Drept Penal - Cursul Nr.

Drept Penal

Latura subiectiva a infractiunii: consta in atitudinea psihica, alcatuita din elemente intelective,
valitive si affective (starea interioara) ce determina si insotesc actul fizic de executare; exprima elemental
subiectiv al subiectului infractiunii in raport cu activitatea sa materiala. Latura subiectiva al continutului
oricarei infractiuni consta in totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihica a
faptuitorului sub raportul conditiei si vointei sale fata de fapta savarsita printr-o actiune , inactiune fata de
raportul produs si de raportul de cauzalitate.
Structura laturii subiective: o constituie vinovatia; alaturi de elemental subiectiv se mai adauga
una sau mai multe conditii : mobilul sau scopul.
Vinovatia : atitudine psihica a persoanei ce a savarsit o fapta si fata de urmarile acesteia. Atitudine
exprimata in vinovatia ceruta de lege pentru existenta acestei infractiuni.
Vinovatia, ca trasatura a infractiunii este exprimata in formele si modalitatile prevazute de art. 19 C.
Penal actual
Ca element al continutului infractiuni, vinovatia va exista doar atunci cand elementele materiale al
infractiunii a fost savarsit cu forma de vinovatie, ceruta de lege. Vinovatia poate fi prezenta prin una din
formele prevazute de art 19.
Formele vinovatiei:
Intentia, Culpa, Preterintentie (Intentia depasita)
In Codul Penal au vost trecute in continutul unor ifractiuni, forma de vinovatie cu care trebuie comise
faptele pentru a fiincriminate.
Ex: neplata cu re credinta a pensiei de intretinere,
art 305 lit b
In partea generala a Codului Penal sunt stabilite reguli cu character de principiu dupa care se poate
determina forma vinovatiei. (art 19 alin 2,3 din Codul Penal)
Fapta constand intr-o actiune savarsita din culpa, constituie infractiune doar atunci cand in lege se
prevede in mod expres aceasta, potrivit alin 3 fapta constand intr-o inactiune, constituie infractiune, fie ca
se savarseste cu intentie sau culpa cu exceptia cazului cand legea sanctioneaza savarsire ei numai cu
intentie.
Cerinte esentiale: Pe langa elementul subiectiv – vinovatia, in continutul unor infractiuni, sunt
prevazute si anumite conditi/cerinte ce intregesc elemental subiectiv, cerinte ce privesc mobilul sau scopul
cu care se savarsesc faptele
Mobilul infractiuni:
Cauza interna a actului de conduita, el este dat de sentimental de (dorinta, tendinta, pasiune, gelozie), ce
a condus in mintea faptuitorului a ideii savarsiriiunei fapte infractionale.
Existenta mobilului este apreciata ca un indiciu de normalitate psihica a faptuitorului.
Lipsa mobilului, o motivatie a faptei este un indiciu de anormalitate psihica ce impune cercetarea
responsabilitatii faptuitorului.
Mobilul savarsirii infractiunii, constituie un element necesar pentru cunoasterea actului de conduita si a
periculozitatii infractorului.
Mobilul poate aparea ca element circustantial in continutul calificat al infractiuni.
Ex: Omorul – devine calificat cand este savarsit din interes material (art 175 lit b).

1
 Drept Penal - Cursul Nr.5

Mobilul poate constitui circumstanta agravanta generala fiind cuprins in denumire de „motive josnice”
(lacomia, razbunarea, gelozia) ce conduc la agravarea facultativa a sanctiunilor penale fata de cei ce au
comis fapta.
Scopul / Telul urmarit prin savarsirea faptei
Completeaza elementul subiectiv al infractiuni si presupune reprezentarea clara a rezultatului faptei de
catre faptuitor.
Scopul apare in continutul juridic al infratiuni si desemneaza o finalitate ce se situeaza in afara infractiuni;
va fi indeplinita aceasta cerinta cand faptuitorul a urmarit realizare scopului realizat de lege art 208 din
Codul Penal „Scopul”.
Indiferent daca acest scop a fost atins sau nu prin savarsirea faptei, elementul subiectiv luand forma
intentiei calificata prin scop.
Ex: Tradarea se face in scopul de a suprima ori de a stirbi unitatea suveranitatea sau independenta statului.
Inselaciunea (art 205 Codul Penal) inducerea in eroare se face in scopul obtineri unui folos material
injust; sunt cazuri cand scopul este atasat elementului subiectiv al infractiuni. Cazul infractiunilor in care
scopul este folosit cu intelesul de destinatie:
- Ex: detinerea de secrete in scopul transmiteri acestora unor organizati straine art 157 Codul Penal,
- Ex: detinerea de valori falsificate in scopul puneri lor in circulatie art 282 Codul Penal.
Scopul poate fi elementul circumstantial in continutul calificat al unor infractiuni:
- art 157 lit. g - omorul savarsit pentru a se sustrage sau pentru a sustrage pe altul de la urmarire arestare
sau executarea pedepsei
- art 176 lit. d – savarsirea omorului pentru a savarsi sau pentru a ascunde savarsirea unei talhari sau a
unei pirateri.
Cunoasterea scopului urmarit de infractor are importanta pentru individualizarea sanctiunilor de drept
penal.

