Statura. Tipul constituţional.

Semiologie

generală

Statura (înălţimea) variază în anumite limite în funcţie de vârstă şi sex. Cea mai
rapidă creştere staturală are loc în primul an de viaţă (aproximativ 20 cm) şi în
perioada pubertară. Înălţimea definitivă se consideră a fi atinsă în jurul vîrstei de
22 ani, când practic procesul creşterii încetează. De notat că înălţimea medie a
crescut în ultima jumătate de secol, pentru ambele sexe şi pentru fiecare grup ă
de vârstă.
Statura poate fi înaltă, mijlocie şi scundă.

Tulburările de creştere sunt complex condiţionate şi pot avea exprimare

fenotipică diversă. Extremele sunt:

1. Gigantismul: creşterea exagerată în înălţime (peste 200 cm la bărbaţi şi 190

cm la femei, valori considerate ca limite maxime ale staturii normale), produs ă
prin hipersecreţie hipofizară de hormon somatotrop, survenită în perioada de
creştere.
2. Nanismul: statură mică, pitică (120-150 cm, pentru ţara noastră), de origine
câştigată sau ereditară, cu două variante:

 a) nanismul hipofizar – “proporţionat”, “armonic”, cu dezvoltare

somatică deficitară pe toate liniile (înălţime, greutate etc.), dar cu funcţii psihice
normale (“om în miniatură”), datorat insuficienţei secretorii multiple de tropi
hipofizari;
 b) nanismul tiroidian – “disproporţionat”, “disarmonic”, pitic (cu
membrele scurte faţă de trunchi şi capul mare în raport cu dimensiunile
corpului).
Independent de semnificaţia ipostazelor anterioare, relaţiile antropometrice se
justifică nuanţate şi din perspectiva caracterului asociativ integrat al altora cu
fundamentare complexă şi impact predictibil psihocomportamental ori de
predispoziţie morbidă. În acest cadru prezentăm tipurile constituţionale.

Tipul constituţional este definit ca un model descriptiv rezultant sumării tuturor

caracterelor morfofuncţionale ale unui subiect dat. Difer ă de la o persoan ă la
alta, în funcţie de ereditate şi factorii de mediu social. Există numeroase
clasificări ale tipurilor constituţionale, începând cu cea a lui Hipocrate (sanguin,
flegmatic, coleric, melancolic).

În ansamblu, cu valoare practică sunt deosebite trei tipuri constituţionale.

 a) Normostenic, caracterizat prin proporţii armonioase ale corpului,

echilibru psihocomportamental şi reactivitate fizică robustă;
 b) Astenic (longilin), cu predominenţa dimensiunilor verticale în raport cu
cele transversale; persoanele astenice par slabe, deşirate, cu gâtul lung,
toracele alungit şi subţire, ţesutul adipos şi muscular reduse; la astenici ar exista
o frecvenţă crescută a ulcerului gastro-duodenal, hipertiroidiei, visceroptozei şi
schizofreniei etc.;
 c) Hiperstenic (picnic), caracterizat prin predominenţa dimensiunilor
transversale în raport cu cele verticale; persoanele cu acest tip constitu ţional
par voinice, robuste, îndesate, cu capul rotund, gâtul scurt şi gros, toracele
bombat; la hiperstenici ar exista o frecvenţă crescută a obezităţii, diabetului
zaharat, cardiopatiei ischemice, gutei, litiazei biliare şi psihozei
maniacodepresive.