Iubirile lui Pan I

Din dragoste nu murim, ne naştem…

 Există o viaţă ce se vede şi
o alta, necunoscută celorlalţi,
ce ne aparţine întru totul.
Asta nu înseamnă că una
este morală şi cealaltă nu, sau
că una este permisă şi cealaltă
interzisă…
În iubire
ne
deşteptă
m
totdeaun
a prea
târziu…
Iubirea profundă aduce
dureri mari…
 Sunt unele iubiri, dacă nu toate,
care înseamnă mari predestinări,
atunci anume când două fiinţe se
regăsesc împotriva lor înseşi…
Nu toţi oamenii au bucuria sau
durerea asta …

Mai bine o dragoste pierdută,

decât una neavută…
 Nu poţi scăpa de anumite lucruri
decât trăindu-le, nu poţi limpezi
anumite obsesii decât privindu-le în
faţă, şi nu poţi cunoaşte adevărata
dragoste decât depăşind-o.
Nu poţi stăpâni decât acele
lucruri la care ai renunţat, de care
te-ai eliberat, nu prin detaşare de
ele însele, ci prin detaşare de
dorinţa fructelor lor.
Dacă tu eşti o pasăre, sunt şi eu o pasăre… 
 Am uitat de mult gustul atâtor
trupuri pe care le-am cunoscut. Asta
se întâmplă aproape tuturor
bărbaţilor: să n-aibă amintiri calde,
să nu mai păstreze nimic din toată
magia aceea a dragostei fizice.
Cred că femeile uită mai greu;
trupurile lor păstrează îndelung
prezenţa bărbatului pe care l-au iubit
sau cunoscut cândva.
 Dar se întâmplă în viaţa
oricărui bărbat un
miracol de câteva clipe:
întâlnirea unei priviri, o
sărutare, o atingere care
nu se aseamănă cu nimic
din tot ceea ce a fost
până atunci.
 Vor putea tăia
toate florile, însă
nu vor putea opri
primăvara...
 Slatina

