Alupoaei Sebastian

Colegiul National de Informatica Piatra Neamt

Clasa 12 D

Introducere

Chimia este constant prezenta in viata

noastra cotidiana (sanatate, imbracaminte,
locuinta, energie, transport, alimentatie etc.).
Pe de alta parte, ea este fundamental
implicata in existenta noastra propriu-zisa,
pentru ca regleaza toate functiile celulare ale
organismelor vii: activitatea musculara si
nervoasa, digestia, respiratia, reproducerea,
mirosul, gustul.
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

Notiuni de termochimie

Cand mancam fructe, zaharul continut in ele reactioneaza in corpul

nostru cu oxigenul, rezultand CO2 si H2O. In timpul acestui proces chimic mai
apare o modificare importanta: eliberarea de enrgie. Mancarea consumata
este „combustibilul” pe care corpul nostru il foloseste pentru a pune in miscare
muschii si pentru a mentine temperatura corpului in limite normale.
Exemplul dat ilustreaza un principiu general, pe care l-am mai intalnit, si
anume ca reactiile chimice presupun modificari energetice. Unele reactii,
precum oxidarea zaharului, elibereaza energie. Altele, cum ar fi
descompunerea apei in hidrogen si oxigen, presupun absorbtia de energie. In
prezent peste 90% din energia produsa in societatea noastra provine din
reactii chimie, indeosebi prin arderea combustibililor (carbuni, produse
petroliere, gaze naturale).
Studiul energiei si al transformarilor ei este cunoscut sub numele de
termodinamica (gr. „therme” = caldura, „dynamis” = putere). Acest domeniu al
cunoasterii si-a pus bazele in timpul revolutiei industriale, urmarindu-se
legaturile dintre caldura, efort (munca) si energia continuta in combustibil, in
incercarea de a maximiza performantele motoarelor cu aburi. Termodinamica
este importanta atat pentru chimie, cat si pentru alte domenii stiintifice si
ingineresti. Este prezenta in viata de zi cu zi, intrucat energia se foloseste in
producerea bunurilor, in calatorii, in comunicatii, practic pretutindeni.
Termodinamica este legata de domenii extrem de diverse si de complexe
(metablizarea alimentelor, functionarea bateriilor, proiectarea motoarelor s. a.).
Termochimia studiaza efectele termice care insotesc procesele chimice
si unele procese fizico-chimice (topire, fierbere, dizolvare s. a.).
Cunoasterea efectelor termice ce insotesc reactiile chimice este
esentiala, pe de o parte, pentru a intelege sensul in care acestea evolueaza,
iar pe de alta parte, pentru a identifica noi surse de energie.
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

Sursele de energie neconventionala

Sursele de energie neconvenţionala au capatat si vor capata in continuare, o pondere din ce

in ce mai mare in cadrul sistemelor energetice din intreaga lume, atat datorita efortului de cercetare
si vointei politice implicate in dezvoltarea lor, cat si datorita cresterii pretului energiei obtinute prin
metodele traditionale. Sursele de energie primara, numite in general regenerabile, sunt acele surse
din mediul natural, disponibile in cantitati practic nelimitate sau care se regenereaza prin procese
naturale, intr-un ritm mai rapid decat cel in care sunt consumate. Energiiile regenerabile recunoscute
oficial au ca origine razele Soarelui, temperatura interna a pamantului sau interactiunile
gravitationale ale Soarelui si Lunii cu oceanele.

Energia solară
Durata de viaţă a Soarelui este estimata la 5 miliarde de ani, ceea ce conduce la concluzia că, pe
scara noastră a timpului, el reprezintă o energie inepuizabilă şi deci regenerabilă. Energia totală
captată de scoarţa terestră este de 720*106 TWh pe an. Disponibilitatea acestei energii depinde
insa de ciclul zi-noapte, de latitudinea locului unde este captată, de anotimpuri şi de pătura
noroasă. Exista mai multe modalitati de captare/conversie a energiei solare.

