NOTE DE CURS

DREPTURILE OMULUI N DREPTUL PENAL INTERNAIONAL.

JURISPRUDENA CtEDO

TITLUL I
DREPTURILE OMULUI N DREPTUL PENAL INTERNAIONAL

&1. DREPTURILE PRIMORDIALE

1. Protecia dreptului la via al persoanelor deinute i a celor care lipsesc.

2. Obligaii procedurale care decurg din articolul 2 CEDO.
3. Protecia dreptului la via: existena rspunderii penale privind protecia vieii
umane.
4. Excepiile de la dreptul la via.

1. Protecia dreptului la via al persoanelor deinute i a celor care lipsesc.

In ultimii ani CtEDO a emis cateve decizii cu privire la obligaia statelor de a proteja
persoanele care au fost condamnate sau chiar au disprut. Statul trebuie s-i asume obligaia s
protejeze viaa celor care se afl sub ingrijirea sau controlul su.

Astfel, dac un deinut este implicat, Statul trebuie s fac ce ii st in puteri pentru a
preveni punerea in pericol a vieii acestei persoane. Obligaia asumat de ctre Stat se extinde i
asupra repsonsabilitii Statului pentru moartea persoanei deinute dac nu au fost furnizate
explicaii corespunztoare cu privire la dispariia acestei persoane. Autoritile trebuie s in
cont de indivizii aflai sub controlul lor.

2. Obligaii procedurale care decurg din articolul 2 CEDO.

Articolul 2 CEDO:

1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata
cuiva in mod intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in
cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.

2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in
care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:

a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;

b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal
detinute;

1
 c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.

Acest articol cuprinde unele aspecte importante pentru justiia penal. Mai intai de toate se
contureaz importana i necesitate protejrii vieii umane. Ulterioar se identificat i se definesc
incriminrile penale cum ar fi genocidul, omorul, lipsirea de via din impruden i eutanasia.
Totodat, este important de a meniona Protocolul 6 i excepiile de la pedeapsa capital. Al
doilea punct din articol anticipeaz alte excepii de la principiul menionat in punctul 1.

Obligaia privind protecia vieii umane impreun cu competenele generale ale Statului in
conformitatea cu art. 1, dau natere i la obligaia prin care: urmeaz a fi stabilit o form
eficient a anchetei oficiale in cazul in care pesoanele au fost omorate ca rezultat al folosirii
forei, inter alios, de ctre agenii Statului.

3. Protecia dreptului la via: existena rspunderii penale privind protecia vieii

umane.

Jurisprudena autoritilor de la Strasbourg nu prevede rspunsuri concrete cu referire la

faptul dac Statele au obligaia de a proteja viaa uman cand aceast cerin este expimat prin
termenii rspunderii penale. Aceast problem, este mai mult de ordin academic, deoarece toate
Statele recunosc o asemenea rspundere penal, chiar dac incriminrile care o prevd pot varia.

De o importan deosebit este problema cu referire la faptul dac Statele au obligaia de a

iniia proceduri penale cu privire la orice comportament care, probabil, interfereaz cu dreptul la
via. Se poate prezuma situaia unui caz concret de lipsire de va involuntar comis de ctre
un medic care poate fi temei doar pentru rspunderea disciplinar. O asemenea decizie poate fi
luat in conformitate cu circumstanele cazului. Drept urmare, art. 2 poate impune autoritilor
o obligaie pozitiv de a lua msuri preventive operaionale privind protecia persoanei a crei
via este pus in pericol de un atac al altei persoane. Autoritile trebuie s ia msuri concrete
pentru a preveni pericolul sigur i imediat de a se materializa.

Articolul 2 ridic problema incriminrii avortului i eutanasiei de ctre State. CEDO nu a

emis o decizie in acest sens. Pe de alt parte, Comisia European pentru drepturile omului a
discutat problema cu privire la faptul dac noiunea de via include viaia unui copil nenscut
(sau care se va nate). Comisia European pentru drepturile omului accept ca un avort
terapeutic s fie efctuat in primele luni de graviditate. In consecin se infim teza prin care
foetusul are dreptul absolut la via chiar dac viaa mamei este pus in pericol de continuarea
sarcinii. Mai mult, nu se recunoate explicit c foetusul are dreptul la via cu unele limitri i, in
general, nu este clar dac art. 2 face referire la foetus. Cat privete eutanasia, art.2 nu implic
incriminarea eutanasiei pasive i nici o decizie nu a fost luat cu referire la eutanbasia activ.

4. Excepiile de la dreptul la via.

Convenia nu a abolit pedeapsa capital in cazul in care ea a fost pronunat de instana de

judecat in conformitate cu prevederile legale. Cu toate acestea, Statele care nu au abolit
pedeapsa capital trebuie s se conformeze cu dou condiii stabilite de art.6 i 7 ale Conveniei.
Suplimentar, impunerea i implementarea pedepsei capitale pot fi realizate rpin alte legi
recunoscute de Convenie, cum ar fi art. 3, 6 i 9. Acestea sunt, mai mult decat atat, diferite
articole ale Conveniei care pot presenta un obstacol pentru pedeapsa capital.

2
 Art. 1 al Protocolului 6 prevede: pedeapsa capitak este abolit. Nimeni nu poate fi
condamnat la o asemenea pedeaps i nici executat. Acest protocol a intrat in vigoare la 1
Martie 1985, dupratificarea acestuia de cinci State. De atunci, majoritatea Statelor pri la
Convenie au ratificat Protocolul.

Articolul 2 al Protocolului prevede posibilitatea unei excepii prin propunerea c Statul

poate prevedea in legislaia sa pedeapsa capitak pentru faptele comise in timp de rzboi sau in
situaia unei ameninri iminente cu rzboiul. Cu toate acestea, din nou, ca i in art 2.1 din
Convenie se face referire la principiul legalitii:moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod
intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care
infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege. Raportul explicativ al Consiliului
Europei se refer expres la posibiltatea Statelor de a modifica legislaia naional dup ratificarea
Protocolului.

Articolul 3 al Protocolului prevede c nici o derogare de la Protocol in limitele prevederilor

art. 15 al Conveniei nu este permis. Mai mult ca atat, Statul care se afl in rzboi sau in pericol
iminent de razboi i care a ratificat Protocolul fr a se folosi de prevederea din art. 2 (permiterea
pedepsei capitale in timp de rzboi sau in cazul unui pericol iminent de rzboi) este obligat s
respectE abolirea pedepsei capitale.

&2. DREPTUL LA INTERRITATE FIZIC (ART.3 CEDO)

1. Termeni definitorii.
2. Extrdarea i expulzarea
3. Lipsa informaiei furnizate prinilor celor disprui
4. Discriminarea ca tratament degradant
5. Aspectele procedurale ale interzicerii relelor tratamente.

1.Termeni definitorii

Articolul 3 CEDO - Nimeni nu poate fi supus nici torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante.

Drepturile protejate de Articolul 3 al Conveniei sunt in mod direct legate de integritatea

persoanei i de demnitatea uman a individului. Astfel, interdicia de a fi supus torturii sau
pedepselor sau tratamentelor inumane i degradante sunt, prin urmare, drepturi de o natur
extreme de serioas care nu pot constitui obiectul unei derogri in virtutea articolului 15.

Tortura corespunde celui mai inalt grad de rele tratament interzise in virtutea Conveniei
europene pentru Drepturile Omului. Termenul tortur semnific orice act prin care se cauzeaz
unei persoane in mod intenionat suferine sau dureri grave, fie fizice sau psihice, in scopul
obinerii de la ea sau de la o ter persoan a unei anumite informaii sau mrturii; pedepsirea
ei pentru o aciune, pe care ea sau o ter persoan a comis-o sau este bnuit de comitere;
intimidarea sau constringerea ei sau a unei tere persoane; ori din alte motive bazate pe orice
fel de disciminare.

3
 Elementele eseniale ale definiiei :

a) Actele de tortur inseamn orice durere sau suferin deosebit, fizic sau mental;

b) Acestea se produc intenionat;

c) Cel care le produce este un agent al forei publice sau o persoan care acioneaz la
instigarea ori cu consimmintul expres sau tacit al acestuia;

d) Scopul aplicrii acestor acte este obinerea unor informaii ori mrturii, aplicarea unei
pedepse pentru un act comis de victima actelor aplicate sau de ctre o ter persoan, sau
exercitarea unor presiuni asupra victimei sau asupra unei tere persoane.

Tratamentul sau pedepsele inumane sau degradante - cu toate c tortura este aplicat in
cadrul unei detenii, Curtea a constatat inclcri ale interzicerii tratamentelor inumane sau
degradante aplicate asupra deinuilor cat i asupra persoanelor care nu erau private de libertate.

Tratamente inumane in cauza Irlande c RU din 1978, Curtea a definit prima dat
tratamentele inumane ca fiind acele acte prin care se provoac victimei leziuni sau vii suferine
fizice i morale, susceptibile de a-i produce puternice tulburri psihice. Suferina trebuie s se
situeze la un nivel de gravitate deosebit, s fie provocat de ageni ai statului sau prin tolerarea ei
din 29 partea autoritilor statale, ceea ce inseamn c actele in sine pot fi comise i de ctre
particulari. In aceast situaie autoritile statului se fac vonovate de faptul c nu au urmrit i nu
au pedepsit pe autorii lor.

