CONSILIEREA COGNITIV-

COMPORTAMENTALA
Terapia cognitiv-comportamentala reprezinta un ansamblu de tehnici bazate
pe teoriile invatarii si pe descoperirile psihopatologiei cognitive;
Comportamentele adaptative si neadaptative sunt rezultatul unor scheme
implicite, care sunt mai mult sau mai putin constiente si inglobeaza structuri
cognitive si sisteme de prelucrare a informatiilor;
Cognitie=idei, seminificatii, credinte, ganduri, inferente,expectatii,
afirmatii,atribuiri;mediaza comportamentul in mod direct (inclusiv
manifestarile emotionale);obiectivul major al schimbarii terapeutice.

RELATIA TERAPEUTICA IN CONSILIEREA COGNITIV-

COMPORTAMENTALA:

-relatie directiva, de ghidare, deoarece consilierul ajuta pacientul sa ia anumite

decizii, nu hotareste in locul lui;

-consilierul are un rol mai activ,directiv, ce implica, in egala masura, procese

precum:orientarea, ghidarea, colaborarea, parteneriatul;

ROLUL SI ATITUDINEA CONSILIERULUI IN CCC:

-culege datele si efectueaza analiza functionala a comportamentelor;

-explica,informeaza, dedramatizeaza;

-defineste simptomul-tinta, identifica factorii de mentinere si cerceteaza beneficiile

secundare ale acestuia;

-alege strategia terapeutica;

-stimuleaza motivatia de participare la consiliere a pacientului;

-aplica tehnica terapeutica;

-pune capat relatiei terapeutice (conform contractului terapeutic).

INTERVIUL DE EVALUARE COGNITIV-COMPORTAMENTALA:

-se centreaza pe ceea ce poate fi schimbat si pe formarea unor asteptari rezonabile

in legatura cu schimbarea terapeutica;

-in timpul evaluarii, clientul ajunge la o imagine diferita despre problemele

sale:unele comportamente pot fi anticipate si pot fi controlate;

-rolul de a stabili daca se impune o masura de urgenta (risc suicidar);

-alte metode de evaluare in CCC:autoobservarea,completarea de chestionare si

rapoarte ,obtinerea de informatii de la persoanele apropiate clientului, observarea
directa a comportamentului clinic etc.;

-interviul de evaluare cc este semistructurat, in general, si implica din partea

consilierului atitudini si comportamente specific abordarii clinice;

GHID DE INTERVIU DE EVALUARE COGNITIV-COMPORTAMENTALA

(J.KIRK):

1.Etapa initiala.Scurta descriere a problemei.

-ascultarea activa a clientului favorizeaza stabilirea unei bune relatii terapeutice;

-relatarea clientului ne informeaza despre cadrele de referinta interne ce dau sens

problemelor lui (explicatii cauzale, solutii asteptate);

-consilierul rezuma si reformuleaza ceea ce ii spune clientul, aratand astfel ca a

inteles correct problema;

-consilierul il incurajeaza , verbal si nonverbal, sa exploreze diverse aspect ale

problemelor sale;

-consilierul poate adresa intrebari precise:momentul aparitiei problemei,

imprejurari,simptome,schimbari in viata lui de cand a aparut problema, solutii
incercate pana in prezent etc.

-aceasta etapa dureaza 5-10 minute;se realizeaza doar o schitare generala a

problemei;
-consilierul retine informatii despre antecedentele posibile si factorii de mentinere
pentru a le utiliza mai tarziu in interviu;

-i se furnizeaza clientului un feed-back privind corectitudinea rezumatului

problemelor clientului;

-cand exista mai multe probleme, consilierul si pacientul vor colabora pentru a
stabili careia dintre probleme i se va acorda atentie initial.

2.Dezvoltarea problemei.

-debutul problemei;

-evolutia problemei:constanta, s-a agravat, a avut fluctuatii; este utila punerea intr-
o relatie cronologica a momentelor principale in evolutia problemei cu principalele
evenimente din viata individului;

-factorii predispozanti trebuie cautati in istoria familial, in caracteristicile de

personalitate, atitudinile unor persoane semnificative din jurul clientului.

