Pentru fratii mei, DEDICATIE!

Mi-e dor de casa parinteasca

De fratii mei si de surori
De atmosfera lor cereasca
De ras, de jocuri, de culori.
MI-e dor de mama si de tata,
De mangaierea lor de jar
Si de baiatul si de fata
Ce-am fost candva in calendar.
Mi-e dor de prispa noastra veche
De langa poarta de la strada;
Si ne trageam cate-o pereche
Copii fiind si la parada.
Mi-e dor de jiltzul de pe prispa
De-acel carpit si vechi covor
Ce mama-l tot cosea si trista
Batea tacuta din picior.
Si-apoi mi-e dor din casa noastra
De vaza sparta pe pervaz
Si de perdeaua alb-albastra
De care noi faceam toti haz.
Si parca poarta de la strada
Si cea mica de la gradina
Ne cheam-acum ca sa ne vada
Dar numeni nu mai vrea sa vina.
Mi-e dor de casa parinteasca
Acolo erau cant si glume
Iar armonia lor ceresca
E ce-a mai scumpa de pe lume.