Din punct de vedere functional, SN este impartit in

- sistem nervos somatic ( de relatie ) asigurarea sensibilitatii , senzorialitatii , activitatii motorii

somatice, indispensabile organismului
- Sistem nervos vegetativ functii vitale, vegetative

Din punct de vedere structural, SN prezinta:

- un segment central ( nevraxul ) centrii nervosi si considerat cea mai inalt specializata
structura materiala cunoscuta
- segment periferic ( extranevraxial ) caile de conducere aferente si eferente

Sistemul nervos central

Functii: - primeste si proceseaza informatiile

-organizeaza raspunsurile reflexe si comportamentale
-planifica si executa miscarile voluntare
-sediul functiilor inalt cognitive,vorbirii, gandirii, memoriei

Compus: - maduva spinarii (organizare segmentara,metamerica si e conectata cu receptori si

efectori pt nervii spinali )
-encefal

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC= interfata dintre mediul inconjurator si SNC

Include- componenta senzoriala reprezentata de: receptorii senzoriali, neuronii primari aferenti
din ganglionii radacinii dorsale si ganglionii cranieni
-componenta motorie reprezentata de : neuronii motori somatici din maduva spinarii ,
neuronii vegetativi localizati in trunchiuL cerebral) Rolgenereaza miscari si secretii glandulare

COMPONENTELE CELULARE ALE SN

-neuronii ( celule inalte diferentiate excitabile, nu au capacitate de diviziune , rol in
receptionarea, generarea, transmiterea impulsului nervos )
-celule gliale : Rol trofic ,sustinere , protectie pt neuroni
NEURONUL - este unitatea celulara structurala si functionala a SN

Structura
corpul celular nucleul cu un nucleol
-citoplasma =organite celulare comune-( reticulul endoplasmatic, ribozomi , aparat golgi,
lizozomi, mitocondrii) = organite celulare specifice (Nissl, neurofibrile )
- Prelungirile dendritele =prelungiri scurte
=receptionarea impulsurilor nervoase
=conducerea centripeta
- axonul= prelungirea unica a neuronului
=conducerea impulsului este centrifuga
Clasificare - Forma corpului celular poate fi stelata, rotunda, piramidala, fuziforma, ovalara, etc.
Dupa nr. prelungirilor pe care le reprezinta si dupa felul in care pornesc acestea din corpul
celulei nervoase , neuronii se clasifica in neuroni unipolari

-neuroni pseudounipolari
-neuroni bipolari si multipolari
Din punct de vedere functional se clasifica in neuroni motori, senzitivi, asociatie

PROPRIETATILE neuronului excitabilitate; conductibilitate si stocarea inf-memoria

Excitabilitate

proprietatea neuronului de a raspunde la actiunea unui stimul prin manifestari specifice

stare activa indusa de un stimul prag si manifestata prin cresterea permeabilitatii
membranare pt anumiti ioni
caracterizata prin determinarea unor raporturi intre stimul si raspuns
distributia inegala de sarcini pozitive si negative pe cele doua suprafete ale membranei
neuronale este mentinuta prin interventia unor mecanisme:
*pasive=permeabilitatea selectiva si echilibrul Donan, repartitia ionilor intre
cele doua compartimente,intra si extracelular,separate intre ele de membrana celulara selectiv
permeabila, este dictata de fortele de difuziune si de fortele electrostatice, cand aceste forte,
opuse ca sens, tind sa se egalizeze sa ajunga la starea de echilibru.
*active=transportul de Na si K

-In repaus membrana celulara este polarizata ca un condensator, negativ spre interior si
pozitiv spre exterior
-rezulta potentialul de repaus 70-90 mV
 Actiunea oricarui stimul ,electric, fizic, chimic sau mecanic, asupra membranei
neuronale duce la cresterea permeabilitatii locale pt ionii de Na si la aparitia
depolarizarii
- In cazul in care intensitatea stimulului este mica apare doar un raspuns local,
manifestat ca o depolarizare limitata la o anumita portiune a membranei
- atunci cand stimulul determina o depolarizare a valorii de 10-15 mV apare
potentialul de actiune ce se propaga neschimbat cu viteza finita de-a lungul membranei
neuronale.
-orice crestere ulterioara a intensitatii stimulilor, nu determina si cresteri ale
raspunsului( legea tot sau nimic )
-intensitatea stimulului ce determina depolarizarea membranei neuronale se
numeste intensitate prag sau prag de excitatie.
- dupa intensitatea lor, stimulii se impart in subliminari, liminari, supraliminari

Perioada refractara absoluta

- Odata pozitivarea interiorului membranei terminata se opreste influxul de Na
-In timpul potentialului de actiune membrana neuronala este refractara, neraspunzand la actiunea
altui stimul, deoarece canalele de Na sunt deschise in totalitate si structura este incapabila sa mai
raspunda si in alt mod.

