Sunteți pe pagina 1din 37

CONTRACTUL DE VNZARE

DEFINIIE. NOIUNI GENERALE. CARACTERE JURIDICE

1. Definiie i noiuni generale.

Contractul de vanzare cumparare (noul Cod civil foloseste


denumirea de contract de vanzare) prezinta o importanta deosebita pentru
dreptul civil roman, el fiind amplu reglementat legal, pe larg tratat in
doctrina si extrem de utilizat in practica.
Doctrina a retinut ca este cel mai utilizat contract civil pentru ca
asigura circulatia juridica a bunurilor si a altor valori patrimoniale 1 ; de
asemenea, s-a aratat ca reprezinta arhetipul contractelor si ca, pornind de
la el, autorii Codului civil si-au formulat rationamentele pentru elaborarea
dreptului comun al obligatiilor2.
Art. 1294 C.civ. 1864 definea contractul de vnzare-cumprare ca pe
un contract prin care una dintre pri, vnztorul, transmite proprietatea unui
bun al su celeilalte pri, cumprtorul, care se oblig n schimb s
plteasc vnztorului preul bunului vndut3.
n sens larg, obiect al contractului de vnzare-cumprare pot fi i alte
drepturi reale, nu numai dreptul de proprietate, dar i drepturi de crean,
drepturi intelectuale sau chiar, n mod excepional (1399-1401 C.civ.1864),
drepturi asupra unei universaliti (cuprinznd drepturi i datorii, activ i
pasiv), aa cum este o motenire.
De altminteri, unii autori, cand au formulat definitia contractului de
vanzare-cumparare, au avut in vedere acest obiect extins al contractului,
extrapoland definitia legala.
In acest sens, contractul de vanzare-cumparare a fost definit ca un
contract prin care una dintre parti (vanzatorul) transmite celeilalte parti
(cumparatorul), in schimbul unei sume de bani, numita pret, un drept de
proprietate asupra unui lucru anume sau asupra unei universalitati juridice
1
Radu Motica, Florin Motiu, Contracte civile. Teorie si practica judiciara, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 7;
2
Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p.
11;
3
Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti,
1998, p. 9;

1
(care cuprinde drepturi si obligatii), un alt drept real, un drept de creanta sau
o actiune in justitie cu caracter patrimonial impreuna cu dreptul litigios
aferent4.
Pana in anul 2011, contractul de vanzare-cumparare a fost reglementat
de art. 12941404 C.civ. din 1864; de asemenea, Codul comercial continea
reglementari referitoare la vanzare, in articolele 60-73. In acceptiunea
legiuitorului anterior, vanzarea comerciala nu prezenta diferente esentiale
fata de vanzarea civila; deosebirile veneau din faptul ca vanzarea comerciala
era supusa unor reguli specifice relatiilor comerciale (art. 42, 43, 46-57 din
Codul comercial). Aceste reguli speciale se completau insa cu regulile
generale in materie de vanzare, cuprinse in Codul civil 18645.
In prezent, sediul comun al materiei contractului de vanzare se gaseste
in Capitolul I din Titlul IX al Cartii a V-a din Codul civil 2009, existand insa
si alte acte normative in dreptul nostru pozitiv care reglementeaza diverse
varietati de vanzare.
In ceea ce priveste regulile tranzitorii, avand in vedere art. 3 din Legea
nr. 71/2011, trebuie precizat ca, in principiu, incheierea, efectele si incetarea
contractului de vanzare sunt supuse legii in vigoare la data incheierii sale. In
alte cuvinte, daca contractul a fost incheiat inainte de intrarea in vigoare a
noului Cod civil, vor fi aplicabile regulile vechii reglementari, iar daca
contractul a fost incheiat dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil,
contractul va fi guvernat de noua reglementare.

2. Caracterele juridice ale contractului de vnzare


Aa cum rezult din definiia contractului, vnzarea este un contract:
- sinalagmatic, intrucat, conform art. 1171 N.C.civ. este izvor
de obligatii reciproce si interdependente: vanzatorul are
obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut iar
cumparatorul are obligatia de a plati pretul;
- consensual, deoarece, conform art. 1178 N.C.civ. (art. 1295
C.civ. 1864), contractul este incheiat prin simplul acord de
vointa al partilor;
- cu titlu oneros, ambele parti avand ca scop ce a determinat
incheierea contractului, obtinerea unui anumit folos drept
4
Dan Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 7;
5
pentru mai multe elemente despre raportul dintre vanzarea civila si cea comerciala in
reglementarea anterioara Codul civil intrat in vigoare in anul 2011, a se vedea Dan
Chrica, Contractele speciale civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005
si Francisc Deak, Stanciu Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1993;

2
echivalent al obligatiei asumate: cumparatorul urmareste sa
devina proprietarul bunului, iar cumparatorul urmareste
primirea pretului (art. 1172 alin. 1 N.C.civ.);
- comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa, iar
intinderea obligatiilor fiind determinata sau determinabila in
momentul incheierii contractului (art. 1173 alin. 1 N.C.civ.);
o exceptie de la regula comutativitatii o reprezinta vanzarea
de drepturi litigioase, care are un caracter aleatoriu 6 ,
existenta dreptului subiectiv nefiind certa si cu atat mai putin
determinabila sau determinata;
- translativ de proprietate, pentru ca, prin intrunirea acordului
de vointa al celor doua parti, se produce transferul dreptului
de proprietate; in cadrul acestui caracter se discuta si despre
transferul instantaneu al proprietatii, insa, uneori, in doctrina
este evidentiat si caracterul instantaneu al contractului de
vanzare-cumparare (ca un caracter de sine statator), intrucat
dreptul de proprietate se transmite dintr-o data, instantaneu,
fiind de neconceput transferul in rate al dreptului de
proprietate7;
- de drept comun in materia contractelor translative de
proprietate, caracter conferit de art. 1651 N.C.civ.

CONDITII DE VALIDITATE

CONDITII PRIVIND CAPACITATEA PARTILOR

Dup cum se cunoate, contractul de vnzare, ca orice act juridic,


trebuie s ndeplineasc anumite condiii de valabilitate, care tin de:
capacitatea prilor, consimmntul partilor, obiectul contractului i
cauza acestuia.
n anumite situaii, contractele trebuie s ndeplineasc i anumite
condiii specifice de form. Art. 1240-1245 N.C.civ. reglementeaza
conditiile de forma a contractului.

6
Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod
civil, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 332;
7
Dan Chrica, Contractele speciale civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti, Bucuresti,
2005, p. 40.

3
Prin art. 1179 din noul Cod civil se mentine aceeasi viziune asupra
conditiilor de validitate ale contractului.

1) Conditii privind capacitatea partilor

Contractului de vanzare i se aplica regulile generale in ceea ce


priveste capacitatea de exercitiu. Fiind vorba de un act de dispozitie, partile
trebuie sa aiba, ca regula, capacitate de exercitiu deplina.
Art. 1180 si 1181 N.C.civ. sunt consacrate capacitatii, conditie de
validitate a contractelor in general.
Cu titlu de exceptii, legea prevede anumite incapacitati speciale pentru
contractul de vanzare.

Incapaciti speciale n materia vnzrii-cumprrii in reglementarea


Codului civil din 1864:
- interdicia vnzrii ntre soi (art. 1307 C.civ. 1864); ratiunea
acestei interdictii sta in aceea ca, in spatele incheierii unui contract
de vanzare-cumparare s-ar putea ascunde o donatie simulata, prin
care s-ar incerca eludarea dispozitiei legale (art. 937 C.civ. 1864)
care consacra revocabilitatea donatiei intre soti ;
- tutorii nu pot cumpra bunurile persoanelor aflate sub tutela lor
(art. 1308 pct. 1 C.civ. 1864);
- mandatarii mputernicii a vinde un lucru nu l pot cumpra (art.
1308 pct. 2 C.civ. 1864);
- persoanele care administreaz bunuri ce aparin statului, sau
unitilor administrativ-teritoriale nu pot cumpra bunurile aflate n
administrarea lor (art. 1308 pct. 3 C.civ. 1864), iar funcionarii
publici nu pot cumpra bunurile statului sau unitilor
administrativ-teritoriale care se vnd prin mijlocirea lor (art. 1308
pct. 4 C.civ. 1864);
- judectorii, procurorii i avocaii nu pot deveni cesionari de
drepturi litigioase care sunt de competena Curii de apel n a crei
raz teritorial i exercit funcia sau profesia (art. 1309 C.civ.
1864);
- prin acte normative pot fi stabilite i alte incapaciti speciale n
materia vnzrii-cumprrii.

Incapaciti speciale n materia vnzrii in noul Cod civil

4
Noua reglementare civila consacra regula capacitatii, conform careia
orice persoana se bucura de capacitatea de a contracta, incapacitatea fiind
numai o exceptie de la aceasta regula (minorii care nu au implinit 14 ani si
interzisii judecatoresti art. 43 alin. 1).
Conform art. 1652 N.C.civ., pot cumpara sau vinde toti cei carora nu
le este interzisa de lege aceasta prerogativa, iar art. 1180 N.C.civ. dispune ca
poate contracta orice persoana care nu este declarata prin lege incapabila.

