiam era c, n chiar acele ore ale zilei de 23 august, pe strada Romenski
din Leningrad, ntr-un obscur apartament la Dostoievski", apartament care n plus era si la comun cu
altii, se sinucisese sau fusese asasinat nefericita Elizaveta Denisovna Voronianskaia, cea care
dezvluise securittii n ce loc se pstra, ngropat n pmnt, Arhipelagul, n felul lui, adversarul ataca si
el.
[Chestia aceasta eu n-o stiam; eram ntr-o dispozitie mai mult dect vesel, n lunile acestea o tinusem tot
ntr-o zburdlnicie. Ca s-i sci pe cei de la KGB, mi-am trimis mie nsumi prin posta orseneasc o mic
scrisoare (care, binenteles, nu a ajuns la destinatar, adic la mine): Drag A.I.! Am reusit, n sfrsit, s
v ndeplinesc
430
rugmintea. Iertati-m c v scriu fr s v cer permisiunea, dzr cunoscutul nostru este acum n
concediu, si timpul nu asteapt. Trebuie s ne vedem urgent, altminteri totul se duce de rp, si a doua
oar, probabil, nu mai reusim. Dup 2 iulie va fi trziu. Astept s m sunati. Al dumneavoastr, sincer,
K.B-ci." La 31 august am trimis la KGB un bilet malitios pe adresa acelei expeditoare care semnase asa
de lizibil confirmarea de primire [29]. De data aceasta, confirmarea de primire n-a mai venit: generalul
Abramov subaprecia posibilitatea unui asemenea atac ftis. Sau poate c el deja rsfoise Arhipelagul,
dezgropat la 30 august n mprejurimile localittii Luga?]
Sub ploaia primelor huiduieli ale presei noastre, Saharov, neas-teptndu-se nicicum la vreo prelungire
pozitiv a acestei actiuni, a plecat la odihn n Armenia, si de acolo a trebuit s se tin la curent cu
evenimentele, cci n-a putut gsi loc la tren (aglomeratia de nceput de septembrie).
Iar autorittile erau cu att mai mult n ntuneric n ce priveste planurile noastre. Planul lor era urmtorul:
pn n toamn lichidarea definitiv a opozitiei. Pentru aceasta (n conceptia lor prosteasc) trebuia
nceput si dus la bun sfrsit procesul exemplar lakir-Krasin; acestia, cindu-se, ar trebui s declare c
toat miscarea democratic" tria din banii cercurilor diversioniste occidentale si atunci intelectualitatea
sovietic si opinia public occidental si-ar ntoarce definitiv fata de la o asemenea mrsvie, si ultimii
disidenti ar disprea de la sine. Evident, nfrngerea era nscris genetic n nsusi acest proiect idiot: s
aplici n anii '70 procedeul nvechit al anilor '30. si totusi ei ar fi reusit s zdrobeasc moralul populatiei n
URSS, s-1 fac s scad ntr-un mod si mai catastrofal, dac ei nsisi nu s-ar fi fcut de rs cu acest
proces, mai ales ntr-o lupt inopinat. Timp de paisprezece luni au tot amnat acest proces neinspirat,
creznd c, investind mai mult timp n pregtirea unei represiuni viitoare, i vor nfricosa pe oameni ntr-o
msur mai mare si s-au hazardat s-1 deschid pe 28 august!
Aceast dat, binenteles, nici unul dintre noi n-o cunostea. Dar eu, prevznd c ntr-o zi sau alta ei vor
trece la actiune, m-am decis s parez anticipat, s-i nghesui nainte de deschidere si am spus ntr-un
interviu c procesul va fi unul de rutin (n Occident s-a tradus unul dureros", pur contrasens), o repetare
a farselor lipsite de imaginatie ale lui Stalin si Vsinski, chiar dac vor fi admisi
431
si corespondenti occidentali. Am fixat ca dat a publicrii interviului ziua de 28 august, de Adormirea
Maicii Domnului1.
Pe 27, ei au deschis deci un proces de o calitate si mai slab, fr s admit prezenta corespondentilor
strini. Nici n-au apucat s-si savureze indigesta lor fars de cinci zile c a doua zi Associated Press
difuza n ntreaga lume cuvintele mele de dispret fat de aceast nscenare. (A doua coincident. La
drept vorbind, ei reusiser ca din mers s m implice si pe mine n proces pe motiv c eu m-am dovedit a
fi inspiratorul si strategul principal al Cronicii"! Nu putea s nu hmie Litgazeta: Soljenitn a pierdut n
lakir un tovars de idei." Acestui hmit i-am rspuns, din mers, printr-o scrisoare [30].)
Lupt inopinat! Aici cdeau ei n cursa ce le-o ntinseserm noi, acolo cdeam noi n cursa ce ne-o
ntinseser ei. n zilele de 29, 30, 31, am cutat s aflu de la toate posturile de radio reactii la interviul
meu; am jubilat si dus de elan am ncheiat redactarea Scrisorii ctre conductori", ntre timp a fost
exhumat Arhipelagul si la l septembrie vestile proaste zboar pn ht departe cineva a venit s-mi
vorbeasc despre aceasta, n termeni nu prea precisi. Pe 3, deja n-a mai fost nici o ndoial.
Cum anume si ce s-a ntmplat la Leningrad, noi n-am stiut atunci si nici pn n ziua de azi n-am aflat: toti
cei implicati n aceast poveste erau ncercuiti de filajul KGB. M-as fi dus acolo s vd urmele nc
proaspete ale tragediei, dar o asemenea cltorie, fcut n vzul tuturor, n-ar fi putut dect s duneze.
Voronianskaia trecuse de saizeci de ani, avea sntatea zdruncinat, un picior bolnav. Casa Mare2 din
Leningrad se abtuse asupra ei cu toat puterea. S-a nceput cu perchezitie amnuntit, au urmat cinci
zile si cinci nopti de interogatorii, apoi zile de filaj struitor, n tot acest timp, nimeni n-a putut s ne dea
nici cea mai mic informatie. Ce anume se ntmplase cu Voronianskaia? Toate ultimele informatii provin
de la vecina ei de apartament, vecin care nu inspir ncredere, n variantele povestirii ei este vorba de
pete de snge si chiar de lovituri de cutit pe cadavrul spnzurat, ceea ce contrazice versiunea sinuciderii
prin spnzurare. Exist motive serioase de a bnui
1 Pe stil vechi, conform calendarului iulian, folosit nc de Biserica Rus. (N.t.)
2 Sediul KGB din Leningrad. (N. t.)
432
un asasinat, n msura n care ei se temeau ca E.D. s nu-mi co-jnunice mie si n msura n care ea ar fi
ncercat s-o fac. Expertiza medical purta mentiunea strangulare", dar trupul nu i-a fost artat verisoarei
de gradul doi. Trecuser dou sptmni dup terminarea interogatoriilor; ntre timp, n inima nefericitei
femei ncepuser s predomine sentimente, altele dect acea fric pe care o ncerca totdeauna n fata
rudelor mprosate, crora le presimtea ghearele si dintii mai acut dect noi toti, desi asta parc ar suna a
glum, a cuvnt de spirit. Ea umbla de colo pn colo prin cmrut, cuta, evident, o modalitate de a ne
da de veste despre pericol. De unde si cum au ajuns la Voronianskaia bnuielile si perchezitia este o
chestiune pe care, ca si pe ntreaga poveste a mortii ei, cndva o vom lmuri complet. De lucrat efectiv cu
mine nu mai lucra de trei ani, timp n care aproape c nici n-am mai ntlnit-o. Dar cel mai suprtor este
faptul c aceast catastrof ar fi putut foarte bine s nu se produc: ei nu i se ncredintase nimic spre
pstrare, dar n pasiunea ei pentru aceast carte, de team s nu fie distruse celelalte exemplare, ea m-a
nselat, mi-a jurat si mi-a descris cu pitoresc cum, ndeplinind a treia mea cerint struitoare, a ars
Arhipelagul. Dar, n realitate, nu 1-a ars. si numai din cauza acestei nseltorii a reusit Securitatea s
pun mna pe carte.
Dar n-a confiscat-o imediat. Socotind c acum cartea era n mi-nile lor, nu s-au grbit. Evident, ei se
temeau mai mult ca de orice (si pe bun dreptate) de posibilitatea ca eu s aflu; era ceva chiar mai
important dect confiscarea crtii. Bunul aflat n pstrarea ei, Voronianskaia l tinuse la dacea fostului zek,
Leonid Samutin. Acum, la interogatoriu, a dezvluit ea nssi ascunztoarea. (Experienta mea mi spune
c un lucru ngropat n-a fost niciodat gsit prin niste simple spturi; totdeauna a fost nevoie de depozitii
voluntare si de anchete. Pmntul pstreaz secretele mai bine dect oamenii.) Ea dezvluise deci c
exista cartea respectiv, dar ei nu se duseser s-o ia. Dar cnd Kopelev, fr s fac un secret din asta,
mi-a transmis telefonic la Moscova stirea despre moartea Voronianski, cei de la KGB, evident, hotrr
c nu mai puteau astepta, cci pentru ei exista pericolul ca n cteva ore eu s m duc s recuperez
Arhipelagul. si s-au dus s-1 ia. si acest lucru, eu 1-am aflat tot printr-unul dintre aceste scurtcircuite
fantastice si ntmpltoare cu care uneori ne uluiesc orasele noastre de multe milioane de locuitori: KGB
spera ca, fr stirea mea, s-si glojdeasc si s-si road prada; dar, aproape
433
fr s m urnesc din loc, eu, cu numele si povestea mea, am fost prezent n presa international nc
din 5 septembrie [31]. Aici nu toate detaliile erau redate exact: mi se relatase c Elizaveta Deni-sovna
revenise de la KGB pe 28 august si se sinucisese pe 29. Dar aici este vorba despre o lupt inopinat,
loviturile nu se planific, nu se verific, ci se aplic din mers.
Astfel destinul a fcut s atrne si acest cadavru naintea copertei unei crti dureroase care revela
existenta a milioane de astfel de osnditi.
Catastrofa prea insondabil, ireparabil; cea mai primejdioas, cea mai explicit dintre operele mele,
aceea pe care totdeauna o consideram ca deschizndu-mi perspectiva de a ajunge cu capul pe butuc",
chiar dac i se fcuse publicitate la scara mondial si prin aceasta chiar m proteja, era de-acum n
minile lor, fr s fi fcut vreun pas pe drumul spre publicare, pe punctul de a fi sugrumat pe tcute, o
dat cu mine. Catastrofa era mult mai mare dect cea din 1965, cnd mi se confiscaser Cercul,
Banchetul si Republica muncii.
Dar starea mea sufleteasc, sentimentele mele erau acum cu totul altele: nu numai c nu era vorba ctusi
de putin despre sfrsitul, despre naufragiul vietii mele, ca atunci, dar aproape c nici n-aveam sentimentul
unei nfrngeri. Cum se explic aceasta? n primul rnd: seiful din Occident; nimic nu se va pierde, totul se
va publica, chiar de-ar fi ca eu s m prbusesc n aceast clip. si n al doilea rnd: de jur-mprejur,
sbiile strlucesc si zngnesc, lupta continu si este n avantajul nostru, si-1 zdrobim pe dusman, lupta
continu sub aplauzele ntregii planete, sub ochii ei, si chiar dac oastea noastr principal este
ncercuit, nu-i bai! este ceva de moment! o vom despresura! Snt vesel, am chef de lupt si-mi revine n
amintire un moment din trecut: chiar n noaptea de 4 spre 5 septembrie 1944, la Narev, lng Dlugosedlo,
imprudenti, naintaserm prea mult si minusculul nostru grup riscam s-1 rupem de grosul trupelor; ne-am
pomenit strnsi ca ntr-un cleste. Nu eram dect un pumn de oameni, dar, curios lucru, moralul nostru era
intact, era intact pentru c toat miscarea, o miscare gigantic-nvluitoare, era n avantajul nostru, si
aveam sentimentul c, ncepnd de a doua zi, nu numai c ne vom fi eliberat, dar si c, pe plute, vom fi
traversat fluviului pentru a stabili un cap de pod.
434
De data aceasta, nici pentru o or, nici chiar pentru un minut n-am avut sentimentul descurajrii. Mi-era
mil de biata femeie nesocotit care, n elanul ei, voise s pstreze cartea mai bine dect mine; prin
conduita ei, si-a distrus viata si, poate, si pe a multor altora, si a fcut ca de carte s se aleag praful. Dar
suficient instruit pe baza unor asemenea frngeri de destine, simtind c mi se misc firele de pr de pe
cap, am avut o iluminare: acesta este degetul lui Dumnezeu! Acesta esti tu, Doamne! n toat aceast
lupt din au-gust-septembrie, n conditiile ntregului nostru avans rsuntor,
oare m-as fi decis eu prin mine nsumi, oare as fi nteles eu c sosise vremea s lansez Arhipelagull
Probabil c nu; asezat, cu un calm aparent, pe niste butoaie cu pulbere, as fi continuat s-1 amn pentru
primvara lui 1975. Dar s-a artat pentru o clip degetul: de ce dormi, sclav lenes? Timpul de mult a sosit
si trecutul 1-a si nghitit, deschide] \!
