Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1)
Re-editate – versiunea 2011 | Postate pe 20 feb 2011 | Alex
Ţesutul epitelial
1.Ţesutul epitelial - caractere generale
Tesutul epitelial este tesutul cel mai raspandit in organism.
Principalele caracteristici:
este format din celule ce au un aspect de mase celulare compacte
spatiile intercelulare sunt foarte reduse (au putina substanta extracelulara)
celulele sunt unite prin jonctiuni
orice epiteliu are doua suprafete: libera (orientata catre mediul extern) si atasata la tesutul conjunctiv, intotdeauna
ancorata la el printr-o masa acelulara (bogata in proteine si glicozaminoglicani sulfatati) care formeaza membrana bazala
(MB).
Rolul sau este asemanator cu al membranei celulare, dar relativ la organ si anume: separa selful de non-self si
monitorizeaza, controleaza si modifica substantele care il traverseaza.
Caracterul ubicuitar al tesutului epitelial este determinat de originea embriologica a sa care este in oricare dintre cele
trei foite embrionare:
din ectoderm deriva:
epidermul si derivatele sale (par, unghii)
glandele tegumentare (sudoripare si sebacee)
epiteliul cavitatii bucale, nazale si anale
unele glande endocrine: adenohipofiza
din endoderm deriva:
tubul digestiv si aparatul respirator
parenchimul glandelor anexe digestive
glandele endocrine (paratiroida, tiroida si timusul)
din mezoderm deriva:
corticosuprarenala
endoteliile
mezoteliile
Tesutul epitelial este lipsit de vase sangvine si limfatice (este avascular). Vasele sangvine aflate in tesutul conjunctiv nu
traverseaza MB si tesutul epitelial este hranit prin difuziune. Spre exemplu, in cazul epiteliului pluristratificat, celulele
aflate in contact cu MB sunt mai bine hranite decat cele aflate la o distanta mai mare de MB. Exista si un epiteliu
vascularizat: stria vasculara, care se gaseste in urechea interna, pe peretele lateral al canalului cohlear.
Este bine inervat, prin terminatii nervoase libere, distribuite in mod neuniform, in retea butonata, retea in cosulet sau
retea nebutonata. Anumite epitelii nu au terminatii nervoase libere pentru durere, ceea ce permite efectuarea anumitor
manevre fara anestezie (raclarea epiteliului gastric si intestinal pentru biopsie, cauterizarea colului uterin).
Tesutul epitelial are capacitatea de regenerare (proces fiziologic prin care sunt inlocuite celulele uzate, prin activitate
mitotica neintrerupta a unor celule nediferentiate din epiteliu, numite celule stem). Rata de inlocuire a unui epiteliu
variaza in limite foarte largi: epiteliul intestinal se inlocuieste in 2-5 zile (cel mai rapid) iar epidermul se inlocuieste in 30
zile (cel mai lent).
1|P a g e
cilindrice (columnare, prismatice)
Epiteliile pavimentoase simple (scuamoase)
Seamana cu solzii pestilor, au nuclei alungiti si turtiti, deci acest tesut apare ca un sir de nuclei turtiti. Acest
epiteliu actioneaza ca o bariera simpla permeabila, asigurand un tranzit selectiv de gaze si metaboliti.
Ex.: epiteliul alveolei pulmonare, ramura descendenta a ansei Henle, foita parietala a capsulei Bowman.
Mezoteliile si endoteliile sunt tot epitelii simple scuamoase. Endoteliul este epiteliul care captuseste orice tip de vas.
Mezoteliile intra in structura seroaselor, alcatuind membrana ce captuseste cavitatile inchise ale organismului (pleura,
pericard, peritoneu).
2|P a g e
4.Epiteliul pseudostratificat - descriere, localizare, rol.
Epiteliul pseudostratificat cilindric
Este o forma particulara de epiteliu simplu. Toate celulele au raport direct cu MB, dar sunt de inaltimi diferite
astfel incat doar unele ajung la suprafata. Prin urmare, si nucleii ajung la inaltimi diferite.
Poate prezenta la nivelul membranei apicale specializari (cili sau stereocili).
Epiteliul pseudostratificat cilindric ciliat se mai numeste si epiteliu de tip respirator deoarece se gaseste numai in
arborele traheobronsic.
Epiteliul pseudostratificat cilindric cu stereocili se gaseste in caile genitale masculine, in epididim si canalul
deferent. Stereocilii se vad si la microscopul optic si la cel electronic, fiind putin mai lungi decat cilii
3|P a g e
Adenomerul tubular poate fi:
unic si drept (glande tubulare drepte)
unic dar ramificat (glande tubulare ramificate)
contort (glande tubulare glomerulare)
Adenomerul acinar se aseamana cu cel alveolar, cu precizarea ca cel alveolar are un scurt canal prin care se
varsa in canalul excretor, canal care la adenomerul acinar lipseste. Exista si glande tubulo-acinoase si tubulo-alveolare.
Pentru definirea corecta a tipului unei glande se folosesc doua adjective: unul referitor la forma canalelor si al
doilea referitor la forma adenomerului. Exista astfel urmatoarele tipuri de glande:
glanda simpla tubulara dreapta (glanda intestinala - glanda Lieberkühn)
glanda simpla tubulara ramificata (glandele stomacului - fundice si pilorice si glandele duodenale Brünner)
glanda simpla tubulara glomerulara (glanda sudoripara)
glanda simpla alveolara sau alveolara ramificata (glanda sebacee)
glanda simpla acinoasa (glanda lacrimala)
glanda compusa acinoasa (glanda parotida)
glanda compusa tubuloacinoasa (glandele sublinguale si submaxilare)
glanda compusa tubuloalveolara (glanda mamara)
Glandele exocrine mai pot fi clasificate si dupa produsii de secretie in glande seroase, glande mucoase si glande
mixte (seromucoase sau mucoseroase)
Glandele mucoase secreta mucus. Mucusul contine proteine inalt glicozilate (mucine). Celulele glandelor
mucoase au un continut ridicat de glicozil transferaze (necesare glicozilarii proteinelor), care se gasesc in aparatul Golgi.
Glandele seroase au o secretie cu aspect apos, care contine protein-enzime. Exemplu: glanda parotida.
Glandele mixte pot fi:
seromucoase (glanda submandibulara) - au o secretie predominant seroasa
mucoseroase (glanda sublinguala) - au o secretie predominant mucoasa
De asemenea, glandele exocrine mai pot fi clasificate si dupa mecanismul de excretie in glande merocrine,
apocrine sau holocrine.
Majoritatea glandelor sunt merocrine. Acestea isi elimina produsii prin exocitoza.
Glandele apocrine isi acumuleaza produsii de secretie la polul apical si pentru excretie se rupe membrana care
se pierde, impreuna cu o parte din citoplasma apicala. Exemple: glanda mamara si glandele ceruminoase, care produc
ceara si se gasesc in conductul auditiv extern.
In cazul glandelor holocrine, produsii de secretie invadeaza toata celula, ceea ce duce la moartea celulei.
Eliminarea produsilor de secretie se va face prin eliminarea intregii celule moarte. Exemplu: glanda sebacee.
4|P a g e
La examinarea prin microscopie electronica de transmisie, membrana bazala are aspect fin, granular, ce are drept
corespondent morfologic o retea de fibrina foarte fina.
De la polul bazal al celulelor epiteliale la matricea extracelulara, membrana bazala are trei componente care pot fi
evidentiate la microscopul electronic: lamina lucida (rara) care apare ca o regiune electronotransparenta, lamina
densa (bazalis) care apare ca o banda electronodensa, lamina fibroreticularis (retea de fibre ce contine un alt tip de
colagen, colagen tip III, care se organizeaza formand fibre de reticulina care se vad prin impregnare argentica).
Functiile membranei bazale:
reprezinta o interfata de adezivitate intre epiteliu si matricea extracelulara: celulele epiteliale se ancoreaza la
membrana bazala care, la randul ei, are contact cu celulele tesutului conjunctiv.
este o bariera permeabila si selectiva. Dintre componentele MB, asigura permeabilitatea GAG sulfatati care, prin
multiplele lor sarcini negative, se organizeaza in pori cu diametrul variabil.
controleaza organizarea si diferentierea celulara. Ea mediaza interactiunea dintre receptorii de suprafata, ce apartin
celulei epiteliale, si diverse molecule din matricea extracelulara.
5|P a g e
Ele au diverse roluri: marirea suprafetei de absorbtie (microvilii si stereocilii), transport de molecule si celule
(cilii), sau rol senzorial (stereocilii).
Microvilii sunt specializari ce se disting numai la microscopul electronic. Ei reprezinta forme de organizare stabila a
filamentelor de actina. In celula epiteliala sunt frecventi si sunt in general scurti. Aceste specializari sunt cacteristice
celulelor implicate in absorbtie. Ei apar fie izolati (la distante variabile, avand forma si dimensiuni diferite) fie grupati
(acopera intreaga suprafata membranara si au aceeasi forma si acelasi diametru).
Microvilii egali, cand sunt grupati au corespondenti in microscopia optica: platoul striat (o zona striata la polul
apical cu striatii perpendiculare pe suprafata celulei) si margine in perie (aspect de fire la polul apical).
Exista diferente intre platoul striat si marginea in perie. Marginea in perie prezinta microvili mai lungi care au
citoscheletul axial mai putin dezvoltat ceea ce permite variatia lungimii lor; ei se rup usor (sunt friabili), ceea ce le
da un aspect neregulat. Marginea in perie apare la polul apical al nefrocitului, in segmentul proximal al tubului
urinifer. Platoul striat apare la polul apical al enterocitului.
Stereocilii se disting si la microscopul electronic si la cel optic. La microscopul optic se aseamana cu niste cili mai
lungi. Studiile de microscopie electronica au aratat ca denumirea este improprie, stereocilii fiind de fapt niste
microvili. Ei sunt mai lungi decat microvilii obisnuiti, mai subtiri si adeseori ramificati. Rolul stereocililor depinde de
localizarea epiteliului. In unele localizari au rol in marirea absorbtiei (epiteliul cailor genitale masculine: epididim si
canal deferent). In epiteliile receptoare din urechea interna (organul Corti, crestele ampulare etc) au rol senzorial.