3.Descrierea problemei sau analiza functionala.

-fiecare problema poate fi decsrisa in termenii A-B-C (Antecedents-Behaviours

and beliefs-Consequences )(OLeary si Wilson);

-fiecare dintre acesti factori creste sau descreste probabilitatea aparitiei problemei;

-schimbarea terapeutica poate fi declansata prin interventii fie la nivelul

antecedentelor, fie la nivelul comportamentelor si credintelor, fie la cel al
consecintelor;

-atunci cand pacientul intampina dificultati in descrierea detaliata a problemei sale

este util sa-l invitam sa descrie cel mai recent eveniment-problema;poate fi
utilizata tehnica imageriei mintale;

-pentru fiecare dintre problemele clientului, consilierul trebuie sa ajunga la o

imagine clara despre natura problemei, cat de stresanta este, cat de brusc se
instaleaza.

4.Variabile de context si modulatorii.

-evaluarea variabilelor de context este necesara deoarece planul de tratament
include deseori influentarea contextelor in care apare problema;

-uneori clientul nu constientizeaza aceste variabile si in acest caz se recomanda

utilizarea unui jurnal pe baza autoobservarii clinice;

-in aceasta etapa se identifica situatii si comportamente ce pot declansa

comportamentul-simptom;

-identificarea factorilor cognitivi este mai dificila decat a celor externi (situationali,
comportamentali) deoarece clientii au tendinta de a face atribuiri externe pentru
problemele lor, sip e de alta parte, ei acorda o mica atentie gandurilor care le trec
prin minte inainte sau in timpul situatiei-problema

-in situatia in care clientii constientizeaza ca gandurile lor au un rol major in

aparitia simptomului , se culpabilizeaza si considera situatia fara iesire; in acest caz
se evidentiaza posibilitatea realizarii unui anumit control asupra simptomului odata
cunoscuta cauza lui;

-starile affective pot favoriza aparitia simptomului;depresia si anxietatea sunt cele

mai frecvente, dar si iritabilitatea, excitarea etc;

-relatiile interpersonale, comportamentul membrilor familiei si al ator persoane

semnificative pot avea un efect notabil asupra problemei; credintele membrilor
familiei privind natura problemelor clientului sunt foarte importante;

-factorii fiziologici sunt elemente ale contextului in care se manifesta

problema(palpitatiile pot creste anxietatea unui pacient centrat pe functionarea
cardiac etc.)

-identificarea acestor factori este utila in masura in care clientul cade de accord cu
privire la natura si rolul lor in manifestarea simptomelor.

5.Factori de mentinere.

-este necesara focalizarea asupra consecintelor immediate ale problemei

comportamentale;

-consecintele ce mentin problema trebuie identificate in urmatoarele

domenii:situational,comportamental,cognitive,afectiv,interpersonal si fiziologic;
-consecintele imediate au un efect motivational mai mare asupra individului decat
cele indepartate

6.Evitarea.

-factor de mentinere;

-evitare pasiva

-evitare active

-evitare subtila

7.Resurse de adaptare si control, alte resurse.

-identificarea modului in care pacientul s-a descurcat in situatii similara cu scopul

de a scoate in evident orice capacitate demonstrabila de autocontrol si deprinderile
concrete ce au fost utilizate;

-se impune identificarea atat a resurselor din mediul socio-profesional sic el

familial, cat si a resurselor personale ce pot favoriza schimbarea.

8.9.Istoria medicala si psihiatrica anterioara.

-identificarea antecedentelor

-tratamentele urmate, eficacitatea acestora si implicarea anterioara a pacientului in

aceste tratamente.

10.Credinte despre problema si tratament.

-este important sa aflam cum a ajuns clientul la noi:credintele celui care l-a trimis
la noi pot influenta atitudinile, motivatia, credintele pacientului; cine l-a trimis
medic,persoane apropiate lui.

