SĂ ÎNȚELEGEM

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Comerț

Liberul schimb
este o sursă de
creștere
economică
P ent r u c a ec o no m ia n o as t r ă s ă s e
d ezvo l t e, avem nevo ie d e no i p ieț e,
iar ac es t l uc r u p o at e f i o b ț inut d o ar
p r in t r ‑o p o l it ic ă d e l ib er s c him b
ș i d e in ves t iț ii d inam ic ă.
 CUPRINS

De ce avem nevoie de
o politică comercială . . . . . . . . . . . . . . 3

SĂ ÎNȚELEGEM Cum își definește UE politica

POLITICILE UNIUNII comercială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

EUROPENE În ce constă politica comercială

a UE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Perspective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE
în diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce
Informații suplimentare . . . . . . . . . . . 16
rezultate.

Publicațiile sunt disponibile online:

http://europa.eu/pol/index_ro.htm
http://europa.eu/!bY34KD

Cum funcționează Uniunea Europeană

Zece priorități pentru Europa
Părinții fondatori ai UE
Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Comerț
Afaceri externe și securitate Comisia Europeană
Afaceri maritime și pescuit Direcția Generală Comunicare
Agricultură Informarea cetățenilor
1049 Bruxelles
Ajutor umanitar și protecție civilă
BELGIQUE/BELGIË
Buget
Cercetare și inovare Vi s-a părut interesantă această publicație? Spuneți-ne
Combaterea schimbărilor climatice ce părere aveți: comm-publi-feedback@ec.europa.eu
Comerț Manuscris actualizat în februarie 2016
Concurență
Consumatori Ilustrația copertei și a paginii 2:
Cooperare internațională și dezvoltare © iStockphoto.com/Grzegorz Petrykowski
16 p. — 21 × 29,7 cm
Cultură și audiovizual
Educație, formare, tineret și sport PDF ISBN 978-92-79-55717-0
Energie doi:10.2775/304444
Extindere NA-02-16-154-RO-N
Impozitare Print ISBN 978-92-79-55744-6
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate doi:10.2775/44794
Mediu NA-02-16-154-RO-C
Migrație și azil
Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale 2016
Piața internă
Piața unică digitală Printed by Bietlot in Belgium
Politica regională © Uniunea Europeană, 2016
Sănătatea publică
Sectorul bancar și financiar Reutilizarea este autorizată cu condiția menționării sursei.
Politica Comisiei Europene privind reutilizarea documentelor
Securitatea la frontiere
acesteia este reglementată prin Decizia 2011/833/UE (JO L 330,
Siguranța alimentară 14.12.2011, p. 39). Pentru orice utilizare a imaginilor sau a altor
Transporturi materiale care nu au copyright UE, permisiunea trebuie solicitată
Uniunea economică și monetară și moneda euro direct de la deținătorii drepturilor de autor.
Vamă
C omer ț
3

De ce avem nevoie de o politică comercială

Politica comercială a Uniunii Europene (UE) trebuie
privită prin prisma a două dintre realitățile zilelor
noastre. Trebuie să ținem cont, în primul rând, de rolul
important pe care îl joacă Uniunea pe scena mondială.
În al doilea rând, de schimbările pe care le generează
globalizarea pe plan internațional.
UE este cea mai mare economie din lume, primul
exportator și importator mondial, principalul investitor și
destinatar al investițiilor străine, precum și cel mai
important donator mondial. Reprezentând doar 7 % din
populația mondială, UE deține peste un sfert din bogăția
mondială, măsurată prin produsul intern brut (PIB),
adică valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse.
Piața unică a UE, în interiorul căreia circulă liber
bunurile, serviciile, persoanele și capitalurile, este
elementul esențial pe care se sprijină Uniunea pentru
a crea locuri de muncă prin intermediul schimburilor
comerciale cu alte țări și regiuni. De această piață unică
nu răspund guvernele naționale, ci UE. De asemenea, UE
gestionează relațiile comerciale cu restul lumii.
Exprimându‑se la unison, Uniunea Europeană reușește
să se impună mult mai bine în negocierile comerciale
internaționale decât ar putea să o facă individual
fiecare stat membru. Ea este un actor economic și
politic dinamic, interesele și responsabilitățile sale la
nivel regional și mondial fiind în plină creștere.

PRINCIPALELE ECONOMII MONDIALE (2014) Schimburile comerciale ale UE:

PIB la prețurile % din PIB‑ul Datoria cifre‑cheie
curente mondial publică brută
(miliarde EUR) în % din PIB —— ponderea UE în volumul exporturilor și
Uniunea Europeană 13 946 17,1 88,1 importurilor la nivel mondial: 16,6 % (2014);
(28 de state —— investiții străine directe în UE:
membre) 4 583 de miliarde de euro (2014);
Africa de Sud 264 0,7 46 —— investiții directe făcute de UE în străinătate:
5 749 de miliarde de euro (2014);
Arabia Saudită 562 1,5 1,6
—— excedent comercial în sectorul de producție, în
Argentina 409 0,9 45,3 afară de petrol: aproximativ 350 de miliarde
Australia 1 086 1 33,9 de euro (2013);
—— excedent comercial în sectorul serviciilor:
Brazilia 1 766 3 65,2 163 de miliarde de euro (2014);
Canada 1 344 1,5 87,9 —— ajutorul pentru dezvoltare oferit de UE:
56,5 miliarde de euro (2013).
China 7 796 16,6 41,1

