https://www.igloo.

ro/articole/reabilitarea-caselor-traditionale-din-
maramures/

Reabilitarea caselor tradiţionale din Maramureş

Arhitectura vernaculară a Maramureşului se topeşte văzând cu ochii în peisajul nimicitor
al vilelor contemporane supradimensionate şi mult prea bogate în culori şi materiale
diversificate. Fenomenul este năprasnic, acum 20 de ani Maramureşul era încă un
muzeu viu în inima Europei. Astăzi, casele bătrâneşti sunt demolate, desfăcute bârnă
cu bârnă şi vândute ca materie primă pentru mobilier sau parchet antichizat. În unele
cazuri, acestea sunt strămutate în alte zone geografice, în ţară sau în străinătate. Cele
rămase pe loc, din ce în ce mai puţine şi din ce în ce mai mici şi mai degradate, sunt
folosite de bătrânii care nu-şi pot schimba vechile deprinderi sau devin anexe
gospodăreşti folosite pentru depozitare.
Este curios faptul că localnicii, deşi apreciază casele tradiţionale din lemn, în cazul în care au
posibilităţi financiare nu ezită să demoleze casa veche si să construiască una nouă, mare şi
colorată. În anul 2008 a fost întocmit un sondaj de opinie în cadrul comunităţii locale, pentru Atelierul
de urbanism (en: urban charrette) pentru planul de protecţie al Maramureşului în localitatea
Petrova*. La întrebarea „Sunt casele de lemn importante pentru sat/ce părere aveţi despre casele de
lemn?” un număr semnificativ din cei intervievaţi au spus că locuiesc în case de lemn. Dintr-o
perspectivă practică, casele de lemn sunt văzute pozitiv, ca fiind „mai sănătoase”, „mai calde”,
„durabile”, „ecologice” şi beneficiind de accesul uşor la materialele de construcţie. Unii localnici au
văzut casele moderne, prin contrast, ca fiind „reci“ şi/sau „poluante”. Aprecierile negative ale caselor
de lemn s-au concentrat pe confort şi cheltuieli:

- dimensiunea mică a caselor de lemn („doar două camere”)

- lipsa unei băi

- lipsa unei podele corespunzătoare

- dorinţa generală de condiţii „moderne”

- problemele legate de cost sunt preţul mare al lemnului, lipsa de meşteri şi costul muncii acestora.
Cu toate acestea, unii dintre respondenţii mai tineri, care locuiesc în case de lemn, asociază casele
moderne cu bogăţia sau cu cei ce pleacă din sat să muncească în străinătate şi se întorc cu bani.
Dată fiind această atitudine a localnicilor, este important să găsim soluţii pentru ca vechile construcţii
tradiţionale să poată fi folosite în aşa fel încât utilizatorii lor să nu se simtă frustraţi că locuiesc în
căsuţele bătrâneşti de odinioară, ci să fie onoraţi şi mândri că au această şansă. În acest fel ne
putem aduce contribuţia pentru ca ultimele resurse de arhitectură locală autentică să nu dispară.

În anii 2009-2011, Ordinul Arhitecţilor din România Filiala Nord-Vest a desfăşurat, la iniţiativa
arhitectei Laura Zaharia, un Program de Protecţie a Peisajului Construit în Maramureş, în localităţile
Budeşti şi Sârbi, de pe pitoreasca vale a Cosăului.

În prima etapă, în anii 2009-2010, au fost făcute următoarele demersuri:

- Analiza tipologică şi morfologică a locuinţelor din localităţile Budeşti şi Sârbi

- Studiul sociologic „Transformările arhitecturii tradiţionale în Maramureş“

- Catalog cu case noi, în stil tradiţional

- Set de reguli arhitecturale pentru păstrarea specificului local în Budeşti şi Sârbi. Toate acestea sunt
accesibile la adresa www.conservarearhitectura.ro şi în broşurile ce pot fi găsite la sediu O.A.R. şi la
Primăria din Budeşti. În etapa a doua, desfăşurată în perioada 2010-2011, a fost studiat modul
contemporan de locuire în casele tradiţionale din Maramureş. Articolul de faţă se bazează pe
această lucrare, toţi autorii au revenit asupra studiilor din 2010-2011, sintetizând şi rafinând
concluziile.