11.Angajarea in programul de consiliere.

-este necesara implicarea mare a clientului in terapie

-trebuie evaluata dorinta de schimbare a clientului, sa corecteze orice ide gresita

despre programul therapeutic care ar afecta implicarea ulterioara a acestuia.
12.Situatia psihosociala a clientului.

-consilierea cc este centrata pe prezent

-anumiti consilieri utilizeaza chestionare standardizate pentru obtinerea rapida a

unor date precise privind informatii sociodemografice, informatii referitoare la
religie, sexualitate, sanatate , educatie etc.

13.Formularea preliminara.

-aceasta cuprinde o scurte descriere a problemei, o explicatie privind evolutia

acesteia si o prezentare a factorilor ce furnizeaza mentinerea acesteia;

-informatiile nu trebuie sa fie prea multe si se asteapta feedback din partea

clientului cu privire la corectitudinea formularii;

-aceasta formulare este doar o ipoteza de lucru care poate fi modificata in orice
stadiu al consilierii, in functie de noile informatii obtinute.

TEHNICI UTILIZATE IN INTERVIUL DE EVALUARE COGNITIV-

COMPORTAMENTALA

Tehnici specifice interviului cognitive-comportamental:

-Proceduri generale:
1.Colaborarea si comprehensiunea reciproca:
-consilierul adopta un rol educative;
-cei 2 parteneri ai relatiei terapeutice isi furnizeaza reciproc mesaje de tip
feedback;
-consilierul solicita sugestii;
-clientul propune sugestii sau alternative;
-consilierul raspunde la feedback-ul pacientului si la sugestiile lui;
- consilierul verifIca aspectele importante relatate de client prin intermediul
intrebarilor;
- consilierul realizeaza periodic rezumatul aspectelor importante pentru a se
asigura de existent unei intelegeri corecte.

2.Stabilirea agendei sedintei (cu exceptia primei sedinte):

-clientul si consilierul stabilesc agenda viitoarei sedinte de terapie;
-temele stabilite vor fi formulate intr-o maniera specifica si se vor referi la
un domeniu prcis;
-se va realiza o prioritizare a temelor din agenda;
-temele se vor alege in functie de timpul alocat sedintei

3.Reactiile obtinute in timpul sedintei:

-feedback cu privire la sedinta precedenta

4.Structurarea eficienta a timpului terapeutic:

- consilierul va aborda majoritatea temelor incluse in agenda si vor
replanifica sarcinile neefectuate

5.Centrarea asupra problemei adecvat stabilite:

- consilierul identifica problemele ce urmeaza sa fie abordate;
-problemele alese sunt semnificative pentru client;
- consilierul abordeaza cu atentie principal problema a clientului;
- consilierul abordeaza 1-2 probleme, evitand sa treaca rapid prin prea multe
subiecte.

6.Formularea intrebarilor si adresarea lor:

-consilierul formuleaza intrebari pentru a adduce in discutie starea prezenta,
experienta trecuta, elementele clinice;
-utilizeaza intrebari deschise;
-foloseste la minimum intrebari inchise;
-ritmul de adresare a intrebarilor nu este prea rapid, lasand timp sufficient
pentru gandire;
-exemplifica pentru ca subiectul sa inteleaga mai bine propunerile sale;
-utilizeaza intrebari pentru a-l ajuta pe client sa exploreze diferitele
dimensiuni ale problemelor sale;
-utilizeaza intrebari pentru a evalua certitudini si predictii pe care le
formuleaza clientul;
-intrebarile formulate permit identificarea unor solutii la problemele
clientului;
-intrebarile permit anticiparea consecintelor positive si negative ale unei
actiuni
 7. Consilierul furnizeaza periodic clientului formulari rezumative:
- consilierul reformuleaza problemele cu care se lucreaza in timpul sedintei
de consiliere;
-explica tehnicile specifice ce vor fi utilizate pentru rezolvarea unei anumite
probleme;
-rezuma progresele realizate

8.Prescriptiile temelor pentru acasa:

- consilierul trece in revista sarcinile, temele pentru saptamana in curs.