Cuvântul e aripa liniștii…

 Când terminase clasa a
şaptea, în timpul vacanţei Pan
a trăit primii fiori ai dragostei
cu una dintre cele mai
frumoase fete, tot din clasa a
şaptea a liceului de fete din
Slatina.
Şcoala de fete din Slatina,
1921
 Totul era minunat. Parcă cerul şi
întreaga lume era făcută doar
pentru ei.
O, cât de frumoasă era fata cu
codiţe lungi, unduioase, cu faţa
albă, cu bujori în obrăjori şi cu
guriţa gata să primească sărutarea.
 Şi Pan era arătos. De
statură mijlocie, puternic,
suplu, cu privirea puţin
visătoare, cu părul bogat
ondulat, care-i încadra
faţa, respectuos, plin de
har şi sfios în acelaşi
timp.
- Mă scuzaţi domnişoară! a îndrăznit el să
se apropie de fată după câteva schimburi
de priviri pe strada principală, Lipscani,
din Slatina. Vă rog să primiţi acest mic
bucheţel de flori din partea mea.
Fata îi mulţumi şi aşa începu prietenia
între ei, cu plimbări pe aleea Oltului,
cu primele îmbrăţişări
şi sărutări.
Slatina
 Atunci s-au născut primele
lui poezii de dragoste dăruite
celei pe care o iubea şi care-l
iubea la rându-i.
Nopţile erau pline de
visuri, stelele numai lui îi
zâmbeau …şi timpul care se
scurgea atât de încet până la
întâlnire şi atât de repede
după aceea…
Strângeau la piept
o bucată de hârtie
ca pe o bucată de
cer senin şi
albastru doar al
lor…
 Nu se ştie unde i-ar fi
condus fiorul dragostei, al
îmbrăţişărilor şi al săruturilor,
de care ei nu se mai săturau,
dacă n-ar fi intervenit părinţii la
timp, pentru a pune capăt acelei
idile.
Era şi timpul. Se apropia
sfârşitul vacanţei şi tânărul
Vizirescu a plecat la Craiova.
 După obţinerea licenţei la
Universitatea din Bucureşti a plecat
la Cernăuţi unde a fost numit
suplinitor şi apoi profesor de Limba
şi literatura română la Liceul Militar.
 Aici avea să rămână timp de
şapte ani până în 1937.
Domiciliul şi l-a fixat la distinsul
coleg, profesorul Alexandru
Morariu, la propunerea acestuia
care era descendent al unei
vechi familii de intelectuali
bănăţeni. În casa profesorului,
Pan a fost primit de soţia
acestuia Tilcia Morariu, Leca
cum o numeau cei din jur.
 Femeia care a dat
naştere la trei copii avea un
corp minunat, un ten ca de
lapte, ochi mari expresivi,
buze frumos conturate gata
să surâdă şi mâini cu degete
lungi, frumoase, de pianistă,
pentru că asta şi era.
Ea lucra la Teatrul
Naţional din oraş.
 Să fii iubită
de cineva îți
dă putere,
iar să iubești
pe cineva îți
dă curaj…
 Putea, oare, să rămână
indiferentă inima tânărului poet şi
scriitor, îndrăgostit de frumos?
Nici vorbă.
Dar femeia?
Şi ea cu timpul s-a lăsat sedusă de
tânărul scriitor şi el fără cusur,
care-şi exprima stările sufleteşti
doar în poezii, unele dedicate şi ei.
În 1932 o mare nenorocire s-a abătut
peste familia Morariu, profesorul
Morariu a fost răpus de o boală
cumplită, febra tifoidă, decedând.
 Nimeni nu va fi întrebat la
ultima judecată cât de mult
a suferit,
ci cât de mult a iubit…
 Dragostea şi
moartea,
singurele două
elemente prin
care omul
atinge
infinitul…
 Bărbații creează prin
imaginație, însă femeile creează
prin iubire…
Cu timpul, între
Pan şi Leca s-au
stabilit relaţii
mai strânse şi
femeia n-a
rămas rece faţă
de tânărul
îndrăgostit.
Dragostea… poezia
simţurilor
 O, cât ar fi vrut Pan să se
căsătorească cu Leca dar aceasta
n-a acceptat să se mărite a doua
oară, pentru a nu ştirbi amintirea
tatălui din mintea copiilor. Aşa că
s-au iubit în taină şi clipele lor
intime au fost pline de satisfacţii şi
iubire care au rămas pentru toată
viaţa.
 Pan se va mai
întâlni cu Leca şi
după 1940, atât la
Cernăuţi dar şi la
Slatina unde
aceasta se
refugiase împreună
cu cei trei copii din
calea ocupaţiei
sovietice, fiind
cazaţi în casa
familiei Vizirescu.
 Ninge iar… înalt și
egal. Și mi se face dor
de propria-mi
copilărie.
Ninge viscolit, în
rafale, ninge
rostogolit peste
şesurile înțepenite de
ger…

Vântul şopteşte o
poveste, spusă
nimănui…
 Ninsoarea – palimpsest
al memoriei, dans al
monadelor, dumnezeiască
lăcrimare trimisă pe
pământ ca să ne spele de
toate păcatele ...
Nisoarea – lunecare în
sine, ca-ntr-o oglindă din
care nu se mai poate ieși
decât purificat.
 Anotimp de poveşti cu
ochii înzăpeziţi de stele – iarna
 – domneşte suveran. Miroase
iar a cetină şi e rost de bucurie
nouă în cămara sufletului.
Ninge cu stele albastre şi
diafane lunecând pe ţurţuri.
S-au  spulberat alţi ani din
viaţa mea şi mi-au lăsat în
suflet gânduri şi trăiri
profunde…
O jumătate din noi s-a destrămat într-o clipă…
 După 1944
Leca se mută
în alt oraş şi
Pan nu v-a
mai afla
nimic despre
ea…
Și sub gheață există viață!
Și sub zăpezi tremură emoțiile!
…Și în uitare există iubire!
Sfârşitşitul primei
părţi