Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea tiine Economice

Catedra Economie, Marketing i Turism

Lucrare teoretic
la disciplina: IE si EE
Tema: Politica Industriala a UE

Realizat:Stirbu Valentin , Gr.FB1502

Verificat: Davdov Ctlina, lect.univ.

Chiinu,2016

1
 Cuprins:

Introducere3
Capitolul I: Caracterizarea Politicii Industriale .....4
1.1: Definirea politicii industriale...4
1.2 : Obiectivul si principiile PI..5
1.3: Instrumentele PI..6

Capitolul II: Analiza politicii industriale al UE.............................................7

2.1:Analiza PI......................................................................................7
2.2:PI la nivelul UE..............................................................................8

Concluzii....10
Bibliografie11

2
 Introducere

Conceptul de politica industriala este astzi complet diferit de industrie si

componentei de acum 30 de ani. Daca n anii 60 70 ai secolului trecut politica
industriala era orientata la protecionism i utilizarea normelor si barierelor
comerciale discriminatorii pentru a-si proteja companiile de concurenta externa .

La moment este amplu acceptata ideea ca izolarea nu poate aduce dect la stagnare si
liberalizarea pieelor, aduce cele mai mari beneficii att pentru consumatori cit i
pentru companiile comunitare si permite sa se menine rentabile pe piaa din ce n ce
mai competitiva si globalizata.

Problema principala ,la moment , care ncearc sa o rezolve politica industrial a UE ,

este ce trebuie de fcut pentru a ajuta ntreprinderea sa concureze pe piaa mondiala .

Inevitabil aceasta problema afecteaz si alte politici , astfel politicile UE contribuie la

ntrirea competitivitii industriei europene intr-o maniera n care sa genereze o
cretere rapid economica si mai multe locuri de munca.

Cuvinte-cheie: Politica Industriala(PI), Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), Analiza PI

Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Roma

3
Capitolul I: Caracterizarea Politicii Industriale
1.1 Definirea politicii industriale.

Politica industriala poate fi definita ca o larga gama de masuri guvernamentale menite sa

promoveze cresterea si sporirea competitivitatii a unui anumit sector sau a unor sectoare intr-o
economie. n general, conceptul de politica industriala se refera la interventiile guvernului (statului)
pentru corectarea corecta abaterilor de la mecanismele de piata.

n cazul Uniunii Europene, pna n prezent, politica industriala este structurata pe doua nivele
diferite de activitate. Primul nivel reprezinta politicile industriale nationale, iar al doilea este politica
industriala comuna a UE. Fiecare stat adopta propria politica industriala, dar toate prevederile lor
trebuie sa corespunda legislatiei comunitare. Politicile industriale nationale luptnd cu efectele pietei
unice sustin propriile sectoare industriale mpotriva competitorilor straini. Pentru a limita aceste
tendinte acelasi Articol 130 al Tratatului de la Maastricht (Tratatul privind Uniunea Europeana -
TUE) specifica, ca "exista conditiile necesare pentru asigurarea competetivitatii industriei
europene".

O alta dimensiune a politicii industriale o constituie concurenta si existenta, nca de la

nceputurile constructiei comunitare, a unei politici concurentiale comune. Dupa mai bine de 40 de
ani de functionare, aceasta politica continua sa fie o conditie necesara att unei economii de piata
viabile, ct si unei piete comune ce asigura libera miscare a bunurilor, serviciilor, capitalului si
persoanelor.

Dupa cum am prezentat mai sus politica industriala a Uniunii Europene este o politica foarte
complexa care reprezinta un set de politici n diferite domenii, tangente cu industria, dar fara aceste
politici o politica industriala ar fi imposibila.

Principalul obiectiv al politicii industriale a UE, ramne pna n prezent, consolidarea pozitiilor
industriei europene, prin asigurarea competitivitatii industriei europene pe plan international,
asigurnd o crestere economica continua, oferind totodata clientilor sai produse de calitate la preturi
competitive, protejnd n acelasi timp si mediul nconjurator.

In sens restrns, politica industriala a Comunitatii se refera la masuri specifice pentru anumite
sectoare industriale si la resursele acordate n acest scop. Comunitatea s-a implicat n anumite
sectoare industriale ale Europei din pricina performantelor lor relativ slabe la nivelul pietei
mondiale. Dificultatile cauzate de concurenta tot mai acerba, att n ramurile industriale de nalta
tehnologie, ct si n cele traditionale nu mai pot fi rezolvate de politicile industriale nationale.
Astfel, procesul de restructurare industriala este strns legat de fenomenul interdependentei
economice.