Coreea de Sud 1 062 1,6 36

India 1 544 6,8 66,1

Economia Uniunii este una dintre cele mai orientate
Indonezia 669 2,5 25 către exterior și se dorește ca ea să rămână astfel.
Japonia 3 464 4,4 246,2 Schimburile comerciale cu restul lumii s‑au dublat în
perioada 1999-2010. În prezent, aproape trei sferturi
Mexic 972 2 49,8
din importurile în UE sunt scutite de taxe vamale sau
Rusia 1 401 3,3 17,8 fac obiectul unor taxe vamale reduse. În 2013, în
Statele Unite 13 058 15,9 104,8
situațiile în care s‑au plătit taxe, rata medie a fost de
doar 2,3 % în cazul produselor industriale și de 3,6 %
Turcia 601 1,4 33,6 pentru toate bunurile în ansamblu. UE este cel mai
Total mondial 58 163 100,0   important partener comercial pentru 59 de țări. Prin
comparație, pentru China cifra este 37, iar pentru SUA,
Sursa: FMI – Perspectiva economică globală.
23. Comerțul exterior cu bunuri și servicii al UE
reprezintă 34 % din PIB‑ul Uniunii, cu patru puncte
procentuale mai mult față de SUA. Fiind o piață majoră,
UE importă la fel de multe produse agricole din țări în
curs de dezvoltare ca Australia, Canada, Japonia, Noua
 4 S Ă
© iStockphoto/RainerPlendl
Zeelandă și Statele Unite laolaltă, a căror populație
totală cumulată este comparabilă cu cea a Uniunii
Europene.
Această deschidere este o sursă de dinamism, într‑o
lume aflată în permanentă evoluție. Globalizarea,
o combinație de evoluții tehnologice și de liberalizare
economică, permite bunurilor, serviciilor, capitalurilor,
întreprinderilor și cetățenilor să ajungă mai ușor și mai
rapid în aproape toate colțurile planetei.
Globalizarea
În ziua de astăzi, produsele nu se mai fabrică integral
într‑un singur loc. Ele trec printr‑un lung proces de
asamblare format din mai multe etape, care sunt
deseori realizate fiecare în alt loc din lume. Mențiunea
„Made in” urmată de numele unei singure țări a devenit
MARILE PUTERI COMERCIALE MONDIALE
% din exporturile mondiale de bunuri (2014)
UE: 15 %
Altele: 54 %
Statele Unite: 11 %
Japonia: 5 %
China: 16 %
Sursa: Eurostat și OMC.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
În ziua de astăzi, produse
precum autoturismele nu se
mai fabrică integral într‑un
singur loc.
mai degrabă excepția care confirmă regula. Ceea ce
înseamnă că trebuie să abordăm exporturile și
importurile dintr‑o perspectivă mai complexă și să nu
ne limităm la a vedea produsele finite doar ca intrând
sau ieșind dintr‑o țară.
Dezvoltarea altor puteri economice, cum ar fi China,
India și Brazilia, conduce la o creștere a concurenței în
materie de prețuri și de calitate a produselor și, poate
mai important decât atât, în ceea ce privește accesul la
energie și materii prime. În același timp, aceste țări
creează un nou grup de consumatori înstăriți, iar
economiile lor sunt mai deschise decât erau cu
10-15 ani în urmă. Taxele vamale pentru importurile în
China au scăzut de la 19,8 % în 1996 la 4,6 % în 2013.
În cursul aceleiași perioade, în India scăderea a fost de
la 20,1 % la 6,2 %, iar în Brazilia de la 13,8 % la
10,1 %, chiar dacă mai există încă unele obstacole, mai
puțin vizibile, în calea exporturilor UE.
% din exporturile mondiale de servicii (2014)
UE:25 %
Altele: 42 %
Statele Unite:18 %
India:4 % Japonia:4 %
China: 6 %
C omer ț
© iStockphoto/Kikkerdirk
Liberul schimb poate ajuta UE să iasă din criza actuală.
Liberul schimb și competitivitatea
Politica comercială a Uniunii face parte integrantă din
prioritățile sale care vizează stimularea ocupării forței
de muncă și crearea unei economii mai moderne, mai
viabile și mai durabile. Pentru a asigura vitalitatea
economiei interne, Uniunea Europeană trebuie să fie tot
mai competitivă pe plan extern.
Liberul schimb este mai important ca oricând pentru
creșterea economică și crearea de locuri de muncă.
Două treimi din importuri sunt reprezentate de materiile
prime, bunurile intermediare și componentele de care
au nevoie producătorii din UE. Piața europeană trebuie
să rămână deschisă pentru aceste produse. Limitarea
circulației acestora și creșterea taxelor la import ar
putea avea efecte nedorite, cum ar fi creșterea
costurilor și scăderea competitivității întreprinderilor
europene atât pe plan intern, cât și extern.
Liberul schimb poate ajuta UE să iasă din criza actuală,
care a debutat în Statele Unite, în 2007-2008, cu
prăbușirea sectorului creditelor ipotecare. Pe lângă
consolidarea pieței unice și orientarea investițiilor la
nivel european către domeniile cercetării, educației și
energiei, liberul schimb constituie unul dintre
principalele elemente care pot stimula economia
europeană.
5
Politica de liber schimb dinamică a UE față de
economiile de piață emergente îi oferă Uniunii
perspective de creștere și oportunități comerciale.
Fondul Monetar Internațional estimează că, până în
2020, 90 % din creșterea economică va fi generată în
afara Europei (din care o treime numai în China).
Avantaje economice potențiale
Comisia Europeană estimează că finalizarea tuturor
negocierilor în curs privind acordurile de liber
schimb ar putea determina o creștere a PIB‑ului UE
cu peste 2 %. Este ca și cum am adăuga o țară ca
Austria sau Danemarca la economia UE. De
asemenea, ar putea să permită crearea a peste
două milioane de locuri de muncă.
Alte avantaje ale liberului schimb
Piețele deschise generează o creștere economică mai
semnificativă și mai multe locuri de muncă de calitate
pentru Europa și pentru partenerii acesteia. În UE, 31 de
milioane de locuri de muncă (un loc de muncă din
șapte) depind în mod direct sau indirect de exporturile
către restul lumii. Din 1995 și până acum, această cifră
a crescut cu aproximativ 50 %. Investițiile străine
directe constituie, de asemenea, un motor esențial
pentru crearea de locuri de muncă, companiile
americane și japoneze totalizând, în 2012, peste
4,2 milioane de angajați în Europa.
Liberalizarea comerțului creează noi oportunități de
inovare și facilitează o creștere susținută
a productivității. Schimburile comerciale și fluxurile de
investiții permit difuzarea noilor idei și a inovațiilor,
a noilor tehnologii și a celor mai bune programe de
cercetare, ceea ce conduce la îmbunătățirea produselor
și serviciilor utilizate de cetățeni și întreprinderi. Din
datele înregistrate în țările UE reiese că o creștere de
1 % în ceea ce privește deschiderea economiei
generează o creștere de 0,6 % a productivității muncii
în anul următor.
Printre avantajele schimburilor comerciale se numără
prețuri mai mici și o ofertă mai variată pentru
consumatori, deoarece prețurile la alimente, bunuri de
consum și componente pentru produsele fabricate în
Europa, care sunt importate, scad.
 6 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Uniunea acordă o mare importanță problemelor sociale

și de mediu. Acordurile de liber schimb pot juca, de
asemenea, un rol în promovarea dezvoltării durabile,
a bunei guvernanțe și a respectării drepturilor omului.
Pentru a asigura buna desfășurare a schimburilor
comerciale nu este suficient să se negocieze tarife
reduse pentru exportatori. Respectarea statului de drept
este esențială pentru a asigura un cadru juridic stabil și
previzibil. Prin urmare, este primordial să analizăm
barierele comerciale mai puțin vizibile, cum ar fi
formalitățile vamale și administrative și, în unele cazuri,
practicile comerciale neloiale.