Cilii apar si in microscopia optica si in cea electronica. Spre deosebire de microvili si stereocili, cilii sunt alcatuiti
din microtubuli. Ei reprezinta specializari membranare cu mobilitate, asigurand miscari ondulatorii (in val). Au rol in
transportul moleculelor sau celulelor de-a lungul epiteliului. Ex.:epiteliul de tip respirator, epiteliul trompelor
uterine.
6|P a g e
peretii colecistului
Secretia de ioni are loc in:
procesele ciliare - ghemuri de capilare care intra in alcatuirea tunicii medii a globului ocular. Secretia are loc la
nivelul celulelor endoteliale ale capilarelor
plexurile coroide - formatiuni din SNC ce reprezinta invaginari ale piamater spre ventriculii cerebrali. Prezinta un ax
conjunctiv si un epiteliu de acoperire care secreta ioni. Ele sunt responsabile de secretia lichidului cefalorahidian
(LCR).
Deplasarea ionilor se face mai degraba prin spatiul intercelular decat transcelular, adica ionii patrund in celula
prin membrana apicala si, dupa ce au trecut de zona jonctiunilor stranse, ies prin membrana laterala in spatiul
intercelular si ajung pe aceasta cale in mediul intern. Acest traseu este preferabil traseului transcelular datorita
consumului mai scazut de energie
8|P a g e
Prototipul celulelor specializate pentru sinteza si secretia de glicoproteine este celula caliciforma. Ea este
localizata intraepitelial. La microscopul optic, in coloratie uzuala (hemalaun-eozina), celula caliciforma are un pol apical
dilatat, palid, cu aspect vacuolar (deoarece prin coloratie HE se pierd glucidele) si un pol bazal efilat (ingustat). Prin
coloratie PAS, glucidele se pastreaza si poate fi examinat polul apical si platoul striat.
In microscopia electronica, dispozitia organitelor explica procesul de sinteza si secretie:
Reticulul endoplasmic rugos se gaseste la polul bazal
Mitocondriile se gasesc intre cisternele RE rugos
Aparatul Golgi se gaseste supranuclear si are o extindere mare
Granulele de secretie se acumuleaza la polul apical pe care il destind, datorita faptului ca sunt foarte multe si mari.
Exista si cativa microvili
Procesul de sinteza al glicoproteinelor incepe cu asimilarea aminoacizilor din mediul extern, apoi urmeaza
sinteza lantului polipeptidic in ribozomii atasati RE rugos. Lantul trece apoi in lumenul RE rugos unde are loc segregarea,
dupa care este transportat prin microvezicule la aparatul Golgi. Aici are loc elaborarea si atasarea componentei glucidice
la lantul polipeptidic. De asemenea glicoproteina este apoi sulfatata rezultand o glicoproteina sulfatata. De aici, dupa
ambalarea in granule de secretie are loc transportul spre membrana apicala cu ajutorul elemnetelor de citoschelet si
apoi exocitoza.
Granulele de secretie din celula caliciforma sau alte celule mucoase sunt granule de mucina. Atunci cand are loc
fuzionarea endomembranei granulei de secretie cu membrana celulara are loc o modificare a permeabilitatii pentru apa,
care va patrunde in granula de secretie si va hidrata continutul acesteia. Astfel se formeaza mucusul. Mucusul este deci
mucina hidratata
15.Celule mioepiteliale
Celule epiteliale specializate pentru contractie (celulele mioepiteliale)
Sunt localizate intre membrana bazala a unei celule epiteliale si membrana bazala (MB) a tesutului epitelial. Se
gasesc la nivelul adenomerilor (alveole sau acini) si al ductelor din anumite glande exocrine: glandele salivare, lacrimale,
sudoripare si mamare.
La microscopul optic apar ca niste prelungiri care incercuiesc alveolele, acinii sau ductele. Prezinta putina
citoplasma.
La microscopul electronic, in citoplasma se observa:
1. existenta filamentelor intermediare de citocheratina, fapt care atesta originea lor epiteliala
2. existenta proteinelor contractile (actina, miozina si tropomiozina), organizate in mod asemanator cu cele din fibra
musculara neteda
3. existenta jonctiunilor gap si a desmozomilor. Jonctiunile gap se formeaza intre celulele mioepiteliale alaturate, fapt
care asigura actiunea sincrona a celulelor mioepiteliale. Desmozomii se formeaza intre celulele epiteliale si celulele
din unitatile secretorii sau din ducte si astfel se produce o tensiune asupra unitatii secretorii si se ajuta la eliminarea
granulelor de secretie.
9|P a g e
16 + 17.Procesul de cheratinizare
Are loc in epiteliul pavimentos stratificat. Procesul principal consta in sinteza si depozitarea intracelulara a cheratinei,
proces ce are loc pe masura ce celula inainteaza dinspre stratul bazal spre cel superficial. In celulele superficiale se va
forma o masa proteica rezistenta si compacta care este bogata in cisteina, deci are un continut mare de sulf.
Cheratina este rezultatul a doua procese ce au loc in celula:
1. sinteza de citocheratina (condensarea filamentelor intermediare de citocheratina = tonofilamente)
2. impregnarea citocheratinei cu proteine speciale (cheratohialina si filagrina)
Timpul necesar variaza in raport cu localizarea epiteliului si este cuprins intre 20 si 45 de zile.
Prin aceste doua procese se formeaza cheratina moale, care se deosebeste de cea dura (existenta la nivelul
derivatelor epidermului - unghii, par). Cheratina moale este saraca in sulf, bogata in grasimi, pastreaza proprietatea de
flexibilitate, se poate descuama.
Acest epiteliu are doua corpuri: un corp mucos si un corp cornos. El are mai multe straturi: bazal (generator),
spinos, granular, cornos (care are doua substraturi: stratul lucidum si stratul cornos propriu-zis).
Cheratinocitele alcatuiesc cele doua compartimente ale epidermului: compartimentul proliferativ si cel
functional. Cheratinocitele sunt si ele de mai multe feluri, in functie de stratul in care se afla: cheratinocite
bazale (care se gasesc numai in compartimentul proliferativ), si cheratinocite spinoase, granulare sau
cornoase, care alcatuiesc impreuna compartimentul functional.
Compartimentul proliferativ este alcatuit din celule cubice sau usor columnare, cu citoplasma bazofila. Exista
cantitati mari de poliribozomi, mitocondrii si putin aparat Golgi, ceea ce dovedeste sinteza crescuta de proteine
structurale. Cheratinocitele bazale stabilesc jonctiuni desmozomale cu celulele supraiacente (celule spinoase) si
hemidesmozomi cu membrana bazala. Aceste cheratinocite prezinta mitoze crescute.
Compartimentul functional este alcatuit din celelalte tipuri de cheratinocite (granulare, spinoase si cornoase).
Cheratinocitele din stratul cornos se numesc corneocite.
Dupa procesul de cheratinizare, celula devine o masa proteica inconjurata de corpi lamelari. Acest strat are mai multe
roluri:
asigura rezistenta mecanica
reprezinta componenta epidermului cu rol de bariera: impiedica patrunderea microorganismelor la nivelul
epidermului
este impermeabila pentru apa
Celulele superficiale se pierd, se descuameaza, fiind celule care acumuleaza o mare cantitate de fosfataza acida
Ţesut conjunctiv
1.Matricea extracelulara (conjunctiva) - organizare moleculara
Matricea conjunctiva extracelulara este un ansamblu de molecule proteice si polizaharidice secretate local de celulele
conjunctive si asamblate intr-o retea foarte bine organizata. In trecut s-a crezut ca este o masa inerta cu rol de
stabilizare. Acum matricea este considerata un mediu extracelular in care celulele migreaza, prolifereaza, cresc, se
diferentiaza, capata forma si functie. Ele au nevoie de macromoleculele matricei conjunctive. Pe macromolecule se
fixeaza factorii de crestere si hormonii care formeaza un ansamblu masiv de semnale pentru celulele conjunctive.
Toate macromoleculele au un turn-over de reinnoire, deci sunt produse in permanenta si se degradeaza mereu
cu ajutorul unor enzime secretate tot de celulele conjunctive. Toate macromoleculele sunt in interactiune cu celulele
conjunctive, doar ca unele interactioneaza direct (prezinta receptori specifici pe membrana celulei conjunctive) si altele
interactioneaza indirect prin intermediul unor proteine de adezivitate.
Dintre receptorii implicati in interactiunea matrice - celula enumeram: integrine, receptori integrine-like si
receptorii non-integrine. Proteinele de adezivitate implicate in interactiunea matrice - celula sunt: fibronectina si
laminina.
Macromoleculele sunt secretate de majoritatea celulelor conjunctive cu exceptia celulelor sangvine mature.
Compozitia moleculelor depinde de tipul de celula, de gradul de diferentiere al celulelor si de statusul metabolic al
celulei
10 | P a g e
2.Molecule ale matricei conjunctive care intervin in adezivitatea de tip celula – matrice
Sunt reprezentate de 1) glicoproteine structural (ancorare celulara) – fibronectina, tenasceina, laminina,
entactina, trombospondinina, condronectina si de 2) receptori de membrane (de tip integrine, non integrine si
integrine like).
Fibronectina – izolata in culturile celulare de fibroblaste.Se poate prezenta sub forma dimerica(in sange) si
multimerica(in matricea conjunctiva). Dimerul are 440.000 daltoni, este format din 2 subunitati alfa si 2
subunitati beta unite la capatul carboxi terminal prin punti disulfurice. Fiecare subunitate este alcatuita din 45-
60 reziduri de aminoacizi.si e alc din 3 subunitati I, II , III. Subunitatile II au 60 – 70 reziduri , sub III 90reziduri.
Are rol structural in organizarea matricei conjunctive extracelulare. Se va lega la suprafata celulei prin capatul
amino terminal si carboxi terminal.Molecula constituie un intermediar pentru legarea altor glicoproteine de
adezivitate. Este receptor de legare la suprafata celulara. Asigura stabilitatea fizica a tesutului conjunctiv.
Laminina - 900.000 daltoni. Dimer format dintr o subinitate alfa si 2 subunitati beta. Cele 3 subunitati se
asambleaza intr-o structura aseamanatoare cu o cruce. Bratul lung al crucii este format central din sub A alfa
in jurul careia se dispun in dublu helix subunit beta. Pe bratele scurte exista locusuri de legare la alti
proteoglicani, la collagen si proteoglicani cu heparina.
Laminina este forma laminei bazale. Se leaga de collagen si are rol structural.