Energia solară termică

Se bazează pe producerea de apă caldă utilizată în clădiri, sau în scopul de a permite acţionarea
turbinelor ca şi în cazul centralelor termice clasice, pentru producţia de electricitate. Această
tehnică de a produce electricitate se aplică în cazul centralelor experimentale cu randamentul
net într-adevăr mic, de 15%. Apele de suprafaţă ale mărilor sunt în mod natural încălzite de
soare, ceea ce reprezintă un imens rezervor de energie în zonele tropicale. Proiectele de
extracţie a acestei "energii termice a mărilor" au la bază acţionarea diferitelor maşini
termodinamice. Aceste funcţionează pe baza diferenţei de temperatură dintre apa de
suprafaţă (25 până la 30°C) şi apa de adâncime (5°C la 1000 m adâncime). Pentru ca această
soluţie să fie practică ar trebui ca diferenţa de temperatură să fie mai mare 20°C, dar randamentul de
2% este foarte slab.

Energia solară fotovoltaică

Se bazează pe producerea directă de electricitate prin intermediul celulelor cu siliciu.
Atunci când străluceşte şi atunci când condiţiile climatice sunt favorabile, soarele
furnizează o putere de 1 kW/mp. Panourile fotovoltaice permit convertirea directă în
electricitate a 10 - 15% din această putere. Producţia de energie a unui astfel de panou
variază odată cu creşterea sau scăderea intensităţii solare: 100 kWh/mp/an în Europa de
Nord, iar în zona mediteraneană este de două ori mai mare. Un acoperiş fotovoltaic de 5x4
metri are o putere de 3kW şi produce 2 - 6 MWh/an. Dacă cei 10.000 kmp de acoperiş
existenţi în Franţa ar fi utilizaţi ca generator solar, producţia ar fi de 1.000 TWh pe an,
aproape dublul consumului final de electricitate în Franţa la începutul anilor 2000 (450 Twh).
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

Energia eoliană
Sursa eoliană disponibilă este evaluată pe scară mondială la circa 60.000 TWh pe an,
jumatate din acest potential aflandu-se in locatii off shore (în largul marilor sau
oceanelor). Teoretic, energia de origine eoliană poate acoperi necesarul mondial de
electricitate ce se ridica la 40.000 Twh (inclusiv pierderile). Pe de alta parte, principalul
inconvenient al acestei surse de energie, o reprezintă instabilitatea vântului. În
perioadele cu temperaturi extreme, cand cererea de energie este acerbă, efectul
produs de vânt este practic inexistent, fapt care a condus la solutia realizarii instalatiilor hibride de
producere a energiei electrice, ce contin, pe langa sursa eoliană, si alte surse bazate pe energii
regenerabile, cu o stabilitate superioara în funcţionare, precum si sisteme de stocare a energiei
electrice. In cazul sistemelor de stocare a energiei electrice de mare capacitate, trebuie luat în calcul
preţul de cost ridicat al acestor sisteme, ce se afla în faza de dezvoltare. Europa nu are decât 9% din
potenţialul eolian disponibil în lume, dar in anul 2002 detinea 72% din puterea instalată de origine
eoliană. Ea a produs 50 TWh electricitate de origine eoliană în 2002, producţia mondială fiind de 70
TWh. Potenţialul eolian tehnic disponibil în Europa este de 5.000 TWh pe an.

Energia cinetica si potentiala a apelor

Din punct de vedere al puterii instalate, la nivel mondial, sursa hidroelectrica
poate fi considerată prima sursă regenerabilă de electricitate. Aceasta se
datoreaza atat pretului de cost mai redus al instalatiilor de captare, cat si
traditiei, deja existente in domeniu. Potenţialul mondial reprezintă un avantaj
care trebuie exploatat. Producţia de energie hidroelectrica, la începutul anilor
2000 a fost de 2.700 TWh pe an, cu o putere instalată de 740 GW. Ea poate
ajunge la 8.100 TWh în anul 2050 prin dublarea competitivă economic a puterii
instalate. Tehnic exploatabili sunt 14.000 TWh din potenţialul teoretic de 36.000 TWh.

