Subiecte rezolvate histologie – partial (sem.

1)
Re-editate – versiunea 2011 | Postate pe 20 feb 2011 | Alex

Ţesutul epitelial
1.Ţesutul epitelial - caractere generale
Tesutul epitelial este tesutul cel mai raspandit in organism.
Principalele caracteristici:
 este format din celule ce au un aspect de mase celulare compacte
 spatiile intercelulare sunt foarte reduse (au putina substanta extracelulara)
 celulele sunt unite prin jonctiuni
orice epiteliu are doua suprafete: libera (orientata catre mediul extern) si atasata la tesutul conjunctiv, intotdeauna
ancorata la el printr-o masa acelulara (bogata in proteine si glicozaminoglicani sulfatati) care formeaza membrana bazala
(MB).
Rolul sau este asemanator cu al membranei celulare, dar relativ la organ si anume: separa selful de non-self si
monitorizeaza, controleaza si modifica substantele care il traverseaza.
Caracterul ubicuitar al tesutului epitelial este determinat de originea embriologica a sa care este in oricare dintre cele
trei foite embrionare:
 din ectoderm deriva:
 epidermul si derivatele sale (par, unghii)
 glandele tegumentare (sudoripare si sebacee)
 epiteliul cavitatii bucale, nazale si anale
 unele glande endocrine: adenohipofiza
 din endoderm deriva:
 tubul digestiv si aparatul respirator
 parenchimul glandelor anexe digestive
 glandele endocrine (paratiroida, tiroida si timusul)
 din mezoderm deriva:
 corticosuprarenala
 endoteliile
 mezoteliile
Tesutul epitelial este lipsit de vase sangvine si limfatice (este avascular). Vasele sangvine aflate in tesutul conjunctiv nu
traverseaza MB si tesutul epitelial este hranit prin difuziune. Spre exemplu, in cazul epiteliului pluristratificat, celulele
aflate in contact cu MB sunt mai bine hranite decat cele aflate la o distanta mai mare de MB. Exista si un epiteliu
vascularizat: stria vasculara, care se gaseste in urechea interna, pe peretele lateral al canalului cohlear.
Este bine inervat, prin terminatii nervoase libere, distribuite in mod neuniform, in retea butonata, retea in cosulet sau
retea nebutonata. Anumite epitelii nu au terminatii nervoase libere pentru durere, ceea ce permite efectuarea anumitor
manevre fara anestezie (raclarea epiteliului gastric si intestinal pentru biopsie, cauterizarea colului uterin).
Tesutul epitelial are capacitatea de regenerare (proces fiziologic prin care sunt inlocuite celulele uzate, prin activitate
mitotica neintrerupta a unor celule nediferentiate din epiteliu, numite celule stem). Rata de inlocuire a unui epiteliu
variaza in limite foarte largi: epiteliul intestinal se inlocuieste in 2-5 zile (cel mai rapid) iar epidermul se inlocuieste in 30
zile (cel mai lent).

2.Epiteliile de acoperire unistratificate - descriere, localizare, rol

Alcatuieste invelisuri membranare, adeseori cu rol de protectie.
Poate fi clasificat dupa numarul de straturi in epiteliu simplu (unistratificat) si epiteliu stratificat (pluristratificat).
Deci epiteliile pot fi:
 simple(unistratificate)
 pavimentoase (scuamoase)
 cubice

1|P a g e
  cilindrice (columnare, prismatice)
Epiteliile pavimentoase simple (scuamoase)
Seamana cu solzii pestilor, au nuclei alungiti si turtiti, deci acest tesut apare ca un sir de nuclei turtiti. Acest
epiteliu actioneaza ca o bariera simpla permeabila, asigurand un tranzit selectiv de gaze si metaboliti.
Ex.: epiteliul alveolei pulmonare, ramura descendenta a ansei Henle, foita parietala a capsulei Bowman.
Mezoteliile si endoteliile sunt tot epitelii simple scuamoase. Endoteliul este epiteliul care captuseste orice tip de vas.
Mezoteliile intra in structura seroaselor, alcatuind membrana ce captuseste cavitatile inchise ale organismului (pleura,
pericard, peritoneu).

Epiteliul simplu cubic

Latimea si inaltimea celulelor este aproximativ egala. Nucleul este rotund si situat central de regula. D.p.d.v.
functional acest epiteliu este destinat absorbtiei sau secretiei (in functie de sens). Exista si locuri unde are rol de
protectie. Exemple: ramura ascendenta a ansei Henle si segmentul distal al tubului urinifer, canalele glandelor exocrine
(intralobulare) care se varsa in ducte (canale interlobulare), epiteliul de acoperire al ovarelor.

Epiteliul simplu cilindric

Este format dintr-un rand de celule inalte (inaltimea este de 2-3 ori mai mare decat latimea). Nucleii sunt
alungiti si ovalari, asezati spre MB (dar exista si cazuri cand sunt asezati central sau chiar apical). Poate avea specializari
la nivel apical (cili, microvili, stereocili).
Exemple: tubul digestiv (stomac, intestinul subtire si cea mai mare parte a intestinului gros), caile genitale
feminine (trompele uterine si uterul), segmentul proximal al tubului urinifer, glandele exocrine - ductele striate.
Functii:
 de secretie si absorbtie (absorbtia este marita datorita prezentei microvililor);
 de transport al moleculelor de-a lungul celulei (realizat de catre cili)

3.Epiteliile de acoperire stratificate - descriere, localizare, rol

 stratificate:
 pavimentoase (cheratinizate sau necheratinizate)
 cubice cilindrice
Epiteliul stratificat scuamos
Este alcatuit din mai multe randuri de celule. Doar stratul superficial este scuamos (nucleii sunt turtiti numai la
suprafata, in rest fiind rotunzi).
Este de doua tipuri:
1. cheratinizat (cornos)
2. necheratinizat (moale)
Deosebirile intre cele doua tipuri apar la nivelul stratului superficial.
In cazul epiteliului cheratinizat, celulele de la suprafata acumuleaza proteine (cheratine) si astfel ele isi pierd
nucleii. Acesta este cazul epidermului, care este impermeabil pentru apa si are un rol protector impotriva factorilor fizici,
chimici si infectiosi.Asigura rezistenta mai mare la factorii infectiosi.
In cazul epiteliului necheratinizat, celulele superficiale au si ele in citoplasma granule de cheratina dar ele isi
pastreaza nucleii. Acest epiteliu este localizat in primele segmente ale tubului digestiv (cavitate bucala, faringe, esofag),
epiteliul anterior al corneei., epiteliul vaginal. Acest epiteliu are un rol protector dar este permeabil pentru unele
molecule mici si pentru apa.

Epiteliul stratificat cubic si cilindric

Sunt slab intalnite la adult. La embrion se gaseste frecvent epiteliul stratificat cilindric.
Epiteliul stratificat cubic se gaseste la adult in peretii unor ducte interlobulare a unor glande exocrine, in
peretele canalului de secretie a glandelor sudoripare, in peretele foliculilor ovarieni. Peretele este format din doua
randuri de nuclei.
Epiteliul stratificat cilindric se gaseste pe suprafata respiratorie a epiglotei si in conjunctiva palpebrala.La
suprafata celulele sunt cilindrice cu 2 randuri de nuclei mai alungiti.

2|P a g e
4.Epiteliul pseudostratificat - descriere, localizare, rol.
Epiteliul pseudostratificat cilindric
Este o forma particulara de epiteliu simplu. Toate celulele au raport direct cu MB, dar sunt de inaltimi diferite
astfel incat doar unele ajung la suprafata. Prin urmare, si nucleii ajung la inaltimi diferite.
Poate prezenta la nivelul membranei apicale specializari (cili sau stereocili).
Epiteliul pseudostratificat cilindric ciliat se mai numeste si epiteliu de tip respirator deoarece se gaseste numai in
arborele traheobronsic.
Epiteliul pseudostratificat cilindric cu stereocili se gaseste in caile genitale masculine, in epididim si canalul
deferent. Stereocilii se vad si la microscopul optic si la cel electronic, fiind putin mai lungi decat cilii

5.Epiteliul de tranzţie - descriere, localizare, rol

Epiteliul se mai numeste si uroteliu deoarece se gaseste numai in caile urinare (calice mici, calice mari, bazinet, ureter,
vezica urinara, partea proximala a uretrei). Epiteliul se mai numeste si polimorf deoarece este format din celule care au
diferite forme (celule din stratul bazal - cubice, celule in racheta, celule umbeliforme - in forma de umbrela).
Acest epiteliu este o forma speciala de epiteliu stratificat.
Celulele din stratul bazal sunt celule germinative.
Celulele in racheta prezinta un pol latit, indreptat spre stratul celulelor umbeliforme si un pol efilat (ingustat)
indreptat spre stratul bazal.
Celulele umbeliforme sunt uni- sau binucleate si acopera 2-3 celule in racheta.
Epiteliul de tranzitie isi modifica forma celulelor si numarul de straturi. Modificarea numarului de straturi se
datoreste si faptului ca (probabil) toate celulele acestui epiteliu sunt ancorate la MB. Atunci cand se exercita o presiune,
celulele gliseaza unele pe langa altele si se reduce numarul de straturi de celule.
Modificarea formei celulare se realizeaza in special la celulele umbeliforme. Prin studii de microscopie
electronica s-au observat pe membrana acestor celule “arii dense ale celulelor umbeliforme”. Acestea reprezinta niste
invaginari ale membranei care constituie rezerve membranare. Cand celula urinara este goala, ariile se vad clar iar cand
celula este plina, ariile dispar, ca urmare a intinderii membranei celulare, proces care se produce cu ajutorul miofibrilelor
din citoplasma.
Epiteliul este impermeabil, constituind o bariera osmotica. Aceasta functie este data de organizarea membranei
celulare care are o compozitie chimica bogata in sfingolipide.

6.Epiteliile glandulare exocrine - definiţie, clasificare

Glandele pot fi:
 exocrine - isi varsa produsii de secretie in mediul extern (cu sau fara ajutorul canalelor de secretie)
 endocrine - isi varsa produsii de secretie in mediul intern (preferential in sange)
Glandele exocrine
Partea lor profunda alcatuieste unitatea secretorie si se numeste adenomerul glandular. El pastreaza legatura cu
lama epiteliala prin intermediul canalelor de excretie. El vine in raport cu vase limfatice si sangvine si cu membrana
bazala.
Clasificarea glandelor exocrine dupa structura se poate face dupa:
 numarul de celule din glanda exocrina
 aspectul sistemului canalicular
 aspectul adenomerului
Dupa numarul de celule din glanda, glandele exocrine pot fi unicelulare sau multicelulare. Exista un singur tip de
glanda exocrina unicelulara: celula caliciforma (are forma de cupa), care se gaseste in epiteliul respirator sau in epiteliul
digestiv. Restul glandelor exocrine sunt multicelulare.
Uneori celulele din glanda exocrina se diferentiaza intr-un epiteliu de invelis, ceea ce va duce la formarea unei
glande intraepiteliale (in mucoasa nazala). Aceasta contine celule ce formeaza un epiteliu de invelis si celule secretorii,
formand mase compacte asociate unui sistem canalicular.
Glanda exocrina isi varsa produsii de secretie intr-o cavitate cu sau fara ajutorul canalelor de excretie.
Clasificarea glandelor dupa sistemul canalicular se face in simple si compuse. Glandele simple au un canal unic de
excretie, neramificat. Glandele compuse au un canal de secretie ramificat.
Clasificarea glandelor dupa forma adenomerului se face in glande tubulare, acinoase sau alveolare.

3|P a g e
 Adenomerul tubular poate fi:
 unic si drept (glande tubulare drepte)
 unic dar ramificat (glande tubulare ramificate)
 contort (glande tubulare glomerulare)
Adenomerul acinar se aseamana cu cel alveolar, cu precizarea ca cel alveolar are un scurt canal prin care se
varsa in canalul excretor, canal care la adenomerul acinar lipseste. Exista si glande tubulo-acinoase si tubulo-alveolare.
Pentru definirea corecta a tipului unei glande se folosesc doua adjective: unul referitor la forma canalelor si al
doilea referitor la forma adenomerului. Exista astfel urmatoarele tipuri de glande:
 glanda simpla tubulara dreapta (glanda intestinala - glanda Lieberkühn)
 glanda simpla tubulara ramificata (glandele stomacului - fundice si pilorice si glandele duodenale Brünner)
 glanda simpla tubulara glomerulara (glanda sudoripara)
 glanda simpla alveolara sau alveolara ramificata (glanda sebacee)
 glanda simpla acinoasa (glanda lacrimala)
 glanda compusa acinoasa (glanda parotida)
 glanda compusa tubuloacinoasa (glandele sublinguale si submaxilare)
 glanda compusa tubuloalveolara (glanda mamara)
Glandele exocrine mai pot fi clasificate si dupa produsii de secretie in glande seroase, glande mucoase si glande
mixte (seromucoase sau mucoseroase)
Glandele mucoase secreta mucus. Mucusul contine proteine inalt glicozilate (mucine). Celulele glandelor
mucoase au un continut ridicat de glicozil transferaze (necesare glicozilarii proteinelor), care se gasesc in aparatul Golgi.
Glandele seroase au o secretie cu aspect apos, care contine protein-enzime. Exemplu: glanda parotida.
Glandele mixte pot fi:
 seromucoase (glanda submandibulara) - au o secretie predominant seroasa
 mucoseroase (glanda sublinguala) - au o secretie predominant mucoasa
De asemenea, glandele exocrine mai pot fi clasificate si dupa mecanismul de excretie in glande merocrine,
apocrine sau holocrine.
Majoritatea glandelor sunt merocrine. Acestea isi elimina produsii prin exocitoza.
Glandele apocrine isi acumuleaza produsii de secretie la polul apical si pentru excretie se rupe membrana care
se pierde, impreuna cu o parte din citoplasma apicala. Exemple: glanda mamara si glandele ceruminoase, care produc
ceara si se gasesc in conductul auditiv extern.
In cazul glandelor holocrine, produsii de secretie invadeaza toata celula, ceea ce duce la moartea celulei.
Eliminarea produsilor de secretie se va face prin eliminarea intregii celule moarte. Exemplu: glanda sebacee.

7.Membrana bazala - caracteristici, metode de evidenţiere la microscopul optic,

ultrastructură, funcţii.
Este o componenta a matricei extracelulare ce stabileste raporturi constante cu orice tip de proteina. Are in componenta
proteine si glicozaminoglicani sulfatati.
Caracteristici:
 MB are o grosime variabila (aprox. cateva zeci de microni) ce se evidentiaza la microscopul optic, care are o putere
separatoare de 0,2. In coloratii uzuale MB nu se vede la microscopul optic. Pentru evidentiere se folosesc metode
histochimice. Atfel, prin metoda PAS, datorita continutului ridicat de glucide, MB apare in rosu purpuriu. Prin
impregnare argentica cu precipitarea sarurilor de argint, MB este neagra datorita continutului crescut de fibre de
reticulina. Cea mai fina MB este cea din epiteliul vezicii urinare, astfel incat pana la aparitia microscopului electronic
existenta membranei bazale in raport cu epiteliul era incerta.
 MB are un aspect variat: in mod obisnuit apare ca o structura liniara, uneori insa are un aspect ondulat datorita unor
proiectii ale tesutului conjunctiv spre epiteliu, proiectii numite papile conjunctive.
 MB are o compozitie chimica variata (in functie de localizarea epiteliului). Astfel, in orice MB exista 5 componente
chimice majore (permanente) si anume: colagen tip IV (o proteina fibroasa), laminina (glicoproteina), entactina
(glicoproteina), heparansulfat, fibronectina (glicoproteina). Colagenul, laminina, entactina si heparansulfatul sunt
secretate de celulele epiteliale iar fibronectina este secretata de celulele din matrice. Aceste componente chimice
majore sunt secretate de celulele epiteliale sprijinite pe membrana si in parte de celulele conjunctive din matricea
extracelulara.

4|P a g e
 La examinarea prin microscopie electronica de transmisie, membrana bazala are aspect fin, granular, ce are drept
corespondent morfologic o retea de fibrina foarte fina.
 De la polul bazal al celulelor epiteliale la matricea extracelulara, membrana bazala are trei componente care pot fi
evidentiate la microscopul electronic: lamina lucida (rara) care apare ca o regiune electronotransparenta, lamina
densa (bazalis) care apare ca o banda electronodensa, lamina fibroreticularis (retea de fibre ce contine un alt tip de
colagen, colagen tip III, care se organizeaza formand fibre de reticulina care se vad prin impregnare argentica).
Functiile membranei bazale:
 reprezinta o interfata de adezivitate intre epiteliu si matricea extracelulara: celulele epiteliale se ancoreaza la
membrana bazala care, la randul ei, are contact cu celulele tesutului conjunctiv.
 este o bariera permeabila si selectiva. Dintre componentele MB, asigura permeabilitatea GAG sulfatati care, prin
multiplele lor sarcini negative, se organizeaza in pori cu diametrul variabil.
 controleaza organizarea si diferentierea celulara. Ea mediaza interactiunea dintre receptorii de suprafata, ce apartin
celulei epiteliale, si diverse molecule din matricea extracelulara.

8.Polaritatea celulei epiteliale

Indiferent de localizare, tesutul epitelial indeplineste numeroase roluri. El are proprietatea de polaritate, care este de
doua feluri:
 polaritatea tesutului epitelial (tisulara)
polaritatea celulei epiteliale (celulara
Polaritatea tisulara
Tesutul epitelial are polaritate datorita rolului de bariera pe care-l indeplineste, separand doua medii cu
compozitie diferita. Tesutul epitelial are deci doua suprafete:
1. suprafata libera orientata spre mediul extern sau lumen
2. suprafata orientata spre membrana bazala
Tesutul epitelial este o bariera pentru factori fizici, chimici etc.
La unele epitelii, suprafata spre mediul extern are specializari. In cazul tesutului pluristratificat, stratul liber este
cel specializat si deci este bine structurat. La epiteliul pluristratificat pavimentos cheratinizat, suprafata libera este
reprezentata de cheratina iar celulele specializate se numesc cheratinocite. La epiteliul simplu, spre mediul extern apar
specializari membranare.
Polaritatea celulara
Polaritatea celulara consta in existenta la nivelul membranei celulelor epiteliale a unor domenii membranare
distincte, ce difera intre ele d.p.d.v. biochimic, structural si functional. In mod obisnuit, o celula epiteliala are doua
domenii membranare:
1. apical (spre lumenul organului)
2. laterobazal (spre tesutul conjunctiv)
Cele doua domenii vin in contact cu compartimente cu continut diferit d.p.d.v. al lichidului extracelular.
Elemente de definire a polaritatii
 cele doua domenii membranare difera d.p.d.v. biochimic si apare astfel asimetria biochimica a suprafetei
membranei (diferenta intre membrana apicala si cea laterobazala).
existenta jonctiunilor stranse (zonulae ocludens) si realizarea contactelor intercelulare ce sunt asigurate prin molecule
de adezivitate celulara si dispozitive jonctionale. Interactiunile celulelor epiteliale pot fi de doua tipuri:cu celule epiteliale
adiacente numite interactiuni (contacte) celula – celula cu matricea extracelulara numite interactiuni celula - substrat
dispozitia caracteristica a organitelor celulare si a componentelor de citoschelet in citoplasma
Stabilirea polaritatii celulei epiteliale este un proces complex, determinat genetic, care parcurge mai multe etape.
Afectarea unei functii determina aparitia unei disfunctii celulare care va duce la aparitia unei boli. Deci, daca celula
epiteliala are polaritate, ea va functiona normal, iar pierderea polaritatii duce la aparitia unei boli. S-au descris mai multe
afectiuni cu localizare diferita, in care alterarea integritatii epiteliale nu este cauza dar apare ca o consecinta a bolii.
Dintre acestea enumeram: carcinoamele, insuficinta renala acuta prin ischemie, boala Davidson (boala cu microvili
inclusi), boala rinichiului polichistic

9.Celula epitelială - specializări ale membranei plasmatice apicale

Specializari ale membranei celulare apicale

5|P a g e
 Ele au diverse roluri: marirea suprafetei de absorbtie (microvilii si stereocilii), transport de molecule si celule
(cilii), sau rol senzorial (stereocilii).
 Microvilii sunt specializari ce se disting numai la microscopul electronic. Ei reprezinta forme de organizare stabila a
filamentelor de actina. In celula epiteliala sunt frecventi si sunt in general scurti. Aceste specializari sunt cacteristice
celulelor implicate in absorbtie. Ei apar fie izolati (la distante variabile, avand forma si dimensiuni diferite) fie grupati
(acopera intreaga suprafata membranara si au aceeasi forma si acelasi diametru).
Microvilii egali, cand sunt grupati au corespondenti in microscopia optica: platoul striat (o zona striata la polul
apical cu striatii perpendiculare pe suprafata celulei) si margine in perie (aspect de fire la polul apical).
Exista diferente intre platoul striat si marginea in perie. Marginea in perie prezinta microvili mai lungi care au
citoscheletul axial mai putin dezvoltat ceea ce permite variatia lungimii lor; ei se rup usor (sunt friabili), ceea ce le
da un aspect neregulat. Marginea in perie apare la polul apical al nefrocitului, in segmentul proximal al tubului
urinifer. Platoul striat apare la polul apical al enterocitului.
 Stereocilii se disting si la microscopul electronic si la cel optic. La microscopul optic se aseamana cu niste cili mai
lungi. Studiile de microscopie electronica au aratat ca denumirea este improprie, stereocilii fiind de fapt niste
microvili. Ei sunt mai lungi decat microvilii obisnuiti, mai subtiri si adeseori ramificati. Rolul stereocililor depinde de
localizarea epiteliului. In unele localizari au rol in marirea absorbtiei (epiteliul cailor genitale masculine: epididim si
canal deferent). In epiteliile receptoare din urechea interna (organul Corti, crestele ampulare etc) au rol senzorial.
 Cilii apar si in microscopia optica si in cea electronica. Spre deosebire de microvili si stereocili, cilii sunt alcatuiti
din microtubuli. Ei reprezinta specializari membranare cu mobilitate, asigurand miscari ondulatorii (in val). Au rol in
transportul moleculelor sau celulelor de-a lungul epiteliului. Ex.:epiteliul de tip respirator, epiteliul trompelor
uterine.

10.Celule epiteliale specializate pentru transport

Celule epiteliale specializate pentru transport
Aceste celule poseda mecanisme de transport selectiv de Na+ si K+. Ele au pompe membranare cu activitate ATP-
azica si anumite particularitati structurale.
Prototipul acestui tip de epiteliu este nefrocitul din segmentul proximal al tubului urinifer. Aceasta celula are
mai multe particularitati:
 La nivelul membranei bazale exista invaginari citoplasmatice dar care nu sunt insotite de membrana bazala. Astfel
este marita suprafata activa membranara. La acest nivel se gasesc pompele cu activitate ATP-azica.
 La nivelul membranei bazale apar si compartimente, ca urmare a numeroaselor invaginari citoplasmatice. In aceste
compartimente exista mitocondrii alungite ce prezinta numeroase criste. Ele realizeaza aportul crescut de ATP
necesar pompelor.
 La nivelul membranei laterale, in partea sa apicala exista jonctiuni stranse, care impiedica retrodifuzia ionilor
pompati (directioneaza fluxul de ioni).
 Si la nivelul membranei laterale exista interdigitatii.
 La nivelul membranei apicale exista microvili care maresc suprafata de absorbtie.
Nefrocitul asigura transportul de Na+ din lumen spre mediul intern. Acest proces cuprinde mai multe etape:
 Na+ este preluat din lumenul tubului, prin membrana apicala, prin difuziune prin canale ionice, ca urmare a
gradientului de concentratie si electric. Ionul de Na+ este insotit si de ionul de Cl- si de molecule de H2O, prin osmoza.
 Ionul de Na+ este pompat in mediul intern (sange), insotit de ionul de Cl- si de molecule de H2O.
Epiteliul tubului urinifer are mai multe roluri:
 reprezinta o bariera activa prin care se controleaza concentratia de apa si de ioni.
 are loc concentrarea unor medii prin deplasarea apei.
In functie de sensul de deplasare al ionilor au loc procese de absorbtie sau secretie. Atunci cand deplasarea se
face in sens apico-bazal au loc procese de absorbtie, iar cand deplasarea se face in sens bazo-apical au loc procese de
secretie.
Reabsorbtia de ioni are loc in:
 nefrocitele din segmentul proximal al tubului urinifer
 nefrocitele din segmentul distal al tubului urinifer
 celulele din ductele striate
 epiteliul tubului digestiv

6|P a g e
 peretii colecistului
Secretia de ioni are loc in:
 procesele ciliare - ghemuri de capilare care intra in alcatuirea tunicii medii a globului ocular. Secretia are loc la
nivelul celulelor endoteliale ale capilarelor
 plexurile coroide - formatiuni din SNC ce reprezinta invaginari ale piamater spre ventriculii cerebrali. Prezinta un ax
conjunctiv si un epiteliu de acoperire care secreta ioni. Ele sunt responsabile de secretia lichidului cefalorahidian
(LCR).
Deplasarea ionilor se face mai degraba prin spatiul intercelular decat transcelular, adica ionii patrund in celula
prin membrana apicala si, dupa ce au trecut de zona jonctiunilor stranse, ies prin membrana laterala in spatiul
intercelular si ajung pe aceasta cale in mediul intern. Acest traseu este preferabil traseului transcelular datorita
consumului mai scazut de energie