Tratamentul degradant creaz victimei sentimente de fric, anxietate i inferioritate,

capabile s le umileasc i s le injoseasc care a fost de asemenea descrid ca implicind un
tratament de natur s infring rezistena fizic i moral a victimei, sau s determine victima s
acioneze impotriva voinei sau contiinei sale. Obiectivul este de a umili i injosi persoana dac
aceasta a afectat in mod ireversibil personalitatea victimei. Totui lipsa acestui scop nu exlude
posibilitatea cnsiderrii tratamentului degradant. Un asemenea tratament se plaseaz mai curind
la nivelul psihicului victimei

Pedeaps inuman sau degradant pedepsele astfel calificate se disting de pedepsele in

genere. Cind art. 3 a interzis pedepsele de acest gen, intenia a fost de a nu permite ca insei
dispoziiile legale din sistemul naional de drept s prevad posibilitatea aplicrii unor asemenea
pedepse. Pedepsele inumane sau degradante sunt rezultatul existenei unui act instituionalizat
statal, dat de lege, in sens general sau de cutum (de exemplu pedepsele corporale aplicate
elevilor scoieni in coli prevzute de cutuma local) i se gsesc inscrise in arsenalul represiv al
statului in cauz.

3. Extrdarea i expulzarea

Se intampl ca o persoan particular s se plang de faptul c aciunea unui Stat de a o

extrda i a o expulza spre un alt Stat unde ea risc torturi sau tratamente inumane sau
degradante s constituie o inclcare a articolului 3 (a se vedea mai sus cauza Soering c.
Regatului Unit (1989)).

In ultimii ani, Curtea a dezvoltat ideea conform creea trimiterea unei persoane particulare
in ara unde ea risc rele tratamente interzise poate conduce la inclcarea articolului 3.

4
 Subliniind natura necondiionat a interzicerii relelor tratamente, judectorii de la
Strasbourg au stabilit principiul c un Stat care dorete s deporteze o persoan - chiar dac
interesatul a fost recunoscut vinovat de o infraciune penal grav (Ahmed c. Austriei (1996)) sau
constiuie o ameninare pentru securitatea naional (Chahal c. Regatului Unit (1996)) - trebuie s
procedeze la o evaluare independent a soartei care ii este rezervat in ara de intoarcere.

Cu toate c in general Statele parte precum i organele Conveniei examineaz in primul

rand factorii politici ai rii de intoarcere pentru a aprecia dac o expulzare risc s constiuie o
inclcare a articolului 3, Curtea a conchis in cel puin o cauz asupra unei inclcri pentru c
deficiena susinerii afective i fi naciare i calitatea rea a ingrijirilor medicale in ara de
intoarcere nu erau in msur de a satisface nevoile unui bolnav de sida in faza terminal (D. c.
Regatului Unit (1997)). In alt cauz, ea a conchis o inclcare, cci candidata la expulzare risca
s fi e omorat pentru adulter (Jabari c. Turciei (2000)).

4. Lipsa informaiei furnizate prinilor celor disprui

In ultimii ani, Curtea a considerat c prinii pretinselor victime ale gravelor inclcri ale
drepturilor omului pot depune plangeri care pretend rele tratamente in numele lor sau a victimei.

Astfel, chiar in cazul in care este imposibil de a determina dac o persoan a suferit rele
tratamente cand se afl a in mainile autoritilor, incertitudinea care inconjoar soarta sa poate fi
asimilat cu o inclcare deosebit a articolului 3. Curtea a considerat c aceast dispoziie fusese
inclcat in cauzele in care persoanele apropiate prinilor reclamantului dispruse in imprejurri
care implic responsabilitatea Statului i cand autoritile nu verifi case ce se intamplase cu
interesatul sau nu rspunsese cerinelor de informaii care proveneau de la familie cu
operativitatea i sensibilitatea cerut.

Judectorii de la Strasbourg consider c frica i nelinitea prinilor care nu tiu nimic,

uneori pe parcursul mai multor ani, ce i s-a intamplat fi inei lor dragi atinge pragul tratamentului
inuman i degradant interzis de articolul 3 (a se vedea, de exemplu, Kurt c. Turciei (1998), Ta c.
Turciei (2000) i Cicek c: Turciei (2001)).

5. Discriminarea ca tratament degradant

In unele circumstane, Curtea a fost nevoit s examineze cauze in care un Stat

instituionalizase politici i practici cu efecte atat de negative asupra unei pri a populaiei incat
ele constituiau o inclcare a interzicerii tratamentelor degradante enunate in articolul 3 al
Conveniei.

In cauza Cipru c. Turciei (2001), guvernul reclamant adusese proba documentar a

tratamentului discriminatoriu al grecilor ciprioi care locuiau pe peninsula Karpas in nordul
insulei, inclusive serioase restricii in exercitarea libertii fundamentale: de exemplu dreptul de a
drui un bun imobiliar unei rude dac ea nu locuia de asemenea in nordul Ciprului, dreptul
copiilor ciprioi greci din regiune de a benefi cia de un nivel de instruire asemntor cu cel al
copiilor ciprioi turci (in lipsa instituiilor de invmant secundare i interzicerea de a reveni
pentru cei care au ales s plece in alt parte), i dreptul de a se deplasa liber (cu consecinele
respective asupra libertii de religie i de asociere).

5
 Curtea a considerat c condiiile in care aceast populaie este condamnat s triasc
injosirea, ocheaz insi respectul demnitii umane a membrilor si, i a considerat c natura
i durata practicilor discriminatorii ating un asemenea grad incat constituie un tratament
degradant contrar articolului 3 al Conveniei.

6. Aspectele procedurale ale interzicerii relelor tratamente

Curtea a adoptat, in materie de evaluare a aspectelor procedurale ale plangerilor care

invocau o inclcare a articolului 3, aceeai abordare ca i pentru articolul 2. In special, dac
judectorii de la Strasbourg sunt incapabili de a determina dac tratamentul alegat a fost intr-
adevr aplicat (inclcarea material), oricum ei evalueaz caracterul adecvat al rspunsului
guvernului la aceste alegaii (inclcare procedural).

De exemplu, in cauzele in care reclamanii afirm c au fost maltratai pe perioada

deteniei lor, Curtea poate s se declare uneori incapabil de a stabili faptele constatand totodat
o inclcare a articolului 3 dac ancheta ofi cial cu privire la alegaii nu corespunde criteriilor de
eficien (Assenov i alii c. Bulgariei (1998) i Labita c. Italiei (2000)).

&3. DREPTUL LA LIBERA ACTIVITATE

1. Sclavia i servitutea.
2. Munc forat sau obligatorie.

Articolul 4

1. Nimeni nu poate fi inut in sclavie sau servitute.

2. Nimeni nu poate fi supus muncii forate i obligatorii.

3. Nu se consider munc forat sau obligatorie in sensul prezentului articol:

a. orice munc cerut in mod normal unui deinut in condiiile prevzute de Articolul 5 din
prezenta Convenie, sau in timpul in care se afl in libertate condiionat;

b. orice serviciu cu caracter militar sau, in rile in care refuzul efecturii serviciului militar
pe motive de contiin este recunoscut de lege, un alt serviciu in locul celui militar obligatoriu;

c. orice serviciu impus in situaii de criz sau de calamiti care amenin viaa sau
bunstarea comunitii;

d. orice munc sau serviciu ce face parte din obligaiile civile normale.

1. Sclavia i servitutea

Articolul 4 din Convenie trateaz separat sclavia i aservirea pe de o parte, i munca

forat sau obligatorie pe de alt parte. Primii doi termeni acoper formele de sechestru asupra
individului i caracterizeaz condiiile de opresiune pe care interesatul nu le poate modifica i de
la care nu se poate eschiva. Cele din urm expresii pun accentul pe caracterul involuntar al
muncii in care serviciile in cauz care trebuie indeplinite temporar sau trebuie adugate la alte
obligaiuni sau circumstane civile.

6
 Organele Conveniei au examinat un numr mic de plangeri care ridic problema inclcrii
interzicerii enunate in articolul 4.1. Majoritatea erau introduse de deinui; toate au euat.

In cauza Van Droogenbroeck c. Belgiei (1982), un recidivist plasat la dispoziia

autoritilor administrative se plangea de a fi fost supus unui control echivalent cu aservirea
interzis de articolul 4.1. Curtea a respins acest mijloc menionand c msurile restrictive erau
totodat limitate in timp i supuse unui control judiciar. Ea a mai relevat c msura denunat nu
afecta Statutul juridic al interesatului in msura in care s-l plasesze intr-o stare de sclavie sau de
aservire.

2. Munc forat sau obligatorie.

Organele Conveniei au examinat un anumit numr de cauze care cdeau sub incidena
articolului 4.2 (interzice munca forat sau obligatorie) i a articolului 4.3 (care enun excepiile
de la aceast interzicere general). In loc s ajung la definiiile independente ale expresiei
munc forat sau obligatorie, Curtea a utilizat definiiile furnizate de conveniile pertinente ale
Organizaiei internaionale ale muncii.

Din punct de vedere al obiectului special acesta este comun pentru toate i anume relaiile
sociale ce asigur i ocrotesc libertatea persoanei, aceasta urmind a se inelege nu doar in sensul
libertii de a se deplasa, ci i a oricrei altei liberti de a decide propria soart, de a se cstori
etc. In mod principal in toate trei cazurile totui este vorba mai intii de violarea libertii la
munc.

Evoluia acestui concept individualist a condus la recunoaterea dreptului la munc i a

afirmaiei privind datoria de a munci. Acest concept comport dou elemente: libertatea de acces
la munc i liberul exerciiu al muncii. Acestea fiind in special caracteristice sclaviei i muncii
forate.

In ce privete obiectul material, acesta este acelai fiina uman, exceptindu-se munca
forat care dup unii autori ar avea obiect material doar in cazul cauzrii unor leziuni sau
vtmri integritii corporale. Evident c deosebirea rezid in special in latura obiectiv a
acestor componene. Din punct de vedere internaional anume sclavia a cunoscut o prim
reglementare . Conform Conveniei privind sclavia din 25 septembrie 1926 este recunoscut c
omul fr deosebire de ras i de sex, nu poate forma proprietatea altui om i nici a statului.

Insui traficul se exprim prin urmtoarele aciuni: recrutare, transportare, transfer,

adpostire sau primire, in timp ce sclavia se realizeaz prin trei forme: punerea unei persoane in
stare de sclavie, inerea unei persoane in stare de sclavie, traficul de sclavi, iar munca forat prin
forarea unei persoane s presteze o munc impotriva dorinei sale, forarea la munc obligatorie.

