Obiceiuri cretine de iarna

SF. IGNAT AJUNUL CRCIUNULUI

CRCIUNUL ANUL NOU

SF. VASILE BOBOTEAZA

Doua mari posturi au loc n timpul iernii, timp n care femeile tes pnza si
covoare, pentruca atunci au mai mult timp. Este mult basm, poezie si dragoste n
pacea intima a familiei. Cine vrea sa cunoasca sufletul taranului, sa intre n casa lui,
mai ales iarna. Va vedea atunci cum el se nchina cu fata la Rasarit, de unde vine
lumina; si face semnul crucii, nainte si dupa mncare; cum nainte de a bea apa
dintr'un ulcior, sufla de trei ori n cruce, ca sa alunge duhurile rele; nainte de a taia
pinea, femeia face peste ea cu cutitul semnul crucii de trei ori s.a.m.d. Dar, n afara
de viata lui obisnuita, alte traditii si obiceiuri de o rara frumusete si de o deosebita
valoare spirituala, sunt concentrate n jurul celor doua mari sarbatori de iarna:
Craciunul si Anul Nou.

Romnii au mostenit de la stramosii lor romani sarbatoarea Anului Nou

mpodobita cu o multime de datini n legatura cu cultivarea pamntului. La aceste
datini s'au mai adaugat poezia si legendele pastorilor daci din Muntii Carpati, care pe
lnga multe alte ndeletniciri se mai ocupau si cu lucratul n lemn si cu mineritul din
Valea Ariesului. Cu multi ani nainte de Cristos, n apropierea Anului Nou
(decembrie), Romanii sarbatoreau pe zeul lor Saturn, cu procesiuni, dansuri si
scenete de teatru (Saturnale); oameni mascati si muzicanti umblau din casa n casa.
Toate astea tineau mai multe zile n sir si se vorbea despre ocupatiile sau despre
credintele lor n viata si moarte. Chiar si mai trziu cnd oamenii s'au increstinat, ei
nu au lasat aceste obiceiuri, n fond nevinovate, reprezentand viata lor de toate
zilele. De aceea, Parintii Bisericii, dupa anul 325, au mutat intentionat Craciunul chiar
n mijlocul Saturnalelor romane. n primul rnd, au facut asta pentru a abate atentia
dela obiceiurile necrestine ale celor de curnd botezati, spre importanta praznicului
crestin. n al doilea rnd, era n intentia clerului de a curati aceste obiceiuri de partea
lor necrestina si de a le da un continut crestin.

Aproape toate datinele romnesti de iarna s-au concentrat ntre 20 decembrie

si 8 ianuarie. Toate colindele romnesti sunt crestine si foarte bogate n continut,
cuprinznd nu numai evenimentul Nasterii lui Isus ci si alte pasagii versificate din
Vechiul si Noul Testament. Chiar si cele care nu amintesc textele biblice, sunt pline
de nvataturi. Ele se adreseaza tuturor, dupa vrsta si ocupatie. Exista o colinda
speciala pentru preot, pentru feciori, pentru fete mari, pentru jude (primarul satului),
pentru vnatori, macelari, pastori etc.

20 decembrie:sf. Ignat

In aceasta zi se face sacrificarea porcului, n zorii zilei, care constituie hrana

rituala de Craciun pentru toti romnii.La 20 decembrie, n ziua Sf.Ignat (Episcopul
Antiohiei), romnii taie porcii. Se taiau porci si nainte de Cristos, tot cam n aceasta
vreme. Dar stramosii nostri aduceau acest sacrificiu zeului Saturn; crestinii l taie
pentru ndestularea gospodariilor si pentru veselia zilelor de sarbatori. Obiceiul
acesta este foarte vechi si se chiama Vasilca. Este pastrat n Valea Dunarii si n
Anglia si aminteste de vremurile medievale cnd robii de pe mosie ntmpinau pe
boier de Anul Nou cu daruri.

