Sunteți pe pagina 1din 1

CAP I ROLUL MEDIATORULUI

Rolul mediatorului este unul complex. In primul rand, interactiunea dintre el si cele doua parti
implicate trebuie sa se bazeze pe confidentialitate, neutralitate, impartialitate, prin facilitarea
comunicarii si mentinerea ei. Acest lucru se face prin identificarea si depasirea blocajelor de
comunicare dintre parti.
Mediatorul urmareste sa identifice puntile de legatura si interesele celor doua parti, putand,
astfel, sa gaseasca o cale de intelegere care sa satisfaca ambele persoane implicate. Acesta
trebuie sa investigheze cazul, dar si pozitiile si interesele partilor.
Mediatorul este caracterizat de impartialitate si, de aceea, el nu judeca si nu da dreptate nici
uneia dintre parti. El nu reprezinta interesele nici uneia dintre persoanele implicate. Mediatorul
nu ofera solutii pentru una din parti ci doar faciliteaza comunicarea pentru gasirea acestora.
Persoana care are rol de mediator va fi un canal de comunicare intre parti si nu va contribui la
amplificarea sau diminuarea resentimentelor acumulate de catre acestea de-a lungul timpului.
Activităţile mediatorului sunt centrate pe oameni şi relaţiile umane, pe de o parte, şi pe sarcină,
pe de altă parte. Centrarea pe persoane şi relaţiile psihosociale presupune: ascultare activă;
confirmarea înţelegerii; impunerea tonalităţii cooperante; încurajarea, urmărirea intereselor
grupului şi ale indivizilor, depăşirea eventualelor dificultăţi ale persoanelor de a auzi sau vorbi,
meţinerea confidenţialităţii.
Suportul emoţional acordat părţilor poate însmna managementul unor emoţii negative
puternice, cu este furia. Mediatorul va încerca să identifice natura emoţiei şi va acţiona
diferenţiat, fie înconjurând expresia emoţională, fie înlăturând pe loc cauzele sale, fie
întrerupând persoana şi cerându-i să respecte regulile jocului. Ascultarea activă este
instrumentul cel mai important în acest scop. De asemenea , va susţine emoţional persoana
pentru care este intimidantă aflarea în aceeaşi sală cu oponentul.
Centrarea pe oameni, şi relaţiile psihosociale îl determină pe mediator să-şi asume uneori rolul
de consilier, el practicând ascultarea activă, înţelegerea, acceptarea .
Centrarea pe sarcină presupune comportamnet ca păstrarea structurii procesului, echilibrarea
participării părţilor, intervenţia directă.
O parte esenţială din atribuţiile mediatorului este aceea de a identifica şi discerne între
interesele şi poziţiile afişate. Interesele reale sunt reflectate de: ceea ce contează pentru fiecare
individ în parte la modul practic, emoţional şi social; ce speră cel mai mult să rezolve;
problemele ce-l afectează cel mai mult. Poziţiile sunt, la modul concret, soluţiile proprii cu care
se prezintă părţile la negociere.