PRINCIPALII PARTENERI COMERCIALI AI UE: BUNURI

350

300 Exporturi UE (miliarde €)

Importuri UE (miliarde €)
250

200
© Shutterstock

150

100

50
Comerț nu înseamnă doar deplasarea bunurilor fizice dintr‑un
loc în altul, ci implică și servicii și investiții. 0
SUA

China

Rusia

Elveția

Norvegia

Turcia

Japonia

Coreea
de Sud

India

Brazilia
Africa: importuri 156,3; exporturi 154,6
Nu numai bunurile și serviciile America Centrală și de Sud: importuri 99,1; exporturi 112,7
Alte țări europene: importuri 458,0; exporturi 431,1
America de Nord: importuri 233,9; exporturi 343,3
Pe vremuri, când comerțul se limita la transportarea Oceania: importuri 14,1; exporturi 37,1
Asia: importuri 706,5; exporturi 589,6
bunurilor fizice dintr‑un loc de pe glob în altul,
negocierile se concentrau aproape exclusiv asupra Cifrele corespund anului 2014.
Sursa: Eurostat.
taxelor vamale și contingentelor. Astăzi, când
economiile sunt mai sofisticate, politica comercială
acoperă o gamă largă de activități și practici. Acestea
includ serviciile, drepturile de proprietate intelectuală
(DPI), investițiile străine directe, standardele privind
sănătatea plantelor și a animalelor, normele privind
bunurile industriale și neindustriale, practicile privind
acordarea licențelor și taxele interne.
C omer ț
Cum își definește UE politica comercială
Uniunea este cea care răspunde de politica comercială
a statelor sale membre, iar Comisia Europeană
negociază în numele lor. Cu alte cuvinte, țările UE nu
pot avea în vedere încheierea unui acord bilateral de liber
schimb cu un partener din afara UE. Această împărțire
a responsabilităților se bazează pe tratatele UE.
Obiectivele acordurilor de liber schimb:
—— deschiderea de piețe noi pentru bunuri și
servicii;
—— sporirea protecției și a oportunităților de investiții;
—— scăderea costurilor asociate schimburilor
comerciale, prin reducerea taxelor vamale și
prin simplificarea formalităților administrative;
—— dinamizarea schimburilor comerciale prin
simplificarea procedurilor de vămuire și prin
stabilirea unor standarde tehnice și sanitare
compatibile;
—— garantarea unui nivel de siguranță crescut prin
norme mai clare în materie de drepturi de
proprietate intelectuală, concurență și achiziții
publice;
—— sprijinirea dezvoltării durabile prin consolidarea
cooperării, a transparenței și a dialogului pe
probleme sociale și de mediu.
Adaptarea la situații noi
Schimbările fundamentale survenite la nivel mondial în
ceea ce privește lanțurile de aprovizionare denotă că
locul în care este creată valoarea adăugată devine mai
important decât cel în care sunt înregistrate efectiv
exporturile. Politica comercială a UE are, așadar, ca
obiectiv să mențină și, dacă este necesar, să
reinventeze poziția ocupată de Uniune în lanțurile de
aprovizionare la nivel mondial, mai degrabă decât să
încerce să mențină toate etapele de producție pe
teritoriul UE. Comerțul se bazează din ce în ce mai mult
pe adăugarea de „straturi” suplimentare de valoare, de
la cercetare‑dezvoltare și proiectare, până la fabricarea
componentelor, asamblare și logistică.
Același lucru se aplică și în cazul lanțurilor de aprovizio‑
nare din interiorul UE, unde frontierele economice sunt
estompate, iar relațiile comerciale evoluează. Expor‑
tând, întreprinderile creează locuri de muncă nu doar în
7
PRINCIPALII PARTENERI COMERCIALI AI UE: SERVICII
200
Exporturi UE (miliarde €)
150 Importuri UE (miliarde €)
100
50
0
SUA
Elveția
China
Rusia
Japonia
Canada
India
Brazilia
Hong Kong
Cifrele corespund anului 2014.
Sursa: Eurostat.
Un lanț de producție multinațional
China oferă numeroase exemple de fragmentare
internațională tot mai mare a producției. De exemplu,
este posibil ca un smartphone „Assembled in China”
să conțină mai puțin de 4 % valoare adăugată
produsă în China și peste 16 % în Europa. Pentru
unele smartphone‑uri sau tablete europene „Made in
China”, poate chiar mai mult de jumătate din valoarea
adăugată este produsă în Europa. Aceeași situație se
aplică și altor produse, de la jucării la avioane, de
exemplu. Cu toate acestea, în materie de exporturi,
cele mai multe țări continuă să depindă în mare
măsură de valoarea adăugată internă. Valoarea
adăugată internă a exporturilor UE este de
aproximativ 87 %. În China, procentul este de 76 %.
Chiar și în aceste condiții, lanțurile valorice joacă un
rol tot mai important în înțelegerea implicațiilor
schimburilor comerciale, mai ales când vine vorba de
piețele forței de muncă. De exemplu, în 2009, datorită
intensificării cooperării între UE și China în domeniul
producției, exporturile Chinei au permis menținerea
a peste 1,1 milioane de locuri de muncă în UE, în timp
ce exporturile europene au permis susținerea
a 5,5 milioane de locuri de muncă în China.
țările în care sunt produse bunurile și serviciile, ci în
toată Uniunea. Serviciile sunt deosebit de importante
pentru integrarea UE în lanțurile mondiale de
 8 S Ă
aprovizionare și pentru menținerea locurilor de muncă
în Europa. Aproximativ o treime din locurile de muncă
generate de exportul de bunuri produse în Europa sunt
create în întreprinderi care prestează servicii de
asistență pentru exportatori. În total, serviciile reprezin‑
tă 50 % din valoarea adăugată internă a exporturilor
mondiale ale UE.
Chiar dacă întreprinderile mici și mijlocii (IMM) nu pot
efectua întotdeauna ele însele exporturile, multe dintre
ele furnizează piese de schimb, componente și servicii
care fac parte din exporturile marilor întreprinderi. Un
articol înregistrat oficial ca provenind din Germania
poate să conțină, în realitate, elemente provenind din
Republica Cehă, Belgia sau Polonia.
Acordurile de liber schimb
În ceea ce privește relațiile sale comerciale cu
partenerii, Uniunea duce în prezent o politică de
implicare activă, uneori în cadrul grupărilor regionale, în
scopul de a negocia acorduri de liber schimb complete.
Acestea garantează un acces privilegiat la piețele țărilor
în cauză și constituie o excepție admisă de la principiul
de bază al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC),
conform căruia toți partenerii comerciali trebuie să
beneficieze de același tratament.
Acordurile variază în funcție de nivelul ambițiilor și de
capacitățile țării sau grupului de țări cu care negociază
UE. Nu există un model unic. Întrucât mulți dintre
partenerii UE au interese diferite, conținuturile sunt
adaptate la fiecare situație în parte. Acordurile de liber
schimb cu țările dezvoltate și cu economiile emergente
sunt determinate de economie și se bazează, în general,
pe deschiderea reciprocă a piețelor. Acordurile de
parteneriat economic cu țările din Africa, Zona Caraibilor
și Pacific combină obiectivele comerciale cu cele de
dezvoltare.
Acordurile de parteneriat economic combină obiectivele
comerciale cu cele de dezvoltare.
© iStockphoto/Joesboy
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Politica comercială a UE se axează pe parteneri‑cheie
precum Statele Unite, Canada și Japonia, chiar dacă se
acordă, de asemenea, o atenție deosebită economiilor
emergente, precum țările BRICS (Brazilia, Rusia, India,
China și Africa de Sud). Acestea sunt considerate noul
motor al economiei mondiale. Avantajele acordurilor
încheiate cu aceste țări sunt clare pentru exportatorii
din UE. Taxa vamală medie care li se aplică pentru
vânzările către restul lumii este încă de aproximativ
5 %. În unele țări, aceste taxe sunt cu mult mai mari.
De regulă, un acord acoperă diferite sectoare și domenii
și specifică un calendar pentru reducerile de taxe
vamale, pentru fiecare produs în parte. Acordurile
comerciale moderne (încheiate de UE) includ și aspecte
netarifare, de la drepturile de proprietate intelectuală la
achizițiile publice. Ele conțin diverse dispoziții, cum ar fi
regulile de origine, pentru a putea determina ce produse
pot beneficia de scutiri sau reduceri de taxe vamale.
Aceste acorduri consolidează sistemul UE bazat pe
reguli, care merge mai departe decât OMC, incluzând
aceste aspecte în acordurile contractuale internaționale,
astfel încât schimburile comerciale și investițiile să fie
protejate și să se poată dezvolta.
Proprietatea intelectuală
În contextul economiei mondiale, competitivitatea
Europei se bazează în mare măsură pe inovare și pe
valoarea adăugată a bunurilor pe care le produce.
Creșterea economică și crearea de locuri de muncă sunt
amenințate atunci când ideile, mărcile și produsele
europene sunt piratate și contrafăcute. Protecția
drepturilor de proprietate intelectuală (DPI), de exemplu
prin intermediul brevetelor, mărcilor înregistrate,
desenelor și modelelor, al indicațiilor geografice sau al
drepturilor de autor, este din ce în ce mai importantă
pentru inventatorii, creatorii și întreprinderile din UE
deoarece le permite să prevină copierea ilegală de către
concurenți lipsiți de scrupule.
UE protejează DPI în diferite moduri. În cadrul OMC, UE
a fost unul dintre principalii susținători ai Acordului
privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate
intelectuală. De asemenea, negociază dispoziții relevante
în acordurile comerciale bilaterale și colaborează
îndeaproape cu autoritățile din țările terțe pentru
consolidarea sistemului de protecție a acestor drepturi.
Investițiile
Fiind cea mai importantă sursă de investiții străine
directe, UE sprijină introducerea unor norme clare
pentru protejarea acestei forme de finanțare, care joacă
C omer ț
9