ORIENTAREA COGNITIV-
COMPORTAMENTALA
Exista o multitudine de demersuri cogntiv-comportamentale care au in comun
mai ales 2 aspecte:

1.convingerea ca procesele cognitive influenteaza atat motivatia cat si

comportamentul;

2.utilizarea tehnicilor de modificare a comportamentului intr-o maniera pregmatica

In cursul sedintelor de consiliere terapeutul si pacientul recurg la principiile

invatarii pentru obtinerea modificarii schemelor cognitive;

Elocventa este psihoterapia cognitiv-comportamentala in depresie , a lui

Beck,1978;

-principiul de baza al acestui tip de terapie este ca depresia este generata de

schemele cognitive distorsionate pe care clientii le au despre sine, lume si
viata in general;
-aceste scheme cognitive au tendinta de a se mentine chiar si in contradictie
cu realitatea , deoarece indivizii dezvolta comportamente autoblocante si
autodistructive prin urmatoarele mecanisme:
 1.perceperea selectiva a lumii ca fiind amenintatoare, ignorand
situatiile contrare;
2.suprageneralizarea, prin care experienta limitata este extinsa asupra
tuturor sectoarelor vietii si activitatii;
3.amplificarea semnificatiei unor evenimente negative;
4.punerea in functiune a unor modificari de gandire absolutista de
tipul totul sau nimic
-consilierul impreuna cu pacientul identifica parerile, credintele si
expectantele eronate ale acestuia si le formuleaza sub forma unor ipoteze ce
trebuie verificate;
-sarcinile sunt ierarhizate in functie de gradul de dificultate, astfel incat
sarcinile mai usoare vor fi duse la bun sfarsit inainte de abordarea unora mai
dificile;
-clientul si consilierul noteaza si analizeaza activitatile cotidiene ale
pacientului;aceasta notare este utila pentru pacientii depresivi pentru ca
reduce tendinta la inactivitate si tendinta de a rumina ganduri in legatura cu
ei insisi;
-notarea evenimentelor pozitive cat si administrarea unor recompense tind sa
sporeasca gradul de satisfactie si buna dispozitie a subiectilor;
-clientii sunt incurajati sa descopere gandurile negative automate care
genereaza formarea de atitudini disfunctionale;clientii sunt instruiti sa-si
monitorizeze continutul ideativ si apoi sa verifice permanent validitatea
acestuia

DISTORSIUNI COGNITIVE:
1.RADICALIZAREA:perceperea realitatii fie in negru, fie in alb;
2.SUPRAGENERALIZAREA:extinderea unei situatii particulare negative la
toate situatiile cu care se confrunta clientul;
3.ABSTRACTIA SELECTIVA:concentrarea pe un aspect particular unic, cu
ignorarea celorlalte aspecte;
4.AUTODEPRECIEREA:calitatile sunt minimalizate, succesele sunt
atribuite altor factori decat cei personali;
5.INFERENTA:clientul crede ca stie gandurile altora, face deductii pripite;
6.ETICHETAREA:subiectul identifica persoanele cu actiunile si
comportamentele lor;
 7.PERSONALIZAREA:clientul pune intreaga raspundere pentru o
problema in sarcina uneia si aceleiasi persoane.

ORIENTAREA COMPORTAMENTALA:
-isi are originea in teoriile invatarii, care considera ca personalitatea umana
se structureaza si functioneaza in raport de stimulii exterior, de situatiile,
rolurile si interactiunile sociale si nu de fortele psihice interne;
-se centreaza pe comportamentul observabil si de conditiile de mediu care il
modeleaza, psihoterapia/consilierea fiind private ca un proces de invatare;
-consilierea nu vizeaza o restructurare si reconstructie a personalitatii, ci
doar reducerea si eliminarea simptomelor;
-conceptele de baza sunt cele de intarire sociala si de control al
comportamentului; principiul intaririi se refera la utilizarea si manipularea
stimulilor ambientali astfel incat anumite categorii de comportamente sa fie
recompensate si in felul acesta sa creasca probabilitatea lor de manifestare;
psihoterapia devine un proces logic de control al comportamentului bazat pe
cunoasterea conditiilor care permit modificarea acestuia.
Deconditionarea