Energia mareelor
Si acest tip de energie primara regenerabila poate fi utilizată pentru a produce
electricitate. Se bazeaza pe exploatarea fluctuatiilor periodice ale nivelului marilor si
oceanelor, datorate atractiei gravitationale exercitate de Luna si de Soare asupra apelor.
Pe plan mondial se afla in studiu mai multe tipuri de instalatii de captare a acestui tip de
energie. Proiecte importante se afla in curs de desfasurare in Canada, Franta si Anglia.
Realizarea acestor proiecte nu este sigură, deoarece prin implementarea ideilor existente
in acest domeniu, se modifică considerabil ecosistemul local.

Energia valurilor
Aceasta sursa este o alta sursa importanta de energie. Puterea medie anuală pe coasta
Oceanului Atlantic este cuprinsă între 15 şi 80 kW/m de coastă. Prototipuri de centrale
de acest gen sunt astăzi în fază de analiză şi testare. Din pacate insa, energia valurilor nu
se poate folosi însă pe scară largă, datorita suprafetelor mari ocupate de instalatiile de
captare.

Energia Geotermală
Temperatura planetei creşte considerabil odată cu aproprierea de centrul său. În anumite zone de pe
planetă, la adâncime, se găseşte apă la temperaturi foarte ridicate. Geotermia de temperatură
ridicată (150 până la 300°C) presupune pomparea acestei ape la suprafaţă, unde, prin
intermediul unor schimbătoare de căldură, se formează vapori, care sunt utilizaţi ulterior în
turbine, ca şi în cazul centralelor termice clasice şi astfel se produce electricitate.
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

Energia în sistemele biologice

Energia în sistemele biologice

 În organismele vii au loc transformări chimice care implică sinteze de molecule complexe, cât
şi procese de descompunere a acestora.
 Organismul uman este sistem termodinamic deschis (schimb de substanţă şi energie cu
mediul). Creşterea şi existenţa organismului animal-consum de energie pentru:
 Întreţinerea funcţiilor vitale;
 Sinteza unor substanţe necesare organismului;
 Desfăşurarea activităţilor fizice;
 Menţinerea constantă a temperaturii corpului.

Energia necesară este produsă prin transformări biochimice ale unor substanţe din alimente.
Reacţiile în urma cărora se produce această energie sunt reacţii exoterme. Substanţele introduse în
organism pentru a produce energia vitală sunt: grăsimile, zaharidele şi proteinele. Alimentele sunt
„combustibilul” care ne furnizează energia.

ATP

 Acidul adenozintrifosforic (adenosine triphosphate) (ATP) este un

compus organic care constituie substratul multor reacţii catalizate de
enzime, desfăşurate în celulele animalelor, ale plantelor şi ale
microorganismelor.
 Legăturile chimice ale ATP înmagazinează o cantitate importantă de
energie. Astfel, ATP transferă energia chimică rezultată din oxidarea substanţelor nutritive
către procesele celulare consumatoare de energie.Există trei astfel de procese ale
metabolismului care duc la formarea ATP şi la stocarea energiei chimice: fermentaţia, ciclul
acidului tricarboxilic şi respiraţia celulară (numită şi fosforilareoxidativă). Toate acestea
sintetizează ATP din acid adenozinmonofosforic (AMP) sau din acid adenozindifosforic (ADP)
şi fosfat anorganic.
 Reacţiachimică este reversibilă, ATP-ul descompunându-se în ADP, AMP şi fosfor.
 Energia astfel degajată este utilizată în desfăşurarea activităţii chimice, electrice sau
osmotice de la nivel celular. Compus format prin condensarea adenozinei cu 2 grupari de
acid fosforic. Este utilizat in sinteza ATP-ului cu ajutorul energiei ce rezulta din respiratia
celulara. Cand ATP-ul este utilizat de organism pentru diferite functii cum ar fi sinteza
de proteine ADP-ul se reface.
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

ADP

Rolul ADP şi ATP în procesele energetice din sistemele biologice:

•Celula este o „uzină chimică”. Pentru a funcţiona are nevoie de „combustibili”.

• Majoritatea acţiunilor celulare sunt procese endoterme şi nu sunt spontane.

• Celulele utilizează drept „combustibil” glucoza ( şi unii produşi ai descompunerii grăsimilor

şi proteinelor)

•ADP şi ATP sunt molecule cu structură complexă care se găsesc în toate celulele vii.