DE UNDE PROVIN ȘI UNDE AJUNG INVESTIȚIILE? furniza bunuri, lucrări sau servicii. Poate fi vorba de
proiecte mari de infrastructură (rutieră sau
Stocurile de ISD dinspre UE
spitalicească, de exemplu) sau de achiziționarea de
echipament informatic. În ceea ce privește schimburile
Alte țări 19 % Statele Unite 34 %
comerciale, aceste contracte publice reprezintă
Mexic 2 % aproximativ 1 000 de miliarde de euro pe an.
Australia 2 % Total:
China 4 900 miliarde € În 2011, OMC a acceptat să‑și modifice Acordul privind
(cu excepția Rusia 3 %
Hong Kongului)
achizițiile publice. Aceste modificări marchează o nouă
3% etapă importantă în procesul de deschidere a piețelor
Elveția 14 %
internaționale de achiziții publice. Comisia a mers și mai
Centre financiare departe, propunând o legislație menită să împiedice
Canada 5 % Brazilia 6 % extrateritoriale (offshore) 13 %
societățile comerciale din țările aflate în afara Uniunii
care nu aderă la normele OMC și care discriminează
Stocurile de ISD înspre UE întreprinderile din UE să participe la procedurile de
ofertare organizate în Europa.
Alte țări 9 %