Tenasceina – hexamer proteic cu 6 subunitati. Fiecare are aspect de bat si sunt dispuse in jurul unui domeniu
globular.Nu are receptor pt membrane celulara. Se leaga prin intermediul proteoglicanilor.
Entactina – monomer cu aspect de bat de tobosar.Nu are receptori.Se leaga la membrane celulara prin
intermediul lamininei.
Trombospondinina – pusa in evidenta in sange.Secretata de trombocite
Condronectina – matricea conjunctiva a cartilajului. Faciliteaza atasarea condrocitelor si a condroblastelor in
tesutul conjunctiv.
12 | P a g e
AZAN - colagenul apare albastru;
Mallory - colagenul apare albastru; - Masson - colagenul apare verde
14 | P a g e
Tesutul conjunctiv lax propriu-zis
Este tesutul cel mai raspandit in organismul uman:
Formeaza mucoasele impreuna cu epiteliile de acoperire si cele glandulare. In structura mucoaselor el reprezinta
corionul.
Il mai gasim in stroma conjunctiva a organelor parenchimatoase (tesutul conjunctiv lax reprezinta scheletul iar
umplutura este reprezentata de celulele epiteliale).
Se mai gaseste in axul conjunctivo-vascular al seroasei peritoneale.
in axul conjunctivo-vascular al vilozitatilor intestinale
in adventicea tubului digestiv si a vaselor de sange
in regiunea superficiala a dermului (dermul papilar).
in structura capilarului
in endotenoniu
in peritenoniu
in endomiusium
in perimisium
in endonerv
in perinerv
In structura lui se gasesc in proportii egale fibre, celule si substanta fundamentala.
Celulele pot fi fixe sau mobile.
celulele fixe sunt fibroblastele si fibrocitele
celulele mobile sunt celule imuno-reactive (mastocitelele, macrofagele, plasmocitele, celulele cu efect citotoxic) sau
celule accesorii, provenite din sange (limfocitele TH si macrofagele). Prin aceste celule mobile tesutul intervine in
imunitate, in apararea locala atat in RI celular cat si umoral.
Fibrelele sunt de toate categoriile (colagen, elastina, reticulina) in proportii aproximativ egale. Fibrele de colagen
se dispun in benzi sau panglici. Ele sunt acidofile si se coloreaza in roz. Benzile sunt formate din fibre de colagen dispuse
paralel intre ele. Benzile se dispun ulterior in diferite ungiuri fara sa se ramifice sau sa se anastomozeza. Fibrele de
elastina se ramifica si se anastomozeaza formand retele cu ochiuri neregulate. Si ele sunt acidofile si se coloreaza in roz.
Fibrele de reticulina nu se vizualizeaza in coloratie HE datorita resturilor zaharidice. Ele se pot evidentia prin impregnare
argentica sau reactie PAS pozitiva. Aceste fibre sunt ramificate si anastomozate. In ochiurile retelei se dispun celule si
substanta fundamentala.
Substanta fundamentala are un procent mare de GAG nesulfatati. De asemenea mai contine si PG mai ales cei cu
heparan sulfat si cei cu condroitin sulfat, keratan sulfat si dermatan sulfat. Datorita continutului mare in GAG si PG ea se
coloreaza palid in HE. Substanta fundamentala mai contine glicoproteine de adezivitate (fibronectina, entactina si
tenasceina).
Vascularizatia este foarte bogata, se face prin vase de calibru minim (capilare, arteriole, venule).
Inervatia este bogata, prin fibre vasomotorii si fibre senzitive, sub forma de terminatii nervoase libere sau
terminatii incapsulate.
Tesutul conjunctiv lax lamelar
Este bogat in fibre de colagen si elastina dispuse in lamele paralele. Au celule de tip fix (fibroblaste si fibrocite).
Se gaseste in fascia superficiala si profunda a muschilor.
Tesutul conjunctiv lax areolar (fenestrat)
Este bogat in fibre de colagen care formeaza o retea cu ochiuri foarte largi (de 2-3 ori mai largi decat in tesutul
conjunctiv lax propriu-zis). Celulele sunt fixe sau mobile. Se gaseste in epiploon.
Tesut conjunctiv lax spinocelular
Se gaseste in corticala ovarului, in jurul foliculilor ovarieni, in endometru si in jurul glandelor uterine. Se
caracterizeaza printr-o predominata celulara (celule mezenchimale si fibroblaste). Au putina substanta fundamentala si
fibre subtiri de reticulina. Celulele se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor foliculare.
17.Celula mezenchimală
Este prezenta in principal in tesutul embrionar dar si in tesuturile conjunctive adulte in apropierea vaselor de sange. Au
originea in mezodermul embrionar sau in mezoectoderm pentru celulele din extremitatea cefalica.
Celula are urmatorul aspect la microscopul optic:
celula are 20-30 m, forma neregulata cu prelungiri
18 | P a g e
nucleul ocupa mai mult de jumatate din citoplasma
blastele au citoplasma bazofila din cauza RE si ribozomilor foarte dezvoltati ca urmare a sintezei intense de proteine
nucleul este rotund sau ovalar si eucromatic (palid colorat)
citoplasma este slab bazofila
La microscopul electronic celula mezenchimala apare astfel:
are prelungiri
raportul nucleoplasmatic este supraunitar
nucleul prezinta 1-2 incizuri (identatii). La nivelul lor se dezvolta organitele celulare: RE si mitocondrii
nucleul este incarcat cu eucromatina si are un nucleol excentric
in citoplasma apar grupari poliribozomale bine dezvoltate.
mitocondriile, RE rugos si aparatul Golgi din citoplasma sunt slab reprezentate
Celula mezenchimala are urmatoarele roluri
Reprezinta originea celor mai multe celule conjunctive fixe
Secreta matricea conjunctiva extracelulara care este lipsita de fibre in acest stadiu
Induce diferentierea epiteliilor
18.Fibroblasul
Formeaza o familie mare de constituienti celulari: fibroblastele, fibrocitele si miofibroblastele.
Fibroblastele
Sunt cele mai active si mai raspandite celule ale tesutului conjunctiv. Au originea in celula mezenchimala.
Au urmatorul aspect la microscopul optic:
au forma alungita dar neregulata, cu numeroase prelungiri
au raportul nucleo-plasmatic supraunitar
nucleul are forma ovalar-alungita, este palid colorat si prezinta un nucleol evident localizat in zona mai bombata a
celulei
citoplasma este puternic bazofila
La microscopul electronic apar urmatoarele particularitati:
celula stabileste contacte focale cu matricea dar si jonctiuni gap cu alte celule
in citoplasma se evidentiaza foarte multi ribozomi liberi (poliribozomi) si RE rugos
exista foarte multe mitocondrii, aparatul Golgi este bine reprezentat, cu alte cuvinte, intreg aparatul de sinteza
proteica este foarte bine dezvoltat
citoscheletul este de asemenea bine dezvoltat, format din microfilamente de actina si miozina, microtubuli si
filamente intermediare de desmina si timetina.
Fibroblastele au urmatoarele roluri:
1. Fibroblastul secreta toate macromoleculele matricei conjunctive: tropocolagen, tropoelastina, fibrilina,
glicozaminoglicani si proteoglicani precum si toate cele sase proteine de adezivitate.
2. Fibroblastele secreta proenzimele lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, hialuronidazei, glucuronidazei si
catepsinei C care intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Fibroblastele secreta factorul de proliferare (stimuleaza dezvoltarea microcirculatiei)
4. Fibroblastele intervin in secretia de interferon , care este mult mai activ decat interferonul secretat de macrofage.
El intervine in apararea antivirala si antitumorala.
5. Modulatia: fibroblastele sunt interconvertibile atat pe orizontala cat si pe verticala.
6. Nonechivalenta: fibroblastele difera intre ele in functie de tipul de tesut conjunctiv caruia ii apartin si chiar in cadrul
aceluiasi tip de tesut conjunctiv, in functie de localizare. O dovada in acest sens avem daca se transplanteaza bucati
de derm din pielea palmara sau plantara in pielea de la nivelul trunchiului. Pielea trunchiului se va ingrosa ca urmare
a fibroblastelor care sunt diferite si induc diferentele epiteliale
19.Mastocitul
Ele sunt localizate in dermul pielii sau in mucoasa si submucoasa tubului digestiv sau a cailor respiratorii.
La microscopul optic mastocitul apare in urmatorul fel:
are forma rotunda sau ovalara cu diametrul de 20-30 m.
nucleul este rotund, excentric, palid colorat, veziculos si prezinta un nucleol evident.
19 | P a g e
are putina citoplasma si este slab acidofila. Acidofilia este mascata de prezenta in citoplasma a numeroase granule
mastocitare. Granulele pot fi ortocromatice (se coloreaza in aceeasi culoare pe care o are si colorantul folosit) sau
metacromatice (atunci cand se coloreaza prezinta alta culoare decat colorantul folosit - schimba culoarea
colorantului). Se folosesc coloranti cationici de anilina: albastru de toluidina - granulatiile ortocromatice se vor
colora in albastru iar granulatiile metacromatice se vor colora in rosu-violet.
La microscopul electronic mai observam:
nucleul care aparea palid colorat la microscopul optic aici este incarcat de eucromatina; prezinta un nucleol
excentric
citoplasma are organitele comune slab reprezentate, intreaga citoplasma fiind ocupata de granule opace la fluxul de
electroni ce au dimensiuni variate (intre 0,2-2 m).
granulele mastocitare au urmatorul continut:
1. proteoglicani cu heparan sulfat (subpopulatie a heparinei cu rol anticoagulant) sau cu condroitin sulfat
(mastocitele cu condroitin sulfat se numesc mastocite mucoase)
2. histamina
3. proteaze neutre
4. factorul chemotactic al eozinofilelor, responsabil de socul anafilactic.
membrana celulara prezinta pseudopode cu citoschelet cortical alcatuit din filamente de actina. Acest citoschelet
este bine reprezentat.
la nivelul membranei s-au identificat receptori IgE (reagine). Aceeasi receptori se identifica si in membrana
bazofilelor
la nivelul membranei mastocitelor se evidentiaza sinteza leucotrienelor, care ajuta la formarea complexului antigen-
anticorp [Ag-Ac] pe suprafata mastocitului.
Mastocitele au mai multe roluri, in special in reactiile de hipersensibilizare imediata, dintre care cea mai de
temut este socul anafilactic, o urgenta medicala. Intr-un soc anafilactic se realizeaza un edem insotit de bronhospasm.
