Sunteți pe pagina 1din 6

Tendinte ale mediului international de securitate

Intr-o societate in care definitorie este schimbarea, oamenii au de raspuns


unei singure cerinte pentru a supravietui si pentru a evolua social, cultural si
moral : adaptarea. Aceasta nu se poate realiza decat printr-o modalitate
eficienta de regandire a spatiului social, de reconstruire a variabilelor lui,
astfel incat individul sa poata reactiona adecvat la solicitarile mediului sau.
Un mediu actual de securitate, de un dinamism fara precedent
Inceputul secolului XXI este caracterizat de schimbari politice majore care
influenteaza semnificativ sisteme de securitate euroatlantice si europene.
In mediul actual de securitate continua sa se identifice cooperarea statelor in
asigurarea propriei securitati si in promovarea atat a intereselor nationale, cat
si a valorilor universale, pe baza afirmarii tot mai evidente a principiilor
democratiei si economiei de piata.
Ierarhia centrelor de putere a cunoscut o modificare semnificativa, atat prin
schimbarea modului in care protagonistii isi asuma si joaca rolurile, cat si
prin accentuarea treptata a tendintelor de reconfigurare strategica a
parteneriatelor, in functie de interesele si obiectivele de securitate ale
principalilor actori.
Schimbarile profunde petrecute la inceput de mileniu, care au culminat cu
declansarea razboiului impotriva terorismului, extinderea istorica a
N.A.T.O. si U.E. reprezentand practic sfarsitul razboiului rece, constituirea
Consiliului N.A.T.O. - Rusia, reconfigurarea, dupa alegerile din 2005, a
optiunilor Ucrainei de aderare la Alianta Nord-Atlantica si la Uniunea
Europeana, demonstreaza dinamismul fara precedent al mediului actual de
securitate.
Redimensionarea mediului de securitate actual prin reorganizarea
organizatiilor internationale de securitate, redefinirea conceptelor privind
lupta colectiva impotriva terorismului international impun noi aspecte ale
politicilor la nivel planetar.
Supusa modificarilor impuse de fenomenul general al mediului de securitate,
lumea se schimba, capata un caracter global, apar noi provocari si
amenintari, sunt generate noi forme de violenta, motivate de neintelegeri
etnice si religioase, si, nu in ultimul rand, se modifica sistemul actual al
mediului de securitate.
Se evidentiaza tendinta factorilor de putere de a spori importanta structurilor
in care detin rolul principal in scopul asigurarii unei pozitii cat mai
avantajoase in noua arhitectura de securitate. Riscurile si amenintarile
asimetrice se amplifica in intensitate si ca arie de manifestare, iar prevenirea
si contracararea acestora va constitui in continuare o prioritate absoluta atat
pentru statele democratice, cat si pentru organizatiile internationale de
securitate.
Europa, in fata inceputului unei noi ere
Este inceputul unei noi ere in care Europa se unifica, devenind mai puternica,
stabila si prospera, in care se afirma ca actor principal pe scena mondiala si
isi consolideaza pozitia de pilon al stabilitatii si securitatii europene si
euroatlantice.
In acest context, se constata amplificarea si diversificarea eforturilor
organismelor internationale pentru edificarea stabilitatii la nivel regional, ca
o etapa intermediara a procesului de stabilitate la nivel global.
Eforturile depuse de comunitatea internationala pentru instaurarea pacii in
Balcani, Orientul Mijlociu si Africa sunt concludente, capatand noi forme de
manifestare. Instrumentele la dispozitie politice, diplomatice, economice
si militare utilizate pentru realizarea si dezvoltarea stabilitatii, vizeaza atat
dezvoltarea relatiilor interstatale pe baza conlucrarii si cooperarii
multilaterale, cat si adoptarea si asumarea unor decizii si hotarari comune.
Din aceasta perspectiva, aranjamentele politice si militare, fie ca sunt aliante,
coalitii sau parteneriate, se adapteaza noilor circumstante si vor continua sa
joace un rol important in gestionarea situatiilor de criza si in dezamorsarea
starilor tensionate.
Pe baza acestor tendinte pot fi evidentiate o serie de evolutii si reconfigurari
posibile ale mediului actual de securitate, dupa cum urmeaza.
Natiunile, chiar si marile puteri, nu pot contracara singure actualele
amenintari asimetrice transnationale. Alaturi de coalitiile institutionale -
N.A.T.O. sau U.E. -, coalitiile ad-hoc de vointa, de tip zonale sau regionale,
vor fi, in continuare, posibile si de actualitate.
Marile puteri vor reitera in permanenta dreptul de a decide in problemele
majore contemporane, fie ele politice, economice sau militare.
Cresterea si diversificarea rolului structurilor de securitate O.N.U., O.S.C.E.
in prevenirea si gestionarea situatiilor de instabilitate, concomitent cu
asumarea rolului de conducere de catre N.A.T.O. si U.E. in operatiile
militare, implica noi orientari privind realizarea coalitiilor militare, folosirea
mijloacelor de interventie in forta, in diferite teatre de operatii, strategia
operatiilor si modalitatea de realizare a acestora (impunere, mentinere,
stabilitate post-conflict).
Migratia, cu efecte destabilizatoare, se poate constitui intr-o amenintare reala
in conditiile liberalizarii circulatiei persoanelor, cresterii somajului si
generalizarii saraciei, amplificarii starilor conflictuale si perpetuarii crizelor
economice in tarile din sud-estul Europei, Asia Centrala si Orientul Mijlociu.
Disputele teritoriale reprezinta, in continuare, o sursa generala de
instabilitate si de crestere permanenta a situatiilor de risc.
Inca se mentin tensiunile acumulate de secole, prejudecatile, traumele si