Repolarizarea

-Acumularea de Na in interiorul neuronului actioneaza ca o frana si reduce patrunderea

ionului
-Ulterior canalele de Na se inchid automat si permeabilitatea membranei revine la
valoarea de repaus.
-Sarcinile poztiive din interiorul celulei sunt eliminate catre exterior si se produce
reintoarcerea catre starea initiala
-Duce la refacerea potentialului de repaus si a compozitiei ionice initiala a celulei
Refractarea relativa In perioada repolarizarii, cand permeabilitatea pt Na revine la
valorile initiale, reapare posibilitatea stimularii membranei prin deschiderea unor canale
de Na.
- Atingerea pragului de excitatie in aceste cazuri se face mai greu si la intensitati
de stimulare mai mari.
-
PARAMETRII EXCITABILITATII
Reobaza (curent de baza, de prag)
-este intensitatea minima de curent care produce un raspuns
-o valoare mica a reobazei indica o excitabilitate crescuta si invers nervilor care inerveaza
flexorii (muschii albi) este mai mica decat a extensorilor (muschii rosii), primii avand deci o
excitabilitate mai mare
Timpul utilizarii:
-e timpul minim necesar ca un curent de intensitatea reobazei sa provoace un raspuns
-prezinta insa variatii mari (2-20ms) la modificari mici de curent si in consecinta, are o
valoare informativa redusa

Cronaxia

-este timpul minim necesar pentru ca un curent dublu fata de reobaza, sa produca un
raspuns din partea nervului
-determinarea cronaxiei este mai valoroasa decat a reobazei si a timpului util, pentru ca
valoarea ei variaza putin la modificari mai mari de current
-valoarea cromaxiei este de 10-30 de ori mai mica decat a timpului util, variind intre 0,1-
0,6 ms.
-nervii muschilor albi au o cromaxie mai mica, in consecinta, o excitabilitate mai mare,
decat muschii rosii
-acelasi lucru rezulta si din reobaza mai mica pe care o au muschii albi
Climaliza
-exprima raportul dintre bruschetea cu care se modifica intensitea curentului si a
excitatiei pentru a se obtine un raspuns la o anumita valoare a stimulului. De exemplu a
reobazei, intensitatea curentului atinsa cu o anumita viteza, dac ea creste ncet, nervul se
acomodeaz i rspunsul nu mai are loc

Perioada refractara

-consta in inexcitabilitatea nervului dupa excitatie

-se imparte in absoluta si relativa
-in prima faza a perioadei refractare (0,5 ms) mersul nu mai raspunde la excitatie, iar
a2a faza (2ms) raspunde doar la un stimul mai puternic, nervul avand deci un prag de
excitabilitate mai mare
-faza de inexcitabilitate absoluta a nervilor corespunde cu durata potentialului de varf
-faza de inexcitabilitate relativa este urmata de o faza de hiperexcitabilitate
Labilitatea

-este in functie de perioada refractara si exprima numarul maxim de stimuli care pot fi
insusiti nervului
-daca frecventa stimulilor este mai mare decat labilitatea, o serie de stimuli sunt
pierduti
-optimul unei excitatii consta in stimuli de frecventa labilitatii diferitilor axoni variaza de
la 100 la nivelul placii motorii pana la 1000 la neuronal cortical
-cea mai mare labilitate (1500) o au celulele Renshaw din maduva spinarii
Parabioza

-reprezinta o modalitate particulara de raspuns a neuronilor atunci cand asupra

acestora actioneaza stimuli care depasesc capacitatea lor functionala
-excitantii puternici, pot determina, mai intai, o stare de excitatie, urmand apoi o
depolarizare intensa, modificand in felul acesta excitabilitatea nervului care poate
deveni hipoexcitabil, chiar inexcitabil
-se desfasoara in mai multe faze (hiperexcitabilitatea, egalizarea paradoxala, inhibitie
completa) si este considerata ca un mecanism de aparare a neuronilor fata de actiunea
unor excitanti foarte puternici, ea fiind de fapt o inhibitie de protectie
-procesul parabiotic este reversibil, dupa incetarea excitantului, excitabilitatea nervoasa
revine la normal, parcurgand in sens invers fazele prin care a trecut

PROPRIETATILE NEURONULUI
CONDUCTIBILITATEA
-proprietatea de a transmite un impuls generat intr-un anumit punct, calitatea a membranei de a
conduce unda de depolarizare
-mecanismul conducerii influxului nervos se realizeaza printr-un circuit de sarcini electrice
dinspre regiunea depolarizata spre regiunile vecine aflate in repaus
-potentialul de actiune se poate propaga astfel in ambele sensuri, invadand intreaga fibra,
insclusiv ramificatiile acesteia.
-conducerea bilaterala este astfel una din proprietatile fibrei nervoase dar in organismul intreg,
impulsul nervos este transmis intr-un singur sens, datorita depolarizarii sale la nivelul sinapselor
din SNC.
-Viteza de transmitere a excitatiei in functie de dimensiunile fibrei si de mielinizarea nervului :
este mai mare in fibrele mai groase si in cele mielinizate; in functie de viteza de transmitere a
excitatiei si dupa grosimea lor, nervii sunt impartiti in diferite categorii.

Viteza mare din fibra mielinizata se datoreaza transmiterii saltatorii a impulsului de la o

strangulatie Ranvier la alta (singurele zone exictabile in zona aceasta ) :
a) De la o strangulatie Ranvier la alta stimulul este transmis prin mediu care este un
bun conductor datorat compozitiei electrolitice cu proprietatea de conducere.
b) Stimulul sare intervalul dintre 2 strangulatii , mielina fiind un izolator relativ, se
activeaza astfel nodulul lui Ranvier.
Viteza mai lenta de raspandire in axonii amielinici- excitatia este transmisa din aproape
in aproape prin depolarizarea membranei prin curenti localil Herman :
a) Propagarea potentialelor de actiuni pe baza unor fenomene complexe
membranare, fenomene ce includ depolarizari si repolarizari successive, realizate
cu cheltuiala energetica mare si cu viteza de propagare f mica.
 Viteza de conducere variaza si in functie de varsta :
a. La nou nascut are aproximativ jumatate din valorile intalnite la adult.
b. La 3-5 ani atinge valorile adultului.
c. Peste 60 ani apar unele diminuari ale vitezei de conducere (aprox 10%)
d. Diferenta dintre adulti si copiii f mici se explica pe baza incompletei
mielinizari ale fibrelor la varste.
e. Diferenta dintre adult si varstnic se explica pe baza unor diminuari ale
metabolismului ,circulatiei si temperaturii locale.
Viteza de conducere a impulsului variaza de la un nerv la altul si de la o fibra la alta in
functie de caracteristicile morfofunctionale ale fibrei : prezenta tecii de mielina ,
diametrul fibrei nervoase, lungimea internodului.
CLASIFICAREA FIBRELOR NERVOASE