•Pentru celulă ATP este un component vital; când celula trebuie să realizeze un proces
endoterm consumă ATP, iar când rezerva scade celula produce o nouă cantitate prin oxidarea
glucozei.

• 90% din ATP este produs în mitocondriile celulei; celulele cu necesităţi energetice mari au
mai multe mitocondrii.

Când glucoza este oxidată la CO2 şi H2O se eliberează energie dar celula nu poate folosi
întotdeauna această energie în momentul oxidării glucozei. Totodată celula nu poate lăsa această
energie să treacă în mediul înconjurător.(dacă numai jumătate din energia rezultată la arderea
glucozei ar fi eliberată celulei,temperatura ei ar creşte încât enzimele ar fi inactivate).

Conversia energiei in reactii biochimice

Celula are nevoie de un mecanism de captare şi stocare a energiei, precum şi de un alt mecanism prin
care să elibereze această energie când are nevoie şi unde este necesară. Acest mecanism de
conversie a energiei dintr-o celulă este îndeplinit de ADP şi ATP. Reactiile biochimice cuprind toata
gama de reactii chimice care au loc in organism.

Exemple:

-conversia zaharului sanguin in energie

-producerea impulsurilor nervoase

Tot ceea ce mancam se transforma in glucoza, combustibilul care ne mentine corpul in

miscare.Totusi, fiecare aliment se metabolizeaza diferit, intr-o perioada specifica de timp.
Carbohidratii ies foarte repede din cursa in timp ce proteinele si fibrele au o conversie lenta
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

Catalizatorii viitorului

Definitie
Catalizatorul este o substanță care modifică viteza unei reacții chimice fără a
participa la reacție și fără ca ea însăși să sufere modificări. Pentru meritele sale din
domeniul catalizatorilor lui Wilhelm Ostwald i s-a decernat Premiul Nobel.

Istoric
Se bănuiește că în urmă cu 5000 de ani asirienii foloseau catatalizatori în
fermentația alcoolică. Abia în 1835, Jöns Jakob Berzelius observă că o serie de
reacții chimice nu au loc numai în prezența unor anumite substanțe, care însă în
timpul reacției nu se consumă sau nu-și schimbă compoziția chimică. În 1900
Wilhelm Ostwald definește catalizatorul ca o substanță în prezența căreiea este
mărită viteza reacției chimice, fără ca ea să se consume sau să influențeze echilibriul
termodinamic al reacției chimice.

Principalele proprietati ale catalizatorilor

sunt: activitatea catalitica si selectivitatea.

Activitatea catalitica
Se masoara prin numarul de molecule de reactant care se transforma in
unitatea de timp pe unitatea de suprafata de catalizator. Aceasta este influentata de:
promotori si otravuri.
Promotorii sunt substante care maresc activitatea catalitica a catalizatorilor dar
nu modifica viteza de reactie in absenta acestora.
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

Selectivitatea
Reprezinta capacitatea unui catalizator de a favoriza o anumita reactie din mai
multe posibile. catalizatorii au o actiune selectiva, determinand in unele cazuri chiar sensul
transformarii chimice, de unde se trage concluzia ca ei intervin chimic in reactie. de exemplu,
reactia de deshidratare a alcoolului etilic poate duce la etena sau la eter etilic, in functie de
catalizatorii folositi. prin masurarea vitezelor de reactie, in prezenta si in absenta catalizatorilor,
calculandu-se energia de activare a proceselor, s-a ajuns la concluzia: catalizatorii actioneaza
cinetic, modificind mecanismul proceselor chimice si prin aceasta micsorand energia de
activare a reactiei chimice.