Substante care induc socul sunt veninul de viespe, penicilina sau antitoxina antitetanica. In cazul in care un organism
vine in contact pentru prima data cu un astfel de alergogen, se va induce secretia de IgE prin plasmocite. IgE au receptori
specifici in membrana mastocitelor si a bazofilelor. Este denumita celula paracrina ce elibereaza subst cu rol active in
reactii de hipersensibilizare imediata.
La un al doilea contact al organismului cu acelasi antigen, antigenele vor gasi anticorpi deja formati si se vor fixa
pe ei. Deci, pe membrana mastocitului vor exista complexe [Ag-Ac], care vor determina doua reactii:
1. degranulare mastocitara cu sau fara mastocitoliza
formare de leucotriene in membrana mastocitului
Degranularea mastocitara cu mastocitoliza
Este o urmare a faptului ca nou formatele complexe [Ag-Ac] din membrana mastocitara vor declansa un lant de
mecanisme dupa cum urmeaza: este activata adenilat ciclaza care va duce la fomarea de AMPc. AMPc activeaza o
proteinkinaza care va determina deschiderea unor canale de calciu. Ca urmare a deschiderii canalelor de calciu, creste
influxul de calciu fapt care determina fuzionarea granulelor mastocitare intre ele si apoi cu membrana celulara. Astfel
granulele isi vor varsa continutul la exterior, fapt care poate sa duca sau nu la degradarea celulei in intregime.
Histamina determina cresterea permeabilitatii capilare. Astfel, prin peretele capilar va exista un aflux mare de
eozinofile si neutrofile care sunt atrase prin chemostatism pozitiv de catre factorul chemotactic al eozinofilelor care se
afla in granulele mastocitare si care acum a fost imprastiat in lichidul interstitial. Neutrofilele si eozinofilele genereaza
mastocitoliza in lant care va duce si la eliberarea mai multor granule mastocitare.
Alt efect consta in contractia muschilor netezi din peretii bronhiilor si bronhiolelor mergand pana la
bronhospasm si moarte daca nu se intervine cu un bronhodilatator puternic: adrenalina.
Formarea de leucotriene in membrana mastocitului
Complexul [Ag-Ac] stimuleaza fosfolipaza din membrana celulara care va induce sinteza de acid arahidonic din
care se sintetizeaza leucotriene. Leucotrienele pe masura ce se produc se elibereaza in matricea extracelulara. Ele au un
rol antagonic histaminei: relaxeaza musculatura neteda. Cam la 1-2 ore dupa reactie, histamina este anihilata prin
leucotriene de catre mastocit si prin histaminoxidaza de catre eozinofile.
Mastocitele mai sunt denumite si celule paracrine deoarece actioneaza local prin produsul de secretie eliberat in
afara celulei.
20 | P a g e
20.Histiomacrofagul
HISTIOMACROFAGUL
Este o celula cu dimensiunile intre 30-40 m, cu nucleu veziculos excentric, cu nucleol evident. Citoplasma este acidofila
si puternic granulata.
La microscopul electronic, histiomacrofagul se prezinta in felul urmator:
nucleu reniform, situat excentric, incarcat cu eucromatina si cu nucleoli evidenti
citoplasma contine organite comune: mitocondrii, RE rugos, complex Golgi, lizozomi
citoplasma mai contine numeroase vezicule clare (pinozomi) sau opace (fagozomi), in functie de tipul antigenului
(lichid sau solid).
exista si fagolizozomi si pinolizozomi
exista de asemenea si corpi reziduali
Macrofagele au urmatoarele functii:
1. Fagocitoza si pinocitoza. Macrofagul fagociteaza particule mari. Fagocitoza poate fi specifica sau nespecifica. Ea este
mediata de receptori.
2. Secreta proenzime lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, erochinazei, hialuronidazei sau glucuronidazei.
Enzimele intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Secreta citokine care activeaza la randul lor alte celule (sunt un fel de secretii paracrine). Dintre citokine,
interleukina 1 activeaza limfocitele Th (helper), care vor interveni in cooperarea din cadrul raspunsului imun mediat
umoral. Interleukina 1 mai activeaza si celulele cu citotoxicitate specifica sau nespecifica.
4. Secreta interferonii , , . Interferonul este cel mai important, avand rol in apararea antivirala si antitumorala.
5. Secreta factorul de proliferare al fibroblastelor, inducand fibroza in tesuturile in care se gasesc.
Macrofagul
Are originea in monocitele circulante.
Totalitatea macrofagelor formeaza sistemul fagocitar mononuclear care prezinta trei compartimente:
1. compartimentul medular
2. compartimentul sangvin
3. compartimentul tisular.
Compartimentul medular este format din celule stem pluripotente care se diferentiaza pe linie monocitara in
monoblast promonocit monocit.
Compartimentul sangvin este format din totalitatea monocitelor circulante.
Compartimentul tisular este format din doua tipuri de celule:
1. macrofagul liber (histiomacrofag)
2. macrofagul fix (histiocit)
La nivel tisular ele se afla in dermul pielii, in mucoasa digestiva si in cea respi ratorie. Ele se grupeaza de regula in
apropierea vaselor de sange
21 | P a g e
Histomacrofagul
Este o celula cu dimensiunile intre 30-40 m, cu nucleu veziculos excentric, cu nucleol evident. Citoplasma este
acidofila si puternic granulata.
La microscopul electronic, histiomacrofagul se prezinta in felul urmator:
nucleu reniform, situat excentric, incarcat cu eucromatina si cu nucleoli evidenti
citoplasma contine organite comune: mitocondrii, RE rugos, complex Golgi, lizozomi
citoplasma mai contine numeroase vezicule clare (pinozomi) sau opace (fagozomi), in functie de tipul antigenului
(lichid sau solid).
exista si fagolizozomi si pinolizozomi
exista de asemenea si corpi reziduali
Macrofagele au urmatoarele functii:
1. Fagocitoza si pinocitoza. Macrofagul fagociteaza particule mari. Fagocitoza poate fi specifica sau nespecifica. Ea este
mediata de receptori.
2. Secreta proenzime lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, erochinazei, hialuronidazei sau glucuronidazei.
Enzimele intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Secreta citokine care activeaza la randul lor alte celule (sunt un fel de secretii paracrine). Dintre citokine,
interleukina 1 activeaza limfocitele Th (helper), care vor interveni in cooperarea din cadrul raspunsului imun mediat
umoral. Interleukina 1 mai activeaza si celulele cu citotoxicitate specifica sau nespecifica.
4. Secreta interferonii , , . Interferonul este cel mai important, avand rol in apararea antivirala si antitumorala.
5. Secreta factorul de proliferare al fibroblastelor, inducand fibroza in tesuturile in care se gasesc.
Componentii sistemul fagocitar mononuclear
1. Macrofagele de tip histiomacrofag si histiocit din tesutul conjunctiv lax si dens aflat in dermul pielii si mucoasele
digestiva si respiratorie.
2. Celulele Kupffer din ficat
3. Macrofagele alveolare, numite celule cu praf sau prafoase, din plaman.
4. Macrofagele din tesutul conjunctiv reticulat din splina, foliculii limfatici, maduva rosie hematogena si timus
5. Macrofagele pleurale si peritoneale din seroasele cavitare
6. Osteoclastele din tesutul osos
7. Celulele gliale din SNC, numite microglii
Celulele Langerhans din epiderm
22.Plasmocitul
Are originea in limfocitele B circulante.
Sunt localizate: in dermul pielii, in mucoasele si submucoasele digestive si respiratorii.
La microscopul optic plasmocitul apare in felul urmator:
celula ovalara cu dimensiunea de 30 m
nucleu rotund sau ovalar dispus excentric, in jurul caruia se observa un aspect de cadran de ceas sau roata cu spite.
are nucleoli evidenti
citoplasma este abundenta si in cea mai mare parte bazofila; o mica zona din apropierea nucleului ramane mai palid
colorata sau acidofila.
in zonele in care citoplasma este bazofila, exista mici vacuole mai palid colorate sau cu tenta acidofila. Aceste zone
sunt corpusculii lui Russel (lanturi polipeptidice aflate in trecere prin RE rugos)
La microscopul electronic observam:
membrana plasmocitara prezinta microvili
nucleul apare rotund, excentric, cu o alternanta regulata de eucromatina (spatiile dintre spite) si heterocrmatina
(spitele rotii)
in citoplasma abundenta se afla RE rugos responsabil de bazofilie. Unde RE rugos lipseste citoplasma este acidofila
(in jurul nucleului unde se gasesc aparatul Golgi, mitocondrii si elemente de citoschelet).
Rolurile plasmocitului sunt:
Sintetizeaza anticorpi denumiti imunoglobuline. Imunoglobulinele secretate de plasmocit sunt:
IgG - imunoglobulina libera in plasma, fixata pe receptorii specifici de pe suprafata limfocitelor B. Pot interveni in
procesul de axonizare a antigenelor.
22 | P a g e
IgM este prezenta pe suprafata limfocitelor B unde se fixeaza pe receptorii specifici.
IgA este secretata de plasmocite in forma dimerica si apoi este transferata celulelor epiteliale din epiderm unde se
fixeaza pe receptorii specifici intervenind in procesele de aparare locala la nivelul pielii.
IgD - se fixeaza pe receptorii specifici de pe suprafata limfocitelor B.
IgE (reagine) - are receptori specifici pe mastocite si bazofile si intervine in reactiile de hipersensibilizare imediata.
Raspunsul imun mediat umoral
Poate fi de doua feluri: primar sau secundar.
Raspunsul imun umoral primar
Organismul vine in contact cu un anumit antigen pentru prima data. Acum limfocitele B se vor blastiza (celula
adulta redevine celula tanara) si are raportul nucleoplasmatic supraunitar. Nucleul este eucromatic, activ, citoplasma
este bazofila, cu aparatul de sinteza proteica foarte bine dezvoltat. Aceste limfoblaste se vor divide intens si se vor
diferentia pe doua linii celulare:
1. linia limfoblaste limfocite cu memorie
2. linia limfoblaste plasmoblaste plasmocite.
Plasmocitele vor sintetiza anticorpi.
In raspunsul primar mediat umoral toate aceste evenimente au nevoie de celule imune accesorii (macrofage,
limfocite Th).