-tehnica practicii negative a fost utilizata initial in tratamentul logonevrozelor si

nevrozelor motorii (mai ales in terapia ticurilor);aceasta tehnica solicita pacientul
sa practice in mod deliberat deprinderea gresita astfel incat aceasta sa se supuna
controlului vointei; aceste procedee sunt denumite deconditionare, desensibilizare
sau reeducare;

Watson si Rayner au anticipat principiile psihoterapiei

comportamentale afirmand ca stimulul generator de teama ar fi asociat
cu un stimul agreabil, teama ar putea fi eliminate;

-pacientul este instruit sa-si imagineze o experienta anxiogena intr-o situatie

terapeutica relaxanta si securizanta , ocazie cu care va constata ca experienta
respectiva nu este urmata de consecintele negative asteptate, reactia de evitare
avand un caracter nevrotic;
-prin anumite procedee, pacientul invata sa discrimineze intre pericole reale si
fricile sale irationale;accentul se pune pe intelegerea semnificatiei stimulilor de
catre pacient ea depasind limitele stricte ale conceptului de conditionare;

-inerpretarea conditionarii in acest mod a generat psihoterapia cognitiv-

comportamentala; aceasta reduce discrepanta dintre orientarile dinamice si cele
comportamentale;

TEHNICI ALE INTERVENTIEI COMPORTAMENTALE:

1. TEHNICA STINGERII COMPORTAMENTELOR NEDORITE
-exista 2 tehnici psihoterapeutice mai cunoscute care se bazeaza pe
principiul stingerii comportamentelor nedorite :
a.tehnica imploziva;
b.tehnica expunerii (flooding)

-ambele tehnici utilizeaza principiul stingerii reactiilor conditionate de evitare a

stimulilor anxiogeni si din acest motiv sunt recomandate in tratamentul tulburarilor
anxioase;

-sunt asemanatoare, diferenta constand in faptul ca in cadrul terapiei implozive

pacientul se confrunta cu situatia anxiogena in plan imaginar, in timp ce in cealalta
confruntarea cu stimulul anxiogen are loc chiar in realitate;

-prin expuneri repetate la situatii anxiogene in conditii de securitate afectiva

stimulii anxiogeni isi pierd forta si comportamentul de evitare a respectivelor
situatii au tendinta sa se stinga;

-hipnoza si medicamentele psihotrope pot fi utilizate pentru a creste sugestibilitatea

subiectului;

-expunerea prelungita la stimuli anxiogeni in vivo s-a dovedit superioara celei

imaginative;

-unii subiecti nu obtin rezultate la aceste tehnici, iar la un numar foarte mic se
poate obtine exacerbare a simptomatologiei;

2.TEHNICA DESENSIBILIZARII SISTEMATICE:

-este utila in reducerea unor modele de comportament nedorite, prin punerea in
actiune a altor modele comportamentale antagoniste;

-termenul de desensibilizare sistematica ii apartine lui Wolpe;

-modelele de comportament bazate pe anxietate nu sunt altceva decat raspunsuri

conditionate;

-metoda cuprinde urmatoarele etape:

1.invatarea relaxarii: se realizeaza in primele 6 sedinte de psihoterapie, dupa

metoda relaxarii progresive a lui Jacobson; in unele situatii se pot utiliza si
hipnoza, meditatie etc;

2.stabilirea ierarhiilor:in primele sedinte se stabileste si o ierarhie a situatiilor

generatoare de anxietate pentru subiect, in ordine descrescatoare de la situatia cea
mai anxiogena pana la cea mai putin anxiogena;

3.procedeul desensibilizarii:subiectului i se cere sa se relaxeze, in timp ce

consilierului i se descrie tot felul de scene, incepand cu unele neutre si inaintand
progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generator de anxietate;

