Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.1 Introducere
Probabilitatile sunt instrumentul matematic de baza pentru prezenta lucrare, drept pentru
care vom relua n acest capitol elementele de baza din teoria probabilitatii ce ne vor fi
de folos n continuare. Trebuie sa precizam ca nu avem intentia de a face o prezentare
exhaustiva a teoriei probabilitatilor, pentru aceasta cititorul fiind rugat sa apeleze la una
dintre numeroasele lucrari de referinta din domeniu (spre exemplu [3]).
Asupra probabilitatii unui eveniment exista o acceptiune foarte evidenta venita dinspre
practica. Daca repetam un experiment de N ori, iar evenimentul A se produce de NA ori,
atunci probabilitatea P (A) de producere a evenimentului A este:
NA
P (A) = lim . (2.1)
N N
Din pacate, aceasta descriere intuitiva a probabilitatii unui eveniment, desi adevarata,
este insuficient de precisa pentru a putea permite o constructie matematica pe seama ei,
datele fiind astfel imposibil de manipulat. Aceasta constructie matematica a teoriei pro-
babilitatilor, de care avem nevoie n continuare, se face pornind de la trei proprietati pe
care le acceptam fara demonstratie (axiome). Trebuie sa remarcam ca desi abordarea e
diferita, totusi exista o potrivire perfecta a realitatii practice, descrise de relatia (2.1), pe
ntregul esafodaj matematic construit pe baza celor trei axiome.
Sa ncepem prin a stabili terminologia folosita n teoria probabilitatilor. Fie =
{1 , 2 , . . .} multimea tuturor rezultatelor posibile ale unui experiment. In teoria proba-
bilitatii, elementele i se numesc realizari experimentale, submultimile A se numesc
evenimente, multimea se numeste evenimentul sigur, multimea vida se numeste eveni-
mentul imposibil, iar submultimile formate din cate un singur element {i } se numesc
evenimente elementare. Doua evenimente A si B se numesc incompatibile daca AB = .
Daca la o desfasurare a experimentului s-a observat ca rezultat al acestuia elementul i ,
atunci se spune ca evenimentul A s-a produs (sau a avut loc) daca i A. De asemenea,
daca i 6 B, se spune ca evenimentul B nu s-a produs. In acest sens, este evident ca
evenimentul se produce la fiecare desfasurare a experimentului, iar evenimentul nu
3
4 CAPITOLUL 2. NOTIUNI DE TEORIA PROBABILITATII
Din definitiile date mai sus, rezulta ca la o desfasurare a experimentului se produc concomitent
mai multe evenimente. Intr-adevar, daca se observa i , se produc toate evenimentele A 3 i . Sa
exemplificam acest lucru pe experimentul care consta n aruncarea zarului. In acest caz, este
multimea tuturor celor sase fete ale zarului = {f1 , f2 , . . . , f6 }. Daca zarul cade, la o aruncare,
pe fata f2 , atunci se produc n acelasi timp evenimentele distincte A = {fata para} = {f2 , f4 , f6 },
B = {fata cu numar 3} = {f1 , f2 , f3 }, C = {f2 , f3 }, n timp ce evenimentele D = {fata impara} =
{f1 , f3 , f5 }, E = {fata cu numar 4} = {f4 , f5 , f6 } etc. nu se produc1 .
Un alt exemplu n acelasi sens este urmatorul: consideram o cutie ce contine mai multe forme
geometrice, caracterizate de culori, forme si dimensiuni diferite. De exemplu: sfera mica si rosie,
cub mare si verde, tetraedru mare si albastru etc. In acest caz ={multimea tuturor pieselor
din cutie}. Daca la extragerea la ntamplare a unei forme din cutie se scoate, sa zicem, sfera mare
si galbena, atunci au loc concomitent evenimentele A ={sfera}={multimea tuturor formelor de forma
sferica}, B ={galben}={multimea tuturor formelor de culoare galbena} si C ={mare}={multimea tu-
turor formelor de dimensiune mare}, n timp ce evenimentele D={albastru} si E={tetraedru} nu se
produc.
3. Daca doua evenimente sunt incompatibile, atunci probabilitatea reuniunii celor doua
evenimente este egala cu suma probabilitatilor evenimentelor:
AB = P (A B) = P (A) + P (B).
(a) Pentru orice multime numarabila de evenimente incompatibile doua cate doua
{A1 , A2 , A3 , . . .}, cu Ai Aj = , daca i 6= j, avem:
!
[ X
P Ai = P (Ai ).
i i
Proprietatile probabilitatii
Pe baza celor trei axiome se mai pot demonstra urmatoarele proprietati ale probabilitatii
pe care le vom numerota n continuarea axiomelor.
4. P () = 0.
Demonstratie. Avem A = A , A. Pe de alta parte A = , A. Aplicand
axioma 3, obtinem:
ax.3
P (A) = P (A ) = P (A) + P (),
de unde rezulta, evident, proprietatea enuntata.
5. P ({(A)) = 1 P (A), cu {(A) = i i 6 A .
Demonstratie. Avem A {(A) = si A {(A) = , de unde rezulta:
ax.3
P () = P (A {(A)) = P (A) + P ({(A)).
| {z }
1
6. P (A) 1, A.
Demonstratie. Conform proprietatii 5, P (A) = 1 P ({(A)), iar din axioma 2,
P ({(A)) 0.
P (A B) = P (A) + P (B) P (A B)
A = A = A (B {(B)) = (A B) (A {(B)),
B
A C(B)
1. A K {(A) K;
2. A, B K A B K.
3. A, B K A B K.
2
Pentru o multime oarecare A, multimea partilor lui A, care se noteaza cu P(A) reprezinta multimea
tuturor submultimilor ce se pot forma cu elemente din A.
2.4. Probabilitati conditionate. Evenimente independente 7
4. K.
Demonstratie. Avem: A K {(A) K A {(A) = K.
5. K.
Demonstratie. Avem: A K {(A) K A {(A) = K.
P (A B) P (A)
P (B|A) = = = 1,
P (A) P (A)
P (A)P (B)
P (A|B) = = P (A), (2.6)
P (B)
respectiv
P (A)P (B)
P (B|A) = = P (B), (2.7)
P (A)
ceea ce justifica definitia (2.5). Relatiile de mai sus se interpreteaza n sensul ca daca
doua evenimente sunt independente, atunci producerea oricaruia dintre ele nu influenteaza
probabilitatea de producere a celuilalt.