Rusia 1 %
Emiratele Arabe Unite 1 % Statele Unite
Brazilia 2 % 44 %
Norvegia 2 % Total:
3 778 miliarde €
Canada 3 %
Japonia 4 %
Elveția 11 %
Centre financiare extrateritoriale (offshore) 24 %
„Investiții străine directe” (ISD): atunci când o persoană sau o societate deține
o întreprindere sau o filială a acesteia în altă țară. „Stocuri de ISD dinspre UE”:
atunci când o persoană din UE deține o întreprindere cu sediul într‑o țară din afara
UE. „Stocuri de ISD înspre UE”: situația inversă.
Cifrele corespund anului 2013.
Sursa: Eurostat.
un rol esențial în crearea de întreprinderi și de locuri de
muncă în străinătate, precum și în dezvoltarea
lanțurilor globale de aprovizionare.
Scopul este de a le oferi investitorilor siguranță juridică
și un cadru stabil, previzibil, echitabil și reglementat în
mod corespunzător în care să își desfășoare activitatea
comercială. Acest obiectiv este în mare parte îndeplinit
prin intermediul Acordului general privind comerțul cu
servicii (GATS) al OMC și, acolo unde este posibil, prin
acordurile bilaterale.
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona,
în 2009, Uniunii Europene îi revine responsabilitatea de
a negocia cu privire la protejarea investițiilor europene
în țări din afara Uniunii.
Achizițiile publice
Uniunea Europeană și‑a asumat angajamentul de a se
asigura că întreprinderile europene beneficiază de
acces echitabil la procedurile de achiziții publice
organizate în afara Uniunii, de către autorități publice
care doresc să încheie contracte cu societăți care le pot
Cum sunt încheiate acordurile de liber
schimb
Negocierea unui acord comercial este întotdeauna
precedată de mai multe luni de pregătire minuțioasă. Ea
include o consultare publică, o evaluare a impactului
potențial al acordului asupra întreprinderilor și
consumatorilor și discuții oficiale și informale între
reprezentanții Comisiei și cei ai țării sau regiunii în
cauză, pentru a stabili ce aspecte trebuie acoperite.
După această etapă de pregătire aprofundată, Comisia
solicită Consiliului de Miniștri (alcătuit din reprezentanții
guvernelor statelor membre ale UE) să aprobe
deschiderea negocierilor. Sunt convenite o serie de
obiective pe care Comisia trebuie să încerce să le atingă.
Pe parcursul procesului de negociere, care durează în
general mai mulți ani, Comisia informează periodic
Consiliul și Parlamentul European cu privire la progresele
realizate. Comisia s‑a angajat să negocieze acordurile
comerciale în cel mai transparent mod posibil, prin
urmare publică propunerile de negociere ale UE pe
site‑ul său internet, alături de fișe informative și de alte
informații. Comisia se întâlnește, de asemenea, cu
reprezentanți ai societății civile și cu alte părți implicate,
pentru a discuta pe marginea negocierilor. Uneori,
organizează consultări publice pe probleme specifice.
Odată ce se ajunge la un acord, semnarea sa este
autorizată oficial de către Consiliu. Parlamentul
European, exercitându‑și noile competențe prevăzute de
Tratatul de la Lisabona, poate accepta sau respinge
textul, însă nu îl poate modifica.
În unele cazuri, statele membre ale UE trebuie să
ratifice la rândul lor acordul, în conformitate cu propriile
proceduri naționale, și să îl valideze la nivel
internațional. Acordul intră în vigoare la o anumită dată,
dar poate fi aplicat cu titlu provizoriu înaintea datei
respective.
 10 S Ă
În ce constă politica comercială a UE
Politica comercială a UE se bazează pe trei mari
domenii de activitate:
• un rol activ în negocierile multilaterale desfășurate
sub auspiciile OMC;
• aprofundarea relațiilor comerciale bilaterale cu
diverse țări și regiuni și aplicarea de măsuri
unilaterale, cum ar fi tratamentul preferențial pentru
țările în curs de dezvoltare;
• urmărirea unei strategii care să permită eliminarea
obstacolelor care împiedică accesul la principalele
piețe de export.
O abordare multilaterală
Uniunea este un susținător puternic al acțiunii
multilaterale. Ea a sprijinit ferm negocierile comerciale
din cadrul Rundei de la Doha pentru dezvoltare încă de
la lansarea acesteia de către OMC, în 2001, pentru
a negocia o mai mare liberalizare a comerțului cu
bunuri și servicii, pentru a îmbunătăți accesul la piață
pentru țările în curs de dezvoltare și pentru a revizui
normele comerciale.
Finalizarea cu succes a negocierilor ar aduce numeroase
avantaje. Potrivit estimărilor, volumul schimburilor
comerciale la nivel mondial ar crește cu 2 %, iar
procedurile comerciale, logistica și transportul s‑ar
simplifica foarte mult. Cu toate acestea, complexitatea
aspectelor vizate și interesele divergente ale
participanților au împiedicat încheierea unui acord.
© iWTO
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Organizația Mondială a Comerțului
OMC a fost înființată la 1 ianuarie 1995, fiind
succesoarea Acordului General pentru Tarife și
Comerț (GATT), introdus după sfârșitul celui de Al
Doilea Război Mondial. OMC numără în prezent 164
de țări membre și 20 de observatori. Ea a permis
crearea unui sistem de norme care permite
deschiderea economiei mondiale la schimburile
comerciale. De asemenea, gestionează acordurile
comerciale ale OMC, asigură un cadru de negociere,
soluționează litigii, monitorizează politicile
naționale, oferă asistență tehnică și formare pentru
țările în curs de dezvoltare și organizează
cooperarea cu alte organizații internaționale.
O nouă rundă de negocieri comerciale este lansată
atunci când membrii OMC doresc să actualizeze
normele multilaterale. Ultima rundă este Runda de
la Doha (aflată încă în curs).
ACORDURI DE LIBER SCHIMB
Amploarea cu care UE favorizează deschiderea
reciprocă a piețelor cu principalii săi parteneri comerciali
bilaterali este fără precedent. În acest scop, utilizează
ca principal instrument acordurile de liber schimb (ALS).
Înainte de 2006, acestea reprezentau mai puțin de un
sfert din schimburile comerciale ale UE. Dacă toate
negocierile în curs sunt finalizate cu succes, cifra va
ajunge la două treimi. La sfârșitul anului 2012, UE era
deja parteneră la 28 de acorduri comerciale.
UE joacă un rol esențial în
cadrul OMC.
C omer ț
ACORDURI DE LIBER SCHIMB ÎN VIGOARE
• Vecinătatea estică: în 2013, UE a încheiat negocierile
pentru instituirea unei zone de liber schimb
aprofundată și cuprinzătoare cu Republica Moldova,
Armenia și Georgia, în cadrul unor acorduri de
asociere mai ample. Negocierile cu Ucraina s‑au
încheiat în decembrie 2011. Acordurile de asociere
(inclusiv pentru zona de liber schimb aprofundată și
cuprinzătoare) au fost ratificate de Moldova, Georgia
și Ucraina în vara anului 2014. Acordurile cu
Republica Moldova și Georgia sunt aplicate cu titlu
provizoriu începând din septembrie 2014. Acordul de
asociere cu Ucraina se aplică cu titlu provizoriu din
