Sunteți pe pagina 1din 5

Obiective:

Acumularea unui bagaj de cunostinte teoretice si practice ct mai complexe


privitoare la: notiuni de semiologie si evaluare neurologic, manifestrile
clinice ale sindroamelor neurologice, metodele de evaluare clinic si
functional: obiective si subiective, modalittile de recuperare prin
kinetoterapie: mijloace, metode, tehnici.
Selectarea celei mai indicate metodologii de recuperare lundu-se n
considerare: diagnosticul neurologic; faza de evolutie a bolii; dac a mai
beneficiat sau nu de recuperare.
Utilizarea practic individualizat (pentru fiecare pacient) a cunostintelor
acumulate prin: evaluarea clinico-functional; structurarea obiectivelor de
recuperare generale si specifice; realizarea si aplicarea de programe kinetice
cu mijloace si metode specifice n vederea tratrii pacientului cu boal
neurologic, att n conditii de spitalizare ct si n afara spitalului

Evaluarea neurologic

Inspectia: ncepe odat cu primul contact cu bolnavul continu n timpul


anamnezei si n tot cursul examenului obiectiv. Aspectul general al pacientului,
atitudinile sale particulare, miscrile involuntare prezint un deosebit interes n
examenul neurologic, nu rareori orientarea diagnosticului functional fiind dat de
aceste elemente. Aceste atitudini sunt determinate de paralizii, hipertonii
musculare, atrofii musculare, atitudini antalgice, etc. n sindroamele piramidale
atitudinea este dictat de paralizie si modificrile de tonus muscular:
- n faza flasc a hemiplegiei bolnavul este n decubit dorsal n pat, miscare activ
si tonusul muscular sunt absente la nivelul hemicorpului afectat, pacientul misc
doar membrele de partea sntoas;
- n faza spastic a hemiplegiei atitudinea este dictat de hipertonia de tip piramidal
(spasticitate). n aceast situatie membrul superior este cu bratul n usoar
abductie, antebratul flectat pe brat, n usoar pronatie, pumnul si degetele flectate.
Membrul inferior este n rotatie extern, extins din genunchi, cu piciorul n flexie
plantar si inversie.
- n paraplegia spastic hipertonia de tip piramidal (hipertonie vertebral) duce la
extensia puternic a membrelor inferioare. n leziunile masive ale mduvei spinrii
paraplegia devine n flexie.
n sindroamele extrapiramidale atitudinea este determinat de miscrile
involuntare si modificrile de tonus muscular.
n leziunile nervilor periferici atitudinea este determinat de paralizie, care este
limitat la un grup muscular inervat de nervul sau rdcina respectiv.
- n paralizia de nerv radial datorit paraliziei muschilor extensori ai pumnului,
mna ia o atitudine gt de lebd.
- n monoplegia brahial membrul superior atrn pe lng corp, umrul este
cobort si cu musculatura atrofiat.
Miscrile involuntare (diskineziile) - miscrile anormale ce se produc
independent de voina individului, n timpul strii de repaus sau de miscare. Se vor
urmrii: conditiile de aparitie (influentele pe care le au diferite stri fiziologice),
intensitatea, ritmul, teritoriul lor, amplitudinea.
Miscrile involuntare ce vor fi evaluate prin simpla observatie sau diferite
probe/teste specifice de punere n evident sunt: fasciculatiile musculare,
miokimiile, spasmul facial clonic, tremurturile, miscrile coreice, miscrile
atetozice, hemibalismul, miocloniile, ticurile, crampa functional, torticolisul
spasmodic, convulsiile, sinkineziile.
Miscarea activ (motricitatea activ/voluntar) reprezint totalitatea actelor
motorii pe care individul le execut n mod constient. Asadar miscarea voluntar
presupune un mecanism complex n care instantele principale evaluate n clinic
sunt:
- planificarea miscrii n vederea unui scop, initierea miscrii si trecerea de la o
pozitie sau miscare la alta, toate depinznd de scoarta cerebral;
- elementul efector propriu-zis al miscrii format din neuronul motor central,
neuronul motor periferic si organul efector care este muschiul striat, miscarea
realizndu-se pe o a numit stare a tonusului muscular si troficittii musculare;
- controlul de tip feed-back exercitat de o serie de formatiuni nervoase, dintre care
