Colegiul,, Mihai Eminescu din Soroca

A realizat: Morozova Anna

Profesor: Dobrovolschi Adelina
 Virtutea morala ca mod de a fi personalitii morale
Cuvntul virtute provine din latinescul virtus, tradus n romn ca putere, energie.
Dicionarele o definesc ca: nsuire dominant a caracterului care l face mai bun pe individul
uman din punct de vedere moral, intelectual sau al unui tip specific de activitate; integritate
moral; for moral prin care omul tinde ctre bine i frumos; calitate prin care se urmrete
consecvent un ideal; perfeciune moral etc.

Consider c virtutea morala se situeaz n spaiul manifestrii morale, fiind determinat ca

unitate, n persoana, a normei, valorii si aprecierii morale, sub forma moralei sociale
concretizate, nfptuite. Virtutea morala este definitorie ncepnd cu personalitatea. Sub
acest nivel, individul, chiar dac traieste moral, ramne o persoana oarecare.

Problematica virtutii este, n filosofie, una controversat. Lansat, n antichitate, ca marca a

omului cu caliti deosebite, fizice, intelectuale, morale, apoi resemnificat, n diferite epoci
istorice, fie ca atribut al aparinatorilor unor caste, virtutea a avut momente de glorie i de
decadere conceptual. Dac abordm gndirea filozofic i pe cea religioas cu privire la aceast
nsuire a caracterului, putem ncepe cu spusele lui Socrate: Virtutea e o parte a sufletului
nostru, i dac n chip neaprat e folositoare, atunci ea nu poate fi altceva dect
chibzuin, prin chibzuin nelegnd judecata logic. Prerea lui n final a fost c virtutea nici
nu se nva, nici chibzuin nu este, dascli de virtute nu se pot gsi, cluzele bune pot
fi: prerea adevrat pe care se sprijin oamenii de stat cnd conduc bine afacerile statului,
i tiina.

Chiar dac am definit-o ca ansamblu de caliti morale realizate, virtutea moral este, din
perspectiva eticii, un deziderat, un model uman de atins. Personalitatea, asa cum o prezinta
psihologia, reprezinta unicitatea fiinei umane, felul propriu de a fi al acesteia, ireductibil si
irepetabil. Personalitatea morala este produsul cunoasterii, acceptarii, trairii si promovarii
virtutii morale ntr-un mod propriu, original si creator. Personalitatea morala da nume virtutii
morale, i ataseaz un stil, un mod de a fi, o face credibil prin originalitate, o mbogateste prin
creativitate si o propag prin exemplu personal. Nu exista virtute, ca atare, dect la nivel
conceptual. Exist doar om virtuos, care poart virtutea ca pe un blazon personal.

Ioan Grigoras prezinta urmatoarele trsturi ale personalitatii morale:

Constientizarea si afirmarea efectiv a nevoii de a fi om.

Realizarea nevoii de a fi n contextul problematic al tuturor nevoilor specific umane,
ca mplinire a celui mai bun lucru.
 Creativitatea, subordonata desavririi morale
Autodeterminarea
Discernamntul critic n afirmarea judecatii de valoare moral.
Demnitatea si onoarea.

Filosofia contemporana pune problema raportului ntre personalitate si moralitate (virtute

morala) n termenii raportului dintre libertate si necesitate:

Au existat curente care au privilegiat libertatea persoanei: anarhismul lui Max Stirner sau
Bakunin, teoria supraomului a lui Nietzsche, existentialismul.
Au existat curente care au privilegiat necesitatea: scoala neokantiana de la Baden
(Windelband, Rikert), neohegelianismul.
Au existat curente care au tratat relatia necesitate-libertate n modalitati particulare:
"ontologia critica" a lui Nicolai Hartmann, care pune problema necesitatii ca necesitate a
persoanei, dialectica necesitate-libertate a lui Hegel.

Dup prerea mea demnitatea este nsusirea morala a omului virtuos, adica atributul
concret-determinat al omului care cultiv onoarea. Demnitatea exprim nsuirea personalitatii
morale depline a omului aflat n situatia de a fi constient de propria sa valoare morala
este atributul calui care cultiva onoarea ca pe o necesitate interioar, al celui care, contient de
idealul sau moral, are o apreciere just asupra propriilor fapte morale.

Virtuile aduc cu sine puteri de nelegere i niveluri de protecie. Dragostea reveleaz ceva,
buntatea i d puterea de a pricepe anumite lucruri, smerenia te face s vezi ceea ce mndria i
ascunde. Ca atare, virtuile au fost desemnate de Aristotel i Platon ca fiind: cumptarea,
nelepciunea (prudena), justiia i curajul. Aristotel mprea bunurile sufletului n: gndire,
virtute, plcere; virtutea era mprit i ea n virtutea raiunii i o virtute moral. Prima apare i
se dezvolt prin nvtur, avnd nevoie de experien i timp, cea de a doua morala se
obine prin obinuin. Ca atare, virtutea nu ne este dat de la natur, ci contra naturii (n lupt cu
ea), dar exist dispoziia natural de a o primim n noi.

n concluzie pot spune c virtutea reprezint ceea ce este mai bun n oameni i aspiraia de a
avea o fundaie solid pentru a deveni o fiin uman moral superioar. Virtuile personale
promoveaz mreia la nivel personal i ulterior la nivel colectiv.