Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alfonso Signorini - Prea Mândră, Prea Fragilă. Romanul Mariei Callas PDF
Alfonso Signorini - Prea Mândră, Prea Fragilă. Romanul Mariei Callas PDF
Alfonso Signorini
Troppo fiera, troppo fragile. Il romanzo della Callas
© 2007 Arnoldo Mondadori Editore SpA., Milano
EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
41
Cinci drahme şi o farfurie de ciorbă
Atena, miercuri, 2 iunie 1937
75
Asul de Bagarozy
New York, marţi, 5 februarie 1946
141
Prima criză
Sirmione, miercuri, 6 noiembrie 1957
143
473 de trandafiri roşii, cu dragoste
Paris, vineri, 19 decembrie 1958
* „Spre noi întoarce-ţi chipul tău frumos, senin şi fără văl“ (n.tr.).
147
Tragedia bate la uşă
Sirmione, 2 iulie 1959
173
Omerino şi apoi întunericul
Milano, miercuri, 30 martie 1960
181
Marilyn şi Maria: două suflete se întâlnesc
New York, sâmbătă, 19 mai 1962
196
Din nou cu Ari
Paris, duminică, 27 octombrie 1968
203
O premieră pentru un nou început
Paris, miercuri, 28 ianuarie 1970
205
Întoarcere în trecut
Monte Carlo, miercuri, 15 iulie 1970
Îşi dădea seama că bărbatul ăla o târa tot mai repede spre
ruină, dar nu putea să-i reziste. Nu reuşise niciodată să-l refuze
şi cu siguranţă n-avea să înceapă atunci. De la moartea lui Ale-
xandros, Aristo îşi pierduse orice interes pentru viaţă, pentru
afacerile lui. Multe dintre companii erau în pragul falimen-
tului. Îşi pierduse proverbiala voinţă de a lupta. Maria, ca să
nu-l lase pe Aristo să o copleşească cu nebunia lui, se cufun-
dase din nou în muncă. Tocmai terminase regia la Vecerniile
siciliene, la Regio, în Torino. Un eşec fără precedent.
— Măcar se mănâncă Peyrano, nişte ciocolăţele delicioase,
îi spuse lui Aristo la telefon, făcând haz de necaz.
În câteva luni avea să înceapă un turneu lung prin lume.
— Tu nu mergi să cerşeşti. Isuse, eşti încă Maria Callas,
îi urlase el.
— Am nevoie să fac asta. Chiar dacă voi fi nevoită să mă
îndop cu medicamente, trebuie să încerc. Sunt încă tânără,
Ari. Nu pot să mă închid în casă şi să aştept moartea.
— Mie nu mi-e teamă de moarte, replică el.
Convieţuia cu moartea de ceva timp. Îi plăcea să hoină-
rească noaptea prin Skorpios, până la mormântul lui Ale-
xandro din vârful stâncilor. Îi plăcea să vorbească cu el cu
voce tare.
— Aud clar vocea lui. Crede-mă, nu sunt nebun. Nu-i
vântul. Chiar el îmi vorbeşte, încerca să-i explice.
220
Maria, pe de altă parte, avea nevoie de spaţiu. Voia să audă
alte voci, să vadă alte chipuri. De aceea acceptase cu entuziasm
propunerea colegului ei, Giuseppe di Stefano: un turneu,
cincizeci de serate, din Germania până în Japonia. Un fel
de adio operei, care i-ar fi adus în jur de un miliard de lire.
— Nu ai nevoie de bani. Vrei un miliard? Vrei două?
Ţi-i dau eu. Încă îmi pot întreţine femeia, Dumnezeule, îi
spuse el.
— Eu nu sunt femeia ta, Aristotelis, se enervă Maria. Nu
cât timp e Jackie între noi. Cred că am dreptul să-mi recon-
struiesc viaţa.
— Şi vrei să-ţi refaci o viaţă umblând prin lume ca să spui
adio teatrelor? Nu-i nimic mai penibil. Callas şi-a luat rămas-
bun de la teatre acum multă vreme.
Poate că Aristo avea dreptate, dar merita să încerce. În
fond asta o ţinea în viaţă.
Când se aşezase la pian să cânte „Voi lo sapete, o, mama“
din Cavaleria rusticană, fu fulgerată pe loc de pierderea vocii.
Trebuia să reconstruiască totul, inclusiv diafragma care n-o
mai ajuta deloc. Dar Di Stefano avea răbdare cu carul şi, în
câteva luni, reuşise să repare totul. Nu mai avea nimic în
comun cu monumentul de altădată, dar nu era mai rău decât
unele găini care cântau la Scala. Avea să înceapă cu Hamburg.
— Dar, înainte de a începe turneul, vreau să merg la New
York, îi mărturisi Maria lui Milton. Nu ştiu de ce, dar simt
nevoia să stau puţin cu tata.