1) Fibre de tip A
Sunt fibrele mielinice cele mai groase si cu cea mai mare viteza de conducere
Sunt fibrele cele mai sensibile la compresiunea locala
Sunt impartite in 4 subgrupe: A alfa, A beta, A gama, A delta
2) Fibre de tip b
Fibre mielinice mai subtiri cu diametrul de 1-3 microni
Viteza de conducere de 3-5m/sec
Prezente in mod special in SNV,in fibrele vegetative preganglionare si sunt
fibrele cele mai sensibile la hipoxie
3) Fibre de tip C
Fibre amielnice,foarte subtiri, cu diametrul 0,3-1,5 microni
Viteza de conducere mica de 0,5-2m/s
Sunt prezente in SNV, in fibrele postganglionare si olfactive
Cele mai sensibile fibre la narcotive, dar ultimele afectate de hipoxie si
compresiune

La baza procesului de conducere nervoasa stau o serie de legi :

Legea integritatii fiziologice a nervului sau a fibrei nervoase : conducerea influxului
nervos necesita atat integritatea anatomica cat si integritatea functionala a nervului, un
nerv comprimat, ligaturat, refrigerat sau novocanizat nefiind capabil sa mai conduca
impulsul.
Legea conducerii izolate :
a. Precizeaza proprietatea fibrei nervoase de a conduce exclusiv si
independent influxul nervos propriu, fara ca acesta sa se transmita fibrei
vecine din acelasi trunchi nervos.
b. S-ar datora prezentei tecii de mielina si face posibila realizarea unor
miscari prcis coordonate.
Legea conducerii bilaterale :
a. Capacitatea fibrei de a conduce excitatia in ambele sensuri, centriped si centrifug.
b. Este limitata insa la o singura celula nervoasa de existenta sinapsei, deoarce
aceasta nu conduce decat intr-un singur sens,ortrodromic
c. Aceasta proprietate explica existent asa numitelor reflexe de axon
 Legea conducerii nedecrementiale precizeaza ca impulsul nervos este condus de-a
lungul fibrei nervoase fara nici o pierdere, amplitudinea undei mentinandu-se de-a lungul
fibrei, indifferent de lungimea acesteia.
Legea multiplicarii impulsului nervos de la nivelul terminatiilor axonale precieaza
ca impulsul nervos se distribuie nedecremential tuturor terminatiilor axonale
Legea tot sau nimic conform careia fibrele nervoase raspund maximal la un stimul
prag sau supraliminar iar potentialul de actiune generat se distribuie nedecremential pe
intreaga suprafata a membrane.

STOCAREA INFORMATIEI (MEMORIA)

Capacitatea neuronului de a retine si conserva informatii si de a le reactualiza in functie
de necesitati
Numai o mica parte din informatiile ajunse la nivelul retelelor neuronale corticale si
subcorticale duce la aparitia unui raspuns imediat, cea mai mare parte din aceste
informatii fiind stocate, avand ca baza materiala urmele sau engramele formate la nivelul
SN
Aceste urme se organieaza in legaturi si sisteme de legaturi reflex conditionate
In cea mai mare parte stocarea informatiei are loc la nivelul cortexului cerebral dar se
poate realiza practic la orice nivel al SN inclusiv la nivel medular.
Conform cercetarilor actuale aceasta proprietate este datorata sinapselor.
De fiecare data cand semnalele senzitivo-senzoriale trec prin sinapse secvente de neuroni
inlantuiti devin mai apte sa transmita aceste semnale la o noua repetare; fenomenul acesta
poarta numele de facilitare.
Dupa trecerea de mai multe ori a semnalului prin aceeasi secventa neuronala si sinaptica
aceasta devine atat de facilitata incat semnalele generate din interiorul neuronilor pot
duce la transmiterea impulsurilor chiar daca receptorul nu a fost excitat.

METODE DE REEDUCARE NEUROMOTORIE Facilitare neuroproprioceptiva

Metode analitice de reeducare neuromotorie : metoda Kenny + metoda Phelps
Metode globale de reeducare neuromotorie :

Metoda Kabat (met de facilitare proprioceptiva neuromusculara)

Met Bobath
Met Margaret Rood
Met Temple Fay
Met Vojta
Met Brunnstorm
Met Frankel
Metode functionale de reeducare neuromotorie :

Met Tardieu
Met Peto
Metoda Carr si Shepherd
Metoda Kabat

-metoda de facilitare proprioceptiva neuromusculara;

-descoperita de Herman Kabat din San Francisco;
-s-a dezv. prin aprofundare ulterioara a unor notiuni:
*de fiziopatlogie legate de automatismul miscarilor si de rolul subcorticalitatii in
fiziologia acestora.
*interactiile facilitatoare si inhibitoare dintre neuronii motori medulari.
-printr-un efort de constientizare si de vointa,cortexul poate sa comande contractia unui
anumit muschi,dar acesta este un act de selectie care nu se produce in activitatea obisnuita.
-in miscarea voluntara:

