Sunteți pe pagina 1din 7

I.

Echilibrarea mecanismelor şi maşinilor

Asupra elementelor mobile ale mecanismelor şi maşinilor acţionează,


datorită mişcării variate a acestora, forţe şi momente de inerţie, ce produc reacţiuni
dinamice în cuplele cinematice ale mecanismelor.
Forţele de inerţie, cu mărimi şi direcţii variabile, solicită la oboseală
materialul din care se realizează elementele componente ale mecanismelor. Deci,
este necesară o dimensionare corespunzătoare a acestor elemente.
Datorită variaţiei periodice a forţei de inerţie Fi , se produc vibraţii care se
transmit fundaţiei, solului şi, eventual, clădirilor din apropiere. Aceste vibraţii pot
deveni periculoase atunci când se produce fenomenul de rezonanţă.
Eliminarea acestor efecte nedorite provocate de masele neechilibrate aflate
în mişcare, se poate face printr-o repartizare corectă a maselor elementelor sau prin
adăugarea unor mase suplimentare (contragreutăţi).
Prin urmare, echilibrarea unui mecanism reprezintă un ansamblu de măsuri
care are drept scop anularea sau diminuarea efectului forţelor de inerţie.

Echilibrarea statică a mecanismului patrulater articulat

Prin echilibrare statică se urmăreşte anularea sau reducerea efectului


forţelor de inerţie. Pentru aceasta se aplică metoda repartizării statice a maselor
(metoda concentrării maselor).
Există 3 variante de echilibrare:
Var. 1: prin adăugarea a două contragreutăţi, una pe prelungirea manivelei şi alta
pe prelungirea balansierului;
Var.2: prin adăugarea a două contragreutăţi, una pe prelungirea bielei şi alta pe
prelungirea manivelei;
Var. 3: prin adăugarea a două contragreutăţi, una pe prelungirea bielei şi alta pe
prelungirea balansierului.
Masa m a elementului AB (Fig. 18) poate fi repartizată în articulaţiile extreme A
şi B folosind relaţiile:
mA + mB = m şi mA · s = mB · (l – s) (31)
Rezultă:

mA = m şi mB = m (32)
Fig. 18 Metoda concentrării maselor

La mecanismul patrulater din Fig. 19 s-au făcut notaţiile:


- l1, l2, l3 reprezintă lungimile elementelor;
- l0 este distanţa de la A la B;
- s1, s2, s3 reprezintă distanţele până la centrele de greutate (notate cu G1, G2, G3)
ale fiecărui element în parte

Fig. 19 Mecanism R - RRR

Aplicând metoda concentrării maselor se repartizează masele elementelor 1, 2 şi


3 în cuplele (articulaţiile ) din A0, A, B, B0 , astfel:
(33)
Masele repartizate în cuplele cinematice (articulaţii) (Fig. 20) vor fi determinate
cu relaţiile:

(34)

Fig. 20 Repartizarea maselor în cuplele cinematice

Se prezintă prima variantă de echilibrare (mase adiţionale pe prelungirea


manivelei şi a balansierului).

Punând masele adiţionale pe prelungirea manivelei şi a balansierului, mecanismul


va arăta ca în Fig. 21:
Fig. 21 Varianta I de echilibrare

Se pune masa adiţională mI la distanţa rI faţă de A0, astfel încât centrul de


masă al sistemului format din masele mA , mAo , mI să se găsească în A0.

mI · r I = m A · l 1 (35)

Se alege constructiv distanţa rI şi rezultă

mI = m A (36)

Se pune masa adiţională mII la distanţa rII faţă de B0, astfel încât centrul de
masă al sistemului format din masele mB , mBo , mII să se găsească în B0.

mII · rII = mB · l3 (37)

Se alege constructiv distanţa rII şi rezultă

mII = mB (38)

Astfel, masa întregului mecanism va fi dispusă în articulaţiile (cuplele) A 0 şi B0


(Fig. 22):

Fig. 22 Poziţia centrului de greutate al mecanismului echilibrat

Centrul de greutate G se va găsi la distanţa:

XG = m’B0 · l0 / m , (39)

unde m = m1 + m2 + m3 + mI + mII; m este masa mecanismului patrulater articulat


după echilibrare.
In varianta a doua de echilibrare a mecanismului R – RRR se fixează masele
adiţionale mI şi mII pe prelungirea manivelei, respectiv a balansierului,
mecanismul obţinut arătând astfel (Fig. 23):

Fig. 23 Varianta a II-a de echilibrare

Se pune masa adiţională mI la distanţa rI faţă de A, astfel încât centrul de


masă al sistemului format din masele mA , mB , mI să se găsească în A.

m I · r I = m B · l2 (40)

Se alege constructiv distanţa rI şi rezultă

mI = mB l2/rI (41)

In A vom avea acum o masă m’A = mI + mA + mB


Se pune masa adiţională mII la distanţa rII faţă de A0, astfel încât centrul de
masă al sistemului format din masele mA0 , m’A şi mII să se găsească în A0.
mII · rII = m’A · l1 (42)

Se alege constructiv distanţa rII şi rezultă

mII = m’A l1/rII (43)

Astfel, masa întregului mecanism va fi dispusă în articulaţiile (cuplele) A 0 şi B0


(Fig. 24):
Fig. 24 Poziţia centrului de greutate al mecanismului echilibrat

Centrul de greutate G se va găsi la distanţa:

XG = mB0 · l0 / m , (44)

unde m = m1 + m2 + m3 + mI + mII; m este masa mecanismului patrulater articulat


după echilibrare.
In varianta a treia de echilibrare a mecanismului R – RRR se fixează masele
adiţionale mI şi mII pe prelungirea bielei, respectiv a balansierului, mecanismul
obţinut arătând astfel (Fig. 25):

Fig. 25 Varianta a III-a de echilibrare

Se pune masa adiţională mI la distanţa rI faţă de B, astfel încât centrul de


masă al sistemului format din masele mA , mB , mI să se găsească în B.

mI · r I = m A · l 2 (45)

Se alege constructiv distanţa rI şi rezultă

mI = mA l2/rI (46)
In B vom avea acum o masă m’B = mI + mA + mB
Se pune masa adiţională mII la distanţa rII faţă de B0, astfel încât centrul de
masă al sistemului format din masele mB0 , m’B şi mII să se găsească în B0.
mII · rII = m’B · l3 (47)

Se alege constructiv distanţa rII şi rezultă

mII = m’B l3 /rII (48)

Astfel, masa întregului mecanism va fi dispusă în articulaţiile (cuplele) A 0 şi B0


(Fig. 26):

Fig. 26 Poziţia centrului de greutate al mecanismului echilibrat

Centrul de greutate G se va găsi la distanţa:

XG = m’B0 · l0 / m , (49)

unde m = m1 + m2 + m3 + mI + mII; m este masa mecanismului patrulater articulat


după echilibrare.