Ceea ce intereseaz in special este c sclavia i munca forat pe ling faptul c sunt
infraciuni de sine stttoare, mai constituie totodat i scop al traficului de fiine umane, or ele
exprim exploatarea persoanei. Iniial pe plan internaional se fcea o distincie clar intre toate
aceste fapte astfel incit Aranjamentul de la Paris din 18 mai 1904 pentru reprimarea traficului cu
femei albe, incrimina faptul de a recruta, a antrena sau a influena femei sau fete minore spre a
se deda prostituiei, chiar cu consimmintul lor; pentru femeile sau fetele majore, caracterul
delictuos al manoperilor folosite era condiionat de utilizarea fraudei, violenei, ameninrii sau
abuzului de autoritate.

7
 Mai tirziu Convenia pentru reprimarea traficului cu fiine umane i a exploatrii
prostituiei semenilor (1949) a lrgit considerabil domeniul faptelor incriminate, astfel incit ceea
ce cade sub represiune nu este doar recrutarea (angajarea), antrenarea sau insuirea in scop de
prostituare, dar de asemenea exploatarea, adic fapta de a prostitua o persoan, chiar care i-a dat
consimmintul la aceasta, in timp ce prin sclavie potrivit art. 1 al Conveniei relative asupra
sclaviei din 1926 se 34 inelege starea sau condiia unui individ asupra cruia se exercit
atribuiile dreptului de proprietate sau unele dintre ele.

&4. DREPTURI PROCEDURALE. DREPTUL LA LIBERTATE

FIZIC (art.5).
1. Legalitatea privaiunii de libertate in contextual art.5.

2. Modalitile deteniei: detenia in rezultatul unei condamnri penale;

3. Garaniile de procedur prevzute de art.5.

Articolul 5

1. Orice persoan are dreptul la libertate i la siguran. Nimeni nu poate fi privat de

libertatea sa, cu excepia urmtoarelor cazuri i in conformitate cu metodele prescrise de lege:

a. dac este deinut legal in urma condamnrii de ctre un tribunal competent;

b. dac a fost obiectul unei arestri sau al unei reineri legale pentru nesupunere la o
hotrare pronunat, conform legii, de ctre un tribunal ori in vederea garantrii executrii unei
obligaii prevzute de lege;

c. dac persoana a fost arestat i deinut in vederea aducerii sale in faa autoritii
judiciare competente, atunci cand exist motive verosimile de a o bnui c a svarit o
infraciune sau cand exist motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica s
svareasc o infraciune saus fug dup svarirea acesteia;

d. dac este vorba de deinerea legal a unui minor, ce are ca scop supravegherea
educaional a sa sau deinerea legal pan la aducerea sa in faa autoritilor competente;

e. dac este vorba despre deinerea legal a unei persoane pentru a preveni rspandirea
bolilor contagioase, a unui alienat, alcoolic sau dependent de droguri sau a unui vagabond;

f. dac este vorba despre arestarea sau deinerea legal a unei personae pentru a impiedica
ptrunderea ilegal pe teritoriu, sau impotriva creia se afl in curs o procedur de expulzare sau
extrdare.

2. Orice persoan arestat trebuie s fi e informat, in termenul cel mai scurt i intr-o limb
pe care o inelege, despre motivele arestrii sale i despre orice acuzaii impotriva ei.

3. Orice persoan arestat sau deinut, in condiiile prevzute de paragraful 1.c. din acest
Articol, trebuie s fi e adus de indat in faa unui judector sau a altui magistrat imputernicit
prin lege cu exercitarea atribuiilor judiciare i are dreptul de a fi judecat intr-un termen

8
rezonabil, sau eliberat in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonat unei
garanii care s asigure prezentarea celui interesat la judecat.

4. Orice persoan privat de libertatea sa prin arestare sau reinere are dreptul s inainteze
un recurs in faa unui tribunal, pentru ca acesta s statueze in cel mai scurt timp asupra legalitii
deinerii sale i s dispun eliberarea sa dac deinerea este ilegal.

5. Orice persoan care este victima unei arestri sau a unei deineri in condiii contrare
dispoziiilor acestui articol are dreptul la despgubiri.

1. Legalitatea privaiunii de libertate n contextual art.5.

Articolul 5. 1 al Conveniei garanteaz oricrei persoane dreptul la libertate i la siguran,

cu excepia a ase categorii de circumstane care precizeaz restul dispoziiei care ofer lista
complet a excepiilor de la regula general.

Cu alte cuvinte, o Inalt Parte Contractant nu are facultatea de a crea alte categorii de
motive pentru a deine sau aresta persoane particulare, care trebuie s acioneze in limitele
stabilite de Convenie. In afar de aceasta, Curtea interpreteaz chiar i excepiile foarte limitate,
judectorii de la Strasbourg susinand c numai aceast abordare corespunde cu scopurile acestei
prevederi.

Articolul 5 urmrete protecia libertii persoanei fizice i, in mod deosebit, interzicerea

oricrei arestri sau deineri arbitrare. Dup cum denot numeroase cereri pe care Curtea le-a
declarat inadmisibile, Articolul nu ofer protecie impotriva formelor mai puin grave de limitare
a libertii individuale, cum ar fi, spre exemplu, aplicarea regulilor de circulaie, inregistrarea
obligatorie a strinilor sau a cetenilor, supravegherea deinuilor eliberai condiionat,
interdicia de a circula pe timp de noapte sau alte tipuri de reglementri care nu restrang in mod
serios libertatea unui individ de a se deplasa in cadrul comunitii.

2. Modalitile deteniei: detenia n rezultatul unei condamnri penale.

Articolul 5.1 prevede c un Stat poate deine in stare de arest un individ pentru motive
intemeiate de dreptul penal ori de dreptul civil. Alineatele a, cat i c sunt fondate pe dreptul
penal.

Detenia n rezultatul unei condamnri penale: articolul 5.1.a

Articolul 5.1.a prevede c Statul poate deine o persoan dup condamnarea de ctre un
tribunal competent. Articolul 5 tinde s protejeze individul impotriva deteniei arbitrare: el nu
interzice detenia ea-insi incat o persoan condamnat in prima instan s poat fi meninut
in detenie in timpul apelului eventual format. Curtea a considerat intr-o cauz Van
Droogenbroek c. Belgiei (1982) c competena unui tribunal care a pronunat - msura
litigioas [...] - nu este controversat [...]. Maniera cu care [autoritile belgiene] au utilizat fora
lor a respectat exigenele Conveniei.

Detenia provizorie: articolul 5.1.c

Principalul criteriu aplicabil al articolului 5.1.c este plauzibilitatea. Curtea a considerat c,

pentru a justifi ca o privaiune de libertate invocand o suspiciune concret in virtutea articolului

9
5.1.c, Statul nu este obligat s stabileasc culpabilitatea. De fapt, aceast prevedere nu presupune
nici chiar faptul ca poliia s dispun deja de probe sufi ciente pentru a inculpa interesatul la 37
momentul arestrii sale sau in timpul primelor stadii ale anchetei (Ergadoz c. Turciei (1997)).
Totui, Statul trebuie s bazeze arestarea i detenia - la aceast faz precoce a instruciei - pe
fapte sau informaii care consolideaz cel puin suspiciunea c o infraciune a fost comis i c
deinutul prezint o legtur suficient cu aceast comitere.

Orice detenie efectuat in virtutea articolului 5.1.c este supus controlului judiciar
prevzut de articolul 5.3 la inceputul privaiunii de libertate i apoi de articolul 5.4 . In ceea ce
privete acest din urm control, trebuie s reamintim c articolul 5.3 nu intr in joc decat in cazul
privaiunilor de libertate efectuate in virtutea articolului 5.1.c, in timp ce articolul 5.4 se refer la
orice privaiune de libertate chiar cele care intervin in contextul civil.

Detenia minorilor: articolul 5.1.d

Articolul 5.1.d permite unei Inalte Pri contractante s dein un minor pentru
supravegherea sa educaional sau pentru a-l aduce in faa autoritii competente. Cererile care
invoc aceste dispoziii au fost la fel puine.Totui, in cele dou cauze principale pertinente
(Bouamar c. Belgiei (1988) i D.G. c. Irlandei (2002)), Curtea a considerat c Statul parat
inclcase articolul 5.1.d justifi cand detenia unui minor prin necesitatea de a-l plasa sub
supraveghere educaional incarcerandu-l de fapt in inchisoare sau in alt structur care nu
dispune sau nu permite nici o activitate de acest tip. Detenia persoanelor alienate, a
vagabonzilor, etc.: articolul 5.1.e Articolul 5.1.e permite deinerea in scopuri de sntate i
control social intrun anumit numr de situaii cu caracter umane fr de legtur intre ele.
Majoritatea cererilor intemeiate pe acest Articol contest internarea in spitale de psihiatrie. In
cauza Winterwerp c. Olandei (1979), Curtea a enunat trei criterii ce permit clasifi carea noiunii
de alienat in sensul Articolului 5.1.e. In primul rand, Statul trebuie s aplice norme medicale
obiective pentru a stabili starea de alienare a unui individ. In al doilea rand, starea de alienare
trebuie s aib un caracter sau o amploare sufi cient pentru a justifi ca internarea. Iar in al treilea
rand, Statul poate dispune internarea individului doar pe durata existenei tulburrii mintale.

3. Garanii de procedur prevzute de articolul 5.

Spre deosebire de articolul 5.3 care enun protecii specifice care se refer doar la
persoanele private de libertate in condiii prevzute in articolul 5.1.c, proteciile procedurale ale
articolului 5 se extind asupra tuturor privaiunilor de libertate care intervin in contextul civil i
penal. Protecia impotriva privaiunilor arbitrare aparin principiului pe care se bazeaz aceste
garanii procedurale. In aceast privin, divergenele intre legislaia i practica naionale pot
constitui singurul factor care duce la constatarea unei inclcri a articolului 5.