noiembrie 2014, cu excepția dispozițiilor referitoare la
zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare,
care sunt aplicate cu titlu provizoriu începând de la
1 ianuarie 2016. În septembrie 2013, Armenia a decis
să adere la uniunea vamală cu Rusia și a oprit
procesul pentru încheierea unui acord de asociere și
pentru zona de liber schimb aprofundată și
cuprinzătoare cu UE.
• Peru și Columbia: un acord comercial a fost semnat în
iunie 2012. Acesta a fost aplicat de Peru cu titlu
provizoriu începând din martie 2013, iar de Columbia,
din august 2013. La sfârșitul primului an calendaristic
de aplicare provizorie, schimburile comerciale dintre
UE și Peru au reprezentat 8,7 miliarde de euro, iar
cele dintre UE și Columbia 13,5 miliarde de euro. În
iulie 2014, UE și Ecuador au încheiat negocierile
pentru aderarea Ecuadorului la acord.
• Coreea de Sud: acordul de liber schimb (ALS) între UE
și Coreea de Sud a intrat în vigoare în iulie 2011.
Acest acord este primul dintr‑o nouă generație de
acorduri de liber schimb lansată de UE în 2007. El
constituie un pas înainte în ceea ce privește
înlăturarea obstacolelor și facilitarea schimburilor
comerciale dintre întreprinderile europene și cele
coreene. În cel de al treilea an de aplicare a ALS,
exporturile de mărfuri din UE în Coreea de Sud au
crescut cu 35 %, ajungând la 41,5 miliarde de euro,
comparativ cu 30,6 miliarde de euro în anul anterior
intrării în vigoare a acordului. În cursul aceleiași
perioade, exporturile de bunuri total sau parțial
liberalizate prin ALS au crescut mai mult decât
exporturile globale, cu 46 % pentru bunuri și cu 37 %
pentru bunurile parțial liberalizate.
• Chile: acordul de asociere din 2002 prevedea un
acord de liber schimb cuprinzător, care a intrat în
vigoare în anul următor. Din 2003, schimburile
comerciale bilaterale s‑au dublat, ajungând la
16 miliarde de euro în 2014. UE constituie pentru
Chile a treia cea mai mare sursă de importuri și
a doua piață de export ca mărime.
• Mexic: de la intrarea în vigoare a acordului, în
octombrie 2000, valoarea totală a schimburilor
comerciale bilaterale s‑a dublat, de la 21,7 miliarde
11
de euro la 46 de miliarde de euro în 2014. UE și
Mexic au convenit să actualizeze acordul, pentru ca
acesta să corespundă mai bine celei mai recente
generații de acorduri comerciale și să reflecte
evoluțiile economiei mexicane.
• Africa de Sud: acordul pentru comerț, dezvoltare și
cooperare în vigoare din anul 2000 a instituit o zonă
de liber schimb care acoperă 90 % din schimburile
comerciale bilaterale dintre UE și principalul său
partener comercial din Africa.
• Țările sud‑mediteraneene: acordurile de asociere
încheiate între 1995 și 2002 cu Algeria, Autoritatea
Palestiniană, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Maroc și
Tunisia au dat naștere unor acorduri de liber schimb
pentru comerțul cu mărfuri.
• America Centrală (Costa Rica, El Salvador, Guatemala,
Honduras, Nicaragua și Panama): acordul de asociere
între UE și America Centrală a fost semnat în iunie
2012. Partea comercială a acordului este aplicată cu
titlu provizoriu cu Honduras, Nicaragua și Panama
începând din august 2013, cu Costa Rica și El Salvador
din octombrie 2013 și cu Guatemala din decembrie
2013. În 2013, schimburile comerciale dintre cele două
regiuni au reprezentat 12 miliarde de euro.
• Țările din Africa, Zona Caraibilor și Pacific (ACP): între
UE și țările ACP sunt încheiate și aplicate acorduri de
parteneriat economic (APE). De peste 30 de ani,
aceste țări beneficiază de acces preferențial la piața
europeană. Cu toate acestea, economiile locale nu au
fost suficient stimulate, nu s‑au înregistrat modificări
la nivel de creștere economică, iar volumul
exporturilor din țările ACP către UE nu a crescut. APE
permit adoptarea unei noi abordări și sunt concepute
pentru a ajuta țările ACP să se integreze în economia
mondială, să obțină o creștere durabilă și să reducă
sărăcia. Patru acorduri sunt deja în vigoare în Caraibi
(14 țări), în Africa de Est (Madagascar, Mauritius,
Seychelles și Zimbabwe), în Africa Centrală (Camerun)
și în Pacific (Papua‑Noua Guinee și Fiji).
ACORDURI DE LIBER SCHIMB ÎNCHEIATE, DAR CARE
NU AU INTRAT ÎNCĂ ÎN VIGOARE
• Singapore: acordul de liber schimb între UE și
Singapore a fost parafat, în cea mai mare parte, în
septembrie 2013, iar negocierile privind protecția
investițiilor s‑au încheiat în octombrie 2014. Singapore
a fost primul membru al Asociației Națiunilor din Asia
de Sud‑Est (ASEAN) care a încheiat un acord cu UE.
• Vietnam: negocierile privind încheierea unui acord de
liber schimb între UE și Vietnam s‑au încheiat în
2015. Acordul constituie un pas important către
încheierea unui eventual acord de liber schimb
interregional între UE și ASEAN.
 12
• Canada: negocierile în vederea unui acord economic și
comercial cuprinzător (CETA) au fost finalizate în
septembrie 2014. Acordul elimină 99 % din taxele
vamale, precum și o serie de alte obstacole cu care se
confruntau agenții economici. După ce va fi pus în
aplicare integral, ar putea aduce aproximativ
12 miliarde de euro la PIB‑ul UE. Textul complet al
acordului este disponibil online. Pentru a putea intra
în vigoare, acordul trebuie să fie ratificat de
ambele părți.
• Țările din Africa, Zona Caraibilor și Pacific (ACP): în
2014 au fost finalizate negocierile pentru încă trei
acorduri de parteneriat economic – unul cu Africa de
Vest (16 țări), unul cu Comunitatea de Dezvoltare
a Africii Australe (SADC) (6 țări) și unul cu
Comunitatea Africii de Est (EAC) (5 țări).
ACORDURI DE LIBER SCHIMB ÎN CURS DE
NEGOCIERE
• Statele Unite: negocierile în vederea încheierii unui
parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții
(TTIP) au început în iulie 2013. Negocierile comerciale
privind TTIP sunt cele mai ambițioase și strategice pe
care le‑a întreprins UE vreodată. TTIP va consolida
relația Europei cu Statele Unite, care constituie cel
mai important aliat politic al nostru și cea mai mare
piață de export. Parteneriatul poate fi un veritabil
laborator pentru reglementarea de norme la nivel
Comerțul ar trebui să aducă avantaje și țărilor în curs de dezvoltare.
© iStockphoto/stefaniegiglio
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
mondial. Deși relațiile economice ale UE cu Statele
Unite sunt fără egal ca amploare și intensitate, mai
rămân posibilități încă neexploatate. Taxele vamale
fiind în medie de aproximativ 4 %, singurul mijloc prin
care poate fi deblocat acest potențial ar fi eliminarea
obstacolelor netarifare. Potrivit unui studiu
independent, un parteneriat transatlantic ambițios,
odată ce va fi pus în aplicare integral, ar putea să
aducă Uniunii Europene beneficii pe plan economic în
valoare de 119 miliarde de euro pe an.
