Curs 6 Psihologie Judiciara

13.11.2007

PERICULOZITATEA DELICVENTILOR

1. Criminologia clinica se ocupa de evaluarea delicventilor, formularea unei

prognoze privind conduita lor viitoare si elaborarea unui program de masuri capabil
sa evite recidivarea.

2. Exista patru etape in dezvoltarea criminologiei clinice:

a) stiintifica
b) penitenciara
c) judiciara
d) legislativa

a) Etapa stiintifica
In 1980, Cesare Lombroso pledeaza pentru prima data pentru
importanta examenului medico-psihologic al infractorilor la Congresul Penitenciar
International de la Sankt Petersburg.
Garofalo insista asupra caracterului indispensabil al anchetei sociale
In 1911 la Congresul de Antropologie Criminala, Olof Kimberg insista
pentru anumite categorii de delicventi (omor, incendii etc.)

b) Etapa penitenciara
Argentina 1907 este prima tara care a organizat cabinete de
psihologie clinica pentru studiul delicventilor. Tot atunci se infiinteaza primul
Institut de Criminologie.
In Argentina, 1933, s-a format un Institut de clasificare a delicventilor.
Brazilia a creat Institutul de Biotipologie Criminala la penitenciarul din
Sao Paolo.
Chile 1936 a creat Institutul de Criminologie care asigura
observatii si experimente stiintifice pentru clasificarea delicventilor.
America 1944 formeaza Centrul de Orientare la penitenciarul San
Quentin.
Belgia 1919 s-a creat un laborator de antropologie penitenciara.
Germania 1925 se creaza un centru de investigatie biologice.
Franta 1950 se formeaza Centrul National de Clasificare a
condamnatilor cu pedepse lungi.
Italia 1954 se formeaza Centrul de Criminologie Clinica.

c) Etapa judiciara
Suedia 1922 Olof Kimbler constituie o arhiva de rapoarte de
expertiza care au permis numeroase studii stiintifice.
Franta 1930 expertize medico-legale.
America 1937 rapoarte pentru tribunalul din Pittsburgh

1|Page
 d) Etapa legislativa
In 1915, ONU a organizat la Bruxelles un ciclu de studii pentru
integrarea examenului medico-psihosocial in procedura penala (scop, principii,
metode, organizare).
Franta 1960 la Congresul de Criminologie de la Lion este prezentat
articolul 81 din Codul de procedura penala a Frantei care se refera la tehnica
examenului, autoritatea competenta, campul de aplicare si structura dosarului de
personalitate.

CONCEPTUL DE STARE PERICULOASA

Raffaele Garofalo, in 1878 vorbeste pentru prima data de periculozitatea

probabila pe care o denumeste temibilitate. El intelegea prin aceasta capacitatea
criminala: Este perversitatea constanta si activa a delicventului, precum si
cantitatea de rau pe care-o putem astepta din partea sa.

In 1885 el isi completeaza conceptia luand in calcul adaptarea sociala:

1. Capacitate criminala mare ~ Adaptare sociala mare (persoanele care au un
statut social: casa, familie, bani, functie inalta)
2. Capacitate criminala mare ~ Adaptare sociala mica
3. Capacitate criminala mica ~ Adaptare sociala mica (cersatori, furtisaguri mici)
4. Capacitate criminala mica ~ Adaptare sociala mare

Diagnosticul periculozitatii

1. Diagnoza capacitatii criminale

a) nocivitatea:
- agresivitate
- indiferenta afectiva
b) inintimidabilitatea:
- egocentrismul (tatuaje, justificari infractionale)
- labilitatea (numarul si natura antecedentelor penale)
- nu a fost oprit de posibilitatea stigmatizarii
- nu a fost oprit de pedeapsa implicata
- gradul adeziunii la legea grupului
c) pragul delicvential este determinat de nucleul central al personalitatii
criminale (agresivitate)

2. Diagnoza inadaptarii sociale se iau in calcul aptitudinile fizice si

intelectuale, precum si nevoile instinctuale.

2|Page
 3. Diagnoza starii periculoase
a) clinic inseamna a stabili starea periculoasa a individului
b) etiologic pe baza relatiei trebuinte biologice-trebuinte sociale

Periculozitatea este o problema de personalitate, dar deseori este o problema

de ambianta sociala (exista locuri periculoase).

Problematica psiho-sociala a violentei

Violenta = utilizarea superioritatii fizice asupra altuia

Discursul contemporan asupra violentei este catastrofist (imposibilitatea de a

scapa, infiltrarea violentei in toate sferele sociale, contagiunea raului).

Cauze:
a) esecul dialogului (conduita regresiva)
b) insecuritatea (anturaj care admite forta)
c) absenta alternativei
d) gelozia (o chestie tulburatoare, deseori esecul alegerii partenerului se
transforma in esecul vietii)
e) legitimarea violentei

Efectele violentei individuale asupra faptuitorului stigmatizeaza,

dezumanizeaza, primele succese se duc, cheama contraviolenta.

Forme:
a) fizica
b) economica (distrugere, pagube, degradare de bunuri)
c) violenta morala sau simbolica (amenintare, constrangere, calomnie, ironie,
santaj, hartuire, moda, atmosfera tensionata)
d) retragerea respectului sau a afectiunii
e) exagerarea functiei sau statutului
f) indepartarea prietenilor
g) afirmarea succeselor
h) aplicarea stricta a regulilor
i) a nu da corespondenta la timp

Omorurile pe grupe sanguine

Barbati:
Grupa A - 38,8%
Grupa O 35,4%
Grupa B 19%

3|Page
 Grupa AB 6,7%
Femei:
Grupa B 23%
Grupa A 18,2%
Grupa O 15,2%
Grupa AB 12,8%

Omorurile pe zodii

Pesti 11%
Rac 10,8%
Taur 9,3%
Balanta 9,2%
Berbec 9%
Fecioara 8,6%
Gemeni 8,3%
Leu 7,5%
Scorpion 6,9%
Varsator 6,8%
Sagetator 6,5%
Capricorn 6,1%

Natura conflictului

1. Conflictul este o forma de socializare pentru ca:

a) instituie identitatea partenerilor
b) constientizeaza partenerul nepriveligiat
2. Dreptul de a ne razvrati impotriva tiraniei, arbitrariului, toanelor, lipsei de
tact etc., face suportabila viata alaturi de persoane insuportabile.
3. Sentimentul de opresiune creste daca este suferit in tacere, dar protestul
deschis ofera satisfactie interioara, eliberare, buna dispozitie.
4. Supape de siguranta: vrajitoria, bancurile politice, teatrul, serialele TV
(ofera sansa de a plange) sunt necesare in structurile sociale rigide pentru indivizii
nevrotici in situatiile cand acumuleaza frustrari.
5. Absenta conflictului intr-o relatie nu poate servi ca indicator pentru
stabilitatea acesteia.
6. In relatiile in care participantii sunt profund implicati cu intreaga lor
personalitate vor apare atat sentimente de dragoste cat si de ura, atat de atractie,
cat si de ostilitate.
7. Cu cat relatia este mai apropiata, cu atat mai crescuta este investitia
afectiva, iar participantii fac eforturi sa suprime, sa nu exprime sentimentele ostile.
8. In relatiile secundare (de afaceri) ostilitatea poarte fi exprimata liber, dar
in relatiile primare, existand pericolul destramarii relatiei, sentimentele ostile se
acumuleaza, se intensifica.

4|Page