Garaniile de procedur cu privire la detenia preventiv : articolul 5.3

Dispoziia Articolului 5.3. care stipuleaz c orice persoan aflat in stare de detenie in
condiiile prevzute de Articolul 5.1.c trebuie s fi e imediat adus in faa judectorului sau a
altui magistrat, le ofer acestor personae o dubl protecie de form i de fond.

Curtea a considerat c aceast prevedere impune puterea, pentru autoritatea judiciar, de a

examina toate problemele care se raporteaz la detenie i de a lua decizia definitiv cu referire la
criteriile juridice obiective.

10
 Pentru a indeplini aceste funcii, autoritatea in faa creea trebuie s compar acuzatul este
obligat s asculte ceea ce acesta are de spus, apoi s decid in mod independent conform
procedurilor prevzute de lege i conform normelor juridice (Schiesser c. Elveiei (1979)).

Articolul 5.3 garanteaz dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil, acest termen se
socoate - in contextul articolului 5.3 - de la arestarea la momentul pronunrii sentinei de prim
instan. Curtea a stabilit c meninerea in arest preventiv a unui individ timp de patru ani,
deiacesta a recunoscut de bun voie inc la inceputul investigaiei c a svarit infraciunile in
cauz, constituie o inclcare a acestei dispoziii (Muller c. Franei (1997)).

Ea a considerat lipsit de judecat un termen de cincisprezece luni intr-o cauz in care

autoritile naionale nu avansase nici un motiv pentru a justifi ca continuitatea deteniei
preventive a reclamantului, inand cont in special de faptul c in virtutea unei legi interne
perioada in care un deinut are acces la dosar nu este adugat la durata global a instruciei
pregtitoare i a deteniei (Jeius c. Lituaniei (2000)).

Cu toate c un acuzat in detenie are dreptul ca dosarul su s fi e tratat mai rapid decat al
unei personae care este la libertate, eliberarea preventiv a interesatului nu face ca dreptul su de
a fi judecat intrun termen rezonabil s dispar (Wemhoff c. Germaniei (1968)).

Habeas corpus. articolul 5.4

Articolul 5.4 garanteaz unui individ privat de libertate prin arest sau detenie dreptul de a
contesta in tribunal legalitatea unei asemenea msuri privative. Aceast contestare trebuie s fi e
audiat de un organ judiciar independent i imparial care aplic o procedur a crei echitate este
asigurat printr-o serie intreag de garanii.

Orice contestare a legalitii unei privaiuni de libertate trebuie s fi e examinat intr-un

termen scurt iar interesatul trebuie s fi e eliberat dac tribunalul consider c detenia este
contrar legii. Spre deosebire de articolul 5.3 care se aplic la o etap iniial a deteniei unei
persoane bnuit de a fi comis o infraciune penal, articolul 5.4 se aplic pe durata intregii
durate de privaiune de libertate care face parte din dreptul civil sau penal.

Cea mai mare parte a reclamanilor care i-au intemeiat cererile pe dispoziiile Art. 5.4 au
susinut c autoritile nu i-au indeplinit obligaiunea de a efectua un control periodic asupra
legalitii privaiunii de libertate. In cadrul acestei jurisprudene, Curtea a formulat principiul
general conform cruia introducerea elementelor noi sau a unei modifi cri a situaiei deinutului
poate obliga revizuirea faptului care era poate c la originea unei detenii legitime.

Acest principiu este valabil in special pentru cauzele in care o persoan este privat de
libertatea sa pentru tulburri sau deranjament mintal: Curtea a considerat de fapt c aceste
persoane aveau dreptul la o revizuire a legalitii deteniei lor la intervale rezonabile (a se vedea,
de exemplu, Winterwerp c. Olandei (1979)).

&5. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL (art.6)

1. Coninutul noiunii de proces echitabil.

2. Semnificaia expresiei acuzaie in materie penal.

3. Natura infraciunii: aplicabilitatea normei i scopul pedepsei.

11
 4. Semnificaia expresiei termen rezonabil.

5. Semnificaia expresiei instan independent i imparial.

6. Prezumia de nevinovie.
7. Garanii procedurale prevzute de articolul 6.3
8. Drepturi garantate de Protocolul nr. 7

Articolul 6

1. Orice persoan are dreptul la o judecat echitabil i public, intr-un termen rezonabil
cauzei sale, de ctre un tribunal independent i imparial, instituit prin lege, care va hotri fi e
asupra inclcrii privind drepturile i obligaiile sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricrei acuzaii in materie penal indreptate impotriva sa. Hotrarea trebuie s fi e pronunat in
mod public, dar accesul presei i publicului poate fi interzis in sala de edine in interesul
moralitii, ordinii publice sau al securitii naionale intr-o societate democratic, cand o cer
interesul minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces sau in msura considerat strict
necesar de ctre tribunal, cand in virtutea unor imprejurri speciale publicitatea ar fi de natur
s aduc prejudiciu intereselor justiiei.

2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat atat timp cat
vinovia sa n-a fost in mod legal stabilit.

3. Orice persoan acuzat de o infraciune are ca minimum urmtoarele drepturi:

(a.) s fi e informat, in cel mai scurt termen, intr-o limb pe care o inelege i de o
manier detaliat asupra naturii i cauzei acuzrii impotriva sa;

(b.) s dispun de timpul i de inlesnirile necesare pregtirii aprrii sale;

(c.) s se apere singur sau s fi e asistat de un aprtor ales de ea, i dac nu dispune de
mijloace necesare pentru a-l plti, s poat fi asistat in mod gratuit de un avocat din ofi ciu,
atunci cand interesele justiiei o cer;

(d.) s interogheze sau s solicite interogarea martorilor in aprarea sa i s obin citarea i

interogarea martorilor in aprarea sa in aceleai condiii ca i martorii acuzrii;

(e.) s fi e asistat in mod gratuit de un interpret, dac nu inelege sau nu vorbete limba
folosit in timpul edinei de judecat.

1. Coninutul noiunii de proces echitabil

Articolul 6 din Convenie garanteaz dreptul la un proces echitabil pentru a se Statua cu

privire la drepturile i obligaiile cu caracter civil ale unui individ sau pentru a hotri asupra
oricrei acuzaii penale aduse impotriva sa. Acesta este un articol pe care Comisia i Curtea il
interpreteaz in mod extensiv, intrucat este de o importan fundamental pentru funcionarea
democraiei. Primul paragraf al articolului 6 se aplic atat in civil cat i in penal in timp ce al
doilea i al treilea paragraf se aplic doar in penal.

12
 Dreptul la un proces echitabil reprezint o aspiraie unanim a naiunilor democratice in
dorina de a crea norme universale. Persoanele acuzate nu tebuie s aib inlesniri s se asigure de
sine stttor, dar ele trebuie s se bazeze pe inlesnirile oferite de autoritile ce le trag la
rspundere.

Aceasta rezult din faptul c persoanelor vulnerabile trebuie s li se ofere anumite garanii
impotriva exercitrii necorespunztoare a puterii de stat. In contextul procesului penal, aceste
garanii minime sunt numite dreptul la un proces echitabil.

Un proces echitabil conine urmtoarele drepturi :

- de a nu fi reinut i deinut in lipsa unor temeiuri suficiente;

- dreptul de a nu fi supus torturii;

- de a fi informat cu privire la acuzaii;

- de a fi intiinat cu privire la probele ce urmeaz a fi utilizate;

- de a avea acces la o instan de judecat echitabil, independent i imparial;

- de a beneficia de asistena juridic a unui avocat;

- de a nu se autoincrimina; - de a fi prezumat nevinovat;

- de a nu fi restrins in capacitatea de a-i asigura propria aprare;

- de a fi prezent la toate procedurile importante;

- de a avea un proces public i un proces echitabil.

Dreptul la un proces echitabil ia natere in diferite etape ale procesului penal, iar uneori
poate s nu aib o legtur cu edinele de judecat propiu-zise in care se stabilete vinovia sau
nevinovia acuzatului. Acest drept apare cind autoritile consider o persoan ca bnuit de
svirirea unei infraciuni.

2. Semnificaia expresiei acuzaie n materie penal.

La fel cum a fcut pentru noiunea de drept sau obligaiune civil, Curtea european
pentru drepturile Omului a adoptat o interpretare larg a noiunii de acuzaie penal in sensul
articolului 6 al Conveniei i aplic trei criterii pentru a determina dac un subiect particular intr
in campul su de aplicare, precum natura i severitatea pedepsei ispite (Pierre-Bloch c. Franei
(1997)).

In acelai timp, Curtea a mai afi rmat c declararea unei oarecare infraciuni drept
necondamnabil nu inseamn sustragerea acesteia de sub protecia Articolului 6 (Adolf c.
Austriei (1982) i Ozturk c. Republicii Federative Germane (1984)). Dac un control fi scal
descoper o important majorare de impozite, scopul care este totodat disuasiv i represiv al
penalitilor, precum suma lor potenial i real, este suficient pentru a arta c reclamantul a
fost acuzat de o infraciune penal in scopul articolului 6 (Janosevic c. Suediei (2002) i
Vastberga Taxi Aktiebolag i Vulic c. Suediei (2002)).

13
 3.Natura infraciunii: aplicabilitatea normei i scopul pedepsei.

Este important a stabili dac fapta se calific ca penal in sensul conveniei. Pentru ca o
fapt s poat fi considerat penal, trebuie examinate urmtoarele criterii:

- dac norma care calific fapta comis in statul pirit, aparine dreptului penal ;

- natura abaterii ;

- natura i gradul de severitate ale eventuale pedepse ( Ziliberberg c RM 2005) .

Primul criteriu are o importan relativ, al doilea i al treilea criteriu sunt alternative i nu
cumulative: pentru ca art.6 s devin aplicabil, este sufficient ca abaterea in cauz s fie, prin
natura sa, penal din punct de vedere al Conveniei sau ar trebui s fac persoana in cauz
pasibil de o sanciune care datorit naturii sale i gradului de severitate, ine de obicei de
domeniul penal.