*descarcarea primara vine de la cortexul motor prin calea cortico-spinala si neuronii

intermediary la celulele cornului anterior al maduvei;
*raspunsul este influentat intr-o masura considerabila de gradul de excitatie de la
niv. Sinapselor (rez.din reflexele proprioceptive si postural)si de descarcarile
eferente de la cerebel,nuclei bazali si tr. Cerebral.
*nu numai intens. Misc.este modulata de aceste excitatii,sunt infl. De asemenea
plasticitatea,tonicitatea si coordonarea misc.;
-independenta functionala a diversilor centrii motori sup. Face ca mai in toate cazurile
tulburarile sa fie asociate si in f. Putine cazuri sa fie completabolit.
-in toate cazurile,cu exceptia paraliziilor totale,exista tulburarinu numai ale fortei,ci si ale
coordonarii,ale plasticitatii sau ale automatismului insusi.
-metoda de facilitare proprioceptiva neuromusc are ca idei principale:
*constatarea ca excitatia subliminala necesara executarii unei misc. Poate fi
intarita,facilitata cu stimuli din alte surse.
*un stimul exercitat asupra celulelor cornului anterior al maduvei excita unii neuroni
motori a.i ei sa depaseasca paragul lor si sa descarce impulsuri aferente spre muschi.
*insumarea excitatiei subliminale a acestor celule cu alte surse de excitatie poate aduce
nivelul acestor celule pana la prag,intensificand raspunsul motor, prin recrutarea
aditionala a unor noi grupuri de neuroni motori= FACILITARE
*autorul-Folosirea unor stimuli proprioceptivi variati,care se adauga la eforturile
voluntare ale bolnavului ,areca urmare facilitarea functiilor si o contractie musculara mai
puternica decat aceea care poate fi provocatanumai prin ef. Voluntar.
-facilitarea max. Se obtine printr-o mobilizare intesa cu max. de efort sub rezistenta :

*sub influenta teoriilor lui Kenny, in reeducarea neruomusc se punea un accent deosebit
pe evitarea unei activitati excesive,acordandu-se mult timp MP cu asistenta,dandu-se o
mare atentie evitarii oboselii;
*dupa Kabat aceasta tehica nu reuseste sa activeze grupurile motorii functionale ale
muschiului;
*fara sa nege importanta misc. pasive ca masura terapeutica,autorul subliniaza ca MP
nu realizeaza nimic in mod direct in ceea ce priveste ameliorarea functiilor muschilor
paralizati intrucat niciun fel de activitate voluntara nu este provocata in grupurile
motorii;
 *intrucat activit. grupurilor motorii este resp. de ef. terapeutic al mobilizarilor,autorul
isi pune intrebarea : ce avantaj ar fi in mentinerea majoritatii muschiilor in inactiv. , in
cadrul uneui asemenea program terapeutic?
*raspunsul max ar fi obtinut printr-un ef max.

FACILITAREA neuroproprioceptiva (FNP)

REPREZINTA un concept de tratament (1940-1950)- Heman Kabat-care considera ca exista
fiinta umana,inclusiv cea cu dizabilitati,dispune de un potential functional neexplorat.
In 1980 doua terapeuteKnott M SI Vass D au avut o contributieimp i elaborarea conceptului FNP

PRINCIPII DE BAZA FNP:

-reprez o abordare integrata ,fiecare tip de tratamentfiind adresat fiintei umane in totalitate si nu
doar unei parti a corpului sau unei probleme specifice.
-abordarea terapeutica este mereu pozitiva,folosind si perfectionand ceea ce pacientul poate
realiza la nivel fiziologic
-scopul principal al terapiei este de a ajuta pacientul sa obtina cel mai inalt nivel functional al sau

NOTIUNEA DE FNP
=reprez usurarea simultan cu incurajarea si accelerarea rasp motor voluntar prin stimularea:
*proprioceptorilor din muschi,tendoane,articulatii;
*exteroceptorilor.

FACILITARE:
fenomen fiziologic de intarire a unei aferente motrice prin insumarea mai multor excitanti
infraliminare care ajung simultan la nucleii motori de la niv maduvei spinarii cu producerea
unui potential de actiune:
in kt facilitarea este utilizata pt a creste eficienta unei excitatii nervoase infraliminare
prin diverse misc active.

metoda de activare motrica,utilizand diversi stimuli ca

vedrea,vocea,proprioceptia,stimularile senzitivecutanate,intinderile si schemele motorii
primit.
mecanismele de facilitare provocate de insumarea excitatiilor infraliminare determina
coborarea praguluide excitabilitate musculara.In kt sunt utilizate adesea FNP denumite si
metode de facilitare neuromusc bazate pe asociatiile dintre lanturile musc sinergice.
CONCEPTUL KABAT
se fundamenteaza pe ideea ca, angajarea sistemului proprioceptiv in declansarea si
perfectionarea miscarilor poate fi decisiva avand in vedere distributia sa deosebit de
mare(fascii,tendoane,struct. Capsulo-lig)
Kabat emite FNP pe care le defineste ca metode de usurare a rasp neuromusc prin stimularea
proprioceptorilor pornind de la lucrarile de neurofiziologie ale lui Sherrington.
Principii de baza neurofiziologice ale facilitarii neuroproptioceptive
post descarcare:
o reprezinta efectul aplicarii unui stimul care se prelungeste si dupa incetarea acestuia;
o este direct proportionala cu forta si timpul de actiune a stimulului;
o determina aparitia unei senzatii de Forta crescuta, dupa mentinerea unei contractii statice.
sumatia temporala:
o insumarea stimulilor subliminare ( sub pragul de excitabilitate) care se succed intr-o perioada
scurta de timp;
o determina potentialul de actiune (excitatie)
sumatia spatial:
o insumarea stimulilor subliminari aplicati simultan in diverse zone ale corpului;
o determina potentialul de actiune ( excitatie)
iradierea:
o reprezinta o raspandire si o crestere a fortei raspunsului;
o -apare cand numarul stimulilor sau forta lor sunt crescute;
o raspunsul poate fi excitatia/ inhibarea;