Incapaciti de a cumpara

- judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici,


consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot cumpara, direct sau
prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei
judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea (art. 1653
alin. 1 N.C.civ.), cu exceptia drepturilor succesorale ori cotelor-parti din
dreptul de proprietate de la comostenitori sau coproprietari, a drepturilor
litigioase destinate indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul
sa fi devenit litigios precum si a dreptutilor litigioase destinate apararii altor
drepturi ale persoanei ce stapaneste bunul (art. 1653 alin. 2 N.C.civ.);
- mandatarii sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane
interpuse, chiar si prin licitatie publica, bunuri pe care sunt insarcinati sa le
vanda, daca nu au fost imputerniciti expres in acest sens (art. 1654 alin. 1,
lit. a), sub sanctiunea nulitatii relative (art. 1654 alin. 2);
- parintii, tutorele, curatorul si administratorul provizoriu sunt
incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin
licitatie publica, bunuri ale persoanelor pe care le reprezinta (art. 1654 alin.
1, lit. b), sub sanctiunea nulitatii relative (art. 1654 alin. 2);
- functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa,
executorii precum si alte asemenea persoane care ar putea influenta
conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile
pe care le administreaza ori a carei administrare o supravegheaza, sunt
incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin
licitatie publica (art. 1654 alin. 1, lit. c), sub sanctiunea nulitatii absolute
(art. 1654 alin. 2).

Incapaciti de a vinde

5
Conform art. 1655 N.C.civ., care reglementeaza incapacitile de a
vinde, persoanele prevzute la art. 1654 alin. 1 (mandatarii, parintii,
tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, functionarii publici,
judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii precum si alte
asemenea persoane) nu pot s vnd bunurile proprii pentru un pre care
const ntr-o sum de bani provenit din vnzarea ori exploatarea bunului
sau patrimoniului pe care l administreaz ori a crui administrare o
supravegheaz, dup caz (art. 1655 N.C.civ. alin. 1). In egala masura,
dispoziiile alin. (1) se aplic n mod corespunztor i contractelor n care, n
schimbul unei prestaii promise de persoanele prevzute la art. 1654 alin.
(1), cealalt parte se oblig s plteasc o sum de bani (art. 1655 N.C.civ.
alin. 2).
Ca element de noutate, semnalam faptul ca, prin noul Cod civil,
interdicia vnzrii (si a cumpararii) ntre soi (prevazuta de art. 1307 C.civ.
1864) a fost eliminata prin art. 317 alin. 1 din Codul civil 2009.

CONDITII PRIVIND CONSIMTAMANTUL PARTILOR,


OBIECTUL CONTRACTULUI SI CAUZA ACESTUIA

1) Conditii privind consimtamantul

Regulile generale in materia consimtamantului, conditie de validitate


a contractului sunt cuprinse in art. 1182-1224 N.C.civ.
In principiu, in ceea ce priveste consimtamantul, in materia vanzarii se
aplica regulile de drept comun. Totusi, cateva aspecte se impun analizate in
cele ce urmeaza.

Promisiunea de vnzare (antecontractul)


- promisiunea unilateral de vnzare (sau de cumprare), reprezint
un contract unilateral prin care proprietarul unui bun promite unei
persoane ca va vinde acel bun, aceasta rezervndu-i facultatea de
a-i manifesta ulterior, de regul n interiorul unui termen,
consimmntul de a-l cumpra; ca element de noutate si ca o
varietate de promisiune unilaterala de vanzare, Codul civil 2009 a
introdus institutia pactului de optiune, dispunand ca atunci cand
partile convin ca una dintre ele sa ramana legata de propria

6
declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea
declaratie se considera ca oferta irevocabila (art. 1278);
- promisiunea bilateral de vnzare-cumprare, este un contract
sinalagmatic prin care ambele pri se oblig s ncheie n viitor, la
preul stabilit de ele, un contract de vnzare-cumprare avand ca
obiect unul sau mai multe bunuri;
- pactul de preferin reprezint o variant a promisiunii de vnzare,
prin care proprietarul unui bun se oblig ca, n cazul n care va
vinde bunul respectiv, s acorde preferin unei anumite persoane,
la pre egal8;

2) Condiiile obiectului contractului de vnzare

Art. 1225-1234 N.C.civ. reglementeaza obiectul, conditie de validitate


a contractelor in general.

Condiiile lucrului vndut


- s fie n circuitul civil (adica sa nu fie inalienabil) ;
- s existe n momentul ncheierii contractului sau s poat exista
n viitor (bunuri viitoare) ;
- s fie determinat sau determinabil ;
- s fie licit si moral ;
- sa fie posibil ;
- s fie n proprietatea vnztorului; in principiu, vanzatorul,
trebuind sa transmita dreptul de proprietate prin vanzare, rezulta ca el
trebuie sa fie proprietarul lucrului; in conditiile noului Cod civil, aceasta
regula a fost atenuata, fiind permisa vanzarea perfectata de vanzatorul
care, in momentul incheierii contractului, nu are calitatea de proprietar, in
cazul amanarii transferului dreptului (vanzarea bunurilor viitoare, a
bunurilor de gen sau a bunurilor individual determinate atunci cand
vanzarea s-a facut sub conditia dobandirii ulterioare a dreptului asupra
lucrului) ; totodata, este valabila vanzarea unui bun aflat in indiviziune
(sau in proprietate comuna pe cote-parti) de catre unul dintre coindivizari,
fara acordul celorlalti cotitulari, insa dreptul dobandit de cumparator este
unul sub conditie, conditia fiind aceea ca, la partaj, bunul sa afie atribuit

8
Corneliu Turianu, Curs de drept civil. Contracte speciale, Editura Universitara,
Bucuresti, 2001, p. 21;

7
vanzatorului (in caz contrar, vanzarea fiind nula9).

Condiiile preului
- s fie stabilit n bani ;
- sa fie determinat sau determinabil ;
- sa fie sincer sau real (pretul sa fie cel adevarat, sa corespunda
realitatii, sa nu fie fictiv) i serios, adica sa existe o echivalenta
valorica relativa, raportatata atat la valoarea lucrului vandut, cat si
la subiectivismul partilor contractante10, adica sa nu fie derizoriu;
conform art. 1665 alin. 2 N.C.civ., pretul este derizoriu atunci cand
este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este
evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.

3) Conditiile privind cauza contractului de vanzare

In conceptia Codul civil 2009, cauza este motivul care determina


fiecare parte sa incheie contractul (art. 1235 N.C.civ.), iar cauza contractului
de vanzare-cumparare trebuie sa indeplineasca conditiile generale privind
cauza actului juridic civil : cauza sa existe, cauza sa fie licita si morala (art.
1236 N.C.civ.).
Noul Cod civil reglementeaza cauza ca o conditie a actului juridic in
articolele 1235-1239.
Existenta cauzei se prezuma, pana la proba contrara.

EFECTELE CONTRACTULUI DE VANZARE

OBLIGATIILE VANZATORULUI

GARANTIA PENTRU EVICTIUNE

Efectele contractului de vnzare constau in obligatiile pe care


contractul, in calitate de izvor de obligatii, le naste in sarcina partilor11.

9
Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, op.cit., p. 358;
10
Corneliu Turianu, Contracte speciale. Practica juridica adnotata, Editura Fundatiei
Romania de maine, Bucuresti, 1999, p. 55;
11
Fr. Deak, op.cit., p. 52;

8
a. Obligaiile vnztorului:
- obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut reprezinta
efectul esential al vanzarii iar conform conceptiei traditionale in
materie reprezinta prima si cea mai importanta dintre obligatiile
vanzatorului; doctrina recenta subliniaza faptul ca transferul
proprietatii se realizeaza de drept, automatic, abstract si instantaneu,
astfel incat vanzatorul nu are o obligatie de transmitere a proprietatii,
aceasta realizandu-se de drept, prin incheierea contractului12;
- obligaia de predare a lucrului vndut ctre cumprtor (1685-
1694 N.C.civ.); aceasta obligatie consta in punerea la dispozitia
cumparatorului a bunului vandut, ca o concretizare a transferului de
proprietate intervenit prin contractul de vanzare, astfel incat
cumparatorul sa se bucure deplin de toate cele trei atribute ale
dreptului de proprietate: posesia (contactul direct cu lucrul), folosinta
(culegerea fructelor) si dispozitia (inclusiv cea materiala, care este
legata de contactul cu bunul);
- obligaia de garanie:
1) pentru eviciune (pentru eviciunea rezultnd din fapte
personale i pentru eviciunea rezultnd din fapta unui ter);
2) pentru vicii;
3) in conditiile legii, pentru buna functionare.

