Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CRAIUL IELELOR
«Vrei cu mine să vii, copilule bun? Ale mele fete te-așteaptă de-acum.
Ele hora lor în noapte-și rotesc. Cu cântec și dans bun venit âți menesc.»
«Tătucă, tătucă, privește mai bine Pe fiicele lui în întunecime!»
«Copile, copile... prea bine privesc. Nu fete – ci doar negre sălcii zăresc.»
„CRAIUL” IELELOR
C. G. N., parodie
Cine trece prin beznă, lălăind ca turbat? Este tatăl, cu fiul din crâșmă luat.
Ei se țin de spate, se țin de gât, De frig să nu moară și de urât.
«Copile, cu ochii în jos de ce cați?» «Au nu vezi tată pe pământ cârnați?
Să ne aplecăm și să-i adunăm!» «Frește mai bine, să nu îi călcăm!»
«Te iubesc, m-ai vrăjit, în sfârșit ai venit! (Știi că data trecută ai fugit neplătit?!)»
«Dragă tată, privește, punga mi-a înhățat! Eu de-aici nu plec, astăzi, nerăzbunat!»
...
Săvăielnic pășind, se îndepărtează bătrânul. Spre casă pe drum se așează
Și ușa găsește cu greu, peste-un ceas. Dar fiul, vai, fiul, la „iele”-a rămas!