24 decembrie: Ajunul Craciunului

Ajunul de Craciun este o zi de post. Preotul umbla din casa n casa cu icoana
Nasterii lui Isus. Oamenii nu mannca pna cnd preotul nu ajunge la casa lor sa
binecuvinteze mncarea, chiar daca asta se ntmpla noaptea trziu. Dupa ce casa
este sfintita si preotul a plecat, toti se aseaza la masa si mannca turte de gru
numite Pelincile Domnului. Ele simbolizeaza scutecele n care a fost nfasat pruncul
Isus n ieslea Betlehemului. Se aprinde n coltul dela icoane o candela cu untdelemn
si nimeni nu doarme n noaptea aceasta, asteptnd colindatorii. Portile si usile sunt
descuiate, iar cinii legati. Satul rasuna de melodia Lerului Domnului (traducerea lui
Aleluia Doamne). Taranul romn crede ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul ieslei din
Betlehem n care s'a nascut Isus Cristos, iar despre Baba Craciunoaie, ca ar fi mosit
pe Maria.Unul din cele doua mari ajunuri ale anului, al doilea fiind Ajunul Bobotezei.
In dimineata acestei zile, pna aproape spre miezul zilei, cete de copii ntre 5-14 ani
merg cu Mos Ajunul, un text augural scurt rostit la fiecare casa si care anunta
deschiderea seriei de colinde si de practici uzitate n aceasta perioada. Seara, dupa
iesirea de la biserica (ora 18), cete de copii merg cu Steaua, textul fiind de factura
religioasa, colportat prin intermediul numeroaselor culegeri aparute si ntretinut viu
n memoria poporului de catre preoti care organizeaza cu copii, la biserica, ore
speciale pentru nvatarea textelor. Ca obiect de recuzita, ceata poarta o stea,
luminata din spate cu o lumnare; steaua are n centrul ei o reproducere de pe
cunoscuta scena a Nasterii lui Isus.

25 decembrie:Craciunul

n timpul postului Craciunului copiii pregatesc stele din carton acoperit cu

hrtii colorate. n centru este icoana Nasterii lui Isus si n colturi atrna cinci clopotei.
Cei trei copii care vor purta cte o stea simbolizeaza pe cei Trei Crai de la Rasarit, iar
Cntecul de Stea este un rezumat al evangheliei ce se citeste n ziua de Craciun la
biserica. n prima zi de Craciun (25 decembrie) toti stelarii sunt n biserica, pentruca
stelele trebuiesc binecuvntate de preot. De aici vor porni colindnd, din casa n
casa, pna n ziua de Sfntul Ioan (7 ianuarie). n Transilvania, pe lnga stea, copiii
mai pregatesc Viflaimul (Betlehem) si Irozii, niste piese de teatru, reprezentnd
Nasterea lui Isus. Ele se joaca n fiecare casa, nsotite de alte colinde. Obiceiul acesta
se gaseste si n Italia. Folcloristul italian Cossar aminteste de Stea, de Viflaim si de
Irozi ca venind dela Tracii ncrestinati, pentruca n sec. 10 o parte din Romni -
numiti Morlaci - au fost mpinsi de slavi pna n Croatia de azi, atunci nca parte din
Italia, aducnd cu ei aceste traditii.

31 decembrie

Este ziua n care se umbla cu Plugul si Plugusorul, primul apartinnd flacailor,

cel de al doilea copiilor. Textul urarii este similar, el punnd n evidenta un manual
versificat al practicilor agricole, dovada ca odinioara Anul Nou se sarbatorea la 1
martie. Ceata celor mari, flacai si proaspeti nsurati, poarta cu ei, de la casa la casa,
un plug nhamat la doi boi, tragnd simbolic n curtea fiecarei case cte o brazda.
Dintre obiectele de recuzita, mai fac parte un bici si clopote de la animale, cu care se
produc zgomote de mare intensitate la diferite momente ale rostirii textului. Cetele
de copii au cu ele numai bici si clopotei, uneori si un plug de lemn miniaturizat. n
seara acestei zile, se practica o serie de obiceiuri, menite si interpreteze potentialul
agricol al anului care ncepe, cel mai utilizat fiind calendarul de ceapa. Se iau 12 foi
din doua jumatati ale unei cepe si se pune n fiecare aceeasi cantitate de sare. A
doua zi dimineata, cel mai vrstnic barbat din familie interpreteaza dupa cantitatea
de apa adunata n fiecare foaie care dintre lunile anului viitor va fi cea mai ploioasa si
care cea mai secetoasa. Tot n aceasta seara, pentru aflarea propriului destin se
practica o serie de obiceiuri, similare cu acelea din noaptea spre ziua Sf. Andrei (30
noiembrie). n orice caz, de la lasarea ntunericului si pna la ivirea zorilor lumina nu
trebuie stinsa n nici o casa si nimeni nu are voie sa doarma.