Pn acum fusesem crutat de cte dezastre nu scpasem eu: un an mai devreme cu 96", un an si
jumtate mai devreme cu Vitelul, atunci cnd m sufocam prizonier al rutinei, incapabil s m ridic dintr-o
dat n picioare. Dar iat-m pe cal, n galop, ntr-un moment pe care 1-am ales eu nsumi (acesta era
deci presentimentul
s ncep campania cnd totul pare pasnic si cnd nimic nu m forteaz la aceasta!) si, alturi, altii
galopeaz voiniceste, si este suficient s-o crmesti putin ntr-o parte si... tai-o ntr-acolo!!! Catastrofa a
survenit ntr-un moment n care se urnesc din loc ntregi mase fctoare de istorie, cnd, pentru prima
dat, Europa ncepe s fie cuprins de serioase nelinisti, n timp ce speranta de a obtine de la americani
nlesniri comerciale, ca si conferinta european'-, i tinepe-ai nostri legati de mini si de picioare; si am n
fat cteva luni care, pur si simplu, mi cer s trec la actiune! Ceea ce, cu o lun n urm, mi se prea a fi
capul pe butuc", astzi este un strigt vestitor de izbnd! Doamne ajut, nc mai avem sanse s-
nvingem!
nteleg lucrurile invers de cum le ntelegeam n 1965: dup confiscarea arhivei mele, cine este deci lezat?
Eu? sau ei"? Atunci, pe jumtate sugrumat, n ajunul arestrii, visam, dar solutii nu aveam: oh, cine s
anunte c mi s-a confiscat arhiva? Pentru Occident, anuntul, fcut dou luni mai trziu, s-a pierdut n
ceat. De data aceasta ns, dou zile mai trziu am difuzat stirea eu nsumi lumii ntregi,
1 Conferinta european pentru securitate si cooperare. (N.t.)
435
si lumea ntreag a rmas pe gnduri: oho! dar ce viat este acolo, dac o carte se plteste cu
spnzurtoarea?
si ce nseamn aceast goan nversunat a politiei, aceast cutare si vnare de manuscrise ascunse?
Primul Cerc ar fi zcut nc mult timp; nu, ei 1-au dibuit, 1-au confiscat, au jubilat. Dar eu, eu l-am lansat
si, trei ani mai trziu, textul respectiv vedea lumina tiparului. Arhipelagul ar fi zcut mult si bine; nu, ei 1-au
dibuit, 1-au confiscat, au jubilat eu l lansez] l veti putea citi peste trei luni! Pentru a doua oar, ei fac,
cu propriile lor mini, ca situatia s evolueze n detrimentul lor!
Retrospectiv constat c asa s-a ntmplat n toti acesti ani, n toate privintele: prin toate loviturile pe care
mi le aplicau, nu fceau dect s-mi rup lanturile, nu fceau dect s m elibereze! Tocmai din aceasta
se vede c soarta lor este pecetluit.
Pe 3 seara am primit stirea despre confiscarea Arhipelagului si, mpreun cu Alia, am luat hotrrea
corespunztoare. Era n ajunul nasterii celui de-al treilea fiul al meu. Pe 5 seara am trimis nu numai stirea
respectiv, ci si dispozitia categoric: publicati-l imediati
si am adugat textul de mai jos, cu indicatia s figureze pe o foaie naintea foii de titlu:
Cu strngere de inim m-am abtinut, ani de zile, de la publicarea acestei crti, de mult vreme finisate:
datoria fat de cei nc n viat atrna mai greu dect datoria fat de cei morti. Dar acum, cnd Securitatea
Statului oricum mi-a confiscat aceast carte, nu-mi rmne dect s-o public imediat."
si, n aceeasi zi, am trimis si Scrisoarea ctre conductori". si era ntr-adevr momentul s trimit o
asemenea scrisoare: atunci, pentru prima dat, ei au simtit n noi o fort. (Eu, dup cum am mai spus, n
asemenea momente m aprind. Scrisoarea ctre conductori" mi propusesem s-o fac s bubuie din
primul minut, dar sotia m-a oprit: Este absurd si asta ar distruge si cea mai mic sperant ca ei s-i
acorde vreo atentie. Asta miroase imediat a propagand; las-le un timp de reflectie!" Le-am lsat.
Scrisoarea" a rmas prins ca un crlig de undit lansat departe, n plaur. Lansat departe, dar o s-1
recuperm si pe el.)
Furtun n paginile ziarelor, loviturile plou mai ales asupra lui Saharov, dar unele dintre ele nu m
ocolesc nici pe mine; si n Est, si n .Vest, cele dou nume ale noastre apar asociate. Loviturile m-ating
pe jos, dup ce au atins umrul lui, ele snt, dac vreti, ca
436
un alergtor n urma celui care conduce naintarea: el trebuie s nving rezistenta mediului, iar eu mi tin
n rezerv, multe-putine, fortele. si nu m rusinez de asta: lupta mea tine de viitor, aceste forte, toate,
absolut toate, mi vor prinde bine. (n rest, radioul occidental vuieste de zece ori pe zi: vexatiile,
persecutiile contra lui Soljenitn or eu deocamdat nu observ nici o persecutie; ptiu! ptiu! ptiu! Este
asta o persecutie n comparatie cu viata din lagre? Ceea ce latr ziarele noastre, eu nu citesc; pentru
nervii unui zek, asta este o zdrnicie. Ct despre celelalte persecutii, ele, pentru mine, nu si-au pierdut
niciodat din intensitate. M-am obisnuit cu ele.)
Dup 55 de ani, acesta, era, cred, primul caz n care niste oameni, defimati de presa sovietic, se
ncumetau, la rndul lor, s-si arate si ei coltii, n aceast toamn, actiunile si manifestrile de fermitate,
micul nostru grup de disidenti" (Turcin, safarevici intraser n lupt), si le trecuse la activ pentru c ele
erau, pur si simplu, un mod firesc de a ne ndrepta spinarea amortit, stul de atta ncovoiere. Precum
si pentru c noi ne-am ridicat atunci cnd soarele era la nadir, n momentul n care devenise imposibil s
mai taci si s mai nduri, n momentul n care totul mergea deja asa de ru, nct simpla rezistent nu mai
era o salvare pentru noi, ne trebuia o rezistent activ pn la victorie.
n aceeasi sptmn agitat am trimis, spre publicare, Pacea si violenta". Acest articol l elaborasem ca
pe o clarificare concret a discursului meu legat de premiul Nobel, mpotriva iluziilor pe care si le fcea
Occidentul cu privire la proportii. Prin scopul lui, articolul nu era legat de premiile Nobel pentru pace, desi
le interpreta. Dar cnd, la 31 august, chiar n toiul luptelor, am auzit c el, comitetul de atribuire a premiilor
Nobel pentru pace, selectionase patruzeci si sapte candidati, printre care Nixon si Tito (nc nu stiam
nimic de Kissinger si de Le Duc Tho!), m-am hotrt s-mi transform articolul pentru a mpiedica aceste
candidaturi si pentru a-1 propune pe Saharov, n conformitate cu spiritul expozeului meu. Pe 4
septembrie mi-am terminat articolul si pe 5 (totul ntr-o zi) 1-am expediat. si pe 6, cu cteva zile nainte de
data fixat pentru publicare, i 1-am dat, spre lectur, lui Saharov. A fost singura noastr ntrevedere,
singurul nostru aranjament pe toat perioada acestei lupte inopinate, n acele zile se ntrezrea victoria.
Totusi, era imposibil de crezut c ea era asa de aproape! C de-a doua zi se va suna din goarn
ncetarea campaniei de defimare, c peste
437
patru zile de-aici ncolo posturile de radio occidentale nu vor mai fi bruiate!
Intrnd n aceast lupt, nici el, nici eu nu puteam astepta din partea Occidentului un sprijin de o mai mare
anvergur dect fusese cazul n toti acesti ani: suficient de mare pentru a ne feri de arestare sau de
lichidare, dar insuficient pentru a influenta cursul evenimentelor, la noi sau n strintate. Iar acum, cnd
aproape toate miscrile istorice snt imprevizibile pentru spiritul uman, ardoarea simpatiei occidentale a
nceput si ea s se ridice pn la o temperatur neprevzut.1
Faptele si citatele introduse dup aceea au fost consemnate de mine n mare grab, de-a lungul
emisiunilor n rus ale posturilor de radio occidentale n perioada cnd acestea nc erau bruiate; nu pe
toate le-am auzit bine, n-am ascultat n fiecare zi, n tot acest timp n-am vzut nici un ziar. Pot fi, n ce
priveste datele, erori de
1 Snt attea detalii de care pot s depind marile evenimente. De pild, sprijinul pe care Occidentul mi 1-
a acordat de-a lungul multor ani, a depins, n multe privinte, de un capitol din Pavilionul cancerosilor, de
discutia despre socialism dintre sulubin si Kostoglotov. Eu 1-am scris cu titlu de pur experiment, ncercnd
s prezint unul dintre posibilele puncte de vedere sau ceea ce-1 poate sustine pe un asemenea om
demoralizat, ca sulubin. Dar pe acest capitol cei din Occident 1-au citit (cu totul nejustificat din punct de
vedere artistic) ca pe un manifest al meu n aprarea socialismului moral", 1-au citit asa pentru c au
vrut s-1 citeasc asa, pentru c aveau nevoie s vad n mine un adept al socialismului, pentru c erau
asa de vrjiti de socialism nct era suficient ca, de exemplu, cineva s le fluture jucria ca s-i bage n
buzunar. Pe atunci chestia asta eu nu o ntelegeam de fel si chiar dac as fi n-teles-o, tot nu m-as fi
pronuntat pentru vreun fel de tactic, mi-ar fi fost sil s-o fac, niciodat n-am spus vreun cuvnt de laud
la adresa socialismului, dar asta nu-i mpiedica s interpreteze capitolul respectiv asa cum l
interpretau. Ei fceau njurai meu un front asa de solidar, asa de unitar, cuprinzndu-i pe toti cei de stnga,
pentru c vedeau n mine un adept al socialismului. Dac Scrisoarea ctre conductori" as fi publicat-o
n septembrie 1973 sau dac din August n-as fi scos capitolul despre Lenin, as fi pierdut imediat orice
sprijin. Dar de un asemenea sprijin Sovietele erau asa de terorizate nct n-au fost n stare s exploateze
nici chiar Arhipelagul confiscat. si ar fi fost mult mai bine dect proiectasem eu, dac Arhipelagul singur
tindu-si drumul prin aceast vnzoleal ar fi aprut n primvara lui 1975, cnd Sovietele, n
conjunctura creat de Watergate si de sfirsitul rzboiului din Vietnam, se vor fi simtit invincibile. Nici un fel
de previziuni de-ale mele n-ar fi fost de ajuns, vointa divin dirija toate miscrile. (Adnotare din 1978.)
438
o zi sau dou: uneori este vorba de ziua evenimentelor, alteori de ziua emisiunii. Deja pe tot parcursul
sptmnii, de la 24 august pn la sfrsitul lunii, disidentii din URSS" au fost tema arztoare a ntregii
prese europene (atmosfera ncingndu-se si din cauza procesului lakir-Krasin). Dar, depsind asteptrile
noastre, de o temperatur si mai ridicat a fost marcat sptmna urmtoare prima din septembrie: ca
rspuns la campania de denigrri lansat n presa sovietic, acolo, vlvtaia a fost si mai mare.
Pentru reducerea ncordrii ni se cere un pret prea ridicat ntrirea tiraniei." Puterea sovietic vrea
din nou s-i prosteasc pe intelectualii occidentali. Poate c de aceea Saharov si Solje-nitn au hotrt s
previn Occidentul asupra primejdiei." (BBC) n acest climat tenebros, Soljenitn si Saharov fac un
apel ctre conductorii sovietici si cei occidentali. Dac vor fi constrnsi s tac, aceasta nu va face dect
s demonstreze c ei spun adevrul." W. Hayter, fostul ambasador al Marii Britanii n URSS, a declarat:
Cu un regim dictatorial nu se poate conlucra n vederea destinderii."
n sprijinul disidentilor sovietici au intervenit: pe 3 septembrie, cancelarul Austriei; pe 6 septembrie,
ministrul suedez al Afacerilor Externe (un membru al guvernului Palme, pn atunci att de amabil cu
guvernul URSS! si era, de la ocuparea Cehoslovaciei ncoace, declaratia cea mai vehement fcut de
Suedia la adresa URSS"); n RFG, nu numai democrat-crestinii, ci si prezidiul social-demo-crat (singurul
care a tcut a fost Brandt, pacifistul); ncepnd din 7 septembrie, a fost rndul lui Giinter Grass s se
scandalizeze, el care, pn atunci, fusese unul dintre stlpii politicii rsritene (Ostpo-litik) a lui Brandt;
aceast politic, el o caracteriza acum (n Stern) ca pe o absurditate si sustinea c destinderea
economic nu trebuia s se fac pe seama domeniului cultural, n problema aceasta, tot Gunter Grass i-a
acordat televiziunii germane un interviu lipsit de menajamente.