-durata medie a unei sedinte de desensibilizare este de 30 minute, sedintele avand

loc de 2-3 ori pe saptamana;

-au fost identificate urmatoarele situatii in care tehnica desensibilizarii este

ineficienta:la pacientii cu dificultati in a invata tehnica relaxarii; in cazul in care
ierarhiile de stimuli anxiogeni sunt irelevante sau pot ghida gresit subiectul; in
cazul existentei unei inabilitati imaginative a subiectului;

-poate fi extrem de utila in situatii precum:reducerea anxietatii academic, terapia

fobiilor, a tulburarilor anxioase.

3.TEHNICA AVERSIVA:

-presupune inlaturarea modelelor nedorite de comportament prin metoda clasica a

sanctiunilor;

-sanctiunea presupune inlaturarea intaririlor pozitive cat si utilizarea unor stimuli

aversive;
-cei mai utilizati stimuli aversivi sunt socurile electrice;

-pedepsele sunt rareori utilizate ca unica metoda de tratament;

-prima utilizare sistematica a tehnicii aversive apartine lui Kantorovich (1930) care
a tratat persoane dependente de alcool prin administrarea unor socuri electrice
asociate cu prezentarea vizuala, mirosul si gustul unor bauturi alcoolice;

-poate fi aplicata la o gama larga de tulburari sau deprinderi gresite cum ar fi:
fumatul, consumul de bauturi alcoolice , mancatul excesiv, dependenta de droguri,
deviatii sexuale si chiar in cazul unor comportamente psihotice bizare; utilizarea
socurilor electrice ca stimuli aversivi a scazut mult ,in primul rand datorita
aspectelor etice implicate, dar si datorita efectelor limitate la situatiile din timpul
sedintelor de psihoterapie/consiliere;

-aceasta tehnica reprezinta o modalitate de a stopa raspunsurile dezadaptative

pentru o perioada de timp in care ar exista posibilitatea de a produce modificari in
stilul de viata al subiectului prin incurajarea modelelor de comportament
adaptative care au tendinta de a se autointari;acest element prezinta o importanta
deosebita deoarece pacientul se va abtine de la comportamentul nedorit in situatia
psihoterapeutica in care este sanctionat, el continuand insa sa le manifeste in
situatii reale, unde se simte in siguranta.

4.METODA MODELARII:

-presupune insusirea unor modele dezirabile de comportament, prin imitarea altor

persoane cum ar fi terapeutul sau parintele;

-pacientul este confruntat cu anumite tipuri de comportament realizate de catre

terapeut si incurajat sa le imite;

-modelarea s-a dovedit eficienta in acumularea unor deprinderi de alimentare

indepedenta la copii deficienti mental.

5.METODA ASERTIVA:

-antrenamentul asertiv a fost utilizat atat ca metoda de sensibilizare, cat si de

formare a unor abilitati de a face fata diverselor situatii de viata;
-eficienta mai ales pentru persoanele care au dificultati in stabilirea unor contacte
interpersonal datorita anxietatii accentuate care ii impiedica sa se exprime liber, si
chiar sa-si manifeste sentimentele de afectiune;

-antrenamentul asertiv isi propune sa-l invete pe subiect sa-si exprime deschis si
adecvat gandurile si sentimentele;

-comportamentul asertiv este practicat initial in cabinetul de psihoterapie si abia

ulterior in viata reala;

-se acorda atentie dezvoltarii unor deprinderi si abilitati de relationare

interpersonala;

-psihoterapia asetiva nu este eficienta in cazul fobiilor care se refera la stimuli cu

caracter impersonal;

-tehnica nu este indicata nici in cazul anumitor tipuri de situatii interpersonale; de

exemplu, in cazul unei persoane respinse de altcineva, psihoterapia asertiva mai
mult tinde sa exacerbeze situatia decat sa o rezolve.

