Metode de consiliere a copiilor

În majoritatea școlilor există un consilier școlar care vine în sprijinul nevoilor elevilor. Uneori cel care
apelează la serviciile oferite de cabinetul de asistență psihopedagogică al școlii este însuşi elevul, alteori
dirigintele acestuia sau părintele elevului în cauză. În cadrul comunității se întreabă: Oare ce fac elevii la
consilierul școlar? Stau întinși pe o canapea și vorbesc despre conflictele cu părinții? Își împărtășesc
visele? Sau poate că ascultă ceea ce consilierul școlar le spune că este bine sau greșit în comportamentul
lor?

O posibilă explicație pentru apariția acestor întrebări stă în dorința de a înțelege care este specificul
consilierii în cazul copiilor, cu ce se deosebește față de consilierea adulților (cunoscută mai mult). În
acest articol, pentru a fi mai specifică, mă voi raporta la consilierea adresată elevilor din clasele primare.

Este ușor de intuit că nu putem acorda consiliere copiilor așa cum o facem cu adulții. Dacă de cele mai
multe ori adulții apelează din proprie inițiativă la servicile unui consilier pentru propria persoană, foarte
rar copiii au conștiința faptului ca au dificultăți sau că pot apela la ajutor specializat. De cele mai multe
ori, persoanele din jurul copilului îl ”aduc/ trimit” la psihologul școlar. Adultul este motivat să facă o
schimbare, se implică în procesul de consiliere cu ușurință și deschidere, spre deosebire de copil care nu
este conștient sau motivat să rezolve ceva. Astfel că, în cazul adulților e simplu: îi invităm să vorbească,
iar ei o fac încercând să pună punctul pe i, abordând direct problema percepută de ei. Lucrurile stau
diferit în rândul copiilor. Elevii din clasele primare nu au întotdeauna capacitatea de a-și verbaliza
problema, așa cum au adulții, nu știu să analizeze sau să își exprime într-o manieră directă emoțiile
negative față de cei din jur.

Este firesc că întrebări de genul: Care este motivul pentru care ți-ai dorit să ne întâlnim? sau Ce poți să
îmi spui despre ceea ce te deranjează în acestă perioadă a vieții tale? adresate copiilor să producă un
blocaj în relația dintre acesta și consilier și să inhibe comunicarea, respectiv rezolvarea situației. Evident
că apelăm la alte strategii pentru a stimula exprimarea comunicării despre problemele dureroase sau
nemulțumirile lor și mai ales fără a se plictisi. Consilierul școlar are un rol esențial în a-l motiva pe elev să
se implice în activitățile de consiliere, să construiască o relație de încredere și comunicare cu acesta. La
prima întâlnire se urmărește stabilirea unei relații pozitive între elev și consilier, cunoașterea celor două
părți. Este ușor să câștigi încrederea unui copil, pentru ca acesta nu testează consilierul dându-i credit
din prima, spre deosebire de unii adulți. Elevul va veni la cabinet pentru a se juca, ca o recompensă şi nu
ca o pedeapsă. Desigur, jocul este vindecător şi transformator.

Consilierul va stimula copilul să împărtășească informații despre el, emoții, gânduri și comportamente în
diferite situații printr-un joc, un desen, o poveste, un dans, exercițiu de imaginație, sau îl poate
determina să se folosească de jucării, plastilină ori alte obiecte. Indiferent de metoda aleasă, sarcina
consilierului este aceea de a înţelege din aceste jocuri care sunt apăsările, problemele elevilor şi fără a
ieşi din joc să îl ajute să identifice soluţii ale acestora.

O întrebare pe care o adresez elevilor (indiferent de vârstă) la prima întâlnire este Ce ai face dacă ai
avea o bagheta magică care îndeplineşte absolut orice?Aproape întotdeaunaei răspund despre visele /
dorinţele lor. Răspunsurile, însoţite de observaţiile pe care le fac asupra limbajului nonverbal şi
paraverbal, vorbesc despre o schimbare, despre un gol împlinit, despre ceea ce de fapt îi nemulţumeşte
şi şi-ar dori să fie altfel. Uneori elevii îmi spun că şi-ar dori o bicicletă, alteori că şi-ar dori ca unul dintre
părinţi să nu mai fie plecat în străinătate, alteori că şi-ar dori să fie mai slabi (pentru a nu mai râde
colegii de ei) etc. Cer mai multe informaţii cu privire la răspunsul lor: La ce te-ar ajuta să ai...(acel lucru
menţionat)?sau Ce s-ar schimba dacă tatăl tău ar fi acasă? Descopăr prin astfel de întrebări dacă situaţia
care îl nemulţumeşte pe adultul care a solicitat consilierea elevului, coincide cu ceea ce simte însuşi
copilul.

O altă metodă utilă şi aplicată cu succes în consilierea şcolarilor mici este cea a desenului. Această
metodă este expresia inteligenţei şi afectivităţii lor, gradul de maturitate psihomotorie în raport cu
vârsta pe care o au. Reprezintă un mijloc uşor de exprimare liberă, în care elevul îşi proiectează
dorinţele, sentimentele, experienţele trecute ori prezente. Este foarte importantă simbolistica culorilor.
Nu în mod întâmplător elevul alege o culoare în detrimentul alteia. Putem da ca sarcină elevului să
realizeze un desen liber (orice, despre ce ce vrea el) sau să îi indicăm tema (desenează o familie/ un
copac/o casă/un băiat etc) depinde de scopul urmărit în şedinţa de consiliere.

O imagine arătată elevului şi rugămintea de a descrie ceea ce vede furnizează informaţii valoroase
despre realitatea percepută. Întrebările suplimentare, ca de exemplu Care personaj din imagine îţi este
cel mai drag? Care dintre ei ţi-ar plăcea să fii? Cu cine te-ai juca? Cine ar putea să ajute pisicuţa să
coboare din copac? etc dezvăluie de asemenea prin răspunsurile primite aspecte despre universul
interior al şcolarului.

Utilizez poveşti în timpul şedinţelor de consiliere într-o diversitate de moduri: uneori, după ce le selectez
cu atenţie, le citesc elevilor pentru a induce subtil soluţia, rezolvarea unei situaţii cu care aceştia se
confruntă. În acest caz, povestea este o metaforă terapeutică. Alteori, mă joc cu elevul, oferind eu
începutul unei poveşti, iar el are ca sarcină să o continue aşa cum doreşte. Este interesant ceea ce
descopăr printr-un banal început: A fost odată ca niciodată un copil care s-a născut în familia greşită (în
care nu trebuia să se nască). Şi atunci.....

Metodele utilizate în timpul activităţilor de consiliere sunt diverse, aplicate în funcţie de vârsta elevilor,
de specificul situației, de scopul și obiectivele urmărite și mai ales de contextul în care se desfășoară
acestea. Nu există o rețetă universal valabilă, cum nu toți copiii sunt la fel. Consilierea elevilor urmărește
mai mult decât rezolvarea unei probleme, găsirea unei soluții. Ea presupune dobândirea unor abilități
necesare în mai multe situații ale vieții., așa cum spune și un proverb chinezesc: Dacă dai un pește unui
om, îl hrănești pentru o zi; dacă îl înveți să pescuiască, îl hrănești pentru o viață.

Simedru Ana , profesor consilier şcolar,