Iradierea : -fenomen fiziologic de recrutare involuntara a unui muschi (grupa musculara)

pornind de la contractia voluntara, simultana, intensa si sustinuta nu mai putin de 4-6 sec, a unui
alt muschi/ grupa musculara
- este utilizata pentru a activa muschii slabi, pornind de la cei sanatosi si sau mai puternici.

inductia succesiva:
o o excitatie crescuta a muschilor agonisti dupa contractia antagonistilor
o tehnicile de facilitare care includ inversarea antagonistilor au la baza acest principiu.
o =recrutarea involuntara a unui muschi sau grup muscular imediat dupa contractia
voluntara a muschiuui sau a grupei musculare antagonits;
o =este o iradiere aparuta provizoriu , in timp si este declansata de catre un reflex
precedent.
inervarea reciproca (inhibarea)
o contractia muschiului este insotita de inhibarea simultana a antagonistior lor.
o fenomen necesar coordonarii
o tehnicile de relaxare au a baza acest principiu.
o este fenomen fiziologic descoperit de Sherington care consta n inhibarea
motoneuronilor unui muschi prin activarea voluntara sau provocata a antagonistului sau .
o reflex miotatic al muschiului inhibat nu poate fi declansat fara efortul mediatorilor
chimici care inhiba caile sinaptice;
o este ulitizata pt relaxarea unui m contractat sau hipotonic, plecand de la o contractie
lenta a antagonistului, caruia i se opune o rezistenta puternica.
SCOPURILE UTILIZARII PROCEDEEOR DE FACILITARE
Imbunatatrea abilitatii pacientului de a se misca si de a ramane stabil;
Ghidarea micrilor prin intermediul prizelor i a aplicrii rezistentei;
Obinerea coordonrii miscarii in cadrul succesiunii temporale ( secvenialitate/
timming ) a acesteia.
Imbunatatirea rezistentei pacientului si prevenirea aparitiei oboselii

PROCEDEE DE BAZA:

1. Rezisten optima;
2. Iradiere i ntrire;
3. Contactul manual ( priza )
4. Pozitia i miscarea corpului kinetoterapeutului;
5. Comanda verbal;
6. Stimulii vizuali
7. Tracionarea i aproximarea ( comprimarea)
8. Stretch-u
9. Temporalitatea miscarii/ succesiunea temporala/ timmimg-ul.
10. Modele de miscare ( pattern-uri)

Procedee de baza
1. Rezistenta optimala
Reprezinta valoarea rezistentei opuse in timpul unei activitati, in functie de posibilitatile
pacientului si scopul activitatii.
Tensiunea activa la care este supus muschiul , prin aplicarea rezistentei optimale este
elementul cel mai eficient de facilitare proprioceptiva , al carui raspuns este d. p cu valoarea
rezistentei.
Reflexele proprioceptive amplifica raspunsul muschilor sinergico de la nivelul aceleasi
articulatii , dar si al sinergistilor asociati ai articulatiilor invecinate.
Acest tip de facilitare se poate raspandi de la proximal spre distal si invers.
Antagonistii muschilor a caror contractie este facilitata sunt de obicei inhibati. Daca
activitatea la nivelul muschilor agonisti se intensifica poate aparea activitate si la grupul
antagonistilor.

Scopurile aplicarii rezistentei optimale

-facilitarea abilitatii muschilor de a se contracta
-cresterea controlului motor si invatarea motorie
-constientizarea de catre pacient a miscarii si a directiei
-cresterea fortei musculare
2. Iradierea si intarirea
Sunt rezultatul aplicarii corecte, corespunzatoare a rezistentei
Iradierea consta in raspandirea raspunsului la stimulare (aplicarea rezistentei) cu aparitia
modelelor de miscare specifice, raspunsul poate fi reprezentat de:
Facilitarea (contractia)
Inhibarea (relaxarea) amplificate ale muschilor sinergici si ale modelelor de miscare.
Intarirea cresterea valorii raspunsului muscular, valorea rezistentei aplicate unei miscari va fi
individualizata, data fiind complexitatea reactilor de raspuns ale pacientilor.

Scopul aplicarii iradierii si intaririi

Facilitarea aparitiei raspunsului muscular la distanta, la nivelul musculaturii sinergice lipsite
de activitate, din diverse motive.
3. Contactul manual (priza)
Stimuleaza receptorii cutanati ai pacientului, dar s pe cei de presiune
Ofera acestuia informatii cu privire la directia corecta a miscarii
Mana kinetot: trebuie pozitionata a. i. sa se aplicere zistenta in directia opusa miscarii

Priza lombricala

Actiunea mainii kinetoterapeutului de excitarea a unei presiuni, prin intermediul articulatiilor

metacarpo-falangiene si adaptarea pozitiei degetelor la segmental sau regiunea pacientului ce
urmeaza a fi mobilizata, astfel este oferit kinetoterapeutului un control eficient asupra
miscarii si este evitata aparitia durerii prin stranger a tegumentului/ regiunii.
Este utilizata in scopul scopul controlarii miscarii si opunerii rezistentei la miscarea de rotatie
Folosirea corecta, fara producerea durerii pacientului:
-faciliteaza capacitatea muschilor de a se contracta
-stimuleaza muchii sinergisti ai membrului superior sau inferior pentru a
consolida miscarea
-faciliteaza indirect miscarea membrelor prin promovarea stabilitatii trunchiului