4
1.2 Obiectivul si Principiile PI
Politica industrial a UE vizeaz:

1) s accelereze adaptarea industriei la schimbrile structurale;

2) s ncurajeze un mediu favorabil iniiativei i dezvoltrii ntreprinderilor din ntreaga Uniune i,
n special, a ntreprinderilor mici i mijlocii;
3) s ncurajeze un mediu propice cooperrii dintre ntreprinderi; i
4) s favorizeze o exploatare mai bun a potenialului industrial al politicilor de inovare, cercetare
i dezvoltare tehnologic .

In conceptia si implementarea acestei politici sunt respectate constant anumite principii:

- al subsidiaritatii, potrivit caruia Uniunea Europeana nu trateaza decat problemele care nu pot fi
rezolvate mai eficace la nivel national;

- al deschiderii in abordarea pietelor, care semnifica aplicarea regulilor garanteaza functionarea

corecta a activitatilor comerciale in interiorul si exterior Uniunii, adoptarea unei abordari pozitive a
ajustarilor structurale, respectiv evitarea politicilor protectioniste si decelerative;

- al abordarii precumpanitor orizontale, neutrale, a problemelor economice sociale in defavoarea

politicilor sectoriale, pe activitati sau pe regiuni;

- al parteneriatului public - privat, care defineste faptul ca autoritatile public

impart cu sectorul privat o responsabilitate importanta privind promovarea cu succes politicii
industriale.

- al urmaririi cresterii competitivitatii ca scop esential, prin accelerarea ajustarile structurale,

crearea unui mediu favorabil dezvoltarii initiativelor in cadrul Uniunii si cooperarii industriale,
asigurarii unei mai bune exploatari a potentialului industrial al activitatilor de cercetare, dezvoltare
tehnologica si inovare;
- al corectarii esecurilor pietei, care presupune ca autoritatile publice intervii numai atunci cand
piata nu reuseste sa asigure alocarea si utilizarea eficienta a resurselor pentru inlaturarea
disfunctionalitatilor fiind necesar ca autoritatile publice sa faca analiza circumstantelor in care acestea
s-au produs, in vederea alegerii judicioase a masurilor corective;
- al compromisului intre eficienta economica si coeziunea sociala, potrivit caruia trebuie asigurat
echilibrul dinamic intre cerinta eficientei economice, care pledeaza pentru un regim strict privind
cheltuielile, si cerinta coeziunii economice si sociale, pentru care trebuie sa fie stabilitefonduri
structurale si o politica sociala a Uniunii.

5
1.3. Instrumentele politicii industriale
Instrumentele folosite au evoluat destul de mult, de la interveniile directe, s-a trecut la politici
viznd intrrile de factori, standardizarea, performanele tehnico-economice, facilitarea accesului pe
pia.

1)in politica verticala sau sectoriala:

-protectia comerciala;
-ajutoarele de stat;
-stimulentele fiscale;
-cartelurile de criza.

2)in politica orizontala:

-politica in domeniul concurentei;
-politica de cercetare;
-politica in domeniul energiei;
-politica de mediu;
-politica de dezvoltare regionala;
-politica privind ocuparea fortei de munca si politica sociala;
-politica privind protectia consumatorului;
-politica intreprinderilor.

6
Capitolul II Analiza politicii industriale a UE

2.1Analiza PI

In primele doua decenii care au urmat Tratatului de la Roma, stabilirea unei politici industriale
la scara ansamblului tarilor comunitare nu a constituit o preocupare pentru factorii de decizie, fiecare
dintre Statele Membre fiind liber sa-si stabileasca propria politica, in aceasta perioada, politici
sectoriale au fost aplicate cu succes pe scara larga, constituind una dintre fortele motrice ale cresterii
si consolidarii economice in cele mai avansate state membre.
Noua politica industriala comunitara stabilita prin acest document a limitat sfera de cuprindere
a politicilor industriale ale Statelor Membre si a respins ferm abordarile sectoriale in favoarea
unei competitii deschise. Din 1990, orientarile de baza continute in acest document au fost
corespunzator aplicate in multe initiative de politica industriala ale Comunitatii, indeosebi privind
industria automobilelor, industriile maritime si domeniul biotehnologiilor.