Clasificarea reactiilor catalitice

Clasificarea se realizeaza in functie de natura reactantului si a catalizatorului
(starea de agregare);

 Reactii omogene (catalizatorii si reactantii sunt in aceeasi faza);

 Reactii eterogene (catalizatorii si reactantii sunt in faze diferite.
Reactanţii şi catalizatorul se află în stări de agregare diferite.
Catalizatorul este solid iar reactanţii sunt gazoşi sau lichizi. Reacţiile se
desfăşoară la suprafaţa catalizatorului solid, în stratul superficial de
molecule adsorbite temporar la suprafaţa catalizatorului. Aceste
molecule realizează legături cu atomii sau moleculele catalizatorului
prin unele valenţe libere ale acestuia.);
 Reactii enzimatice (catalizatorul este o enzima);

Clasificarea catalizatorilor

 Catalizatori fizici:
o cărbune de lemn fin divizat
o cărbune animal fin divizat
 Catalizatori chimici:
o Acizi (H 3O+) – hidroliză, esterificare, eterificare
o Bazici (OH -) – saponificare, reducere
o Săruri (Mn, Ce, W, Mo) – oxidare
o Metale (VIII b: Fe, Co, Ni) – reacţii de reducere
o Oxizi anhidri (Al2O3, V2O5, TiO2) – deshidratare, esterificare,
dehidrogenare
 Catalizatori biochimici:
o Vitamine
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

o Hormoni
o Enzime

Enzimele sunt compusi organici de natura proteica, care dirijeaza procesele

de sinteza si de degradare din organismele animalelor, plantelor si
microorganismelor, producand si pastrand energie. Enzimele sunt fermenti de natura
proteica si structura coloidala complexa, specifici plantelor si animalelor, necesare
pentru digestie deoarece au roluri importante in transformarea alimentelor in
substante primare necesare nutritiei, precum minerale, vitamine, aminoacizi. Acestea
actioneaza in mod asemanator cu niste catalizatori, avand capacitatea de a
determina o reactie chimica complexa fara ca ele sa fie alterate sau distruse in cursul
acestui proces. Enzimele pot fi insa distruse de factori precum anumite conditii
termice. In transformarile biochimice care au loc in organismul uman, actioneaza
doua tipuri de enzime, si anume:

o enzime endogene, sub forma de fermenti secretati de glandele

digestive; au rol de reglare a digestiei;
o enzime exogene sau enzime propriu-zise, care trebuie procurate din
mediul exterior, prin consumul de alimente de origine vegetala sau
animala.

Vitaminele sunt substante organice care, in cantitati foarte mici, indeplinesc in

organismul animal functiuni specifice si vitale. Ele nu produc energie (ca hidratii de
carbon sau grasimile) si nu sunt utilizate ca material plastic pentru constructia celulei
(ca proteinele), dar sunt esentiale pentru cresterea si mentinerea sanatatii omului si
animalelor. De asemenea, regleaza una sau mai multe faze ale metabolismului
intermediar,influenteaza activitatea enzimelor sau intervin direct in procese redox sau
chiar in sinteza enzimelor.

Aplicatii ale catalizatorilor

În chimie s-a observat că un catalizator activează energia reacției chimice
printr-un mecanism de potențare. Se consideră că în timpul reacției structura
catalizatorului se schimbă, el însă se reface în finalul reacției chimice. Reacția are
loc în două etape după modelul:

În natură se pot întâlni frecvent fenomenul de cataliză, ca exemplu procesul de

biosinteză proteică a viețuitoarelor. De asemenea în procesul de respirație, sau la
procesul de obținere a energiei din hrană. Frecvent catalizatorii în natură sunt
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

anumite proteine, enzime. Circa în procent de 80 % sunt folosiți catalizatori în

reacțiile chimice din industrie. Fără catalizatori anumite reacții chimice ar foarte lente
sau nu ar avea loc.

Catalizatorul, care asigura initierea reactiilor de ardere la temperaturi mai mici

decât în cazul incinerarii termice, contribuie la scaderea consumului de combustibil,
micsorarea volumului reactorului, reducerea fenomenelor de coroziune. Catalizatorii
conventionali, uzual folositi la incinerarea compusilor organici volatili, sunt pe baza de
oxizi metalici sau metale pretioase suportate sau nesuportate. Avantajul utilizarii
catalizatorilor de oxidare totala este acela ca: monoxidul de carbon si compusii
organici volatili pot fi oxidati complet la temperaturi relativ scazute si asemenea
formarea oxizilor de azot este în mare parte înlaturata. Prin aplicarea oxidarii
catalitice în locul proceselor alternative de depoluare – adsorbtie si desorbtie, se
poate evita generarea de deseuri lichide si solide poluante. Din aceste motive,
conversia catalitica este una din cele mai bune solutii pentru înlaturarea
hidrocarburilor, a compusilor organici volatili, a monoxidului de carbon si a oxizilor de
azot.