1) Garantia pentru evictiune


Termenul evictiune provine din limba latina: evictio, - onis =
deposedare, ceea ce inseamna ca o persoana pierde dreptul sau asupra unui
lucru pentru ca prin justitie s-a recunoscut unui tert un drept concurent cu al
sau13. Aceasta persoana poarta numele de evins.
Evictiunea a fost definita ca pierderea totala sau partiala, de catre
cumparator, a proprietatii bunului cumparat sau tulburarea cumparatorului in
exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra bunului, ca urmare a
valorificarii de catre vanzator sau de catre o terta persoana a unui drept
asupra bunului cumparat14.
Conform art. 1337 C.civ. 1864, vanzatorul era de drept obligat sa-l
garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut,
precum si de sarcinile care n-au fost declarate la incheierea contractului.
12
Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, op. cit., p. 368-369;
13
Camelia Toader, Evictiunea in contractele civile, Editura All Beck, Bucuresti, 1998, p.
IX X;
14
Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 32;

9
Noul Cod civil consacra expres institutiei evictiunii articolele 1695-
1706.

a) Garantia pentru eviciunea rezultnd din fapte personale (art. 1695


alin. 1 si 3 N.C.civ.)
Vanzatorul va trebui sa se abtina de la orice fapt personal de natura a-l
tulbura pe cumparator in linistita folosinta a lucrului, fie ca este vorba de o
tulburare de fapt (de exemplu, patrunderea abuziva pe terenul vandut si
realizarea de acte de stapanire a acestuia) sau de o tulburare de drept (de
exemplu, vanzatorul invoca un drept real asupra lucrului vandut).

b) Garantia contra eviciunii rezultnd din fapta unui tert (art. 1695
alin. 2 N.C.civ.)
In cazul in care cumparatorul sufera o tulburare din partea unei terte
persoane, vanzatorul va fi obligat sa-l apere pe cumparator, iar daca nu
reuseste sa-l apere, va suporta consecintele evictiunii15.
Spre deosebire de garantia pentru eviciunea rezultnd din fapte
personale, care opereaza atat pentru tulburarile de drept, cat si pentru cele de
fapt, garantia contra eviciunii rezultnd din fapta unui tert opereaza numai
pentru tulburarile de drept si numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept
nascut anterior vanzarii si care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului.

c) Functionarea obligatiei de garantie pentru evictiune


- cat timp evictiunea nu s-a produs, vanzatorul trebuie sa se abtina
de la orice fapt sau act ce ar putea duce la tulburarea
cumparatorului;
- in situatia in care evictiunea este pe cale sa se produca, vanzatorul
trebuie sa il apere cu mijloacele pe care le are la indemana pe
cumparator impotriva pretentiilor tertului; pentru aceasta, daca
cumparatorul este actionat in judecata de catre tertul posibil
evingator, cumparatorul poate cere ca vanzatorul sa fie introdus in
proces 16;
- daca evictiunea s-a produs, cumparatorul poate cere rezolutiunea
vanzarii (art. 1700 N.C.civ.), iar vanzatorul trebuie sa restituie
integral pretul primit, chiar daca valoarea bunului a scazut (art.
1701 N.C.civ.), sporul de valoare al bunului daca valoarea acestuia
15
Fr. Deak, op.cit., pag. 59;
16
Dan Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p.
75;

10
a crescut (art. 1701 alin. 3), sa suporte contravaloarea fructelor (art.
1702 alin. 1 lit. a N.C.civ.), cheltuielile de judecata rezultate din
procesul cu tertul evingator si cheltuielile determinate de
incheierea si executarea contractului (art. 1702 alin. 1 lit. b si c
N.C.civ,) precum si pierderile suferite si castigurile nerealizate de
catre cumparator din cauza evictiunii (art. 1702 alin. 1 lid. d).
Dispozitiile legale care reglementeaza garantia pentru evictiune au
caracter supletiv, astfel incat partile pot modifica continutul acestei garantii,
conform art. 1698 alin. 1 N.C.civ., marind, micsorand sau chiar eliminand
obligatia de garantie.
In ceea ce priveste marirea acestei garantii legea nu prevede limitari,
in schimb asupra clauzei de inlaturare a garantiei contra evictiunii opereaza
limitele prevazute de art. 1698 alin. 2 si 1699 N.C.civ., conform carora
stipulaia prin care obligaia de garanie a vnztorului este restrns sau
nlturat nu l exonereaz pe acesta de obligaia de a restitui preul, cu
excepia cazului n care cumprtorul i-a asumat riscul producerii
eviciunii (art. 1698 alin. 2 N.C.civ.), iar chiar dac s-a convenit c
vnztorul nu va datora nicio garanie, el rspunde totui de eviciunea
cauzat ulterior vnzrii prin faptul su personal ori de cea provenit din
cauze pe care, cunoscndu-le n momentul vnzrii, le-a ascuns
cumprtorului. Orice stipulaie contrar este considerat nescris (art.
1699 N.C.civ. ).

GARANTIA PENTRU VICII ASCUNSE. GARANTIA PENTRU


BUNA FUNCTIONARE

2) Garantia pentru vicii

Conform art. 1352 C.civ. 1864, vanzatorul era dator a raspunde de


viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor lucrul devenea impropriu
intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsorau intr-atat valoarea de
intrebuintare incat cumparatorul, daca ar fi cunoscut acest aspect, nu ar fi
cumparat sau ar fi platit un pret mai redus17.
In reglementarea in vigoare, garantiei contra viciilor ii sunt consacrate
articolele 1707- 1715 N.C.civ.

17
Fr. Deak, op.cit., p. 65;

11
Pentru ca aceasta garantie sa opereze, este necesar sa fie indeplinite
urmatoarele conditii: viciul trebuie sa fie ascuns (art. 1707 alin. 2 N.C.civ.),
sa fi existat in momentul predarii lucrului (art. 1707 alin. 3 N.C.civ.) si sa fie
grav (art. 1707 alin. 1 N.C.civ.).
Garantia contra viciilor ascunse nu opereaza in vanzarile realizate in
procedura executarii silite (art. 1707 alin. 5 N.C.civ.).
Conform art. 1710 N.C.civ. alin. 1, in temeiul obligaiei vnztorului
de garanie contra viciilor, cumprtorul poate obine, dup caz:
a) nlturarea viciilor de ctre vnztor sau pe cheltuiala acestuia;
b) nlocuirea bunului vndut cu un bun de acelai fel, ns lipsit de
vicii;
c) reducerea corespunztoare a preului;
d) rezoluiunea vnzrii.
In temeiul alin. 2 din acelasi articol, instana, innd seama de
gravitatea viciilor i de scopul pentru care contractul a fost ncheiat, precum
i de alte mprejurri, poate dispune, la cererea vnztorului, o alt msur
prevzut la alineatul anterior dect cea solicitat de cumprtor.

3) Garantia pentru buna functionare

Codul civil in vigoare din anul 2011 introduce pentru prima oara in
legislatia civila institutia garantiei pentru buna functionare (institutie
specifica domeniului dreptului consumatorului).
Conform art. 1716 alin. 1, vnztorul care a garantat pentru un timp
determinat buna funcionare a bunului vndut este obligat, n cazul oricrei
defeciuni ivite nuntrul termenului de garanie, s repare bunul pe
cheltuiala sa. Alin. 2 al aceluiasi articol dispune ca, dac reparaia este
imposibil sau dac durata acesteia depete timpul stabilit prin contract
sau prin legea special, vnztorul este obligat s nlocuiasc bunul vndut,
in lipsa unui termen prevzut n contract sau n legea special, durata
maxim a reparaiei fiind de 15 zile de la data cnd cumprtorul a solicitat
repararea bunului.
Dac vnztorul nu nlocuiete bunul ntr-un termen rezonabil,
potrivit cu mprejurrile, el este obligat, la cererea cumprtorului, s i
restituie preul primit n schimbul napoierii bunului (art. 1716 alin. 3).
Dac vnztorul dovedete c defeciunea s-a produs din pricina
modului nepotrivit n care cumprtorul a folosit sau a pstrat bunul,
garania nu va fi datorat. Comportamentul cumprtorului se apreciaz

12
avandu-se in vedere si instruciunile scrise care i-au fost comunicate de ctre
vnztor (art. 1717 N.C.civ.).
Cu privire la momentul constatarii si comunicarii defectiunii, legea
precizeaza ca, sub sanciunea decderii din dreptul de garanie, cumprtorul
trebuie s comunice defeciunea nainte de mplinirea termenului de
garanie.
Dac aceast comunicare nu a putut fi fcut n termenul de garanie,
din motive obiective, cumprtorul are obligaia s comunice defeciunea
ntr-un termen rezonabil de la data expirrii termenului de garanie (art. 1718
alin. 1).
n cazul n care vnztorul a garantat c bunul vndut va pstra un
timp determinat anumite caliti, dispoziiile alin. 1 sunt aplicabile n mod
corespunztor (art. 1718 alin. 2).