Tentativa

Tentativa reglementarile art 20 Codul Penal (art 34. viitorul Cod Penal)
Temtativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiune, executare ce a fost
intrerupta sau nu si-a produs efectul.
Exista tentativa si in cazul in care consumarea infractiuni nu a fost posibila din cauza insuficientei sau
sau defectuzitati mijloacele folosite ori din cauza inprejurari ca in timpul cand sau savarsit actele de
executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla; nu exista tentativa atunci cand
imposibilitatea de consumare a infractiuni este consecinta modului cum a fost conceputa executarea fapte.
Tentativa presupune o executare incompleta a faptei adica o incercare de a savarsi infractiunea,
respectiv acea situatie in carea executarea nu a putut trece de la starea de incercare la starea de consumare.
Tentativa mai este denumita si ca o forma imperfecta a faptei, relectand dezacordul intre latura
subiectiva (intentia de comite o fapta consumata) si latura obiectiva – cea ce sa realizat efectiv
Cand este prevazuta delege tentativa constituie infractiune, intrunind toate trasaturile esentiale,
obiective si subiective (prevede in Legea Penala pericolul social, vinovatia) insa o forma atipica de
infractiune deosebindu-se prin neproducerea rezultatului de forma tip (infractiune consumata); din aceasta
cauza tentativa mai este caracterizata ca o forma derivata de infractiune.
Obiectiv, tentativa, presupune un element material (acte de executare) si o urmare imediata,
specifica (sub forma unei modificari a starii existente anterior si a punerii in pericol a valorilor sociale prin
amenintarea pe care o exercita). Elementul material are ca limita inferioara primul act de executare (dupa

2
 Drept Penal - Cursul Nr.5

depasirea actelor pregatitoare) iar ca limita superioara, actul de intrerupere sau neizbutire a consumarii
faptei.
Actul de executare, in aceste limite apare ca un antecedent cauzal in raport cu momentul
consumarii faptei.
Subiectiv, tentativa presupune acelasi element psihologic ca si infractiunea consumata: -
reprezentarea de catre autor a rezultatului faptei si vointa de a produce aceste consecinte.
Tentativa va fi incriminata doar daca infractiunea la care a inceput executarea nu face parte din
grupa acelor fapte la care tentativa nu este posibila.
Imposibilitatea decurge din: - specificul elementelor materiale, specificul elementelor subiective,
vointa legiuitorului sau natura infractiunii;
a) Tentativa nu este posibila datorita specificului elementelor materiale la urmatoarele categorii de
infractiuni: - omnisive de obicei, cu executare prompta.
b) Datorita specificului nu sunt succesibile de tentativa, din culpa, si infractiunile preterintentionale.
Infractiunile din culpa sunt excluse de la tentativa, pentru ca aceasta presupune existenta unei
intenti de a comite o infractiune.
Infractiunea preterintentionale (intentia depasita) – nu au tentativa, pentru ca rezultatul mai grav se
produce din culpa subiectului si numai acest rezultat, mai grav este relevant penal, dar s-a produs efectiv.

Conditii de existenta a tentativei

Sunt generale si proprii celor doua modalitati (tentativa neterminata si tentativa terminata).
1) Conditia generala comuna ce este de ordin obiectiv, consta in punerea in executare a intentiei de a
savarsi infractiunea.
2) Existenta la baza actului de executare a intentiei de a savarsi infractiunea.

