Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiu individual
STRATEGII, METODE, TACTICI ȘI ANALIZE ALE FORMĂRII PREȚURILOR LA
MEDICAMENTE
Grupa FB 1502
Chisinau, 2016
1. Tipul pieței și caracteristica ei pentru produsele farmaceutice
Sectorul farmaceutic reprezintă un domeniu prioritar, supus unei reglementări stricte, ale cărei
mecanisme complexe au făcut obiectul unei analize constante şi atente la nivel guvernamental.
Garantarea aplicării unui nivel rezonabil al preţurilor pe această piaţă, ţinând cont de nivelul
redus al veniturilor reale ale populaţiei ţării, este asigurată mai mult prin aplicarea unor măsuri
administrative decât prin buna funcţionare a mecanismelor economiei de piaţă. Trăsăturile pieţei
medicamentului sunt specifice unui model general de organizare a pieţei, axat pe interacţiunea
cererii şi ofertei, dar influenţa altor factori suplimentari este semnificativă, fiind în măsură să
determine configurarea finală a pieţei.
Piața medicamentelor este o piață cu concurență monopolistă, care are următoarele trăsături:
oferta pietei provine de la un numar mare de firme, ale caror produse, desi similare, sunt
diferentiate. Acest tip de concurenta se intalneste in mod frecvent in domeniul vanzarilor
cu amanuntul, al industriei textile, al produselor cosmetice, restaurantelor, statiilor
service etc.
Fiecare producator satisface o parte mica, insa nu microscopica, din cererea pietei. Se
apreciaza, in mod obisnuit, ca segmentul de piata ce revine unei firme este de cel putin
1% si cel mult 10%, tendinta fiind in general de apropiere de limita inferioara.
Produsul oferit de o firma este similar celor realizate de celelalte firme, substituibil in
consecinta, insa nu in mod perfect. Fiecare producator se distinge de ceilalti printr-o serie
de caracteristici intrinseci sau extrinseci imprimate produsului sau serviciului sau.
Numarul mare de firme ce actioneaza pe aceasta piata si proportia redusa in vanzarile
totale reduce interdependenta dintre deciziile firmelor. Optiunile unei firme izolate
vizand pretul sau cantitatea oferita spre vanzare nu au efect sensibil asupra concurentilor,
insa deciziile acestora afecteaza situatia unei firme.
Accesul relativ liber intr-o ramura data, trasatura ce o apropie mai mult de concurenta
perfecta decat de monopol. Accesul nu poate fi la fel de liber ca in cazul concurentei, cel
putin datorita dificultatilor in construirea unei reputatii pe piata. Firmele existente
anterior sunt departe de a fi anonime, avand segmentul lor de clientela, relativ fidel. Noua
firma trebuie sa-si asigure o imagine favorabila pe piata ceea ce reprezinta o bariera in
calea patrunderii si apoi a mentinerii pe piata.
Intermediarii, cum sunt numiţi cel mai adesea, în virtutea inerţiei, a tradiţiei, sunt membrii
canalului de distribuţie, de activitatea cărora depinde în foarte mare măsură soarta unei afaceri, şi
în care îşi pun speranţele în primul rând producătorii, pentru că ei pot accelera schimburile, dar şi
consumatorii, pentru că ei le dau şansa să-şi satisfacă cel mai bine nevoile, punându-le la
dispoziţie bunurile ce se produc în societate.
Pentru consumator , intermediarii sunt cei care le asigură accesul la produsele dorite, în
momentul şi la locul potrivit, cu cele mai mici cheltuieli şi financiare şi de timp.
Intermediarii se pot împărţi în două categorii: a). comercianţi şi b). intermediari funcţionali, în
funcţie de poziţia lor faţă de proprietate.
- Franchisorul – proprietarul unei idei de afaceri care a avut succes, idee pe care o cedează
unui număr de deţinători de franchise.
- Posesorul unei licenţe – este identic cu franchisorul, dar utilizat în marketingul industrial.
Pentru a produce, plăteşte dreptul de autor şi un anumit procent (care se negociază) din vânzări,
în schimbul dreptului de a produce.
- Vânzători la domiciliu – fără a mai utiliza canalele tradiţionale de distribuţie, vinde direct
la domiciliu posibililor clienţi.
- Broker – este un agent, dar cu funcţiuni mai restrânse, deoarece el doar organizează
întâlnirile, de obicei la intervale regulate, în vederea negocierii schimburilor. Se specializează pe
categorii de mărfuri : alimentare, imobiliare, asigurări etc., care prezintă fluctuaţii mari pe piaţă.
Primeşte o taxă de brokeraj sau comision.