ABILITATI ESENTIALE IN CONSILIERE:

1.ASCULTAREA ACTIVA SI COMUNICAREA NONVERBALA:
-consilierul arata interes fata de cele spuse de client fara sa vorbeasca;
-reprezinta o modalitate de raspuns neutru care deschide procesul de
comunicare si permite consilierului sa afle cunostintele si necesitatile
clientului;
-o comunicare nonverbala adecvata asigura clientul de interesul consilierului
fata de cele spuse;
-utilizarea corespunzatoare a tacerii reprezinta elemental cheie al ascultarii
active.
2.A.IDENTIFICAREA SI REFLECTAREA CONTINUTULUI
(PARAFRAZAREA):
-consilierul asculta cele spuse de client si apoi repeta cu propriile cuvinte
ceea ce a spus clientul;aceasta il ajuta pe client sa-si clarifice propriile
ganduri si permite consilierului sa verifice daca a inteles cele spuse de client.
2.B.IDENTIFICAREA SI REFLECTAREA SENTIMENTELOR:
- consilierul asculta cele spuse de client, identifica si ii reflecta sentimentele;
-acest raspuns empatic arata clientului ca a fost inteles de catre consilier ceea
ce simte, precum si situatia in care se afla;
-identificarea si reflectarea sentimentelor deschid procesul de comunicare;

3.ADRESAREA INTREBARILOR:
-se realizeaza pentru a afla ce doreste clientul, pentru a avea informatii
medicale, sociale, pentru a afla mai multe despre client si pentru a clarifica
anumite probleme;
-intrebarile pot fi inchise sau deschise;

4.INCURAJAREA CLIENTULUI:
-atunci cand clientul exprima sentimente comune majoritatii persoanelor
aflate in anumite situatii, este util sa i se comunice acest lucru pentru a arata
ca ceea ce simte el nu este o situatie exceptionala;

5.FURNIZAREA DE INFORMATII:
-consilierul evalueaza informatiile pe care le detine clientul, le corecteaza pe
cele eronate in modul cel mai bland;

6.EFECTUAREA REZUMATULUI:
-il ajuta pe client sa-si clarifice aspectele discutate pe parcursul consultatiei,
sa si clarifice care sunt alternativele de moment, in cazul in care nu a luat o
decizie.

COMPORTAMENTUL NONVERBAL IN PROCESUL DE

CONSILIERE:
1.Care este modul in care va comportati in fata clientului?
-Va simtiti relaxat?
-Zambiti uneori?
-Mentineti contact vizual, fara a fi insa brutal?
-Evitati sa va incruntati sau sa ridicati sprancenele intr-un mod critic?
-Evitati sa aveti ticuri nervoase?
-In timp ce ascultati pe cineva vorbind, sau cand vorbiti evitati sa va jucati
cu mainile sau cu obiectele cum ar fi pix?

2.Cum arata locul in care se desfasoara consilierea?

-Este curat si ordonat?

-Este placut si atractiv?

-Reprezinta un spatiu privat?

-Clientul se simte comod?

-Exista vreo bariera intre consilier si client (masa, de ex.)

3.Care este gestica pe care o aveti?

-Evitati sa cititi diferite materiale sau sa aveti alte activitati in timp ce
discutati cu clientul?
- Evitati sa va uitati frecvent si evident la ceas?
- Evitati sa cascati?
-Evitati sa firi distrat, sa va uitati pe pereti sau pe fereastra?
- Evitati sa va schimbati in mod frecvet pozitia corpului?

4.Care este tonul?

-Utilizati o tonalitate blanda in timpul consultatiei?
-Evitati sa exprimati o atitudine critica, dezaprobare sau negare prin
intermediul tonului vocii?
-Respectati perioadele de tacere si permiteti clientului sa se exprime?
-Evitati umplerea tacerilor prin intermediul vocii?