Negocierile comerciale cu Statele Unite
ale Americii
UE negociază un viitor acord, cunoscut sub
denumirea de „Parteneriatul transatlantic pentru
comerț și investiții” (TTIP), care vizează:
—— deschiderea piețelor din SUA pentru întreprinde‑
rile din UE, inclusiv pentru serviciile publice;
—— reducerea formalităților administrative cu care
se confruntă exportatorii;
—— elaborarea de noi reglementări menite să
faciliteze exporturile, importurile și investițiile
peste ocean și să le facă mai echitabile. Aceste
reglementări ar trebui să includă standarde
stricte în domenii precum siguranța alimentară,
sănătatea, protecția socială și protecția datelor.
C omer ț
• India: discuțiile au început în 2007. Ele constituie
prima tentativă a UE de a încheia acorduri comerciale
bilaterale cu o țară emergentă mare.
• Asociația Națiunilor din Asia de Sud‑Est (ASEAN): sunt
în curs de derulare negocieri bilaterale cu fiecare
membru în parte (a se vedea mai sus Singapore). În
mai 2010, au fost inițiate negocierile cu Malaysia, iar
în martie 2013 cu Thailanda. UE are în vedere
încheierea de acorduri bilaterale de liber schimb cu
fiecare dintre țările care fac parte din ASEAN ca
o etapă către un acord interregional, care rămâne
obiectivul pe termen lung.
• Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay și
Venezuela): în 2013, Mercosur era a șasea cea mai
mare destinație pentru exporturile UE, exporturile de
mărfuri reprezentând 57 de miliarde de euro. În 2012,
exporturile de servicii din UE au atins cifra de 21 de
miliarde de euro. Dacă negocierile se încheie cu
succes, un acord între UE și Mercosur ar crea cea mai
mare zonă de liber schimb între două regiuni din lume
(Europa și America de Sud) și ar aduce beneficii
substanțiale ambelor părți.
• Consiliul de Cooperare al Golfului (Arabia Saudită,
Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar și
Oman): un partener comercial major pentru UE.
Negocierile în vederea încheierii unui acord de liber
schimb au fost suspendate în 2008, dar au fost
menținute contacte informale.
• Japonia: în martie 2013, UE și Japonia au lansat
oficial negocierile privind un acord de liber schimb.
Negocierile în curs au în vedere domenii precum
liberalizarea treptată a comerțului cu bunuri și
servicii, investițiile, achizițiile publice și eliminarea
barierelor netarifare.
• Maroc: negocierile în vederea încheierii unui acord de
liber schimb aprofundat și cuprinzător cu UE au fost
lansate în martie 2013.
• Tunisia: negocierile în vederea încheierii unui acord de
liber schimb aprofundat și cuprinzător cu UE au fost
lansate în octombrie 2015.
NEGOCIERI VIITOARE
• Țările sud‑mediteraneene (Egipt și Iordania): în
decembrie 2011, guvernele țărilor UE au aprobat
mandatele de negociere în vederea aprofundării și
extinderii acordurilor de liber schimb existente.
Primele discuții lansate au fost cele cu Marocul, în
martie 2013 (a se vedea mai sus).
13
Acordurile de liber schimb reprezintă o componentă
esențială a numeroase acorduri de asociere. UE este, de
asemenea, legată de mai multe țări vecine prin uniuni
vamale (Andorra, San Marino și Turcia). Sunt în vigoare
acorduri de liber schimb între Europa și Insulele Feroe,
Islanda, Norvegia, Elveția și țările sud‑mediteraneene
(Algeria, Autoritatea Palestiniană, Egipt, Iordania, Israel,
Liban, Maroc, Siria și Tunisia). Pe lângă acordurile de
stabilizare și de asociere cu țările din Balcanii de Vest,
este în vigoare un regim comercial autonom între UE și
fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Albania,
Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Kosovo (*).
Relații strategice
• China: China este astăzi al doilea partener comercial
al UE, după Statele Unite, iar UE este principalul
partener comercial al Chinei. În noiembrie 2013, UE și
China au anunțat lansarea negocierilor pentru un
acord global de investiții între cele două părți. Acordul
prevede liberalizarea progresivă a investițiilor și
eliminarea restricțiilor de acces pe piață pentru
investitorii fiecăreia dintre părți.
• Rusia: UE este cel mai important partener comercial
al Rusiei, reprezentând peste jumătate din importurile
și exporturile acestei țări. Aderarea Rusiei la OMC în
2012 a avut ca rezultat reducerea taxelor de import
și a oferit un cadru pentru abordarea problemelor
bilaterale. Contrar așteptărilor UE, Rusia a adoptat,
din acel moment, o politică mai protecționistă,
exacerbată de criza din Ucraina.
Țările în curs de dezvoltare
Uniunea încurajează în mod activ țările în curs de
dezvoltare să utilizeze schimburile comerciale pentru
a‑și consolida economiile și pentru a‑și îmbunătăți
nivelul de trai. Intensificarea schimburilor comerciale
poate majora veniturile din export și poate încuraja
diversificarea economiilor acestora, astfel încât să nu
se mai limiteze la produse de bază și materii prime.
Pentru a sprijini piețele de export ale țărilor în curs de
dezvoltare, Uniunea a fost prima organizație din lume
care a aplicat un sistem generalizat de preferințe (SGP),
în 1971, introducând un regim de import preferențial
pentru toate țările în curs de dezvoltare și acordându‑le
astfel un acces vital la piețele europene.
Cu toate acestea, echilibrele economice și comerciale
mondiale au evoluat considerabil în ultimele patru
(*) Această desemnare nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este
conformă cu RCSONU 1244/1999 și cu Avizul CIJ privind declarația de
independență a Kosovo.
 14 S Ă
decenii. Mai multe țări în curs de dezvoltare mai
avansate au reușit să se integreze în sistemul comercial
mondial, în timp ce tot mai multe țări sărace au rămas
în urmă. În actualul mediu concurențial, preferințele
tarifare trebuie acordate țărilor care au cea mai mare
nevoie de ele.
Iată de ce noul sistem generalizat de preferințe (SGP),
care a intrat în vigoare în 2014, se axează pe sprijinirea
țărilor cel mai puțin dezvoltate și a celorlalte economii
cu venituri mici și medii din tranșa inferioară care nu
beneficiază de un alt acces preferențial la UE. În
prezent, există 88 de asemenea țări. Țări precum Arabia
Saudită, Brazilia, Kuweit și Rusia, care sunt clasificate
de Banca Mondială ca țări cu venituri mari sau medii din
tranșa superioară, și partenerii care beneficiază de
o altă formă de acces preferențial la UE similară sau
chiar mai avantajoasă decât SGP (de exemplu, un acord
de liber schimb) nu mai au acces la SGP.
SGP+ este un regim special de încurajare – acordă
reduceri tarifare suplimentare țărilor vulnerabile care au
ratificat 27 de convenții internaționale privind drepturile
omului și drepturile lucrătorilor și care respectă
standardele de mediu și de bună guvernanță. Inițiativa
UE „Totul în afară de arme” le oferă, de asemenea, celor