11.Celule epiteliale specializate pentru sinteza şi secreţia de proteine

Celulele epiteliale specializate pentru sinteza si secretia de proteine
Aceste celule se pot gasi in glande exocrine, endocrine sau paracrine. Celulele au polaritate morfologica:
citoplasma bazala este bazofila iar citoplasma apicala este acidofila sau bazofila dupa natura proteinei secretate.
Cu ajutorul microscopului electronic s-a observat localizarea diferitelor organite dupa cum urmeaza:
 la polul bazal - organitele specializate pentru sinteza proteinelor: ribozomi si reticul endopasmic rugos
 aparatul Golgi este situat supranuclear
 granulele de secretie in zona apicala (apar dense la fluxul de electroni)
Proteinele sintetizate pot fi:
enzime digestive (secretate de celulele seroase) - glanda parotida, submandibulara, pancreasul exocrin
 proteine plasmatice - hepatocitul, care secreta albumine, globuline, fibrinogen.
 hormoni - paratiroida, care sintetizeaza si secreta parathormon.
Sinteza proteinelor este continua.
Secretia proteinelor poate fi continua sau intermitenta. In cazul secretiei continue celula nu face depozite
intracelulare de produs de secretie (hepatocitul). In cazul secretiei intermitente produsul de secretie se acumuleaza in
granule de secretie care alcatuiesc depozite intracelulare.
Produsul de secretie poate fi eliberat prin canale de excretie (glanda exocrine), intr-un capilar (glanda endocrina)
sau in lichidul interstitial (glanda paracrina).
Prototipul celulei care sintetizeaza si secreta proteine este celula din acinul pancreatic.
Etapele ciclului secretor in celula pancreatica sunt urmatoarele:
 Asimilarea aminoacizilor de catre celula epiteliala. Celula poate sintetiza proteine numai pe baza aminoacizilor
preluati din mediul intern. Preluarea se realizeaza la polul bazal si se face in mod activ, necesitand un transportor
care este specific pentru fiecare tip de aminoacid.
 Sinteza lantului polipeptidic la nivelul ribozomilor atasati la reticulul endoplasmic rugos. Moleculele proteice
sintetizate vor patrunde in lumenul RE unde va avea loc segregarea (inlaturarea moleculei semnal).
 Acumularea in aparatul Golgi. Transportul de la reticulul endoplasmic la fata convexa a cisternelor golgiene se face
cu ajutorul veziculelor sau microveziculelor de transport ce iau nastere prin inmugurire din cisternele reticulului
endoplasmic. In aparatul Golgi are loc condensarea, agregarea moleculelor proteice.
 Formarea granulelor de secretie. Granulele se formeaza prin inmugurirea cisternelor aparatului Golgi. Granulele de
secretie devin din ce in ce mai dense la fluxul de electroni pe masura ce se apropie de polul apical al celulei. Granula
de zimogen este specifica pancreasului exocrin. Granulele de zimogen contin amestec de protein-enzime active si
inactive (amilaza, lipaza, ribonucleaza, colesterol esteraza, tripsinogen, procarboxipeptidaza etc)
 Transportul granulelor de secretie. Se realizeaza cu ajutorul elementelor de citoschelet (microtubuli si
microfilamente). S-a dovedit experimental ca substantele care distrug citoscheletul au ca efect incetarea migrarii
veziculelor. Colchicina duce la depolimerizarea microtubulilor iar citochalazina B afecteaza microfilamentele. Aceste
substante determina oprirea granulelor de secretie la nivelul aparatului Golgi.
Procesul de migrare este dependent si de consumul energetic, deci o substanta care produce decuplare proceselor de
oxido-reducere are ca efect si oprirea veziculelor de secretie.
Procesul este independent de intensitatea sintezei proteice. Astfel, cicloheximida, o substanta care blocheaza transferul
unui aminoacid de pe ARNt specific pe lantul polipeptidic, ducand la blocarea sintezei proteice, nu afecteaza
transportul veziculelor de secretie.
7|P a g e
 Eliminarea produsului de secretie care are loc prin exocitoza. Exocitoza are loc numai la polul apical si niciodata prin
membrana bazala sau laterala. Are loc o interactiune intre proteinele din endomembrana granulelor cu proteinele din
membrana apicala a celulei. Apoi are loc o rearanjare structurala a celor doua membrane care vor fuziona. Granula de
secretie se deschide astfel spre exterior si continutul sau este eliminat din celula

12.Celulele epiteliale specializate pentru sinteza şi secreţia de amine şi polipeptide mici

Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretia de amine si polipeptide mici
Se mai numesc si celule APUD (Amine Precursor Uptake and Decarboxilation). Notiunea a fost introdusa de
Pearse.
Aminele pot fi preluate din circulatie de catre celule sau pot fi sintetizate de catre celule din precursori, proces
realizat de celulele APUD. Aceste celule au un continut mare in aminoacid decarboxilaza.
Ele sunt celule endocrine sau paracrine, au distibutie difuza si sunt de obicei localizate intraepitelial, fiind izolate
sau in grupuri mici. Celulele APUD se gasesc de-a lungul tubului digestiv de la esofag pana la canalul anal si in structura
canalelor care se varsa in intestin (canalul coledoc si canalul Wirsung). Aceste celule alcatuiesc axa gastro-entero-
pancreatica. Ele se mai gasesc si in epiteliul respirator, in structura glandelor tiroida si paratiroida, in aparatul urogenital
si in piele.
La microscopul optic citoplasma celulelor APUD este bazofila si celulele sunt greu de diferentiat de restul
celulelor. Deci sunt necesare metode speciale de diferentiere:
1. Precipitarea cu saruri de Ag (solutie amoniacala de AgNO3). Celulele pot fi argentafine sau argirofile. Celulele
argentafine retin Ag care precipita direct din solutie. Celulele argirofile necesita un reducator din mediul extern
pentru a putea retine Ag.
2. Oxidarea cu dicromat de potasiu (K2Cr2O7) pentru celulele cromafine. Celulele enterocromafine se gasesc in tubul
digestiv si se pot oxida cu K2Cr2O7.
3. Metacromazia cu albastru de toluidina dar dupa o hidroliza acida.
4. Fluorescenta indusa de formaldehida.
5. Imunocitochimie - metoda cea mai folosita actual. Se folosesc anticorpi monoclonali cu ajutorul carora se fac
determinari foarte precise ale tipului de celule APUD studiate. Se mai pot folosi markeri, prin intermediul carora se
pune in evidenta o populatie de celule APUD. Markeri pot fi: enolaza neuronala, specifica sistemului neuroendocrin,
dar care se gaseste si in sistemul nervos); proteina PG P9.5 (Protein Gene Product 9.5), care este o proteina solubila
ce apare in celulele APUD cu exceptia celor intestinale si careia nu i se cunoaste functia; cromograninele si
secretograninele (initial se gasesc in medulosuprarenala) care sunt proteine solubile ce contribuie la descarcarea
granulelor de secretie.
6. Hibridizare in situ: celulele sunt identificate dupa continutul in ARNm specific.
In microscopia electronica celulele APUD apar sub doua forme: inchise sau deschise, in functie de raportul
polului apical cu lumenul organului. La celulele deschise, polul apical vine in contact direct cu lumenul. Uneori au si
microvili. Celulele inchise au polul apical acoperit de o alta celula epiteliala, deci nu intra in raport direct cu lumenul.
La celulele APUD organitele sunt slab reprezentate. Concentratia de polipeptide este cuprinsa intre 10-6 si 10-9
g/ml. Granulele de secretie sunt aglomerate spre polul bazal al celulei. Granulele de secretie au forma, dimensiuni si
densitati la fluxul de electroni diferite. Produsul de secretie este un amestec de substante format din: amine, alaturi de
unul sau mai multi hormoni proteici, cromogranine, secretogranine, Ca2+ si ATP. Eliminarea granulelor se face prin polul
bazal atunci cand celula este endocrina sau paracrina dar exista si cazuri cand eliminarea se face prin polul apical.
Eliberarea se face prin exocitoza discontinua, in functie de stimuli.
Actualmente, notiunea de celule APUD a fost inlocuita de conceptul de Sistem Neuroendocrin Difuz. Se numesc
sistem neuroendocrin deoarece aceste celule au proprietati care amintesc atat de neuron cat si de celula endocrina
clasica. Sub actiunea unui stimul specific, este eliberat mesagerul chimic care actioneaza in vecinatate sau la distanta
(caracter de celula endocrina). Celula prezinta activitate electrica ce creste in timpul eliminarii produsului (caracter de
celula nervoasa).

13.Celulele epiteliale specializate pentru sinteza şi secreţia de glicoproteine.

Sunt celule endocrine sau celule exocrine. Celulele exocrine sunt celulele mucoase: celula caliciforma, celulele gastrice,
celulele din acinii mucosi. Celulele endocrine sunt celulele din adenohipofiza care secreta hormoni tropi:
proopiomelanocortina (POMC), gonadotropina etc.

8|P a g e
 Prototipul celulelor specializate pentru sinteza si secretia de glicoproteine este celula caliciforma. Ea este
localizata intraepitelial. La microscopul optic, in coloratie uzuala (hemalaun-eozina), celula caliciforma are un pol apical
dilatat, palid, cu aspect vacuolar (deoarece prin coloratie HE se pierd glucidele) si un pol bazal efilat (ingustat). Prin
coloratie PAS, glucidele se pastreaza si poate fi examinat polul apical si platoul striat.
In microscopia electronica, dispozitia organitelor explica procesul de sinteza si secretie:
 Reticulul endoplasmic rugos se gaseste la polul bazal
 Mitocondriile se gasesc intre cisternele RE rugos
 Aparatul Golgi se gaseste supranuclear si are o extindere mare
 Granulele de secretie se acumuleaza la polul apical pe care il destind, datorita faptului ca sunt foarte multe si mari.
 Exista si cativa microvili
Procesul de sinteza al glicoproteinelor incepe cu asimilarea aminoacizilor din mediul extern, apoi urmeaza
sinteza lantului polipeptidic in ribozomii atasati RE rugos. Lantul trece apoi in lumenul RE rugos unde are loc segregarea,
dupa care este transportat prin microvezicule la aparatul Golgi. Aici are loc elaborarea si atasarea componentei glucidice
la lantul polipeptidic. De asemenea glicoproteina este apoi sulfatata rezultand o glicoproteina sulfatata. De aici, dupa
ambalarea in granule de secretie are loc transportul spre membrana apicala cu ajutorul elemnetelor de citoschelet si
apoi exocitoza.
Granulele de secretie din celula caliciforma sau alte celule mucoase sunt granule de mucina. Atunci cand are loc
fuzionarea endomembranei granulei de secretie cu membrana celulara are loc o modificare a permeabilitatii pentru apa,
care va patrunde in granula de secretie si va hidrata continutul acesteia. Astfel se formeaza mucusul. Mucusul este deci
mucina hidratata

14.Celule epiteliale specializate pentru sinteza de lipide

Celulele specializate in sinteza si secretia de lipide
Pot fi celule endocrine sau exocrine. Celulele exocrine sunt cele din glanda sebacee unde secretia este o mixtura
de lipide cu celule dezintegrate. Celulele endocrine sunt celulele care sintetizeaza steroizi: celulele gonadale (celulele
Leydig la barbat si celulele foliculare si luteale la femeie), si celulele din corticosuprarenala.
Prototipul celulelor specializate in sinteza si secretia de lipide sunt celulele care secreta steroizi. La microscopul
optic, in coloratie uzuala, ele au forma poligonala, cu nucleul central, eucromatic. Citoplasma este acidofila si cu aspect
vacuolar datorat picaturilor de lipide pline cu precursor al hormonilor steroici (colesterol esterificat).
La microscopul electronic se observa un continut mare de reticul endoplasmic neted (REN) si mitocondrii cu
criste tubuloveziculare. Nu se cunoaste semnificatia acestor criste mitocondriale speciale. Intre mitocondrii si REN exista
stranse relatii functionale si structurale. Relatia structurala este data de faptul ca mitocondriile se afla printre cisternele
REN. Relatia functionala este data de cooperarea dintre enzimele REN cu enzimele mitocondriale (unele din enzimele
necesare procesului de sinteza apartin REN iar altele apartin mitocondriilor). Astfel, sinteza colesterolului din acetat este
catalizata de enzime din REN, transformarea colesterolului in pregnenolona (prima etapa in procesul de sinteza propriu-
zisa a hormonilor steroici) este catalizata de enzime mitocondriale iar restul etapelor pana la obtinerea diversilor
hormoni steroici se parcurg datorita enzimelor din REN.

15.Celule mioepiteliale
Celule epiteliale specializate pentru contractie (celulele mioepiteliale)
Sunt localizate intre membrana bazala a unei celule epiteliale si membrana bazala (MB) a tesutului epitelial. Se
gasesc la nivelul adenomerilor (alveole sau acini) si al ductelor din anumite glande exocrine: glandele salivare, lacrimale,
sudoripare si mamare.
La microscopul optic apar ca niste prelungiri care incercuiesc alveolele, acinii sau ductele. Prezinta putina
citoplasma.
La microscopul electronic, in citoplasma se observa:
1. existenta filamentelor intermediare de citocheratina, fapt care atesta originea lor epiteliala
2. existenta proteinelor contractile (actina, miozina si tropomiozina), organizate in mod asemanator cu cele din fibra
musculara neteda
3. existenta jonctiunilor gap si a desmozomilor. Jonctiunile gap se formeaza intre celulele mioepiteliale alaturate, fapt
care asigura actiunea sincrona a celulelor mioepiteliale. Desmozomii se formeaza intre celulele epiteliale si celulele
din unitatile secretorii sau din ducte si astfel se produce o tensiune asupra unitatii secretorii si se ajuta la eliminarea
granulelor de secretie.

9|P a g e
16 + 17.Procesul de cheratinizare
Are loc in epiteliul pavimentos stratificat. Procesul principal consta in sinteza si depozitarea intracelulara a cheratinei,
proces ce are loc pe masura ce celula inainteaza dinspre stratul bazal spre cel superficial. In celulele superficiale se va
forma o masa proteica rezistenta si compacta care este bogata in cisteina, deci are un continut mare de sulf.
Cheratina este rezultatul a doua procese ce au loc in celula:
1. sinteza de citocheratina (condensarea filamentelor intermediare de citocheratina = tonofilamente)
2. impregnarea citocheratinei cu proteine speciale (cheratohialina si filagrina)
Timpul necesar variaza in raport cu localizarea epiteliului si este cuprins intre 20 si 45 de zile.
Prin aceste doua procese se formeaza cheratina moale, care se deosebeste de cea dura (existenta la nivelul
derivatelor epidermului - unghii, par). Cheratina moale este saraca in sulf, bogata in grasimi, pastreaza proprietatea de
flexibilitate, se poate descuama.
Acest epiteliu are doua corpuri: un corp mucos si un corp cornos. El are mai multe straturi: bazal (generator),
spinos, granular, cornos (care are doua substraturi: stratul lucidum si stratul cornos propriu-zis).
Cheratinocitele alcatuiesc cele doua compartimente ale epidermului: compartimentul proliferativ si cel
functional. Cheratinocitele sunt si ele de mai multe feluri, in functie de stratul in care se afla: cheratinocite
bazale (care se gasesc numai in compartimentul proliferativ), si cheratinocite spinoase, granulare sau
cornoase, care alcatuiesc impreuna compartimentul functional.
Compartimentul proliferativ este alcatuit din celule cubice sau usor columnare, cu citoplasma bazofila. Exista
cantitati mari de poliribozomi, mitocondrii si putin aparat Golgi, ceea ce dovedeste sinteza crescuta de proteine
structurale. Cheratinocitele bazale stabilesc jonctiuni desmozomale cu celulele supraiacente (celule spinoase) si
hemidesmozomi cu membrana bazala. Aceste cheratinocite prezinta mitoze crescute.
Compartimentul functional este alcatuit din celelalte tipuri de cheratinocite (granulare, spinoase si cornoase).
Cheratinocitele din stratul cornos se numesc corneocite.
Dupa procesul de cheratinizare, celula devine o masa proteica inconjurata de corpi lamelari. Acest strat are mai multe
roluri:
 asigura rezistenta mecanica
 reprezinta componenta epidermului cu rol de bariera: impiedica patrunderea microorganismelor la nivelul
epidermului
 este impermeabila pentru apa
Celulele superficiale se pierd, se descuameaza, fiind celule care acumuleaza o mare cantitate de fosfataza acida

Ţesut conjunctiv
1.Matricea extracelulara (conjunctiva) - organizare moleculara
Matricea conjunctiva extracelulara este un ansamblu de molecule proteice si polizaharidice secretate local de celulele
conjunctive si asamblate intr-o retea foarte bine organizata. In trecut s-a crezut ca este o masa inerta cu rol de
stabilizare. Acum matricea este considerata un mediu extracelular in care celulele migreaza, prolifereaza, cresc, se
diferentiaza, capata forma si functie. Ele au nevoie de macromoleculele matricei conjunctive. Pe macromolecule se
fixeaza factorii de crestere si hormonii care formeaza un ansamblu masiv de semnale pentru celulele conjunctive.
Toate macromoleculele au un turn-over de reinnoire, deci sunt produse in permanenta si se degradeaza mereu
cu ajutorul unor enzime secretate tot de celulele conjunctive. Toate macromoleculele sunt in interactiune cu celulele
conjunctive, doar ca unele interactioneaza direct (prezinta receptori specifici pe membrana celulei conjunctive) si altele
interactioneaza indirect prin intermediul unor proteine de adezivitate.
Dintre receptorii implicati in interactiunea matrice - celula enumeram: integrine, receptori integrine-like si
receptorii non-integrine. Proteinele de adezivitate implicate in interactiunea matrice - celula sunt: fibronectina si
laminina.
Macromoleculele sunt secretate de majoritatea celulelor conjunctive cu exceptia celulelor sangvine mature.
Compozitia moleculelor depinde de tipul de celula, de gradul de diferentiere al celulelor si de statusul metabolic al
celulei

10 | P a g e
2.Molecule ale matricei conjunctive care intervin in adezivitatea de tip celula – matrice
Sunt reprezentate de 1) glicoproteine structural (ancorare celulara) – fibronectina, tenasceina, laminina,
entactina, trombospondinina, condronectina si de 2) receptori de membrane (de tip integrine, non integrine si
integrine like).
Fibronectina – izolata in culturile celulare de fibroblaste.Se poate prezenta sub forma dimerica(in sange) si
multimerica(in matricea conjunctiva). Dimerul are 440.000 daltoni, este format din 2 subunitati alfa si 2
subunitati beta unite la capatul carboxi terminal prin punti disulfurice. Fiecare subunitate este alcatuita din 45-
60 reziduri de aminoacizi.si e alc din 3 subunitati I, II , III. Subunitatile II au 60 – 70 reziduri , sub III 90reziduri.
Are rol structural in organizarea matricei conjunctive extracelulare. Se va lega la suprafata celulei prin capatul
amino terminal si carboxi terminal.Molecula constituie un intermediar pentru legarea altor glicoproteine de
adezivitate. Este receptor de legare la suprafata celulara. Asigura stabilitatea fizica a tesutului conjunctiv.
Laminina - 900.000 daltoni. Dimer format dintr o subinitate alfa si 2 subunitati beta. Cele 3 subunitati se
asambleaza intr-o structura aseamanatoare cu o cruce. Bratul lung al crucii este format central din sub A alfa
in jurul careia se dispun in dublu helix subunit beta. Pe bratele scurte exista locusuri de legare la alti
proteoglicani, la collagen si proteoglicani cu heparina.
Laminina este forma laminei bazale. Se leaga de collagen si are rol structural.
Tenasceina – hexamer proteic cu 6 subunitati. Fiecare are aspect de bat si sunt dispuse in jurul unui domeniu
globular.Nu are receptor pt membrane celulara. Se leaga prin intermediul proteoglicanilor.
Entactina – monomer cu aspect de bat de tobosar.Nu are receptori.Se leaga la membrane celulara prin
intermediul lamininei.
Trombospondinina – pusa in evidenta in sange.Secretata de trombocite
Condronectina – matricea conjunctiva a cartilajului. Faciliteaza atasarea condrocitelor si a condroblastelor in
tesutul conjunctiv.

3. Molecule ale matricei conjunctive care asigura hidratarea si consistenta acesteia

4.Biosinteza colagenului.
Cuprinde doua mari etape, etapa intracelulara si etapa extracelulara.
Etapa intracelulara
 Formarea veziculelor de endocitoza prin care isi preia prolina si lizina.
 Transcriptia si traducerea
Lanturile 1 si 2 sunt codificate de gene de pe cromozomii 17 (1) si 7 (2). Ele sunt copiate pe molecule de
ARNm care vor ajunge in citoplasma la nivelul ribozomilor atasati RE. Ribozomii sunt atasati reticulului endoplasmic
deoarece se produc proteine de export. Aici are loc traducerea in urma careia rezulta lanturile pro1 si pro2 care
sunt foarte lungi si foarte grele (au o greutate moleculara de aprox. 154000 daltoni). Lanturile pro au o portiune
centrala, colagenica si doua capete necolagenice (capatul amino terminal si capatul carboxi terminal). Cele doua
capete alcatuiesc peptidele de extensie. La capatul amino terminal peptida de extensie se numeste peptida semnal.
La capatul carboxi terminal peptida de extensie se numeste peptida extra.
Peptida semnal va fi scindata enzimatic dupa patrunderea in lumenul RE cu ajutorul unei proteaze. Peptida extra
are rol in initierea si controlarea spiralizarii lanturilor  in jurul unui ax propriu si in formarea triplului helix.
 Modificari postranslationale
 Clivarea secventei semnal cu ajutorul unor proteaze din lumenul RE.
 Hidroxilarea reziduurilor de prolina si lizina. Procesul este catalizat de doua enzime: peptidil-prolin
hidroxilaza si peptidil-lizin hidroxilaza. Se formeaza 3-hidroxi-prolina, 4-hidroxi-prolina, 3-hidroxi-lizina si 4-
hidroxi-lizina. In afara de aceste enzime mai sunt necesare vitamina C (care are un rol foarte important),
ionii Fe, -ceto-glutaratul si oxigenul.
 Glicozilarea polipeptidului, care are loc la hidroxilizina. Se face cu ajutorul enzimelor galactozil transferaza si
glucozil transferaza. Se transfera galactoza si glucozil-galactoza la resturile de hidroxilizina.
 Formarea triplului helix de procolagen, proces care este initiat de peptida extra (capatul carboxi terminal al
lantului pro. Lanturile  se spiralizeaza in jurul unui ax propriu iar apoi se spiralizeaza unul in raport cu
celalalt si rezulta triplul helix. Intre lanturi apar legaturi covalente si de hidrogen care vor stabiliza molecula
11 | P a g e
 nou formata, procolagenul. Aceasta molecula are doar partea centrala organizata in triplu helix, partile
laterale fiind paralele si spiralizate doar in jurul axei proprii.
 Impachetarea procolagenului in macrovezicule golgiene
 Deplasarea macroveziculelor in ectoplasma periferica care se face cu ajutorul microfilamentelor si al
microtubulilor.
 Exocitoza procolagenului.
Etapa extracelulara
 Formarea tropocolagenului are loc din molecule de procolagen care, ajunse in spatiul extracelular, sunt clivate sub
actiunea unor procolagen peptidaze. Clivarea are loc la capetele nespiralizate in triplu helix, unde se indeparteaza
jumatate din capetele nespiralizate si rezulta astfel tropocolagenul.
 In situatia colagenului fibrilar, mai departe va avea loc polimerizarea (asamblarea in fibrile si apoi in fibre).
Polimerizarea se desfasoara in felul urmator: la nivelul hidroxilizinei actioneaza o enzima, liziloxidaza care
dezamineaza oxidativ hidroxilizina si va rezulta o aldehida reactiva. Apoi se stabilesc legaturi transversale, cross-link-
ari, intre moleculele apropiate. Moleculele de colagen se dispun in fibrile cu diametrul intre 20 si 200 nm.

5.Tipuri de colagen (clasificare)

Colagenul este de 25 de tipuri care reprezinta combinari ale lanturilor 1 si 2. Dintre acestea, 15 tipuri sunt foarte bine
cunoscute d.p.d.v. molecular si functional, iar din acestea, 5 tipuri sunt cele mai raspandite.
Se poate face o clasificare dupa raportul dintre colagen si matrice:
 colagen fibrilar, care se organizeaza in fibrile si formeaza fibre de colagen sau reticulina
 colagen afibrilar care nu formeaza fibrile deoarece atat la capul amino terminal cat si la cel carboxi terminal prezinta
domenii globulare, care impiedica polimerizarea in fibrile.
Tipuri de colagen fibrilar
Este colagenul de tip I, II, III, V, IX, X si XI. Colagenul de tip I, II, III, V si XI formeaza fibrile omogene (contin doar
molecule de tip I, doar molecule de tip II etc.). Colagenul de tip IX si X formeaza fibrile heterogene. Colagenul afibrilar se
va atasa periodic la fibrilele de colagen si va forma retele bidimensionale in structura laminelor bazale (colagenul de tip
IV). Fiecare tip de colagen are in componenta tipuri specifice de lanturi 1 sau 2 (in colagenul de tip I avem lanturi 1(I),
in colagenul de tip II avem lanturi 2(II) etc.).
 Colagenul de tip I. Este alcatuit din doua lanturi 1(I) si un lant 2(I) sau din trei lanturi 1(I). Are cea mai larga
raspandire (aprox. 90% din tot colagenul). Este localizat in tesutul conjunctiv din piele, tendon, ligament, dentina,
sclera, fascia musculara, capsula organului. Este rezistent la intindere si tensiune.
 Colagenul de tip II (colagenul cartilajului). Este alcatuit din trei lanturi 1(II)si se gaseste in cartilajul hialin si elastic,
notocord si discurile intervertebrale. El asigura forma si rezistenta la deformare.
 Colagenul de tip III. Este format din trei lanturi 1(III). Se gaseste in stroma conjunctiva a unor organe: uter, ficat,
splina, rinichi, plaman, in structura muschiului neted, a vaselor sangvine si in pielea fetala. El intra in componenta
fibrelor de reticulina. Are un rol structural si elasticitar.
 Colagen de tip IV. Este format din trei lanturi de tip 1(IV) sau din trei lanturi de tip 2(IV). El reprezinta colagenul
amorf din laminele bazale ale epiteliilor, endoteliilor vasculare, epiteliilor din glomerulii renali si din cristalin. Are rol
de suport si de bariera de filtrare.
Colagen de tip V. Este format din doua lanturi de tip 1(V) si un lant de tip 2(V). Este colagenul din laminele bazale
ale celulelor musculare striate si netede, laminele bazale ale celulelor Schwann, celulelor gliale si epiteliului placentar.
Are rol in principal de support

6.Fibra de colagen - aspectul la microscopul optic, ultrastructura

Fibrele de colagen sunt formate din colagen de tip I, II, V, IX, X, XI. Ele dsunt cele mai groase fibre ale tesutului conjunctiv
si au un diametru de aproximativ 20 m. Ele nu se ramifica si nu se anastomozeaza. Se dispun sub forma de benzi,
panglici sau manunchiuri cu fibre paralele care se pot aseza fie in toate directiile formand retele, fie paralel formand
tesutul conjunctiv ordonat.
Tehnici de colorare:
 coloratie universala - hemelaun-eozina - colagenul apare roz;
 coloratii topografice:
 Van Gieson - colagenul apare rosu;

12 | P a g e
  AZAN - colagenul apare albastru;
 Mallory - colagenul apare albastru; - Masson - colagenul apare verde

7.Fibra de reticulina şi fibra elastic

Fibrele de reticulina
Fibrele de reticulina sunt cele mai subtiri, avand un diametru de 1 m. Se ramifica si se anastomozeaza formand
retele. Nu se vad in coloratie HE deoarece exista foarte multe fragmente oligozaharidice care nu fixeaza nici hemalaunul,
nici eozina. Fibrele de reticulina se vad in coloratia PAS unde apar rosu violet. Se mai evidentiaza si prin impregnarea
argentica deoarece sunt fibre argirofile.
Elastina
Elastina reprezinta 6% din proteinele structurale. Molecula are urmatoarea compozitie:
 glicina - 33%:
 prolina - 10-13%
 putina lizina
 50-60% aminoacizi nepolari de genul dezmozinei si izodezmozinei.
Molecula are o greutate de 72000 daltoni.
Dezmozina si izodezmozina sunt responsabile de caracterul puternic hidrofob al moleculei si de caracterul sau
elastic.
Biosinteza elastinei
Cuprinde doua etape: intracelulara si extracelulara. Sinteza este realizata de aceleasi celule ca si sinteza
colagenului.
Etapa intracelulara decurge la fel ca la colagen, doar ca nu are loc hidroxilarea, glicozilarea si spiralizarea.
Molecula rezultata se numeste tropoelastina si are un aspect neregulat, rasucit.
In etapa extracelulara tropoelastina va polimeriza. Este nevoie mai intai de o dezaminare a lizinei realizata cu
ajutorul liziloxidazei. Rezulta astfel aldehide reactive intre care se vor forma punti covalente si necovalente. Puntile
covalente mentin distantate moleculele de elastina in polimer, atat in intindere cat si in relaxare.
La microscopul electronic are un aspect amorf, astructurat, dens la fluxul de electroni.
Sistemul fibrelor elastice este alcatuit din: fibre de elastina, fibre de oxitalan, si fibre de elaunina. Fibrele de
oxitalan si cele de elaunina reprezinta precursori ai fibrelor elastice mature, dar ele se gasesc atat in tesutul embrionar,
cat si in cel adult.
Fibrele oxitalanice se gasesc in zone de maxima rezistenta: in ligamentul alveolo-dentar, in zonula lui Zinn, in
dermul pielii. Ele sunt alcatuite din numeroase fibrile de fibrilina (glicoproteina care se sintetizeaza in paralel cu
tropoelestina).
Fibrele de elaunina se gasesc in dermul pielii, in special in jurul glandelor sudoripare. Sunt alcatuite din
microfibrile de fibrilina si cantitati variabile de elastina polimerizata, care se dispune sub forma de spoturi policiclice,
disociind microfibrilele de fibrilina. Pe masura ce elastina creste si este eliminata extracelular, microfibrilele de elastina
conflueaza si se dispun in mijlocul fibrei. Atunci microfibrilele de fibrilina se dispun radial si atfel se formeaza fibra
elastica matura.
Fibrele elastice au un diametru de 5 m (intermediar intre fibrele de reticulina si cele de colagen). Ele se ramifica
si se anastomozeaza. In coloratie HE apar roz. Cu orceina se coloreaza in brun roscat, cu aldehid-fuxina Gömori in negru,
iar cu resorcin-fuxina Weigert in rosu.