dorintele de revansa, care genereaza stari conflictuale de tip zonal sau
regional (conflictele din Bosnia si Kosovo, Transnistria, Federatia Rusa si
Turcia).
Terorismul va continua sa fie o amenintare permanenta, universala,
manifestandu-se atat ca instrument al clanurilor mafiote si lumii interlope,
cat si ca factor de presiune politica violenta (Madrid, Kosovo, Cecenia).
Proliferarea armelor de distrugere in masa si traficul de armament si
materiale radioactive vor continua sa genereze stari tensionate si sa
reprezinte amenintari la adresa securitatii si stabilitatii.
Evolutiile din mediul de securitate si implicatiile probabile pentru Romania
Deciziile politice luate la Summit-urile N.A.T.O. de la Istanbul, Bruxelles si
Nisa au determinat, in mod pregnant, fizionomia si evolutia mediului de
securitate mondial si implicit si pe cel european, la aceasta adaugandu-se
procesul de extindere, aflat in plina derulare, al Uniunii Europene. Aceste
evenimente au confirmat viabilitatea proceselor integratoare si trainicia
legaturilor transatlantice si au dus mai aproape sperantele construirii unei noi
arhitecturi de securitate pe continent, in centrul careia sa se afle statele
europene cu problemele si sperantele lor unite prin idealuri si valori comune.
Constient de apartenenta sa la cultura europeana, impartasind valorile
euroatlantice si principiile democratiei occidentale, Romania, membra
N.A.T.O. si cu statut de membra a Uniunii Europene, isi promoveaza si
protejeaza interesele nationale prin realizarea obiectivelor de securitate in
stransa concordanta cu obligatiile si responsabilitatile asumate in cadrul
acestora.
Noul statut si noul rol pe care N.A.T.O. il ofera Romaniei reprezinta o
dimensiune strategica diferita a tarii noastre, in contextul euro-atlantic. Ca
atare, se impune nu numai o reconsiderare a rolului geopolitic si geostrategic
al Romaniei, ci si o reevaluare a potentialului politic, diplomatic, cultural,
economic, militar, pe care aceasta il poate angaja in folosul indeplinirii
obiectivelor comune ale natiunilor si institutiilor de securitate.
Pentru Romania, tara de dimensiuni medii si cu o economie insuficient
dezvoltata, securitatea nationala se asigura atat prin forte proprii, cat si prin
cooperarea eficienta cu aliatii, in conformitate cu Conceptul Strategic al
Aliantei si cu Strategia de Securitate a Uniunii Europene, care ofera bazele
operationale ale colaborarii sistematice cu organizatiile de securitate, aparare
si cooperare regionala si globala.
Reconstructia puterii politice a statului, impusa de procesul de globalizare, e
o posibila dezvoltare insecurizanta pentru modelul valoric, national,
deoarece suveranitatea e o valoare centrala in acest construct identitar. Mai
mult, tendinta spre constituirea unei culturi globale impune statului sa isi
reconstruiasca si puterea simbolica, pentru ca aceasta sa isi pastreze
capacitatea de semnificare pentru membrii comunitatii nationale. Asigurarea
caracterului integrat al securitatii nationale presupune deci, aducerea la un
loc atat a activitatii institutiei militare, cea a fortelor de ordine cat si a
structurilor de informatii, contrainformatii si de securitate, a altor institutii si
agentii guvernamentale.
Noile relaii dintre Statele Unite i Rusia, pe de o parte, i dintre NATO i
Uniunea European, pe de alt parte, marcheaz n prezent mediul
internaional de securitate un nou parteneriat, dar i noi tensiuni. n
aceste circumstane lipsa de bani, de timp, de viziune i de voin politic ar
putea afecta nu doar securitatea naional, ct mai ales pe cea
internaional[13].
Din alt punct de vedere, Statele Unite ale Americii rmn singura ar
superputere mondial, care reuete s mbine n mod eficient toate
componentele puterii, capacitile politice cu cele militare, economice i cu
influena cultural. Urmarea acestor realiti este faptul c SUA au devenit
principalul beneficiar al revoluiei informatice, al globalizrii i al noii
economii. Puterea de care dispune i permite s se implice i s influeneze
toate marile probleme ale lumii contemporane, fie printr-o abordare direct,
fie prin intermediul organizaiilor internaionale de securitate sau
economico-financiare.
O opinie interesant, n ceea ce privete tendinele de evoluie ale
mediului internaional de securitate este cea a lui Zbigniew Brzezinski care
consider c esena noii structuri de securitate a lumii se afl n relaia
dintre SUA i Eurasia (care cuprinde pe lng Europa, Rusia, China, India
i Japonia)[14]. n cadrul acestei relaii se pot identifica dou triunghiuri
de putere eurasiatic: SUA, Europa, Rusia sau SUA, China, Japonia.
Ca un rspuns la hegemonia SUA se pot nregistra noi combinaii bazate
pe interese geopolitice, acces la surse de energie, tehnologie nuclear,
activiti spaiale, infrastructuri critice etc. Se pot observa noile formule:
Rusia-China-India; Rusia-China; Rusia-Frana etc.[15].
Observaia cea mai pertinent referitoare la cele dou triunghiuri de putere
este aceea c, n fiecare din ele, una din puteri (Europa i, respectiv,
Japonia) mizeaz clar pe ideea de stabilitate i securitate internaional, n
vreme ce cte una din celelalte puteri (China i respectiv Rusia) rmn
deschise i interesate n eventualele mutaii geopolitice. Un alt punct
pertinent de vedere, complementar celui anterior, consider c la originea
noii schisme mondiale s-ar afla tensiunea dezvoltat ntre dou
cmpuridiferite de putere, ntemeiate pe principii opuse de
organizare: pe de o parte Statele Unite ale Americii, adepte ale unipolaritii,
pe de alt parte ceilali actori majori ai scenei internaionale Uniunea
European, Rusia, China, Japonia adepi ai multipolaritii[16].