In Ziliberberg c Moldova, reclamantul a fost condamnat pentru o contravenie

administrativ participarea la o demonstraie neautorizat i a fost sancionat de instana de
judecat cu amend.

CtEDO a constatat c caracterul general al CCA al RM i scopul pedepselor, care este atit
de a pedepsi, cit i de a preveni, sunt suficiente pentru a arta c in sensul art.6 reclamantul a fost
acuzat de o abatere penal.

Natura penal a faptei a fost dovedit de faptul c reclamantul a fost reinut de poliie
pentru citeva ore, interogat de ofierii de urmrire penal i condamnat de colegiul penal al
instanei de judecat. Suplimentar Curtea a stabilit c CCA conine prevederi cu privire la
circumstane atenuante i agravante, rspunderea pentru tentativ de comitere a unei contravenii,
legitima aprare, care indic natura penal a contraveniilor administrative.

Amenda aplicat intrecea cu 60% venitul lunar al reclamantului, fiind astfel o pedeaps
prea sever. Acesta poate fi considerat un alt argument in favoarea aplicabilitii art.6.

4. Semnificaia expresiei termen rezonabil.

Cele mai multe cauze examinate de Curtea european a Drepturilor Omului se refer
incontestabil la un proces echitabil intr-un termen rezonabil. Printre factorii pe care organelle
Conveniei au examinat pentru a aprecia caracterul rezonabil al acestui termen figureaz:

- complexitatea cauzei,

- modul in care autoritile au examinat dosarul,

- comportamentul reclamantului i

- miza instanei pentru acesta din urm(interesele acuzatului) (a se vedea, de exemplu,

Buchholz c. Germaniei (1981)).

Curtea a evaluat complexitatea unei cauze in special in funcie de natura faptelor sau de
punctele de drept ridicate, de numrul acuzaiilor, de pri sau de martori, precum i de existena
eventual a procedurilor paralele sau conexe sau de elemente internaionale.

14
 In ceea ce privete conduita reclamntului, Curtea a considerat c un individ acuzat de o
infraciune penal nu este obligat s ajute la accelerarea mersului procedurii intentate impotriva
lui (Eckle c. Germaniei (1982)). Comportamentul avocatului unei persoane poate fi atribuit
acestei persoane, incat o intarziere in esen din cauza aciunii sau a inaciunii unui aprtor nu
implic inclcarea articolului 6 (Punzelt c. Republicii Cehe (2000)).

In ceea ce privete comportamentul autoritilor, Curtea consider c Statul este

responsabil de orice intarzieri cauzate de un organ administrativ sau judiciar. Fiecrui Stat ii
revine deci de a ajusta sistemul su judiciar in aa fel incat s permit organizarea proceselor
intr-un termen rezonabil.

Cu toate c in principiu Curtea poate doar s cunoasc cauze survenite dup intrarea in
vigoare a Conveniei pe teritoriul unui Stat dat, ea ine de asemenea cont - in cererile care se
refer la durata procedurii - de specificul situaiei la data intrrii in vigoare.

Comportarea autoritilor :In Holimiov c Moldova 2006, Curtea a constatat c procesul

penal care a decurs mai mult de 4 ani i 9 luni nu a satisfcut cerina unui termen rezonabil.
Complexitatea cauzei a fost redus de faptul c autoritile au audiat doar patru persoane cu
privire la pretinsele infraciuni. In timp ce numeroasele cereri ale inculpatului privind asistena
medical i de aschimba avocatul au cauzat intirzieri semnificative, comportamentul su ulterior
nu a avut impact esenial asupra duratei procesului. Intirzierile au fost determinate de omisiunea
instanei de a continua procesul timp de 5 luni, de absena judectorului sau procurorului,
intervalle lungi dintre edine.

Mai mult decit atit, instanele trebuiau s acioneze cit mai repede din cauza strii sntii
reclamantului i lipsei sistenei medicale. Complexitatea cauzei : Kalanicov c Rusia 2002,
perioada de 5 ani dintre reinere i incheierea judecii a constituit o violare a art. 6 intr-o cauz
de delapidare cu un singur acuzat. Situaia reclamantului : intirzierile judiciare pot deveni
nerezonabile, dac acuzatul ateapt procesul fiind in custodie (arest). Detenia poate fi
justificat doar dac exist indicii clari a unei necesiti veritabile de interes public care, fr a
lua in seam prezumia de nevinovie, devanseaz regula respectrii libertii individuale
prevzute de art. 5 al CEDO (Jablonski c Poland 2000).

Dup art 20 CPP RM, urmrirea penal i judecarea cauzei penale in care acuzaii sunt
arestai preventiv precum i minori, se fac de urgen i in mod prioritar. Dup trimiterea cauzei
in instana de judecat, termenul judecrii cauzei cu meninerea acuzatului in stare de arest, din
ziua primirii cauzei in instana de judecat i pin la pronunarea sentinei, nu poate depi 6
luni, pentru o infraciune pentru care legea prevede maximum 15 ani inchisoare, i 12 luni dac
prevede pedeapsa maxim de pin la 25 ani sau detenia pe via. Dup expirarea acestor
termene, in cazuri excepionale, acuzatul poate fi meninut in arest in baza unei incheieri a
instanei de judecat, care poate fi contestat cu recurs.

5. Semnificaia expresiei instan independent i imparial.

Dreptul la un tribunal n virtutea articolului 6.1

Administrarea echitabil a justiiei incepe prin garantarea pentru orice persoan a accesului
la un tribunal care are toate atributele unei forme judiciare de control. Accesul la o instan
judiciar trebuie s fi e real i nu doar formal. Orice restricie a accesului trebuie s urmreasc

15
un scop legitim i mijloacele utilizate trebuie s fi e proporionale acestui scop (Tinnelly & Sons
Ltd. i alii i McElduff i alii c. Regatului Unit (1998)). Cu toate c accesul la tribunal poate fi
limitat in anumite imprejurri de exemplu din cauza termenului legal, al depunerii de ctre
solicitant intr-o procedur civil a unei garanii la momentul formrii unui recurs, sau al limitrii
capacitii de a exercita o aciune in justiie a minorilor i incapabililor majori - aceste limitri nu
trebuie s aduc atingere insi esenei dreptului la un tribunal (Brualla Gomez de la Torre c.
Spaniei (1977); Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit (1995); Kreuz c. Poloniei (2001) i Ait-
Mouhoub c. Franei (1998)). Curtea poate considera c articolul 6 a fost inclcat atunci cand o
jurisdicie de apel respinge un recurs din cauz c apelantul nu a indeplinit integral propriile sale
obligaiuni de a executa cauzele deciziei contestate (Annoni di Gussola i alii c. Franei (2000),
Bayle c. Franei (2003), Pages c. Franei (2003) i Garcia Manibardo c. Spaniei (2000)).

Posibilitatea unei ingerine ex post facto a autoritilor executive.

Principiul preeminenei dreptului confer Statului sau altor autoriti publice datoria nu
doar s se conformeze ordonanelor sau deciziilor judiciare luate impotriva lor, ins de asemenea
i deciziile adoptate in contextul unei proceduri administrative (Hornsby c. Greciei (1997) i
Immobiliare Saffi c. Italiei (1999)).

Dac autoritile executive dispun de puterea de a cere in mod unilateral revizuirea sau
anularea unei decizii de justiie defi nitive, poate fi inclcat articolul 6. De exemplu, dac mai
multe autoriti guvernamentale sunt abilitate s formuleze obiecii impotriva rezultatului unei
procedure judiciare Curtea consider c posibilitatea de anulri repetate a unei judeci
definitive, este, ca atare, incompatibil cu principiul de securitate a rapoartelor juridice
(Sovtransavto Holding c. Ucrainei (2002)). Inclcarea poate rezulta de asemenea dintr-o situaie
in care Curtea suprem ii ia competena de a statua cu privire la cererile care se refer la
inclcarea drepturilor protejate de autoritile executive (Vasilescu c. Romaniei (1998) i
Brumrecu c. Romaniei (1999)).

Accesul la un tribunal i imunitatea.

Cu toate c articolul 6 se aplic la multe litigii intre persoane particulare i Stat, diverse
imuniti i privilegii acordate Statului sau agenilor si pot impiedica tribunalele s statueze
asupra anumitor cauze. Organizaiile internaionale pot fi in situaia de a acorda o imunitate de
urmrire civil in faa tribunalelor naionale din ara lor gazd (Waite i Kennedy c. Germaniei
(1999): conflict de lucru). La fel, imunitatea de care se bucur misiunile diplomatice i
ambasadele pot pune obstacole procedurale examinrii anumitor plangeri civile de ctre
tribunalele naionale (Fogarty c Regatului Unit (2001): litigiul cu privire la recrutarea pentru un
post).

In ceea ce privete litigiile civile care nu provin din dreptul muncii, Curtea nu a constatat
nici o inclcare a articolului 6 in cauza in care tribunalele Regatului Unit a conchis asupra
imunitii urmririlor civile ale guvernului kuwetian Regatului Unit pentru reparaiile care
rezultau din rnile corporale aplicate prin tortur de agenii acestui guvern (Al-Adsani c.
Regatului Unit (2001)). In cauza McElhinney c. Irlandei (2001) de asemenea, Curtea a
considerat c Irlanda putea oferi imunitate Regatului Unit cu privire la aciunile soldailor
britanici in Irlanda de Nord astfel incat delictele civile comise de interesai s poat fi
considerate ca acta jure imperii (indeplinite in exercitarea puterii publice). Constatand c Irlanda

16
nu depise marja sa de apreciere limitand dreptul de acces la un tribunal, Curtea a relevat c
reclamantul putuse intenta o aciune in faa tribunalelor britanice.