Ctre 8 septembrie se acumulaser deja destule pentru ca autorittile noastre s nteleag c au pierdut
partida cu campania lor de pres si c trebuia s-i pun capt.
Pe 8 septembrie, n Pravda, se fcu bilantul si, la acest semnal, totul se opri. Dup un obicei vechi de mai
multe decenii, Piata Veche1 si-a imaginat c, o dat cu aceasta, totul avea s fie lichidat:
1 Conductorii Kremlinului. (N.t.)
439
urmritorii au binevoit s nceteze atacurile, urmritii terorizati vor rsufla imediat a recunostint, si fireste
Occidentul se va linisti. Dar nu s-a ntmplat asa. Ceea ce se consumase, era doar nceputul, n aceeasi
zi de 8 septembrie, Saharov a tinut o nou conferint de pres despre psihiatria criminal practicat la
noi, despre folosirea haloperidolului, si, respingnd acuzatiile pe care i le aducea presa de-acas, declar
c ziarele sovietice speculeaz cu nerusinare aversiunea poporului nostru fat de rzboi", (Daily
Telegraph: O mnus aruncat KGB!" nc de ieri, acestui ziar britanic i se prea c cercul se strngea
din ce n ce mai mult n jurul lor", iar acum: Toat campania urmrea s le nchid gura, dar amndoi snt
ferm hotrti s reziste pn la capt.") si pe data de 9, acelasi Saharov a acordat un interviu unui post de
radio olandez, cernd ca reprezentantii Crucii Rosii s vin s viziteze spitalele noastre psihiatrice. Pe
data de 9, presedintele Academiei de stiinte a SUA a declarat urmtoarele: Ne-a cuprins un sentiment
de indignare si de rusine cnd am aflat c patruzeci de academicieni1 au luat parte la aceast campanie
de denigrare. Asemenea nclcare a etosului stiintei vduveste poporul rus de adevratul su geniu din
acest domeniu. Dac Saharov va fi lipsit de libertate, savantilor americani le va fi greu s ndeplineasc
obligatiile pe care guvernul SUA si le-a asumat n materie de colaborare cu URSS." (Lovitura cea mai
dureroas dat alor nostri, si ct e de suprtor acest lucru: Nixon a semnat2, dar savantii refuz si n-
ai cum s le fortezi mna!) S-a ridicat s ne apere si organizatia tineretului social-democrat din RFG (tot
ceea ce este mai de sting): Nu este posibil s lrgim relatiile comerciale cu pretul sacrificrii unor
asemenea oameni ca Saharov si Soljenitn." si organizatia de tineret a CDU. si ministrul Afacerilor
Externe al Norvegiei. Iar Academia de Arte a Bavariei declara:A trimite n Siberia pe un laureat al
premiului Nobel? Acesta este fascism, comparabil cu cel manifestat n cazul Karl Ossietzky3." Pe ziua
de 10 a rsunat glasul lui Wilbur Mills, pre-
1 ncepnd din 29 august presa sovietic a nceput s publice scrisori colective de reprobare la adresa lui
Saharov. Una dintre primele a fost semnat de patruzeci de membri ai Academiei de stiinte a URSS.
(N.t.)
2 Acordurile de cooperare stiintific si tehnic. (N.t.)
3 Karl von Ossietzky (1889-1938), publicist german internat, din 1933 pn 1936, n lagrul de la
Sonnenburg pentru articole ce condamnau fascismul
440
sedintele comisiei bugetare a Camerei Reprezentantilor a SUA, aflat acum, bolnav, la ferma sa: el era
mpotriva lrgirii relatiilor comerciale cu URSS atta timp ct nu vor fi ncetat persecutiile mpotriva unor
asemenea oameni ca Soljenitn si Saharov. Adic, amendamentul Jackson se lrgea: de la dreptul de a
emigra la drepturile omului n URSS! si, n comisia lui, examinarea chestiunii tocmai se apropia de
momentul decisiv.
n general, vigoarea reactiei de mnie a Occidentului a fost o surpriz pentru toat lumea si pentru
Occidentul nsusi, care de mult nu mai manifestase o tenacitate asa de mare fat de tara comunismului,
si cu att mai mult pentru autorittile noastre pe care vigoarea acestei reactii le-a descumpnit pur si
simplu. Comentatorii au estimat c la aceast dat guvernul sovietic se afla aproape n aceeasi situatie
ca n august 1968". si, pentru a iesi din impas, la 13 septembrie, guvernul a suspendat bruiajul emisiunilor
occidentale, introdus tocmai n zngnitul de arme care nsotise ocuparea Cehoslovaciei!!! Era cu
sigurant o victorie uluitoare, cu totul neasteptat (ca toate victoriile smulse de la ai nostri) si ntr-adevr
istoric fiindc, pn atunci, numai congresul al XX-lea mai suspendase bruiajul.
si ce mbrbtat se simti societatea noastr, att de recent nc demoralizat, nct chiar a renuntat la
samizdat!
n ziua de 10, Aftenposten a publicat Pacea si violenta" (articolul era destinat ziarului Le Monde, dar
acesta s-a splat pe mini de el: o atitudine asa de direct venit din Uniunea Sovietic i ofensa deja
stngismul bine temperat). La nceput, articolul n-a fost nteles dect ca o manier de a-1 propune pe
Saharov pentru premiul Nobel pentru pace. n ziua de 10, savantul a rspuns el nsusi corespondentilor
cum c va fi bucuros s-1 primeasc: Propunerea candidaturii mele la premiul Nobel se va rsfrnge
pozitiv asupra situatiei celor persecutati din tara noastr. Acesta este cel mai bun rspuns" la campania
de hrtuire. si o nou campanie international s-a declansat n favoarea candidaturii lui Saharov. n ziua
n care a refuzat s-mi acorde dreptul si timpul de a propune candidati, comitetul premiului Nobel pentru
pace (n snul cruia deja ncoltise ideea rusinoas de a mprti premiul ntre ocupantul Vietnamului
hitlerist. n 1936 a primit premiul Nobel pentru pace, dar si-a sfrsit zilele ntr-o cvasi-detentie la spital.
(N.t.)
441
si capitulant?) s-a pomenit inundat de propuneri venite din alte prti: pe 11 septembrie, candidatura a fost
reluat de ctre membri ai parlamentului britanic; pe 12 septembrie, de ctre ntreaga fractiune liberal a
parlamentului danez, apoi de ctre un grup de fizicieni munchenezi, apoi si de ctre altii. Toti cereau s
fie premiat Saharov, dac nu n 1973, atunci n 1974! (Articolul a fost tradus integral din norvegian abia
n 12 septembrie; s-a nteles c el nu se limita la a-1 propune pe Saharov ceea ce a suscitat
comentarii contradictorii privind esenta articolului. El contraria tocmai cercurile occidentale care ne
sustinuser cel mai mult; nu era pe gustul lor.) Dar campania de sustinere din partea Occidentului, ca
volanul unei masini lansate n plin vitez, continua s se nvrt cu putere. Se publicau telegrame
adresate lui Saharov cnd de o sut de psihiatri britanici, cnd de trei sute de medici francezi (s se
trimit o comisie international pentru a controla activitatea azilurilor psihiatrice din URSS"). n aprarea
noastr s-au ridicat premierul Danemarcei, primarul Berlinului Occidental, social-democratii italieni (se
poate avea ncredere ntr-o tar care-si urmreste propriii cetteni pentru opiniile lor?"), un Comitet al
savantilor nelinistiti (SUA), Comitetul pentru libertatea intelectual (idem), camera italian a deputatilor,
Adunarea Consultativ a Comunittii Europene, scriitori, savanti si artisti norvegieni, scriitori si artisti
elvetieni, o sut optzeci si opt de intelectuali si artisti canadieni; s-au strns semnturile a optzeci si nou
laureati ai premiului Nobel din ntreaga lume (operatiunea a cerut timp, apoi ei nsisi au fcut s treneze
lucrurile din cauza rzboiului din Orientul Mijlociu); la Paris s-a ntrunit o conferint a scriitorilor, filozofilor,
redactorilor, jurnalistilor si slujitorilor bisericii conferint n care i s-a reprosat societtii franceze
atitudinea mpciuitorist fat de lipsa de libertti n URSS. Senatul SUA a publicat o declaratie
(neangajnd guvernul) n aprarea liberttii n URSS si, n aceeasi zi, Camera reprezentantilor a propus
s li se decerneze lui Saharov si lui Soljenitn titlul de cetteni de onoare ai Statelor Unite". Pe 19
septembrie, BBC a transmis: Occidentul se va molipsi si el de virusul tiraniei, dac nchidem ochii asupra
persecutrii disidentilor n URSS". si evalund, la 22 septembrie, a patra sptmn a luptei noastre:
Totul dovedeste c autorittile sovietice n-au reusit s-i intimideze pe disidenti."
442
n sptmna aceea, generalul Grigorenko a fost transferat si el ntr-un spital de tip obisnuit. Chiar n
acele zile, Evgheni Baraba-nov a trecut prin foc. La 15 septembrie, el a venit la mine (eu stiam deja cum
l hrtuia Securitatea, cum i bga pumnul n gur) si la mine a fcut el, n fata unui corespondent, o
declaratie pe deplin istoric.1 Un sclav anonim, ignorat pn atunci de toat lumea, s-a ndreptat de
spinare, s-a ridicat de la punctul zero si dintr-o dat a atins o notorietate mondial. El s-a ndreptat de
spinare sprijinin-du-se pe pozitia n care fuseserm tinuti ncovoiati timp de o jumtate de secol. Aceasta
se traducea prin declaratia c a trimite un manuscris n strintate nu este o crim, ci o onoare, onoarea
de a salva de la pieire un manuscris. si minune! Barabanov primise deja convocarea la ultimul
interogatoriu la Securitate, de la care n-ar mai fi revenit acas; i se promiteau sapte ani de detentie! si
deodat puterea malefic se desprinde de el de parc i s-ar fi nchircit minile: ameninttorul dosar de
instructie, adus n vzul lumii, se dovedi a fi spre lauda celui n cauz. Barabanov nu s-a ales dect cu
pierderea locului de munc.
Ar fi suficient tocmai aceast simpl ndreptare de spate, ar fi suficient numai aceast ndreptare
spiritual, fr nici o actiune, la toti sclavii nostri, ca dintr-un suflu s devenim liberi. Dar nu ndrznim.
Reactia Occidentului la declaratia lui Barabanov, ca si multe alte lucruri din acea lun, ne-au depsit
asteptrile, n Italia, preotilor catolici li s-a recomandat ca, n predicile lor, s evoce gestul lui; n Franta,
niste academicieni i-au luat aprarea.
Dup ce lumea occidental trecuse, mut si indiferent, pe lng faptul c n tara noastr fuseser
distruse popoare ntregi si pe lng evenimente afectnd milioane de oameni ecoul pe care-1 avea n
prezent un eveniment, asa de insignifiant n Est, precum denigrarea public a unui grupuscul de disidenti,
ne uluia; nu ne venea s ne credem urechilor, trecnd de la un post de radio la altul, n fiecare dimineat
si n fiecare sear, nc nu apucase s se usuce cerneala interviului meu si a articolului meu, cu
reprosurile lor amare
1 Evgheni Viktorovici Barabanov, nscut n 1944, interogat de KGB n vara lui 1973, a recunoscut c a
trimis n Occident documente ale samizda-tului. Amenintat cu urmrirea Injustitie, el a scpat de arestare
datorit reactiilor occidentale la declaratia sa (Le Point, 8 octombrie 1973). (N.t.)
443
adresate Occidentului pentru slbiciunea si insensibilitatea sa, c deja lurile mele de pozitie nu mai erau
de actualitate; Occidentul a fost cuprins de o emotie, de o febr cum nu se mai vzuse niciodat, astfel
nct te puteai iluziona c spiritul de libertate al vechiului mare continent era pe cale de a renaste, n
realitate era vorba de concurenta anumitor cauze temporare pe care, de aici, nu reuseam s le
discernem (una dintre ele era, probabil, grava nencredere fat de URSS din cauza piedicilor pe care
aceasta le punea n calea emigrrii). Aceast vlvtaie, care amintea de timpurile de glorie ale Europei, n-
a mai fost posibil o lun mai trziu, cnd aceeasi Europ, las si dezbinat, s-a nclinat n fata santajului
petrolier al arabilor.