Convertorul catalitic
Convertorul catalitic este un dispozitiv utilizat pentru a reduce toxicitatea emisiilor
provenite de la motoarele cu ardere interna. Folosit pe scara larga pentru prima oara
in productia de serie de Automobile pe piata americana, in anul 1975 model pentru a
se conforma cu înasprirea reglementarilor EPA, cu privire la evacuare auto,
convertoare catalitice sunt înca cel mai frecvent utilizate în sistemele de evacuare ale
autovehiculelor. Un convertor catalitic ofera un mediu pentru o reactie chimica toxica
combustie de unde produsele sunt convertite în mai putin de substante toxice.
Convertorul catalitic este format din mai multe componente:

1. Nucleul sau miezul. Nucleul este adesea un fagure ceramic în convertoarele

catalitice moderne, dar sunt utilizati si faguri din oţel inoxidabil, de asemenea.
Fagurele creşte cantitatea de suprafaţă disponibila pentru a sprijini catalizatorul, şi,
prin urmare, este adesea numit un suport de "catalizator".
2. Strat auxiliar. Stratul auxiliar este utilizat pentru a face convertoare mai eficiente, de
multe ori ca un amestec de siliciu şi alumină. Stratul, atunci când este adăugat
nucleului, formează o suprafata neregulate, dura, care are o arie mult mai mare decât
suprafaţa de bază plana, care apoi permite existenta a mult mai multor locuri pentru
depunerea substantelor catalizatoare.

3. Catalizatorul în sine este cel mai adesea un metal preţios. Platinum este
catalizatorul cel mai activ şi este utilizat pe scară largă. Acesta nu este potrivit pentru
toate aplicaţiile, din cauza unor reacţii nedorite suplimentare şi / sau a costurilor.
Paladiu si rodiu sunt două alte metale preţioase utilizate. Platină şi rodiu sunt folosite
ca un catalizator de reducere, în timp ce platină şi paladiu sunt folosite ca un
catalizator de oxidare. Ceriul, fierul, manganul şi nichelul sunt deasemenea folosite,
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

cu toate că fiecare are propriile sale limitări. De exemplu, nichelul nu este legal pentru
a fi utilizat în cadrul Uniunii Europene (din cauza reacţiei cu monoxidul de carbon),in
timp ce de cupru pot fi folosit, dar utilizarea sa este ilegală în America de Nord ca
urmare a formării de dioxină.
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

Ştiaţi că…?

 ... exploziile dezastruoase produse la bordul aeronavei

germae Hinderburd (1937) si al navetei spatiale
Challenger (1986) au fost cauzate de reactia exoterma si
deosebit de rapida, la temperature crescute, dintre H2 si
O2 (H2 este un excellent combustibil.
 … in ultima vreme, in central nucleare pentru obtinerea
energiei se foloseste, din ce in ce mai mult, combustibilul
nuclear, format dintr-un material ce contine izotopi ai unor
elemente grele (238U, 239Th).
 … la fisiunea unui gram de uraniu se produce o energie de
20 milioane kcal (2300 kWh; 1 kJ=3600 kWh).
Alupoaei Sebastian
Colegiul National de Informatica Piatra Neamt
Clasa 12 D

 … oxidarea complete a unui mol de glucoza produce si 38

moli ATP.
 … atunci cand alimentele patrund in organism, sunt
transformate mai intai intr-o forma “utilizabila” in tubul
digestiv, in prezenta unor enzime digestive, secretate de
glande (cum ar fi pancreasul).
 … peste 90% din procesele chimice industrial au loc in
prezenta catalizatorilor.
 … termenul numit “cataliza” a fost introdus de chimistul
suedez J.J.Berzelius (1836), care a studiat acest fenomen.
 … compusii plumbului sunt foarte toxici; inhalarea de aer
poluat cu plumb determina trecerea plumbului in sange
care are efecte nocive asupra activitatii cerebrale. Din
acest motiv, multe tari au renuntat la utilizarea
tetraetilplumbului ca inhibitor al procesului de combustie a
benzinei.