UNIVERSITATEA BABES BOLYAI, CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea: Kinetoterapie si motricitate speciala
Forma de invatamant: Zi

Educația prin și pentru muncă

12 Noiembrie 2013 Balean Matei-Claudiu

1 Grupa 109K
 Conceptul de activitate motrică

Putem considera în sinteză că activitatea se prezintă ca un sistem complex,

constituit din subsisteme (acțiuni) reglate în mod sinergic în scopul realizării unei
activități mai eficiente.
Activitatea reprezintă o succesiune de acțiuni, cu o arhitectură specifică,
organizată ierarhic în operații, acte sau gesturi. Activitatea motrică este unitară,
conștientă, bazată pe anticipare și susținută de o motivație consistentă. Ea este un
fenomen complex, de mare amplitudine care în cele mai dese situații poartă “marca”
personalității individului.
“Secvența motorie a finalității este pregatită și cu ajutorul a numeroase
componente intelectuale ce țin de organizarea percepției, dirijarea prin limbaj sau
rezolvarea algoritmică și curistică a sarcinilor motrice”.
Dictonul „Mens sana in corpore sano” sintetizează o adevărată filosofie a
educației pentru muncă, sănătate fizică, morală și spirituală. Cu această educație au fost și
rămân deopotrivă datoare copiilor: familia și școala. Deoarece transformările și reformele
din țară, din diferite domenii, au influențat negativ starea de sănătate a populației,
considerăm că este de datoria noastră ca prin intermediul școlii să-i ajutăm pe elevi să
înțeleagă că ei sunt o parte importantă a comunității și că sănătatea trebuie privită ca un
dar neprețuit.
Alegerea temei ce vizează sfera educațională vine în sprijinul adolescenților de
liceu deoarece conform multor teorii comportamentale tinerii au nevoie de cunoștințe
specifice despre activitatea motrică, ca o premisă pentru adoptarea unui stil de viață
sănătos și minimizarea riscurilor. Prin elaborarea și implementarea unui program
complex de educație pentru sănătate la elevii de liceu ne-am propus și am realizat o
îmbogățire a nivelului de cunoștințe, atitudini și practici ale tinerilor privitor la sănătatea
și dezvoltarea lor.
Activitatea fizică are un rol important în sfera educaţiei. Educaţia este
importantă în protejarea tradiţiilor culturale, dar şi în achiziţionarea de cunoştinţe şi
aptitudini fără de care societatea nu ar fi capabilă de evoluţie.

2
 Activitatea fizică este implicată în toate fazele educaţiei – de la mişcarea
ochilor în citire şi mişcarea mâinii, a degetelor şi a braţului în scriere şi până la mişcările
mai expansive, atunci când cântăm la un instrument muzical. În aproape toate formele
programului educaţional rezultatul este schimbarea comportamentului fiinţelor instruite,
iar activitatea fizică este esenţială în demonstrarea acestor schimbări de comportament.
Pentru noi sunt mai importante programele educaţionale din sport, prin
practicarea exerciţiilor fizice, atât la nivel de performanţă, cât şi în recreere. Activitatea
fizică este prezentă aproape peste tot în instruire: kinetoterapeuţii învaţă pacienţii cum să
meargă; în facultăţile de medicină şi stomatologie, studenţii iau contact cu mişcările fine
din chirurgie; părinţii îşi învaţă copii mişcările din diferite jocuri; în industrie, muncitorii
sunt instruiţi să realizeze mişcările cele mai eficiente în noua tehnologie; salvamarii, sunt
învăţaţi să efectueze mişcările de resuscitare, etc. Activitatea motrică este întâlnită peste
tot în învăţare. Sfera educaţiei include acele aspecte ale vieţii noastre în care noi învăţăm
deprinderi şi dobândim noi cunoştinţe.

De-a lungul anilor am întâlnit pe baza experiențelor de viață diferite cazuri

de educație motrică, atât în şcoală, cât și în afara ei. De exemplu, îmi amintesc și acum că
în școala generală am studiat un obiect numit “Educaţie pentru sănătate” în care
profesorul ne explica despre calitatea proastă a mâncării, despre E-uri, însă acesta ne
încuraja mereu să practicăm un sport, ne explica cum să stăm corect în bancă, cum să