Raspunsul imun umoral secundar
Are loc la al doilea contact al organismului cu un anumit antigen. In acest caz nu mai este necesara prezenta
celulelor imune accesorii pentru ca exista limfocite B cu memorie care se blastizeaza si rezulta limfoblaste cu memorie
care se vor diferentia pe doua linii celulare:
1. linia de limfocite B cu memorie
2. linia limfoblast centrobalst centrocit
23.Melanocitul
Celulele pigmentare (melanocitele)
Sunt celule care produc pigmenti. Celula melanofora este o celula care depoziteaza pigmentii produsi de
melanocite.
La microscopul optic celula pigmentara apare in felul urmator:
are aspect de fulg de nea sau floare de gheata
nucleul este rotund si dispus central
citoplasma are granulatii brune care nu necesita coloratie speciala. Granulele se numesc melanozomi.
La microscopul electronic mai putem observa in plus:
sinteza de melanina porneste de la aminoacidul tirozina: tirozina 3, 4 dihidroxifenil alanina (DOPA) melanina.
Prima etapa a sirului de reactii este catalizata de enzima tirozinaza.
melanozomii cu granule de melanina (pigmentul) pot fi primari, secundari, tertiari sau cuaternari.
melanozomii primari, secundari si tertiari se gasesc in celula pigmentara
melanozomii cuaternari se gasesc in cheratinocite (celulele melanofore)
Trecerea pigmentului din celula pigmentara in cheratinocit se face prin secretie citocrina. Dispersia pigmentului
este data de ACTH.
23 | P a g e
lamelele longitudinale (L) cu cele transversale (T). La periferia osteoanelor secundare exista linia de ciment, care contine
mai putin colagen, mai putin fosfor si mai mult sulf.
Intre osteoane exista sistemul lamelar interstitial, angular. De asemenea, la periferie mai exista un sistem
circumferential intern si extern, in corticala oaselor lungi. Lamelele din sistemul trabecular nu prezinta canale vasculare
(haversiene) si se hranesc prin difuziune din spatiul inconjurator.
Canalele vasculare sunt de doua feluri: longitudinale si transversale. Canalele longitudinale se mai numesc si
haversiene si reprezinta capilare fenestrate sau chiar venule. Ele sunt marginite de celule turtite (mezenchimala,
osteoblast in repaus, osteocit in activitate). Aceste celule sun asezate probabil in strat continuu, unite prin jonctiuni gap
cu osteocitele din lacune. Aceste celule alcatuiesc bariera os - celule. Canalele transversale sau oblice se mai numesc si
Volkmann si nu sunt inconjurate de lamele.
Periostul este alcatuit din doua straturi: extern, alcatuit din fibre (Sharpey) si bogat vascularizat si un strat intern,
osteogenic, alcatuit din celule.
Endostul este alcatuit din celule aplatizate si acopera peretii tuturor cavitatilor osoase din osul spongios precum
si canalele vasculare haversiene si Volkmann din osul compact. La osul spongios endostul reprezinta stratul periferic al
stromei medulare.
4.Celulele osteogeneratoare
Celulele osteogeneratoare sunt de fapt aceeasi tip celula dar in faze functionale diferite.
Celulele osteoprogenitoare () provin din celula mezenchimala primitiva si dau nastere condroblastilor si
osteoblastilor. Ele se gasesc la nivelul suprafetelor osoase libere (endost, periost, trabecule, cartilaj calcifiat,
metafiza osului in crestere). Osteoblastele in repaus se aseamana morfologic cu aceste celule, fiind cel putin o parte
din celulele ce marginesc osul adult.
Osteoblastele () depun osteoidul (matricea osoasa). Ele sunt celule columnare sau epiteloide care se gasesc la
suprafata osului si cand sunt inactive au un aspect scuamos. Sunt celule sintetizatoare de proteine, produc factori de
crestere care actioneaza autocrin sau paracrin, contin fosfataza acida. Se leaga de osteoblastele vecine prin jonctiuni
gap, prezinta receptori pentru hormoni, vitamine, citokine. Spre exemplu, parathormonul actioneaza asupra
osteoblastelor care produc factori de stimulare a osteoclastelor. Secreeta procolagenoza din care rezzulta
24 | P a g e
colagenoza care lizeaza osteoidul potentand activitatea osteoclastelor. Au un mic rol in resorbtia osoasa, resorbind o
portiune mica de osteoid, dupa care intervin osteocitele.
Osteocitele () se gasesc in lacune, prezinta prelungiri care patrund in niste canalicule si se anastomozeaza
cu prelungirile osteocitelor vecine prin jonctiuni gap. Aceste prelungiri formeaza un fel de retea. Osteocitele
prezinta o activitate dar redusa. Ele au organite “in regresie”. Se stie ca osteocitele provin din osteoblaste
dar transformarea osteocitelor inapoi in osteoblaste este controversata
5.Osteoclastele
Osteoclastele au un diametru de 150 m, prezinta cate 50 de nuclei in fiecare celula, si se gasesc in niste lacune speciale,
numite Howship.
Celulele sunt polarizate: nucleii se afla la polul opus frontului osos iar inspre frontul osos prezinta o margine in
perie (margine dantelata) care in repaus dispare. Prezinta numerosi lizozomi primari, cu diametrul de 0,5-3 m care
contin fosfataza acida rezistenta la tartrat si divarese enzime proteolitice. In osteoclaste exista o zona numita
compartiment subosteoclastic, in care mediul este puternic acid si care este echivalenta unui lizozom secundar. Mediul
acid din acest compartiment este obtinut cu ajutorul unei pompe protonice ATP dependenta care pompeaza in zona
subosteoclastica protonii obtinuti cu ajurorul anhidrazei carbonice. Acest compartiment este inconjurat de o zona de
inchidere. Spre periferie mai exista si o zona “clara” deasupra careia se afla marginea dantelata (in perie) care este
bogata in actina si mai este numita si zona filamentoasa.
Originea osteoclastelor se afla in precursori comuni cu monocitele si granulocitele, in maduva osoasa.
Osteoclastele se obtin prin fuzionarea precursorilor, proces care este dependent de un factor necunoscut. Insa
monocitele fuzionate nu au proprietati osteoclastice, desi provin din aceeasi precursori ca si osteoclastele.
Receptorii pentru calcitonina inhiba activitatea osteoclastelor dar ele sunt sensibile la factorul de
stimulare a osteoclastelor, secretat de osteoblasti la actiunea parathormonului
25 | P a g e
8. Modelarea si remodelarea osoasa (generalitati)
Unitatile multicelulare ale osului - unitati de remodelare osoasa (BMU)
Aceste unitati realizeaza remodelarea osoasa. De asemenea, dupa varsta de un an, ele asigura transformarea
osului primar in os secundar. Tot BMU realizeaza lamelele interstitiale.
26 | P a g e
pericelulara. Arhitectura fibrilelor este dictata de conditiile mecanice si in general sunt tangentiale la pericondru.. Mai
exista si alte tipuri de colagen: IX, X, XI. Colagenul de tip IX sau XI se gaseste asociat cu fibre de colagen de tip II iar
colagenul de tip X se gaseste numai in zona de cartilaj hipertrofic. De asemenea mai exista si colagen de tip I si
fibronectina care sunt localizate numai in zona hipertrofa, in portiunea inferioara
-Are o structura omogena la microscopul optic.
-Este bazofila.
-Se coloreaza metacromatic cu coloranti cationici, Azur A, albastru de toluidina, care formeaza cplx impreuna cu (GAG). -
Nu se evidentiaza fibrilele colagenice->evid dupa digestia GAG cu HE-aspect bazofil
-Matricea teritoriala este bazofila datorita condroitin sulfatului.
-Componentele matricei sunt colagenul si substanta fundamentala care este amorfa
13.Cartilajul elastic
Localizare: in urechea externa, peretii cailor auditive, trompa lui Eustache, in epiglota, cartilajele corniculate si
cuneiforme.
Aspectul sau macroscopic este mai opac si galbui, flexibil.
Este alcatuit din condrocite similare celor de la tesutul hialin, asezate in lacune izolate sau grupate cate 2-4 in
grupe izogene. Matricea este mai putin bogata si prezinta numeroase fibre elastice ramificate.
Originea lor este in ariile primare ale tesutului conjunctiv care contin celule conjunctive ramificate si fibre care
nu sunt nici colagen nici elastina. Se dezvolta ca in ariile tesutului hialin dar dobandesc caracteristicile tesutului
cartilaginos elastic. Tesitul conjunctiv de la periferie da nastere pericondrului.
Rolul importantei matricei este demonstrat de experimentul cu papaina
14.Fibrocartilajul
Se aseamna foarte mult cu tesutul conjunctiv dens regulat. Cele doua tesuturi sunt adesea unul in contnuarea celuilalt,
alcatuind ligamentele si tendoanele ce se insera pe os.
Localizare: discuri intervertebrale, simfiza pubiana, unele cartilaje articulare.
Sinteza in condrocit a componentelor matriciale:
In RER dureaza 10 minute, in aparatul Golgi dureaza 30 minute, iar in granulele secretorii stau 2-3 ore.
Condroitin sulfatul si GAG sunt adaugati in aparatul Golgi iar in granulele secretorii exista un material filamentos
(colagen) si un material granular (PG). PG sunt secretati ca monomeri si asamblati pe acid hialuronic extracelular.
Aceeasi celula cartilaginoasa secreta concomitent toate componentele matricei.
Organizarea microscopica se face pe baza unor condrocite dispuse in siruri intre manunchiuri groase de fibre de
colagen de tip I. Nu are pericondru si este acidofil datorita colagenului. Condrocitele sunt situate in lacune inconjurate
de matrice extracelulara bazofila datorita condroitin sulfatului si keratan sulfatului.
Discul intervertebral
Vertebrele sunt acoperite de cartilaj hialin iar discul se afla in centru si e format din fibrocartilaj. Nucleul pulpos
este derivat din notocord si este format din acid hialuronic si putine celule. Fibrocartilajul este alcatuit din lamele
formate din manunchiuri de fibre de colagen de tip I si care se termina in cartilajul hialin al vertebrelor. Lamelele
adiacente au directii oblice dar opuse, de aici aparand aspectul penat.
Pericondrul este prezent in toate cartilajele mai putin in cartilajul articular. Este un tesut conjunctiv dens, mai
bogat in celule in partea indreptata spre cartilaj. Celulele se diferentiaza in condroblaste . Contine colagen de tip I.