OBLIGATIILE CUMPARATORULUI

Noul Cod civil stabileste ca obligatiile principale ale cumparatorului


sunt :
- preluarea bunului vandut si
- plata pretului vanzarii (art. 1719).
O alta obligatie legala a cumparatorului este aceea de a suporta
cheltuielile vanzarii (art. 1666).
In esenta, din aceasta perspectiva, noua reglementare este similara cu
cea anterioara, existand insa si anumite diferente.

1) plata preului
Conform dispozitiilor art. 1361 C.civ. 1864, in lipsa de stipulatie
contrara, cumparatorul era obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul
in care i se facea predarea lucrului vandut.
Art. 1720 alin. 1 din noul Cod civil prevede ca, n lipsa unei stipulaii
contrare, preul trebuie pltit la locul n care bunul se afla n momentul
ncheierii contractului i de ndat ce proprietatea este transmis.
Cum in cazul vanzarii bunurilor imobile cuprinse in cartea funciara
transferul dreptului de proprietate se realizeaza la momentul inscrierii in
cartea funciara (art. 885 N.C.civ.), rezulta ca in cazul vanzarii care are ca

13
obiect aceste imobile, cumparatorul este tinut la executarea obligatiei de
plata a pretului la momentul intabularii.
Dac insa la data ncheierii contractului bunurile se afl n tranzit,
daca partile nu convin altfel, plata preului urmeaza a se face la locul care
rezult din uzane sau, n lipsa acestora, la locul destinaiei.
Potrivit art. 1721 al Codului civil intrat in vigoare la 1 octombrie
2011, in cazul executarii cu intarziere a obligatiei de plata a pretului,
cumparatorul datoreaza si dobanda aplicata pretului (daune cominatorii):
- fie din ziua dobandirii proprietatii (daca bunul produce fructe
civile sau naturale),
- fie din cea a predarii, daca bunul nu produce fructe, dar ii
produce alte foloase.

In cazul neexecutarii obligatiei de plata a pretului, vanzatorul are la


dispozitie trei mijloace de actiune:
- sa ceara executarea obligatiei de plata a pretului,
- sa invoce exceptia de neexecutare a contractului, sau
- sa ceara rezolutiunea contractului, eventual cu daune-interese (art.
1549 N.C.civ.).

2) preluarea lucrului vndut


A doua obligatie principala a cumparatorului este aceea de preluare a
lucrului vandut, la termenul convenit de parti.
In cazul in care aceasta obligatie nu este executata, vanzatorul are
optiunile de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la dispozitia si pe
cheltuiala cumparatorului, respectiv de a-l vinde.

3) cheltuielile vnzrii
Dac prile nu au stipulat altceva n convenie, cumparatorului ii
revine obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii.
Aceasta regula era prevazuta in trecut de art. 1305 C.civ. 1864 si este
consacrata si de legea in vigoare (art. 1666 N.C.civ.).

VARIETATI DE VANZARE

a. Vnzarea dup greutate, numr sau msur


Acest tip de contract de vanzare are o sfera de aplicare limitata la
cazul lucrurilor de gen dintr-un lot determinat.

14
b. Vnzarea pe ncercate
Reprezinta acel tip de contract de vanzare-cumparare incheiat inca din
momentul realizarii acordului de vointa al partilor, dar sub conditia
suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator.

c. Vnzarea cu pact de rscumprare


Reprezinta o vanzare afectata de conditia rezolutorie constand in
razgandirea absolut unilaterala a vanzatorului, care poate restitui pretul intr-
un anumit termen.
Un astfel de contract este nul absolut.

d. Vnzarea unei moteniri


Conform art. 956 din noul Cod civil, dac prin lege nu se prevede
altfel, sunt lovite de nulitate absolut actele juridice avnd ca obiect drepturi
eventuale asupra unei moteniri nedeschise nc, precum actele prin care se
accept motenirea sau se renun la aceasta, nainte de deschiderea ei, ori
actele prin care se nstrineaz sau se promite nstrinarea unor drepturi care
s-ar putea dobndi la deschiderea motenirii.
Potrivit art. 954 din noul Cod civil, motenirea unei persoane se
deschide prin decesul acesteia. Intelegem prin deces, cel fizic constatat sau
cel declarat prin hotrre judecatoreasc.
Potrivit reglementrii anterioare, art. 651 din Codul civil de la 1864
prevedea c succesiunile se deschid prin moarte. Declararea disparitiei
unei persoane nu ducea la deschiderea succesiunii acesteia, cci potrivit art.
19 din Decretul nr. 31/1954, cel disparut era socotit in viata daca nu
intervenise o hotarre judecatoreasc de declarare a mortii.
Numai moartea, asadar, declanseaz transmiterea patrimoniului
succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Ct vreme o persoana este in
viat nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas).
Chiar i cel disprul este socotit a fi n via, dac nu a intervenit o hotrre
declarativ de moarte rmas definitiv (art. 53 din noul Cod civil).
In concluzie, vanzarea unei mosteniri este valabila numai daca se
incheie dupa deschiderea mostenirii; in caz contrar, vanzarea este nula
absolut.

e. Vnzarea de drepturi litigioase


Reprezinta o varietate de vanzare care consta in instrainarea unui
drept litigios, supus unei contestari judiciare.

15
CONTRACTUL DE DONAIE

NOTIUNE. REGLEMENTARE. CARACTERE JURIDICE.


CONDITII DE VALIDITATE

1. Noiune i reglementare
Donaia este un contract prin care una dintre pri, donatorul, cu
intenie liberal, i micoreaz irevocabil patrimoniul su cu un drept in
favoarea celeilalte pri, numit donatar, fr a urmri obtinerea unei
contraprestatii18.
Contractul de donatie beneficiaza de o definitie legala, cuprinsa in art.
985 din noul Cod civil.
Conform art. 985 N.C.civ., donatia este contractul prin care, cu
intentia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune in mod irevocabil de
un bun in favoarea celeilalte parti, numita donatar.

2. Caractere juridice
Contractul de donaie este un contract:
- unilateral;
- solemn;
- cu titlu gratuit (o liberalitate).
Uneori, doctrina mai retine si alte caractere juridice ale acestui
contract:
- irevocabil;
- translativ de drepturi (pe calea donatiei se poate transmite nu
numai dreptul de proprietate, ci si un alt drept, real sau de creanta);
- incheiat intuitu persoane;
- numit19.

3. Condiii de validitate

a. Condiii privind capacitatea prilor:


- incapaciti de a dispune:
- minorii i persoanele puse sub interdicie judectoreasc nu pot
ncheia un contract de donaie (cu excepia darurilor obinuite);

18
Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Buc., 2005, p. 111;
19
A. Cojocaru, op.cit., pag. 61-62;

16
- minorul nu poate dispune n favoarea tutorelui nici dup ce a ajuns
la majorat ct timp tutorele nu a primit descrcare de gestiune de la
autoritatea tutelar (cu excepia situaiei n care tutorele este
ascendentul minorului).

- incapaciti de a primi:
- persoanele neconcepute i organizaiile care n-au dobndit
personalitatea juridic,
- medicii i farmacitii care au tratat o persoan n boala din cauza
creia moare de la bolnavii tratai,
- situatia cetenilor strini i a apatrizii (initital, in Constitutia
Romaniei, s-a prevazut o interdictie expresa, in sensul in care
cetenii strini i a apatrizii nu puteau primi donaii avnd ca
obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor; ulterior, prin Legea
nr. 429/2003 de revizuire a Constitutiei, interdictia a fost atenuata,
permitandu-se ca acestia sa poata dobandi terenuri in conditiile
rezultate din aderarea Romaniei la U.E. si din alte tratate la care
Romania este parte, in conditiile prevazute de legea organica);
- prin lege pot fi reglementate i alte incapaciti speciale.

b. Condiii privind obiectul contractului


Bunul (sau dup caz, dreptul) trebuie:
- s fie n circuitul civil;
- s fie determinat sau determinabil;
- sa fie posibil i licit;
- s existe sau s poat exista n viitor.

c. Condiii privind forma contractului de donaie.


Conform art. 1011 N.C.civ, donatia se incheie prin inscris autentic,
sub sanctiunea nulitatii absolute.
In aceste conditii, donatia este un act autentic, sanciunea nerespectrii
formei autentice fiind nulitatea absolut.
In reglementarea anterioara datei de 1 octombrie 2011, in ciuda
prevederii foarte stricte (categorice chiar) a conditiei formei autentice a
contractului de donatie (art. 813 C.civ. 1864), exista si exceptia darului
manual, pentru care, in ciuda lipsei unei dispozitii exprese, era acceptata
transmiterea dreptului de proprietate prin simpla traditiune (remiterea
materiala a bunului), fara a fi ceruta conditia formei autentice. Iata deci ca in
acest domeniu s-a inregistrat cea mai importanta situatie in care o cutuma
contra legii (contra legem) avea caracter de izvor de drept.

