Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
cauze şi tratament
În ziua de azi foarte mulţi oameni se plâng că sunt obosiţi, iar o parte dintre ei solicită
ajutor medical în acest sens. Oboseala normală este tranzitorie, suportabilă, explicabilă în
contextul de viaţă şi activităţile desfăşurate, nu duce la simptome psihice, iar odihna permite
recuperarea completă. Pentru aproximativ 2% din populaţia adultă, epuizarea devine persistentă
şi afectează semnificativ existenţa.
Când nu este suficient explicabilă prin probleme de sănătate fizică sau psihică
(diagnosticate şi nu doar presupuse), se poate vorbi despre un sindrom (o grupare de simptome)
care în timp s-a chemat: neurastenie, nevroză astenică, epuizarea nervoasă/fizică, sindromul de
oboseală cronică sau a fost considerat o tulburare de somatizare. Se întâlneşte mai des la cei cu o
viaţă stresantă şi un regim de muncă foarte solicitant.
Pentru mulţi dintre neurastenici, copilăria şi adolescenţa au fost perioade în care părinţii
le-au cultivat convingerea că pot face orice cu rezultate excelente. Doar că acest orice se referă la
ce doreau părinţii şi nu copilul. În principiu, laudele şi recompensele sunt un lucru bun, cel puţin
în comparaţie cu duritatea şi abuzurile. Însă, dacă acest comportament este excesiv, copilul
devine în timp foarte interesat de aceste aprecieri şi urmează preponderant linia trasată de părinţi.
Nu mai reuşeşte să afle cine este, ce-şi doreşte să facă şi ce nu.
Aşa că adultul tânăr ajunge să aibă o stimă de sine scăzută, o mulţime de fantezii legate de
succes şi performanţă şi nu în ultimul rând o slabă capacitate de a se cunoaşte şi înţelege.
Problemele apar inevitabil, întrucât cei din jur nu îi percep în acest fel, iar cu trecerea timpului
devine foarte evident că nu toţi putem ajunge bogaţi şi faimoşi. Planul lor existenţial începe să se
clatine, iar frustrările se acumulează până dincolo de capacitatea de a le gestiona sănătos.
Primul lor gând este că nu au încercat suficient şi întrucât sunt "programaţi” să creadă că
succesul este inevitabil, se gândesc foarte rar la eşec sau la schimbarea obiectivelor/planului.
Suferinţa emoţională apare în cazul în care aceştia văd că nu reuşesc ceea ce-şi propun şi, în loc
să schimbe strategia, încearcă să facă şi mai mult din ceea ce deja nu merge.
Din punct de vedere clinic există o simptomatologie cronică de tip anxios şi depresiv. Totuşi,
bolile din aceste două categorii includ şi multe alte manifestări iar simptomele care sunt similare
cu cele ale neurasteniei sunt de regulă mai severe. Tulburările depresive şi cele anxioase
debutează şi evoluează după alte tipare, au un alt răspuns la tratamentul psihotrop.
Creierul se află într-o stare prelungită de suprastimulare şi, din acestă cauză, se ajunge la
nelinişte, tensiune psihică şi fizică, o dispoziţie cronică de iritabilitate, labilitate emoţională,
oboseală în special mentală, letargie şi extenuare. Plângerea principală poate fi legată de
epuizarea percepută chiar la eforturi minore. Ceea ce demoralizează persoanele afectate este că
odihna (activă sau pasivă) nu îi ajută decât foarte puţin sau chiar deloc. Se caută repausul,
odihna, evitarea stresului, însă pacienţii constată că starea lor de activare este atât de crescută,
încât nu reuşesc să se mai relaxeze.
Stresul prelungit duce la apariţia de simptome în mai toate regiunile corpului, motiv pentru
care pacienţii solicită un volum uriaş de servicii, în special din domeniul medicinii interne. Iată
câteva dintre simptomele care pot ascunde o stare de oboseală cronică:
antidepresive din clasă inhibitoare selective ale secreţiei de serotonină (ex.: fluoxetina,
sertralina, paroxetina)
substanţe care induc somnul şi/sau relaxează musculatura scheletică
antiinflamatoare nesteroidiene şi anticonvulsivante mai noi, care sunt eficace în scăderea
durerii
diverse recomandări nutriţionale şi suplimente nutritive.
La toţi cei afectaţi este evidentă o strategie insuficientă de management a stresului, atât a
celui provenit din mediul de viaţă cât şi a celui generat de propriile acţiuni. Modul în care sunt
alese diverse obiective profesionale/personale sau selectarea mijloacelor prin care acestea pot fi
îndeplinite sunt şi ele deficitare. Eforturile excesive şi tensiunea emoţională duc la oboseală
accentuată şi în cele din urmă la epuizare. Cu trecerea anilor, chiar şi existenţa de zi cu zi ajunge
să fie percepută ca o povară iar autocunoaşterea devine dificilă, chiar şi cu ajutor specializat.
Pacienţii vorbesc foarte mult despre simptome, despre boli diagnosticate sau presupuse şi
abia la urmă (dacă) despre ei. Pare că trăiesc mai mult pentru simptome şi mai puţin pentru ei
înşişi. Îmbunătăţirea stării emoţionale şi a funcţionalităţii devine posibilă dacă acceptă să facă
paşi mici în experimentarea unor activităţi mai potrivite pentru ei.
Au nevoie să înţeleagă faptul că eşecul nu este inadmisibil, de neiertat, "sfârşitul”, sau că
reprezintă invalidarea lor ca persoane.
Exemple:
senzaţie de leşin;
dificultăţi de concentrare, probleme de memorie;
scăderea randamentului gândirii;
dureri de spate, sensibilitate crescută de-a lungul coloanei;
disfuncţii sexuale.
BIBLIOGRAFIE
1. Zamora E., Ciocoi-Pop D.R. (2009). Sanatate, boala, terapie. Cluj-Napoca: Editura
Risoprint
2. Ghinea S. (fara an). CSID. Preluat pe 01.07.2018 de pe
http://www.csid.ro/health/sanatate/oboseala-cronica-neurastenia-simptome-cauze-si-
tratament-12548162/