3
pășim corect, depistând multe probleme la mulți dintre noi, la mine personal observând
că am platfus.
Un al doilea exemplu bazat pe propria experiență ar fi vorbele antrenorului
meu care mereu ne spunea că sportul (activitatea motrică) înseamnă în primul rând
educație și această educație ne dă o identitate, ne formează ca oameni, să fim sociabili,
îndrăzneți, ambițioși, să avem spirit de fair-play și respect pentru că totodată și noi vom fi
respectați de cei din jur. Pentru mine educația motrică a însemnat un program bine pus la
punct, dar și o bună organizare atât interioară, cât și exterioară în ceea ce privește timpul
liber.
Cel de-al treilea exemplu este diferența dintre mediul rural și mediul urban
din punct de vedere al activității fizice sau al educației motrice. La oraș suntem pe fugă,
suntem grăbiți, aiuriți, smintiți de atâta civilizație și zgomote de claxoane, de mașini, de
trenuri, apoi traficul nebun și forfota din supermarketuri. Acolo amețești cu adevărat,
neștiind la ce să privești mai întâi: mii de culori, de produse, de rafturi care îți învârt ochii
în cap “ca titirezii...”. Și totuși cercetătorii consideră că cei de la oraș sunt mai inactivi
decât cei de la țară. De ce? E simplu, pentru că cei din mediul rural au zilnic un program
de muncă pe lângă casă sau la câmp, iar tinerii au de mers pe jos la școală, după
continuând și ei treaba alături de părinți sau bunici. Cei din mediul urban merg la servici
sau la școală cu mijloace de transport în comun ori cu mașina proprie. Aceștia stau în
general la bloc, deci nu au programul strict al celor de la țară, iar copiii au alte activități
cum ar fi: televizorul, calculatorul, telefonul etc.. Majoritatea persoanelor bine educate
din punct de vedere motric sau a celor ce au făcut performanță ca sportivi provin din
mediul rural tocmai datorită acestor lucruri.
De pildă, sportivul Ștefan Rusu provine dintr-o familie simplă cu cinci fraţi,
din zona Rădăuţiului. Părinţii săi l-au încurajat să facă sport, iar preferinţa lui s-a
îndreptat spre luptele greco-romane. A fost legitimat prima oară la clubul din oraşul său
natal, înainte de a trece la Steaua pentru o scurtă perioadă (1975-1976). A revenit acasă
timp de trei ani (1977-1980), apoi a trecut la Dinamo, unde a rămas până în 1990. La doar
20 de ani, a avut ocazia să debuteze la Jocurile Olimpice, făcând parte din lotul României
deplasat la Montreal. „Mi-a plăcut cel mai mult acolo, a fost o organizare de excepţie”, îşi
aminteşte fostul luptător, care a obţinut medalia de argint în 1976, fiind învins în meciul

4
decisiv al categoriei 68 de kilograme de sovieticul Suren Nalbandyan. Revanşa a venit în
1980, chiar la Moscova, acolo unde românul a trecut de acelaşi luptător, înainte de a
câştiga meciurile cu Andrzej Supron (Polonia) şi Lars-Erik Skiold (Suedia), victorii care
i-au adus aurul. „Când am devenit campion olimpic, în 1980, am fost răsplătit cu 5.000
de lei şi o butelie. Astea erau vremurile, însă noi eram stimulaţi pentru că puteam ieşi din
ţară. Din diurna de 1,5 dolari pe zi mai aduceam şi unele cadouri familiei”, rememorează
Rusu beneficiile materiale pe care le-a avut în urma performanţelor sale.
După ce s-a retras, a devenit antrenor, mai întâi la Centrul Olimpic de lupte
greco-romane din Rădăuţi, apoi la Dinamo şi în Turcia, după 1990. Deşi a avut succes în
străinătate, în 2000 a revenit în oraşul natal „pentru că vreau să fac performanţă cu
românii mei”.
„Nu regret nimic din ce-a fost şi s-a dus. Mi-am făcut datoria, iar datoria mea
a fost să câştig medalii.” mai spunea sportivul, iar palmaresul fostului luptător îi dă
dreptate: campion olimpic (1980), de două ori campion mondial (1978, 1982), de cinci
ori campion european (1978, 1979, 1980, 1981, 1985), campion la Jocurile Mondiale
Universitare (1981), campion balcanic (1975) şi campion naţional între 1975 şi 1987.
Alături de aceste performanţe, a mai obţinut alte medalii la competiţiile europene şi
mondiale, precum şi două la Jocurile Olimpice, argint în 1976 şi bronz în 1984.

5
 Am optat pentru această sferă (educaţională) datorită faptului că mi se
potriveşte (exemplele bazate pe propria experienţă) şi cred că este una din cea mai des
întâlnită sferă a experienţei activităţii motrice.

Bibliografie:

1. http://jo2012.antena3.ro/legende/stefan-rusu-cel-mai-medaliat-luptator-roman-la-
jocurile-olimpice-434.html

2. Sandor, I. (2005) – “Mediul rural al României şi

pretabilitatea acestuia pentru performanţa sportivă”, Cluj-
Napoca
3. Sandor, I. (2012) – “Kinesiologie” (suport de curs), Cluj-
Napoca
4. Hantiu, I. (2013) – “Kinesiologie” (suport de curs), Oradea
5. Cristea, D.I. (2010) – “Optimizarea practicării exerciţiilor
fizice în timpul liber”, Bucureşti