17
Cutuma contra legii este acea cutuma care tinde la a se opune legii,
prin instaurarea unei conduite contrare acesteia; in principiu, unei astfel de
cutume nu i se poate recunoaste caracterul de izvor de drept, singura
exceptie importanta identificata de doctrina in acest domeniu fiind darul
manual care, in regelementarea anterioara noului Cod civil nu beneficia de o
prevedere expresa care sa il excluda de la indeplinirea conditiei formei
autentice20. Cu toate acestea, darul manual, ca varietate de donatie nesupusa
conditiei formei autentice a avut o larga raspandire in viata sociala
romaneasca.
Forta acestei cutume contra legii a fost confirmata de faptul ca, in
noul Cod civil, legiuitorul a inteles ca exceptia de la forma conditiei formei
autentice consacrata de cutuma contra legii care a avut ca obiect darul
manual, sa fie confirmata printr-o prevedere expresa in noua lege care sa
consacre legislativ aceasta exceptie.
Art. 1011 din noul Cod civil, care reglementeaza forma donaiei,
prevede:
(1) Donaia se ncheie prin nscris autentic, sub sanciunea nulitii
absolute.
(2) Nu sunt supuse dispoziiei alin. (1) donaiile indirecte, cele
deghizate i darurile manuale.
(3) Bunurile mobile care constituie obiectul donaiei trebuie
enumerate i evaluate ntr-un nscris, chiar sub semntur privat, sub
sanciunea nulitii absolute a donaiei.
(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de pn la 25.000 lei pot
face obiectul unui dar manual, cu excepia cazurilor prevzute de lege.
Darul manual se ncheie valabil prin acordul de voine al prilor, nsoit de
tradiiunea bunului.

d. Principiul irevocabilitii donaiilor


Donaia este, prin esena ei, irevocabil (art. 1015 N.C.civ.);
irevocabilitatea donaiilor este mai accentuat dect principiul forei
obligatorii aplicabil in general contractelor21.
Sectiunea a 3-a din Capitolul II (Donatia), apartinand Titlului III
(Liberalitatile) din Codul civil in vigoare, este consacrata revocarii donatiei:
- revocarea pentru ingratitudine (art. 1023-1026 N.C.civ.);
- revocarea pentru neexecutarea sarcinii (1027-1029 N.C.civ.);

20
Ovidiu Ungureanu, Drept civil. Introducere. Editia 8, Editura C.H. Beck, Bucuresti,
2007, p. 41-42;
21
Fr. Deak, op.cit., p. 104;

18
- revocabilitatea donaiilor ntre soi (1031 N.C.civ.).

CATEGORII DE DONATII EXCEPTATE DE LA REGULILE


CONSACRATE DE PRINCIPIUL SOLEMNITATII DONATIILOR

a. Donaiile simulate
1) donaiile deghizate o donatie este deghizata atunci cand,
conform actului public, apare ca un act juridic cu titlu
oneros;
2) donaiile prin interpunere de persoane sunt donatii in care
simulatia vizeaza persoana adevaratului donatar ; contractul
se incheie cu o alta persoana decat donatarul real, incheindu-
se si un cotrainscris in care se precizeaza adevaratul donatar.

b. Donaiile indirecte
Reprezinta acte juridice incheiate cu intentia de a gratifica, dar
infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donatie
In acest caz, forma autentica nu este obligatorie, donatiile indirecte
fiind supuse numai regulilor de fond ale donatiei nu si celor de forma;
Exemplu: renuntarea la un drept facuta cu intentia de a gratifica,
remiterea de datorie sau stitpulatia pentru altul facuta cu intentia de a
gratifica.

c. Darurile manuale
Reprezinta acele donatii care necesita, in afara de acordul de vointa de
a transfera si dobandi un lucru cu titlu gratuit, si remiterea materiala a
bunului (traditiunea).

REVOCAREA DONATIILOR

Dincolo de faptul ca donatiile sunt irevocabile si de dreptul prilor de


a stipula expres n contract anumite clauze care pot duce la desfiinarea
contractului, noul Cod civil prevede anumite cauze de revocare a donaiilor:
- un caz veritabil de revocare a donatiei, constand in donatiile incheiate
intre soti, care sunt revocabile pe timpul casatoriei (art. 1031 N.C.civ.)
precum si

19
- doua cauze legale de revocare a donatiei, respectiv:
- neexecutarea fara justificare a sarcinii si
- ingratitudinea.

a. Revocabilitatea donatiilor intre soti


Conform art. 1031 N.C.civ., orice donatie incheiata intre soti este
revocabila numai in timpul casatoriei.
Art. 1033 prevede ca este lovit de nulitate orice simulaie n care
donaia reprezint contractul secret n scopul de a eluda revocabilitatea
donaiilor ntre soi (1), fiind prezumat persoan interpus, pn la proba
contrar (prezumtie relativa juris tantum), orice rud a donatarului la a
crei motenire acesta ar avea vocaie n momentul donaiei i care nu a
rezultat din cstoria cu donatorul (2).
Art. 1032 N.C.civ. prevede ca nulitatea cstoriei atrage nulitatea
relativ a donaiei fcute soului de rea-credin.

b. Revocarea pentru ingratitudine


Aceasta revocare opereaz n prezena unor cauze expres prevzute de
art. 1023 N.C.civ.:
1) atentat la viaa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind
ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat; acest caz
presupune intentia (ca forma de vinovatie) de a ucide; culpa nu are
ca efect revocarea donatiei;
2) fapte penale, cruzimi sau injurii grave la adresa donatorului, de
asemenea, savarsite cu intentie;
3) refuzul nejustificat de a asigura alimente donatorului ajuns in
nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa
seama de starea in care se afla bunul la momentul donatiei.

c. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii


Consacrata de art. 1027 N.C.civ., reprezint o cauz de revocare
specific donaiilor cu sarcin si are ca fundament reciprocitatea si
interdependenta obligatiilor in cazul contractelor sinalagmatice.

OBLIGATIILE PARTILOR CONTRACTULUI DE DONATIE

20
a. Obligaiile donatorului
- obligaia de predare a bunului;

- obligatia de a raspunde pentru dol si culpa grava (art. 1017


N.C.civ.);
- n principiu, donatorul nu garanteaz pentru eviciune i vicii, dar
exist anumite excepii, prevazute de art. 1018 si 1019 N.C.civ. (de
exemplu, cand donatorul si-a asumat expres garantia contra
evictiunii, daca evictiunea rezulta din fapta sa sau dintr-o
imprejurare pe care a cunoscut-o si nu a adus-o la cunostinta
donatarului; in cazul donaiei cu sarcin, cand, in limita sarcinii,
contractul de donatie este unul sinalagmatic, iar nu unul unilateral).

b. Obligaiile donatarului
1) cnd donaia este pur gratuit, donatarul nu are nicio obligaie;
2) cnd donaia este pur gratuit, donatarul are n schimb o ndatorire
general, numit de recunotin, a crei sanciune n caz de
nclcare fiind revocarea pentru ingratitudine;
3) cnd donaia este cu sarcin, donatarul este inut s execute sarcina
(o obligaie).

CONTRACTUL DE LOCAIUNE

1. Noiune. Reglementare

Reglementat de art. 1777 1823 N.C.civ., locaiunea a fost definit ca


acel contract prin care o persoan, numita locator, se oblig fata de o alta
persoana, numita locatar, sa-i asigure folosina temporar a unui lucru, n
schimbul unei sume de bani, numit chirie22.
n reglementarea anterioar, art. 1411 din Codul civil din 1864 definea
acelai contract n modul urmtor: locaiunea lucrurilor este un contract
prin care una din pile contractante se ndatorete a asigura celeilalte
folosina unui lucru pentru un timp determinat, drept un pre determinat.
n ceea ce privete doctrina de drept civil, locaiunea a fost definit ca
acel contract prin care o persoan, numita locator, se oblig fata de o alta
22
R. Motica, F. Motiu, op.cit., p. 285;

21
persoana, numita locatar, sa-i asigure folosina temporar a unui lucru, n
schimbul unei sume de bani, numit chirie23.
Privitor la sfera de acoperire a instituiei locaiunii, Codul civil din
1864 distingea ntre locaiunea lucrurilor (locatio rei - art. 1411, cel care
definea noiunea de locaiune, folosea termenul de locaiune a lucrurilor)
i locaiunea de lucrri (contractul de munc, contractul de antrepriz i
contractul de transport art. 1413).
Noua reglementare abandoneaz aceast abordare, reglementnd sub
denumirea general de locaiune, ceea ce vechiul cod considera a fi o
locaiune a lucrurilor. Conceptul de locaiune de lucrri dispare,
contractul de munc, contractul de antrepriz i contractul de transport (la
care se referea art. 1413 C.civ. 1864, cnd trata locaiunea de lucrri)
fiind eliminate total din sfera de acoperire a instituiei locaiunii.
n ceea ce privete durata locaiunii, contractul poate fi ncheiat pe
durat determinat sau nedeterminat, ns nu poate prezenta sub nicio
form caracterul perpetuitii. n acest sens, art. 1783 din noul Cod civil
prevede ca intervalul de timp maxim pentru care se poate ncheia un
contract de locaiune este de 49 de ani24, aceasta norm avnd caracter
imperativ, ntruct, daca prile convin asupra unui termen mai lung,
acest termen reduce de drept la 49 de ani.
Conform art. 1785 N.C.civ., dac n contract prile nu au artat
durata locaiunii, fr a-i fi dorit s contracteze pe o durat
nedeterminat, se aplic uzanele, iar n lipsa acestora, locaiunea se
consider ncheiat: pentru un an, n cazul locuinelor nemobilate sau
spaiilor pentru exercitarea activitii unui profesionist, pe durata
corespunztoare unitii de timp pentru care s-a calculat chiria, n cazul
bunurilor mobile ori n acela al camerelor sau apartamentelor mobilate
sau pe durata locaiunii imobilului, n cazul bunurilor mobile puse la
dispoziia locatarului pentru folosina unui imobil.