Tratatul de la Maastricht din anul 1991 a reafirmat liniile directoare mentionate si capacitatea
Comunitatii de a completa politicile industriale ale Statelor Membre. Potrivit Tratatului, politica
industriala a Uniunii Europene are rolul de baza de a asigura conditiile necesare pentru cresterea
competitivitatii industriei comunitare si sunt specificate patru directii esentiale ale
politicii industriale in viitor:

1. Promovarea schimbarilor structurale;

2. Promovarea mediului in care initiativa poate sa se dezvolte favorabil, indeosebipentru

intreprinderile mici si mijlocii;

3. Incurajarea mediului favorabil cooperarii industriale;

4. Asigurarea valorificarii superioare a rezultatelor cercetarii & dezvoltarii tehnologice si

inovarii care prezinta valoare potentiala pentru industrie.

7
2.3 Politici industriale la nivelul Uniunii Europene

Aceste politici incepute in anii 1950 au continuat pana in anii 1990 si au vizat procesul de
restructurare din mai multe ramuri industriale, cum au fost industria siderurgica, industria
constructoare de nave, textile si imbracaminte, industria aeronautica, industria constructoare de
autoturisme, industria farmaceutica.

Industria siderurgica:

Punctele de cotitura pentru acest sector au fost criza din 1973 si recesiunea economica din
1975, generata de prima. Pe masura dezvoltarii crizei, care a dus la contractia sectorului pe
plan mondial, Comunitatea si-a asumat raspunderi tot mai mari, intervenind tot mai puternic.

Industria constructoare de nave:

Aceasta constituie un alt sector aflat in pierdere de viteza in Europa inca de la inceptul
anilor 60. In 1960, santierele navale ale celor sase state atunci membre ale Comunitatilor
Europene si ale celor trei care urmau sa adere la Comunitati la inceputul anilor 704 asigurau
jumatate din productia mondiala de nave.

Industria de textilele si imbracaminte:

Industria usoara a fost si ea incercata de dificultati deosebite incepand cu deceniul 7 al

secolului trecut, cauzate mai ales de slaba crestere a cererii interne si de dezvoltarea rapida a
exporturilor statelor in curs de dezvoltare.

Industria aeronautica

Prin volumul cifrei sale de afaceri, industria aeronautica europeana se claseaza in urma
SUA si cu mult inaintea Japoniei. Ea ofera locuri de munca pentru peste 500.000 de lucratori
in Uniune, fiind o industrie de varf cu impact asupra mai multor alte ramuri industriale, unul
dintre domeniile catre care Uniunea urmareste sa se orienteze in urma deplasarii altor
productii catre statele in curs de dezvoltare.

Industria constructoare de autoturisme

In acest sector, sistemul european al aprobarilor-tip pentru diferitele categorii de vehicule

cu motor are drept scop sprijinirea constructorilor in reducerea costurilor, asigurand in
acelasi timp prescriptii tehnice identice si un nivel de protectie ridicat pe ansamblul Uniunii
Europene

8
 Industria farmaceutica

Libera circulatie a produselor acesteia in interiorul pietei unice a fost asigurata pentru
mult timp prin armonizarea legislatiilor nationale. In prezent, functioneaza un sistem
comunitar de autorizare a medicamentelor de uz uman si veterinar. Autorizarea este acordata
fie printr-o procedura centralizata, fie printr-una descentralizata

9
 Concluzie
Obiectivul general al politicii industriale il constituie cresterea
competitivitatii si in general a performantelor industriei in vederea intaririi
capacitatii de adaptare a economiei la cerintele pietei internationale, in
conditiile globalizarii economiei mondiale.

In acelasi timp, aceasta politica reprezinta un teren extrem de fertil de

invataminte pentru toate tarile candidate la aderare, dornice sa-si ajusteze
structural si sa-si modernizeze industriile lor astfel incat sa fie capabile sa
raspunda cu succes criteriilor de performanta stabilite de catre Uniunea
Europeana.

10
Bibliografie:

Resurse Internet:
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.9.1.html

Articole:

1.Commission of the European Communities "An Industrial Competitiveness Policy for the
European Union", COM (94) 319 Final, September 14, 1994.

2.Commission of the European Communities Industrial Policy in an Enlarged Europe, COM

(2002) 714 Final, December 11, 2002.

3. Bourgeois. J.H.J and Demaret, The Working of EC Policies on Competition, Industry and Trade:
a Legal Analysis in Buigues, P., Jacquemin, A., and Sapir, A., 1995

11