8.Clasificarea celulelor conjunctive, mecanisme de cooperare intercelulară, exemple

Celulele conjunctive, spre deosebire de cele epiteliale nu prezinta polaritate. Ele intervin activ atat in procesul de
secretie al matricei cat si in procesul de degradare a acesteia. Celulele conjunctive secreta enzime lizozomale care vor
degrada matricea, care se reinnoieste permanent. Cele mai multe celule conjunctive stabilesc contacte cu matricea
conjunctiva: contacte directe sau contacte mediate de receptori sau de glicoproteine de adezivitate.
Clasificarea celulelor conjunctive
 D.p.d.v. al provenientei
 celule fixe - stabilesc contacte stranse cu matricea conjunctiva; componentii au proprietatea de
interconvertibilitate (un component se poate transforma in altul), proces care se realizeaza pe orizontala sau
pe verticala. Procesul realizat pe verticala nu este reversibil.
 fibroblast  fibrocit
13 | P a g e
  condroblast  condrocit
 osteoblast  ostocit
 celula adipoasa
 celula musculara neteda (mai ales in peretii vaselor) - este un miofibroblast cu echipament contractil
- microfilamente de actina si miozina.
 Celulele libere - nu stabilesc jonctiuni focale cu matricea
 leucocitele granulare (neutrofile, eozinofile, bazofile) - trec prin diapedeza prin peretele capilarelor
sau venulelor si ajung in tesutul conjunctiv lax.
 limfocitele B (devin plasmocite)
 limfocitele T circulante
 monocitele (devin macrofage)
 mastocitele
 celulele pigmentare

9.Clasificarea ţesuturilor conjunctive (exemple).

 Tesuturi conjunctive propriu-zise:
 tesuturi conjunctive laxe
 propriu-zis
 special care este de mai multe feluri:
 lamelar
 areolar (fenestrat)
 spinocelular
 tesuturi conjunctive fibroase (dense):
 semiordonat
 ordonat
 Tesuturi conjunctive cu functii speciale
 tesut conjunctiv reticulat:
 mieloid
 limfoid
 tesut conjunctiv elastic
 tesut conjunctiv adipos
 alb
 brun
 tesut mucoid
 tesuturi conjunctive scheletale:
 tesut cartilaginos:
 hialin
 elastic
 fibros
 tesut osos
 lamelar haversian
 lamelar trabecular
 articulatii

10.Ţesutul conjunctiv lax

Tesuturi rile conjunctive laxe
1. propriu-zise
2. speciale:
 lamelar (fasciile)
 areolar sau fenestrat (epiploon)
 spinocelular (corticala ovarului, endometru)

14 | P a g e
 Tesutul conjunctiv lax propriu-zis
Este tesutul cel mai raspandit in organismul uman:
 Formeaza mucoasele impreuna cu epiteliile de acoperire si cele glandulare. In structura mucoaselor el reprezinta
corionul.
 Il mai gasim in stroma conjunctiva a organelor parenchimatoase (tesutul conjunctiv lax reprezinta scheletul iar
umplutura este reprezentata de celulele epiteliale).
 Se mai gaseste in axul conjunctivo-vascular al seroasei peritoneale.
 in axul conjunctivo-vascular al vilozitatilor intestinale
 in adventicea tubului digestiv si a vaselor de sange
 in regiunea superficiala a dermului (dermul papilar).
 in structura capilarului
 in endotenoniu
 in peritenoniu
 in endomiusium
 in perimisium
 in endonerv
 in perinerv
In structura lui se gasesc in proportii egale fibre, celule si substanta fundamentala.
Celulele pot fi fixe sau mobile.
 celulele fixe sunt fibroblastele si fibrocitele
 celulele mobile sunt celule imuno-reactive (mastocitelele, macrofagele, plasmocitele, celulele cu efect citotoxic) sau
celule accesorii, provenite din sange (limfocitele TH si macrofagele). Prin aceste celule mobile tesutul intervine in
imunitate, in apararea locala atat in RI celular cat si umoral.
Fibrelele sunt de toate categoriile (colagen, elastina, reticulina) in proportii aproximativ egale. Fibrele de colagen
se dispun in benzi sau panglici. Ele sunt acidofile si se coloreaza in roz. Benzile sunt formate din fibre de colagen dispuse
paralel intre ele. Benzile se dispun ulterior in diferite ungiuri fara sa se ramifice sau sa se anastomozeza. Fibrele de
elastina se ramifica si se anastomozeaza formand retele cu ochiuri neregulate. Si ele sunt acidofile si se coloreaza in roz.
Fibrele de reticulina nu se vizualizeaza in coloratie HE datorita resturilor zaharidice. Ele se pot evidentia prin impregnare
argentica sau reactie PAS pozitiva. Aceste fibre sunt ramificate si anastomozate. In ochiurile retelei se dispun celule si
substanta fundamentala.
Substanta fundamentala are un procent mare de GAG nesulfatati. De asemenea mai contine si PG mai ales cei cu
heparan sulfat si cei cu condroitin sulfat, keratan sulfat si dermatan sulfat. Datorita continutului mare in GAG si PG ea se
coloreaza palid in HE. Substanta fundamentala mai contine glicoproteine de adezivitate (fibronectina, entactina si
tenasceina).
Vascularizatia este foarte bogata, se face prin vase de calibru minim (capilare, arteriole, venule).
Inervatia este bogata, prin fibre vasomotorii si fibre senzitive, sub forma de terminatii nervoase libere sau
terminatii incapsulate.
Tesutul conjunctiv lax lamelar
Este bogat in fibre de colagen si elastina dispuse in lamele paralele. Au celule de tip fix (fibroblaste si fibrocite).
Se gaseste in fascia superficiala si profunda a muschilor.
Tesutul conjunctiv lax areolar (fenestrat)
Este bogat in fibre de colagen care formeaza o retea cu ochiuri foarte largi (de 2-3 ori mai largi decat in tesutul
conjunctiv lax propriu-zis). Celulele sunt fixe sau mobile. Se gaseste in epiploon.
Tesut conjunctiv lax spinocelular
Se gaseste in corticala ovarului, in jurul foliculilor ovarieni, in endometru si in jurul glandelor uterine. Se
caracterizeaza printr-o predominata celulara (celule mezenchimale si fibroblaste). Au putina substanta fundamentala si
fibre subtiri de reticulina. Celulele se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor foliculare.

11.Ţesuturile conjunctive dense ordonate: tendonul şi aponevroza

Tesutul conjunctiv dens ordonat
Intra in structura aponevrozelor si tendoanelor. Ambele formatiuni sunt inextensibile si asigura insertia
muschiului pe os. Aponevroza este pentru muschii lati iar tendonul este pentru muschii lungi (ai membrelor).
Aponevroza
15 | P a g e
 Aponevroza poate fi simpla sau compusa. Cele simple sunt alcatuite din 2 foite conjunctive suprapuse iar cele
compuse sunt alcatuite din 3 foite conjunctive suprapuse.
Organizare: predomina fibrele de colagen care sunt paralele intre ele intr-o foita si sunt perpendiculare pe
fibrele din foitele supra si subiacente. Substanta fundamentala este putina si celulele sunt reprezentate de fibroblaste cu
forme extrem de variate datorita spatiilor mici dintre fibrele conjunctive. Au o structura avasculara (hranirea se face prin
difuziune) iar inervatia este senzitiva si se face prin terminatii nervoase libere.
Tendonul
Tendoanele primare si secundare se unesc si formeaza tendonul tertiar (compus).
Tendonul primar
- pe sectiune longitudinala se observa ca fibrele de colagen sunt dispuse paralel in benzi care la randul lor sunt
dispuse paralel. Spatiile dintre fibre sunt mici si contin substanta fundamentala si celule. Celulele sunt fibroblaste si
fibrocite si se numesc tenocite. Ele au niste prelungiri in forma de aripioare si se mai numesc celule aliforme. Ele apar
dispuse metameric, in siruri paralele. Ele sunt extrem de aplatizate si mai au o caracteristica: bigeminismul (doua celule
fiice rezultate prin diviziune sunt asezate una langa alta datorita imposibilitatii de deplasara).
- pe sectiune transversala tendonul primar are forme ovalare sau poligonale. Aici se observa aspectul celulelor
aliforme. Prelungirile lor imbraca fibrele de colagen marind rezistenta. Fiecare tendon primar este invelit la periferie de
endotenonium (tesut conjunctiv lax propriu-zis avascular?).
Mai multe tendoane primare formeaza tendonul secundar care este invelit de peritenonium, care este foarte
bine vascularizat. Hranirea tendonului se face pe seama peritenoniului cu rol de asemenea in cresterea in lungime si in
grosime. In peritenoniu se mai gasesc corpusculii incapsulati Pacini.
Mai multe tendoane secundate formeaza tendonul compus (tertiar). Epitenoniul inveleste la exterior tendonul
compus. Este tesut conjunctiv dens semiordonat. Intre epitenoniu si tendon mai exista o lama de tesut conjunctiv lax iar
in afara se afla mezotenonul. Mezotenonul este format din tesut conjunctiv lax si mezoteliul. Mezoteliul este o teaca
sinoviala care se dedubleaza din loc in loc si formeaza bursele sinoviale in care se afla lichidul sinovial. Lichidul sinovial
contine apa, ioni, proteine, GAG si PG.
Jonctiunea-tendon os: se realizeaza diferit in functie de locul unde se insera tendonul (pe diafiza sau pe epifiza).
Diferentele se datoreaza osificarilor diferite ale celor doua straturi osoase.
Jonctiunea tendon-diafiza: fibrele de colagen de la nivelul tendonului strabat periostul diafizei si ajung in
corticala diafizara unde se intrepatrund cu fibrele de colagen ale osteoanelor .Acestea sunt fibrele lui Sharpey.
Jonctiunea tendon-epifiza: intre tendon si epifiza se formeaza un tesut conjunctiv cartilaginos hialin de
alunecare. Acest tesut se caracterizeaza prin predominanta fibrelor de colagen, substanta fundamentala calcificata si
celule cartilaginoase.
Jonctiunea tendon-muschi: Endotenonul se continua cu endomisium, peritenonul cu perimisium si epitenonul cu
epimisium. Fibra musculara care ia contact cu tendonul se termina cu prelungiri digitiforme. Fe frontul citoplasmatic al
prelungirilor se prind de membrana celulara filamentele subtiri de actina ale ultimului sarcomer. Pe frontul extracelular
membrana celulara a prelungirilor digitiforme este dublata de o lamina bazala impreuna cu care formeaza sarcolema.
Fibrele de colagen de la nivelul tendonului se prind in portiunile declive ale prelungirilor digitiforme direct pe membrana
fibrei musculare in aceste portiuni perforand lamina bazala. Legatura se intareste prin laminina si fibronectina. In jurul
fiecarei prelungiri digitiforme se vor localiza circular numeroase fibre de reticulina care vor creste rezistenta jonctiunii
miotendinoase. Aceasta jonctiune este foarte activa d.p.d.v. functional. Aici se realizaeaza atat cresterea muschiului cat
si a tendonului.

12.Ţesutul conjunctiv dens neordonat

Tesutul conjunctiv dens semiordonat (fibros)
Localizare:
 in dermul pielii (in partea profunda - dermul reticular)
 in capsulele conjunctive ale organelor
 in structura scleroticii si a corneei
 in epitenoniu
 in epimisium
 in epinerv
 in structura durei mater
 in submucoasa organelor tubului digestiv
16 | P a g e
 Organizare: predomina fibrele de colagen si elastina, putina substanta fundamentala si putine celule.
Fibrele de colagen sunt organizate in benzi (panglici) care contin fibre de colagen paralele si apoi benzile sunt
dispuse in toate directiile si chiar sunt ondulate. Fibrele elastice se dispun si ele in toate directiile ramificandu-se. Ele
constituie o pasla pentru fibrele de colagen.
Substanta fundamentala este putina si nu se coloreaza in HE datorita prezentei abundente a GAG si PG.
Celulele sunt fibroblaste si fibrocite (celule fixe) dar si macrofage, mastocite, plasmocite, neutrofile.
Vascularizatia este bogata si se face prin vase de calibru minim.
Inervatia este bogata si se face prin fibre vasomotorii si fibre senzitive (terminatii nervoase libere dar mai ales
terminatii nervoase incapsulate).
Rolul acestui tesut: in general asigura rezistenta la tractiuni.

13.Ţesutul conjunctiv elastic

Tesutul conjunctiv elastic
Are o raspandire extrem de restransa si anume:
 ligamentele galbene de la nivelul cefei
 ligamentele articulare
 ligamentul suspensor al penisului.
Structura: predomina fibrele elastice dispuse in retea, substanta fundamentala, celule conjunctive (in special
celule fixe). Elementele elastice le vom gasi insa larg raspandite in peretele vaselor formate din lamele elastice dispuse
concentric. Tot elemente elastice apar si in stroma conjunctiva a plamanului dubland peretele alveolar.

14.Ţesutul conjunctiv reticular

Tesutul reticulat
Este de doua feluri:
1. mieloid (maduva rosie hematogena)
2. limfoid (in organele limfoformatoare). Organele limfoformatoare sunt:
 ggl. limfatici
 pulpa alba a splinei
 placile Peyer din intestin
 amigdale
Organizare: fibre de reticulina care se dispun sub forma unui fibroreticul, celule conjunctive (o parte din ele vor
forma citoreticul care se va suprapune peste fibroreticul). In ochiurile celor doua retele se gasesc substanta
fundamentala si celule conjunctive libere.
Tipuri de celule:
 celule reticulare de tip fibroblastoid - aceste celule sunt de fapt un fibroblast cu mai multe prelungiri care se unesc
cu prelungirile altor celule prin jontiuni gap. Aceste celule formeaza citoreticulul. Celula are nucleu central
eucromatic, citoplasma bazofila si este implicata in secretia matricei conjunctive si a rol structural (formeaza
citoreticulul).
 celule reticulare de tip histioid - au rol macrofag. Pot fi fixe sau libere si se sclerozeaza de regula in mansoane
perivasculare. Ca aspect structural celulele pot avea ..................................... Rol de fagocitoza si pinocitoza. De
asemenea ele colaboreaza cu limfocitele B si T in realizarea RI umoral si celular. Limfocitele T sunt localizate in
zonele timodependente iar limfocitele B sunt localizate in zonele timoindependente.
 celula reticulara interdigitale
 celule reticulare foliculare dendritice. Ultimele doua clase decelule sunt greu de diferentiat intre ele (doar prin
imunofluorescenta si ME). Aceste doua tipuri de celule colaboreaza cu macrofagele in elaborarea RI mediat umoral
si celular.

15.Ţesutul adipos alb.

Adipocitul alb are diametru de 100-120 m. Adipocitele se organizeaza in lobuli separati de septuri formate din tesut
conjunctiv lax ce aduce vase de sange in apropierea adipocitelor. Un capilar corespunde la 2-3 adipocite albe. Tot astfel
ajung terminatiunile nervoase adrenergice si colinergice. Celula apare ca un inel cu pecete. Incluziunea lipidica se
prezinta ca o picatura unica (tesut unilocular). Citoplasma si nucleul sunt impinse la periferie. Bula se dizolva in parafina
si in hidrocarburi benzenice. Citoplasma este acidofila iar nucleul reprezinta pecetea inelului. Tot in tesut se observa
17 | P a g e
numeroase capilare. La ME se observa ca incluziunea nu este invelita de endomembrana si ocupa cea mai mare parte a
celulei impingand nucleul la periferie.
Nucleul este alungit, eucromatic.
Organitele sunt mitocondrii cu criste tubulare si RE neted. Membrana celulara este dublata la exterior de o
lamina bazala care la randul ei este dublata de o retea fibroreticulara. Aceasta lamina bazala este comuna pentru mai
multe adipocite. Intre adipocite exista substanta fundamentala, fibre de reticulina, capilare si filete nervoase
adrenergice si colinergice care se opresc la nivelul laminei bazale unde-si varsa mediatorul, acesta ajungand in celula prin
difuziune.
Rolul acestor celule este in metabolismul lipidelor, in lipogeneza si lipoliza. Lipogeneza se face din glicerol si acizi
grasi (1 molecula de glicerol si 3 molecule de acizi grasi formeaza 1 molecula de triglicerid). Glicerolul se obtine prin
aport exogen sau prin glicoliza iar acizii grasi pot fi sintetizat “de novo” sau provin din sursa endohepatica.
Acizii grasi proveniti exogen sunt absorbiti fie direct in circulatia sangvina fie in circulatia limfatica sub forma de
chilomicroni. Chilomicronii au diametrul de 3 m, au un miez central format de triglicerid si colesterol esterificat si o
parte periferica formata din colesterol liber, proteine si fosfolipide.
La nivelul capilarelor chilomicronii se desfac sub actiunea lipoproteinlipazei secerata de celulele endoteliale.
Acizii grasi rezultati raman legati de proteine si astfel vor traversa lamina bazala a adipocitului alb si apoi membrana
celulara si ajung in citoplasma unde formeaza din nou trigliceride. Depozitele adipoase sunt permanent reinnoite. Cel
mai lipogenetic hormon este insulina care permeabilizeaza membrana adipocitului pentru glucoza. Lipoliza este
controlata de glucagon.

16.Ţesutul adipos brun

In acest tesut exista caroteni (pigmenti) prezenti in citoplasma. Vascularizatia este mai bogata (1 capilar la 1 adipocit).
Citocromii sunt numerosi (exista mitocondrii multe). Astfel se explica culoarea bruna. Acest tesut ocupa 5-6% din
greutate la nastere. Este intalnit doar in viata fetala si in primele 5 luni de la nastere. El este localizat:
 cervical
 retrosternal
 subscapular
 retrosimfizar
 in mediastinul profund
 in regiunea inghinala.
Acest tesut are rol de protectie termica.
Organizare: adipocitele brune sunt asezate in paniculi separati de septuri conjunctive formate din tesut
conjunctiv lax cu foarte multe vase de sange (1 capilar la 1 adipocit). Terminatiunile nervoase sunt de tip adrenergic.
Exista putina substanta fundamentala si putine fibre de reticulina.
La MO celula are forma poligonala cu nucleul dispus central. In adipocit exista mai multe bule lipidice care nu
conflueaza datorita prezentei unor septuri citoplasmatice. Citoplasma este spumoasa cu numeroase gauri pentru ca si
aici se dizolva in parafina incluziunile de lipide.
Adipocitul brun este mult mai mic - are un diametru de 30-40 m.
La ME se observa perinuclear numeroase picaturi lipidice nedelimitate de endomembrane ci doar separate de
septuri citoplasmatice. In restul citoplasmei exista mitocondrii cu criste si REN cu rol in sinteza lipidelor. Membrana
adipocitului brun este dublata de o lamina bazala inconjurata de o retea fibroreticulara. Lamina bazala este proprie
fiecarui adipocit.
Filetele nervoase adrenergice strabat lamina bazala si vin in contact direct cu membrana adipocitului. Cand
scade temperatura mediului inconjurator se descarca norepinefrina care va stimula adenilat ciclaza ce duce la crestera
cantitatii de cAMP care stimuleaza protein kinaza care va determina ardera acizilor grasi in ciclul Krebs ceea ce duce la
formarea de energie. Tot odata este inhibata ATP sintetaza si astfel toata energia formata este disipata sub forma de
caldura.

17.Celula mezenchimală
Este prezenta in principal in tesutul embrionar dar si in tesuturile conjunctive adulte in apropierea vaselor de sange. Au
originea in mezodermul embrionar sau in mezoectoderm pentru celulele din extremitatea cefalica.
Celula are urmatorul aspect la microscopul optic:
 celula are 20-30 m, forma neregulata cu prelungiri
18 | P a g e
 nucleul ocupa mai mult de jumatate din citoplasma
 blastele au citoplasma bazofila din cauza RE si ribozomilor foarte dezvoltati ca urmare a sintezei intense de proteine
 nucleul este rotund sau ovalar si eucromatic (palid colorat)
 citoplasma este slab bazofila
La microscopul electronic celula mezenchimala apare astfel:
 are prelungiri
 raportul nucleoplasmatic este supraunitar
 nucleul prezinta 1-2 incizuri (identatii). La nivelul lor se dezvolta organitele celulare: RE si mitocondrii
 nucleul este incarcat cu eucromatina si are un nucleol excentric
 in citoplasma apar grupari poliribozomale bine dezvoltate.
 mitocondriile, RE rugos si aparatul Golgi din citoplasma sunt slab reprezentate
Celula mezenchimala are urmatoarele roluri
 Reprezinta originea celor mai multe celule conjunctive fixe
 Secreta matricea conjunctiva extracelulara care este lipsita de fibre in acest stadiu
 Induce diferentierea epiteliilor

18.Fibroblasul
Formeaza o familie mare de constituienti celulari: fibroblastele, fibrocitele si miofibroblastele.
Fibroblastele
Sunt cele mai active si mai raspandite celule ale tesutului conjunctiv. Au originea in celula mezenchimala.
Au urmatorul aspect la microscopul optic:
 au forma alungita dar neregulata, cu numeroase prelungiri
 au raportul nucleo-plasmatic supraunitar
 nucleul are forma ovalar-alungita, este palid colorat si prezinta un nucleol evident localizat in zona mai bombata a
celulei
 citoplasma este puternic bazofila
La microscopul electronic apar urmatoarele particularitati:
 celula stabileste contacte focale cu matricea dar si jonctiuni gap cu alte celule
 in citoplasma se evidentiaza foarte multi ribozomi liberi (poliribozomi) si RE rugos
 exista foarte multe mitocondrii, aparatul Golgi este bine reprezentat, cu alte cuvinte, intreg aparatul de sinteza
proteica este foarte bine dezvoltat
 citoscheletul este de asemenea bine dezvoltat, format din microfilamente de actina si miozina, microtubuli si
filamente intermediare de desmina si timetina.
Fibroblastele au urmatoarele roluri:
1. Fibroblastul secreta toate macromoleculele matricei conjunctive: tropocolagen, tropoelastina, fibrilina,
glicozaminoglicani si proteoglicani precum si toate cele sase proteine de adezivitate.
2. Fibroblastele secreta proenzimele lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, hialuronidazei, glucuronidazei si
catepsinei C care intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Fibroblastele secreta factorul de proliferare (stimuleaza dezvoltarea microcirculatiei)
4. Fibroblastele intervin in secretia de interferon , care este mult mai activ decat interferonul secretat de macrofage.
El intervine in apararea antivirala si antitumorala.
5. Modulatia: fibroblastele sunt interconvertibile atat pe orizontala cat si pe verticala.
6. Nonechivalenta: fibroblastele difera intre ele in functie de tipul de tesut conjunctiv caruia ii apartin si chiar in cadrul
aceluiasi tip de tesut conjunctiv, in functie de localizare. O dovada in acest sens avem daca se transplanteaza bucati
de derm din pielea palmara sau plantara in pielea de la nivelul trunchiului. Pielea trunchiului se va ingrosa ca urmare
a fibroblastelor care sunt diferite si induc diferentele epiteliale

19.Mastocitul
Ele sunt localizate in dermul pielii sau in mucoasa si submucoasa tubului digestiv sau a cailor respiratorii.
La microscopul optic mastocitul apare in urmatorul fel:
 are forma rotunda sau ovalara cu diametrul de 20-30 m.
 nucleul este rotund, excentric, palid colorat, veziculos si prezinta un nucleol evident.