mai importante clinic sunt cele ale sensibilittii profunde constiente, cerebeloase,
vestibulare, extrapiramidale, care asigur acuratetea miscrii.
La examinarea unei miscri active se va tine seama de: amplitudine; initiativa si
viteza de executie; durere; functia neuro-muscular; anduranta si decontractia
muscular.
Tonusul muscular - stare de tensiune usoar, permanent a muschiului striat n
repaus, avnd la baz reflexul miotatic dependent de neuronul motor periferic
controlat la rndul su de scoarta cerebral, cerebel, nucleii bazali si sistemul
vestibular. Evaluarea urmreste surprinderea modificrilor de tonus, care duc la
schimbarea rezistentei la miscarea pasiv si a amplitudinii de miscare pasiv. Se
apreciaz prin: inspectie; palpare; imprimare de miscri la nivelul tuturor
segmentelor pacientului aflat n repaus (testul de ntindere muscular). Se
evalueaz clinic sub trei aspecte:
- Tonusul muscular de repaus se examineaz prin aprecierea consistentei
muschiului, a extensibilittii si a rezistentei la miscarea pasiv.
- Tonusul postural este declansat de nevoia mentinerii unei anumite posturi (ex.
Musculatura antigravitational n ortostatism). Tonusul postural se studiaz prin
evaluarea unor reflexe de postur: reflexele tonice cervicale (RTC) simetrice si
asimetrice, reactii de adaptare postural, reflexe de postur locale si generale.
- Tonusul de actiune. Starea tonusului muscular poate fi observat n timpul unor
miscri/activitti voluntare. Astfel mersul cosit indic o spasticitate piramidal;
rigiditatea extrapiramidal produce de asemenea un mers caracteristic; mersul
talonat poate fi n relatie cu o hipotonie muscular, etc.
- Tulburrile de tonus muscular sunt descrise n urmtorii termeni:
flaciditate/flascitate, hipotonie, hipertonie, spasticitate, rigiditate. Realizarea unui
plan de tratament potrivit implic recunoasterea si identificarea n timpul evalurii
de ctre kinetoterapeut a diferentelor dintre aceste stri ale tonusului.
Ca urmare a existentei tulburrilor de tonus la simpla observatie a pacientului se
remarc prezenta miscrilor sau posturilor/pozitionrilor membrelor sau corpului
anormale. Un alt indicator al existentei tulburrilor de tonus sunt prezenta
patternurilor de miscare stereotipe (sinergiilor anormale).
Reflexele - rspuns motor, vasomotor sau secretor la o excitatie din mediul intern
sau extern. Evaluarea va cuprinde, n functie de aplicarea excitantului:
a. Reflexe cutanate (superficiale) - reflexele abdominale: reflexul abdominal
superior (T6-T8), reflexul abdominal mijlociu sau ombilical (T9-T10),
reflexul abdominal inferior (T11-T12 si probabil L1), reflexul cutanat
cremasterian (L1-L2), reflexul cutanat plantar (L4-S2), reflexul cutanat anal
extern (S3).
b. Reflexe osteotendinoase - reflexul bicipital (C5-C6), reflexul stilo-radial (C5-
C6), reflexul tricipital (C6-C8), reflexul cubito-pronator (C7-C8), reflexul achilian
( L5-S2), reflexul rotulian (L2-L4), reflexul medio-plantar (S1-S2). Modificrile
patologice ale reflexelor osteo-tendinoase sunt: areflexia, hiporeflexia si
hiperreflexia.
c. Reflexe de postura. Exagerarea reflexelor de postur apare n leziunile
sistemului extrapiramidal
d. Reflexele patologice n afara clonusului piciorului si rotulei cunoscute ca
hiperreflexivitate ROT n clinic mai ntlnim urmtoarele reflexe patologice:
semnul Babinski, semnul Hoffman, reflexul palmo-mentonier (Marinescu-
Radovici), reflexele de automatism medular, reflexele ideo-musculare.
Coordonarea - procesul ce rezult din activarea pattern-urilor de contractie a
multor unitti motorii, de la nivelul mai multor muschi de fort, actiune si secvent
(succesiune) apropiat, dar si prin inhibitia simultan a celorlalti muschi,
producndu-se o activitate voluntar. Se realizeaz prin interventia armonizat a
tuturor muschilor ce particip la actul motor. Normalitatea este conditionat de
integritatea morfo-functional a unor formatiuni nervoase dintre care un rol
important l au: cerebelul cu cile sale aferente si eferente; cile sensibilittii
profunde; aparatul vestibular; analizatorul vizual; zona frontal si temporal din
scoarta cerebral.