O fugă de trei zile şi nimic mai mult, pentru că o presau
repetiţiile pentru debut.
George, când îşi văzu fata sosind pe neaşteptate, se lumină.
— Ştii că te aşteptam?
Ţinea în mână fotografia pe care Rosalinda i-o trimisese
de la Asunción. Avea câteva fire albe şi poza elegantă, la nunta
221
băiatului ei. În fotografia de familie, Rosalinda stătea lângă
un portret mare al Mariei în Medeea.
— Îţi aminteşti cum te ţinea pe genunchi şi te învăţa să
cânţi La Paloma? Vezi? Sunt oameni care au trăit cu amintirea
ta. La fel ca tatăl tău.
— O, tată. Ai dreptate. Iartă-mă, n-am fost cea mai bună
dintre fiice. Viaţa m-a dus departe. Acum simt tot mai mult
nevoia să prind rădăcini. De asta am zburat la tine. O să um-
blu prin lume un timp. În câteva zile începe turneul, dar
voiam întâi să fiu îmbrăţişată de tine, de tatăl meu Geo, spuse
Maria strângându-l în braţe.
— Maria, sunt bătrân acum şi, mulţumesc lui Dumnezeu,
nu mi-am pierdut bunul-simţ. Ştiu bine că n-am fost un tată
bun nici pentru tine, nici pentru Jackie. Am pierdut timpul
alergând după femei. Aţi crescut singure, fără să-mi dau seama
cum. E adevărat că mama Litsa n-a fost mama afectuoasă şi
blândă pe care orice copil ar merita-o, dar a trebuit să joace
şi rolul meu. În toţi anii ăştia am luptat împotriva singură-
tăţii, iar la sfârşitul vieţii m-am convins că n-am cules decât
ce am semănat. Nu, nu vreau mila voastră. E corect ca tu şi
sora ta să vă trăiţi viaţa. Vreau însă să ştii că v-am iubit. În
felul meu, dar v-am iubit.
Maria nu-şi putea reţine lacrimile:
— Tată, ştii că încă mai păstrez batistuţa pe care mi-ai
dăruit-o înainte de a pleca în Grecia? De-ai şti câtă putere
mi-a dat în toţi aceşti ani. Nu ai încetat nici o clipă să fii
tata George al meu. Ştii, în viaţă am eşuat cu bărbaţii. Cine
ştie, poate că nu ştiu să iubesc. Vreau totul doar pentru mine.
Şi în copilărie eram la fel, îţi aminteşti? Erai doar al meu.
Am început să mă îndepărtez de tine când ai plecat cu altă
femeie. M-am simţit trădată. Am căutat mereu ceva din tine
în bărbaţii de care m-am legat pentru că erai un punct de
222
referinţă important pentru mine. Te iubesc, tată! Ţi-o spune
Maria ta.
— Şi Calllas? Ce s-a întâmplat cu Callas?
— Callas m-a ucis, tată. A durat mult până s-o îngrop.
Uneori vrea să iasă din celula ei, dar, dacă pot, o ţin bine
închisă.
Maria şi tata George rămaseră împreună trei zile senine.
— Putem să nu ne mai vedem. Acum sunt împăcată cu
mine. Şi cu tine, îi spuse, mângâindu-i capul.
— Îmbrăţişează-mă pentru ultima dată, Maria. Tatăl tău
e foarte obosit. Nu cred că o să ne mai vedem, dar zilele astea
pe care mi le-ai dăruit sunt o mare dovadă de iubire şi nu
le voi uita.
— Adio, tată. Veghează-mă!
Întorcându-se la aeroport, Maria simţea că onorase o veche
datorie cu tatăl, pe care, deşi departe şi uneori invizibil, nu
încetase niciodată să-l iubească. Simţea că se încheia o parte
importantă din viaţa ei, dar era senină. Asta căutase la New
York.
Cincizeci de ani de iubire
Londra, marţi, 4 decembrie 1973
233
Paris, joi, 6 martie 1975
— Maria, Maria, Maria.
Medicii şi infirmierii se obişnuiseră cu refrenul lui. Când
Onasis delira sau era inconştient din cauza morfinei, invoca
fără încetare numele femeii vieţii lui. Jackie plecase de ceva
timp. Pe Fifth Avenue apăruseră noile colecţii de primăvară
şi nu le putea rezista. Christina, fata lui, rămăsese însă la Paris,
lângă tatăl ei, şi era de neclintit. Deşi mătuşa Artemis, cu
sprijinul medicilor şi psihologilor, insista s-o cheme pe Callas
la căpătâiul lui Aristotelis, ea se opunea cu toate puterile.
— Curva aia ne-a ruinat familia. N-o să pună piciorul aici,
urlase, chiar în timpul unuia dintre rarele momente de veghe
şi luciditate ale tatălui.