2. Caracterele juridice ale contractului de locaiune


Locaiunea este un contract:
- sinalagmatic (bilateral);

23
R. Motica, F. Moiu, Contracte civile. Teorie si practica judiciara, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 2004, p. 285;
24
Codul civil al Republicii Moldova impune o durata maxim a locaiunii de 99 de ani
(art. 877);

22
- consensual;
- cu titlu oneros;
- cu executare succesiv;
- comutativ.

3. Condiiile de validitate a contractului de locaiune


Fiind vorba de un act de administrare (totui, prin voina legii, in cazul
imobilelor, dac depete 5 ani, locaiunea este considerat act de
dispoziie), prile nu trebuie s ndeplineasc condiii speciale n ceea ce
privete capacitatea juridic.
n ceea ce privete obiectul contractului, bunul nchiriat poate fi mobil
sau imobil, corporal sau incorporal; poate fi chiar i un lucru viitor, cu
excepia bunurilor dintr-o motenire nedeschis25.
Preul pe care locatarul l pltete n schimbul folosinei lucrului se
numete chirie.

4. Efectele contractului de locaiune

a. obligaiile locatorului:
- locatorul are obligaia de a preda lucrul (art. 1787 N.C.civ.);
- locatorului ii revine obligaia efecturii reparaiilor necesare pentru
a mentine lucrul in stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata
durata locatiunii (art. 1788 N.C.civ.); in aceasta categorie nu intra
micile reparatii, numite locative, care sunt in sarcina locatarului;
- obligaia de garanie (art. 1789 N.C.civ.) pentru tulburarile
provenite din propria fapta, din faptele tertilor sau din viciile
bunului.

b. obligaiile locatarului:
- obligatia de a lua in primire lucrul;
- plata chiriei; conform art. 1796 N.C.civ., locatarul trebuie sa
plateasca chiria (pretul locatiunii) la termenele convenite, iar daca
nu au fost convenite aceste termene, potrivit uzantelor (art. 1797
al. 1 N.C.civ.);
- obligaia de a ntrebuina lucrul cu prudenta, cu diligenta si potrivit

25
Fr. Deak, op.cit., p. 142;

23
destinatiei stabilite prin contract (art. 1799 N.C.civ.), inclusiv
obligatia de a efectua reparatiile mici, locative (art. 1802 N,C.civ.);
- obligaia de restituire a lucrului in starea in care a fost predat (art.
1821 alin. 1 N.C.civ.).

5. Contractul de sublocaiune i contractul de cesiune a contractului


de locatiune
a. sublocaiunea este permis, cu respectarea acordului locatorului
(art. 1805 N.C.civ.);
b. cesiunea contractului de locaiune de ctre locatar este permis n
aceleai condiii ca i sublocaiunea (art. 1805 N.C.civ.).

6. ncetarea locaiunii
ncetarea locaiunii se poate realiza n urmtoarele modaliti:
- la expirarea termenului;
- prin denunarea unilateral, atunci cand locatiunea este fara
termen, cu conditia respectarii termenului de preaviz (art. 1816
N.C.civ.);
- prin reziliere pentru neexecutare, conform art. 1817 N.C.civ. ;
- prin imposibilitatea folosirii lucrului, inclusiv pieirea acestuia
(1818 N.C.civ.);
- desfiintarea titlului locatorului (art. 1819 N.C.civ.);
Cu toate ca locatiunea nu inceteaza prin moartea locatorului sau
locatarului, in cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii locatarului
pot denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat
cunostinta de moartea locatarului si existenta locatiunii (art. 1820 N.C.civ.).

VARIETATI ALE CONTRACTULUI DE LOCAIUNE

Conform art. 1778 alin. 2 din Codul civil in vigoare, dispozitiile


generale ale locatiunii sunt aplicabile, in mod corespunzator, inchirierii
locuintelor si arendarii, daca sunt compatibile cu regulile particulare
prevazute pentru aceste contracte. De asemenea, conform alin. 3 al aceluiasi
articol, locatiunea spatiilor destinate exercitarii activitatii unui profesionist
este supusa regulilor generale ale locatiunii.

24
In concluzie, se observa ca legea civila prevede reguli speciale pentru
varietile de locaiune :
- contractul de nchiriere a locuinelor (locaiunea suprafeelor
locative) art. 1824 1835 N.C.civ.;
- contractul de arendare (locaiunea fondurilor rurale) art. 1836
1850 N.C.civ. ;
- contractul de locatiune a spatiilor destinate exercitarii activitatii
unui profesionist (art. 1824, 1828-1831 N.C.civ.).
Prin intrarea n vigoare a noului Cod civil, locaiunea i subspeciile
sale beneficiaz de o reglementare unitar, singurele dispoziii legale care se
afl n afara noului Cod civil fiind unele dintre cele referitoare la nchirierea
locuinelor, cuprinse n alte acte normative.
n ceea ce privete arendarea ns, reglementarea a fost readus n
Codul civil, prin abrogarea legii speciale.

1. Contractul de inchiriere a locuintelor


Inchirierea locuintelor este o specie a contractului de locatiune,
reglementata de Codul civil (art. 1824-1835), dar si de alte acte
normative (de-a lungul timpului, au continut anumite reglementari ale
contractului de locatiune Legea nr. 114/1996 a locuintei, Legea nr.
85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite
din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare
de stat, Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor
imobile cu destinatie de locuinte, trecute in proprietatea statului, OUG nr.
40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, etc.).
Deosebirea de esenta dintre contractul de inchiriere a locuintei de
contractul de locatiune in general este data de obiectul specific al
inchirierii si anume suprafata locativa, a carei folosinta este transmisa in
schimbul chiriei.
In ceea ce priveste caracterele juridice si efectele contractului de
inchiriere a locuintei, acestea sunt aceleasi cu cele ale contractului de
locatiune, cu precizarea ca forma scrisa este ceruta numai ad
probationem iar inregistrarea la organele fiscale produce in special efecte
de natura fiscala si nu constituie o cerinta ad validitatem.

25
2. Contractul de arendare
Contractul de arendare este o specie a contractului de locatiune,
reglementata expres de Codul civil (art. 1836-1850), el supunandu-se
regulilor speciale din materia arendarii, dar si regulilor generale din
materia locatiunii.
Partile contractului de arenda sunt arendatorul si arendasul, primul
fiind cel care transmite celui de-al doilea bunuri de natura agricola, in
vederea exploatarii o perioada de timp determinata sau determinabila, in
schimbul unei chirii, numite arenda, care poate consta fie in produse
agricole, fie intr-o suma de bani.
Atunci cand partile nu prevad expres durata pentru care se incheie
contractul, art. 1837 C.civ. prevede ca arendarea se considera a fi facuta
pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol
urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie contractul.
Spre deosebire de inchirierea locuintelor, cealalta subspecie a
locatiunii, arendarea prezinta unele caractere juridice opuse celor ale
locatiunii, anume:
- caracterul solemn (rezultat din necesitatea formei scrise sub
sanctiunea nulitatii absolute, inregistrarea contractului la consiliul
local, precum si in cazul imobilelor, necesitatea inscrierii in cartea
funciara) si
- caracterul intuitu personae (care decurge din interdictia
subarendarii sub sanctiunea nulitatii absolute, limitarea cesiunii
arendarii numai la sotul arendasului, daca acesta participa la
exploatarea bunurilor si la descendentii majori ai arendasului,
precum si din faptul ca arendarea inceteaza prin moartea,
incapacitatea si falimentul arendasului).
Contractul de arendare este:
- sinalagmatic;
- cu executare succesiva;
- cu titlu oneros.

3. Contractul de locatiune a spatiilor destinate exercitarii activitatii


unui profesionist
n ceea ce privete a treia varietate a contractului de locaiune,
contractul de locaiune a spaiilor destinate exercitrii unei profesii sau

26
ntreprinderi, caracterul de subspecie a locaiunii este dat de art. 1778 alin. 3
din noul Cod civil, conform cruia acestui contract i sunt aplicabile
dispoziiile generale din materia locaiunii, precum i art. 1824 i 1828
1831 N.C.civ., care reglementeaz nchirierea locuinelor.
Acest contract se aseaman semnificativ att cu locaiunea n general,
ct i cu nchirierea locuinelor, deosebirea esenial decurgnd din
destinaia special a lucrului nchiriat, legat de exercitarea unei profesii sau
a unei ntreprinderi.