4. Pozitia si miscarea corpului kinetoterapeutului

Corpul kinetoterapeutului(bazinul, umerii, bratele si antebratele) trebuie sa fie pe aceeasi
linie (directie) cu miscarea dorita sau forta aplicata, pentru a avea un control eficient al
miscarii, dar si pentru a preveni aparitia oboselii.
Rezistenta opusa este data de greutatea corpului kinetoterapeutului si nu de mana sau de brat,
care trebuie sa fie relaxate, pentru a simti raspunsul pacientului.
Prin adoptarea unei pozitii corecte, cu antrenarea miscarii ergonimice a trunchiului,
kinetoterapeutul obtine un control eficient al miscarii, faciliteaza controlul directiei
rezistentei si previne aparitia oboselii,cu respectarea principiilor.
5. Comanda verbala(stimularea verbala)
Este precedata de un instructaj clar,concis si se divide in parti.
Pregatirea pacientului pt actiune, in scopul ghidarii startului miscarii sau a contractiilor
musculare, poate fi combinata cu miscari pasive, pt a invata miscarea dorita;
Actiunea de desfasurare a activitatii, care influenteaza forta contractiilor musculare rezultante
Corectarea raspunsului pacientului la aplicarea la aplicarea tehnicii de facilitare.
Secventialitatea comenzii verbale (succesiune temporala/timming-ul)
Are rol in coordonarea reactiilor pacientului cu mana kinetoterapeutului si rezistenta aplicata
de aceste, ghideaza startul miscarii si al contractiilor musculare;
Pt utilizarea stretch-reflexului secventialitatea comenzii verbale este urmatoarea:
o Comanda initiala este premergatoare reflexului de intindere, pt coordonarea
efortului constient al pacientului cu raspunsul reflex
o Comanda de actiune este repetata pt a amplifica raspunsul pacientului sau pt a
redirectiona miscarea
Forta contractiilor musculare rezultante este direct proportionala cu intensitatea vocii
kinetoterapeutului
o Pt obtinere unei contractii musculare puternice, vocea va avea intensitate mare
o Pt relaxarea pacientului sau scaderea durerii, vocea va fi calma si cu intensitate
scazuta.
6. Sistemul senzorial vizual (vederea)
Asigura pacientului un feed-back
Este utilizat in scopul:
o Provocarii unei contractii musculare mult mai puternice
o Conturului si conectarii pozitiei sau a miscarii dorite.
o
7. Tractionarea si aproximarea
Tractionarea
intinderea trunchiului sau a extremitatilor actionand ca un stimul de intindere, efectele
terapeutice ale acesteia fiind rezultatul stimularii receptorilor intraarticulari si alungirii
musculaturii.
este mentinuta pe parcursul miscarii si combinata cu o rezistenta adecvata
forta de tractare va fi aplicata gradat pana la atingerea obiectivelor stabilite
folosirea tractionarii:
faciliteaza miscarea (antigravitatie)
intinde tesuturile musculare prin folosirea statica a reflexului
opune rezistenta pe parcursul miscarii si reduce durerile articulare.
Aproximarea
este data de comprimarea trunchiului sau a extremitatilor, si este utilizata in scopul procurarii
stabilitatii, facilitarii contractiei musculaturii antigravitationale si a mushcilor de redresare,
prin stimularea receptorilor intraarticulari , precum si a reducerii durerilor daca este aplicata
gradat si cu blandete.
Aplicarea aproximarii se poate realiza in doua modalitati ,in functie de forta utilizata , care va fi
mentinuta pe tot parcursul desfasurarii activitatii:
-rapid-forta este aplicata rapid pt a da un raspuns de tip reflex
-luct-forta este aplicata gradat pana la toleranta pacientului

8. Intinderea (streatch-ul)
Stimulul de intindere se produce prin intinderea muschiului si este utilizat in timpul
activitatilor normale, ca o miscare pregatitoare, pentru facilitarea contractiilor muschilor
agonisti, sinergisti si aceleasi articulatii si sinergici asociati (la distant
Stretch-reflexul este declansat de musculatura aflata in tensiune, fie sub forma intinderii sau
chiar a contractiei, a carei forta este influentata de participarea pacientului si secventialitatea
comenzii verbale

9. Secventialitatea miscarii (timing)

Miscarea normala necesita o secventialitate relativ simpla, in timp ce miscarea coordonata
impune o succesiune temporala precisa a miscarii (temporalitatea).
Miscarea functionala presupune activitati continue, coordonate, pana la ideplinirea sarcinii.
Succesiunea temporala normala a miscarii coordonate, furnizeaza miscare continua si
coordonata pana la indeplinirea sarcinii si se realizeaza de la distanta spre proximal.
In timpul dezvoltarii omului, coordonarea si controlul motor se dezvolta de la cranial spre
caudal si de la proximal spre distal.
In copilarie, bratul determina miscarea mainii;
Dupa perfectionarea prehensiunii, mana directioneaza miscarile bratului;
Miscarile pe care adultul le foloseste pentru mentinerea echilibrului in ortostatism, se
succede de la distal (glezna) spre proximal (sold, trunchi);
Restabilirea succesiunii temporale normale a miscarii poate deveni scop al tratamentului.
Succesiunea temporala pentru accentuarea miscarii, redirectioneaza energia unei contractii
puternice in muschii slabi si implica schimbarea secventelor normale ale miscarii.
Astfel, prin prevenirea aparitiei contractiei intr-un muschi sinergic puternic, energia necesara
contractiei acestuia, va fi redirectionata spre un muschi mai slab, cu stimularea reflexelor
proprioceptive, prin aplicarea rezistentei si intinderii.
Pentru obtinerea scopului terapeutic se poate modifica temporalitatea normala a miscarii prin:
Prevenirea tuturor miscarilr unei modele de facilitare, cu exceptia celor care trebuie
accentuate;
Utilizarea contractiei izometrice a musculaturii puternice, la nivelul unui model de miscare,
in timp ce sunt facilitati muschii mai slabi.
10. Modele de miscare (pattern-uri de facilitare)
Pot fi considerate ca fiind una din procedurile de baza ale FNP.
Miscarea normala este compusa dintr-o multitudine de modele de miscare ale membrelor si
din actiunea muschilor sinergici ai trunchiului.
Cortexul motor genereaza si organizeaza aceste pattern-uri de miscare, iar individul poate
renunta voluntar la activitatea unui muschi, in afara pattern-ului caruia il apartine.
Aceasta nu inseamna ca nu putem contracta un singur muschi, insa miscarile fine determinate
de contractia acestuia au la baza un complex de modele de miscare.
Combinarea activitatilor muschilor sinergici in toate cele trei planuri (sagital, frontal,
transversal) formeaza modele de facilitare meuroproprioceptiva (pattern-uri de facilitare
neuro-proprioceptiva).