Precum s-a spus mai sus, articolul 6.1 face trimitere atat la procedurile cat i la procedurile
penale, pe cand paragrafele 2 i 3 ale articolului se aplic doar in penal. Este important atunci de
reinut c condiiile generale enunate in articolul 6.1 s convin condiiilor prescrise de
articolele mai specifice. Exist de asemenea, principii care nu sunt deschise, aa-numite de
echitate care nu sunt in mod direct enunate ins care au importana lor pentru a inelege
punerea lor in aciune.

Independena i imparialitatea tribunalelor.

Principiile ascunse pentru independena i imparialitatea unui tribunal sunt strans legate de
cele care conduc dreptul la un tribunal (a se vedea seciunea precedent). Principiul ascuns
clauzei de independen i imparialitate este separarea puterilor, ins nici Convenia nici
organele sale nu implic mijloacele de a rspunde acestei condiii. Totui, din jurisprudena de la
Strasbourg decurge clar c judectorii nu pot fi legai prin interpretarea legii fcute de membrii
puterii legislative sau executive.

Curtea a constatat astfel o inclcare in cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei (2002) in

care Preedintele Ucrainei scrisese la Curtea suprem de arbitraj pentru a-i cere s apere
interesele naionalilor ucraineni impotriva celor ai societii comerciale ruseti reclamante. A
existat de asemenea o inclcare din moment ce funciile judiciare i legislative sunt combinate
(McGonnell c. Regatului Unit (2000): judectorul din Guernesey prizida curtea care era
responsabil de a statua cu privire la contestarea aplicrii unui plan de amenajare a teritoriului
adoptat cu participarea sa in calitate de judector adjunct).

In cauza De Cubber c. Belgiei (1984), nu era admisibil ca judectorul de instrucie i

judectorul fondului s fi e aceeai persoan i, in cauza Piersack c. Belgiei (1982), aceeai
constatare a fost fcut cu privire la un preedinte de tribunal care in prealabil participase la
cauza judecat in calitate de procuror. In cauza Hauschildt c. Danemarcii (1989), Curtea a
constatat o inclcare a articolului 6, cci judectorul fondului hotrase mai inainte asupra
reinerii provizorii a acuzatului: or, deciziile cu privire la detenie trebuie s in cont de indicii
de culpabilitate i pot, in acest caz, s aduc un prejudiciu obiectivitii procesului.

Convenia nu impune proces inaintea jurailor. Totui, intr-o ar in care este instituit
sistemul judiciar, se aplic cerinele de imparialitate i independen. Curtea constat o inclcare
a dispoziiei in cauza Holm c. Suediei (1993), deoarece majoritatea jurailor au legturi cu
acuzatul, dar nu a constatat o inclcare atunci cand judectorul a dat instruciuni clare jurailor,
ce hotrau un caz penal impotriva unui membru al minoritii rasiale, unde unul din jurai a
formulat in mod fals observaii negative contra minoritii din care fcea parte reclamantul
(Sander c. Regatului Unit (2000)).

Independena i imparialitatea tribunalelor: tribunalele militare i curile de securitate

ale Statului.

Curtea a examinat mai multe cauze care denunau lipsa independenei i a imparialitii
curilor de securitate ale Statului, tribunalelor militare i alte tribunale care acionau intr-un
context militar sau aproape militare.

17
 Judectorii de la Strasbourg au elaborat o jurispruden foarte clar care interzice judecarea
civililor de ctre tribunalele militare, mai ales in prezena legturilor structurale stranse intre
autoritile executive i ofi erii care prezidau procesele (a se vedea, de exemplu, Ciraklar c.
Turciei (1998) i Incal c. Turciei (1998)).

Un tribunal stabilit prin lege

Curtea a constatat o lips a obligaiunii de a stabili un tribunal prin lege in cateva cauze
rare. In Coeme i alii c. Belgiei (2000), ea a constatat o inclcare a acestei prevederi pentru c
curtea de casaie hotrase de a uni cauzele, din motivul c exista o legtur de conexiune intre
personae particulare i ministru, lipsind astfel reclamanii, impotriva voinei lor, de judectorul
lor natural.

Unind cauzele, Curtea de casaie belgian invocase un articol al Constituiei - care

prevedea, cu titlu excepional, judecarea minitrilor de ctre aceast jurisdicie - fr a cita cea
mai mic prevedere care s poat servi drept baz legal pentru judecarea persoanelor fi zice.
Dac legea eainsi fixeaz componena unui tribunal, nerespectarea acestor prevederi implic
constatarea unei inclcri a articolului 6.1 (Posokhov c. Federaiei Ruse (2003) i Lavents c.
Letoniei (2002)).

Dreptul la o audiere public.

Scopul publicitii procedurilor judiciare este de a proteja persoanele impotriva unei

administrri secrete a justiiei. Interesele astfel protejate sunt nu doar cele ale prilor in cauz,
ins i cele ale publicului in general: trebuie de fapt de pstrat increderea in aparatul judiciar.

Prin urmare, o procedur deschis doar pentru pri i reprezentanii lor nu corespunde
exigenelor acestei prevederi a Conveniei (Kadubec c. Slovaciei (1998) i Malhous c. Republicii
Cehe (2001)).

La fel, condiia de asigurare a unei audieri publice nu este satisfcut dac un proces-penal
se ine in incinta unei inchisori, cel puin dac se ia msuri pentru a infoma publicul asupra
locului acestei inchisori, modalitile de acces la tribunal i alte informaii similare (Riepan c.
Austriei (2000)). Totui, presa i publicul pot fi exclui de la audierile disciplinare inute intr-o
inchisoare (Campbell i Fell c. Regatului Unit (1984)).

Condiiile de asigurare a audierii publice sunt valabile doar pentru etapele procedurii care
afecteaz decizia judiciar intr-o cauz dat i respectarea sa trebuie s fi e verifi cat in
conformitate cu caracteristicile procesului preconizat in ansamblul su (Axen c. Germaniei
(1983)). Curtea a precizat c caracterul public al audierii include de asemenea dreptul la o
audiere in prim instan (Ezelin c. Franei (1991), Bakker c. Austriei (2003), Stefanelli c. Saint-
Marin (2000), Forcellini c. Saint-Marin (2003) i Sigurthor Arnarsson c. Islandei (2003)), in
special cand o parte la cauz face in mod direct cerere (Fischer c. Austriei (1995) i Eisenstecken
c. Austriei (2000)) sau cand o instan judiciar procedeaz la examinarea faptelor i punctelor
de drept (Fredin c. Suediei (nr. 2) (1994) i Fischer c. Austriei (1995)). Totui, Curtea a
considerat c o audiere nu este indispensabil in cauzele care ridic probleme de fapt i de fond
care pot fi rezolvate pe baza dosarului i a concluziilor scrise de pri. In orice caz, totui,
sentinele trebuie s fi e pronunate public (Rushiti c. Austriei (2000)).

18
 6. Prezumia de nevinovie: articolul 6.2.

Articolul 6.2 consacr prezumia de nevinovie. Principiul care decurge din acest drept
acord benefi ciul indoielii oricrei persoane acuzate de o infraciune penal (in dubio pro reo).
Curtea european a Drepturilor Omului a examinat cauze cu privire la trei aspecte ale acestui
drept. In ceea ce privete primul - dac sarcina de a aduce probe sufi ciente pentru a demonstra
culpabilitatea ii revine ministerului public - , Curtea a constatat o inclcare doar in cauze rare:
Telfner c. Austriei (2001) unde tribunalele naionale au recunoscut reclamantul vinovat in baza
probelor foarte mici i a speculaiilor cu privire la rolul su intr-un accident de automobil; A.P.,
M.P. i T.P. c. Elveiei (1997) i E.L., R.L. i J.O.-L. C. Elveiei (1997) unde Statul aplicase
amenzi motenitorilor indivizilor care au fost declarai vinovai de fraude fiscale in timp ce,
conform judectorilor de la Strasbourg, responsabilitatea penal nu este transmisibil prilor
inocente.

In ceea ce privete cel de-al doilea aspect - cand se prevede c autoritile judiciare sau
media nu trebuie s conchid asupra culpabilitii unei persoane pan la pronunarea deciziei
definitive cu privire la aceast culpabilitate -, Curtea a constatat o inclcare a articolului 6.2 in
cauzele unde preedintele parlamentului declarase public vinovat un ministru al guvernului
acuzat de o infraciune penal (Butkeviius c. Lituaniei (2002)) i unde un inalt funcionar i
poliistul responsabil de o anchet criminal au declarat un suspect vinovat inainte chiar ca
interesatul s fi e inculpat (Allenet de Ribemont c. Franei (1995)).

In ceea ce privete al treilea aspect procedurile posterioare procesului, nu pot servi drept
mijloc de sugestie a vinoviei penale a unui individ achitat sau care au fost subiectul acuzaiilor
retrase in consecin -, Curtea a conchis lipsa inclcrilor intr-o cauz in care reclamantul a fost
rugat s achite cheltuielile de judecat i o indemnizaie de cheltuieli care sugerau vinovia lui
(Minelli c. Elveiei (1983): urmriri judiciare abandonate pe motivul prescripiei). Curtea a mai
stabilit o inclcare a articolului 6.2, cand tribunalele interne au refuzat s indemnizeze, pentru
timpul petrecut in detenie, persoane care au fost achitate de comiterea unor crime, tribunalul a
declarat c suspiciunile nu pot fi inlturate complet (Sekanina c. Austriei (1993), Rushiti c.
Austriei (2000), Lamanna c. Austriei (2001) i Weixelbraun c. Austriei (2001)) sau in cazul cand
au estimat c, conform preponderenei probabilitilor, persoanele achitate au comis actele in
cauz (O. c. Norvegiei (2003) i Hammern c. Norvegiei (2003)).

In hotrirea Popovici c Moldova 2007, Curtea a conchis c afirmarea Secretarului

Consiliului Suprem de Securitate al RM in care acesta se refer la reclamant ca fiind vinovat de
conducerea unei organizaii criminale era evident o declaraie care il invinovea pe reclamant i
care, in primul rind, a incurajat publicul s il considere vinovat i, in al doilea rind, a prejudiciat
evaluarea faptelor de ctre autoritile judiciare competente.