1 ianuarie: sf. Vasile

In cursul diminetii acestei zile, grupuri de copii merg cu Sorcova,

confectionata din flori de hrtie; se rosteste un text scurt augural, lovindu-se usor cu
sorcova pe umarul celui caruia i se ureaza. Odinioara, sorcova era un manunchi de
nuiele nverzite, aceasta fiind adevarata semnificatie a gestului augural.

Boboteaza

In suita celor 12 sarbatori importante crestine se numara si Boboteaza

(Botezul Domnului), tinuta n fiecare an, n ziua a sasea a lunii ianuarie. Sarbatoarea
este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, nainte ca Isus sa
paseasca n viata publica, la mplinirea vrstei de aproximativ 30 de ani. Intruct n
aceasta zi Isus s'a prezentat pentru prima data n lume, sarbatoarea se mai numeste
si Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului. nca din sec. 3, poate si mai nainte, este
semnalat nceputul acesteia. Cert este ca n "Constitutiile Apostolice" Boboteaza
figura deja printre sarbatorile crestine, alaturi de Craciun si de Pasti.
In Iordan botezndu-Te Tu, Doamne...
Sarbatorita nca de la nceput n ziua de 6 ianuarie, multa vreme mpreuna cu
Craciunul (lucru ramas pna astazi n practica Bisericii otodoxe ruse, a Bisericii
Armene si a celorlalte biserici necalcedoniene), Boboteaza mai este cunoscuta si sub
numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvntului Intrupat.

Evenimentul Botezului este descris de catre toti evanghelistii. Matei ne

relateaza ca Isus a venit din Galileea la rul Iordan unde boteza Ioan Botezatorul,
cernd sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu
vii la mine" (Matei 3, 14), iar la raspunsul lui Isus ca asa se cuvine, a fost botezat in
cele din urma de catre Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a
celor trei componente ale Treimii: Fiul se boteaza n Iordan de catre Ioan, Spiritul
Sfnt se coboara asupra lui Isus n chip de porumbel, iar Tatal din cer l declara ca
fiind Fiul sau.

Boboteaza (6 Ianuarie) si cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape ca formeaza una si

aceeasi sarbatoare. n ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita n
dimineata aceea dupa liturghie. Oamenii tin post negru pna ce vine preotul si beau
nti din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de copii mbracati n camasi albe,
sunnd din clopotei si deschiznd calea preotului, strignd Kira Leisa, adica
pronuntarea romneasca a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluieste). Pe lnga
Troparul Bobotezei, copii cnta colinde speciale care descriu miracolul care a avut loc
la Iordan (Botezul lui Isus). n ziua aceasta, n afara de preot, nimeni nu se duce
colindnd din casa n casa.

n ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul mpreuna cu enoriasii fac o

procesiune spre un lac, ru sau vreun izvor, pentru slujba Sfintirii Apelor. Cnd Troparul
Bobotezei ncepe, vnatorii si padurarii satului mpusca peste ape ca sa alunge duhurile
necurate. Astazi, acest obicei a pastrat doar semnificatia festiva a unui foc de artificii,
fiind lipsit de simbolism. Daca este frig, se pregateste o cruce de ghiata, pentru a marca
locul slujbei si la sfrsit preotul arunca n apa o cruce de lemn, iar feciorii satului se
arunca sa o scoata, chiar daca este ger. Se crede ca n ziua aceasta toate apele pamntului
sunt sfintite; de aceea femeile nu spala rufe pentru urmatoarele opt zile pna la sfrsitul
praznicului.