Ornitorincul este un mamifer arhaic, reprezentant al familiei Ornithorhynchidae a
ordinului Monotremata, n a crui alctuire anatomic gsim o neobinuit mbinare de
caractere, motenite de la strmoii reptilieni, altele amintind de psri. Pot tri 15-20 ani. n anul 1642, navigatorul olandez Abel Tasman a ntreprins cteva clatorii pe coasta sudic a Tasmaniei. El nu a fcut observaii consistente asupra faunei, semnalnd doar urmele unui animal ce se asemna cu tigrul, fiind poate semnele lupului tasmanian. Adevrata cunoatere a faunei australiene a debutat la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea. Colonitii europeni denumesc exemplare aduse din Australia "crti-ra", "cioc de ra". Disecarea lor i surprinde pe savani; englezul Everard Home descoper c organele reproductoare ale femelelor difer de cele ale mamiferelor, motiv pentru care a creat o clas aparte care era intermediar ntre mamifere, psri i amfibieni. Tot n urma unei disecii, francezul Geoffroy Saint-Hilaire descoper c animalul depune ou. nainte de sosirea colonitilor europeni, acesta nu avea dect puini dumani naturali, iar supravieuirea sa nu era n pericol. ns acest lucru s-a schimbat dup 1788 i 1851, cnd descoperirea aurului a sporit considerabil imigraia. Vnat intens pentru blana sa, ornitorincul a avut de suferit i datorit nmulirii necontrolate a iepurilor, care le distrugeau cuiburile prin sparea galeriilor proprii. Abia dup cel de-al doilea rzboi mondial zoologii australieni au sesizat interesul imens pe care-l prezint fauna lor. Astzi, prinderea i exportul unui ornitorinc sunt interzise. n Romnia, la Muzeul Naional de Istorie Natural Grigore Antipa din Bucureti, a doua sal a mamiferelor, de la parter, poate fi admirat un exemplar de ornitorinc, obinut cu muli ani n urm de ctre directorul eponim al instituiei.