7. Garanii procedurale prevzute de articolul 6.3.

Ca i in cazul prezumiei nevinoviei inscrise in paragraful 2, garaniile oferite de

paragrafu 3 completeaz dreptul la un proces echitabil enunat in paragraful 1. Printr-o
interpretare in sens contrar, coninutul paragrafului 3 exprim acelai lucru, intrucat sunt schiate
drepturi minime ce trebuie garantate celui acuzat, nu i totalitatea proteciilor garantate de
articolul 6 (Adolf c. Austriei (1982)). In general, exista totdeauna posibilitatea de a controla
aprecierea echitii procesului.

19
 Dreptul de a fi informat, n cel mai scurt timp, ntr-o limb pe care o nelege acuzatul i
de o manier detaliat: articolul 6.3.a

Pan astzi, exist foarte puin jurispruden cu privire la aceast dispoziie. In cauza
Brozicek c. Italiei (1989), Curtea a concluzionat in sensul unei inclcri a dreptului de a fi
informat, deoarece o persoan domiciliat intr-o ar fusese invinuit de svarirea unei fapte
penale intr-o alt ar i i s-a adus la cunotin acest lucru prin documente redactate in limba
celei de a doua ri. In ciuda cererilor sale de a i se traduce acuzaiile, cea de a doua ar a
judecat cauza in lipsa persoanei i a declarat-o in cele din urm vinovat, fr a-i da vreun
rspuns. In cauza Kamasinskii c. Austriei (1989) Curtea a decis c desemnarea de ctre Stat a
unui avocat al aprrii in msur s comunice atat in limba tribunalului, cat i in cea a
reclamantului rspunde condiiilor puse de Articolul 6.3.a.

Dreptul de a dispune de timpul i de facilitile necesare pentru pregtirea aprrii:

articolul 6.3.b.

Aceast dispoziie este strans legat de dreptul de a fi informat plenar, garantat de Articolul
6.3.a, i de dreptul de a fi reprezentat de un avocat, garantat de Articolul 6.3.c. Curtea a constatat

inclcrile acestei clauze in cauze in care un tribunal a recalifi cat o infraciune penal la o
etap a procedurii penale la care aprrii ii este practic imposibil s reacioneze (Sadak i alii c.
Turciei (2001) i Mattoccia c. Italiei (2000)) i in care un martor a modificat depoziia sa in
cursul procedurii fr ca aprarea s poat contesta valabil aceast schimbare de prere (G.B. c.
Franei (2001)).

- Art.66(2) CPP RM acuzatul are dreptul s aib intrevederi cu aprtorul su in

confidenialitate, fr a se limita numrul i durata lor.

In ce privete inlesnirile necesare pentru pregtirea aprrii, Cureta a hotrit c avocatul

aprrii trebuie s fie capabil s discute cu acuzatul i s primeasc instruciuni confideniale de
la acesta fr a fi supravegheai (Oferta Plus SRL c Moldova 2006). De asemenea, nu este nevoie
ca acuzatul s demosntreze c a avut loc o interceptare efectiv sau o ascultare ; o suspiciune
veritabil, bazat pe motive rezonabile, c discuia lor a fost ascultat poate fi suficient pentru a
limita eficacitatea asistenei pe care ar putea s-o ofere avocatul.

O astfel de suspiciune, in mod inevitabil, ar inhiba o discuie liber dintre avocat i client i
ar afecta dreptul clientului de a fi aprat sau reprezentat in mod efectiv. In Oferta Plus SRL c
Moldova 2006 Curtea a constatat c reclamantul i avocatul su aveau motive rezonabile de a
crede c discuia pe care au purtat-o in camera pentru intrevederi din incinta CCCEC nu a fost
confidenial, deoarece ei trebuiau s comunice printr-un perete din sticl.

Mai mult, eficiena asistenei avocatului a fost impiedicat de lipsa unui odificiu in peretele
din ssticl, fapt ce nu permitea efectuarea schimbului de acte intre 100 avocat i client. Curtea a
respins argumentele acuzatului, deoarece o supraveghere vizual ar fi fost suficient.

20
 Dreptul de a se apra singur sau de a beneficia de asistena unui aprtor ales de el/de
asisten judiciar: articolul 6.3.c

Articolul 6.3.c asociaz dreptul de a se apra i, dac este necesar, acordarea unui ajutor
judiciar gratuit cerinelor intereselor justiiei, care corespund in esen cu respectarea
principiului egalitii armelor examinat anterior.

Curtea a estimat c dreptul de a beneficia de un asemenea ajutor nu constituie o variant a

dreptului de a se apra, ins un drept independent conform cruia se aplic normele obiective.
Criteriile care permit a fi determinat situaia cand interesele justiiei solicit furnizarea unui
ajutor judiciar gratuit, presupun natura acuzaiilor aduse impotriva unei persoane i necesitatea
de a dezvolta argumente de susinere cu privire la problemele complicate de drept (Pham Hoang
c. Franei (1992) i Twalib c. Greciei (1998)).

Dreptul la audierea martorilor: articolul 6.3.d

Coninutul i jurisprudena articolului 6.3.d consolideaz principiul egalitii armelor care

susine articolul 6 in ansamblu. De exemplu, in cauza Bonisch c. Austriei (1985), Curtea a statuat
c o instan de judecat trebuie s urmeze aceeai schem pentru a interoga propriii experi i pe
cei citai de aprare. Dreptul de convocare sau de confruntare a martorilor nu este un drept fr
limite: tribunalele pot limita numrul martorilor citai de fi ecare parte i s aprecieze necesitatea
de a asculta un anumit martor pentru a stabili faptele in spe sau s ajung la o decizie echitabil
(Perna c. Italiei (2003): faptul c un martor depoziia cruia s-ar fi limitat la negarea in intregime
a alegaiilor formulate impotriva sa nu a fost convocat nu a fost analizat drept o inclcare a
articolului 6.1 i 6.3.d.

Dreptul de a fi asistat n mod gratuit de un interpret: Articolul 6.3.e

Curtea a acordat o larg interpretare dreptului la asistena gratuit a unui interpret atunci
cand cel acuzat nu inelege limba folosit in tribunal. In cauza Luedicke, Belkacem i Koc c.
Germaniei (1978), Curtea a declarat c aceast prevedere se aplic tuturor acelor documente sau
anunuri din proces pe care trebuie s le ineleag pentru a benefi cia de un proces [echitabil].

Ea a precizat aceasta enumerand printre elementele ce impugn o interpretare sau o

traducere pe contul Statului: actul de inculpare, motivele arestrii i audierea propriu-zis. In
principiu, jurisprudena menionat mai sus prevede c acuzatul trebuie s ineleag practic toate
aspectele cauzei sale. Totui, in procesul Kamasinski c. Austriei (1989), Curtea nu a constatat
nici o inclcare a articolului 6.3.e, deoarece avocatul aprrii cunotea perfect limba matern a
celui acuzat.

8. Drepturi garantate de Protocolul nr. 7

Hotrarile cu privire la o inclcare pretins a Protocolului nr. 7 din Convenie sunt destul
de rare. Cu toate acestea, Curtea a ajuns la concluzia unei inclcri a articolului 2 a acestui
instrument in cauza Krombach c. Franei (2001). O persoan judecat i condamnat de ctre
Curtea cu jurai care a statuat in contumacie a fost impiedicat in virtutea unei interdicii legale
s poat face recurs pentru a contesta condamnarea sa i s denune anumite vicii de procedur.

Curtea european a Drepturilor Omului a considerat c restricia drepturilor garantate de

ctre aceast dispoziie aduc atingere esenei lor, mai ales c reclamantul cerea contestarea

21
refuzului Curii cu jurai de a lsa avocatul su s-l reprezinte pe parcursul procedurii in prim
instan.

Curtea a constatat, de asemenea, o inclcare a articolului 4 al Protocolului nr. 7 in cateva

cauze rare toate referindu-se la un reclamant recunoscut drept vinovat la moment de o infraciune
administrativ i penal pentru aceleai fapte (Gradinger c. Austriei (1995), Franz Fischer c.
Austriei (2001), W.F. c. Austriei (2002) i Sailer c. Austriei (2002)).

TITLUL II. Jurisprudena CtEDO

1. Jurisdicia CtEDO- organizare si procedura.

2. Aplicabilitatea CEDO.

&1. Jurisdicia Curii EDO- organizare si procedura.

Organizarea Curtii - Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita prin Conventia

pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (abreviatura - CEDO) in
forma ei amendat de Protocolul nr. 11, este alcatuit dintr-un numar de judecatori egal cu cel al
statelor contractante. Nu exista nici o restricie in ceea ce privete numrul de judecatori de
aceeai naionalitate. Judecatorii sunt alei de Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei
pentru un termen de ase ani. Mandatul a jumtate dintre judecatorii alei la primele alegeri a
expirat dupa trei ani, astfel incat s se asigure reinnoirea mandatului unei jumti dintre
judectori la fiecare trei ani.

Judecatorii ii exercita funciile la Curte in nume propriu i nu reprezint nici un stat. Ei nu

se pot angaja in nici o activitate incompatibil cu independena sau imparialitatea. Mandatul lor
expira la atingerea varstei de saptezeci de ani. Curtea plenar ii alege preedintele, doi
vicepreedini i doi preedinti de seciune pentru o perioad de trei ani.

Conform Regulamentului su, Curtea este imprit in patru seciuni, a cror componenta,
stabilita pentru trei ani, trebuie sa fie echilibrat atat din punct de vedere geografic, cit i al
reprezentrii sexelor, inandu-se cont, in acelai timp, de diferitele sisteme de drept ale statelor
contractante. Dou seciuni sunt prezidate de vice-preedintii Curii, iar celelalte dou seciuni
sunt prezidate de preedintii de seciune. Preedintii de seciuni sunt asistai i, atunci cind este
necesar, sunt inlocuii de vicepreedinii de seciune, acetia din urm fiind alei de ctre
seciuni.