Conditii specifice modalitatii tentativei

1) Pentru tentativa neterminata – trebuie sa se produca intreruperea executarii din motive dependente de
vointa autorului. Cauzele intreruperii sunt supravenite, adica sunt ulterioare inceperii executarii si deci
fara interventia acestora, executarea ar fi condus la consumarea infractiunii.
2) Pentru tentativa terminata – conditiile generale se intregesc cu conditia ca executarea sa se fi efectuat
integral fara a fi intrerupta si fara a se fi produs efectul. Adica actiunea circumstituie elementul material al
infractiunii sa se fi realizat in mod obiectiv, nu doar in mintea autorului, sa se fi executat toate actele
eficiente pentru a produce rezultatul urmarit. Nu intereseaza daca executarea ar fi putut cuprinde si alte
acte decat cele producerii urmarilor. Daca actele de executare au fost completate de o terta persoana sau de
o energie straina, fara voia autorului, ne vom afla in faza tentativei intrerupte si nu in cea a tentativei
terminate.
O conditie specifica a tentativei, este si ca executarea sa nu-si fi produs efectul insemnand ca
actiunea tipica, desi integral executata, nu a produs rezultat; o asemenea modalitate a tentativei presupune
ca infractiunea consumata face parte din cele de rezultat, adica implica o transformare materiala a
obiectului asupra caruia se indeplinesc actele de executare.
Infractiunea, formele nu au tentativa terminala, pentru ca au ca urmare imediata o stare contrara
celei precedente si nu au rezultat material.
Tentativa terminata presupune influenta unei cauze de opunere diferent de vointa inculpatului,
cauze ce au impiedicat producerea rezultatului. In practica judiciara s-a decis ca exista tentativa terminata
de omor, daca inculpatul prin lovirea repetata a victimei, in cap si abdomen, a determinat-o sa sara peste
balustrada balconului pentru a scapa, suferind o grava vatamare corporala.

3
 Drept Penal - Cursul Nr.5

Daca nu sunt indeplinite conditiile, fapta nu constituie tentativa la infractiune. Astfel nu exista
tentativa la omor calificat (savarsit in public) daca lovirea victimei a avut loc in apartamentul acesteia, loc
neaccesibil publicului, de fata fiind doar sotia victimei.
Nu exista o pluralitate de tentative de avort, ci o unica sanctiune terminata, s-a incercat in repetate
incercari avortul. Prinderea inculpatului imediat dupa comiterea faptei nu contine tentativa, ci infractiune
consumata.
Nu exista tentativa la furt, ci infractiune consumata, daca dupa ce a sustras mai multi saci cu
seminte, inculpatul este prins cand ii transporta cu bicicleta, daca acesta a luat o sticla cu bautura de pe un
raft al magazinului il transporta sub haina.
Este tentativa la infractiune de talharie ce a avut ca urmare moartea victimei, fapta unei persoane
care dupa savarsirea tentativei de furt, pentru a-si asigura scaparea a circulat cu autoturismul in viteza,
accidentand persoanele adunate la iesirea din unitate.

Tentativa relativ improprie

Conditiile generale ale tentativei sunt valabile si pentru tentativa relativ improprie.
Tentativa relativ improprie este posibila daca exista o punere in executare a intentiei de a savarsi o
infractiune si daca inainte de inceperea actelor de executare a existat mobilul si intentia comiterii faptei.
Pentru existenta tentativei trebuie sa se verifice imprejurarea data, daca intreruperea sau neproducerea
rezultatului s-au datorat unor acte de executare inapte de la inceput; in sensul de a nu conduce la
consumarea infractiunii.
Imposibilitatea de a se produce rezltatul datorandu-se nu unei cauze supravenite, ci a unor cauze
preexistente ce au impiedicat continuarea executarii sau producerea rezultatului.

Teorii cu privire la sanctiunea tentativei

In literatura juridica s-au formulat daua conceptii referitoare la modul de sanctionare a tentativei:
- o prima conceptie presupune ca tentativa sa fie sanctionata cu aceleasi limite de pedeapsa ca si
infractiunea consumata.
- a doua conceptie a diversificarii pedepsei, sustine ca tentativa trebuie sanctionata in limite reduse,
dat fiind pericolul social mai redus al faptei ce nu s-a finalizat prin producerea rezultatului.