Dar n septembrie, vlvtaia se ntetise! si le orbise pe bufnitele noastre. Procesul lakir, conceput
prosteste, pregtit cu o minutie fastidioas, s-a ncheiat cu un suerat de obuz orb, fr s ating pe
cineva, fr s sperie pe cineva, avnd ca singur rezultat rusinea de care s-ay acoperit kaghebistii. Ei s-
au pomenit ntr-o situatie mai proast dect dac n-ar fi avut loc procesul. Au njghebat, au fabricat o
declaratie a psihiatrilor sovietici cum c la noi nu exist detinuti internati n case de nebuni (3 octombrie).
Dar presa occidental a fcut s le parvin fulgertor (4 octombrie) rspunsul lui Saharov si safarevici.
Timp de sapte luni, autorittile noastre se scre-muser s pun pe picioare un organism care s gtuie
publicarea n alte tri a manuscriselor sovietice. Pe 21 dimineata s-a anuntat nfiintarea Agentiei Unionale
a Dreptului de Autor dar pe 21 seara s-a anuntat c eu le-am aruncat mnusa" n sensul c, pentru a
le testa soliditatea pozitiei lor juridice, am remis samizdatului capitole din Cercul-96 [32]. (A treia
coincident n favoarea noastr! Era lovitura prevzut n seria nscris pe diagrama mea.) Noi ddeam
impresia c actionm cu o rapiditate superioar celei a tancurilor, cu o tehnic nemaintlnit la noi. Ne
miscm pe cmpul de lupt de parc am fi fost de zece ori mai multi dect eram n realitate.
Dar, vzute din Occident, cu inevitabilele iluzii optice create de distant, lucrurile artau dup cum voi
relata n continuare. La sfr-situl lui august, nainte ca lupta s nceap (Daily Telegraph): n URSS,
autorittile nbus totul; nu a rmas dect o singur voce, aceea a lui Saharov, dar n curnd va amuti si
ea." La sfrsitul lui septembrie (Deutsche Allgemeine): De la Magdeburg pn la
444
Moscova, Securitatea Statului nu mai are forta de odinioar, oamenii nu se mai tem de ea, nu-i mai dau
mare important."
n tot acel timp, interventiile cele mai dure erau cele ale cercurilor de stnga si liberale invariabili
prieteni ai URSS, si cei cu influenta cea mai mare asupra opiniei publice occidentale ale cercurilor
acelora care, de-a lungul deceniilor, fcuser ca tot Occidentul s ncline spre stnga. Intelectualitatea
american a nceput s se opun apropierii sovieto-americane. ntr-o situatie fr iesire, comunistii din
toate trile vestice se zbteau si fceau pe mironositele: este absolut imposibil s nu fii adept al liberttii
cuvntului n societatea viitoare", dar nu trebuie nici s se caute toate mijloacele de a ne umili si
calomnia. si n aceeasi dificultate se gseau si guvernele lui Nixon si Brandt, crora pozitia noastr le
strica tot jocul. Kissinger o crmea cnd asa, cnd asa. n tot acest timp, ministrii americani ai Finantelor si
Snttii fceau vizite n URSS; unul promitea credite, cellalt, ntorcndu-se acas, insista: cooperarea
americano-sovietic n materie de sntate (cu psihiatrii nostri!) este mai important dect problema
persecutrii disidentilor. Fortat de propriul su partid, Brandt, clcndu-si pe inim, si-a declarat nrudirea
spiritual cu disidentii sovietici" era 9 septembrie, dar trei zile mai trziu, deja, pentru a-si salva politica
rsritean (Ost-politik), a spus c el ar cuta s regleze relatiile cu URSS, chiar dac n fruntea
acesteia s-ar afla Stalin". (S reglezi relatiile" cu asasinul a milioane de oameni dar atunci de ce nu si
cu Hitler, fratele mai mic al lui Stalin? Prin extremismul inutil al declaratiei sale, Brandt ne-a jignit pe toti,
pe noi cei n viat, si pe toti detinutii care au pierit n lagre. Spre sfrsitul lui septembrie, el a fcut ctiva
pasi napoi, cu alte rezerve. si a rmas pe pozitia aceasta.
Dar cei care, cu o si mai mare tenacitate, n aceste sptmni de lupt pentru libertatea spiritului, au
sustinut tirania din Est, au fost oamenii de afaceri occidentali... atentie!... cei care s-au remarcat, prin
fidelitatea cu care au sustinut dictatura proletariatului", au fost capitalistii. Ei cutau s conving
congresul american c tocmai comertul este cel care ar face s sporeasc drepturile omului n URSS!...
Dintre ei, Samuel Pisar a fost singurul care a avut viziunea clar a lucrurilor; el a publicat, la 3 octombrie,
o scrisoare deschis ctre Saharov: Libertatea unui om este mai important dect tot comertul mondial."
si Vaticanul, paralizat tot de aceeasi idee a apropierii cu Estul, a pstrat tcere timp de o lun de zile,
445
n ciuda criticilor fcute de simpli preoti la adresa Papei. Dar Papa n-a scos un cuvintel. n octombrie,
cnd era deja trziu, seful serviciului su de pres a declarat, fr tragere de inim: Drepturile omului n
URSS nu snt o chestiune intern a acesteia."
Pentru mine, aceast amploare a sprijinului international, att de surprinztoare n disproportia ei, att de
triumftoare, a fcut ca, de la jumtatea lui septembrie, participarea mea la lupt si continuarea cascadei
pe care o avusesem n vedere, s devin de prisos: lupta se derula deja de la sine. Iar eu trebuia s-mi
crut timpul de lucru, fortele, rezervele pentru lupta urmtoare, deja apropiat, mai cumplit si
inevitabil acum, dup ce-mi fusese confiscat Arhipelagul.
Pe 21 septembrie, exact la o lun dup ce ncepuse, campania era, consideram eu, cstigat si, pentru
mine, momentan se ncheiase (prin punerea n circulatie, n ziua aceea, a unor capitole din Cercul).
Pentru mine, cci vai, din cauza necoordonrii actiunilor, n-am fost n stare s-i transmit lui Saharov
aceast informatie.
Iar pn s ias el din lupt a mai trecut o lun de zile, cu mari si suprtoare pierderi. Andrei Dmitrievici
a avut nevoie de ceva timp pn s fac acest gest, nestiind s-i refuze pe iscoditorii, vanitosii, chiar
otiosii corespondenti de pres, care nici mcar nu catadicseau s vin la Moscova, dar care, ridicnd
receptorul undeva n Europa, foloseau firul telefonic pentru a smulge si ei o buctic din sufletul lui
Saharov. Actiunile lui Saharov pierdeau foarte mult din claritate din cauza dureroasei dileme n care se
gsea el atunci cnd si punea problema capital: s reziste n aceast tar pn la capt sau s-si
permit a o prsi? (si tot fcea planuri: ce-ar fi s cear s tin o serie de prelegeri n SUA?) La care se
aduga credulitatea lui fat de niste dttori de sfaturi bune. A fost atras ntr-un nefericit episod cu Pablo
Neruda (21 septembrie), episod menit s demonstreze alor nostri si altora c noi sntem oameni obiectivi,
c pretutindeni sntem pentru libertate si c de data aceasta, n orice caz, ne ngrijoreaz soarta lui
Neruda (asupra cruia nu plana nici o amenintare). Dar aceast implicare s-a realizat fr a se recurge la
maniera mitocneasc, admis la noi atunci cnd este vorba de ntocmirea unei scrisori de sustinere,
concedndu-se politicos c guvernul chilian al lui Pinochet putea urmri nobilul obiectiv al unei renasteri
nationale, n felul acesta, savantul a rmas cu flancul descoperit n fata comunistilor de la noi si a celor
din Occident. A urmat
446
un asalt furios asupra lui Saharov, ceea ce a fost de natur s slbeasc niste pozitii deja cstigate.
Dnd un interviu corespondentului autentic sau fals al unui /iar libanez, Saharov de asemenea si
expunea flancul descoperit si lumii comuniste, si lumii arabe, ntr-un moment n care, prin forta lucrurilor,
rzboiul arabo-israelian limita sau ntrerupea lupta noastr. Acestui interviu i-a urmat atacul unor asa-zisi
teroristi arabi1 si Saharov era din nou n postur de persoan amenintat; trebuia neaprat s i se
vin n ajutor, ntr-att de sinistru era procedeul secu-ristilor. Dar acum nu a venit nici un ajutor de nicieri.
A m fi implicat n acel moment, cnd trebuia s supravietuiesc n liniste pn la explozia Arhipelagului,
nsemna c-mi agravez n mod nechibzuit situatia, dar nici pe Saharov nu puteam s-1 las att de singur
si de expus. I-am scris atunci o scrisoare lui A.D. pe care am dat-o la samizdat [33] si care de-acolo a
ajuns la niste posturi de radio.
Retrgndu-m din lupt, am cutat, dup obiceiul meu, s-mi evaluez adversarii: ce vor nscoci ei acum
contra mea, ce pasi vor mai face? Primejdia principal pentru ei nu era ceea ce deja se produsese, ci
ceea ce putea si trebuia s se produc: publicarea n avalans a materialului scris de mine. Ei m
subapreciaser totdeauna* si, pn n ultima zi, pn s-mi ia Arhipelagul, ei n-ar fi putut, cred, nici n cel
mai nebunesc zbor al imaginatiei lor, s-si reprezinte ce lucruri primejdioase, vtmtoare, puteam s
fabric eu acolo. Dac fabricam nc dou Banchete ale nvingtorilor! Acum, tinnd n gheare Arhipelagul,
ducndu-1 de la un birou la altul (si probabil, l fereau de privirile alor lor, l ascundeau n seifuri), de la
experti la sefii cei mari si chiar la Andropov n persoan lor trebuie s le fi nghetat sngele n vine;
publicarea unui asemenea text nu era ea aproape mortal pentru regimul lor (eh, pentru regim, regimul
duc-se dracului, dar era mortal pentru fotoliile lor!)? Trebuiau s caute modalitatea, desigur, nu de a se
rzbuna cndva pe mine, ci de a opri aceast carte nainte ca ea s apar. Poate c nici nu admiteau
ideea c eu as fi avut aceast ndrzneal? si dac o admiteau? Pentru ei, eu vedeam solutiile
urmtoare:
l. Rpirea copiilor mei si detinerea lor ca ostatici de ctre gangsteri", se ntelege. (Ei nu stiu c, si n
aceast privint, a fost luat o decizie supraomeneasc: copiii nostri nu snt mai pretiosi dect
1 Atacul a avut loc pe 21 octombrie 1973. (N.t.)
447
memoria milioanelor de crucificati; cartea aceasta, noi nu o vom opri-o pentru nimic n lume.)
2. Interceptarea manuscriselor acolo, n Occident, unde li se pregteste tiprirea. Atac banditesc asupra
YMCA. (Dar cum pot ei spera s intercepteze toate manuscrisele si s opreasc orice publicare?)
3. mpiedicarea prin mijloace juridice a publicrii, exercitarea de presiuni ftise, argumentnd c este
ilegal. (Prevznd acest asalt, avocatul meu, Heeb, este deja pe punctul de a ntocmi pentru mine un
proiect de Confirmare a deplinelor puteri", n special pentru Arhipelag si n conditiile create de
Conventie.)
4. Anihilarea prietenilor si a ajutoarelor mele de tain. (Dar aceasta cere timp si, n orice caz, nu va opri
publicarea. Ba dimpotriv: aceasta i va da mai mult fort, nu va fi absolut nimic de pierdut.)
5. Ponegrirea persoanei mele (printr-o chestiune de natur penal sau n legtur cu viata mea
particular) n scopul de a rpi depozitiilor mele orice credibilitate.
6. Intimidarea mea prin aplicarea solutiei de la punctul l sau de la punctul 4?
7. Tratative?
Aceast din urm solutie eu o puneam sub un mare semn de ntrebare; aroganta lor nu le va permite s
se coboare pn la a accepta tratative care s-ar situa la un nivel inferior celui guvernamental. Diomicev ar
fi luat foc: Tratative cu Soljenitn? S astepte el momentul acela!" (Ei bine, eu cred c voi astepta
momentul acela. Momentul cnd, si pentru cauz, si pentru ei, si pentru mine, va fi poate prea trziu.)
ncheind cu Tratative?" lista de mai sus nu credeam n realitatea lor; n plus, pentru mine, nu mi le
imaginam si nu voiam s mi le imaginez: ce obiect ar putea s aib ele n prezent n afar de acela al
Scrisorii ctre conductori"? Nu aveam n legtur cu ce s m trguiesc: nu aveam de cerut nici
majorare, nici scdere de pret.
si pe ce cale ar putea ei s m contacteze? Trecuse mult timp de cnd rupsesem toate legturile cu toti
suspectii, intermediarii, colportorii de zvonuri si lacheii. Amici comuni cu ei nu aveam.
Stabilisem aceast list pe 23 septembrie, iar pe 24 m pomenesc cu un telefon de la Natalia
Resetovskaia, fosta mea sotie. Agitat, ea mi cerea s ne vedem a doua zi. Vocea ei lsa s se
nteleag multe. Totusi eu nu mi-am dat seama despre ce ar fi putut fi vorba.