19 | P a g e
 are putina citoplasma si este slab acidofila. Acidofilia este mascata de prezenta in citoplasma a numeroase granule
mastocitare. Granulele pot fi ortocromatice (se coloreaza in aceeasi culoare pe care o are si colorantul folosit) sau
metacromatice (atunci cand se coloreaza prezinta alta culoare decat colorantul folosit - schimba culoarea
colorantului). Se folosesc coloranti cationici de anilina: albastru de toluidina - granulatiile ortocromatice se vor
colora in albastru iar granulatiile metacromatice se vor colora in rosu-violet.
La microscopul electronic mai observam:
 nucleul care aparea palid colorat la microscopul optic aici este incarcat de eucromatina; prezinta un nucleol
excentric
 citoplasma are organitele comune slab reprezentate, intreaga citoplasma fiind ocupata de granule opace la fluxul de
electroni ce au dimensiuni variate (intre 0,2-2 m).
 granulele mastocitare au urmatorul continut:
1. proteoglicani cu heparan sulfat (subpopulatie a heparinei cu rol anticoagulant) sau cu condroitin sulfat
(mastocitele cu condroitin sulfat se numesc mastocite mucoase)
2. histamina
3. proteaze neutre
4. factorul chemotactic al eozinofilelor, responsabil de socul anafilactic.
 membrana celulara prezinta pseudopode cu citoschelet cortical alcatuit din filamente de actina. Acest citoschelet
este bine reprezentat.
 la nivelul membranei s-au identificat receptori IgE (reagine). Aceeasi receptori se identifica si in membrana
bazofilelor
 la nivelul membranei mastocitelor se evidentiaza sinteza leucotrienelor, care ajuta la formarea complexului antigen-
anticorp [Ag-Ac] pe suprafata mastocitului.
Mastocitele au mai multe roluri, in special in reactiile de hipersensibilizare imediata, dintre care cea mai de
temut este socul anafilactic, o urgenta medicala. Intr-un soc anafilactic se realizeaza un edem insotit de bronhospasm.
Substante care induc socul sunt veninul de viespe, penicilina sau antitoxina antitetanica. In cazul in care un organism
vine in contact pentru prima data cu un astfel de alergogen, se va induce secretia de IgE prin plasmocite. IgE au receptori
specifici in membrana mastocitelor si a bazofilelor. Este denumita celula paracrina ce elibereaza subst cu rol active in
reactii de hipersensibilizare imediata.
La un al doilea contact al organismului cu acelasi antigen, antigenele vor gasi anticorpi deja formati si se vor fixa
pe ei. Deci, pe membrana mastocitului vor exista complexe [Ag-Ac], care vor determina doua reactii:
1. degranulare mastocitara cu sau fara mastocitoliza
formare de leucotriene in membrana mastocitului
Degranularea mastocitara cu mastocitoliza
Este o urmare a faptului ca nou formatele complexe [Ag-Ac] din membrana mastocitara vor declansa un lant de
mecanisme dupa cum urmeaza: este activata adenilat ciclaza care va duce la fomarea de AMPc. AMPc activeaza o
proteinkinaza care va determina deschiderea unor canale de calciu. Ca urmare a deschiderii canalelor de calciu, creste
influxul de calciu fapt care determina fuzionarea granulelor mastocitare intre ele si apoi cu membrana celulara. Astfel
granulele isi vor varsa continutul la exterior, fapt care poate sa duca sau nu la degradarea celulei in intregime.
Histamina determina cresterea permeabilitatii capilare. Astfel, prin peretele capilar va exista un aflux mare de
eozinofile si neutrofile care sunt atrase prin chemostatism pozitiv de catre factorul chemotactic al eozinofilelor care se
afla in granulele mastocitare si care acum a fost imprastiat in lichidul interstitial. Neutrofilele si eozinofilele genereaza
mastocitoliza in lant care va duce si la eliberarea mai multor granule mastocitare.
Alt efect consta in contractia muschilor netezi din peretii bronhiilor si bronhiolelor mergand pana la
bronhospasm si moarte daca nu se intervine cu un bronhodilatator puternic: adrenalina.
Formarea de leucotriene in membrana mastocitului
Complexul [Ag-Ac] stimuleaza fosfolipaza din membrana celulara care va induce sinteza de acid arahidonic din
care se sintetizeaza leucotriene. Leucotrienele pe masura ce se produc se elibereaza in matricea extracelulara. Ele au un
rol antagonic histaminei: relaxeaza musculatura neteda. Cam la 1-2 ore dupa reactie, histamina este anihilata prin
leucotriene de catre mastocit si prin histaminoxidaza de catre eozinofile.
Mastocitele mai sunt denumite si celule paracrine deoarece actioneaza local prin produsul de secretie eliberat in
afara celulei.

20 | P a g e
20.Histiomacrofagul
HISTIOMACROFAGUL
Este o celula cu dimensiunile intre 30-40 m, cu nucleu veziculos excentric, cu nucleol evident. Citoplasma este acidofila
si puternic granulata.
La microscopul electronic, histiomacrofagul se prezinta in felul urmator:
 nucleu reniform, situat excentric, incarcat cu eucromatina si cu nucleoli evidenti
 citoplasma contine organite comune: mitocondrii, RE rugos, complex Golgi, lizozomi
 citoplasma mai contine numeroase vezicule clare (pinozomi) sau opace (fagozomi), in functie de tipul antigenului
(lichid sau solid).
 exista si fagolizozomi si pinolizozomi
 exista de asemenea si corpi reziduali
Macrofagele au urmatoarele functii:
1. Fagocitoza si pinocitoza. Macrofagul fagociteaza particule mari. Fagocitoza poate fi specifica sau nespecifica. Ea este
mediata de receptori.
2. Secreta proenzime lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, erochinazei, hialuronidazei sau glucuronidazei.
Enzimele intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Secreta citokine care activeaza la randul lor alte celule (sunt un fel de secretii paracrine). Dintre citokine,
interleukina 1 activeaza limfocitele Th (helper), care vor interveni in cooperarea din cadrul raspunsului imun mediat
umoral. Interleukina 1 mai activeaza si celulele cu citotoxicitate specifica sau nespecifica.
4. Secreta interferonii , , . Interferonul  este cel mai important, avand rol in apararea antivirala si antitumorala.
5. Secreta factorul de proliferare al fibroblastelor, inducand fibroza in tesuturile in care se gasesc.
Macrofagul
Are originea in monocitele circulante.
Totalitatea macrofagelor formeaza sistemul fagocitar mononuclear care prezinta trei compartimente:
1. compartimentul medular
2. compartimentul sangvin
3. compartimentul tisular.
Compartimentul medular este format din celule stem pluripotente care se diferentiaza pe linie monocitara in
monoblast  promonocit  monocit.
Compartimentul sangvin este format din totalitatea monocitelor circulante.
Compartimentul tisular este format din doua tipuri de celule:
1. macrofagul liber (histiomacrofag)
2. macrofagul fix (histiocit)
La nivel tisular ele se afla in dermul pielii, in mucoasa digestiva si in cea respi ratorie. Ele se grupeaza de regula in
apropierea vaselor de sange

21.Sistemul monocitar macrofagic.

Totalitatea macrofagelor formeaza sistemul fagocitar mononuclear care prezinta trei compartimente:
1. compartimentul medular
2. compartimentul sangvin
3. compartimentul tisular.
Compartimentul medular este format din celule stem pluripotente care se diferentiaza pe linie monocitara in
monoblast  promonocit  monocit.
Compartimentul sangvin este format din totalitatea monocitelor circulante.
Compartimentul tisular este format din doua tipuri de celule:
1. macrofagul liber (histiomacrofag)
2. macrofagul fix (histiocit)
La nivel tisular ele se afla in dermul pielii, in mucoasa digestiva si in cea respi ratorie. Ele se grupeaza de regula in
apropierea vaselor de sange
Histiocitul
Este o celula cu dimensiuni intre 10-15 m, cu nucleu tahicromatic, excentric, cu citoplasma acidofila, mai mult
sau mai putin omogena.

21 | P a g e
 Histomacrofagul
Este o celula cu dimensiunile intre 30-40 m, cu nucleu veziculos excentric, cu nucleol evident. Citoplasma este
acidofila si puternic granulata.
La microscopul electronic, histiomacrofagul se prezinta in felul urmator:
 nucleu reniform, situat excentric, incarcat cu eucromatina si cu nucleoli evidenti
 citoplasma contine organite comune: mitocondrii, RE rugos, complex Golgi, lizozomi
 citoplasma mai contine numeroase vezicule clare (pinozomi) sau opace (fagozomi), in functie de tipul antigenului
(lichid sau solid).
 exista si fagolizozomi si pinolizozomi
 exista de asemenea si corpi reziduali
Macrofagele au urmatoarele functii:
1. Fagocitoza si pinocitoza. Macrofagul fagociteaza particule mari. Fagocitoza poate fi specifica sau nespecifica. Ea este
mediata de receptori.
2. Secreta proenzime lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, erochinazei, hialuronidazei sau glucuronidazei.
Enzimele intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Secreta citokine care activeaza la randul lor alte celule (sunt un fel de secretii paracrine). Dintre citokine,
interleukina 1 activeaza limfocitele Th (helper), care vor interveni in cooperarea din cadrul raspunsului imun mediat
umoral. Interleukina 1 mai activeaza si celulele cu citotoxicitate specifica sau nespecifica.
4. Secreta interferonii , , . Interferonul  este cel mai important, avand rol in apararea antivirala si antitumorala.
5. Secreta factorul de proliferare al fibroblastelor, inducand fibroza in tesuturile in care se gasesc.
Componentii sistemul fagocitar mononuclear
1. Macrofagele de tip histiomacrofag si histiocit din tesutul conjunctiv lax si dens aflat in dermul pielii si mucoasele
digestiva si respiratorie.
2. Celulele Kupffer din ficat
3. Macrofagele alveolare, numite celule cu praf sau prafoase, din plaman.
4. Macrofagele din tesutul conjunctiv reticulat din splina, foliculii limfatici, maduva rosie hematogena si timus
5. Macrofagele pleurale si peritoneale din seroasele cavitare
6. Osteoclastele din tesutul osos
7. Celulele gliale din SNC, numite microglii
Celulele Langerhans din epiderm

22.Plasmocitul
Are originea in limfocitele B circulante.
Sunt localizate: in dermul pielii, in mucoasele si submucoasele digestive si respiratorii.
La microscopul optic plasmocitul apare in felul urmator:
 celula ovalara cu dimensiunea de 30 m
 nucleu rotund sau ovalar dispus excentric, in jurul caruia se observa un aspect de cadran de ceas sau roata cu spite.
 are nucleoli evidenti
 citoplasma este abundenta si in cea mai mare parte bazofila; o mica zona din apropierea nucleului ramane mai palid
colorata sau acidofila.
 in zonele in care citoplasma este bazofila, exista mici vacuole mai palid colorate sau cu tenta acidofila. Aceste zone
sunt corpusculii lui Russel (lanturi polipeptidice aflate in trecere prin RE rugos)
La microscopul electronic observam:
 membrana plasmocitara prezinta microvili
 nucleul apare rotund, excentric, cu o alternanta regulata de eucromatina (spatiile dintre spite) si heterocrmatina
(spitele rotii)
 in citoplasma abundenta se afla RE rugos responsabil de bazofilie. Unde RE rugos lipseste citoplasma este acidofila
(in jurul nucleului unde se gasesc aparatul Golgi, mitocondrii si elemente de citoschelet).
Rolurile plasmocitului sunt:
Sintetizeaza anticorpi denumiti imunoglobuline. Imunoglobulinele secretate de plasmocit sunt:
 IgG - imunoglobulina libera in plasma, fixata pe receptorii specifici de pe suprafata limfocitelor B. Pot interveni in
procesul de axonizare a antigenelor.

22 | P a g e
 IgM este prezenta pe suprafata limfocitelor B unde se fixeaza pe receptorii specifici.
 IgA este secretata de plasmocite in forma dimerica si apoi este transferata celulelor epiteliale din epiderm unde se
fixeaza pe receptorii specifici intervenind in procesele de aparare locala la nivelul pielii.
 IgD - se fixeaza pe receptorii specifici de pe suprafata limfocitelor B.
 IgE (reagine) - are receptori specifici pe mastocite si bazofile si intervine in reactiile de hipersensibilizare imediata.
Raspunsul imun mediat umoral
Poate fi de doua feluri: primar sau secundar.
Raspunsul imun umoral primar
Organismul vine in contact cu un anumit antigen pentru prima data. Acum limfocitele B se vor blastiza (celula
adulta redevine celula tanara) si are raportul nucleoplasmatic supraunitar. Nucleul este eucromatic, activ, citoplasma
este bazofila, cu aparatul de sinteza proteica foarte bine dezvoltat. Aceste limfoblaste se vor divide intens si se vor
diferentia pe doua linii celulare:
1. linia limfoblaste  limfocite cu memorie
2. linia limfoblaste  plasmoblaste  plasmocite.
Plasmocitele vor sintetiza anticorpi.
In raspunsul primar mediat umoral toate aceste evenimente au nevoie de celule imune accesorii (macrofage,
limfocite Th).
Raspunsul imun umoral secundar
Are loc la al doilea contact al organismului cu un anumit antigen. In acest caz nu mai este necesara prezenta
celulelor imune accesorii pentru ca exista limfocite B cu memorie care se blastizeaza si rezulta limfoblaste cu memorie
care se vor diferentia pe doua linii celulare:
1. linia de limfocite B cu memorie
2. linia limfoblast  centrobalst  centrocit

23.Melanocitul
Celulele pigmentare (melanocitele)
Sunt celule care produc pigmenti. Celula melanofora este o celula care depoziteaza pigmentii produsi de
melanocite.
La microscopul optic celula pigmentara apare in felul urmator:
 are aspect de fulg de nea sau floare de gheata
 nucleul este rotund si dispus central
 citoplasma are granulatii brune care nu necesita coloratie speciala. Granulele se numesc melanozomi.
La microscopul electronic mai putem observa in plus:
 sinteza de melanina porneste de la aminoacidul tirozina: tirozina  3, 4 dihidroxifenil alanina (DOPA)  melanina.
Prima etapa a sirului de reactii este catalizata de enzima tirozinaza.
 melanozomii cu granule de melanina (pigmentul) pot fi primari, secundari, tertiari sau cuaternari.
 melanozomii primari, secundari si tertiari se gasesc in celula pigmentara
 melanozomii cuaternari se gasesc in cheratinocite (celulele melanofore)
Trecerea pigmentului din celula pigmentara in cheratinocit se face prin secretie citocrina. Dispersia pigmentului
este data de ACTH.

Tesutul osos si cartilaginos

1.Matricea osului haversian (lamelar) - organizare microscopică

Matricea osoasa
Este alcatuita din lamele care sunt in general in numar de 3-7, dar pot ajunge pana la 20 si din lacune , in care se
gasesc osteocite care au prelungiri ce patrund in canalicule ce se anastomozeaza.
Lamelele (4-20) sunt dispuse concentric in jurul unui canal vascular longitudinal cu diametrul de 50-90 m. Acest
canal vascular se mai numeste si canal haversian. Osteonul are un diametru de 200-300 m. Osteoanele pot fi primare,
secundare etc. Lamelele sunt si ele de mai multe feluri: lamele T (intunecate sau lamele A (alternanate), alternanad

23 | P a g e
lamelele longitudinale (L) cu cele transversale (T). La periferia osteoanelor secundare exista linia de ciment, care contine
mai putin colagen, mai putin fosfor si mai mult sulf.
Intre osteoane exista sistemul lamelar interstitial, angular. De asemenea, la periferie mai exista un sistem
circumferential intern si extern, in corticala oaselor lungi. Lamelele din sistemul trabecular nu prezinta canale vasculare
(haversiene) si se hranesc prin difuziune din spatiul inconjurator.
Canalele vasculare sunt de doua feluri: longitudinale si transversale. Canalele longitudinale se mai numesc si
haversiene si reprezinta capilare fenestrate sau chiar venule. Ele sunt marginite de celule turtite (mezenchimala,
osteoblast in repaus, osteocit in activitate). Aceste celule sun asezate probabil in strat continuu, unite prin jonctiuni gap
cu osteocitele din lacune. Aceste celule alcatuiesc bariera os - celule. Canalele transversale sau oblice se mai numesc si
Volkmann si nu sunt inconjurate de lamele.
Periostul este alcatuit din doua straturi: extern, alcatuit din fibre (Sharpey) si bogat vascularizat si un strat intern,
osteogenic, alcatuit din celule.
Endostul este alcatuit din celule aplatizate si acopera peretii tuturor cavitatilor osoase din osul spongios precum
si canalele vasculare haversiene si Volkmann din osul compact. La osul spongios endostul reprezinta stratul periferic al
stromei medulare.

2.Substanţa organică a matricei osoase

Substanta organica intra in alcatuirea fibrelor si a substantei fundamentale. Ea da reactii PAS pozitive, metacromazie
(pozitiva sau negativa), este acidofila si se poate evidentia prin incorporare de sulf.
Substanta fundamentala este amorfa. Ea contine proteine necolagenice specifice tesutului conjunctiv dar si
proteine necolagenice specifice tesutului osos.:osteocalcina, osteopontina, sialoproteina osoasa. Osteocalcina si
osteopontina se leaga de hidroxiapatita. Sialoproteina se leaga de celula. Sunt importante 1, 25-dihidroxi vitamina D, cu
rol in sinteza proteinelor necolagenice si vitamina K (osteocalcina).
Fibrele (colagenul ) reprezinta 90% din totalul de substanta organica. Colagenul este de tip I, fibrele au diametru
de 50-70 nm, si o periodicitate de 67 nm, fiind bogat in lizina hidroxilata. Prezinta numeroase legaturi transversale,
avand o mare rezistenta mecanica si la agenti acii. Fibrele au un aranjament bine orientat. Ele alcatuiesc lamelele
intunecate sau luminoase, existand diferente de orientare si/sau cantitative. Fibrele sunt dispuse helicoidal in raport cu
substanta minerala. Pasul helixului se modifica de la o lamela la alta.

3.Substanţa minerală a matricei osoase

Substanta minerala reprezinta 65% din totalul de substanta uscata. Ea apara ca depozite submicroscopice de fosfat de
calciu care se transforma in hidroxiapatita. La ora actuala exista o disputa cu privire la starea substantei anorganice in os.
Nu se stie daca substanta este de la inceput sub forma de cristale sau fosfatul de calciu este amorf in timp ce
hidroxiapatita este cristalina. Cristalele de hidroxiapatita sunt de forma unor bastonase cu lungimea de 40 nm si
diametrul de 1,5-3 nm, distribuite pe o lungime de 60-70 nm in lungul fibrelor de colagen. Aranjarea colagenului este
astfel facuta incat sa dea nastere unor goluri in interiorul unei retele ordonate. Golurile au dimensiuni de 40 nm / 2,5 nm
si aici sunt dispuse cristalele. Substanta anorganica mai contine ioni citrat (la suprafata cristalului), ioni carbonat,
substante fosfatice, fluor (inlocuieste OH). Izotopii radioactivi ai Ca si P pot inlocui ..........stabil. Mai este prezent
plumbul, strontiul, radiul. In ostomalacie sau rahitism substanta anorganica poate scadea pana la o proportie de 35%.
Hidroxiapatita are formula Ca10(PO4)6(OH)2

4.Celulele osteogeneratoare
Celulele osteogeneratoare sunt de fapt aceeasi tip celula dar in faze functionale diferite.
 Celulele osteoprogenitoare () provin din celula mezenchimala primitiva si dau nastere condroblastilor si
osteoblastilor. Ele se gasesc la nivelul suprafetelor osoase libere (endost, periost, trabecule, cartilaj calcifiat,
metafiza osului in crestere). Osteoblastele in repaus se aseamana morfologic cu aceste celule, fiind cel putin o parte
din celulele ce marginesc osul adult.
 Osteoblastele () depun osteoidul (matricea osoasa). Ele sunt celule columnare sau epiteloide care se gasesc la
suprafata osului si cand sunt inactive au un aspect scuamos. Sunt celule sintetizatoare de proteine, produc factori de
crestere care actioneaza autocrin sau paracrin, contin fosfataza acida. Se leaga de osteoblastele vecine prin jonctiuni
gap, prezinta receptori pentru hormoni, vitamine, citokine. Spre exemplu, parathormonul actioneaza asupra
osteoblastelor care produc factori de stimulare a osteoclastelor. Secreeta procolagenoza din care rezzulta

24 | P a g e
 colagenoza care lizeaza osteoidul potentand activitatea osteoclastelor. Au un mic rol in resorbtia osoasa, resorbind o
portiune mica de osteoid, dupa care intervin osteocitele.
Osteocitele () se gasesc in lacune, prezinta prelungiri care patrund in niste canalicule si se anastomozeaza
cu prelungirile osteocitelor vecine prin jonctiuni gap. Aceste prelungiri formeaza un fel de retea. Osteocitele
prezinta o activitate dar redusa. Ele au organite “in regresie”. Se stie ca osteocitele provin din osteoblaste
dar transformarea osteocitelor inapoi in osteoblaste este controversata

5.Osteoclastele
Osteoclastele au un diametru de 150 m, prezinta cate 50 de nuclei in fiecare celula, si se gasesc in niste lacune speciale,
numite Howship.
Celulele sunt polarizate: nucleii se afla la polul opus frontului osos iar inspre frontul osos prezinta o margine in
perie (margine dantelata) care in repaus dispare. Prezinta numerosi lizozomi primari, cu diametrul de 0,5-3 m care
contin fosfataza acida rezistenta la tartrat si divarese enzime proteolitice. In osteoclaste exista o zona numita
compartiment subosteoclastic, in care mediul este puternic acid si care este echivalenta unui lizozom secundar. Mediul
acid din acest compartiment este obtinut cu ajutorul unei pompe protonice ATP dependenta care pompeaza in zona
subosteoclastica protonii obtinuti cu ajurorul anhidrazei carbonice. Acest compartiment este inconjurat de o zona de
inchidere. Spre periferie mai exista si o zona “clara” deasupra careia se afla marginea dantelata (in perie) care este
bogata in actina si mai este numita si zona filamentoasa.
Originea osteoclastelor se afla in precursori comuni cu monocitele si granulocitele, in maduva osoasa.
Osteoclastele se obtin prin fuzionarea precursorilor, proces care este dependent de un factor necunoscut. Insa
monocitele fuzionate nu au proprietati osteoclastice, desi provin din aceeasi precursori ca si osteoclastele.
Receptorii pentru calcitonina inhiba activitatea osteoclastelor dar ele sunt sensibile la factorul de
stimulare a osteoclastelor, secretat de osteoblasti la actiunea parathormonului

6. Osificarea endomembranara (generalitati)

Are loc la nivelul oaselor frontal, parietal si partial pentru oasele temporale, occipital, mandibular, maxilare, corpii
claviculelor.
Osificarea se face din tesut conjunctiv primitiv, bine vascularizat ce contine numeroase celule mezenchimale. Aceste
celule se transforma in osteoblasti care depun osteoidul care apoi se va mineraliza. Osteoblastele se transforma apoi in
osteocite si se obtine osul fibros care este neregulat si contine numeroase fibre de colagen. Osul fibros mai cuprinde si
vase de sange, si nu e lamelar. El realizeaza spongioasa primara. Prin condensarea tesutului conjunctiv aflat la periferie
se formeaza periostul si endostul. Mai departe are loc compactarea (pentru osul compact) sau umplerea spatiilor libere
(osul trabecular).

7.Osificarea encondrală (generalităţi)

Osificarea encondrala
Are loc in centrii primari, secundari, la baza craniului, la nivelul coloanei vertebrale, in oasele lungi si la
extremitatile oaselor. Centrii de osificare reprezinta modificari ale tesutului cartilaginos prin aparitia unor muguri
periostali vasculari.
Cartilajul sufera modificari zonale dinspre epifiza spre diafiza. La acest nivel celulele vor fi dispuse pe mai multe
zone:
 cartilaj de rezerva
 zona de proliferare
 zona de maturare (celulele cresc)
 zona de generare - unde are loc calcifierea matricei in sens longitudinal si nu la nivelul septurilor transversale.
 linia de eroziune (frontul de osificare) unde se gasesc vase (anse capilare) si celule mezenchimale nediferentiate care
vor da nastere diferitelor celule osoase precum si celule stem hematopoietice.
Intr-o etapa ulterioara are loc distrugerea septurilor transversale, care nu sunt mineralizate.
In procesul de osificare mai inatai se formeaza osteoblastii care depun osteoidul pe cartilajul calcificat si se
formeaza astfel spongioasa primara. Apoi actioneaza osteoclastele si se formeaza spongioasa secundara (lame obtinute
prin resorbtie care formeaza osul).
Procesul actioneaza de la diafiza inspre epifiza. Apare gulerasul periostal epifizar.
Centrii secundari apar dupa nastere la nivelul epifizelor. Sub pericondru nu se depune osteoid.

25 | P a g e
8. Modelarea si remodelarea osoasa (generalitati)
Unitatile multicelulare ale osului - unitati de remodelare osoasa (BMU)
Aceste unitati realizeaza remodelarea osoasa. De asemenea, dupa varsta de un an, ele asigura transformarea
osului primar in os secundar. Tot BMU realizeaza lamelele interstitiale.

Repararea osoasa - vindecarea fracturilor

1. Etapa inflamatorie - Hemsitomul formarea coagului fibros, dureaza 3-4 zile
2. Etapa reparatorie - se poate forma un calus moale, fibros sau un calus dur, fibrocartilaginos si se formeaza osul
primitiv. Etapa dureaza 3-6 luni.
3. Etapa de remodelare - osul lamelar inlocuieste osul primitiv. Remodelarea dureaza ani, uneori pana la 7 ani.
Vindecarea se poate face in mai multe feluri:
1. Vindecare prin calus extern - la oasele aparut eprin osificare encondrala, calusul este cartilaginos (dur) iar la oasele
aparute prin osificare de membrana, calusul este fibros, care da nastere osului primar.
2. Vindecarea trabeculara - se formeaza os nou pe trabeculele deja existente, atunci cand leziunea este mica.
3. Vindecarea osoasa primara - prin BMU.
“Oboseala osoasa” are ca substrat microfisuri la nivelul osului.