CARACTERISTICILE SI CALITATILE UNUI BUN

CONSILIER:
1.Este implicat: sa creada in concepte care reprezinta aspecte importante ale
sanatatii individului (planificare familiala, sanatate reproductiva, preventie
boli cu transmitere sexuala);
2.Cu o fire calda:sa arate caldura si responsivitate nevoilor celorlalti;
3.Sigur de sine: sa fie multumit de propria sexualitate si viata de familie;
4.Sincer:sa spuna clientului adevarul; este un element de baza care ajuta
clientul sa aiba o alegere informata si sa-si dea consimtamantul informat;
5.Sa aiba o atitudine avizata: sa fie bine pregatit si informat, sa cunoasca
tehnicile de consiliere;
6.Eficient:sa fie capabil sa lucreze sub presiune, cu o supraveghere minima
si sa fie implicat in munca de ajutare a celorlalti;
7.Fara atitudine critica:sa nu judece valorile si vietile celorlalti si sa-
irespecte;
8.Discret:sa mentina confidentialitatea in cadrul cabinetului si a comunitatii.
Sa nu popularizeze informatia incredintata de client fara consimtamantul
acestuia;
9.Intelegator:sa poata sa se puna in locul celeilalte persoane, sa-si imagineze
ce simte aceasta;sa fie empatic;
10.Credibil: prin ceea ce spune, face si este.

CUM SE DA FEEDBACK:
1.Incurajeaza autocritica:
-oamenii accepta critica mai usor cand si-au recunoscut ei insisi propriile
slabiciuni;apoi se poate construi pornind de la analiza lor psihologica;
2.Da feedback in asa fel incat sa-i fie de ajutor:
- oamenii au nevoie de informatii despre probleme, dar feedback-ul negativ
poate sa le distruga increderea si motivatia;
3.Fii specific, indiferent daca critici sau lauzi;
4.Descrie comportamentul actual, nu individual sau personalitatea si
atitudinile sale;
5.Concentreaza-te pe problemele pentru care persoana poate face ceva;
6.Fii selectiv:da informatii cate poate utiliza persoana;prea multe exemple
vor dilua feedback-ul putand conduce la autolinistire sau defensive.
7.Priveste intotdeauna inainte.Fa comentarii constructive care sa exprime
ceea ce poate fi schimbat pentru viitor.
8.Discuta:nu da feedback si apoi fugi.Stai si analizeaza subiectul mai
amanuntit.
CUM SE PRIMESTE FEEDBACK:
1.Asculta.Nu poti evalua validitatea feedback-ului daca ai mintea inchisa.
2.Sa nu judeci ceea ce ti se spune. Incearca sa fii defensiv. Ia-ti timp si fa-ti
note mentale pe care sa le verifici mai tarziu.
3.Lasa persoana sa termine.Nu intrerupe;asteapta pana ajunge la sfarsit si ai
o imagine de ansamblu.
4.Parafrazeaza.Verifica ceea ce ai auzit pentru a-ti clarifica perceptia.
5.Cere date specifice. Nu toate feedback-urile vor fi date bine. Cere si alte
exemple ale comportamentului.
6.Evita sa te certi, sa negi, sa te justifici sau sa minimalizezi. Este punctul de
vedere al celeilalte persoane.Decide ceea ce faci cu informatia.
7.Aduna informatii suplimentare din alte surse. Confirma ele feedback-ul?Ai
avut un feedback similar inainte?
8.Decidee ceea ce vrei sa faci in continuare.Nu reactiona. Gandeste-te la ce o
sa se intample daca ignore feedback-ul.Gandeste-te cum poti utiliza
informatia in mod constructiv.

REACTII LA PRIMIRE FEEDBACK-ULUI:

1.Soc sau surpriza
Nu poti fi serios; daca era atat de important, de ce nu ai spus nimic
inainte?
2.Manie sau enervare
Cine esti tu sa spui asta?
3.Respingere sau rationalizare
Este o greseala; nu-ti mai amintesti ce am facut?
Nimeni nu ar fi putut face o treaba mai buna cu ceea ce am la dispozitie
4.Acceptare
Este pentru a treia oara cand cineva imi spune asta;poate ar trebui sa fiu
mai atent
5.Ajutor
Cum poate sa ma ajuti?
Ce ajutor si sfat sunt folositoare?