448
Ne ntlniserm cu dou zile nainte, ocazie cu care ea mi repetase totul, exact ca n foiletonul din
Komsomolskaia Pravda: c m comport ca un isteric, c strig c m amenint cineva si n realitate nu m
amenint nimeni, c lansez calomnii la adresa Securittii Statului. Vai, autentic turntoare, ea pusese
deja pe masa judectorului scrisorile n care eu atingeam probleme importante si deja transmisese
Securittii toate celelalte scrisori ale mele. si articolul pe care ea l scrisese cu ei (sub firma APN) aprea
deja n New York Times. Dar, cu toate acestea, erau acolo si ezitri, erau si unele retractri. Sntem
totdeauna dispusi s credem n mai bine, asa c pe ea n-o putem identifica total cu ei.
n gara Kazan, iat-o privindu-m cu trufie, cu ochi ri care de-atta amar de ani se fcuser de otel:
A fost telefonul lui Innokenti Volodin1. Este vorba de o discutie foarte serioas, cum n-am avut noi
niciodat. Dar nu fi ngrijorat, tie ti va prinde foarte bine.
si am nteles. si mi-a nghetat sngele n vine. ntr-o secund mi-am pus masca lenei si a oboselii. si am
pstrat-o pn la sfr-situl ntlnirii.
Anii de exil acesti ani de nversunare misogin i-am irosit n singurtate, de team pentru crtile
mele, de spaima c o com-somolist m va trda. Dup patru ani de rzboi si opt ani de nchisoare,
prsit de sotie, irosisem, clcasem n picioare, nbusisem primii mei trei ani de libertate, lncezind n
speranta de a gsi o femeie creia s-i pot ncredinta toate manuscrisele, toate numele si chiar propriul
meu cap. si revenit din exil, am capitulat: m-am ntors la fosta mea sotie.
si iat, dup saptesprezece ani, aceast femeie venea s m ntl-neasc, neascunznd faptul de a fi
mesagera KGB, si, cu un pas ferm pe peron, prsea domeniul privat pentru a intra legal n domeniul
public, n aceast carte. (Am notat aceasta chiar n ora care a urmat discutiei; pielea mi frigea nc.)
Ai fi de acord s te ntlnesti cu cineva pentru a sta de vorb?
n ce scop?
1 Innokenti Volodin este un tnr diplomat sovietic care, la nceputul Primului Cerc, ncearc disperat s-
si avertizeze un prieten n legtur cu gravul pericol care-1 paste. Este rolul pe care N. Resetovskaia si-1
asum angajnd aceast foarte serioas" discutie. (N.t.)
449
De exemplu, pentru a studia posibilitatea de a edita Pavilionul cancerosilor.
{Pavilionul cancerosilor! Mastera ctre copil: ai grij s nu te neci! Dup ce gheata sub el s-a fcut
terci...)
M mir. Pentru asta nu-i nevoie de nici o ntlnire. Este firesc ca editorii rusi s publice crtile rusesti.
(si totusi tratativel Ei merg pe ideea tratativelor? Grozav i-am mai articulat! Mai mult dect gndeam
noi.)
Dar tu, tu te vei duce la o editur s nchei un acord? Ei, ntelegi tu, nu stiu la ce s se astepte din
partea ta, le e frica. Trebuie discutate conditiile.
(Vor s cstige timp! Au adulmecat Arhipelagulsi vor s m ntrzie, s m adoarm. Dar si eu am
nevoie s cstig trei luni. La rndul meu, si eu am interes s-i adorm pe ei.)
Nu poate fi vorba de nici un fel de conditii: totul exact cu-vnt cu cuvnt.
si dup editur te mai ntlnesti cu cineva?
Dar acest cineva, n civil, oricum va sta lng biroul redactorului principal.
Acesti civili si acum ne fotografiaz de pe peroanele paralele sau trag cu urechea la ceea ce vorbim; i
simt cu toat suprafata spinrii mele, n privinta asta nu m nsel.
Bine, dar... mai sus?
Numai biroul politic. si despre destinele tuturor, nu de al meu personal.
Tocmai, c pe tine te urmrea CC, nu KGB. Comitetul Central este cel care a publicat Banchetul
nvingtorilor, si asta a fost o eroare. (Ce sigurant de sine n judecata politic asupra CC. si aceasta n
gura unei simple femei.)... n timp ce ei, vezi, snt cu totul altfel de oameni, ei nu rspund de erorile
trecutului.
n acest caz, trecutul trebuie renegat n mod public, condamnat, trebuie povestit despre el; atunci nu
vor mai rspunde de acel trecut. Cine a omort saizeci de milioane de oameni?
Care saizeci" ea nu-m cere s precizez, desi nu stie; dar ndat, sigur de ea nssi:
Nu ei\ Acum, orizontul meu s-a lrgit foarte mult. si ce oameni inteligenti am avut ocazia s cunosc! Tu
nu cunosti asemenea oameni, n jurul tu snt attia imbecili... Ce tot i arunci n crc
450
lui Andropcv? El n-are nici o legtur cu chestia asta (!). Asta i priveste pe altii.
M fixeaz cu privirea de parc as fi o oaie rtcit, un prpdit, un terchea-berchea.
Vrei s-ti spun c, n general, exist cineva care te nsal, care att focul, care te santajeaz
ngrozitor! care inventeaz amenintri.
De exemplu, scrisorile banditesti"?
(aprig): KGB n-are nici o legtur cu asta!
si tu de unde stii?
Snt lenes; de gresit, gresesc. Ea este n mod agresiv sigur de ea nssi si de noii ei prieteni:
Cndva, poate, ai s-mi arti una dintre aceste scrisori! Ei nu te atac, pe tine nimeni nu te atingel
M-au dat afar de la Rostropovici, nu-mi dau permis de sedere, asta nu ti-e de-ajuns?
Nu mai insista n legtur cu permisul! Ei nu pot totusi s ti-1 dea imediat! Asta se va rezolva treptat.
Mi-au luat arhiva a doua oar...
Asta este functia lor: sa caute\
Opere literare?
Nu fac dect s m mir, nu intru n disput, snt stul de aceast lupt, lung ntr-adevr, cu KGB, si as fi
bucuros s m odihnesc... Eu, de la rolul meu n-am deviat nici cu o iot.
Tu anunti c operele tale principale de-abia de-acum ncolo urmeaz s vin, c dac ai muri ar
ncepe s circule si, de fapt, tu i obligi s caute. Uite, n scrisoarea ctre congres ai mentionat stiu
tancurile adevrul, acum ei le caut si pe ele...
(Dar de unde stii tu c ei caut si ce caut? si ce titluri ai adugat tu nsti pe lista lor? Vitelul acesta si
pe el?)
.. .Snt constrnsi s caute pe la vreo Ev.
Asa i-a dat deja numele*!... (N.I. Stoliarova). Eu, pentru prima dat, i spun cu toat vigoarea:
n afar de tine, nimeni nu poate s-i dea numele! si dac...
Tu ai vrut divortul, trebuia s prevezi toate consecintele. (Le-am prevzut. De multde mult; pe multe
nu le stii, pe multi
nu-i stii. Dar pe cei dinainte?...)
Dar nu josnicia.
Nu te nelinisti, stiu eu ce fac.
451
(Da, da! S tipresc ct mai repede Arhipelagul. Pentru ca nimeni s nu fie cosit sau halit n ntuneric. Ei
au nevoie de ntuneric dar eu am s li-1 risipesc!)
.. .Iar tu fa o declaratie cum c totul, fr exceptie, se gseste numai la tine. si c timp de douzeci de
ani n-ai s publici nimic.
(Iat ce caut ea s obtin cu tot dinadinsul. S obtin pentru ei ceva de care au asa nevoie! Dar cum
este posibil ca tu, ntr-o viat de om, s nu m cunosti, dac ti imaginezi c la o lun de zile dup
dezastru mai era ceva de discutat? C la o or dup dezastru nc nu era decis totul? si c n-am trecut la
actiune nc de-a doua zi?)
Mtur n alt loc:
Dac se vor atinge de vreunul dintre cei dou sute douzeci1 sau de vreunul ca Barabanov, voi lua
imediat aprarea tuturor oprimatilor.
si ea cu mtura, pe-aici, pe-aici; stie ea ceva:
Celor care au povestit despre lagr nu li se va ntmpla nimic. Dar atentie, cei care au ajutat la
facerea...
(Despre toat aceast primvar a lui 1968, cnd dactilografiam la Rojdestvo cu Voronianska, Liusa
Ciukovskaia si Nadia Le-vitskaia tu, n conversatia ta intim cu acesti oameni foarte inteligenti, ai
povestit totul, nu-i asa?...)
Fr ntrziere si cu toat vigoarea l voi apra pe fiecare n parte!
(Cndva, cndva eram asa de sinceri unul cu altul... Dar deja de mult vreme sesizez c esti actrit; dar
nu, pe mine m surprind pe o pist fals, lucru de care nu mi-am dat seama la timp. Dar astzi, pe
aceast culme solid, pe magistrala vietii mele cu toti regizorii vostri, n-o s-mi dictati voi cum s joc.)
n orice caz, dac vei fi cuminte, va fi mai bine pentru totii
Dar nu eu snt cel care atac, ei snt cei care m forteaz...
Esti un obsedat, nu ti-e mil de copiii ti... si nc o dat despre copii:
Ia spune, dac i se ntmpla ceva unui copil de-al tu tot KGB e de vin?
(Premisa lor: n-o s-i suspecteze nimeni n legtur cu un copil.)
1 Cei dou sute douzeci si sapte supravietuitori ai Gulagului care, prin mrturiile lor, i-au permis lui
Soljenitn s scrie Arhipelagul. (N.t.)
452
Da, desigur, de data aceasta, ati nvins voi. Dar dac se public imediat Pavilionul cancerosilor, tu n-ai
s declari n public cum c tu ai nvins?
Niciodat. Chiar m mir ntrebarea, n cel mai ru caz voi spune c este o msur judicioas n
folosul publicului cititor din Rusia... Mie publicarea acestei crti aproape c nici nu-mi este de trebuint.
(La drept vorbind: este sau nu este de trebuint? Cum s nu doresc ca ea s fie publicat nainte de
toate n patria mea? Dar iat monstruozitatea: acest lucru vine asa de trziu nct nu mai merit s m
sacrific pentru el. Un tiraj simbolic, numai pentru a spune brasoave despre libertatea noastr? S-1 vinzi
intelectualilor moscoviti care oricum au n biblioteca lor exemplarul samizdatului? Sau, dup ce 1-ai
expus n librrii, s dai la topit tot acest tiraj? Dar iat c mprejurrile concur n asa fel c acum eu snt
acela care nu mai vrea. Moscova 1-ar citi, dar, pentru Rusia, adevrul n totalitatea lui este mai necesar
dect vechiul Pavilion al cancerosilor. S-i mpiedic publicarea? Nu ndrznesc, nu o voi face. Dar deja nu
mai este nevoie...)
n decembrie 1967, dac nu s-a publicat Pavilionul, aceasta s-a ntmplat din vina ta!
Cum??
Aminteste-ti: te-ai prefcut c esti bolnav, nu te-ai dus, m-ai trimis pe mine. Or, Tvardovski voia s te
roage s semnezi pentru revist o scrisoare cu totul inofensiv.
[Da, o cu totul inofensiv dezavuare: de ce acest tapaj n Occident. .. Numai despre asta era vorba atunci
si la secretariat... Iat cum mi vor inversa istoria: nu puterea este aceea care m-a pus n dificultate pe
mine (si pe toti cei care m-au precedat), ci eu nsumi... (noi nsine)...]
O s-ti publice cartea, o s primesti niste bani... Dar trebuie s dai unele asigurri. N-ai s faci
declaratii corespondentilor cu privire la aceast propunere? Cu privire la aceast discutie a noastr? Ea
trebuie s rmn absolut secret.
Mergnd dincolo de dorintele cele mai arztoare ale lor si ale ei, eu am spus:
Despre discutia de aici nu se va afla nimic dincolo de acest peron.
453
(Dincolo de acest lung, ngust peron dintre cele dou ci de acces ale trenurilor de Riazan, orasul din
care veneam si la care ne rentorceam cu provizii, cu noutti, cu sperante timp de doisprezece ani,..
Dincolo de acest lung peron scldat de soarele matinal al lui septembrie... Dincolo de peronul pe care ne
plimbm ncolo si ncoace, n timp ce camerele ne filmeaz si magnetofoanele ne nregistreaz... Acest
peron este perimetrul n care descriu discutia desfsurat aici.)
Descopr n ce fel se strduieste ea s-mi fie util:
Consider c, prin afirmatiile pe care le-am fcut n discutii si prin capitole ale memoriilor mele, capitole
trimise unei anumite persoane, am putut s explic caracterul tu, s te apr, s-ti usurez soarta...
Ea si-a pus n minte s m explicel n conditiile n care nu m-a nteles niciodat, nu m-a intuit niciodat, n-
a prevzut niciodat nici mcar un singur gest de-al meu (ca si cum) ea si-a pus n minte s m
explice... politiei secrete! si n asociere cu aceasta, s m explice ntregii lumii...