9.Organizarea microscopică generală a ţesuturilor cartilaginoase

Structura:
Compartimentul celular: -condroblaste (celulele tinere ale tesutului cartilaginous cu activitate mitotica intensa)
-condrocite – isi vor pastra capacitatea de diviziune si secretie (mai scazuta decat la nivelul
condroblastelor) in citoplasma. Condtocitele sunt organite mai slab reprezentate.Ocpa compartimente numite lacune.
Sunt asezate fie izolat fie in gr izogene coronare.Pe langa acestea se mai vad si celulele pericondrului.(cellule stem pt
condroblaste).
-Acoperit de pericondru, cu excepţia cartilajului fibros.
-Este avascular; nutrienţii difuzează din vasele de la nivelul pericondrului prin matrice până la condrocite
Pricondrul este format din tesut conjunctiv dens semiordonat ce contine vase ce vor asigura hranirea cartilajului
avascular.Hranirea se face cu ajutorul nutrientilor ce vor difuza prin matricea cartilag pana la nivelul condrocitelor.
Fibre conjunctive de collagen I, II, elastic +subst fundamental.
La MO se observa pericondrul cu cele 2 straturi fibrilar si cellular bogat in celulele periocondrului.Sub el sunt
condroblastele celule turtite alungite, nucleu eucromatic cu nucleol vizibil si condrocite.
Compartimentul matricial:Format din matrice teritoriala si interteritoriala.
Teritoriala – intens bazofila si se afla in vecinatatea gr celulare.Este intens bazofila.
Interteritoriala – mai putin bazofila.
-fibre conjunctive ( de colagen tip I, II sau elastice )
-substanţa fundamentală

10.Condrocitele din ţesutul cartilaginos hialin

Condrocitele
Au forma elipsoidala, avand membrana celulara paralela cu marginea lacunei, sau, daca se gaseste mai in
profunzimea lacunei, are forma hemisferica sau rotunjita. Celula (celulele) ocupa intreaga lacuna. Prezinta incluzzii de
glicogen si lipide, are aparat Golgi si reticul endoplasmic rugos, care sunt mai dezvoltate in perioadele de sinteza. Ele
sintetizeaza toate componentele matricei simultan: colagen, proteoglicani, acid hialuronic.
La periferie prezinta un invelis matricial pericelular format din proteoglicani, cu aspect de pasla si cu grosimea de
1-3 m. Urmatorul strat este inelul lacunar, format din fibrile de colagen, ca un cosulet. Apoi urmeaza matricea
teritoriala formata din condroitin sulfat, avand o grosime de 50 m si cu o structura intens bazofila. Condrocitele
embrionare pot avea un mic................. Pe suprafata au caveole, microvili. Condrocitul hipertrofic are o sinteteza scazuta
de colagen II, proteoglicani si inhibitori de protease

11.Colagenul din matricea cartilajului hialin

Colagenul reprezinta 40% din greutatea uscata a cartilajului. El este de tip II, iar diametrul fibrilelor este de 15-45
nm. Ele nu se asambleaza in fascicule groase, si formeaza o retea in matrice. Colagenul nu exista in matricea

26 | P a g e
pericelulara. Arhitectura fibrilelor este dictata de conditiile mecanice si in general sunt tangentiale la pericondru.. Mai
exista si alte tipuri de colagen: IX, X, XI. Colagenul de tip IX sau XI se gaseste asociat cu fibre de colagen de tip II iar
colagenul de tip X se gaseste numai in zona de cartilaj hipertrofic. De asemenea mai exista si colagen de tip I si
fibronectina care sunt localizate numai in zona hipertrofa, in portiunea inferioara
-Are o structura omogena la microscopul optic.
-Este bazofila.
-Se coloreaza metacromatic cu coloranti cationici, Azur A, albastru de toluidina, care formeaza cplx impreuna cu (GAG). -
Nu se evidentiaza fibrilele colagenice->evid dupa digestia GAG cu HE-aspect bazofil
-Matricea teritoriala este bazofila datorita condroitin sulfatului.
-Componentele matricei sunt colagenul si substanta fundamentala care este amorfa

12.Substanţa fundamentală a matricei cartilajului hialin

Substanta fundamentala este un gel cu proprietati speciale. Ea contine proteoglicani (PG) formati dintr-un miez
proteic numit “agrecan” si aproximativ 50 GAG (condroitin sulfat, keratan sulfat) atasati agrecanului. Acidul hialuronic
leaga apoi aproximativ 100 PG prin proteine de legatura, intre PG fiind o distana de 30 nm. PG se gasesc la distante
regulate de-a lungul fibrei de colagen. Cu ajutorul microscopului electronic se poate vizualiza reteaua de PG care apare
in elul urmator: fibrile fine, discrete, corespunzatoare lanturilor de GAG si fibrile groase, evidente, corespunzand
miezurilor proteice. Agregatele de PG realizeaza un gel puternic hidratat. Apa reprezinta 70-80% din greutatea
cartilajului. Ea se depune structurat, in staturi, fiind atasata gruparilor COO- si SO42-. Aceasta structura explica rezistenta
la compresie.
Condronectina este o glicoproteina fibronectin-like. Ea este incorporata pe suprafata condrocitelor si se leaga de
colagenul de tip II si de GAG. Aceasta proteina modifica atasarea celulelor la matricea cartilaginoasa.

13.Cartilajul elastic
Localizare: in urechea externa, peretii cailor auditive, trompa lui Eustache, in epiglota, cartilajele corniculate si
cuneiforme.
Aspectul sau macroscopic este mai opac si galbui, flexibil.
Este alcatuit din condrocite similare celor de la tesutul hialin, asezate in lacune izolate sau grupate cate 2-4 in
grupe izogene. Matricea este mai putin bogata si prezinta numeroase fibre elastice ramificate.
Originea lor este in ariile primare ale tesutului conjunctiv care contin celule conjunctive ramificate si fibre care
nu sunt nici colagen nici elastina. Se dezvolta ca in ariile tesutului hialin dar dobandesc caracteristicile tesutului
cartilaginos elastic. Tesitul conjunctiv de la periferie da nastere pericondrului.
Rolul importantei matricei este demonstrat de experimentul cu papaina

14.Fibrocartilajul
Se aseamna foarte mult cu tesutul conjunctiv dens regulat. Cele doua tesuturi sunt adesea unul in contnuarea celuilalt,
alcatuind ligamentele si tendoanele ce se insera pe os.
Localizare: discuri intervertebrale, simfiza pubiana, unele cartilaje articulare.
Sinteza in condrocit a componentelor matriciale:
In RER dureaza 10 minute, in aparatul Golgi dureaza 30 minute, iar in granulele secretorii stau 2-3 ore.
Condroitin sulfatul si GAG sunt adaugati in aparatul Golgi iar in granulele secretorii exista un material filamentos
(colagen) si un material granular (PG). PG sunt secretati ca monomeri si asamblati pe acid hialuronic extracelular.
Aceeasi celula cartilaginoasa secreta concomitent toate componentele matricei.
Organizarea microscopica se face pe baza unor condrocite dispuse in siruri intre manunchiuri groase de fibre de
colagen de tip I. Nu are pericondru si este acidofil datorita colagenului. Condrocitele sunt situate in lacune inconjurate
de matrice extracelulara bazofila datorita condroitin sulfatului si keratan sulfatului.
Discul intervertebral
Vertebrele sunt acoperite de cartilaj hialin iar discul se afla in centru si e format din fibrocartilaj. Nucleul pulpos
este derivat din notocord si este format din acid hialuronic si putine celule. Fibrocartilajul este alcatuit din lamele
formate din manunchiuri de fibre de colagen de tip I si care se termina in cartilajul hialin al vertebrelor. Lamelele
adiacente au directii oblice dar opuse, de aici aparand aspectul penat.
Pericondrul este prezent in toate cartilajele mai putin in cartilajul articular. Este un tesut conjunctiv dens, mai
bogat in celule in partea indreptata spre cartilaj. Celulele se diferentiaza in condroblaste . Contine colagen de tip I.

27 | P a g e
 Histofiziologia cartilajului
 cartilajul are rezistenta crescuta la compresiune
 cartilajul ajuta la diminuarea la minim a frecarii in articulatii
 cartilajul este responsabil de crestera in lungime a oaselor
 cartilajul contine numeroase proteine, vitamina C, vitamina D, calciu, fosfat. Absenta acestor principii din alimentatie
duce la rahitism si osteomalacie. Acumularea de matrice fara sa se osifice duce la aparitia unor oase mai usor
deformabile sub actiunea diferitelor forte mecanice.
 Hipofiza produce STH care este responsabil de aparitia nanismului, gigantismului si acromegaliei.
 daca celulele cartilaginoase mor atunci cartilajul este invadat de vase sangvine si fagocite si are loc fibrozarea.
 extractia cartilajului impiedica angiogeneza
 transplantul de cartilaj NU este urmat de rejectie deoarece este nevascularizat si prin urmare nu permite
patrunderea limfocitelor si a imunoglobulinelor.

Sangele periferic
1.Granulocitul neutrofil - aspectul la microscopul optic, ultrastructură, funcţie
-Au originea in MRH.
-Dupa raportul cu peretele vascular exista doua populatii de neutrofile: circulante si marginale (au tendinta de aderare).
-Numarul 3.000 - 6.000 / mmc.
-Durata de viata este de 6 h in sange dupa care trec in tesuturi unde au o durata medie de viata de 4 zile.
-Au rol in apararea antiinfectioasa, apartinand sistemului fagocitar.
- In sange ele au stadiul de evolutie final, diferentiat. Ele nu se mai divid si se pot autoelimina, activandu-si programul
genetic de autodistrugere.
-La MO se calculeaza dimensiunea lor 10 -12 m, N/C = 1 : 1.
-Celulele au un singur nucleu care este segmentat. Celulele sunt PMN (polimorfonucleare) avand nucleul lobat.
-La celulele tinere nucleul este nesegmentat, in banda. Nucleul se va segmenta in 2, 3, 4, sau 5 lobi.
-Citoplasma prezinta granulatii mici, colorate roz sau rosu-portocaliu si unele granulatii colorate in albastru-violet. Ele
sunt raspandite uniform in citoplasma. Se poate vedea un apendice, ca un bat de toba - corpusculul Barr.
-Distributia granulelor la microscopul electronic arata ca in vecinatatea membranei exista mai putine granule si mai
multe structuri ale citoscheletului. In momentul aderarii la endoteliul vascular miscarea neutrofilului este de tip
amoeboidal care se face ca urmare a rearanjarii citoscheletului.
-Continutul granulelor a fost studiat prin histochimie. Granulele pot fi de doua feluri primare (comune) si secundare
(specifice), clasificare care s-a facut dupa afinitatile tinctoriale. Granulele primare sunt azurofile si dau reactii pozitive
pentru coloranti azur. Ele contin un set de enzime lizozomale. Granulele specifice nu au aceleasi enzime specifice si au
proteine bazice numite fagocitone. Aceste granule asigura capacitatea neutrofilului de a fagocita bacterii.
D.p.d.v. functional neutrofilele se clasifica in: celule inactive si celule activate.
Celulele activate prezinta pe suprafata lor anumite molecule de adeziune cu ajutorul carora se ataseaza la
celulele ce captusesc vasele, migreaza apoi in tesuturi unde ingera particulele straine pe care apoi le digera.
Etapele distrugerii microorganismelor:
1. Identificarea microorganismelor prin factori chemotactici care sunt niste compusi chimici pe care celula ii detecteaza
ca fiind prezenti in mediu iar apoi are loc raspunsul celular, neutrofilul migrand spre zona din organism unde
concentratia factorilor detectati este maxima.
2. Apoi celulele se ataseaza de vas, strabat peretele endotelial la locul de jonctiune intre doua celule endoteliale,
distrugand membrana celulara cu enzima numita colagenaza. Neutrofilele trec apoi in tesutul conjunctiv prin miscari
amoeboidale si ajung la locul unde concentratia de microorganisme este maxima.
3. Distrugerea, liza microorganismelor.
4. Prelucrarea materialului rezultat din liza.
Atasarea neutrofilelor atat la celulele endoteliale cat si la tesutul conjunctiv se face prin molecule de adeziune
care se gasesc fie pe leucocite fie pe celulele epiteliale sau pe celulele tesutului conjunctiv. Exemple de molecule de
adeziune:
 ICAM 1 (molecula de adeziune intercelulara - intercelular adhesion molecule)
 ELAM 1 (endothelial-leukocyte adhesion molecule)
28 | P a g e
 Exemple de factori chemotactici:
 peptide scurte, cu radicali N-formil
 diferite tipuri de componente ale sistemului complement
 mesageri ai mastocitelor?: metaboliti ai acidului arahidonic.
Ingestia este precedata de procesul de opsonizare (bacteria este acoperita din loc in loc de proteine de tip Ig sau
elemente componente ale sistemului complement). Opsonizarea reprezinta acoperirea unei molecule (particule)
bacteriene cu proteine plasmatice recunoscute de receptorii neutrofilului ca semnal pentru ingestie. Rolul opsonizarii
este de a reduce mobilitatea microorganismului si de a recunoaste particula antigenica.
In momentul recunoasterii, citoscheletul neutrofilului se distruge, si veziculele de fagocitoza sunt internalizate.
Ulterior veziculele de fagocitoza fuzioneaza cu granulele neutrofilului si are loc o degranulare (eliberarea continutului
granular spre vezicula de fagocitoza). In acest moment se activeaza productia de radicali liberi care ulterior desfac
elementele componente ale microorganismelor ingerate. Pentru neutrofile, degranularea are loc in citoplasma celulei,
spre deosebire de bazofile si eozinofile unde degranulare are loc extracelular, uneori cu efecte toxice asupra
organismului propriu.

2.Granulocitul eozinofil - aspectul la microscopul optic, ultrastructură, funcţie

-Se gasesc atat in sange cat si in unele tesuturi. Sunt bine reprezentate in tesuturile ce au contact direct cu mediul
extern: aparatul respirator, digestiv, genito-urinar.
-Numarul este de 450 / l (mmc). Raportul de eozinofile in sange / tesuturi este 1 / 300. Numarul lor creste in infectiile
parazitare.
-Durata de viata este mai mare dacat la neutrofile, fiind de cateva saptamani.
-La MO se stabilesc dimensiunile de 10-12 m, raportul nucleu / citoplasma este 1 : 1. Nucleul poate fi nesegmentat sau,
mai frecvent, are doi lobi iar nucleul are un aspect caracteristic, in forma de desaga. Citoplasma se coloreaza in rosu
portocaliu cu eozina iar granulele se coloreaza eozinofil.
-La ME, gran. au in centru un miez cristaloid caracteristic, dif de la o specie la alta. D.p.d.v. histochimic granulele contin:
 un set de hidrolaze lizozomale
 un set de proteine cationice

Rolul functional:
 Fagocitoza si liza bacteriana, putin importanta in vivo. S-a experimentat acest lucru pe sobolani, modificandu-li-se
formula leucocitara. Li se scot neutrofilele si li se introduce un numar egal de eozinofile. Ulterior, soarecii mor din
cauza unor infectii cu germeni obisnuiti. Concluzia este ca unele eozinofile sunt capabile de fagocitoza dar ele nu pot
suplini lipsa neutrofilelor.
 Apararea in infectiile cu paraziti multicelulari. In infectiile parazitare, celulele sistemului imun detecteaza celulele
straine, secreta o serie de molecule implicate in comunicarea intercelulara, numite limfokine care determina
elaborarea unui raspuns mai specific fata de acest tip de infectie. Ca urmare, creste numarul de eozinofile, creste
concentratia unui anume tip de anticorpi, din familia IgE.
Moleculele de Ac se ataseaza de parazit, recunoscand proteinele de suprafata. Eozinofilele au receptori ce recunosc
celalalt domeniu al anticorpului si prin intermediul lui se ataseaza de celula parazitara. Apoi are loc procesul de
degranulare care este citotoxic pentru celulele parazitare. Procesul de degranulare se face in spatiul extracelular si prin
urmare el poate provoca un raspuns si din partea celulelor proprii ale organismului. Pot aparea astfel asa numitele boli
alergice, caracterizate printr-o hipersensibilitate a propriilor celule la actiunea eozinofilelor asupra parazitilor. Aceasta
hipersensibilitate se poate manifesta chiar in absenta parazitului si prezenta doar a antigenului

3.Granulocitul bazofil - aspectul la microscopul optic, ultrastructură, funcţie

-Sunt celule cu proprietati asemanatoare cu mastocitele.
-Numarul lor este intre 15-50 / mmc, aproximativ 100 milioane in total in organism.
-Au durata scurta de viata. In sange se gasesc sub forma de celule diferentiate, ce nu se divid.
*La MO se stabilesc diametrul - 12-25 m, N/C= 1 : 1
-forma nucleului- de potcoava la cele tinere sau bilobat la cele adulte.
-Citoplasma este abundenta, si adesea tinde sa aiba o tenta bazofila. Exista granule foarte neuniforme d.p.d.v. al
conturului care se coloreaza cu un colorant bazic si apar in albastru inchis pana la negru. Granulele se suprapun si peste
nucleu.
29 | P a g e
-Continutul granulelor este hidrosolubil, si de aceea, pe frotiu, la spalare intensa, continutul granulelor se poate dizolva.

*La ME se vad organitele: aparatul Golgi, RE, mitocondrii si incluziunile - granule de glicogen.
-Granulele sunt rotunde sau ovale si specifice. Au un continut de histamina, heparina si alti mediatori. Nu au enzime
lizozomale.
Rolul lor functional este incert. Datorita faptului ca reprezinta o proportie mica din totalul de leucocite adesea
exista tendinta de a se considera neimportante. Degranularea lor rapida poate avea insa consecinte grave. In aceste
cazuri au loc pusee hipersensibile, cand se elibereaza anticorpi IgE.
Bazofilele au pe suprafata lor receptori pentru IgE. Cand o persoana hiperreactiva produce IgE acestea pe de o
parte circula in sange, pe de alta parte se leaga de bazofile. La reexpunerea acelei persoane la acelasi antigen, bazofilele
cu anticoprii atasati fixeaza antigenul respectiv, se degranuleaza si astfel se pot produce diferite tipuri de reactii alergice,
de la astm bronsic pana la urticarie acuta si chiar soc anafilactic, care este cel mai grav dintre bolile alergice.

4.Monocitul - aspectul la microscopul optic, ultrastructură, funcţie

Sunt celule aflate in trecere prin sange unde stau 1/2-1 zi. Ele ajung in tesuturi unde isi schimba morfologia (se
transforma in macrofage). Exemple: macrofagele din tesutul conjunctiv din ficat, din plaman.
Sunt in numar de 300-500 / mmc.
La MO apar ca fiind celule mari, cu diametrul pana la 20 m. Raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 iar nucleul
are forma de potcoava. In nucleu eucromatina si heterocromatina alterneaza, dand aspectul de tabla de sah. Citoplasma
este bazofila si apare colorata in albastru intens. Uneori exista granulatii mici ce apar roz palid.
La ME se observa RE, ribozomi liberi si mitocondrii. Granulele au enzime lizozomale.
Rolul fagocitelor mononucleare:
1. secreta diversi compusi (proteici sau neproteici)
2. ingera diferite particule de dimensiuni mari (celule intregi sau resturi celulare)
3. coopereaza cu limfocitele mai ales
4. fagocitoza (functia principala) - ingera celulele imbatranite (vezi splina pentru eritrocite). Eritrocitele exprima
semnale de degenerescenta care sunt recunoscute si fagocitate. De asemenea fagocitele pot inghiti proteine straine,
resturi celulare, produsi fiziologici formati in exces (factori de coagulare). Mecanismul de transport poate fi
pinocitoza (pentru faza fluida), endocitoza (pentru particulele solide) sau fagocitoza (vezi neutrofilul).
Diferente intre neutrofil si macrofag:
 macrofagul utilizeaza un set amplu de molecule de adeziune
 macrofagul poate fagocita particule dupa ce au fost opsonizate cu mai multe tipuri de anticorpi.
 macrofagele se pot deplasa sub actiunea factorilor chemotactici sintetizati de limfocite
 macrofagele au receptori pentru manoza (se gaseste in capsula bacteriana) si astfel bacteria poate fi fagocitata fara
opsonizare.

5.Limfocitul- structură, funcţie

-Exista atat in sange cat si in organele limfoide.
-Ca numar sunt 5-10 miliarde in sange si 2*1012 in diferite organe limfoide.
-Durata de viata este lunga deoarece cea mai mare parte sunt recirculate: sange  organe limfoide  sange organe
limfoide  sange  ..........
-O particularitate a limfocitelor consta in afinitatea proprie fiecarui limfocit pentru un anume organ limfoid. Pe suprafata
limfocitului se exprima un receptor pentru care exista un contrareceptor potrivit in endoteliul organului limfoid.
La MO, dupa dimensiuni, se pot distinge 3 categorii de limfocite: mici (cu diametrul 6-8 m), mari (diametrul de
12-18 m) si intermediare cu dimensiuni intermediare. Raportul nucleu / citplasama este de 4 : 1 sau 3 : 1. Forma
nucleului este rotunda sau indentata, pozitia lui este excentrica, nucleolul este absent. Nucleul se coloreaza cu colorant
bazic si apare in “pata de cerneala”. Citoplasma este ca un inel subtire perinuclear si este albastra ca “cerul senin”.
Cf. th clasice limfoc apartin agranulocite-> azi : unele limf au granule in citopl la fel ca unele monocite.
S-a stabilit ca exista mai multe populatii celulare: unele se maturizeaza in timus si sunt deci timodependente -
limfocitele T. Altele se maturizeaza in maduva osoasa la om - limfocitele B (bone marrow). Acestea din urma, la pasare,
se dezvolta in bursa lui Fabricius.
Dupa studierea la ME s-a stabilit ca nu exista diferente intre limfocitele B si T in stare inactiva. In stare activata
apar mici diferente:
30 | P a g e
 limfocitele T activate au diametrul mai mare decat al celulei inactive, nucleul mai putin condensat, iar in citoplasma
apar cateva cisterne ale RE si cativa ribozomi liberi.
 limfocitele B activate au dimensiuni mult mai mari decat ale celulei inactive, iar citoplasma este plina cu RER. Aceste
celule sunt specializate in sinteza anticorpilor care se face in stadiul final de diferentiere - plasmocitul.
Sistemul imun cuprinde milioane de clone (familii) de limfocite. Limfocitele din fiecare familie poseda un
receptor de suprafata unic - apartine doar acestei familii. Acest receptor permite legarea unui determinant antigenic
specific.
Cele doua mari populatii de limfocite sunt limfocitele B, specializate in sinteza de anticorpi, si limfocitele T care
participa la raspunsul imun. Diferentierea la MO intre cele doua clase nu se poate face iar la ME exista diferente doar
intre formele activate ale limfocitelor, diferente care se evidentiaza prin metode imunocitochimice (identificarea unor
markeri de suprafata)

6.Trombocitul - structură, funcţie

Numarul
200.000 - 400.000 / mmc. Cresterea numarului se numeste trombocitoza iar scaderea numarului se numeste
trombocitopenie si insotesc boli ale sangelui sau boli generale.
Diametrul
Este cel mai mic element figurat al sangelui avand un diametru de 3-4 m.
Forma
Este ovalara, in stare proaspata sau cu margine crenelata in stare uscata.
Structura si ultrastructura trombocitului
Este anucleat.
Citoplasma prezinta doua zone: centrala, intunecata - granulomer, si una periferica, clara - hialomer.
Granulomerul
Este format din vezicule de diferite marimi si opacitati, inconjurate fiecare de o endomembrana. Unele vezicule
sunt organite celulare, foarte putine la numar insa; 2-3 mitocondrii cu rare criste, cativa ribozomi liberi, cateva vezicule
golgiene, putin RE, numar mic de lizozomi (granulele ).
Veziculele dense au diametrul de 250-300 nm si contin serotonina, epinefrina, norepinefrina, ATP, ADP, ioni
Ca2+. Veziculele  sunt implicate direct in coagulare si contin: tromboxan A2, trombospondina, prostaglandine G2, H2,
factorul VIII (Willebrand).
Hialomerul
Prezinta 3 sisteme canaliculare, de la exterior spre interior:
1. Sistem canalicular deschis - tubi care comunica cu invaginarile membranei plachetare, favorizand schimbul dintre
mediul intern si mediul extern.
2. Sistem tubular dens alcatuit din tubi anastomozati asezati ca un inel in hialuromer. Pot fi tubi ai RE.
3. Sistem marginal reprezentat de un inel de microtubuli care mentin forma celulei.
Exista proteine speciale cu rol in coagulare:
 trombostenina
 factorul III plachetar
 factorul IV plachetar
Toate aceste structuri stau asezate pe citoscheletul format din microfilamente de actina si miozina si
microtubuli. Citoscheletul are rol de suport, mentine forma celulei, asigura deplasarea sau contractia in formarea
cheagului sangvin.
Membrana plachetara este lipoproteica, mozaicata, cu glicocalix la exterior. Prezinta frecvente invaginari care
comunica cu sistemul canalicular deschis prin intermediul carora se fac schimburi bidimensionale. De asemenea ea
poate emite prelungiri sub forma unor valuri ondulate cu ajutorul carora se deplaseaza. La exterior se gasesc receptori
pentru factorii plasmatici cu rol in coagularea sangelui.
Durata de viata
Variaza de la cateva ore pana la 3-4 zile. Ele parasesc vasul si patrund in tesuturile conjunctive unde sunt
fagocitate de macrofage.
Originea
Se formeaza in MRH pe linie megacariocitara, provenind din megacariocit care are 60 nuclei. Trombocitele sunt
astfel fragmente din citoplasma megacariocitelor.
31 | P a g e
 Functii
Plachetele intervin direct in coagularea sangelui. Aderarea trombocitelor are loc in momentul in care se lizeaza
peretele vasului. Ele intra in actiune in trei etape:
1. Aderarea la peretele lezat
2. Agregarea la locul leziunii
3. Metamorfoza vascoasa
Aderarea
Plachetele se lipesc de endoteliul vaselor langa locul lezat si lipirea este favorizata de colagenul din peretele
vasului cu care stabilesc legaturi.
Agregarea
Reprezinta formarea de grupuri de plachete la locul de lezare. Aceasta este favorizata de colagen si alti
componenti din plachete: serotonina, ADP, ATP, tromboxanul A2, Ca2+.
Metamorfoza vascoasa
Trombocitele isi modifica forma si structura, acumuleaza apa, endomembranele se rup si continutul veziculelor
se raspandeste in toata citoplasma dandu-i un aspect vascos, astructurat. Apoi membrana plachetara se rupe si intreg
continutul citoplasmic se raspandeste incepand procesul de coagulare.
Procesul de coagulare
Exista mai multe tipuri de factori:
1. tisulari - tromboplastina - factorul tisular principal
2. plasmatici - protrombina si fibrinogenul
3. plachetari - serotonina, ADP/ATP
4. prezenti atat in trombocit cat si in plasma - Ca2+, trombostenina
Procesul de coagulare are mai multe etape:
1. Intr-o prima etapa tromboplastina va actiona supra protrombinei si o va transforma in trombina.
2. Trombina actioneaza asupra fibrinogenului care se transforma in fibrina care este o masa de fibre cu directii diferite
ce formeaza o pseudoretea.
3. Apoi factorii plachetari cu rol contractil (serotonina, Ca2+) contracta masa de fibrina si se formeaza cheagul sangvin
4. Complexul plasminogenul - plasmina asigura hemoliza (trombocitoliza) cheagului sangvin.
Acest complex este format din 4 tipuri de molecule:
1. plasminogen
2. plasmina
3. inhibitori ai complexului
4. stimulatori ai complexului
Plasminogenul se transforma enzimatic in plasmina si aceasta este influentata de inhibitorii si stimulatorii
complexului.
Hemofilia este un defect enzimatic, determinat genetic si care impiedica transformarea fibrinogenului in fibrina.
Astfel, orice rana poate fi mortala.
Plachetele mai au si alte functii decat cele din coagularea sangvina:
 Intervin in procesele inflamatorii si elibereaza substante care stimuleaza chemostatismul neutrofilelor la locul de
invazie microbiana, neutrofilele fiind primele care actioneaza.
 Pot endocita bacterii si virusuri dar nu le pot distruge deoarece au un continut redus de hidrolaze acide.
 Pot interveni in procesul imun prin emiterea de substante care stimuleaza producerea de imunoglobuline (in special
IgG)
 Pot interveni in vindecarea ranilor eliberand substante care stimuleaza miogeneza si angiogeneza (formarea de noi
capilare)

7.Hematia - structură, funcţie.