49 de țări cel mai puțin dezvoltate acces la piața
europeană fără taxe vamale și contingente pentru toate
produsele, cu excepția armelor și munițiilor.
În plus, Comisia Europeană a instituit un serviciu de
asistență specială în patru limbi (engleză, franceză,
portugheză și spaniolă), care oferă consiliere în materie
de exporturi întreprinderilor din țările în curs de
dezvoltare care nu dispun de capacitatea de a asigura
acest tip de servicii.
Strategia de acces pe piețe
Această strategie creează noi oportunități pentru
întreprinderile din UE care exportă în țări terțe, în
special în cele care nu au semnat un acord de liber
schimb. Un parteneriat între Comisie, statele membre
ale UE, întreprinderi și actori locali, cum ar fi camerele
de comerț, permite identificarea și eliminarea
eventualelor obstacole comerciale.
A fost creată o bază de date privind accesul pe piață.
Este vorba despre un serviciu interactiv și gratuit
administrat de UE, care oferă informații cu privire la
condițiile aplicabile în țări terțe. Serviciul vizează
obstacolele comerciale specifice anumitor sectoare,
formalitățile de import, baze de date statistice și
diverse studii.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Apărarea comercială
Negocierile comerciale pot contribui la pregătirea
terenului pentru prosperitatea economică viitoare, dar
la fel de important este să ne asigurăm că drepturile și
normele existente sunt respectate și puse în aplicare. În
caz contrar, capacitatea Uniunii de a fi competitivă la
nivel internațional poate fi afectată, ceea ce ar pune în
pericol locurile de muncă din UE.
Comisia acordă o importanță deosebită aplicării corecte
a acordurilor. Ea monitorizează cu atenție
comportamentul partenerilor săi comerciali pentru
a putea reacționa rapid în cazul în care apar obstacole
comerciale discriminatorii sau disproporționate, cum ar
fi dificultățile în obținerea de brevete sau licențe ori
identificarea unor practici abuzive.
Respectarea acordurilor poate fi impusă în mai multe
moduri: prin contacte politice și diplomatice, negociere,
cooperare în materie de reglementare și cu ajutorul
OMC.
Procedurile OMC de soluționare a litigiilor oferă cadrul
principal pentru soluționarea litigiilor comerciale.
Oricare dintre membrii săi poate depune un dosar, care
este examinat de un comitet de experți special în
conformitate cu normele în vigoare convenite la nivel
internațional. Dacă un membru nu respectă
recomandările, pot fi aplicate compensații sau sancțiuni
comerciale.
În conformitate cu regulile OMC, UE dispune de propriile
instrumente de apărare comercială pentru a garanta
condiții egale într‑un cadru concurențial. Acestea au
fost atent concepute, astfel încât să garanteze condiții
de concurență echitabile pentru toți, evitând în același
timp derivele protecționiste.
Concurența neloială poate avea două cauze: subvențiile
sau dumpingul. Subvențiile sunt ajutoarele publice
acordate pentru un anumit sector. Acestea denaturează
concurența prin faptul că bunurile subvenționate devin
competitive în mod artificial. Dumpingul intervine atunci
când producătorii din țări terțe își vând produsele pe
teritoriul Uniunii sub prețul de vânzare practicat pe
piața lor internă.
Atunci când Comisia bănuiește una dintre aceste
practici (subvenții sau dumping) sau dacă i se aduce la
cunoștință un astfel de comportament, ea efectuează
o anchetă. În cazul în care se constată că au fost
încălcate normele comerciale convenite, UE poate aplica
măsuri compensatorii, cum ar fi taxe vamale
suplimentare sau eliminarea avantajelor concurențiale
neloiale pe care spera să le obțină țara respectivă.
C omer ț
Perspective
UE își menține angajamentul de a‑și duce la bun sfârșit
programul său comercial ambițios. Uniunea crede într‑o
piață deschisă și consideră schimburile comerciale ca
făcând parte din soluția la criza economică.
De asemenea, este în interesul țărilor și regiunilor
partenere ale UE să finalizeze negocierile, dat fiind că
Uniunea reprezintă principala lor piață de export.
Acordurile de liber schimb generează însă și critici. În
Europa, ele sunt uneori prezentate ca expunându‑i pe
producătorii din UE la o concurență neloială
reprezentată de importurile la prețuri scăzute. Dintr‑o
perspectivă foarte diferită, Uniunea Europeană este
acuzată că încearcă să pătrundă pe piețe, în special în
țările în curs de dezvoltare, și să distrugă locuri de
muncă la nivel local. Aceste critici nu iau însă în
considerare elementele care dovedesc contrariul și
avantajele considerabile pe care le aduc acordurile atât
Uniunii Europene, cât și partenerilor săi.
Lupta împotriva protecționismului
Este inevitabil ca unii să vadă în protecționism soluția
la multe probleme de fond. G20, grupul statelor puternic
industrializate, s‑a angajat în mod oficial să nu adopte
măsuri comerciale restrictive și să intervină imediat în
cazul introducerii unor astfel de măsuri.
© iStockphoto/Opla
15
Cu toate acestea, realitatea de pe teren poate uneori
să contrazică ideile și principiile adoptate în cadrul
reuniunilor la nivel înalt. În ciuda acestui angajament,
numeroase economii emergente par dispuse să
introducă măsuri care ar putea denatura schimburile
comerciale, în scopul de a‑și proteja piața internă de
concurența internațională.
UE va continua să lupte împotriva protecționismului.
Uniunea ar avea mai mult de pierdut decât de câștigat
dacă ar adopta măsuri protecționiste similare, deoarece
depinde de multe produse importate. Creșterea
costurilor acestora ar reduce competitivitatea Uniunii
pe teritoriul său și în afara acestuia, ceea ce ar genera
pierderi de producție și de locuri de muncă la nivel
european. O creștere cu 10 % a restricțiilor comerciale
ar putea conduce la o scădere cu 4 % a venitului
național.
În calitate de cea mai mare putere comercială din lume,
UE acordă o mare importanță piețelor deschise și
cadrelor clare de reglementare. Conștientă de marea sa
responsabilitate față de propriii săi cetățeni și de restul
lumii, UE va aplica în continuare strategia actuală și va
milita în favoarea unui sistem comercial mondial
deschis și echitabil, bazat pe acorduri multilaterale
și bilaterale.
Orașul Rotterdam, din Țările
de Jos, este unul dintre cele
mai mari porturi de
containere din lume.
16

NA-02-16-154-RO-N
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Informații suplimentare

XX Comerțul în UE: http://ec.europa.eu/trade

XX Buletin informativ privind comerțul exterior al UE: http://trade.ec.europa.eu/eutn/
XX Export Helpdesk: http://exporthelp.europa.eu/thdapp/index.htm
XX Baza de date privind accesul pe piață: http://madb.europa.eu
XX Aveți întrebări despre Uniunea Europeană? Europe Direct vă stă la dispoziție:
00 800 6 7 8 9 10 11 – http://europa.eu/contact

ISBN 978-92-79-55717-0