În concluzie, există o paletă largă a distribuitorilor care se află în poziţii diverse faţă de
producător. Astfel D. Lindon (“Le marketing“ – Ed. Fernand Nathan, Paris, 1981, p.136-137)
evidenţiază patru situaţii ale distribuitorului şi anume: dependenţa ridicată faţă de producător,
dependenţa parţială, independenţa sau situaţia dominantă, care se reflectă în maniera de adoptare
a deciziilor şi modul de împărţire a riscurilor şi beneficiilor între cei doi.
preţ de producător – preţul produselor cumpărate, fără aplicarea taxelor (ex works), care a fost
declarat de producător sau de reprezentantul oficial al acestuia pentru aprobare şi includere în
Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente;
preţ de achiziţie – preţul producătorului de peste hotare, diminuat cu suma rabatului comercial
(discount) acordat, indicat în documentele primare, care nu poate depăşi preţul de producător
înregistrat în Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente, cu luarea în calcul a
drepturilor de import achitate, a cheltuielilor de transport (după caz, în funcţie de condiţiile de
livrare) şi a 575 plăţilor pentru controlul calităţii medicamentelor, recalculat în moneda naţională
(lei), conform cursului de schimb valutar oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data
efectuării operaţiunii de vămuire;
Activitatea producătorilor autohtoni este reglementată printr-un număr vast de acte normative24.
Producătorii de medicamente includ atât companiile autohtone, cât şi filialele unor companii
străine de medicamente care au activităţi de producţie pe teritoriul Republicii Moldova.
a. Costul de producţie:
în al doilea rând, în ramura de activitate a întreprinderii preţurile tind să fie aceleaşi la toate
întreprinderile;
legând preţul de costul de producţie, este simplificată munca de stabilire a preţului, când el nu
mai trebuieşte schimbat la schimbarea cererii.
Ca neajuns al metodei menţionate este ignorarea cererii curente.
În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 603/1997, preţul cu ridicata este preţul care se
aplică de către depozite la comercializarea angro a medicamentelor către farmacii şi instituţii
medico-sanitare.
Conform art. 4 al Hotărârii Guvernului nr. 603/1997 întreprinderile care importă şi/sau distribuie
cu ridicata medicamente, atât de import, cât şi autohtone, pot aplica un adaos comercial de
maxim 15%. Agenţii economici care comercializează angro produsele farmaceutice nu au
dreptul să practice comercializarea cu amănuntul a produselor farmaceutice.
Preţul cu ridicata este format din următoarele elemente:
- Cheltuieli de transport;
- Adaos comercial – 15% (Reglementat prin Legea nr. 1456-XII din 25.05.1993 cu privire la
activitatea farmaceutică).
- Adaos comercial – 25% (Reglementat prin Legea nr. 1456-XII din 25.05.1993 cu privire la
activitatea farmaceutică).
Pe parcursul celor trei etape enumerate se obţine preţul final de distribuire a produselor
farmaceutice pe piaţa Republicii Moldova. Un exemplu de formare a preţului cu amănuntul al
medicamentelor este prezentat în tabelul de mai jos:
Preţurile medicamentelor generice declarate nu trebuie să depăşească 75% din preţul
medicamentului original aprobat. Preţurile de comercializare ale medicamentelor se stabilesc de
către între- 576 prinderile farmaceutice angrosiste şi de către întreprinderile farmaceutice din re-
ţeaua de distribuire cu amănuntul în modul următor:
5. Tactici de preț
La produsele farmaceutice sunt utilizate câteva tactici de preț, însa cele mai des folosite sunt
tacticile de diferențiere a prețului. Prin diferențierea prețurilor, se înțelege vânzarea acelorași
bunuri ale unei firme la două sau mai multe prețuri diferite. Motivația folosirii unor astfel de
tactici are la bază faptul că entitatea producătoare se adresează mai multor segmente, cu
sensibilitate diferită la preț și implicit cu un comportament diferit în raport cu acesta.
Principalele forme de diferențiere la medicamente sunt în funcție de:
Categoria de persoane la care se oferă produsele farmaceutice. Pentru unele categorii
sociale ale populatei exista preturi diferite la medicamente . Lista medicamentelor
compensate cuprinde în prezent 87 de denumiri comune internaţionale de medicamente.
Medicamentele sunt destinate bolnavilor de diabet zaharat, cu afecţiuni cardiovasculare,
gastrointestinale, oftalmologice, respiratorii etc. Cu preparate compensate sunt asigurate
şi gravidele, copiii cu vârsta de până la 5 ani. Din gama de medicamente pentru care
prețul a scăzut fac parte cele mai necesare și des utilizate produse farmaceutice de către
cetățeni. Acestea vor fi comercializate în aproximativ 650 de farmacii din toată ţara.
Prețuri diferite pentru forme și scopuri diferite de utilizare ale aceluiași produs. Aceasta
diferențiere se efectuează atunci când același producător de medicamente produce
aceleași produse dar sub forma, ambalaj diferit si la un preț diferit in funcție de
imaginea produsului.
În perioada ianuarie – iulie 2016, în Catalogul Național de Prețuri au fost înregistrate preţurile de
producător pentru 2993 denumiri de medicamente, inclusiv: 676 – medicamente autohtone, 1414
– de origine europeană, 538 – din spaţiul CSI, 365 – din alte ţări.
Conform legislaţiei în vigoare, preţul la medicamentele din farmacii este constituit din preţul de
achiziţie, care include: preţul de producător, cheltuielile pentru import, cheltuielile de transport şi
plăţile pentru controlul calităţii medicamentelor, la care se aplică un adaos comercial.
Din data de 01.10.2015, în dependenţă de grupurile de preţ, acest adaos comercial variază de la 5
pînă la 15% pentru agenţii economici importatori. Din data de 01.04.2016, adaosul comercial
pentru farmacii variază între 11 şi 25%.