Dimensiuni
 8,6 m la hematia circulanta
 7,5 m la hematia uscata
Dimensiunile mari ale hematiilor: macrocite (10 m) sau megalocite (12 m) insotesc anemiile sau alte boli ale
sangelui. Diametre scazute (microcite) se intalnesc in anemii. Poate exista si anizocitoza (diametre diferite).
Forma
32 | P a g e
 discocit (forma clasica, fiziologica) - in plan frontal are forma rotunjita iar in plan sagital are forma de disc biconcav
(piscot).
 sferocit - hemati rotunjite, cu forma de balon
 echinocit - au forma de sfera dar membrana celulara emite prelungiri de lungime, forma si grosime egala si situate la
distante egale unele de altele. Aceasta forma apare atunci cand concentratia de ATP din celula sau din exterior
scade.
 stomatocite - sunt celule rotunjite care prezinta o infundatura. Aceasta forma apare cand in mediul extern apare o
modificare a pH-ului.
 ovalocite - hematii de forma ovalara
 acantocite - celulele au forma sferica dar membrana emite prelungiri de lungimi si grosimi diferite asezate la
distante inegale. Aceasta forma poate sa devina si ireversibila in unele boli, spre exemplu in ciroza hepatica.
De asemenea exista si hematii cu forma ireversibila, patologice:
 drepanocitele - hematii in forma de secera
 leptocite - hematii turtite
Hematia circulanta este anucleata (la om).
Citoplasma: dispar toate organitele celulare si raman doar microfilamentele si microtubulii care formeaza
citoscheletul si mentin forma celulei. Este posibil sa ramana membrana nucleara care va forma inelele Cabat. Tot din
nucleu raman resturi de cromatina sub forma de granule bazofile - granulele Jolly.
Proteinele sunt proteine structurale si protein enzime. Proteinele structurale pot fi fibroase, alungite si
alcatuiesc o pseudoretea cu ochiuri diferite in care se gasesc proteine structurale de forma globulara. Protein enzimele
sunt:
 lactat dehidrogenaza (enzima a glicolizei anaerobe)
 enzime din suntul pentozic - glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, 6-fosfogluconat dehidrogenaza
 ATPaza
 urme de catalaza
 anhidraza carbonica - intervine in legarea CO2
 hemoglobina - ocupa 33% din greutatea hematiei care are 40% substanta uscata in total. Este formata dintr-o parte
proteica - globina si partea de hem care este alcatuita din protoporfirina IX si Fe2+.
In formarea Hb (hemoglobinei) exista mai multe etape:
1. Se formeaza globina in RER.
2. Se formeaza protoporfirina IX
3. Se leaga Fe la protoporfirina si se formeaza hemul
4. Se unesc globina si hemul
Durata de viata
120 zile. Hematiile imbatranite ajung in ficat sau splina unde sunt fagocitate de macrofage si sunt apoi atacate
de lizozomi care contin hidrolaze acide. Hematia se descompune si se elibereaza Fe care reintra in circulatie si
ajunge in maduva rosie hematogena ajutand la formarea de noi hematii. Astfel se realizeaza circuitul Fe in organism.
Originea
Este in maduva rosie hematogena, hematopoietica sau hematoformatoare (MRH) care da nastere elementelor
figurate ale sangelui. Aceasta se gaseste in oasele late (stern, coxal) si in corpurile vertebrelor.
Functiile
Este transportoare de gaze, factorul principal fiin Hb care leaga si dezleaga rapid O2 sub actiunea
methemoglobin reductazei si CO2 sub actiunea carboanhidrazei. Se poate forma si o legatura ireversibila in
carboxihemoglobina determinata de legarea monoxidului de carbon - CO.

8.Formula leucocitară, semnificaţia funcţională.

In maduva se formeaza toate elementele sanguine.Se gasesc mai putine hematii decat in sangele periferic si se
gasesc mai multe cellule albe, mononucleare.
Eritroblastul,monoblastul au un nucleu f mare, eucromatic, poate fi usor.Citoplasma e bazofila.
Granulatiile apar la celulele immature.Pe monocot nu exista granulatii. Pe masura ce se matureaza scad si ca
dimensiuni.Ce iese din maduva iese fara nucleu.

33 | P a g e
=ct. in diferentierea nr. total de leuk. circulante in cele 5 tipuri de leuk., exprim procentual si respectiv in nr. absolut,
fiecare dintre acestea indeplinind o fct. specifica.
-Proporţie relativă = formula leucocitară
 Neutrofile: 40-75%
 Eozinofile: 3% granulocite
 Bazofile: 0,5%

 Limfocite: 25-50% agranulocite

 Monocite: 1-5%
 Leucocitoză
-Splenectomie
-Boli inflamatorii
-Leucemii
-Stress
-Arsuri
-După tratam. cu: epinefrina, aspirina, heparina, corticosteroizi
Leucopenie
Insuficienţă a măduvei osoase hematogene
Lupus eritematos
Boli hepatice
Antibiotice, barbiturice,anticonvulsivante, diuretice, citostatice

Hematopoieza
1.Hematopoieza prenatală (etape).
Etapa prenatala
Exista mai multe locuri:
 etapa mezoblastica (mezenchimala, prehepatica) care dureaza in perioada L1-L3 de viata intrauterina (I.U.).
Hematopoieza are loc in insulele sangvine din peretele sacului vitelin. Apar primii precursori ai celulelor liniei rosii,
care au doua particularitati: sunt nucleate si contin Hb Gower - embrinara (2
 2).
 etapa hepatosplenica: se suprapune partial peste prima etapa, durand L2-L9 I.U. La un anumit moment este cea mai
importanta (in L4-L5 I.U.) dupa care scade ca importanta datorita etapei mieloide. In L3-L4 apar granulocitele iar in
L5 apar limfocitele. Precursorii liniei rosii au HbF (fetala) - 22. Productia de HbF scade treptat, la nastere fiind de
2% din totalul de Hb pentru ca mai tarziu sa dispara.
 etapa mieloida - debuteza semnificativ la sfarsitul L3 - inceputul L4 I.U. Ea creste ca importanta in a doua jumatate a
sarcinii. Precursorii liniei rosii au HbA (adult - 22).

2.Eritropoieza: caractere generale, etape

Seria rosie - eritropoieza
Celula stem  proeritroblast  eritroblast bazofil  eritroblast policromatofil
 eritroblast acidofil  eritrocit. In linia rosie nucleul este rotund. Cantitatea de ARN scade pe parcursul evolutiei
datorita scaderii sintezei proteice.
Proeritroblastul
 Diametru 20-25 m
 Nucleu ocupa 80% din volumul celulr, este eucromatic, prezinta mai multi nucleoli
 Citoplasma este intens bazofila
Eritroblastul bazofil
 Diametru 16-18 m
 Nucleu necondensat, uneori se vad nucleoli, alteori nu; uneori prezinta halou perinuclear
 Citoplasma mai putin intens bazofila
Eritroblastul policromatofil
34 | P a g e
 Diametru 15 m
 Nucleu destul de condensat (heterocromatina abundenta)
 Citoplasma isi modifica nuanta: exista putini ribozomi si apare Hb in citoplasma, deci coexista acidofilia si bazofilia.
La ME se observa ca numarul de organite scade foarte mult.
Eritroblast ortocromatofil (aceeasi nuanta cu celula adulta - acidofil)
 Diametru 10-12m
 Nucleu condensat la maxim (exista doar heterocromatina), nu are nucleoli
 Citoplasma contine o cantitate crescuta de Hb care ii determina acidofilia. La ME se observa eliminarea celor mai
multe dintre organite.
In stadiul final celulele expulzeaza nucleul, membrana celulara se reface si se formeaza reticulocitul.
Reticulocitul
 Diametru 7m
 Nucleu - nu exista
 Citoplasma este diferita de cea a hematiilor adulte prin prezenta catorva resturi de organite
Ele raman 12-48 de ore in circulatie dupa care sunt eliminate. Se evidentiaza cu o coloratie speciala - albastru de
Crecil stralucitor. Reticulocitele reprezinta 1% din elementele circulante. Un numar crescut de reticulocite arata o
anemie.

Pentru seria rosie, maduva nu este un compartiment de depozit, toatee elementele liniei rosii fiind eliberate in
circulatie, spre deosebire de celulele granulocitare ce pot stocate in maduva atunci cand organismul le necesita.
In maduva, raportul intre precursorii liniei rosii si precursorii linie granulocitarea este invers fata de formula
leucocitara, in maduva existande de 3-4 ori mai multi precursori ai granulocitelor decat ai eritrocitelor.
Nucleii eliminati de eritroblasti sunt fagocitati de macrofagele din MRH. De aceea exista o asociere intre
hematopoieza si aceste macrofage.
Timpul necesar este de 20 de ore pentru primele etape, pentru ca ultimele etape sa se desfasoare lent.

3.Granulocitopoieza: caractere generale, etape

Seria granulocitara
Celula stem  mieloblast  promielocit  mielocit (neutrofil, eozinofil sau bazofil)  metamielocit (neutrofil,
eozinofil sau bazofil)  granulocit nesegmentat  granulocit segmentat.
Mieloblast
 Diametru 20 m
 Nucleu mare, usor indentat sau oval, isi modifica conturul, are cromatina laxa si multi nucleoli raportul
nucleu/citoplasma = 4 : 1,
 Citoplasma este putina, are tenta bazofila si nu are granule.
Proeritroblastul seamana cu mieloblastul.
Promielocitul
 Diametru 10-20 m
 Nucleu scade in volum, este compact, se observa cativa nucleoli
 Citoplasma este mai multa (volumul celular fiind constant) si se detecteaza primele granulatii (granulele primare,
nespecifice, azurofile)
De la acest punct mai departe cele trei linii granulocitare se diferentiaza, dupa cum urmeaza:
Mielocitul neutrofil
 Diametru 18 m (celula isi reduce volumul)
 Nucleul se compactizeaza mult, are forma ovala, uneori rotund; materialul nuclear este granulat, heterocromatic,
uneori prezinta nucleoli, alteori nu; raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 pana la 1 : 1.
 Citoplasma are nuanta tranzitorie intre bazofil si acidofil (albastru - rosu); prezinta ambele tipuri de granulatii
Metamielocitul neutrofil
 Diametru 12-18 m (volum relativ constant)
 Nucleul - conturul sau prefigureaza forma nucleului la neutrofilul segemntat (potcoava), are heterocromatina, nu
exista nucleoli, raportul nucleu / citoplasma este 1 :1
35 | P a g e
 Citoplasma isi modifica afinitatea tinctorial (unele sunt tranzitorii iar altele au citoplasam acidofila); apar granulele
specifice, secundare.
Neutrofilele nesegmentate
 Diametru este mai mic, pana la 16 m
 Nucleu in banda sau sub forma de potcoava, nesegmentat
 Citoplasma este la fel ca la neutrofilul adult
Din neutrofilul nesegmentat se formeaza neutrofilul segmentat si uneori neutrofilul hipersegmentat.
Mielocitul eozinofil
 Diametru 18 m
 Nucleu - forma sa prefigureaza forma nucleului viitoarei celule; sinteza proteinelor incepe sa scada, cromatin este
mai agregata, uneori are nucleoli, alteori nu; raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 sau 1 : 1.
 Citoplasma are culoare tranzitorie (albastru-rosiatic); granulele sunt eozinofile
Metamielocitul eozinofil
 Diametru 18 m
 Nucleu are forma precis conturata (potcava, rinichi), cromatina este mai compacta; scade raportul nucleu /
citoplasma pana la 1 : 1
 Citoplasma este acidofila, granulele sunt numeroase cantitativ
Eozinofilul nesegmentat (tanar)
 Diametru 16 m
 Nucleu cu forma de potcoava, raportul nucleu / citoplasma este 1 : 1
 Citoplasma este identica cu cea a eozinofilului matur
Mielocitul bazofil
 Diametru 18 m
 Nucleu oval sau indentat, cromatina usor impachetata, raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 pana la 1 : 1
 Citoplasma are tenta albastruie, moderata cantitativ si apar granule specifice, intens colorate
Metamielocitul bazofil
 Diametru 18 m
 Nucleu in forma de potcoava, cromatina intens colorata, nucleolii nu se vad; scade usor raportul nucleu / citoplasma
 Citoplasma are tenta albastruie si granule specifice in numar mare
Bazofilul tanar nesegmentat
Are toate caaracteristicile bazofilului adult mai putin forma nucleului care este alungita, nesegmentata.

4.Trombocitopoieza: caractere generale, etape

Celula stem  megacarioblast  promegacariocit  megacariocit trombocitogen  trombocite.
Precursorii au talie foarte foarte mare, iar diametrul lor creste pe masura ce se apropie de faza finala. Nucleul
este foarte mare si creste in dimensiuni de-a lungul liniei deoarece precursorii isi multiplica numarul de cromozomi fara
diviziune. Se obtin celule cu grad inalt de ploidie.
Megacarioblastul
 Diametru 50 m
 Nucleu cu mai multi nucleoli, cromatina este putin compactata; raportul nucleu / citoplasma este de 4 : 1
 Citoplasma este bazofila
Promegacariocitul
 Diametru 80 m
 Nucleu cu cromatina mai compacata dar oricum laxa, raportul nucleu / citoplasma variaza de la 4 : 1 pana la 1 : 1
 Citoplasma cu mici granule azurofile
Megacariocitul trombocitogen
 Diametru pana la 160 m
 Nucleu lobulat, intens impachetat, colorat bazic, fara nucleoli; raportul nucleu / citoplasma variaza de la 1 : 1 pan la
1 : 12
 Citoplasma are o tenta palid albastruie cu granule azurofile distribite uniform

36 | P a g e
 La sfarsitul perioadei de diferentiere megacarioblastele se ataseaza la peretele vascular, membrana lor emite
prelungiri plicaturate, trec prin peretele vascular iar fluxul snagvin detaseaza din citoplasma megacariocitului plachete

5.Limfocitopoieza (etape)
Celula stem  limfoblast  limfocit tanar  limfocit adult
Nu toate etapele de diferentiere au loc in MRH, unele limfocite diferentiindu-se si in timus.
Limfoblastele
 Diametru 20 m (celula mare)
 Nucleu este mai putin compactat, prezinta 1-2 nucleoli; se pastreaza raportul nucleu / citoplasma de 4 : 1 pe toata
linia (caracteristica a limfocitelor)
 Citoplasma este putina si bazofila; nu se vad granule citoplasmatice
Limfocitul tanar
 Diametru 9-18 m (dupa populatia careia ii apartin d.p.d.v morfologic - mari, intermediare, mici)
 Nucleu este dens, fixeaza o cantitate mare de colorant bazic, are rar nucleoli
 Citoplasma - nu se identifica prezenta granulelor

6.Monocitopoieza (etape)
Celula stem  monoblast  monocit tanar  monocit adult
Monoblastul
 Diametru 12-20 m (se pastreaza pe toata seria)
 Nucleu este rotund, oval, usor plicaturat, compactat, volumul sau scazand de-a lungul liniei monocitare; raportul
nucleu / citoplasma este 4 : 1.
 Citoplasma este bazofila, nu se vad granulatii
Monocitul tanar
 Diametru 12-20 m
 Nucleu cu forma si aspect apropiat de cel adult (plicaturat cu cromatina dispusa in tabla de sah), nucleolul finnd
uneori prezent; raportul nucleu / citoplasma 3 : 1 pana la 2 : 1
 Citoplasma devine abundenta datorita compactarii nucleului, are tenta bazofila, exista granule fine, azurofile, vizibile
la limita de rezolutie a MO.

7.Celulele stem - caractere generale, clasificare

• nediferenţiate
• au capacitatea de autoîntreţinere (self-renewal)
• se diferenţiază sub acţiunea unor stimuli specifici
• răspund la mecanisme de control complexe
• o celulă stem stă la originea tuturor liniilor hematopoietice
• Au capacitate migratorie
• Morfologie asemănătoare cu a limfocitului şi/sau monocitului
• Pot coloniza: maduva osoasă grasă, splina, ficatul
Tipuri:
-CFU (Colony Forming Unit) – celulă capabilă să formeze in vivo sau in vitro o colonie de celule de un anumit tip
• Potenţialitate – capacitatea de a se diferenţia în tipuri particulare de celule (toti-, pluri-, multi-, bi-, uni-)
- CS totipotente- pot da nastere unui organism
-CS pluripotente- dau nastere mai multor tipuri de tesuturi
- CSmultipotente- dau nastere multor tipuri celulare din acelasi tesut/organism
-CS embrionare- derivate din embrioni in stadiul de blastocist (Z 7)
-se multiplica indefinit in cultura
-se pot diferentia in cel. derivate din toate cele 3 straturi embrionare
-CS adulte (somatice) - fac parte din tes/organele post-natale
-capacit. de diferentiere limitata la tipurile cel. specifice tes./organului respectiv
37 | P a g e
 -tipuri: hematopoietice, mezenchimale, neurale, musculare, hepatice etc.

Ţesut muscular
1.Aspectul la M.O. al ţesutului muscular striat
Muschiul striat cardiac
Este localizat in miocard. Sunt in total aprox. 2 miliarde de celule.
HIPERTROFIE - cresterea volumului organului prin cresterea volumului elementelor componente (celulelor).
HIPERPLAZIE - cresterea volumului organului prin cresterea numarului elementelor componente (celule).
Lungimea fibrei 100 m, latimea (diametrul) - 15 m. Isi pot dubla volumul, diametrul ajungand pan la 30 m (in
hipertrofie).
Celulele au un singur nucleu, asezat central. Prezinta striatii transversale care insa lipsesc in jurul nucleului. Pe
masura inaintarii in varsta se acumuleaza pigmenti de imbatranire (hipofuxina). Celulel pot fi ramificate dar nu se
anastomozzeaza. atasearea cap la cap a celulelor se face prin discuri intercalare care se obsrva mai bine pe preparate
colorate cu hematoxilina fosfotoxica. Discurile apar ca niste ingrosari transversale in scara la capetele celulei. Ele se mai
numesc striurile scalariforme Eberth. Printre celule se gasesc structuri fine conjunctivale.
Caracteristic acestui tip de tesut este vascularizatia de tip terminal. Astfel, celulele dintr-un anumit teritoriu sunt
toate dependente de un anume vas, ceea ce explica procesele ce au loc in infarctul miocardic acut.
La ME discurile intercalare apar ca niste formatiuni alcatuite din complexe jonctionale, prezentand portiuni
transversale si longitudinale. Portiunile transversale sunt alcatuite din jonctiuni cu rol strict de adeziune (dezmozomi si
jonctiuni intermediare). Portiunile longitudinale sunt alcatuite din jonctiuni comunicante (gap, nexus). Acestea din urma
asigura continuitatea electrica.
Si celulele cardiace au sistem de tubi T. Ele sunt in numar mai mare decat in fibrele musculare striate scheletic si
stabilesc contacte doar cu o terminatie a RS formand diadele.
Dintre organitele comune cel mai bine reprezentate sunt mitocondriile care ocupa 35% din volumul celulei,
restul fiind in cantitate mica.
Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are dispozitie ordonata dar
nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei de Ca2+. De asememnea exista o
calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in membrana RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 -
inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot deschide canalele care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic.
Miocardiocitele atriale sunt asemanatoare cu cele ventriculare dar au in plus granule atriale. Aceste granule
contin un precursor al factorului natriuretic. Factorul natriuretic este de natura endogena ajuta la eliminarea Na+ din
organism. El are efect antagonic fata de ADH si ACTH. Eliberarea granulelor se face atunci cand celulele sunt tensionate
datorita cresterii volumului sangvin.
Celulele tesutului excitoconductor sunt de 3 tipuri:
 Celule P (pacemaker) care genereaza impulsuri electrice in nodulul sinoatrial si nodulul atrioventricular. Au forma
rotunda sau ovala, nucleul mare este situat central. Aparatul contractil este slab reprezentat si au putine mitocondrii
si cisterne de RS. Intre aceste celule se stabilesc jonctiuni desmozomale. de asemenea ele mai sunt legate si de
celulele T (de tranzitie) prin discuri intercalare.
 Celulele T (de tranzitie) prezinta mai multe mitocondrii si cisterne de RS. Ele au rol de preluare si raspandire a
impulsurilor electrice. Stabilesc jonctiuni cu celulele P si cu miocardiocitele de lucru.
Celulele Purkinje sunt mai mari, au citoplasma clara. La ME se observa in vecinatatea membranei materiale contractile
cu orientare paralela cu axul longitudinal al celulei. Ele au mai multe mitocondrii si lipseste sistemul tubilor T. Stabilesc
jonctiuni de tip gap sau desmozomi. Nu prezinta disc intercalar

2.Miofibrila striată - organizare ultrastructurală

-substr. contractil in fbr. musc. scheletica este repr. de miofibrilele striate.
-miofibrilele sunt striate
Sunt structuri cilindrice filamentoase
 Diametru : 1-2,5 µm
 Aspect striat – succesiune de benzi intunecate si clare
38 | P a g e
  banda A - banda Anizotropa, banda intunecata.
 banda H - (Hensen) o regiune mai palida aflata la jumatatea benzii A.
 banda M - (ger.mittelscheibe = de mijloc) la mijlocul benzii H.
 banda I - banda Izotropa de lumina polarizata banda clara.
 banda Z - (ger.zwischen = intre) este o regiune intunecata la mijlocul benzii I.
Ultrastructura
-miofibrilele sunt alc. din subunit. ordonate paralel cu axa longitudinala, numite miofilamente.->puse in evid.: ME
-2 tipuri miofilamente: - filamente subtiri –dimensiuni 5-6 nm/ 2 µm
- filamente groase- dimanesiuni 10-11 nm/ 1,5 µm
-dispuse longitudinal de-a lg miofibrilei -> fil. groase- in mijlocul sarcomerului-corespund zonei oc. de banda A, iar la niv.
benzii I se gasesc numai filam. subtiri, care pornesc de o p si de alta a benzii Z si patrund in discul A pana la limitele zonei
H; cu exceptia benzii M, unde se gasesc numai filam. groase, restul benzii A este constit. dintr-o interdigitare a fil. groase
si subtiri
- pe secti transv. s-a obs. ca dispoz. 3D a miofilam are un inalt grad de ordonare. Filam groase sunt despartite prin spatii
de 30-45 nm, alcatuind un model hexagonal, iar fil. subtiri sunt dispuse dupa un model hexagonal a.i. la niv. benzii A,
unde miofilam. se interdigiteaza, fiec. filam. gros are in jurul sau 6 filam. subtiri si fiec filam subtire este inconj de 3 fil.
groase, dist. care separa un fil. subtire de un fil. gros= 13nm
-pe spf. fil. groase- punti transversale-> apar la ME ca proiectii laterale, perpendiculare pe axa filam groase, avand
latimea de 4-5 nm si lungimea de 6-13 nm si se extind catre fil. subtiri pe care par sa le atinga-> cca. 200-220 punti/ fil.
gros
-pe un fil. subtire, care e in mijl a 3 fil. groase- cate o punte transv de la fil groase la fiecare 14,3 nm.

3.Mecanismul contracţiei în ţesutul striat scheletic

Teoria contractiei musculare (1957) - mecanismul “puntilor transversale” elaborat de Huxley. Mecanismul
contractiei se bazeaza pe cicluri de asocieri si disocieri intre monomerii de actina si proeminentele laterale ale miozinei.
In timpul contractiei nici unul dintre cele doua filamente nu se scurteaza ci gliseaza, aluneca unele printre altele. Se
scurteaza insa distanta dintre doua benzi Z. Filamentele subtiri aluneca spre centrul sarcomerului. La fiecare ciclu de
atasare-dezatasare actina-miozina filamentele se deplaseaza cu 5-10 nm.
- Relaxarea musculara inseamna revenirea la starea initiala.
- In timpul contractiei, prin intermediul tubilor t se transmite o unda de depolarizare. In RS exista un sistem care
detecteaza schimbarea de potential si ca uramre se deschid canalele de Ca si Ca este eliberat in citoplasma. Atunci
creste concentratia de Ca in citoplasma si creste astfel si probabilitatea ca subunitatile C ale troponinei sa ataseze Ca. In
acest moment se modifica asezarea in spatiu a complexului troponinei, ridicandu-se actiunea inhibitorie a troponinei I.
Complexul troponina-tropomiozina elibereaza atunci locul de interactiun de actina si se realizeaza interactiunea actina-
miozina. In acest moment se da posibilitetea de actiune a ATPazei care se gaseste pe proeminentele laterale ale
miozinei. Actina (filamentele subtiri) este trasa (gliseaza).
- Apoi intra in actiune mecanismele de reacumulare a Ca in RS, concentratia Ca in citoplasma scazand pana se atinge
“concentratia critica”. In acest moment Ca se desprinde de pe subunitatea C a troponinei si complexul troponina-
tropomiozina revine la starea initiala, de repaus.
În timpul contr., filam. de actină şi miozină îşi păstrează lung., dar sarcomerele se scurtează. Banda A îşi
păstrează mărimea, dar pierde stria H, în timp ce cele 2 ½ de bandă I de la niv. sarcomerului (cele 2 hemidiscuri
clare) se scurtează. S-a obs. că numai leg. actinei cu miozina determ. hidroliza ATP-ului de pe capetele glob. de
miozină, elib. astfel energie.
În muşchiul relaxat, miozina nu se poate lega de actină, ptr. că situsul de leg. al molec. de actină cu miozina -
mascat de complexul troponină-tropomiozină de pe filam. de actină.
În timpul depol., elib. calciului din RS şi creşterea conc. de calciu, va duce la fix. pe situsul ptr. calciu al troponinei
(subunit. Tn-C) a ionilor de calciu – cu modif. conform. complexului troponină-tropomiozină, care alunecă mai
adânc în şanţul form. de lanţurile de actină (helixul actinei), demascând (descoperind) situsul de leg. la miozină
al molec. de actină. Form. leg. între filam. de actină şi cele de miozină determ. hidroliza ATP-ului, de pe capetele
glob. ale miozinei, cu prod. de ADP şi elib. de energie.