Sensibilitatea- Se evalueaz:
I. Sensibilitatea subiectiv totalitatea simptomelor si senzatiilor descrise
de pacient. Ea cuprinde paresteziile si durerea. Exist multe tipuri de
durere: nevralgia, cauzalgia, radiculalgiile, dureri coordonale, durerea
talamic (hiperpatia), durerile viscerale, cefaleea, migrena.
II. Sensibilitatea obiectiv: exteroceptiv, proprioceptiv, interoceptiv
(visceral), simtul discriminrii tactile si dureroase, simtul dermolexic
(dermolexia), simtul stereognozic (sterognozia), simtul schemei corporale
(somatognozia).

Tulburrile de sensibilitate obiective sunt: astezia, hipoestezia, hiperestezia.

Tulburrile trofice si vegetative


I. La nivelul tegumentelor se vor urmri tulburrile vegetative functionale.
II. La nivel osteo-articular apare osteoporoza difuz si osteofitoza, mai ales la
nivelul epifizelor. Clinic apar fracturi spontane si artropatii. La hemiplegici apar
mai frecvent artropatii ale MS.
III. La nivel cardio-vascular la pacientii cu AVC pot aparea: tahicardie,
bradicardie, tulburri de ritm. Hipotensiunea ortostatic secundar apare mai ales
la pacientii cu leziuni medulare deasupra de T6, n poliradiculonevrite, n
polineuropatia diabetic.
IV. Tulburri respiratorii vegetative apar la pacientii cu afeciuni medulare
(compresiuni, traumatisle, mielite), n poliradiculonevrite si leziuni de nerv frenic.
Tahipneea indic un prognostic rezervat.
V. Tulburri sfincteriene (incontinent sau retentie de urin si fecale) si sexuale
(afectarea erectiei si a ejaculrii) apar n leziuni ale arcurilor reflexe lombar-
sacrate (n afectiuni ca: tabes, traumatisme vertebro-medulare la nivel lombar-
sacrat, mielite, tumori la nivel lombar, sindrom de coad de cal, polineuropatia
diabetic) si n leziuni situate deasupra regiunii lombo-sacrate prin ntreruperea
legturilor morfo-functionale dintre aceste regiuni si centri nervosi superiori.
Astfel se pot ntlni si n traumatisme vertebro-medulare, la nivel cervical si
toracic, scleroz n plci, AVC, sindrom pseudobulbar.
VI. Afectarea muscular troficitatea muscular este dependent n mare msur
de integritatea neuronului motor periferic. Leziunile neuronului motor periferic
determin atrofii musculare denumite amiotrofii secundare neurogene. Exist si
amiotrofii primitive sau miogene ce apar independent de alte leziuni nervoase (ex.
n distrofia muscular progresiv). Amiotrofiile se evidentiaz clinic prin
micsorarea circumferintei membrului, prin stergerea conturului muschiului si prin
modificarea reflexului regional.