Asa e mereu: amorul propriu ulcerat cere satisfactie, si aceasta cu att mai mult, cu ct snt mai multi
spectatori? Cnd este vorba de amorul propriu, fr ndoial, asa se ntmpl mereu. Dar pn la a te pune
la remorca politiei secrete?... Nu toate femeile fac asa ceva.
Nu cu tine retranscriam dintr-un carnet ntr-altul? Tu mi-ai dictat si acest proverb: nu e oaie, cum s-a
spus, aceea care dup lup s-a dus.
Ascult, Natasa, nu fi usuratic, nu accepta serviciile aripilor negre. Ce plcere: s m ridice de ndat,
s m duc...
Nu-ti f griji, eu stiu ce fac.
si orice-ar mai face ea pe acest drum si pentru acesti patroni (astzi a dat discutiei o alt turnur, nu m-a
mpins spre o ntlnire n particular cu securistii; vom astepta" propuneri de la editur si n schimb este
stabilit cu certitudine c n-am s atac, c n-am s editez Arhipelagul, c am s m comport pasnic)
orice ar face ea n viitor niciodat nu voi putea s m desolidarizez de ea si s-i arunc n fat: Tu ai fcut
asta!" Dac ea a fcut ceva, nseamn c nici eu n-am fost strin de fapta respectiv. si, indiferent cu ce
venin se va mbiba, viitorul vine si din trecut, si vina e a mea: n nchisori, n-apuca omul s intre bine n
celul c eu i si citeam n
454
suflet; n schimb, pe aceast femeie de lng mine n-am intuit-o niciodat. Am lsat toate acestea s ard
nbusit si s izbucneasc. Astfel pltim pentru greselile comise ntr-un domeniu secundar prea neglijat
n acela a ceea ce, n crtile postale ale comitetelor locale1, se numeste viat personal...
Vai, spre coloana vecin, coloana aliat, nu erau amenajate ci care s ne permit s ne consultm si s
actionm unitar.
Am s-mi permit s vorbesc aici despre Saharov, n msura n care este necesar pentru a-i ntelege
gesturile care avuseser si promiteau s aib consecinte importante pentru Rusia.
Lenin a conceput si a ntemeiat, apoi Stalin a dezvoltat si a consolidat geniala schem a unui stat
totalitar. Atunci ei au prevzut si au realizat totul pentru ca acest sistem s se eternizeze, neschim-bndu-
se dect la un semn al sefilor si, pentru ca s nu se poat auzi nici o voce liber si s nu se nasc nici
un contracurent. Prevzu-ser totul, n afar de un lucru miracolul, fenomenul irational ale crui cauze
nu pot fi anticipate, nici prezise, nici suprimate.
Un asemenea miracol a fost si aparitia lui Andrei Dmitrievici Saharov n statul sovietic, n multimea
corupt, venal si fr principii a intelectualittii tehnice si, n plus, ntr-unul dintre sectoarele cele mai
importante, cele mai secrete, unde ploua cu avantaje materiale aproape de bomba cu hidrogen. (Dac
ar fi aprut ntr-un loc mai dosnic, degrab ar fi fost lichidat.)
Creatorul armei celei mai nfricostoare a secolului al XX-lea, de trei ori Erou al Muncii Socialiste,
asemenea secretarilor generali ai partidului comunist, si de altminteri participnd la sedinte alturi de ei,
admis n acest cerc ngust unde nu exist cerint personal care s nu poat fi satisfcut, acest om, ca
printul Nehliudov al lui Tolstoi, simti ntr-o bun zi sau mai degrab simtise ntruna de cnd se nscuse
c toat aceast abundent cu care regimul l potopea nu era dect pulbere, n timp ce sufletul lui
cuta adevrul si nu-i era usor s gseasc o justificare cauzei pe care o servea. Pn la un anumit
punct, puteai s ai constiinta mpcat: doar
1 Mestkom: comitet local al organizatiei sindicale. Soljenitn se gndeste la formulele banale ale unei crti
postale trimise de tovarsii de sindicat" unuia de-al lor aflat n deplasare, urndu-i mult satisfactie n
viata personal". (N.t.)
455
era pentru aprarea si salvarea poporului nostru. Dar, dincolo de acel punct, devenise prea clar c era
pentru agresiune si c seria de experiente va transforma pmntul ntr-o planet nelocuibil.
De zeci de ani, la noi, creatorii tuturor acestor arme teribile se supuneau fr murmur si sovire, nu zic lui
Stalin sau lui Beria, ci oricrui colonel plasat n fruntea Institutului lor de cercetri stiintifice sau a saraski
lor (n functie de locul n care puterea binevoia s-1 plaseze pe inventator), erau infinit de recunosctori
pentru o stelut de aur1, pentru o dacea n mprejurrile Moscovei sau pentru ceasca, nu-i asa, cu
smntn la micul dejun, si dac protestau vreodat, nu o fceau dect cu preocuparea de a satisface
ireprosabil, n plan tehnic, dorintele acelorasi sefi. (Nu am mrturii din care s rezulte ca rebeliunea" lui
P. Kapita ar fi depsit nivelul unei critici la adresa a ceea ce, n politica lui Beria, lsa de dorit.) si
deodat, Andrei Saharov a avut ndrzneala atunci cnd nesocotitul de Nikita, deja ajuns la apogeul
puterii absolute, ridica pumnul s cear oprirea experientelor nucleare, si nu a nu stiu cror experiente
de poligon, necunoscute nimnui, ci a celor de mai multe megatone care zguduiau si acopereau cu praful
lor toat lumea, nc de-atunci a czut el n dizgratie, si-a atras mnia autorittilor si a ocupat o pozitie
singular n lumea stiintific dar Rusia nu stia nimic de aceast chestiune, nu vedea nimic. Saharov a
devenit un cititor fervent al samizdatului, unul dintre primii aprtori ai celor arestati (Galanskov-
Ghinsburg), dar nici asta nu se vedea. S-a vzut, pn la urm, memorandumul lui din vara lui 1968.
Aici recunoastem deja trstura dominant a acestui om: o naivitate dezarmant, nscut din propria lui
puritate. Memorandumul si-1 distribuie pe fragmente dactilografelor din serviciul lui (altele nu are, alte ci
nu cunoaste), imaginndu-si (! el lucrase n institutiile noastre, dar n fond nu lucrase, plutise!) c
aceste dactilografe cu acces la secretele de stat nu snt asa de destepte ca s ptrund sensul textelor
respective si c, din buctele, vor reconstitui ntregul. Dar ele au fost destul de destepte ca s-si duc
fiecare partea ei de copii la serviciul special si acesta citi memorandumul nainte ca Saharov nsusi s
nsire exemplarele pe birou, n vederea pregtirii lor pentru samizdat. Dintre toti oamenii, Saharov
corespundea cel putin (si prin nsusi acest fapt, era cel mai hotrt s fac fat)
Insign de erou al Uniunii Sovietice. (N.t.)
456
cerintelor unei lupte de unul singur mpotriva totalitarismului inuman, inchizitorial, apuctor, intratabil! n
ultimul minut, ministrul industriei nucleare a ncercat s-1 ntoarc din drum, s-1 opreasc pe Saharov,
1-a fcut atent asupra consecintelor, degeaba. Asemenea copilului care nu stie s citeasc tblita cu
anuntul zon contaminat", Saharov, la fel de dezarmat, a prsit casta fericit a sniilor si mbuibatilor
pentru cea a umilitilor si a ofensatilor. si, ca s pun vrf la toate, tot acolo, cine putea s-o fac dac nu
un copil? a depus pe pragul pe care-1 prsea banii de prisos" pltiti lui de ctre stat pentru nimic"
o sut cincizeci de mii de ruble noi hruscioviste, echivalentul a un milion si jumtate de ruble vechi
staliniste.
Atunci cnd Saharov nc ignora lumea care gndeste, lumea sa-mizdatului, lumea liberal, i veni n
ajutor un istoric tnr si curajos (cu concluziile lui grandioase dup care ordinea universului s-a tulburat
din cauza caracterului nenorocit al unui om1) cum s nu te bucuri de a fi gsit un aliat! Cum s nu-i
resimti influenta! Cititi primul memorandum al lui Saharov: ce reverente, ce plecciuni n fata lui Roi
Medvedev. Balonul se ngreuneaz din cauza obiectelor care atrn de el. Presupun c ntrzierea lui
Saharov n a-si lua zborul se explic n mare msur prin aceast influent a lui Roi Medvedev.
Colaborarea acestuia din urm cu Saharov a pus pe documentele publicate n comun pecetea ngustimii
de orizont; si cnd Saharov s-a smuls din contextul secetos al marxismului, totul s-a terminat prin tintirea
unei rachete sol-aer n spinarea aeronautului*.
M-am ntlnit cu Saharov prima dat la 28 august 1968, ndat dup ce ai nostri au ocupat Cehoslovacia
si la putin timp dup iesirea memorandumului su. La data aceea, el nc se mai afla n situatia de
personalitate arhisecret si arhiprotejat: nu avea dreptul s foloseasc telefonul din cabinele publice (nu
poate fi interceptat instantaneu), ci numai pe cel de la birou si pe cel de-acas; nu putea s mearg dup
bunul su plac n case sau n locuri altele dect
1 Aluzie la lucrarea lui Roi Medvedev, Stalinismul. (N.t.) * Desi concluziile politice ale lui Roi Medvedev se
dovedesc totdeauna a fi acelea care convin cel mai mult regimului sovietic presa occidental de stnga
l va glorifica nc mult vreme ca pe cel mai mare opozant socialist din tar. (Adnotare din 1978.)
'\
457 l .
cele care fuseser determinate, verificate si despre care se stia c el le frecventeaz; grzile lui de corp
cnd l urmau, cnd nu; el nu putea s-o stie dinainte. De aceea ntlnirea mea cu el a fost extrem de greu
de aranjat. Din fericire s-a gsit o cas n care eu deja fusesem o dat si pe unde el avea obiceiul s
treac. Asa ne-am ntlnit.
De la prima privire si de la primele cuvinte, el produce o impresie fascinant: statur nalt, fire total
deschis, zmbet blnd si luminos, voce cald-gutural si graseiere pronuntat cu care apoi te obisnuiesti.
Cu toat cldura nbusitoare, era ngrijit mbrcat dup moda veche: cravat strns sub un guler
scrobit, sacou pe care nu-1 va descheia dect n cursul convorbirii mostenire, fr ndoial, de la
familia sa de intelectuali din vechea Moscov. Ne-am ntretinut patru ore ale acestei seri, deja destul de
naintate pentru mine. Eu n-aveam idei prea clare si nu m exprimam n modul cel mai corespunztor, n
plus, ne mai si ntrerupea cte cineva, nel-sndu-ne totdeauna s fim ntre patru ochi. Era si neobisnuitul
primei senzatii pe care o ncercam: iat, atinge n mneca albstrie a acestui sacou este mna care a
dat lumii bomba cu hidrogen!
Fr ndoial n-am fost suficient de politicos si am insistat inutil n critica mea, desi nu mi-am dat seama
de asta dect ulterior: n-am multumit, n-am felicitat, n-am fcut dect s critic, s resping, s discut
memorandumul lui, si, pe deasupra, fr s-mi fi pregtit argumentatia; vai, nu stiu de ce, nu-mi ddusem
seama c voi avea nevoie de asta. si tocmai n aceste dou ore consumate cu critica mea tmpit m-a
subjugat! Nu s-a suprat de nimic, desi motive ar fi avut; obiecta fr ndrjire, explica, zmbea usor
descumpnit, dar o dat nu s-a suprat, ctusi de putinmarc a unui suflet mare si generos, (n privinta
aceasta, unul dintre argumentele lui era urmtorul: de ce este el asa de prioritar angajat n a desclci
problemele altora si nu pe ale sale, problemele sovietice? i vine greu s cauzeze vreun prejudiciu trii
sale! Nu era logica rationamentului cea care l fcea s se ncline n acest sens, era acest sentiment de
iubire filial, l cluzea acest sentiment de sfiiciune! Pe-atunci eu nu apreciam acest lucru; eram pus n
miscare de resortul trecutului meu de ocnas si am continuat s-i art prin ce pctuiau argumentatia sa si
felul lui de a grupa faptele.)
Am evaluat mpreun posibilitatea de a interveni ntr-un fel oarecare n legtur cu Cehoslovacia, dar n-
am gsit pe cineva capabil pentru o viguroas luare de pozitie: fr nici o exceptie, toate
458
marile nume se eschivau. El a confirmat c dintre fizicienii de prim plan nimeni nu va semna.