39 | P a g e
4.Celula musculară striată cardiacă (lucrătoare) şi scheletică - asemănări şi deosebiri
structurale şi ultrastructurale
Tesutul muscular striat scheletic – se intalneste la nivelul tubului digestive,cav bucale faringeloui, ½ sup
esofag, la nivelul sfincterului anal extern.Intlnit la nivelul globilor ocular (mm extrinsexi), laringelui, sfincterului
uretral extern.Celule musculare cilindrice, fibre musculare lungi ce alcatuiesc fascicule de fibre musculare cu
numerosi nucleoli situati la periferie. Longitudinal; celulele sunt cilindrice paralele intre ele,
multinucleate.Citoplasma este striata cu numeroase striatii date de alternanta cu zone clare si intunecate.
Intre celule exista tesut conjunctiv si capilare sangvine. Nucleii sunt tahicromatici cu numeroase striatii. Pt evid
striatiilor se foloseste metoda hamatoxilina ferica.
Transversal: celulele apar poligonale si in aceeasi celula pot fi surprinsi mai multi nuclei. Citoplasma este
neomogena.
Tesutul muscular striat cardiac – localizat in miocard. Cuprinde celule musculare cardiac(miocardocite
lucratoare) si celulele sistemului excitoconducator(celule B,T, Purkinje.Genereaza si conduc impulsurile
electrice.Celulele sunt dispuse in masa )

5.Diagnosticul diferenţial la microscopul optic între ţesutul muscular striat scheletic şi

ţesutul muscular cardiac
Ts. musc. striat scheletic- ASPECT LA MO
• Alcatuit din fascicule lungi de celule cilindrice, multinucleate
• Celula musculara=fibra musculara
 Sectiune longitudinala
• Cilindrice, paralele intre ele
• Lungime – zeci de cm
• Diametru – 10-100 µm
• L/D = 1000-10000
• Multinucleate 20-40 nuclei /cm lungime
• Nuclei periferici sub sarcolema
• Citoplasma = sarcoplasma- striata – alternanta de zone clare si intunecate
• Intre celule exista tesut conjunctiv si capilare sanguine
 Sectiune transversala:
– Celulele apar poligonale
– In aceeasi celula pot fi surprinsi mai multi nuclei
– Nucleii - rotunzi, localizati la periferie
– Citoplasma - neomogena datorita miofibrilelor ce apar ca niste puncte fine pe toata suprafata sectiunii
– Intre celule exista capilare si tesut conjunctiv

• Ts. musc. cardiac- ASPECT LA M.O.

• Sectiune longitudinala:
– Lungime : 85-100 µm
– Diametru : 15 µm
– Nucleu unic central, rotund, eucromatic, cu nucleol evident
– Citoplasma prezinta striatii transversale
– Zona perinucleara este lipsita de striatii, contine granule brune de LIPOFUSCINA
– Intre celule – tesut conjunctiv si o retea foarte bogata de capilare si nervi
– Celulele sunt alungite si ramificate, situate in coloane
– Intre doua celule succesive - linii transverse, DISCURI INTERCALARE sau STRIURI SCALARIFORME =
complexe jonctionale
• Sectiune transversala:
– Celulele au aspect poligonal
– Nucleul central, rotund, eucromatic
40 | P a g e
 – Nucleul nu este vizibil in toate celulele, fiind localizat la niveluri diferite fata de planul sectiunii
– Zona perinucleara –clara -fara striatii
– Intre celule- tesut conjunctiv si capilare sanguine
– Tesutul conjunctiv se poate pune in evidenta prin coloratii tricrome

6.Sarcomerul - definiţie, organizare, ultrastructură

= unitatea fundamentala de struct. si funtie a miofibrilei
-se intinde de-a lg miofibrilei pe o distanta de 2,5 µm, fiind delim. de 2 benzi Z
-cuprinde in mijl o banda A in intregime si de o p si de alta cate o jum. din benzile I adiacente.
 Discul clar :
 Format numai din filamente subtiri (l=1µm, Φ=8nm)
 Discul intunecat:
 Format din filamente groase si subtiri
 Fiecare filament gros este inconjurat de 6 filamente subtiri
 Banda H: Numai filamente groase (l=1,6µm, Φ=15nm)
 Linia M Numai filamente groase. Filamentele sunt legate intre ele prin punti fine formate de proteinele M
Ultrastructura
-compon. (miofilam. si benzile M si Z) sunt alc. din agregate supramoleculare proteice
-dpdv. al contractiei- prot miofibrilare (contractile) se (:) in 3:
a)proteine contractile fundamentale- miozina - 45%, 470kD
- localiz. in sarcomer: filam. groase
- actina- 20%, 42kD; stim activit ATP-azica a miozinei
- localiz in sarcomer: fil. subtiri
b)prot. contractile reglatoare – tropomiozina- 5%, 70 kD
- localiz: fil. subtiri
-molec. este un bastonas lung de 40nm, se leaga de actina; impreuna cu cplx. troponinic regleaza interact. miozina-
actina
-troponina -5%, 76kD
- in fil. subtiri
- 3 subunit: tropon. C-leaga ioni Ca / I-inhiba actina / T-se leaga de tropomioz
c)alte prot miofbrl.- alfa-, beta-, gamma-, eu- ACTININA, titina, nebulina etc.

7.Organizarea miofilamentelor subţiri si groase în fibra musculară striată

Filamentele subtiri sunt formate din: actina si proteine reglatoare (tropomiozina si troponina).
-Actina este alcatuita din actina F (fibrilara) al carui lant formeaza un dublu helix. Prin polimerizarea actinei G (globulara)
se formeaza actina F. Fiecare monomer de actina poseda un situs de interactiune cu miozina.
- Tropomiozina este o proteina fibrilara. Ea este infasurata si asezata in santul pe care il formeaza actina F. De moleculele
de tropomiozina sunt atasate la distanta de 40nm (7 monomeri de actina G) complexe de troponina.
- Troponina = complex ce prezinta 3 subunitati:
troponina C care leaga ionii Ca2+.
troponina T care se ataseaza de tropomiozina
troponina I care inhiba interactiunea actina-miozina

Organizarea miofilamentelor groase în fibra musculară striată

-Filamentele groase contin doar molecule de miozina
-Meromiozina are doua lanturi : unul usor (L) si unul greu (H).
-Molecula de miozina are o parte orizontala si o proeminenta globulara
-Sute de molecule de miozina sunt asamblate pentru a da nastere filamentelor groase
-In Filamentele groase moleculele de miozina sunt dispuse in seturi antiparalele.
-Pe o jumatate a filamentelor groase proeminenta laterala este orientata intr-o directie iar pe cealalta jumatate este
orientata in directia opusa

41 | P a g e
8. Reticulul sarcoplasmatic si sistemul tubilor T – asemanari si deosebiri intre celulele musculare
striate scheletice si cardiace
Muschiul scheletic
Sarcolema are acelasi model structural ca membrana celulara in general. Ea este alcatuita dintr-o plasmalema cu
glicocalix. La exterior prezinta o membrana bazala formata de matricea celulara condensata. Caracteristic sarcolemei
este faptul ca mambrana bazala poseda un sistem tubular, sistemul tubilor T (transversi) care reprezinta o prelungire a
spatiului extracelular in interiorul celulei pana in vecinatatea miofibrilelor. Din loc in loc exista structuri sub forma unor
invaginari ale sarcolemei cu diametru de 100 nm care poarta numele de caveole. La acest nivel sunt adunate toate
componentele unor cai de semnalizare transmembranara.
Reticulul sarcoplasmic (RS)
Ii este caracteristica capacitatea de a stoca o cantitate mare de Ca2+. La ME se observa ca RS este de doua feluri:
 jonctional - RS prezinta o regiune cu cisterne mai dilatate care fac jonctiunea cu sistemul tubilor T.
 liber - partea din RS ce nu vine in contact cu sistemul tubilor T.
In interior Ca2+este legat de o proteina care se numeste calsechestrina. Aceasta asigura o concentratie de Ca in
RS de 10.000 - 100.000 de ori mai mare decat in citosol. Acumularea Ca in RS se face cu ajutorul unei proteine din
membrana RS (calciuATPaza) care preia Ca din citoplasma in RS. In membrana RS exista o serie de canale ionice ce
permit eliberarea rapida a Ca in virtutea gradientului de concentratie dinspre RS spre citoplasma atunci cand se
declanseaza contractia.
Muschiul cardiac
Si celulele cardiace au sistem de tubi T. Ele sunt in numar mai mare decat in fibrele musculare striate scheletic si
stabilesc contacte doar cu o terminatie a RS formand diadele.
Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are dispozitie ordonata dar
nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei de Ca2+. De asememnea exista o
calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in membrana RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 -
inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot deschide canalele care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic.

9. Celulele sistemului excitoconductor miocardic: organizare la microscopul optic si electronic

Celulele tesutului excitoconductor sunt de 3 tipuri:
 Celule P (pacemaker) care genereaza impulsuri electrice in nodulul sinoatrial si nodulul atrioventricular. Au forma
rotunda sau ovala, nucleul mare este situat central. Aparatul contractil este slab reprezentat si au putine mitocondrii
si cisterne de RS. Intre aceste celule se stabilesc jonctiuni desmozomale. de asemenea ele mai sunt legate si de
celulele T (de tranzitie) prin discuri intercalare.
 Celulele T (de tranzitie) prezinta mai multe mitocondrii si cisterne de RS. Ele au rol de preluare si raspandire a
impulsurilor electrice. Stabilesc jonctiuni cu celulele P si cu miocardiocitele de lucru.
 Celulele Purkinje sunt mai mari, au citoplasma clara. La ME se observa in vecinatatea membranei materiale
contractile cu orientare paralela cu axul longitudinal al celulei. Ele au mai multe mitocondrii si lipseste sistemul
tubilor T. Stabilesc jonctiuni de tip gap sau desmozomi. Nu prezinta disc intercalar.

10. Organite celulare comune si specifice in celula musculara cardiaca, enumerare si roluri
Dintre organitele comune cel mai bine reprezentate sunt mitocondriile care ocupa 35% din volumul celulei,
restul fiind in cantitate mica.

11.Discurile intercalare-ultrastructură, rol

Este un complex jonctional localizat intre doua celule musculare cardiace
-Are doua portiuni in functie de directia miofibrilelor
Transversala -Zonula adherens – zona de ancorare a filamentelor de actina ale ultimului sarcomer
-Macula adherens( desmozom)- rol principal de ancorare
Portiunea longitudinala este formata din jonctiuni de tip GAP cu rol in continuitate ionica.
Aspect polygonal.Nucleu central rotund eucromatic cu nucleoli evidenti.zona perinucleara este
clara.Intre cellule exista tesut conjunctiv si capilare sangvine.
Longitudinala – jonctiune GAP – continuitate ionica – tesutul se comporta ca un sincitiu
42 | P a g e
12. Cuplarea excitatie – contractie in miocardocitele lucratoare. Rolul....
Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are dispozitie ordonata dar
nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei de Ca2+. De asememnea exista o
calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in membrana RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 -
inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot deschide canalele care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic.
Miocardiocitele atriale sunt asemanatoare cu cele ventriculare dar au in plus granule atriale. Aceste granule
contin un precursor al factorului natriuretic. Factorul natriuretic este de natura endogena ajuta la eliminarea Na+ din
organism. El are efect antagonic fata de ADH si ACTH. Eliberarea granulelor se face atunci cand celulele sunt tensionate
datorita cresterii volumului sangvin.

13. Forma, dimensiunile si dispunerea in tesut a fibrelor musculare netede. Localizarea

muschiului neted in organism (exemple)
Forma fuziforma dar exista si unele “ramoase” care sunt ramificate cu prelungiri ( in iris, tunica medie aorta).
Dimensiuni: lungimea 20 m - 1 mm. Au lungimea de 1 mm la stomac si uterul gravid. Diametrul este de 5 m.
Raportul diametru / lungime variaza de la 1/5 pana la 1/100, fiind mai mic fata de cel de la fibra scheletica.
Localizare
 in organele cavitare (cu perete si lumen). Peretele este format din mai multe tunici, una fiind m. neted. Exemple:
 arborele respirator - de la trahee pana la ductul alveolar
 arborele vascular - tot cu exceptia capilarelor si venulelor, ce au peretele subtire, fara tunica musculara
neteda dar totusi celule musculare speciale (pericite) care sunt de fapt celule contractile si ajuta la progresia
coloanei sangvine
 tubul digestiv - din 1/3 mijlocie a esofagului pana la rect
 aparatul urinar - de la ureter pana la uretra
 aparatul genital feminin - tube uterine pana la vagin
 aparatul genital masculin - epididim, canalul deferent, veziculele seminale, prostata, penisul.
 glandele exocrine:
 ductele excretoare (glandele salivare, caile biliare etc)
 portiunea secretorie (acinii glandelor salivare etc) - este inconjurata de celule mioepiteliale care
ajuta la eliminarea produsului de secretie.
 organele de simt:
 in piele - m. piloerectori
 globii oculari - m. irisului, m. intrinseci (ciliari)
 celule izolate sau fascicule foarte mici raspandite in tesutul conjunctiv. Acestea se gasesc in:
 capsulele organelor (ggl. limfatici, splina etc)
 pleura viscerala
 ligamentele largi ale uterului
 tesutul conjunctiv subcutanat, in unele zone speciale (zona mamelonara, perineu, scrot, orbita)

14.Sarcolema fibrei musculare netede: specializări ultrastructurale

Are aceeasi structura ca si membrana celulara obisnuita cu mici particularitati: jonctiunile celulare - de tip gap (nexus),
adherens (fascia adherens) sau digitiforme.
Jonctiunea gap realizeaza comunicarea directa intre celule prin canale cu diametrul de 1500..., ceea ce permite
trecerea ionilor de Ca, acesta fiind implicat in generarea potentialului de actiune (PA) si in mecanismul de contractie-
excitatie.
Fibra musculara neteda are automatism (genereaza impulsuri). Exista zone pacemaker care genereaza PA ce se
raspandesc in masa cu ajutorului jonctiunilor gap ce permit raspandirea instantanee a Ca in celule. Are loc o cuplare
electrotonica. Exista si o cuplare metabolica.
Fasciile adherens si jonctiunile digitiforme solidarizeaza mecanic celulele. Astfel are loc sumarea contractiilor
celulelor alaturate care se manifesta ca o contractie uniforma.
La nivelul sarcolemei exista formatiuni specifice, in cantitate crescuta. Acestea sunt caveolele si densificariile
(ariile dense).
43 | P a g e
 Caveolele reprezinta niste invaginatii ale membranei. A nu se confunda cu alte invaginari. Adancimea este de
120 nm, latimea maxima este de 70 nm iar deschiderea este de 35 nm. Ele sunt cvasipermanente, stabilitatea lor fiind
data de citoschelet. Ele reprezinta prelungiri ale spatiului extracelular spre interiorul celulei. Cu toate acestea mediul din
interiorul caveolei este diferit fata de ccel din spatiul extracelular, mai ales in ceea ce privesta Ca, concentratia sa fiind
de 2-3 ori mai concentrat decat in mediul extracelular. In concluzie, caveolele participa la traficul ionilor de Ca, ceea ce le
aseamana cu tubii T.
Ariile dense (densificarile membranei) au dimensiuni de 100-400 nm. Atat caveolele cat si ariile dense sunt
asezate alternativ pe meridianele acestui fus. Compozitia chimica a ariilor este asigurata de 2 proteine (vinculina si
talina) care apartin clasei de proteine de legare a actinei (ABP - actine binding protein). Ele sunt proteine de ancorare a
actinei la mambrana celulara, realizand legatura intre actina si citoscheletul membranie celulare.
Pe preparatele de ME se observa ca actina se insera in unghi ascutit la nivelul ariilor dense

15.Organizarea ultrastructurală a aparatului contractil în fibra musculară netedă

-Mecanismul contractil include actina si miozina.
-Asezarea lor spatiala este diferita de a celulelor striate (nu apar sarcomere)
-Filamentele de actina sunt foarte lungi
-Filamentele de miozina pot ramane complet suprapuse cu filamentele lungi de actina la schimbari foarte mari ale
lungimii musculare (pana la de 10 ori schimbare a lungimii).
-Benzi de actina si miozina alternante, formeaza rudimente de miofilamente.
-Filamentele de miozina nu sunt bipolare (F.M.Striata) ci lateral-polare. Pentru o latura a filamentului capetele
proemina intr-o directie, in cealalata latura capetele proemina in directie opusa.
-Filamentele de actina sunt solidarizate de ”corpi densi” (benzi Z rudimentare)
-Distribuiti in toata citoplasma,
-dimensiuni :sute de nm
-proteine de legare a actinei: -actinina si filamina.
-rol: solidariz capetele filam de actina prin punti transvers
-filamentele de actina: 6-8 nm
-filamentele de miozina:12-15 nm
-filamentele intermediare: 11 nm

16.Structura moleculei de miozină şi a filamentului gros în fibra musculară netedă

Filamentele de miozina sunt formate din multe molecule de miozina. M. striat nu are punti transversale pe
toata lungimea sa (in portiunea benzii H nu are punti transversale) in timp ce m. neted are punti transversale
pe toata lungimea filamentului gros. Lungimea filamentului gros la m. neted este de 3 ori mai mare decat la
m. striat. De aceea interactiunea actina-miozina este pe o distanta mai mare si prin urmare m. neted se
scurteaza mai mult. In m. striat, unui filament gros ii corespund 2 fialmente subtiri. In m. neted, unui fialment
gros ii coerspund 8-15 filamente subtiri, de aceea o punte transversala in m. neted trage mai multe filamente
de actina si deci forta de contractie este mai mica

17.Organizarea moleculară a filamentului subţire în fibra musculară netedă

Actina - la baza filamentelor sta actina F care este alcatuita din doua lanturi proteice filamentoase.
Fiecare dintre cele doua lanturi este alcatuit din mai multi monomeri de actina G. Aceste lanturi de actina sunt
stabilizate de tropomiozina care are forma de bastonas ce subintinde 7 monomeri de actina. Moleculele
tropomiozinei sunt situate in santul dintre cele doua lanturi ale actinei F. Tropomiozina mascheaza situsul de
interactiune intre actina si miozina in relaxare. La acest nivel exista diferente fata de m. striat. La m. striat,
starea tropomiozinei este controlata de troponina care prin subunitatea C leaga Ca si se activeaza modificand
si conformatia tropomiozinei. La m. neted rolul troponinei C este preluat de catre calmodulina care este o
proteina solubila in citosol. Prin legarea a 4 ioni de Ca ea se activeaza si actioneaza asupra caldesmonei care la
randul ei actioneaza asupra tropomiozinei si determinand modificarea ei conformationala, ce are ca efect
expunerea situsului de interactiune actina-miozina.
44 | P a g e
18.Histofiziologia muşchiului neted: particularitaţile contracţiei şi, substratul molecular şi
structural al acestora
Histofiziologia muschiului neted
Mecanismul contractiei
Consta in alunecarea filamentelor de actina in raport cu cele de miozina datorita puntilor transversale.
Are loc o dubla reglare a contractiei:
 una actioneaza asupra filamentelor groase prin MLCK si se produce fosforilarea acestui lant care are drept
consecinta declansarea activitatii situsului ATPazic
 alta actioneaza asupra tropomiozinei prin CD (caldesmona) si astfel se modifica conformatia tropomiozinei
cu expunerea situsului de interactiune actina-miozina.
De asememnea un rol important in mecanismul de contractie il au proteinele de legare a actinei (ABP)
care controleaza polimerizarea si pozitionarea moleculelor de actina.
Particularitatile contractiei
 forta de contractie e scazuta (datorita nr. mic de punti transversale)
 viteza de contractie e scazuta (datorita activitatii ATPazice scazute)
 capacitatea de scurtare e crescuta (datorita existentei puntilor transversale pe toata lungimea filamentului
gros)
Particularitati functionale
 Activitatea contractila ritmica spontana - au loc contractii cu frecventa si amplitudine constanta dependenta de
muschi. - acestia fiind m. fazici. Exista insa si m. tonici care au un tonus spontan, o stare de contractie sustinuta,
tradusa printr-o miograma in platou
 Contractia e modulata de urmatorii liganzi, prin legare la receptorii de pe membrana celulei musculare netede:
 neurotransmitatori
 hormoni
 prostaglandine
 Prezinta dubla inervatie vegetativa, excitatorie si inhibitorie; sinapsele sunt absente. Acetilcolina poate influenta
procesul contractil la nivelul placii motorii. Aceste molecule (toti liganzii) actioneaza la nivelul receptorilor. Ei actiuni
de tip elastic: intr-un loc poate fi inhibitor iar in alt loc poate fi stimulator al contractiei. Actiunea lor depinde de tipul
de receptor exprimat in membrana celulara si de tipul de mecanism de transductie ce are loc in celula.
Fibrele sunt cuplate electric prin jonctiuni gap si cuplate mecanic prin jonctiuni adherens. Aceste jonctiuni asigura
functionalitatea tesutului

19. Clasificarea functionala a muschilor netezi

 Mm. netezi unitari (viscerali, vasculari) - au activitate ritmica spontana, initiata in arii pacemaker. Se contracta ca o
unitate. U multe jonctiuni gap care asigura raspandirea PA si au o inervatie slaba (o terminatie nervoasa inerveaza
un fascicul de fibre: 100-300 fibre).
 Mm. netezi multiunitari (iris, mm. ciliari, mm. piloerectori, tunica medie a vaselor mari). Fiecare fibra se contracta
independent. Au putine jonctiuni gap si nu au contractii spontane. de asememnea fiecare fibra este inervata de o
terminatie nervoasa libera.
 Mm. netezi intermediari (vezicula seminala, canalul deferent) Nu au actiune spontana, au numar moderat de
jonctiuni gap si o terminatie nervoasa libera inerveaza un fascicul mic de fibre.

20.Fenotipurile contractil şi secretor ale fibrei musculare netede adulte

 Starea contractila - celula este oprita in G1. Aceasta stare este mentinuta de inhibitori ai proliferarii, celula avand
receptori pentru acesti factori. Celula nu are receptori pentru factorii mitogeni (de stimulare a cresterii), ea este
refractara la acestia. De asemenea, in acest stadiu celula raspunde la agentii care contracta. Spre exemplu, m. neted
vascular raspunde la angiotensina II. In aceasta etapa celula nu sintetizeaza matrice extracelulara.
 Starea secretorie - celula iese din G1. Ea raspunde la factorii mitogeni (spre exemplu PDGF). Nu se contracta dar
sintetizeaza matrice extracelulara (colagen, fibre elastice, proteoglicani).

45 | P a g e
 Aceste doua fenotipuri sunt foarte bine exprimate la m. neted vascular. Atfel se explica ateroscleorza, boala a
celulelor musculare netede, in care creste numarul celulelor secretoare. De-a lungul timpului s-au elaborat mai multe
modele experimentale ale aterosclerozei.
Initial, dintr-un motiv oarecare, are loc lezarea endoteliului vascular, ceea ce determina expunerea matricei
extracelulare aflate sub endoteliu la fluxul sangvin. Are loc aderarea plachetelor si se formeaza un trombus plachetar,
ceea ce duce la eliberarea PDGF si a altor factori existenti in granule. Daca creste concentratia PDGF sunt stimulate
celulele secretorii ale m. neted. Acestea devin capabile sa secrete PDGF si concentratia acestuia creste si mai mult.
Concentratia PDGF crescand din ce in ce mai mult are loc cooptarea celulelor din tipul contractil in cel secretor. Celulele
secretorii migreaza in intima vasului lezat unde secreeta matrice extracelulara ce determina placa de aterom. La toate
acestea se adauga si faptul ca celulele secretorii au si receptori pentru LDL (“carausii colesterolului”). Atunci LDL sunt
internalizate in celula si acestea se blocheaza, ceea ce duce la crestera volumului placii de aterom.