În ziua aceea însă, era parada de la Chanel. Era invitată
şi nu putea lipsi.
— Mătuşă Artemis, nu stau mult, doar vreo două ore.
Dacă e vreo urgenţă, sună-mă pe telefonul din maşină, îi
spusese înainte de a ieşi din încăpere.
Artemis privi în jur. Nu mai era timp de pierdut. O sună
de îndată pe Maria acasă.
— Doamna nu e.
Bruna fusese instruită de Maria să le dea tuturor acelaşi
răspuns. Tuturor în afară de Aristo.
— Ascultă, Bruna. Spune-i doamnei că, dacă vrea să-l mai
vadă în viaţă pe fratele meu, trebuie să ia maşina şi să vină
de îndată la spital.
Maria înţelese. De săptămâni întregi aştepta acel moment.
Sosise ora să-i spună adio pentru totdeauna bărbatului ei.
— Lăsaţi-ne singuri, vă rog, le zise infirmierei şi lui Artemide.
Aristo era conectat la aparate şi avea ochii închişi. Mâinile
lui, slabe şi osoase, erau îngheţate.
— Sunt Maria, dragostea mea. Maria ta, îi spuse mân-
gâindu-i chipul. Am venit, în sfârşit să-l văd pe Aristo al meu.
234
O, ştiu că nu mă poţi vedea, dar mă asculţi. Spune-mi că
mă auzi.
Aristotelis îi strânse mâna. O mişcare uşoară, dar era semn
că era acolo cu ea.
— Te-am iubit o viaţă întreagă. Te iubeam de când eram
mică. Ai fost mereu cu mine, dragostea mea. Pentru că tu
erai prinţul meu din poveste, bărbatul pe care visam să-l
întâlnesc, bărbatul care avea să mă ducă departe de casa mea
din Atena. Te-am iubit în felul meu, ştiu, cu urcuşuri şi cobo-
râşuri. Dar te-am iubit. Nu cred că meritam toate durerile
pe care mi le-ai provocat. Asta nu. M-am întrebat deseori:
„De ce?“ Şi, dacă înainte eram înnebunită să găsesc răspunsul,
azi m-am resemnat să mă gândesc că toate suferinţele erau
scrise în destinul meu.
În timp ce Maria vorbea, Aristo continua să ţină ochii
închişi, dar pe obraji i se prelingeau lacrimi.
— Ţi-am oferit cel mai mare dar de iubire pe care ţi-l pu-
team face: vocea mea. Tu ai fost pe primul loc. De fapt, ce
mai conta muzica atunci când eu găseam totul la tine? Oricum
făcusem tot ce se putea în muzică. Unii îmi zic că puteam
oferi mai mult, dar nu mai aveam nimic de dat. Când privesc
în urmă, nici nu-mi vine să cred că am reuşit să fac atâtea. Cu
tine însă nu am încheiat niciodată. Am fi putut face mai mult
împreună. Dar am venit azi aici ca să-ţi spun ceva important,
singurul lucru pe care vreau să-l ştii. Cum m-ai adus la viaţă,
aşa mă duci spre moarte. M-am născut şi mor cu tine.
Prolog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
O fereastră către lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Trei maeştri de excepţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
O batistă din dantelă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Bun venit în Grecia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Cinci drahme şi o farfurie de ciorbă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Cea mai frumoasă dintre femei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
O fecioară de cazarmă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Cucerirea Americii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Obiectiv: Metropolitan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Asul de Bagarozy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
„Încântată, domnule Meneghini, sunt Maria Callas“ . . . . . . 86
Giuseppina, prima duşmancă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
În sfârşit, căsătoriţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
„Primeşte darul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Scala la picioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
Un mit, ca Audrey . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Cucerirea Metropolitanului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Elsa, dragostea mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Din vina unui grec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Prima criză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
473 de trandafiri roşii, cu dragoste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
Tragedia bate la uşă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
La bordul vasului „Christina“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
Adio, Titta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
245
Primul Crăciun cu Omerino . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
Refuzul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Omerino şi apoi întunericul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
Ultimul adio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
Proiectul Kennedy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
Marilyn şi Maria: două suflete se întâlnesc . . . . . . . . . . . . . . 182
Jackie, bun venit la bord . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
Văduva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
Planuri de nuntă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
O căsătorie blestemată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
Din nou cu Ari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
Răzbunarea Medeei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
O premieră pentru un nou început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
Întoarcere în trecut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
Ultimele clipe de fericire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
Alexandros în zbor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
Începutul sfârşitului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220
Cincizeci de ani de iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
Cronica unei morţi anunţate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
Regele din Skorpios . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
Viaţa se stinge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
Împreună, pe vecie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
Epilog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
Mulţumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244