27 | P a g e
Histofiziologia cartilajului
cartilajul are rezistenta crescuta la compresiune
cartilajul ajuta la diminuarea la minim a frecarii in articulatii
cartilajul este responsabil de crestera in lungime a oaselor
cartilajul contine numeroase proteine, vitamina C, vitamina D, calciu, fosfat. Absenta acestor principii din alimentatie
duce la rahitism si osteomalacie. Acumularea de matrice fara sa se osifice duce la aparitia unor oase mai usor
deformabile sub actiunea diferitelor forte mecanice.
Hipofiza produce STH care este responsabil de aparitia nanismului, gigantismului si acromegaliei.
daca celulele cartilaginoase mor atunci cartilajul este invadat de vase sangvine si fagocite si are loc fibrozarea.
extractia cartilajului impiedica angiogeneza
transplantul de cartilaj NU este urmat de rejectie deoarece este nevascularizat si prin urmare nu permite
patrunderea limfocitelor si a imunoglobulinelor.
Sangele periferic
1.Granulocitul neutrofil - aspectul la microscopul optic, ultrastructură, funcţie
-Au originea in MRH.
-Dupa raportul cu peretele vascular exista doua populatii de neutrofile: circulante si marginale (au tendinta de aderare).
-Numarul 3.000 - 6.000 / mmc.
-Durata de viata este de 6 h in sange dupa care trec in tesuturi unde au o durata medie de viata de 4 zile.
-Au rol in apararea antiinfectioasa, apartinand sistemului fagocitar.
- In sange ele au stadiul de evolutie final, diferentiat. Ele nu se mai divid si se pot autoelimina, activandu-si programul
genetic de autodistrugere.
-La MO se calculeaza dimensiunea lor 10 -12 m, N/C = 1 : 1.
-Celulele au un singur nucleu care este segmentat. Celulele sunt PMN (polimorfonucleare) avand nucleul lobat.
-La celulele tinere nucleul este nesegmentat, in banda. Nucleul se va segmenta in 2, 3, 4, sau 5 lobi.
-Citoplasma prezinta granulatii mici, colorate roz sau rosu-portocaliu si unele granulatii colorate in albastru-violet. Ele
sunt raspandite uniform in citoplasma. Se poate vedea un apendice, ca un bat de toba - corpusculul Barr.
-Distributia granulelor la microscopul electronic arata ca in vecinatatea membranei exista mai putine granule si mai
multe structuri ale citoscheletului. In momentul aderarii la endoteliul vascular miscarea neutrofilului este de tip
amoeboidal care se face ca urmare a rearanjarii citoscheletului.
-Continutul granulelor a fost studiat prin histochimie. Granulele pot fi de doua feluri primare (comune) si secundare
(specifice), clasificare care s-a facut dupa afinitatile tinctoriale. Granulele primare sunt azurofile si dau reactii pozitive
pentru coloranti azur. Ele contin un set de enzime lizozomale. Granulele specifice nu au aceleasi enzime specifice si au
proteine bazice numite fagocitone. Aceste granule asigura capacitatea neutrofilului de a fagocita bacterii.
D.p.d.v. functional neutrofilele se clasifica in: celule inactive si celule activate.
Celulele activate prezinta pe suprafata lor anumite molecule de adeziune cu ajutorul carora se ataseaza la
celulele ce captusesc vasele, migreaza apoi in tesuturi unde ingera particulele straine pe care apoi le digera.
Etapele distrugerii microorganismelor:
1. Identificarea microorganismelor prin factori chemotactici care sunt niste compusi chimici pe care celula ii detecteaza
ca fiind prezenti in mediu iar apoi are loc raspunsul celular, neutrofilul migrand spre zona din organism unde
concentratia factorilor detectati este maxima.
2. Apoi celulele se ataseaza de vas, strabat peretele endotelial la locul de jonctiune intre doua celule endoteliale,
distrugand membrana celulara cu enzima numita colagenaza. Neutrofilele trec apoi in tesutul conjunctiv prin miscari
amoeboidale si ajung la locul unde concentratia de microorganisme este maxima.
3. Distrugerea, liza microorganismelor.
4. Prelucrarea materialului rezultat din liza.
Atasarea neutrofilelor atat la celulele endoteliale cat si la tesutul conjunctiv se face prin molecule de adeziune
care se gasesc fie pe leucocite fie pe celulele epiteliale sau pe celulele tesutului conjunctiv. Exemple de molecule de
adeziune:
ICAM 1 (molecula de adeziune intercelulara - intercelular adhesion molecule)
ELAM 1 (endothelial-leukocyte adhesion molecule)
28 | P a g e
Exemple de factori chemotactici:
peptide scurte, cu radicali N-formil
diferite tipuri de componente ale sistemului complement
mesageri ai mastocitelor?: metaboliti ai acidului arahidonic.
Ingestia este precedata de procesul de opsonizare (bacteria este acoperita din loc in loc de proteine de tip Ig sau
elemente componente ale sistemului complement). Opsonizarea reprezinta acoperirea unei molecule (particule)
bacteriene cu proteine plasmatice recunoscute de receptorii neutrofilului ca semnal pentru ingestie. Rolul opsonizarii
este de a reduce mobilitatea microorganismului si de a recunoaste particula antigenica.
In momentul recunoasterii, citoscheletul neutrofilului se distruge, si veziculele de fagocitoza sunt internalizate.
Ulterior veziculele de fagocitoza fuzioneaza cu granulele neutrofilului si are loc o degranulare (eliberarea continutului
granular spre vezicula de fagocitoza). In acest moment se activeaza productia de radicali liberi care ulterior desfac
elementele componente ale microorganismelor ingerate. Pentru neutrofile, degranularea are loc in citoplasma celulei,
spre deosebire de bazofile si eozinofile unde degranulare are loc extracelular, uneori cu efecte toxice asupra
organismului propriu.
Rolul functional:
Fagocitoza si liza bacteriana, putin importanta in vivo. S-a experimentat acest lucru pe sobolani, modificandu-li-se
formula leucocitara. Li se scot neutrofilele si li se introduce un numar egal de eozinofile. Ulterior, soarecii mor din
cauza unor infectii cu germeni obisnuiti. Concluzia este ca unele eozinofile sunt capabile de fagocitoza dar ele nu pot
suplini lipsa neutrofilelor.
Apararea in infectiile cu paraziti multicelulari. In infectiile parazitare, celulele sistemului imun detecteaza celulele
straine, secreta o serie de molecule implicate in comunicarea intercelulara, numite limfokine care determina
elaborarea unui raspuns mai specific fata de acest tip de infectie. Ca urmare, creste numarul de eozinofile, creste
concentratia unui anume tip de anticorpi, din familia IgE.
Moleculele de Ac se ataseaza de parazit, recunoscand proteinele de suprafata. Eozinofilele au receptori ce recunosc
celalalt domeniu al anticorpului si prin intermediul lui se ataseaza de celula parazitara. Apoi are loc procesul de
degranulare care este citotoxic pentru celulele parazitare. Procesul de degranulare se face in spatiul extracelular si prin
urmare el poate provoca un raspuns si din partea celulelor proprii ale organismului. Pot aparea astfel asa numitele boli
alergice, caracterizate printr-o hipersensibilitate a propriilor celule la actiunea eozinofilelor asupra parazitilor. Aceasta
hipersensibilitate se poate manifesta chiar in absenta parazitului si prezenta doar a antigenului
*La ME se vad organitele: aparatul Golgi, RE, mitocondrii si incluziunile - granule de glicogen.
-Granulele sunt rotunde sau ovale si specifice. Au un continut de histamina, heparina si alti mediatori. Nu au enzime
lizozomale.
Rolul lor functional este incert. Datorita faptului ca reprezinta o proportie mica din totalul de leucocite adesea
exista tendinta de a se considera neimportante. Degranularea lor rapida poate avea insa consecinte grave. In aceste
cazuri au loc pusee hipersensibile, cand se elibereaza anticorpi IgE.
Bazofilele au pe suprafata lor receptori pentru IgE. Cand o persoana hiperreactiva produce IgE acestea pe de o
parte circula in sange, pe de alta parte se leaga de bazofile. La reexpunerea acelei persoane la acelasi antigen, bazofilele
cu anticoprii atasati fixeaza antigenul respectiv, se degranuleaza si astfel se pot produce diferite tipuri de reactii alergice,
de la astm bronsic pana la urticarie acuta si chiar soc anafilactic, care este cel mai grav dintre bolile alergice.
33 | P a g e
=ct. in diferentierea nr. total de leuk. circulante in cele 5 tipuri de leuk., exprim procentual si respectiv in nr. absolut,
fiecare dintre acestea indeplinind o fct. specifica.
-Proporţie relativă = formula leucocitară
Neutrofile: 40-75%
Eozinofile: 3% granulocite
Bazofile: 0,5%
Hematopoieza
1.Hematopoieza prenatală (etape).
Etapa prenatala
Exista mai multe locuri:
etapa mezoblastica (mezenchimala, prehepatica) care dureaza in perioada L1-L3 de viata intrauterina (I.U.).
Hematopoieza are loc in insulele sangvine din peretele sacului vitelin. Apar primii precursori ai celulelor liniei rosii,
care au doua particularitati: sunt nucleate si contin Hb Gower - embrinara (2
2).
etapa hepatosplenica: se suprapune partial peste prima etapa, durand L2-L9 I.U. La un anumit moment este cea mai
importanta (in L4-L5 I.U.) dupa care scade ca importanta datorita etapei mieloide. In L3-L4 apar granulocitele iar in
L5 apar limfocitele. Precursorii liniei rosii au HbF (fetala) - 22. Productia de HbF scade treptat, la nastere fiind de
2% din totalul de Hb pentru ca mai tarziu sa dispara.
etapa mieloida - debuteza semnificativ la sfarsitul L3 - inceputul L4 I.U. Ea creste ca importanta in a doua jumatate a
sarcinii. Precursorii liniei rosii au HbA (adult - 22).
Pentru seria rosie, maduva nu este un compartiment de depozit, toatee elementele liniei rosii fiind eliberate in
circulatie, spre deosebire de celulele granulocitare ce pot stocate in maduva atunci cand organismul le necesita.
In maduva, raportul intre precursorii liniei rosii si precursorii linie granulocitarea este invers fata de formula
leucocitara, in maduva existande de 3-4 ori mai multi precursori ai granulocitelor decat ai eritrocitelor.