Pattern
Orice regularitate spatiala si temporala recognoscibila a unui set de miscari
Amprenta motrica ce raspunde unui program prestabilit; prin stimularea senzorio-motorie
sunt activate pattern-urile motorii care ofera facientului posibilitati de a actiona mai usor,
plecand de la un program profund inscris in complexitatea sa ideomotrica (pattern-ul
mersului este activitate programata a rasei umane)
Patterning
Model de dezvoltare neuromotorie, bazat pe o stimulare intensa a encefalului, individualizat
aplicabil pacientilor cu afectiuni neurologice.
Stimularile continue practicate pana la 10 ore in fiecare zi, pe o perioada mai lunga de timp,
determina recastigarea capacitatilor motrice si cognitive pierdute, in urma leziunilor
neurologice.
Obiectivul este invatarea tuturor aptitudinilor proprii fiecarei etape de dezvoltare fiziologica
inainte de a trece la urmatoarea

Modele de miscare (pattern-uri de facilitare)

Iau nastere miscari in spirala si pe diagonala

Aplicarea intinderii si rezistentei cresc eficienta modelelor de miscare
Activitatea muscular crescuta se distribuie in cadrul unui pattern,atat distal cat si
proximal, dar si de la un model de miscare la altul = IRADIERE
Aplicarea rezistentei impotriva unui pattern de miscare va determina contractia tuturor
muschilor sinergici, iar eficienta acesteia este data de componenta rotatie
Denumirea modelului este data de miscarea realizata la nivelul articulatiilor proximale
Doua pattern-uri antagoniste formeaza o diagonal
Directia pattern-ului este acea linie imaginara trasata de component distal
Diversificarea pattern-urilor de miscare poate fi realizata prin:
Schimbarea miscarilor la nivelul articulatiei intermediare
Modificarea pozitiei pacientului in scopul schimbarii efectelor gravitatiei
Adoptarea unei pozitii functionale
Schimbarea pozitiei pacientului in scopul utilizarii sistemului sensorial vizual
Metoda Bobath
Aceasta metoda se adreseaza tratamentului sechelelor encefalopatiilor infantile (paraliziilor
spastice cerebrale).
Este mai mult decat o metoda de tratament, este ceea ce unii autori numesc concept.
Autorii sotii Karel si Bertha Bobath si-au fundamentat teoria metodei lor pe baza unor
observatii atente asupra reflexelor primitive si posturale si a unei experiente bogate.
Analizand cauzele infirmiatatii motorii cerebrale a acestor pacienti, autorii au ajuns la
concluzia general admisa astazi ca variati factori contribuie la complexitatea aspectelor
observate, factori care pot fi clasificati dupa cum urmeaza:
Tulburari senzoriale de grade diferite;
Spasticitate;
Dezordinea mecanismului postural reflex;
Lipsa modalitatilor de miscare selectiva.

Tulburarile senzoriale
Pot fi prezente prin insasi complexitatea lezional.
In majoritatea cazurilor ele constituie rezultatul tonusului crescut in muschi. Acest tonus
crescut, ca si miscarile necoordonate pe care le produce, determina in proprioceptori imagini
senzoriale monstruoase, care maresc la randul lor dezordinea motorie.
Tulburari ale discriminarii tactile, sensului pozitiei, aprecierii miscarii, stereognoziei,
perceptiei spatiale si corporale au fost gasite intr-un numar mare de cazuri. Efectele
acestor tulburari senzoriale depinde de un sistem proprioceptiv integru si nimeni cu un
simt postural leazt si fara punct de orientare in spatiu nu va fi capabil sa dirijeze corect o
miscare.
Pentru copilul spastic, aceste tulburari senzoriale sunt cu atat mai grave, cu cat copilul nu
a avut niciodata o perceptie corecta si deci nu si-a putut forma inca o imagine corecta
kinestezica.