n opinia noastr, noile circumstane internaionale reclam noi reguli


n domeniul securitii internaionale. Redefinirea regulilor privind
securitatea la nivel global dup prbuirea ordinii bipolare au ridicat i ridic
numeroase probleme, nu doar de ordin practic, ci chiar i de ordin
conceptual.
Aceste dificulti sunt determinate de mai muli factori[17]:
- mediul internaional a devenit mult mai dinamic i mai complex dect
n perioada rzboiului rece;
- lipsa unui consens privind modul de abordare a securitii internaionale
a permis manifestarea diverselor grupuri de interese la toate nivelurile, astfel
nct nu au putut fi elaborate politici consistente;
- datorit proliferrii accesului la informaii n timp real (aa-numitul
efect CNN) liderii politici trebuie s ia de multe ori decizii de moment
care nu permit evaluri mai profunde;
- multiplicarea instituiilor specializate la nivel naional i internaional
care abordeaz problemele din unghiuri specifice i determin analize i
decizii fragmentate;
- lipsa unui model de securitate rezonabil i acceptabil pentru
majoritatea rilor lumii a favorizat reacii ad-hoc i abordri punctiforme.
Extinderea securitii i a democraiei constituie o trstur fundamental
a mediului internaional de securitate. Aceast trstur este determinat de
cele dou procese paralele, dar interdependente, de extindere a celor mai
importante organizaii internaionale, NATO i UE, procese considerate
complementare pentru asigurarea n sens larg a securitii.

Evoluiile probabile ale mediului de securitate vor ine cont de


urmtoarele aspecte[18]: progresele rapide n planul informaiilor i al
tehnologiilor vor crea noi capaciti combative dar i noi vulnerabiliti
pentru fiecare actor de securitate, att la nivel global ct i la nivel
regional; noile tehnologii vor continua s diferenieze actorii din lumea
contemporan, n primul rnd n privina potenialelor militare, i vor
continua s-i afecteze, pozitiv ori negativ, n acelai timp, dar nu n
aceeai msur; interesele naionale ale statelor avansate vor putea fi
afectate, ca urmare a vulnerabilitilor pe care le implic infrastructura
economiei globale, ceea ce ar putea avea efecte neprevzute i n planul
securitii; energia va continua s aib o semnificaie strategic major
pentru toate procesele sociale, dar n plan militar, probabil, importana va
fi vital; frontierele vor deveni mult mai transparente, unele se vor modifica
iar altele ar putea dispare; suveranitatea statelor va fi supus la unele
presiuni, dar ca rezista, bazndu-se pe valorile fundamentale naionale, cu
implicaii corespunztoare n domeniul securitii; vor coexista, probabil,
procese contradictorii de concentrare i de disperare a componentelor
factorilor de putere n plan internaional, ceea ce ar putea duce i la
fragmentarea ori dispariia unor state, cu efecte destabilizatoare pentru
statele vecine i regiunile n care au loc; crizele externe s-ar putea
suprapune cu cele interne, caracterizate de atrociti i acte de terorism
deliberate, inimaginabile,
v