Am avut impresia c ntlnirea noastr din ziua aceea le-a scpat autorittilor si, n ce m priveste, cu
prudenta mea obisnuit, faptul c facuserm cunostint 1-am ascuns mult vreme, nu 1-am lsat n nici
un fel s transpar: o asemenea aliant le-ar fi prut autorittilor foarte periculoas. Totusi, un an mai
trziu, cnd m-am mutat la Rostropovici la Jukovka, am constatat c m aflam la o sut de metri de dacea
lui Saharov nc o coincident. Or, de-ti snt vecin, vecin de-mi esti, avem a ne spune povesti. Am
nceput s ne ntlnim din cnd n cnd. La sfrsitul lui 1969 i-am dat articolul meu ca rspuns la
memorandumul lui (La revenirea respiratiei si a constiintei") mereu aceleasi critici, dar deja
sistematizate si destinate pentru samizdat (dar nu le-am dat acolo). Saharov, care la data aceea a fost
aproape singurul cititor al acelui articol, 1-a citit nu fr amrciune (a recunoscut) si chiar 1-a recitit.
Aceasta n-a lsat nici o urm de resentiment n atitudinea lui fat de mine.
El a avut la rndul lui o perioad de moleseal: sotia lui a bolit mult si a murit. Nu se mai arta deloc; apoi,
duminica, ncepu s apar mpreun cu iubitul su fiu, care avea atunci vreo doisprezece ani. Vorbeam
uneori de eventuale actiuni comune, dar niciodat nu ajungeam la ceva bine definit.
Chiar pentru zona umilitilor si ofensatilor, Saharov era nc prea pur: el nu bnuia c, si acolo, pot s nu
fie numai elanuri nobile, numai suflete n cutarea adevrului, ci si calcule meschine: a-si face un nume,
nu pe cale unanim acceptat a prestrii unui serviciu, nu n fluxul lucrului cu masini si tractoare, ci prin
contactul cu miracolul, prin agtarea de acest balon straniu, enorm, vizibil tuturor, care, fr motor si fr
benzin, zboar spre nltime.
Unul dintre oamenii de acest fel, care au luat nltime cu ajutorul unui balon, a fost V. Cialidze. El ncepu
prin a pune n circulatie prin samizdat o revist juridic arhifastidioas. Apoi a inventat comitetul pentru
aprarea drepturilor omului, cu participarea obligatorie a lui Saharov, dar cu statute mestesugit alctuite
pentru a-si asigura, n snul comitetului, posibilitatea de a neutraliza orice voint divergent, n octombrie
1970, Saharov a venit s m consulte n legtur cu acest proiect de comitet, dar n-a adus dect
declaratia de nfiintare; ncolo, despre statut nu se fcea nici o mentiune, despre structur nu se ddea
nici o idee. ntr-adevr straniu comitet:
459
s-i consulti pe canibali (dac ei o s solicite asta) despre drepturile oamenilor pe care ei se pregtesc
s-i rontie, n schimb, n conditiile n care eram lipsiti de drepturi, se vorbea de caracterul nepartinic ca
principiu, ceea ce era totusi ceva. Eu n-am avut nici o obiectie. Pe 10 decembrie, chiar ziua nmnrii
premiilor Nobel, Saharov a venit din oras cu taxiul, n mare grab, pentru cinci minute, ca s afle dac eu
accept s intru n comitet n calitate de membru corespondent. Mi se spunea c nu se va cere din partea
mea nici o activitate concret, nici participarea la sedinte etc. Hm... am impresia c eu n-am absolut nici
un rost acolo, dar pe de alt parte cum s m eschivez, cum s nu-i sustin? Mi-am dat acordul de
principiu", adic n general cndva... Ceea ce nu reuseam s pricep, era motivul pentru care se grbea el
asa de mult. si Saharov nici el nu ntelegea: el nu era dect curierul naiv. Iat faptele si motivul pentru
care Cialidze l expediase val-vrtej la treizeci de kilometri: la ntoarcerea lui Saharov se tinu o sedint de
cinci minute. Ne-au cooptat" (pe mine si pe Galici) de urgent n comitet; imediat, Cialidze i-a pus la
curent cu aceasta pe corespondentii occidentali, si, fcnd jonctiunea cu publicitatea despre procedura
legat de premiul Nobel, a aterizat n presa occidental o asemenea stire important cum c laureatul
premiului Nobel, n loc s fie prezent la Stockholm, a fcut n aceast zi si la aceast or un pas hotrtor,
care marcheaz o cotitur n viata sa a intrat n comitetul cu pricina si, prin urmare (dup cum i s-a
explicat unui corespondent care nu si-a tinut gura), n viata scriitorului ncepe o nou perioad
important"; mare tmpenie!
Marea investitie de timp si de efort fcut de Saharov n acest comitet s-a dovedit ineficient din cauza
controverselor, a investigatiilor si a stipulatiilor pedante promovate de Cialidze acolo unde ar fi trebuit s
se actioneze. (Aprea chestiunea detinutilor politici? Trebuie dat o definitie a detinutului politic" ca si
cnd n URSS lucrul acesta n-ar fi clar! Aprea chestiunea nchisorilor psihiatrice n care erau internati
disidentii? Studiul trebuie extins la tot domeniul drepturilor bolnavilor mintali, pn la posibilitatea de a-i
scuti de controlul asupra vietii lor sexuale".) Frna rece-rational, actionat de un Cialidze aflat n umoare
glacial-judectoreasc, a blocat si a denaturat destule initiative ale unui comitet care ar fi putut s joace
un rol mult mai mare n evolutia societtii noastre. (La un moment dat, obosit de ct a aprat drepturile
omului, Cialidze s-a
460
hotrt s plece dincolo de ocean. Cel mai naiv dintre oameni vp. admite c, dac vrei s obtii o viz
pentru strintate (n anii '70) n vederea tinerii unor conferinte despre drepturile omului n URSS, nu poti
s te lipsesti de un acord pus la punct cu KGB, acord care nu se obtine dup o singur ntrevedere si
aceasta n ciuda faptului c esti membru al comitetului!) Dup ce Igor safarevici a intrat n comitet, putin
cte putin actiunea a trecut pe primul plan, au fost formulate si trimise congreselor mondiale de psihiatrie
importantele mesaje n legtur cu persecutia pe motive religioase etc. Toate nenumratele interventii ale
lui Saharov n favoarea unor indivizi persecutati, stationrile lui n fata palatelor de justitie unde de obicei
nu i se ddea voie s intre, demersurile lui pentru a obtine o ordonant de neurmrire, o gratiere, o
atenuare a pedepsei, o punere n libertate pe cautiune, aveau adesea aparenta unei activitti desfsurate
n numele comitetului, dar, n realitate, era vorba de actiuni ntreprinse de el pe propria-i rspundere,
pornite din permanentul si tenacele lui zel de a interveni n favoarea celor persecutati. Acest mod de a
apra nu dintr-o dat ntreaga omenire" sau ntregul popor", ci pe fiecare individ expus asupririi,
societatea noastr (orict de putin s-ar fi auzit vorbindu-se despre acest lucru la radio, chiar n cel mai
ndeprtat colt de provincie, orict de putin s-ar fi stiut n aceast privint) 1-a perceput corect ca pe un
minunat si salutar proces n desfsurare la noi: cutarea adevrului si iubirea de oameni. Dar, n acelasi
timp (din cauza mpotrivirii ndrjite, meschine si a surdittii autorittilor), acest procedeu era epuizant si-i
impunea lui Saharov un consum de sntate si de energie disproportionat de mare fat de rezultate
(aproape egale cu zero). si, pe deasupra, acest procedeu, n virtutea numrului incalculabil de semnturi
ce i se solicitau savantului, ncepea deja s se demonetizeze, s fie ignorat de presa mondial, cu att
mai mult cu ct semntura respectiv (uneori obtinut prin rugminti, alteori smuls) era folosit si n
cazuri de mai mic gravitate, n primvara lui 1972 Saharov a scris cel mai ferm dintre documentele sale
cu caracter general (Postfata la memoriul ctre CC", postfat n care el mergea, cu ndrzneal, mult
dincolo de prima sa Reflectie", unde se spuneau multe adevruri, neplcute pentru autoritti, despre
situatia trii noastre, si se propunea statutul unui Consiliu international al expertilor"). Acest document a
avut o soart nemeritat, nu s-a bucurat de primirea la care-i ddea dreptul adevrata lui semnif-catie;
probabil din cauza frecventei cu care se abuza de semntura autorului.
n 1972 am continuat, eu si Saharov, s ne ntlnim la Jukovka, dar acest lucru nu ne-a prilejuit angajarea
n niste proiecte si actiuni comune, n mare parte, aceasta venea din faptul c mprejurrile vietii lui
Saharov se schimbaser, iar eu m temeam c informatiile se vor opri n ghemul nclcit din jurul miscrii
democratice", n parte, aceasta a fost cauza pentru care a esuat ncercarea de a-1 atrage pe Saharov n
actiuneadeja nceput atunci de pregtire a culegerii Voci din strfunduri. (Dintre toate actiunile mele
personale nu mi-amintesc de vreuna despre care, n toti acesti ani, s fi putut vorbi, altfel dect pe
ascuns, nainte de declansarea ei; toat eficienta lor nu se trgea dect din faptul c erau pregtite n
secret si declansate intempestiv. Chiar cnd era vorba pur si simplu s merg la oras pentru o zi, nu
vorbeam nici sub tavan, nici la telefon, ci numai prin aluzii sau prin formule dinainte convenite, pentru ca
KGB s nu aib rgazul s descind la brlogul meu, cum s-a ntmplat la Rojdestvo, si s-mi rvseasc
totul.) ntr-o oarecare msur ns proiectul acesta nu-1 entuziasma pe Saharov.
Astfel am fost condamnati s mergem fiecare pe drumul lui si cnd ne ntlneam nu fceam dect un
schimb de noutti si aprecieri asupra unor evenimente deja consumate. De altfel, el venea din ce n ce
mai rar.
n iarna 1972-1973 au nceput s sufere si relatiile lui A.D. cu miscarea democratic" (din care, de altfel,
o jumtate plecase deja n strintate): miscarea" chiar a ntocmit o scrisoare" adresndu-i reprosuri. si,
pe deasupra, obisnuita hrtuial mpotriva lui Saharov s-a ntetit si prin contributia unor persoane
suspuse potrivit crora acesta ar fi fost vinovat de moartea lui Petrovski, rectorul Universittii din
Moscova.1 Asa cum se ntmpl uneori cu cauzele si cu carierele cele mai strlucite, un concurs de
mprejurri, unde meschinria mergea pn la mrsvie, umbrea o mare existent, o personalitate de
exceptie. La suma tuturor acestor josnice insinuri se aduga si dezndejdea general care acum, dup
Saharov, preves-
1 n a sa Conversatie la procuratur, Saharov declar c Petrovski i promisese revelatii asupra afacerii
S. Gluzman, psihiatru evreu arestat la Kiev la 12 mai 1972, pentru faptul de a fi stabilit c Grigorenko era
sntos din punct de vedere mintal. Se insinueaz c Petrovski s-ar fi speriat si s-ar fi sinucis. (N.t.)
tea un viitor sumbru pentru tara noastr: n-o s ne reuseasc niciodat nimic si toat activitatea noastr
n-avea sens dect ca expresie a unei nevoi de moralitate. (A-i face o obiectie de fond eram incapabil,
pentru c, n ciuda oricrei logici de cnd m stiu, pur si simplu n-am cunoscut o asemenea dezndejde,
ci, dimpotriv, am nutrit un fel de credint prosteasc n victorie.) n primvara lui 1973, Saharovii m-au
vizitat la Jukovka pentru ultima dat. Erau cu moralul la pmnt si n aceast situatie mi-au si mprtsit
planurile lor: copiii Elenei G. Bonner (sotia lui Saharov) erau invitati s-si fac studiile ntr-o universitate
american. Lui A.D. nsusi i va sosi n curnd invitatia de a tine prelegeri ntr-o alt universitate
american si vor ncerca s plece.
Acum, ca ntotdeauna, se punea n fata lui A.D. aceeasi alegere fatal care ne traversa pe toti, aceeasi
alegere ntre solutii divergente. Aceasta nu era rspntia cu libertatea pentru el de a decide pe ce drum s
mearg, ci furca prinzndu-i gtul ntre coarnele ei.
Adoptase o poz nou: nu se mai tinea drept si semet n scaun, ca atunci cnd ne-am cunoscut, cnd, cu
un zmbet bun si vioi, psea n domeniul necunoscut al relatiilor sociale, ci sedea prbusit n speteaz, cu
capul deja puternic afectat de calvitie, tasat n bust, ceea ce-i punea n valoare umerii.
ntre timp, eu plecnd de la Rostropovici, n-am mai fost vecin cu Saharov si nu ne-am mai vzut pn la
aceast lupt inopinat din august-septembrie, lupt n care am intrat fiecare pe cont propriu, n
interviurile lui virulente din luna august rsuna ntruna motivul distructiv al plecrii.. Aflm c i-ar face
plcere s mearg la Princeton". Pe 4 septembrie, presa occidental conchide c Sol-jenitn si Saharov
si-au declarat intentia ferm de a rmne n tar, orice s-ar ntmpla". Pe 5 septembrie, Cialidze din New
York: el a vorbit la telefon cu Saharov; acesta studiaz posibilitatea de a da curs invitatiei primite de la
Universitatea din Princeton. Pe 6 septembrie, Saharov n persoan confirm aceast stire. Pe 12
septembrie (la televiziunea german), Saharov se teme c nu va fi lsat s revin n tar". Pe 15
septembrie (revista Spiegel): n principiu snt gata s ocup o catedr la Princeton." (si presa occidental:
Saharov este gata s prseasc URSS. Aceasta este o nou sfidare [??] la adresa guvernului
sovietic!")
