Ce este Fobia socială?

Vorbim de fobie socială (sau anxietate socială) atunci când o persoană se simte mereu
nesigură, neliniștită, tensionată sau chiar îngrozită în anumite tipuri de situații sociale (forma
specifică) sau în majoritatea situațiilor sociale (forma generalizată). Fobia socială este o formă a
anxietății clinice care se întâlnește la 7-12% din oameni (fiind una dintre cele mai prevalente
probleme de anxietate) și debutează de regulă în adolescență sau la începutul vârstei adulte.

În primul rând trebuie să înțelegem că este firesc pentru cei mai mulți oameni ca în
anumite situații sociale să se simtă tensionați sau emoționați. De exemplu, poate fi vorba de
un interviu, o cuvântare în fața unui public, o întâlnire cu o persoană dragă, o discuție cu o
persoană aflată într-o poziție de autoritate (ex. șeful nostru) sau cunoașterea unor persoane noi.
În astfel de situații, ni se poate întâmpla adesea să ne bată inima mai tare, să transpirăm, să ne
înroșim, să ne tremure vocea sau mâinile. Dar aceste lucruri de regulă se reduc pe măsură ce
trece timpul și ne acomodăm cu situația în care ne aflăm și nu ne împiedică să facem ceea ce ne-
am propus. Nu de puține ori ni se întâmplă să ne uităm înapoi la o astfel de situație și să ne
zicem: “Am fost puțin emoționat, dar a mers bine! Mi-a plăcut!” sau “M-am cam bâlbâit, dar m-
am descurcat eu cumva. N-a fost așa de rău.”

În schimb, pentru persoanele cu fobie socială aceste situații sunt foarte dificil de suportat din
următoarele motive:

 anxietatea lor escaladează necontrolat. Adesea persoanele cu fobie socială se simt

copleșite de frică sau neliniște până la puncul în care simt că nu mai au aer, că tremură
necontrolat, că nu mai pot vorbi, că amețesc, că nu mai au cuvinte sau că vor voma.
 atenția lor nu se poate desprinde de pe lucrurile care merg prost. A căscat cineva, se
aude un râs în sală, m-am bâlbâit, îmi tremură vocea, m-am roșit ca un rac, am spus o
prostie – persoanele cu fobie socială observă foarte repede lucrurile neplăcute legate de
situația în care se află și, odată ce le găsesc, nu-și mai pot lua atenția de la ele. Practic,
 propriile senzații de stres sau reacțiile de nemulțumire sau lipsa de interes a unei persoane
din auditoriu devin nota dominantă a întregii experiențe sociale.
 sunt îngrozite de ridicol, de posibilitatea că se vor face de râs sau că vor crea o
impresie proastă celorlalți. Persoanele cu fobie socială sunt exagerat de preocupate de
ce impresie lasă celorlalți și sunt mereu vigilente (“în priză”) ca nu cumva să se facă de
râs spunând ceva greșit sau făcând chiar și lucruri minore, cum ar fi să se împiedice în
mers sau să scape ceva pe jos.

Din aceste motive, persoanele cu fobie socială anticipează cu multă neliniște situațiile
sociale (sunt convinse că nu se vor descurca bine și chiar se așteaptă ca ceva să meargă teribil de
prost) și încearcă adesea să le evite, în numeroase feluri: nu răspunde la invitațiile celorlalți de
a ieși în oraș, se scuză că nu se simte bine și că nu poate veni la o întâlnire, stă în colțul unei
camere la o petrecere, se așează în spatele unei săli de curs, stă cu ochii în pământ când
vorbește cu ceilalți, refuză să vorbească în public, roagă pe alte persoane să vorbească la
telefon în locul lor, tot amână să vorbească cu șeful lor.

Neliniștea sau teama de situații sociale nu trebuie interpretată automat ca un diagnostic clinic. De
fapt, în intervalul de vârstă 14-24 de ani cam 20% dintre bărbați și aproximativ 30% dintre
femei prezintă diverse temeri, destul de puternice legate de situațiile sociale (vezi studiul din
1999 al Institutului de Psihiatrie Max Plankt, Germania). Diagnosticul de fobie socială este luat
în vizor atunci când anxietatea trăită în situațiile sociale și evitarea confruntării cu aceste
situații devin atât de intense/persistente încât produc deteriorare și suferintă individului. De
exemplu, persoana este foarte nemulțumită de viața sa, simte că pierde foarte multe oportunități
sociale sau profesionale, îi este dificil să-și desfășoare activitățile cotidiene, îi este dificil să
funcționeze la locul de muncă sau se simte epuizat de stresul continuu al acestei anxietăți.