Prin publicarea următorului Studiu de caz sperăm să convingem locuitorii satelor maramureşene că
reabilitarea caselor tradiţionale este posibilă şi că acestea pot deveni locuinţe confortabile, conform
cerinţelor contemporane de locuire. Mai mult, casele tradiţionale maramureşene fac parte din istoria
locului şi materializează cultura zonei de-a lungul timpului – ele constituie adevărate comori ce sunt
preţuite în lumea întreagă şi merită să fie preţuite şi de cei ce le au în proprietate.
* Urban Charrette în Petrova 2008 organizată, la iniţiativa arhitectei Laura Zaharia, de reţeaua
internaţională pentru arhitectură tradiţională INTBAU şi Administraţia Parcului Natural Munţii
Maramureşului. http://www.intbau.org/archive/maramurescharrette2008.html

Propunere de reabilitare a casei tradiţionale maramureşene – casa mare, cu două camere,

tindă şi prispă (şatră) pe două laturi

PROIECT: arh. Laura Zaharia, dr. ing. Gelu Zaharia (structură), ing. Istvan Madacsy (instalaţii)

Studiu prezentat la Conferinţele TUŞNAD 2013, organizate de Fundaţia Transsylvania Nostra în

anul 2013

Casa are volumetria tipică a caselor maramureşene, cu acoperişul în patru ape cu panta mare de
60°; învelitoarea tradiţională din draniţă a fost acoperită cu învelitoare din tablă plană fălţuită. Pereţii
casei (butea) sunt realizaţi din bârne din lemn de stejar, cu grosimea de 9-10 cm şi înălţimea de 20-
25 cm, îmbinate la colţuri şi la intersecţiile cu pereţii interiori în cheotoare numită „nemţească”
(coadă de rândunică). Casa este îmbogăţită cu şatră (pridvor) pe două laturi şi şopru la mijlocul
laturii lungi, marcând intrarea în locuinţă. Structura şatrei are decoraţii specifice de pe Valea
Cosăului: contravântuiri discrete care formează împreună cu grinda câte o acoladă elegantă pentru
fiecare travee şi decoraţia stâlpilor care marchează pornirea acoladelor prin încrustaţii simple,
crestate. Balustrada lipseşte şi este înlocuită prin dublarea tălpii casei. Pe capetele grinzişoarelor
care ies în consolă cu 30-40 cm este aşezată grinda răsturnată pentru streaşină, pe care se sprijină
căpriorii şarpantei.

Structura acoperişului impresionează prin dematerializarea elementelor structurale în ciuda

volumului impresionant al şarpantei. Cornii (căpriorii) au diametrul de 12-15 cm şi sunt foarte lungi
(pot ajunge până la 6 m). Se reazămă la bază pe grinda răsturnată de

streaşină, iar la vârf se sprijină unul în altul, legaţi cu o traversă de aceeaşi secţiune. Forma
geometrică nedeformabilă şi experienţa de generaţii a localnicilor a rafinat sistemul constructiv al
acoperişului maramureşean, reducând la minimum consumul de materiale, cu efecte maxime în
rezistenţa şi volumul rezultat.

Terenul are o pantă uşoară către uliţă de 5-7°, ce a permis construirea unui beci în partea mai
coborâtă. Beciul este realizat din zidărie uscată de piatră cu grosime de 60-90 cm unde se observă
intervenţii de consolidare cu inserţii empirice de beton – intervenţie dăunătoare ce a favorizat
apariţia fenomenului de capilaritate şi, implicit, degradarea capetelor grinzilor din planşeul peste
demisol.