Nucleii eliminati de eritroblasti sunt fagocitati de macrofagele din MRH. De aceea exista o asociere intre
hematopoieza si aceste macrofage.
Timpul necesar este de 20 de ore pentru primele etape, pentru ca ultimele etape sa se desfasoare lent.
36 | P a g e
La sfarsitul perioadei de diferentiere megacarioblastele se ataseaza la peretele vascular, membrana lor emite
prelungiri plicaturate, trec prin peretele vascular iar fluxul snagvin detaseaza din citoplasma megacariocitului plachete
5.Limfocitopoieza (etape)
Celula stem limfoblast limfocit tanar limfocit adult
Nu toate etapele de diferentiere au loc in MRH, unele limfocite diferentiindu-se si in timus.
Limfoblastele
Diametru 20 m (celula mare)
Nucleu este mai putin compactat, prezinta 1-2 nucleoli; se pastreaza raportul nucleu / citoplasma de 4 : 1 pe toata
linia (caracteristica a limfocitelor)
Citoplasma este putina si bazofila; nu se vad granule citoplasmatice
Limfocitul tanar
Diametru 9-18 m (dupa populatia careia ii apartin d.p.d.v morfologic - mari, intermediare, mici)
Nucleu este dens, fixeaza o cantitate mare de colorant bazic, are rar nucleoli
Citoplasma - nu se identifica prezenta granulelor
6.Monocitopoieza (etape)
Celula stem monoblast monocit tanar monocit adult
Monoblastul
Diametru 12-20 m (se pastreaza pe toata seria)
Nucleu este rotund, oval, usor plicaturat, compactat, volumul sau scazand de-a lungul liniei monocitare; raportul
nucleu / citoplasma este 4 : 1.
Citoplasma este bazofila, nu se vad granulatii
Monocitul tanar
Diametru 12-20 m
Nucleu cu forma si aspect apropiat de cel adult (plicaturat cu cromatina dispusa in tabla de sah), nucleolul finnd
uneori prezent; raportul nucleu / citoplasma 3 : 1 pana la 2 : 1
Citoplasma devine abundenta datorita compactarii nucleului, are tenta bazofila, exista granule fine, azurofile, vizibile
la limita de rezolutie a MO.
Ţesut muscular
1.Aspectul la M.O. al ţesutului muscular striat
Muschiul striat cardiac
Este localizat in miocard. Sunt in total aprox. 2 miliarde de celule.
HIPERTROFIE - cresterea volumului organului prin cresterea volumului elementelor componente (celulelor).
HIPERPLAZIE - cresterea volumului organului prin cresterea numarului elementelor componente (celule).
Lungimea fibrei 100 m, latimea (diametrul) - 15 m. Isi pot dubla volumul, diametrul ajungand pan la 30 m (in
hipertrofie).
Celulele au un singur nucleu, asezat central. Prezinta striatii transversale care insa lipsesc in jurul nucleului. Pe
masura inaintarii in varsta se acumuleaza pigmenti de imbatranire (hipofuxina). Celulel pot fi ramificate dar nu se
anastomozzeaza. atasearea cap la cap a celulelor se face prin discuri intercalare care se obsrva mai bine pe preparate
colorate cu hematoxilina fosfotoxica. Discurile apar ca niste ingrosari transversale in scara la capetele celulei. Ele se mai
numesc striurile scalariforme Eberth. Printre celule se gasesc structuri fine conjunctivale.
Caracteristic acestui tip de tesut este vascularizatia de tip terminal. Astfel, celulele dintr-un anumit teritoriu sunt
toate dependente de un anume vas, ceea ce explica procesele ce au loc in infarctul miocardic acut.
La ME discurile intercalare apar ca niste formatiuni alcatuite din complexe jonctionale, prezentand portiuni
transversale si longitudinale. Portiunile transversale sunt alcatuite din jonctiuni cu rol strict de adeziune (dezmozomi si
jonctiuni intermediare). Portiunile longitudinale sunt alcatuite din jonctiuni comunicante (gap, nexus). Acestea din urma
asigura continuitatea electrica.
Si celulele cardiace au sistem de tubi T. Ele sunt in numar mai mare decat in fibrele musculare striate scheletic si
stabilesc contacte doar cu o terminatie a RS formand diadele.
Dintre organitele comune cel mai bine reprezentate sunt mitocondriile care ocupa 35% din volumul celulei,
restul fiind in cantitate mica.
Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are dispozitie ordonata dar
nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei de Ca2+. De asememnea exista o
calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in membrana RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 -
inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot deschide canalele care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic.
Miocardiocitele atriale sunt asemanatoare cu cele ventriculare dar au in plus granule atriale. Aceste granule
contin un precursor al factorului natriuretic. Factorul natriuretic este de natura endogena ajuta la eliminarea Na+ din
organism. El are efect antagonic fata de ADH si ACTH. Eliberarea granulelor se face atunci cand celulele sunt tensionate
datorita cresterii volumului sangvin.
Celulele tesutului excitoconductor sunt de 3 tipuri:
Celule P (pacemaker) care genereaza impulsuri electrice in nodulul sinoatrial si nodulul atrioventricular. Au forma
rotunda sau ovala, nucleul mare este situat central. Aparatul contractil este slab reprezentat si au putine mitocondrii
si cisterne de RS. Intre aceste celule se stabilesc jonctiuni desmozomale. de asemenea ele mai sunt legate si de
celulele T (de tranzitie) prin discuri intercalare.
Celulele T (de tranzitie) prezinta mai multe mitocondrii si cisterne de RS. Ele au rol de preluare si raspandire a
impulsurilor electrice. Stabilesc jonctiuni cu celulele P si cu miocardiocitele de lucru.
Celulele Purkinje sunt mai mari, au citoplasma clara. La ME se observa in vecinatatea membranei materiale contractile
cu orientare paralela cu axul longitudinal al celulei. Ele au mai multe mitocondrii si lipseste sistemul tubilor T. Stabilesc
jonctiuni de tip gap sau desmozomi. Nu prezinta disc intercalar
39 | P a g e
4.Celula musculară striată cardiacă (lucrătoare) şi scheletică - asemănări şi deosebiri
structurale şi ultrastructurale
Tesutul muscular striat scheletic – se intalneste la nivelul tubului digestive,cav bucale faringeloui, ½ sup
esofag, la nivelul sfincterului anal extern.Intlnit la nivelul globilor ocular (mm extrinsexi), laringelui, sfincterului
uretral extern.Celule musculare cilindrice, fibre musculare lungi ce alcatuiesc fascicule de fibre musculare cu
numerosi nucleoli situati la periferie. Longitudinal; celulele sunt cilindrice paralele intre ele,
multinucleate.Citoplasma este striata cu numeroase striatii date de alternanta cu zone clare si intunecate.
Intre celule exista tesut conjunctiv si capilare sangvine. Nucleii sunt tahicromatici cu numeroase striatii. Pt evid
striatiilor se foloseste metoda hamatoxilina ferica.
Transversal: celulele apar poligonale si in aceeasi celula pot fi surprinsi mai multi nuclei. Citoplasma este
neomogena.
Tesutul muscular striat cardiac – localizat in miocard. Cuprinde celule musculare cardiac(miocardocite
lucratoare) si celulele sistemului excitoconducator(celule B,T, Purkinje.Genereaza si conduc impulsurile
electrice.Celulele sunt dispuse in masa )
41 | P a g e
8. Reticulul sarcoplasmatic si sistemul tubilor T – asemanari si deosebiri intre celulele musculare
striate scheletice si cardiace
Muschiul scheletic
Sarcolema are acelasi model structural ca membrana celulara in general. Ea este alcatuita dintr-o plasmalema cu
glicocalix. La exterior prezinta o membrana bazala formata de matricea celulara condensata. Caracteristic sarcolemei
este faptul ca mambrana bazala poseda un sistem tubular, sistemul tubilor T (transversi) care reprezinta o prelungire a
spatiului extracelular in interiorul celulei pana in vecinatatea miofibrilelor. Din loc in loc exista structuri sub forma unor
invaginari ale sarcolemei cu diametru de 100 nm care poarta numele de caveole. La acest nivel sunt adunate toate
componentele unor cai de semnalizare transmembranara.
Reticulul sarcoplasmic (RS)
Ii este caracteristica capacitatea de a stoca o cantitate mare de Ca2+. La ME se observa ca RS este de doua feluri:
jonctional - RS prezinta o regiune cu cisterne mai dilatate care fac jonctiunea cu sistemul tubilor T.
liber - partea din RS ce nu vine in contact cu sistemul tubilor T.
In interior Ca2+este legat de o proteina care se numeste calsechestrina. Aceasta asigura o concentratie de Ca in
RS de 10.000 - 100.000 de ori mai mare decat in citosol. Acumularea Ca in RS se face cu ajutorul unei proteine din
membrana RS (calciuATPaza) care preia Ca din citoplasma in RS. In membrana RS exista o serie de canale ionice ce
permit eliberarea rapida a Ca in virtutea gradientului de concentratie dinspre RS spre citoplasma atunci cand se
declanseaza contractia.
Muschiul cardiac
Si celulele cardiace au sistem de tubi T. Ele sunt in numar mai mare decat in fibrele musculare striate scheletic si
stabilesc contacte doar cu o terminatie a RS formand diadele.
Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are dispozitie ordonata dar
nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei de Ca2+. De asememnea exista o
calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in membrana RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 -
inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot deschide canalele care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic.
10. Organite celulare comune si specifice in celula musculara cardiaca, enumerare si roluri
Dintre organitele comune cel mai bine reprezentate sunt mitocondriile care ocupa 35% din volumul celulei,
restul fiind in cantitate mica.
45 | P a g e
Aceste doua fenotipuri sunt foarte bine exprimate la m. neted vascular. Atfel se explica ateroscleorza, boala a
celulelor musculare netede, in care creste numarul celulelor secretoare. De-a lungul timpului s-au elaborat mai multe
modele experimentale ale aterosclerozei.
Initial, dintr-un motiv oarecare, are loc lezarea endoteliului vascular, ceea ce determina expunerea matricei
extracelulare aflate sub endoteliu la fluxul sangvin. Are loc aderarea plachetelor si se formeaza un trombus plachetar,
ceea ce duce la eliberarea PDGF si a altor factori existenti in granule. Daca creste concentratia PDGF sunt stimulate
celulele secretorii ale m. neted. Acestea devin capabile sa secrete PDGF si concentratia acestuia creste si mai mult.