Laitmotivul emigrrii este inevitabil ntr-o tar unde opinia public a pierdut totdeauna toate btliile.
Pentru aceast slbiciune
nu trebuie fcut cuiva vreun repros, si cu att mai mult n-o s fac eu un asemenea gest, dup ce am
descris n capitolul precedent si propriile mele ezitri. Dar exist persoane fr relevant public -si
fr relevant public snt toate deciziile lor. Exist persoane care au luat n mod public o pozitie prea
vizibil, prea grea de semnificatie si deciziile acestor persoane nu pot fi fr relevant public dect n
perioadele calme"; ntr-o perioad n care atentia opiniei publice este ncordat, aceste persoane nu
beneficiaz de asemenea drepturi. Or, aceasta este legea pe care a nclcat-o Andrei Dmitrievici; cnd,
uneori, o respecta, cnd o nclca si lucrul cel mai suprtor este c o nclca nu n numele propriilor sale
convingeri (a fugi de rspundere, a neglija destinul poporului rus asemenea pcate n-a svrsit
niciodat!) o nclca cednd vointei celor apropiati, cednd influentelor.
Eforturile pe care Saharov le depunea de mult vreme pentru a sustine dreptul de a emigra din URSS,
acest drept la emigrare pe care, practic, el l plasa deasupra tuturor celorlalte probleme, erau, probabil
sustinute ntr-o msur apreciabil de aceeasi voint. si aceasta este abaterea putin remarcat de
observatorii luptei, dar care, de fapt, ne-a dezorganizat lupta, ne-a lipsit de principalul succes pe care
a comis-o A.D. la jumtatea lui septembrie, la o zi sau dou dup desfiintarea bruiajului, atunci cnd noi
avansam aproape n virtutea inertiei. Un grup de circa nouzeci de evrei a trimis o scrisoare Congresului
american. Pledndpro domo, ei cereau Congresului s nu-i acorde clauza comercial a natiunii celei mai
favorizate Uniunii Sovietice, atta timp ct aceasta nu va permite emigrarea evreilor. Strini de aceast
tar si fr alt dorint dect aceea de a o prsi, acesti nouzeci puteau s nu se gndeasc la celelalte
elemente ale conjuncturii. Dar, pentru a da greutate mesajului lor, s-au adresat lui Saharov rugndu-1 s
semneze acelasi text, dar separat, n numele lui; se mpmntenise deja traditia c la Saharov te poti
duce cu asa ceva si n-o s te refuze. si, ntr-ade-vr, prin traditie si prin nclinatie pentru aceast
problem, Saharov le-a dat semntura la dou sau trei zile dup depunerea amendamentului Willbur
Mills! fr a se gndi c el sprgea frontul, c ceda pozitii deja cucerite, c reducea amendamentul
Mills la amendamentul Jackson1, c ddea drepturile universale ale omului n Amendamentul Jackson
fcea o legtur ntre a acorda URSS clauza comercial a natiunii celei mai favorizate si a asigura
cettenilor sovietici dreptul schimbul exclusiv al liberttii de a emigra. si scrisoarea celor nouzeci de
evrei a fost dat imediat uitrii, a trecut neobservat, n timp ce scrisoarea lui Saharov a aprut cu
caractere mari n Washington Post, pe 18 septembrie. si Congresul reveni la amendamentul Jack-son...
Dac noi nu cerem dect dreptul de a emigra, de ce ar trebui Senatul american s se preocupe de a
obtine mai mult?...
Aceast cotitur n desfsurarea luptei, aceast sovire a coloanei vecine a trecut neobservat pentru cei
care nu triau n ritmul si n atmosfera evenimentelor. Dar pe mine m-a secat la inim. Pe 16 septembrie,
de undeva de la periferie, i-am adresat lui A.D. o scrisoare [34] pe aceast tem: a fost al doilea si ultimul
contact al coloanelor noastre n aceast lupt inopinat.
n noiembrie, Saharov a fcut anticamer zile-n sir la biroul de cercetri penale unde era interogat sotia
sa si la 29 noiembrie am auzit la radio: Saharov a depus cerere pentru a pleca la Princeton". si Daily Mail
a exprimat sentimentul general: Rezistenta pe care un mic grup de persoane o opunea unui stat totalitar
prea a tine de domeniul miracolului. E trist constatarea c miracolul nu s-a produs. Din nou tirania a
cstigat victoria."
Totusi, chiar la Moscova, o dat cu desfiintarea bruiajului, scolarii au nceput s stea cu urechile lipite de
aparatele de radio, ca s urmreasc valurile btliei noastre, n nu stiu care scoal, un elev de a opta a
ntrempt-o pe profesoara de istorie:,,Dac dumneavoastr vorbiti asa (ca la ziar) despre Saharov, atunci
noi nu putem s nvtm nimic folositor de la dumneavoastr." si imediat clasa a nceput s fluiere, s
miaune, facnd imposibil tinerea lectiei; a trimis vorb n acest sens si la cele dou clase paralele, unde
nici acolo nu s-a mai putut tine lectia. si acum trebuie s afle cu totii c Saharov i abandoneaz? Din
provincie vin scrisori, sun telefoanele: Transmiteti-i lui Saharov s nu plece pentru nimic n lume!"
La l decembrie ne-au vizitat Saharovii. Sotia lui era suferind, epuizat de interogatorii: n dou
sptmni or s m nchid, biatul meu este candidat la Potma, pe ginere ntr-o lun l deporteaz ca
parazit, fic-mea este fr serviciu." ,JDar cu toate acestea,
de a emigra liber. W. Mills cerea respectarea Conventiei Drepturilor Omului n ansamblul ei. (N.t.)
trebuie s ne mai gndim!" obiecteaz prudent Saharov. Nu, tu s te mai gndesti!"
n ce ne priveste, asteptam ca peste o lun s apar Arhipelagul si, n acelasi timp, s ne lum n primire
soarta pe care deja o acceptasem fr rezerve. Aici. si la aceasta ncercam noi s-i cstigm.
A.D. se nroseste pn la tmple sub povara insuportabil a problemei sale, se adnceste n gnduri, iar cu
trupul se afund acum si mai adnc n fotoliul tare; capul pare a i se ascunde ntre umeri. Se poate crede
c niciodat mprejurrile vietii lui nu s-au mbinat mai ru ca acum, cci chiar si excluderea din casta lui
o suportase cu senintate, n realitate, nc n-a depus cerere de viz, dar, conform rnduielilor sovietice
curente, a cerut o caracterizare de la institutul su de pe lng Academie. El! n septembrie, arbitru al
guvernelor europene, victorios asupra celui mai redutabil dintre acestea, iat-1 acum solicitnd pentru el,
la ghiseul cel mai de jos, o caracterizare din partea celor pe care-i nvinsese att de categoric!...
Dar eu m-as ntoarce imediat; tot ce doresc este s-i ajut pe ei (copiii sotiei sale) s plece... Eu n-am
intentia s plec..." Dar nu vi se va mai da voie s reveniti n tar, Andrei Dmitrievici!" Pi cum s
nu-mi dea voie, dac eu vin drept la frontier?..." (E sincer cnd spune c nu ntelege cum.)
Acest proiect i-a csunat deja multe necazuri, dar el nici gnd nu are s plece. Pe lng faptul c nu-1 vor
lsa s plece, eu cred c el nsusi, n ultimul minut, va sovi, nu-si va lua viza. Eu si el parc nici n-am
mai fi persoane, ci concepte geografice; asa de tare sntem pironiti de glia trii noastre nct parc nu mai
avem facultatea de a ne deplasa fizic pe suprafata ei, afar doar de aceea de a cobor ctiva metri sub
pmnt.
Toat lupta care a trecut m-a ajutat, se vede acest lucru acum, s ocup o pozitie, avantajoas din punct
de vedere att defensiv ct si ofensiv, n vederea urmtoarei, celei mai importante btlii, n scnteierea
cstilor si zngnitul sbiilor, i disting deja nceputul; ceva s-ar putea anticipa nc de pe-acum, da, este
deja vorba de un plan de operatiuni n vederea repartizrii fortelor.
si ei, inamicii, au nvtat ei ceva din aceast lupt inopinat? Dup cum au nceput-o, se pare c nu.
Orgoliul lor de nvingtori cum putini a vzut universul i ameteste, le ia ochii, Ie ia simtul msurii. Ei
amenint c din cas scandalul l vor aduce n strad, c-si vor bate copiii nu la ei n odaie, ci la drum, pe
marginea san-tului, c vor intenta n strintate procese contra Arhipelagului. O mai mare prostie nu se
putea imagina; nfumurarea, numai ea, i-a adus n halul acesta. Dar s ne punem n locul lor: ce altceva
ar putea s fac?
Au nceput din nou s-mi parvin scrisori anonime: n moarte ai s-ti gsesti linistea! n curnd!" La
consftuiri cu functionarii superiori, n cerc restrns, mai zilele trecute, n decembrie, s-au auzit cuvinte ca
acestea: Pe Soljenitn n-o s-l lsm mult vreme s umble de colo pn colo."
Aud cum dragonul si ascute dintii frecndu-i cu piatra. Ah, ce setos este de sngele meu! Dar spuneti-mi,
ticlosilor: gnditu-v-ati vreodat ce greu o s v cad la stomac moartea mea? Nu va invidiez.
Anotimpul si starea sufleteasc n care, n primvara lui 1967, mi terminam textul principal al acestei crti
au multe elemente comune cu conjunctura n care termin acuma, poate pentru totdeauna, cartea de fat;
trebuie ns si s stii s te opresti, cci, orict de sprinten ti-ar fi condeiul, cu el nu poti trece n revist
chiar toate etapele unei vieti. si atunci, ca si acum, mi desclceam firele memoriei, ca s fie mai usor
nainte de a lovi, nainte de a ataca. Atunci totul prea, si chiar era, mai nfricostor: era mai slab pozitia,
mai mic ncrederea n fortele proprii, n prezent vor fi lovituri cu duiumul de ambele prti, dar si eu m tin
mult mai bine si, pentru prima dat, plec la lupt punndu-mi n valoare toat statura si toat vocea.
Biografia mea destinat culegerii editate de comitetul Nobel am terminat-o cu aceast aluzie: dac nici
evenimentele n care am fost implicati nu le putem aproape niciodat evalua si ntelege imediat, la cald,
cu att mai imprevizibil si mai deconcertant se dovedeste a fi mersul evenimentelor viitoare.
Pentru propria mea viat, un mare moment l reprezint acea confruntare pentru care, poate, am si trit.
(Dar cnd larma acestor lupte s-ar potoli, ce s-ar ntmpla? S petreci ani de zile ntr-un fund de provincie,
printre cmpii, sub cerul lor, printre pduri si cai si apoi s scrii pe ndelete un roman...)
Dar pentru ei? N-a venit n sfrsit timpul ca Rusia s nceap a se trezi? Nu este aceasta clipa, tsnit din
prezicerile fantomelor din pesteri, clipa cin pdurea de la Birnam1 se va pune n miscare!
1 Aluzie la prezicerea fcut de vrjitoare lui Macbeth n drama lui Shake-speare: el, Macbeth, nu va fi
nvins dect atunci cnd pdurea de la Birnam va veni la Dunsinane. (N.t.)
Probabil exist, si de data aceasta, erori n previziunile si calculele mele. Multe lucruri, chiar apropiate,
nc mi scap; Mna Celui Prea-nalt m va corecta nc n multe lucruri. Dar aceasta nu m mhneste.
Aceasta m si bucur, aceasta m si ntreste n credinta c nu concep si nu conduc eu totul, c eu nu
snt dect o sabie bine ascutit atmnd deasupra fortei impure, o sabie vrjit, capabil s-o taie n bucti
si s-o mprstie n cele patru vnturi.
Ajut-m, Doamne, s nu m frng lovind! S nu alunec din mna Ta!
Decembrie 1973 Peredelkino
CUPRINS
NOTA EDITORULUI RUS
PRECIZARE
SCRIITORUL ILEGALIST
DESCOPERINDU-M
LA SUPRAFAt
ANIMAL RNIT
PRIMA COMPLETARE. Noiembrie 1967
LAtUL RUPT N DOU
COMPLETAREA A DOUA. Februarie 1971
STRPUNGEREA
SUGRUMAREA
COMPLETAREA A TREIA. Decembrie 1973
NOBELIANA
LUPTA INOPINAT