CONTRACTUL DE MANDAT

Mandatul poate fi de dou feluri:


- mandatul cu reprezentare;
- mandatul fr reprezentare.
In ciuda asemanarilor vadite, cele doua institutii prezinta deosebiri
semnificative.

MANDATUL CU REPREZENTARE

1) Definitie
Reglementat de art. 2009 2071 N.C.civ., contractul de mandat este un
contract prin care o parte, mandatarul, se oblig s ncheie unul sau mai
multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant, care i
d aceast mputernicire i pe care o reprezint26.

2) Forma mandatului
Mandatul poate fi:
- expres sau tacit, adic el poate avea form scris (autentica sau sub
semnatura privata), verbala sau poate fi dat tacit (art. 2013 N.C.civ.) ;

26
Corneliu Turianu, Curs de drept civil. Contracte speciale, Editura Universitara,
Bucuresti, 2001, p. 178;

27
- in principiu, mandatul este un contract consensual, dar de cele mai
multe ori mbrac forma scris a procurii.
Conform regulii simetriei formelor, atunci cnd actul juridic ce urmeaz a
fi ncheiat este solemn, i procura trebuie s aib form solemn.

3) Capacitatea prilor n contractul de mandat


Mandantul trebuie s fie capabil de a contracta el nsui actul pentru a
crui ndeplinire l nsrcineaz pe mandatar, capacitatea sa urmand a se
aprecia in functie de natura actului juridic care urmeaza sa fie incheiat prin
mandatar.
Mandatarul trebuie s aib capacitate deplin de exerciiu.

4) Obligaiile prilor n contractul de mandat

a. Obligaiile mandatarului (art. 2017 2024 N.C.civ.):


- principala indatorire a mandatarului este ndeplinirea (executarea)
mandatului;
- obligaia de a da socoteal mandantului pentru indeplinirea
mandatului;
- cnd se substituie o ter persoan, se nasc obligaii specifice
legate de aceast substituire; mandantul va avea o actiune directa
impotriva substituitului.

b. Obligaiile mandantului (art. 2025 2029 N.C.civ.):


- mandantul are obligatia de a restitui cheltuielile fcute cu ocazia
mandatului;
- cnd mandatul este cu titlu oneros, mandantul va plati suma
convenit in contract (remuneratia).

5) Efectele fa de teri ale mandatului


- terul are raporturi juridice cu mandantul;
- intre mandatar si terti nu se creeaza raporturi juridice, insa, dac
mandatarul depete limitele mandatului, va rspunde fa de teri,
cu excepia situaiei n care terii au cunoscut aceast depire a
limitei mandatului.

6) ncetarea mandatului
- prin executare;

28
- la expirarea termenului;
- prin imposibilitatea fortuit de executare;
- prin revocare, mandatul fiind, n principiu, revocabil;
- prin renunarea mandatarului, acesta trebuind ns s l notifice pe
mandant;
- prin moartea sau punerea sub interdicie a uneia dintre pri.

MANDATUL FARA REPREZENTARE

1. Mandatul fr reprezentare
Este acel contract de mandat (numit i contract de interpunere) n
care, dei mandatarul lucreaz n interesul mandantului, ncheie actul juridic
n numele su personal, fr a-l reprezenta pe mandant27.
ntre pri, mandatul fr reprezentare va produce efecte ca orice
mandat, ns ntre mandant i teri nu se stabilesc raporturi juridice.
In concluzie, exista raporturi juridice numai ntre mandant si
mandatar, pe de o parte si mandatar i teri, pe de alta parte.

2. Subspecii al contractului de mandat (fara reprezentare)


Sunt subspecii ale contractului de mandat:
- contractul de comision;
- contractul de consignatie;
- contractul de expeditie.
Subliniem faptul ca toate aceste subspecii ale contractului de mandat
sunt forme ale mandatului fara reprezentare.

a. Contractul de comision (art. 2043-2053 C.civ.)


Conform art. 2043 C.civ., contractul de comision este mandatul care
are ca obiect achizitionarea sau vanzarea de bunuri ori prestarea de servicii
pe seama comitentului si in numele comisionarului, care actioneaza cu titlu
profesional, in schimbul unei remuneratii, numita comision.
Contractul de comision reprezinta o varietate de mandat fara
reprezentare.

27
Fr. Deak, op.cit., p. 287;

29
Caracterele juridice ale contractului de comision sunt:
- caracter consensual (forma scrisa fiind ceruta numai ad
probationem, conform art. 2044 C.civ.);
- caracter sinalagmatic;
- caracter cu titlu oneros;
- caracter intuitu personae.

b. Contractul de consignatie (art. 2054-2063 C.civ.)


Contractul de consignatie este un contract prin care consignantul
incredinteaza consignatarului anumite bunuri mobile pentru a fi vandute pe
seama consignantului, dar in nume propriu, la un pret prestabilit,
consignatarul avand obligatia de a remite consignantului, dupa caz, pretul
obtinut (in cazul in care vanzarea s-a produs) sau bunul nevandut (in cazul in
care vanzarea nu s-a produs).
Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision
(art. 2054 alin. 1 c.civ.) si deci a mandatului fara reprezentare.
Caracterele juridice:
- contract consensual;
- sinalagmatic;
- cu titlu oneros;
- intuitu personae.

c. Contractul de expeditie (art. 2064-2071 C.civ.)


Contractul de expeditie este o varietate a contractului de comision
(art. 2064 C.civ.) si a mandatului fara reprezentare.
Partile contractului sunt expeditorul, cel care se obliga sa incheie in
nume propriu si in contul celeilalte parti un contract de transport si sa
indeplineasca operatiunile accesorii ale acestuia, si comitentul.
Caracterele juridice ale contractului de expeditie sunt:
- caracter sinalagmatic;
- caracter consensual;
- carcater comutativ;
- caracter intuitu personae.

CONTRACTUL DE IMPRUMUT (art. 2144 2170 C.civ.)

In ciuda faptului ca imprumutul de folosinta si imprumutul de consum


prezinta caracteristici care intr-o mare masura le despart, din perspectiva

30
formei de legiferare noul legiuitor opteaza tot pentru o reglementare unitara,
sub umbrela comuna a sintagmei contractul de imprumut.

1) Imprumutul de folosinta (comodatul)


Reglementat de art. 2146 - 2157 C.civ., comodatul este contractul prin
care o parte, comodantul, transmite folosinta gratuita a unui lucru individual
determinat celeilalte parti, numita comodatar, care are obligatia de a restitui
acest lucru dupa un anumit timp.
Din perspectiva caracterelor juridice, comodatul este un contract:
- cu titlu gratuit;
- real (el implica predarea efectiva a lucrului imprumutat);
- unilateral;
- netranslativ de proprietate (spre deosebire de imprumutul de
consumatie, care este translativ de proprietate, comodatul este
numai translativ de folosinta).

2) Imprumutul de consumatie (mutuum)


Imprumutul de consumatie poate fi cu titlu gratuit si cu titlu oneros,
adica cu dobanda. (art. 2158 - 2170 C.civ.).
Conform art. 2158 C.civ., imprumutul de consumatie propriu-zis, cu
titlu gratuit (mutuum), este contractul prin care imprumutatorul remite
imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si
consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o
anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau aceeasi cantitate de
bunuri de aceeasi natura si calitate.
Definitiei legale trebuie sa ii adaugam o caracteristica importanta a
acestui contract pe care legiuitorul a omis sa o reliefeze in continutul art.
2158 C.civ., aceea ca prin mutuum se produce transferul dreptului de
proprietate de la imprumutator la imprumutat (asa cum chiar legiuitorul
stipuleaza in art. 2160 C.civ.).
Imprumutul de consumatie gratuit este un contract:
- cu titlu gratuit;
- unilateral;
- real;
- translativ de proprietate.
Cu titlu de exceptie, imprumutul de consumatie poate fi si cu titlu
oneros. Atunci cand obiectul imprumutului de folosinta este o suma de bani,
art. 2159 alin. 2 C.civ. prezuma relativ ca imprumutul este cu titlu oneros.
Deosebirea esentiala dintre imprumutul de consumatie gratuit si cel
oneros este aceea ca, in cazul celui din urma, imprumutatul, pe langa

31
obligatia principala de a restitui suma imprumutata, datoreaza si o
remuneratie, numita dobanda.

CONTRACTUL DE DEPOZIT (art. 2103-2143 C.civ.)