Spasticitatea
Este rezultatul eliberarii activitatii tonice reflexe.
Daca ea este severa, poate sa sugereze cu aproximatie rigiditatea animalelor decerebrate.
Cauza disabilitatiimotorii a pacientilor este in mare masura datorata eliberarii cailor
primitive reflexe de postura si miscare de sub inhibitie pe care, in mod normal, o exercita
asupra lor centrul superior al sistemului nervos central.
Lipsa inhibitiei corticale elibereaza reflexele statice si reflexele tonice:
Inhibitia centrala nu este un fenomen dezvoltat in intregime la nastere;
Pentru multe acte motorii ea se instaleaza odata cu evolutia individului;
dezvoltarea si schimbarile care au loc in trecerea de la modalitatile primitive duc
miscarea spre altele evoluate si mai individualizate se castiga nu numai prin
adaugarea de activitati noi, dar si prin suprimarea activitatilor nedorite, adica prin
inhibitie.
Dezvoltarea mecanismului postural reflex
Impiedica achiziitionarea miscarii normale active, care sta la baza automatismului.
Acest automatism se castiga in primii ani de viata si coordonarea normala a acestor miscari
fundamentale este esential pentru invatarea corecta a activitatilor de toate zilele.
Executarea incorecta a primelor stadii de miscari la copiii cu paralizie spastica face ca mai
tarziu intreaga lor dezvoltare motorie sa fie perturbata.
Din punct de vedere terapeutic, autorii subliniaza tre grupuri de reactii posturale automate:
Reactii de ridicare;
Reactii de echilibru;
Schimbari adaptative a tonusului muscular, ca o protectie importriva fortelor gravitatiei.
Pentru intelegerea tulburarilor miscarilor pacientilor cu leziuni ale sistemului nervos
central, este esential sa precizam ca aceste leziuni se traduc printr-o coordonare anormala a
actiunii musculare si nu prin paralizia muschilor. Modalitatile postura eliberate sunt tipice si
stereotipice si privesc intreaga musculatura a partii afectate si a miscarilor acestor pacienti
(Berta Bobath).

Lipsa modalitatilor de miscare selectiva

Este prezenta in toate cazurile, exceptia celor foarte usoare.
Miscarile selective sunt posibile la omul normal numai datorita inhibarii variatelor activitati
motorii, parazitare, aceasta este o functie corticala castigata prin dezvoltare si care lipseste in
IMC.

Dificultatile motorii ale copilului spastic sunt datorate:

Absentei dezvoltarii normale a mobilitatii:
Putinele modalitati primitive de miscare, din stadiile precoce ale copilariei, raman
intacte;
Dezvoltarea motorie a copilului se opreste la acest stadiu primitiv, dar normal.
Eliberarii reflexelor tonice:
Datorita leziunii centrilor nervozi, reflexele tonice posturale, care sunt integrate la
un nivel inferior al sistemului nervos, devin eliberate si supraactive;
Acest lucru produce un tonus muscular anormal si coordonarea anormala in
postura si miscare.
Principiul Vojta se bazeaza pe LOCOMOTIA REFLEXA.
AFECTIUNI CE POT BENEFICIA:
pareze cerebrale
scolioze
tulburari de motricitate sau boli ale aparatului locomotor(oase,muschi,sistemul nervos)

SCOPUL aplicrii terapeutice a locomoiei reflexe

Prin aplicarea locomoiei reflexe se urmrete ca, componentele elementare ale verticalizrii
umane i deplasrii prin:

1. Echilibrul corpului n timpul micrilor (coordonare postural)

2. Ridicarea corpului, mpotriva gravitaiei
3. La nivelul membrelor micrile cu scop precis, de apucare i pire (micare fazic)

Cu ajutorul locomoiei reflexe pot fi declansate si influentate:

Reactii de natura motrica
Micarea globilor oculari (oculomotricitate)
Micri ale limbii i micri ale maxilarului (motricitate orofacial)
Funcii vegetative ca:

Reglarea funciei vezicii i a intestinului

Respiraia
Suptul i deglutiia

CONTRAINDICATII ale terapiei Vojta

Stari acute febrile, respectiv inflamatorii

Vaccinri cu vaccinuri vii la indicaia medicului (de regul 10 zile dupa vaccin)
Sarcina
Diferite patologii, ca spre exemplu boala oaselor de sticl, boli de inim .a.

Cheia obtinerii succeselor ulterioare il constituie ROSTOGOLIREA si TARAREA

Terapia imbunatateste conditiile pentru alte mijloace terapeutice,pedagogice,logopedice etc
In cazul spasticitatii infantile ar putea fi vorba de blocaje functionale in perimetrul dezvoltarii
miscarii
NU sunt exersate functii de miscare, ca prinderea,rostogolirea din dorsal in ventral sau mers
Miscarile COMPENSATORII reprezinta un inlocuitor pentru miscarea normala care e de
dorit
Metoda Vojta poate fi aplicata si la sugari si copii
Pozitia de start este decubit dorsal
Se actioneaza asupra punctelor pentru a stimula initierea miscarilor de rostog si tarare
La pacientii in FAZA DE FIXARE a motricitatii compensatorii,scopul este:
- Stimularea si mentinerea modelelor de miscare fiziolofice
- Reeducarea si integrarea modelelor de miscare anormale nefixate inca in desf motrica
- In final stapanirea deplina a motricitatii voluntare
Poate fi aplicata in majoritatea tulburarilor de motircitate:

Tulburri centrale de coordonare la vrsta sugarului

Tulburri de micare ca urmare a leziunilor sistemului nervos central (Pareze cerebrale, apoplexie,
scleroz multipl .a.)
Paralizii periferice ale braelor i picioarelor (de exemplu pareze de plex brahial, spina bifida,
leziuni medulare .a.)
Diferite boli musculare
mbolnviri i limitri funcionale ale coloanei vertebrale, ca spre exemplu diformiti ale coloanei
vertebrale (Scolioze)
Leziuni ortopedice / traumatologice relevante ale umrului i braelor, oldului i picioarelor
Tratamentul dezvoltrii defectuoase a oldului (displazii / luxaii de old)
Probleme ale funciilor respiratorii, deglutiiei i masticaiei