Concentratia PDGF crescand din ce in ce mai mult are loc cooptarea celulelor din tipul contractil in cel secretor. Celulele
secretorii migreaza in intima vasului lezat unde secreeta matrice extracelulara ce determina placa de aterom. La toate
acestea se adauga si faptul ca celulele secretorii au si receptori pentru LDL (“carausii colesterolului”). Atunci LDL sunt
internalizate in celula si acestea se blocheaza, ceea ce duce la crestera volumului placii de aterom.
46 | P a g e
2.Soma neuronală - aspect la microscopul optic, ultrastructură şi funcţie
Soma (pericarionul) are rol trofic (intretine axonul), de receptie si de integrare a semnalelor. El contine nucleul care este
mare, eucromatic, cu nucleol evident datorita sintezei crescute de proteine. Exista insa si exceptii - neuroni cu nucleu
mic tahicromatic. Nucleul este central sau periferic. Fiind eucromaatic, la femei se vede corpusculul Barr atasat de
nucleol sau membrana nucleara.
In citoplasma contine:
corpi Nissl care se pot observa cu coloratie speciala la baza dendritelor si lipsind in conul axonal si fiind alcatuit din
RER si poliribozomi liberi
REN foarte abundent, cu rol in eliberarea Ca pentru cresterea concentratiei sale citosolice, fenomen ce participa la
transmiterea impulsului nervos.
Aparat Golgi - foarte bine dezvoltat
Vezicule sinaptice, care se formeaza la acest nivel pentru ca mai apoi sa migreze pana la terminatia axonala. Aceste
sunt putine. In neuronii vegetativi simpatici ele sunt umplute cu catecolamine si dense la fluxul de electroni. Au
diametrul de 60-80 nm.
Vezicule de neurosecretie - contin peptide si neurofizine care sunt eliberate in capilare. Ele au dimensiuni de 100-
300 nm, se gasesc in hipotalamus si sunt dense la fluxul de electroni. Complexele formate din peptide si neurofizine
este depozitat in neurohipofiza de unde este eliberat in circulatie.
Mitocondrii
Rezerve de picaturi lipidice
Lizozomi - de-a lungul timpului acestia se incarca cu un material - lipofuscina - pigment cu semnificatie fiziologica
necunoscuta ce se acumuleaza cu varsta.
Melanina (la unii neuroni - neuronii din substanta neagra din diencefal - locus coeruleus)
Centrioli - prezenti in toti neuronii, avand rol in organizarea fusului nuclear si a microtubulilor.
1 cil cu semnificatie necunoscuta
47 | P a g e
5.Polarizarea dinamică: definiţie, baze morfofuncţionale
3. Polarizare dinamică – “Semnalele dintr-un circuit neural se propagă într-o singură direcţie […] Informaţia circulă
dinspre dendritele unui axon înspre corpul celular şi apoi de-a lungul axonului către terminaţiile presinaptice
[…]”
Exista o polarizare dinamica a neuronului: impulsul nervos circula doar de la dendrita si pericarion catre axon. Aceasta
specializare se datoreaza membranei neuronale.
11. Teaca de mielina in SNP si SNC – aspect la m.o. ultrastructura histogeneza functiile mielinei
Teaca de mielina se observa cu impregnare argentica. Ea se formeaza prin succesiunea celulelor Schwann. Intre
doua noduri Ranvier, se afla o celula Schwann care acopera cu citoplasma ei axonul. De asemenea, in teaca de mielina
exista din loc in loc linii clare numite incizuri Schmidt-Landermann.
Formarea tecii de mielina
Initial fibra este amielinica iar celula Schwann formeaza doua prelungiri in jurul fibrei, in sensuri opuse (formeaza
un mezoaxon sau mezaxon). Aceste prelungiri cresc in mod spiralat in jurul axonului. Straturile succesive ale membranei
celulei Schwann fuzioneaza intre ele si deci teaca de mielina reprezinta suprapuneri ale membranei celulei Schwann. La
exterior are mezaxon extern si fibrele se rotesc ajungand la mezaxon intern.
Functiile mielinice:
creste viteza de conducere a impulsului nervos de la 1 m/s la 120 m/s deoarece la nivelul internodului este o zona cu
rezistenta mare si capacitanta mica. Aceasta se datoreaza faptului ca la acest nivel membrana axonala are o
compozitie moleculara diferita. La nivelul internodului canalele ionice sunt rare, acestea fiind adunate la nivelul
nodurilor Ranvier.
asigura nutritia axonului deoarece mediaza raporturile cu exteriorul. De asemenea, celulele Scwann au si rol in
regenerara axonilor dupa traumatisme.
49 | P a g e
12.Celulele satelite periferice: definiţie, localizare, rol
Celulele satelite: cel. gliale mici ce înconjoară neuronii ggl. periferici (senzitivi, vegetativi). Realizează izolarea
electrică şi intervin în schimburile metabolice
Celulele gliale sunt de mai multe feluri:
in SNC se numesc nevroglii (neuroglii):
o astrocite
o oligodendrocite
o microglii
o celule ependimare
in SNP:
o celulele Schwann
o celulele satelite
Celulele satelite
Sunt celule Schwann ce se gasesc in ggl. spinali, cranieni sau vegetativi. Ele se gasesc in mai multe locuri:
in ggl. spinali si cranieni - formeaza o capsula ce inconjoara complet pericarionul neuronilor pseudounipolari,
care nu primesc sinapse
in ggl. vegetativi - formeaza o capsula discontinua in jurul perikarionului neuronilor multipolari care primesc
sinapse.
tot in ggl. spinali si cranieni formeaza o teaca de mielina in jurul segmentului convolut al axonului neuronului
pseudounipolar.
in ggl. vestibulocohlear - formeaza teaca de mielina in jurul axonilor neuronilor bipolari
50 | P a g e
si alcatuite din GFAP (proteina acidafibrilara de 8 nm si alcatuite din GFAP.
gliala cu greutatea moleculara de 51 kD). granule de glicogen
granule de glicogen prezinta lamina bazala
prezinta lamina bazala
Locali- predomina in substanta alba predomina in substanta cenusie
zare si glia limitans - la periferia SNC, subpial astrocite velate - in jurul sinapselor
tipuri (celule in candelabru, celule penate) (nevroglia Bergmann - cerebel, celula
perivasculare in jurul capilarelor sangvine Muller - in retina)
pe care aplica “picioruse”
Functiile:
1. Homeostazia mediului neuronal:
• sechestrarea/redistribuţia K+ extracelular rezultat din PA neuronale
îndepărtarea neurotransmiţătorilor din sinapse: preiau glutamatul sinaptic şi îl convertesc în glutamină → butonul
presinaptic. Protejează neuronii împotriva excitotoxicităţii (apoptoză neuronală datorată angajării prelungite a
receptorilor Glu în ischemia cerebrală
2. Suport metabolic pentru neuroni:
• Reglează fluxul sangvin cerebral local
• Produc lactat prin glicoliză → suport energetic pentru neuroni
• Sinteza precursorilor glutamatului şi GABA
• Detoxifierea amoniului
• Produc factori trofici pentru neuroni – NGF (Nerve Growth Factor), BDNF (Brain-Derived Neurotrophic
Factor), GDNF (Glial-DNF) etc. Intervin în dezvoltarea SN, răspunsului regenerativ postlezional, dar şi în
condiţii bazale
Stimularea neuronală aferentă determină influx de Ca2+ în astrocite şi vasodilataţie mediată de glutamat
3. Modularea transmiterii sinaptice
a. Eliberare de substanţe neuroactive: glutamat, taurină, ATP, peptide (enkefaline, endoteline) indusă de
valurile de Ca. Prezintă vezicule de exocitoză şi moleculele necesare procesului.
Modularea transmiterii sinaptice
b. Diminuarea concentraţiei de neurotransmiţător în sinapsă: Glu prin transportori, sau acetilcolină prin
eliberarea de liganzi specifici
4. În dezvoltarea SN:
c. Celule stem gliale şi neuronale.
La om adult – zona subventriculară (pereţii laterali ai ventr. I şi II, girul dentat) conţine celule ce se divid.
5. În circumstanţe patologice:
c. Răspund la leziuni traumatice, inflamatorii, infecţii: astrocitoză/glioză
d. Hipertrofia astrocitelor, creşterea cantitativă a filamentelor intermediare, proliferare
e. Proliferare şi în scleroza multiplă
18. Meningele
SNC (creierul si maduva spinarii) este invelit de meninge care mediaza contactul cu cavitatea osoasa. Meninigele
este alcatuit din duramater, piamater si arahnoida (de la exterior spre interior).
Sistemul nervos central este adăpostit în canalul rahidian (măduva spinării) şi în cavitatea craniană(encefalul). Aceste
structuri nervoase sunt învelite detrei foiţe de protecţienumite meninge: duramater, arahnoida şi piamater. Dura-mater
(saupachimeningele) este învelitoarea externă de culoare albă, mai groasă decât celelalte două dar mai puţin
vascularizată s i prezintă 2 porţiuni:
craniană (saucerebrală )-este aderentă la compactele osoaseşi formează endostul care emite expansiuni sau
prelungiri ce separă emisferele cerebrale (sau coasa creierului)şi/sau protejează cerebelul separându-l de
emisferele cerebrale sau cortul cerebelos.
spinală (saurahidiană)-are forma unei teci cilindice cu diametrul mai mare decât al măduvei spinăriişi realizează,
cu canalul vertebral, spaţiul epidural, plin cuţesut adipos semifluid.
Arahnoida este o învelitoare subţire, de natură conjunctivo-vasculară ce realizează cu foiţa dura-mater-spaţiul
subdural (conţine o cantitate redusă de lichid)şi cu foiţa pia-mater-spaţiul leptomeningic (sausubarahnoidian) plin cu
lichid cefalo-rahidian.
Pia-mater (sauleptomeningele) este o învelitoare conjunctivo-vasculară, foarte subţireşi transparentă ce aderă
intim la substanţa nervoasă ş i urmăreşte toate accidentele de relief.
Lichidul cefalo-rahidian are rol de protecţie a sistemul nervos. Este un lichid limpede, uşor alcalin, secretat în
interiorul cavităţilor cerebrale deplexurile coroidiene
The end
Mult succes !
54 | P a g e