Conform art. 2103 C.civ., depozitul este contractul prin care


depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra
pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura, remiterea bunului fiind
o conditie pentru incheierea valabila a contractului.
Caracterele juridice ale contractului de depozit sunt:
- real;
- in principiu cu titlu gratuit (ca exceptie, poate fi si oneros, in
conditiile art. 2106 C.civ.);
- in principiu unilateral (atunci cand este oneros, este si bilateral);
- intuitu personae;
- in anumite situatii, translativ de proprietate28.
In ceea ce priveste formele de contracte de depozit, de lege lata
exista:
- depozitul voluntar, numit si regulat (in cazul caruia optiunea
deponentului in alegerea depozitarului este neingradita si
nerestrictionata);
- depozitul necesar (in cazul caruia bunul a fost incredintat unei
persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute);
- depozitul hotelier (ce are ca obiect primirea contra cost de catre
hotelieri a bunurilor clientilor);
- sechestrul conventional (in cazul caruia un bun litigios este
depozitat la o terta persoana, pana la solutionarea litigiului, tertul
avand obligatia de a restitui bunul persoanei indreptatite la acel
moment).

CONTRACTUL DE ANTREPRIZA (art. 1851-1880 C.civ.)

Antrepriza este contractul prin care o parte, antreprenorul, se obliga


ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau
sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret.

28
T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 268;

32
Subantrepriza este permisa (art. 1852 C.civ.), insa in raporturile cu
beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului.
Contractul de antrepriza prezinta urmatoarele caractere juridice:
- consensual ;
- sinalagmatic ;
- cu titlu oneros ;
- comutativ ;
- in principiu intuitu personae (chiar daca subantrepriza este
permisa, antreprenorul raspunde fata de beneficiar pentru fapta
subantreprenorului).
Codul civil aloca o reglementare speciala antreprizei in constructii,
tinand cont de faptul ca este cea mai des intalnita forma a acestui contract
(1874-1880 C.civ.).

CONTRACTUL DE SOCIETATE (art. 1881-1954 C.civ.)

Conform art. 1881 C.civ., societatea se poate constitui cu


personalitate juridica sau fara personalitate juridica, prin contractul de
societate prin care doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa
coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin
aporturi banesti, in bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de
a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta,
fiecare asociat contribuind la suportarea pierderilor proportional cu
participarea la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit
altfel.
Contractul de societate este :
- intuitu personae;
- sinalagmatic (in ciuda intereselor convergente ale asociatilor) ;
- comutativ;
- cu titlu oneros;
- consensual (cu exceptia situatiei in care in care sunt aduse in
patrimoniul societatii bunuri imobile, caz in care se impune forma
autentica iar contractul capata si un caracter suplimentar, anume
translativ de proprietate).
Conform art. 1888 C.civ., dupa forma lor, societatile pot fi:
- simple;
- in participatie;
- in nume colectiv;
- in comandita simpla;

33
- cu raspundere limitata;
- pe actiuni;
- in comandita pe actiuni;
- cooperative;
- alte tipuri de societate anume reglementate de lege.

CONTRACTUL DE TRANSPORT (art. 1955-2008 C.civ.)

Art. 1955 C.civ. stipuleaza ca prin contractul de transport,


transportatorul se obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana sau un
bun dintr-un loc in altul, in schimbul unui pret pe care pasagerul, expeditorul
sau destinatarul se obliga sa il plateasca, la timpul si locul convenite.
Contractul poate avea ca obiect transportul de persoane (si bagajele
persoanelor transportate) si transportul de bunuri, iar dovada contractului de
transport se face cu documentele de transport, cum ar fi scrisoarea de
trasura, recipisa de bagaje, foaia de parcurs, conosamentul, tichetul,
legitimatia de calatorie, etc.

CONTRACTUL DE TRANZACTIE (art. 2267-2278 C.civ.)

Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu,
inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la
drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta, prin tranzactie
putandu-se naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac
obiectul litigiului dintre parti.
Dupa cum tranzactia se incheie in timpul unui proces sau in afara lui,
tranzactia este judiciara sau extrajudiciara.

CONTRACTELE ALEATORII

Denumirea acestor contracte rezulta din latinescul alea (-ae, - zar,


noroc, risc, primejdie).
Contracte aleatorii prezinta un caracter antagonic fata de cele
comutative, in cazul carora, la incheierea contractului, partile cunosc
existenta si intinderea obligatiilor ambelor parti.

34
Per a contrario, contractele aleatorii sunt contracte cu titlu oneros in
care intinderea sau chiar si existenta obligatiei pentru una dintre parti ori
pentru ambele parti contractante nu se cunoaste in momentul incheierii
contractului deoarece depinde de un eveniment viitor si incert, incertitudinea
referindu-se la indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului (conditie) ori
numai la momentul indeplinirii (termen incert)29.
Pentru ca un contract sa faca parte din specia contractelor aleatorii,
este obligatoriu ca acest caracter (aleatoriu) sa existe pentru ambele parti si
nu pentru numai una dintre ele. In alte cuvinte, la incheierea contractului
trebuie sa existe sanse de castig si de pierdere pentru toate partile
contractului aleatoriu.
In cele ce urmeaza vom trata numai patru dintre aceste contracte
aleatorii, insa pot fi concepute contracte aleatorii intr-un numar nelimitat,
intre acestea putand fi amintite:
- vanzarea de drepturi litigioase;
- vanzarea unui lucru viitor daca, prin contract, cumparatorul isi
asuma riscul nerealizarii lucrului;
- contractul prin care se constiruie un uzufruct viager, etc.

1. CONTRACTUL DE ASIGURARE (art. 2199-2241 C.civ.)

Art. 2199 C.civ. defineste contractul de asigurare, anume acel contract


prin care contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o
prima asiguratorului, iar acesta din urma se obliga ca, in cazul producerii
riscului asigurat, sa plateasca o indemnizatie, dupa caz, asiguratului,
beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.
Activitatea de asigurare beneficiaza de o voluminoasa reglementare
prin acte normative cu caracter special, insa Codul civil aloca 43 de articole
acestui domeniu.
Contractul de asigurare este un contract :
- consensual (forma scrisa fiind necesara ad probationem,
concretizata in polita de asigurare);
- sinalagmatic;
- cu titlu oneros;
- cu executare succesiva;
- aleatoriu (fiind cel mai des intalnit contract aleatoriu).
In functie de obiectul asigurat, exista :

29
Fr. Deak, op. cit., p. 444;

35
- asigurari de persoane;
- asigurari de raspundere civila;
- asigurari de bunuri.
De asemenea, dupa cum partile au sau nu libertatea de a incheia un
contract de asigurare, exista :
- asigurari facultative;
- asigurari obligatorii, cum ar fi:
o asigurarile de raspundere civila pentru pagube produse prin
accidente de autovehicule,
o asigurarea locuintelor pentru anumite riscuri (cutremure,
aluncari de teren sau inundatii)
o asigurarile de raspundere civila pentru anumite categorii
profesionale, precum avocati, notari, executori judecatoresti
sau medici.

2. CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA (art. 2242-2253 C.civ.)

Este acel contract prin care o parte, numita debirentier, se obliga sa


efectueze in folosul unei persoane, numita credirentier, prestatii periodice
constand in sume de bani sau alte bunuri fungibile, durata contractului fiind
aceea a vietii credirentierului, daca partile nu au stabilit constituirea rentei pe
durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate.
Dupa cum renta s-a constituit cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, ea
prezinta caractere juridice diferite :
- cand s-a constituit cu titlu oneros ea are caracter:
- aleatoriu;
- sinalagmatic;
- consensual.
- cand s-a constituit cu titlu gratuit, aceasta are caracter:
- comutativ;
- unilateral;
- va fi supusa cerintelor de forma ale actului prin care s-a
constituit (donatie, testament, etc.).

CONTRACTUL DE INTRETINERE (art. 2254-2263 C.civ.)

Intretinerea este acel contract prin care o parte se obliga sa efectueze


in folosul celeilalte parti sau a unui tert prestatiile necesare intretinerii si

36
ingrijirii pentru toata durata vietii creditorului intretinerii, daca prin contract
nu s-a prevazut o alta durata a acesteia.
Contractul de intretinere este un contract:
- aleatoriu (daca nu s-a incheiat pe o alta durata decat viata unei
persoane, durata determinata);
- cu titlu oneros;
- solemn;
- sinalagmatic;
- cu executare succesiva;
- intuitu personae.

CONTRACTUL DE JOC SI PARIU (art. 2264-2266 C.civ.)

In lipsa unei definitii legale (ca si in vechea reglementare), trebuie


avute in vedere definitiile acestor contracte oferite de doctrina.
In acest sens, amintim ca jocul sau pariul (prinsoarea) este un contract
prin care partile se obliga reciproc a plati o suma de bani sau alt lucru
castigatorului, in functie de realizarea sau nerealizarea unui eveniment sau
fapt depinzand de forta, indemanarea sau dibacia, cunostintele, inteligenta,
etc. partilor contractante ori a altor persoane sau de hazard care face sa
existe sanse de castig sau pirdere pentru toate partile contractante30.
Caractere juridice:
- aleatoriu;
- cu titlu oneros;
- consensual;
- sinalagmatic.

30
Fr. Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale, Editia a 3-a, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2001, p. 259, apud T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 241;

37