În ceea ce priveşte dotarea căsuţei cu utilităţi, situaţia este arhaică:

- în incintă există o fântână cu lanţ de unde apa este transportată manual, cu găleţile

- grupul sanitar uscat (latrina) este exterior casei, poziţionat lângă şură

- încălzirea şi prepararea hranei se fac pe o sobă pe lemne, poziţionată în Camera 1 (dinspre uliţă),
pe locul vechii vetre

- instalaţia electrică este minimală, montată inestetic şi fără respectarea normelor specifice clădirilor
cu structură din lemn.

Soluţia de reabilitare urmăreşte ca noile funcţiuni ale casei să acopere necesităţile contemporane de
locuire şi să îndrepte aprecierile negative pe care le au localnicii
cu privire la casele tradiţionale maramureşene.

Astfel, parterul cuprinde camera de zi amenajată în camera dinspre stradă, bucătăria în camera
dinspre grădină, accesul la mansardă, pe o scara balansată în tindă, şi un grup sanitar minimal sub
rampa a doua a scării (vas WC şi lavoar).

Volumul mare al podului se transformă în mansardă amenajată cu două dormitoare şi o baie (vas
WC, lavoar şi cabină duş). Toate spaţiile din mansardă vor avea lumină naturală prin ferestrele
propuse în planul acoperişului. Pentru finisajul interior al camerelor de la parter se va păstra sistemul
tradiţional de tencuieli cu lut pe o reţea de şipci din lemn, şi culorile puternice (verde, albastru).
Pentru a obţine un confort termic sporit, considerăm posibilă termoizolarea spaţiilor interioare cu un
strat de vată minerală de 10 cm, ţinând cont că este foarte important ca bârnele din lemn să
„respire”.

Astfel, termoizolaţia nu va fi aplicată direct pe perete, ci se va lăsa un strat de aer de minim 2 cm. La
interior, pereţii pot fi finisaţi cu plăci de gips-carton (recomandat în două straturi) sau cu lambriu din
lemn.

În mansardă, pentru a nu pierde înălţime şi pentru a nu diminua volumul încăperilor, se propune

montarea termoizolaţiei din vată minerală de înaltă densitate deasupra căpriorilor, peste un câmp
continuu de lambriu aşezat cu faţa spre interiorul camerei şi peste stratul de barieră contra vaporilor.
Stratul termoizolant va fi fixat de căpriori împreună cu şipcile longitudinale (montate în lungul
căpriorilor) şi o folie hidroizolantă. Al doilea strat de şipci transversale va permite montarea şindrilei.

Planşeul de lemn va fi dublat, ceea ce va permite montajul sistemului de încălzire fără a micşora
înălţimea liberă a încăperilor de la parter. Se prevede ca toate elementele din lemn să fie curăţate şi
tratate împotriva focului, cariilor şi insectelor, mucegaiului şi fungilor. Planşeul peste parter va fi
păstrat, consolidat cu o structură nouă formată din grinzi transversale montate deasupra planşeului
existent, formând împreună un sistem spaţial.

Calculele statice arată că pereţii existenţi pot prelua încărcările suplimentare fără măsuri
suplimentare de consolidare.

Şarpanta va fi refăcută integral, pentru a putea susţine toate straturile termo şi hidroizolante.

Pentru încălzirea casei reabilitate şi modernizate au fost studiate două variante:

- o instalaţie de încălzire cu corpuri statice cu funcţionare cu apă caldă preparată

într-un cazan pe combustibil solid montat într-o anexă gospodărească

- o instalaţie de încălzire cu aer cald preparat în şemineu sau într-o baterie

de tratare a aerului, cu detentă directă.

Instalaţia sanitară va cuprinde dotarea bucătăriei şi a băilor, iar alimentarea cu apă

se va face din fântâna existentă. Prepararea apei calde se va realiza cu ajutorul unui

boiler electric montat în bucătărie.

Canalizarea menajeră proiectată este în sistem cu acumulare într-un bazin vidanjabil etanş cu un
volum de15 m3, montat îngropat.
Instalaţia electrică va fi refăcută integral, distribuţia către toţi receptorii se va realiza prin cablu cu
conductor din cupru cu izolaţie din PVC rezistent la foc, introdus în tuburi de protecţie flexibile fără
degajări de halogenuri la ardere şi rezistente la foc.