Ţesutul şi sistemul nervos

1.Clasificarea neuronilor după criterii morfologice şi funcţionale. Localizare, exemple
Clasificarea neuronilor se poate face dupa mai multe criterii:
1. dupa numarul de prelungiri:
 neuroni unipolari: la adult nu exista, acestia existand doar la nevertebrate si in viata intrauterina. In viata I.U.
neuronii migreaza dintr-un loc in altul iar axonul este indreptat spre directia miscarii si e folosit la deplasare
 neuroni bipolari - foarte rari, de natura senzitiva:
 in retina
 neuronii olfactivi
 neuronii cu sediul in ggl. acusticovestibulari VIII
 neuroni pseudounipolari - au o singura prelungire la adult dar in viata I.U. au fost neuroni bipolari. Ulterior aceste
doua prelungiri se apropie una de alta si se unesc formand un trunchi comun care se ramifica apoi in “T”. Aceasta
prelungire in forma de T este axon dar culege si informatii. Astfel sunt neuronii din ggl, spinali senzitivi, situati pe
radacina posterioara a n. spinal.
 neuroni multipolari - sunt foarte complicati. Exista numeroase forme de neuroni multipolari. Ei prezinta un corp
stelat. De acest tip sunt:
 neuronii din coarnele anterioare ale maduvei spinarii
 neuronii din scoarta cerebrala care sunt:
 stelati in scoarta cerebrala
 fusiformi in stratul polimorf
 piramidali in stratul pyramidal
2. Dupa forma axonului:
 celule cu cosulet - axonul este scurt si prezinta multe ramificatii ce infasoara corpul celulei ca un cos. Acestea sunt
celulele Purkinje din scoarta cerebeloasa
 celulele in panza de paianjen - in scoarta cerbrala
 celulele in dublu buchet - in scoarta cerebrala
3. Dupa lungimea axonului:
 neuroni de proiectie, cu axonul foarte lung. Pot fi motorii sau senzitivi. Sunt Golgi tip I. Realizeaza proiectia pe
scoarta cerebrala a tuturor regiunilor corpului.
 neuroni de asociatie (Golgi tip II) - neuroni cu axonul scurt, de tip integrator
4. Dupa invelisul axonului:
 neuroni mielinici - au viteza mare de conducere, proportionala cu grosimea tecii si grosimea fibrei
 neuroni amielinici - au viteza mica de conducere
Numarul neuronilor este de ordinul 109. Numarul de neuroni senzitivi si motori e constant filogenetic. Numarul
de neuroni integratori creste pe scara filogenetica si este maxim la om

46 | P a g e
2.Soma neuronală - aspect la microscopul optic, ultrastructură şi funcţie
Soma (pericarionul) are rol trofic (intretine axonul), de receptie si de integrare a semnalelor. El contine nucleul care este
mare, eucromatic, cu nucleol evident datorita sintezei crescute de proteine. Exista insa si exceptii - neuroni cu nucleu
mic tahicromatic. Nucleul este central sau periferic. Fiind eucromaatic, la femei se vede corpusculul Barr atasat de
nucleol sau membrana nucleara.
In citoplasma contine:
 corpi Nissl care se pot observa cu coloratie speciala la baza dendritelor si lipsind in conul axonal si fiind alcatuit din
RER si poliribozomi liberi
 REN foarte abundent, cu rol in eliberarea Ca pentru cresterea concentratiei sale citosolice, fenomen ce participa la
transmiterea impulsului nervos.
 Aparat Golgi - foarte bine dezvoltat
 Vezicule sinaptice, care se formeaza la acest nivel pentru ca mai apoi sa migreze pana la terminatia axonala. Aceste
sunt putine. In neuronii vegetativi simpatici ele sunt umplute cu catecolamine si dense la fluxul de electroni. Au
diametrul de 60-80 nm.
 Vezicule de neurosecretie - contin peptide si neurofizine care sunt eliberate in capilare. Ele au dimensiuni de 100-
300 nm, se gasesc in hipotalamus si sunt dense la fluxul de electroni. Complexele formate din peptide si neurofizine
este depozitat in neurohipofiza de unde este eliberat in circulatie.
 Mitocondrii
 Rezerve de picaturi lipidice
 Lizozomi - de-a lungul timpului acestia se incarca cu un material - lipofuscina - pigment cu semnificatie fiziologica
necunoscuta ce se acumuleaza cu varsta.
 Melanina (la unii neuroni - neuronii din substanta neagra din diencefal - locus coeruleus)
 Centrioli - prezenti in toti neuronii, avand rol in organizarea fusului nuclear si a microtubulilor.
 1 cil cu semnificatie necunoscuta

3.Dendritele - aspect la microscopul optic, ultrastructură şi funcţie

Dendritele reprezinta prelungiri ale somei care contin corpi Nissl si toate organitele celulare, abundente la baza dendritei
si din ce in ce mai putine la varf, unde exista mai multe elemente de citoschelet. Contin multi microtubuli si
neurofilamente. Transportul dendritic poate fi anterograd (se face cu viteza de 3 mm/h si se transporta proteine si
organite, ex: mitocondria) si retrograd.
Principala functie a denritelor este receptia. Dendritele prezinta specializari cvasipermanente - muguri (spini)
dedritici care primesc sinapsele. Acestia au un material dens la fluxul de electroni, prezinta microtubuli si aparatul
spinului, alcatuit din cisterne paralele unite prin material electronodens. Numarul spinilor de pe ficare dendrita variaza.
Daca se taie aferentele numarul spinilor scade

4.Axonul - aspectul la microscopul optic, ultrastructură şi funcţie

Axonul este unic. El are mai multe parti:
 con si segment initial. Aici lipsesc corpusculii Nissl, insa prezinta numerosi microtubuli, microfilamente si
neurofilamente care se vad cu impregnare argentica. Rolul acestei regiuni este de a declansa impulsul nervos
deoarece este zona cu cel mai mic prag de excitabilitate.
 segmentul de conducere care poate fi mielinic sau amielinic
 terminatiile axonale formate din butonii terminali (sinaptici, de pasaj)
Transportul axonal poate fi rapid sau lent.
 transportul rapid se poate face anterograd (cu viteza 100-400 mm/zi) sau retrograd (100-200 mm/zi). Se transporta
organitele cu endomembrane (mitocondrii), vezicule cu mediatori si componentele membranei. Transportul se face
de-a lungul microtubulilor cu ajutorul proteinelor motorii care sunt de doua feluri: kinezina, efectueaza transportul
anterograd si syneina care efectueaza transportul retrograd. Aceste proteine mediaza interactiunea microtubulului
cu organitele. De asemenea exista si o reciclare locala, rapida a veziculelor cu mediatori.
 transportul lent se face numai anterograd cu viteza de 1-3 mm/zi, avand un mecanism necunoscut. Se transporta
proteine solubile (enzime, monomeri)

47 | P a g e
5.Polarizarea dinamică: definiţie, baze morfofuncţionale
3. Polarizare dinamică – “Semnalele dintr-un circuit neural se propagă într-o singură direcţie […] Informaţia circulă
dinspre dendritele unui axon înspre corpul celular şi apoi de-a lungul axonului către terminaţiile presinaptice
[…]”
Exista o polarizare dinamica a neuronului: impulsul nervos circula doar de la dendrita si pericarion catre axon. Aceasta
specializare se datoreaza membranei neuronale.

6.Sinapsele chimice: ultrastructură, clasificare morfofuncţională

Neurotransmiţătorii au efect rapid (latenţă 1-2 ms)
• NT inhibitori:
– GABA (acid -amino-butiric)
– glicina
– purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
• NT excitatori
– glutamat
– aspartat
– taurina
• NT cu efecte dependente de tipul receptorului:
– acetilcolina
– noradrenalina
– serotonina
– dopamina
– Durată mai mare a efectului, latenţă mai mare
– O substanţă poate acţiona ca neurotransmiţător, neuromodulator sau neurohormon (uneori).
– Neuromodulatorii pot fi peptide comune cu sistemul neuroendocrin difuz: colecistokinina, b-endorfina,
substanţa P, angiotensina, VIP
– Efecte pe membrana presinaptică (modulează exocitoza) şi postsinaptică influentează legarea
mediatorilor de receptori

7.Substanţe neuroactive: definiţie, clasificare, exemple, principii de funcţionare în sinapse

• Un neuron foloseşte mai multe substanţe neuroactive
• Aceeaşi moleculă are efecte diferite în funcţie de context (în principal tipul de receptor de care se leagă)
• Dopamina coexistă în neuronii trunchiului cerebral cu peptide precum colecistokinina.
• Funcţionează ca:
• neurotransmiţător când este eliberată de neuronii din substantia nigra.
• neurohormon eliberat din neuronii hipotalamici (nucleul arcuat) în adenohipofiza (inhibă secreţia de
prolactină)
• Excită, inhibă sau modulează activitatea celulei ţintă, în funcţie de natura receptorului din membrana
postsinaptică.
Substante neuroactive
 gaze: NO (oxid nitric), CO
 monoamine:
 catecolamine: adrenalina, noradrenalina, dopamina
 amine din triptofan: serotonina, triptamina
 aspartat
 glutamat
 GABA
 glicina
 taurina
 peptide:
 actioneaza ca neuromodulatori: colecistokinina, endorfine, encefaline, neurotensina, substanta P, VIP
48 | P a g e
  actioneaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH, somatostatina, vasopresina
 purine: adenozina, AMP, ADP, ATP
In unele celule se formeaza NO sau CO. No se formeaza sub actiunea NO sintetazei, din arginina iar CO se
formeaza sub actiunea hemoxigenazei din hem. NO actioneaza ca neurotransmitator inhibitor, activeaza GMPc,
activeaza pompa de extruzie a Ca, ceea ce duce la scaderea Ca intracelular (efect inhibitor). De asemenea NO mai este
folosit in unele terminatii nervoase vegetative din m. netezi cum ar fi cei din corpii cavernosi (vezi erectia, vezi aplicarea
Viagra) dar si pe m. netezi vasculari. De aceea NO poate determina accidente vasculare majore. Injecarea NO in SNC
determina cascatul.

8. Sinapsa glutaminergica: sinteza si circuitul mediatorilor chimici

9.Mecanismul exocitozei şi reciclării veziculelor sinaptice
Exocitoza este declansata de cresterea Ca intracelular. Ca activeaza calmodulina, care se transforma in kinaza si
fosforileaza sinapsinele I si II. Sinapsinele sunt proteine de legare a actinei: au un capat pe actina si un capat pe
veziculele de mediatori. In repaus veziculele se gasesc in asteptare. Cand sinapsina se desprinde este determinata
deplasarea veziculelor catre membrana presinaptica. Interactiunea veziculelor cu membrana este mediata de doua
proteine: sinaptotagmina si sinaptofizina.

10.Fibrele nervoase amielinice din SNP si SNC - aspectul la microscopul optic,

ultrastructură, localizare
Fibrele nervoase
Sunt formate din axoni si din microglii.
 fibrele nervoase periferice - formeaza nervii care reprezinta fascicule de fibre nervoase. Fibrele nervoase pot fi
amielinice (inconjurate doar de celule Scwwann) si fibre mielinice (inconjurate de celule Schwann ce au format taeca
de mielina). O celula Schwann poate acoperi mai multi axoni saau un singur axon.
 fibrele nervoase centrale pot fi amielinice (“libere” in componenta neuropilului) sau mielinice, invelite de prelungiri
ale oligodendrogliilor care formeaza teaca de mielina. Acestea intra in componenta substantei albe.
Teaca de mielina se observa cu impregnare argentica. Ea se formeaza prin succesiunea celulelor Schwann. Intre
doua noduri Ranvier, se afla o celula Schwann care acopera cu citoplasma ei axonul. De asemenea, in teaca de mielina
exista din loc in loc linii clare numite incizuri Schmidt-Landermann.
Formarea tecii de mielina
Initial fibra este amielinica iar celula Schwann formeaza doua prelungiri in jurul fibrei, in sensuri opuse (formeaza
un mezoaxon sau mezaxon). Aceste prelungiri cresc in mod spiralat in jurul axonului. Straturile succesive ale membranei
celulei Schwann fuzioneaza intre ele si deci teaca de mielina reprezinta suprapuneri ale membranei celulei Schwann. La
exterior are mezaxon extern si fibrele se rotesc ajungand la mezaxon intern.

11. Teaca de mielina in SNP si SNC – aspect la m.o. ultrastructura histogeneza functiile mielinei
Teaca de mielina se observa cu impregnare argentica. Ea se formeaza prin succesiunea celulelor Schwann. Intre
doua noduri Ranvier, se afla o celula Schwann care acopera cu citoplasma ei axonul. De asemenea, in teaca de mielina
exista din loc in loc linii clare numite incizuri Schmidt-Landermann.
Formarea tecii de mielina
Initial fibra este amielinica iar celula Schwann formeaza doua prelungiri in jurul fibrei, in sensuri opuse (formeaza
un mezoaxon sau mezaxon). Aceste prelungiri cresc in mod spiralat in jurul axonului. Straturile succesive ale membranei
celulei Schwann fuzioneaza intre ele si deci teaca de mielina reprezinta suprapuneri ale membranei celulei Schwann. La
exterior are mezaxon extern si fibrele se rotesc ajungand la mezaxon intern.
Functiile mielinice:
 creste viteza de conducere a impulsului nervos de la 1 m/s la 120 m/s deoarece la nivelul internodului este o zona cu
rezistenta mare si capacitanta mica. Aceasta se datoreaza faptului ca la acest nivel membrana axonala are o
compozitie moleculara diferita. La nivelul internodului canalele ionice sunt rare, acestea fiind adunate la nivelul
nodurilor Ranvier.
 asigura nutritia axonului deoarece mediaza raporturile cu exteriorul. De asemenea, celulele Scwann au si rol in
regenerara axonilor dupa traumatisme.
49 | P a g e
12.Celulele satelite periferice: definiţie, localizare, rol
Celulele satelite: cel. gliale mici ce înconjoară neuronii ggl. periferici (senzitivi, vegetativi). Realizează izolarea
electrică şi intervin în schimburile metabolice
Celulele gliale sunt de mai multe feluri:
 in SNC se numesc nevroglii (neuroglii):
o astrocite
o oligodendrocite
o microglii
o celule ependimare
 in SNP:
o celulele Schwann
o celulele satelite
Celulele satelite
Sunt celule Schwann ce se gasesc in ggl. spinali, cranieni sau vegetativi. Ele se gasesc in mai multe locuri:
 in ggl. spinali si cranieni - formeaza o capsula ce inconjoara complet pericarionul neuronilor pseudounipolari,
care nu primesc sinapse
 in ggl. vegetativi - formeaza o capsula discontinua in jurul perikarionului neuronilor multipolari care primesc
sinapse.
 tot in ggl. spinali si cranieni formeaza o teaca de mielina in jurul segmentului convolut al axonului neuronului
pseudounipolar.
 in ggl. vestibulocohlear - formeaza teaca de mielina in jurul axonilor neuronilor bipolari

13.Astrocitele: aspectul la microscopul optic, ultrastructură, localizare, rol

• Ultrastructură:
– filamente intermediare 8nm – GFAP (Glial Fibrillary Acidic Protein); există şi prelungiri fără GFAP, în formă
de văluri
– granule de glicogen
– lamina bazală
vezicule delimitate mb
• 20-50% din volumul creierului
(celule gliale : neuroni 10:1)
• Tipuri morfologice: protoplasmice (subst. cenuşie) şi fibroase (subst. albă)
• Morfologie:
– celule stelate, cu prelungiri (observabil folosind impregnare argentică, nu HE)
– nucleu rotund, eucromatic, fără nucleol
• Morfologie:
– a. fibros – subst. albă, prelungiri subţiri, puţin ramificate
– a. protoplasmatic – subst. cenuşie, prelungiri mai groase, foarte ramificate
• Prelungirile astrocitelor formează un strat continuu la periferia SNC
Celule “în candelabru”, “penate
• Astrocitele protoplasmatice sunt organizate în domenii ce nu se suprapun
• Sinapsele unui domeniu interacţionează cu un singur astrocit
Astrocit fibros Astrocit protoplasmatic
Aspect  forma stelata  prelungiri groase si ramificate
la MO  nucleu sferic, eucromatic, central  citoplasma omogena
 prelungiri subtiri, putin ramificate
 citoplasma cu gliofibrile (se vad cu
impregnare argentica)
Aspect  contine filamente intermediare  contine rare filamente intermediare
la ME (gliofilamente) avand un diametru de 8 nm (gliofilamente), izolate, avand un diametru

50 | P a g e
 si alcatuite din GFAP (proteina acidafibrilara de 8 nm si alcatuite din GFAP.
gliala cu greutatea moleculara de 51 kD).  granule de glicogen
 granule de glicogen  prezinta lamina bazala
 prezinta lamina bazala
Locali-  predomina in substanta alba  predomina in substanta cenusie
zare si  glia limitans - la periferia SNC, subpial  astrocite velate - in jurul sinapselor
tipuri (celule in candelabru, celule penate) (nevroglia Bergmann - cerebel, celula
 perivasculare in jurul capilarelor sangvine Muller - in retina)
pe care aplica “picioruse”
Functiile:
1. Homeostazia mediului neuronal:
• sechestrarea/redistribuţia K+ extracelular rezultat din PA neuronale
îndepărtarea neurotransmiţătorilor din sinapse: preiau glutamatul sinaptic şi îl convertesc în glutamină → butonul
presinaptic. Protejează neuronii împotriva excitotoxicităţii (apoptoză neuronală datorată angajării prelungite a
receptorilor Glu în ischemia cerebrală
2. Suport metabolic pentru neuroni:
• Reglează fluxul sangvin cerebral local
• Produc lactat prin glicoliză → suport energetic pentru neuroni
• Sinteza precursorilor glutamatului şi GABA
• Detoxifierea amoniului
• Produc factori trofici pentru neuroni – NGF (Nerve Growth Factor), BDNF (Brain-Derived Neurotrophic
Factor), GDNF (Glial-DNF) etc. Intervin în dezvoltarea SN, răspunsului regenerativ postlezional, dar şi în
condiţii bazale
Stimularea neuronală aferentă determină influx de Ca2+ în astrocite şi vasodilataţie mediată de glutamat
3. Modularea transmiterii sinaptice
a. Eliberare de substanţe neuroactive: glutamat, taurină, ATP, peptide (enkefaline, endoteline) indusă de
valurile de Ca. Prezintă vezicule de exocitoză şi moleculele necesare procesului.
Modularea transmiterii sinaptice
b. Diminuarea concentraţiei de neurotransmiţător în sinapsă: Glu prin transportori, sau acetilcolină prin
eliberarea de liganzi specifici
4. În dezvoltarea SN:
c. Celule stem gliale şi neuronale.
La om adult – zona subventriculară (pereţii laterali ai ventr. I şi II, girul dentat) conţine celule ce se divid.
5. În circumstanţe patologice:
c. Răspund la leziuni traumatice, inflamatorii, infecţii: astrocitoză/glioză
d. Hipertrofia astrocitelor, creşterea cantitativă a filamentelor intermediare, proliferare
e. Proliferare şi în scleroza multiplă

14.Oligodendroglia: aspectul la microscopul optic, ultrastructură, localizare, rol

• Celule gliale cu prelungiri mai puţin ramificate
• Derivă din precusori comuni cu astrocitele
• MO:
– formă ovală
– nucleu rotund, heterocromatic
– prelungiri puţine, groase, puţin ramificate
– în apropierea corpilor neuronali (subst. cenuşie)
– interfasciculare (subst. albă), dispuse în şiruri
• ME:
– citoplasmă electronodensă
– nu au lamină bazală
– mitocondrii, RER, microtubuli
51 | P a g e
 • Realizează învelişul de mielină la nivelul substanţei albe a CNS. Exprimă proteine specifice: MBP – proteina
bazică a mielinei (Myelin Basic Protein)
• Un oligodendrocit mielinizează mai mulţi axoni: prelungiri lameliforme, turtite
• Ţinta atacului autoimun în scleroza multiplă

15.Bariera sânge - creier: structură, rol

Capilarele cerebrale sunt continue, celulele fiind unite prin jonctiuni stranse (ocludens) care sunt foarte selective.
Transportul se face prin transcitoza redusa, fiind foarte selectiv. Permeabilitatea difera in functie de substanta:
 mare - pentru H2O, CO2 si O2
 mica - pentru glucoza, Na+, K+, Mg2+, Cl-, HCO3-, HPO32-, uree
 foarte mica: saruri biliare, catecolamine circulante
 extrem de mica (aprox. zero) - pentru proteine

• Formată din celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale

• Capilarele cerebrale
– continue
– jonctiuni strânse (occludens) foarte selective
– transcitoza redusă, foarte selectivă
Permeabilitatea diferă în funcţie de substanţă:
• mare - pentru H2O, CO2 si O2
• mică
– glucoză, uree
– ioni (Na+, K+, Mg2+, Cl-, HCO3-, HPO32-)
• foarte mică:
– săruri biliare, catecolamine circulante
• extrem de mică (practic nulă) - pentru proteine
Functii:
Funcţiile barierei sânge-creier:
• menţine constanţa mediului extracelular
• protejează creierul de toxinele circulante
• previne pătrunderea neurotransmiţătorilor în circulaţia generală.
• Alterarea barierei prin modificarea permeabilităţii endoteliului ca urmare a ischemiei poate duce la edem
cerebral

16.Celule ependimare: structură, tipuri, roluri

• Căptuşesc cavităţile SNC, acoperă plexul coroid
Structura: sunt asezate pe un singur rand (aranjament epitelial - epiteliul ependimar), deci celulele au polaritate.
Domeniul apical prezinta: microvilei si cili (cu exceptia celulelor de pe podeaua ventriculului III. Domeniul
laterobazal este turtit, (cu exceptia celulelor de pe podeaua ventriculului III, care se numesc fanicite si a caror
membrana bazala trimite o prelungire spre eminenta mediana sau alte zone).
• Celule polarizate, aşezate pe un singur rând – aranjament epitelial
– Domeniu apical cu cili şi microvili
– Domeniu laterobazal turtit
– Excepţie: celulele de pe podeaua ventriculului III (tanicite) fără cili şi cu un proces bazal spre profunzime
(eminenţa mediană)
• Exprimă markeri gliali
• ME:
• multe mitocondrii, aparat Golgi apical, RER
• joncţiuni gap şi adherens
• lipsesc joncţiunile occludens, cu excepţia celulelor plexului coroid
• În zone speciale (organe circumventriculare) celulele ependimare sunt absente sau foarte subţiri:
52 | P a g e
 • organul
subcomisural
• OVLT (Organum
vasculosum laminae
terminalis)
• area postrema
Functii:
• Secreţia LCR şi bariera sânge – LCR la nivelul plexului coroid
• Formează bariera LCR – creier (în rest)

17. Plexurile coroide si bariera sange- lichid cefalorahidian

Secreta LCR (14-36 ml/h). Volumul total al LCR este 150 ml. Aceste plexuri sunt formate prin apozitia dintre
piamater cu vas sangvine si epiteliul ependimar ce captuseste ventriculii. Suprafata este cutata si are o suprafata totala
de 200 cmp. Ea are doua straturi:
1. piamater cu vase sangvine
2. celulele ependimare
Pliurile se numesc vilozitati coroide. O vilozitate coroida este formata din:
 epiteliul ependimar
 vase piale aferente
 retea capilara
 vase piale eferente
Celulele ependimare coroidiene sunt cuboidale, cu nucleu sferic, mitocondrii multe si RE abundent. Domeniul
apical prezinta marginea in perie formata de microvili bulbosi.

18. Meningele
SNC (creierul si maduva spinarii) este invelit de meninge care mediaza contactul cu cavitatea osoasa. Meninigele
este alcatuit din duramater, piamater si arahnoida (de la exterior spre interior).
Sistemul nervos central este adăpostit în canalul rahidian (măduva spinării) şi în cavitatea craniană(encefalul). Aceste
structuri nervoase sunt învelite detrei foiţe de protecţienumite meninge: duramater, arahnoida şi piamater. Dura-mater
(saupachimeningele) este învelitoarea externă de culoare albă, mai groasă decât celelalte două dar mai puţin
vascularizată s i prezintă 2 porţiuni:
 craniană (saucerebrală )-este aderentă la compactele osoaseşi formează endostul care emite expansiuni sau
prelungiri ce separă emisferele cerebrale (sau coasa creierului)şi/sau protejează cerebelul separându-l de
emisferele cerebrale sau cortul cerebelos.
 spinală (saurahidiană)-are forma unei teci cilindice cu diametrul mai mare decât al măduvei spinăriişi realizează,
cu canalul vertebral, spaţiul epidural, plin cuţesut adipos semifluid.
Arahnoida este o învelitoare subţire, de natură conjunctivo-vasculară ce realizează cu foiţa dura-mater-spaţiul
subdural (conţine o cantitate redusă de lichid)şi cu foiţa pia-mater-spaţiul leptomeningic (sausubarahnoidian) plin cu
lichid cefalo-rahidian.
Pia-mater (sauleptomeningele) este o învelitoare conjunctivo-vasculară, foarte subţireşi transparentă ce aderă
intim la substanţa nervoasă ş i urmăreşte toate accidentele de relief.
Lichidul cefalo-rahidian are rol de protecţie a sistemul nervos. Este un lichid limpede, uşor alcalin, secretat în
interiorul cavităţilor cerebrale deplexurile coroidiene

19. Lichidul cefalorahidian: formare, circulatie si roluri

Este produs de catre plexurile coroide in cantitate de 0,35 ml/min (500 ml/zi). De asemenea LCR mai este produs
si prin curgerea fluidului extracelular prin epiteliul ependimar din ventriculi (ex.: area postrema din ventriculul IV)
LCR este in cantitate de 150 ml dintre care 30 ml se gasesc in ventriculi iar 120 se gasesc in spatiul
subarahnoidian.
LCR curge din ventriculii I, II, III si IV in spatiul subarahnoidian. Din spatiul sub arahnoidian o mica parte se scurge
prin spatiile perineurale din jurul radacinilor nervilor spinali si cranieni iar cea mai mare parte se scurge prin specializari
ale arahnoidei (vilozitati arahnoidiene) in sinusurile venoase mari din grosimea durei mater (ex.: sinusul sagital)
53 | P a g e
 Functii:
 mentine mediul fluid necesar creierului
 protectie mecanica
 comunicausor cu fluidul extracelular pentru ca bariera LCR-creier e permeabila
 este locul de excretie a metabolitilor tesutului nervos
 asigura preluarea de catre creier din LCR a substantelor necesare

20.Nervul periferic (tecile nervilor periferici)

Teci conjunctive:
• Epinevru
– ţes. conj. dens semiordonat; fibre de colagen şi elastice groase, longitudinale; fibroblaşti, adipocite; vase
de sânge mici – vasa nervorum
– Dispare distal, se continuă cu dura proximal
• Perinevru – înveleşte fasciculele de fibre nervoase
– ţes. conj cu fibre col. şi elastice
– extern şi intern 8-12 straturi de fibroblaste; celule cu aspect endoteliform mărginite de lamină bazală, cu
joncţ. occludens → barieră delimitează compartimentul perineural
– spre periferie -> teaca Henle (un singur strat)
– se continuă cu pia-arahnoida
– formează bariera sânge - nerv
• Între perinevru şi endonevru – compartiment perineural
• Endonevru – înveleşte fibrele nervoase
– Localizat între MB a cel. Schwann şi perinevru.
– Ţ. conj. lax cu strat extern şi strat intern
– Fibroblaste, mastocite
– capilare continue cu joncţ. strânse impermeabile
– corpusculi Renaut
– extern – fluid extracelular din compartimentul perineural

The end
Mult succes !

54 | P a g e