In cadrul fiecrei seciuni sunt create comitete din trei judectori pentru o perioad de
dousprezece luni. In fiecare seciune sunt constituite camere in componena crora intr apte
membri dup principiul rotaiei, preedintele seciunii i judectorul ales din statul in cauz fiind
prezeni de drept.

Dac acesta din urm nu este membru al seciunii, judec in calitate de membru de drept al
camerei. Membrii seciunii care nu sunt membri titulari ai camerelor, judec in calitate de

22
membri supleani. Marea Came este alcatuit din aptesprezece judectori. Preedintele,
vicepreedinii i preedinii de seciuni sunt membri de drept ai Marii Camere.

Procedura in faa Curii - orice stat contractant (cerere statal) sau persoana care pretinde a
fi victima unei inclcri a Conveniei (cerere individual) poate depune direct la Curtea de la
Strasbourg o cerere prin care invoc o inclcare de ctre un stat contractant a unuia dintre
drepturile garantate prin Convenie. O not informativ pentru reclamani i formulare de cereri
pot fi obinute de la Gref.

Procedura in faa noii Curi Europene a Drepturilor Omului este contradictorie i public.
Audienele, care nu se in decit intr-un numr redus de cazuri, sunt publice, cu exceptia cazurilor
cind camera/Marea Camer ia o alt decizie in situaii excepionale. Memoriile i alte documente
inaintate Grefei Curii de ctre pri sunt, in principiu, accesibile publicului.

Reclamanii individuali ii pot prezenta ei inii cazul in faa Curii, dar o reprezentare
fcut de un avocat este recomandat, i, in marea majoritate a cazurilor, chiar cerut expres,
odata ce cererea a fost comunicat guvernului in cauz. Consiliul Europei a pus in practic un
sistem de asisten juridic pentru reclamanii care nu dispun de suficiente mijloace materiale
pentru a fi reprezentai in faa Curii de ctre un avocat.

Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi scrise in una din
limbile oficiale ale statelor contractante. Odata ce cererea a fost declarat admisibil, una dintre
limbile oficiale ale Curii trebuie s fie utilizat, cu excepia cazurilor cind preedintele
camerei/Marii Camere va autoriza utilizarea in continuare a limbii in care s-a fcut cererea.

Procedura referitoare la admisibilitate - fiecare cerere individual este repartizat unei

seciuni, al crei preedinte numete un raportor. Dup o examinare prealabil a cauzei,
raportorul decide dac aceasta trebuie examinat de un comitet alctuit din trei membri sau de o
camer.

Un comitet poate, in unanimitate, s declare o cerere inadmisibil sau s o radieze de pe

rolul Curii cind o astfel de decizie poate fi luat fr vreo alt examinare. In afar de cererile
care le sunt atribuite in mod direct de ctre raportori, camerele judeca i cererile individuale care
nu au fost declarate inadmisibile de ctre un comitet alctuit din trei membri, precum si cererile
statale.

Camerele se pronun atit asupra admisibilitii, cit i asupra fondului cauzelor, in general
prin decizii separate sau, cind este cazul, prin decizii unice privind mai multe cauze. Camerele
pot in orice moment s-i decline competena in favoarea Marii Camere atunci cind cauza ridic
o problem important relativ la interpretarea Conveniei sau cind solutionarea unei chestiuni ar
putea fi in contradicie cu o hotrire luat anterior de ctre Curte, cu excepia cazurilor cind una
dintre pri se opune intr-un interval de o luna, incepind de la notificarea inteniei camerei de
declinare a competenei. Hotririle camerei referitoare la admisibilitate, care sunt luate prin
majoritate de voturi, trebuie s fie motivate i fcute publice.

Procedura referitoare la fond - dupa ce camera a decis s admit cererea, ea poate invita
prile s prezinte probe suplimentare i s depun observaii scrise, inclusiv o eventual cerere
pentru satisfacie echitabil din partea reclamantului.

23
 Dac in faza de examinare a admisibilitii cererii nu s-a inut o audien, se poate decide
organizarea unei audiene cu privire la fondul cauzei Preedintele camerei poate, in interesul unei
administrri corecte a justiiei, s invite sau s autorizeze orice stat contractant, care nu este parte
la procedur, sau orice persoan interesat, alta decit reclamantul, s depun observaii scrise, i,
in circumstane excepionale, s ia parte la audien. Un stat contractant, al crui cetean este un
reclamant intr-o cauza, poate interveni de drept. In timpul procedurii referitoare la fond,
negocierile purtate in vederea asigurrii unei reglementri amiabile pot fi purtate prin
intermediul Grefierului.

Hotrrile - Camerele hotrsc cu majoritate de voturi. Orice judecator care a luat parte la
examinarea dosarului are dreptul s anexeze la hotrire fie opinia sa separat concordant sau
diferit, fie o simpl declaraie de dezacord. Intr-un termen de trei luni de la adoptarea hotririi
de ctre camer, oricare dintre pri poate cere retrimiterea cauzei in faa Marii Camere, dac
prin aceasta se ridic o problem grav relativ la interpretarea sau la aplicarea Conveniei, ori a
protocoalelor sale, sau o problem grav cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de
un colegiu al Marii Camere format din cinci judectori din care fac parte Preedintele Curii,
preedinii de seciuni, cu excepia preedintelui seciunii creia ii aparine camera ce a luat
hotrirea, precum i un alt judecator ales prin rotaie dintre judectorii care nu erau membri ai
camerei iniiale.

O hotrire a unei camere devine definitiv la expirarea termenului de trei luni sau mai
devreme daca parile declar c nu au intenia de a cere retrimiterea cauzei la Marea Camer, ori
in cazul in care colegiul de cinci judectori a respins cererea de retrimitere in faa Marii Camere.

In cazul in care colegiul accept cererea, Marea Camer se pronuna printr-o hotrire, luat
cu majoritate de voturi, care este definitiv. Toate hotririle definitive ale Curii sunt obligatorii
pentru statele in cauz. Comitetul de Minitri al Consiliului Europei este responsabil de
supervizarea executrii hotririlor. El trebuie s verifice daca statele, in privina crora Curtea a
hotrit c au inclcat Convenia, au luat msurile necesare pentru a indeplini obligaiile specifice
sau generale ce decurg din hotririle Curii.

Avize consultative - Curtea poate, la cererea Comitetului de Minitri, s dea avize

consultative cu privire la problemele de drept ce in de interpretarea Conveniei i a
Protocoalelor. Decizia Comitetului de Minitri de a cere Curii un aviz consultativ este adoptat
cu majoritate de voturi. Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camer, care le
adopt cu majoritate de voturi. Orice judector poate anexa la acestea opinia sa separat,
concordant sau nu, fie o simpla declaraie de dezacord.

&2. Aplicabilitatea Conveniei EDO

Fiecare membru al Consiliului Europei trebuie s recunoasc principiul supremaiei

dreptului i principiul in virtutea cruia orice persoan aflat sub jurisdicia sa trebuie s se
bucure de drepturile omului i de libertile fundamentale. Importana drepturilor omului este
subliniat i in alte prevederi ale Statutului Consiliului Europei, in Articolul 8 chiar se stipuleaz
c grave inclcri ale drepturilor omului i ale libertilor fundamentale pot justifica suspendarea
sau expulzarea unui Stat membru din Consiliul Europei.

24
 Convenia European a Drepturilor Omului - Convenia European a Drepturilor Omului
nu a aprut dintr-un vid juridic: ea a fost precedat in acelai timp de Declaraia Universal a
Drepturilor Omului i de Declaraia American a Drepturilor i Indatoririlor Omului.

Convenia European a Drepturilor Omului a fost primul instrument internaional

important in domeniul drepturilor omului, avand ca scop protecia unui larg spectru de drepturi
civile i politice, luand forma unui tratat care din punct de vedere juridic este obligatoriu pentru
Inaltele Pri i care instaureaz un sistem de control al aplicrii drepturilor la nivel intern.

Convenia garanteaz: dreptul la via, la protecie impotriva torturii i a tratamentelor

inumane, la libertate i securitate, la un proces echitabil, la respectarea vieii private i de familie,
la respectarea corespondenei, la libertatea de exprimare, la libertatea de gindire, contiin i
religie, cit i la libertatea de reuniune panic i de asociere. Protocoalele au adugat i alte
drepturi printer care abolirea pedepsei cu moartea.

Obligaia de a se conforma hotrrii CuriiEDO. In virtutea art. 46.1 din Convenie, statele
se angajeaz s se coformeze hotririlor definitive ale Curii in litigiile la care ele sunt pri.

Acest angajament implic pentru statul reclamat obligaii juridice precise. Se are in vedere,
pe de o parte, msuri in favoarea reclamantului pentru a inceta aciunea ilicit dac ea mai
continu i pentru a elimina consecinele, luind i msuri pentru a evita noi inclcri. Una din
principalele oblgaiuni este plata satisfaciei echitabile (de obicei in sume de bani) eventual
acordat de Curte reclamantului in virtutea art.41. Executarea hotririi poate de asemenea
implica in funcie de circumstane, adoptarea de ctre statul reclamat a msurilor individuale in
favoarea reclamantului, cum ar fi redeschiderea unui proces neechitabil, lichidarea informaiilor
colectate prin inclcarea dreptului la respectarea vieii private, abrogarea unei hotriri de
expulzare ce a fost adoptat in pofida riscurilor de tratament inuman etc. Pot fi impuse i msuri
cu caracter general: cu carater legislativ, de jurispruden.

Statele au libertatea alegerii msurii aplicate, dar aceast libertate este insoit de controlul
exercitat de Comitetul de Minitri. Dac alegerea mijlocului e pur teoretic, Curtea poate s
ordone direct msura ce trebuie luat.

25