Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Paula Drosescu
5.1. Introducere
Selecţia medico-biologică în sport este un sistem care se aplică copiilor şi tinerilor şi care
urmăreşte să evidenţieze acel potenţial complex care sub influenţa antrenamentului să conducă la
marea performanţă.
În condiţiile actuale realizarea performanţei trebuie să reunească în jurul sportivului un
grup de profesionişti, care fiecare prin mijloacele proprii, să aducă un plus de valoare efortului
depus. În realizarea performanţelor sportivului, medicul poate aduce date sau metode relevante.
Printre acestea se numără şi criteriile medico-biologice de selecţie. Apelând la aceste criterii şi la
experienţa medicului se pot evita situaţii limită, nu puţine, în care sportivul nu poate concura sau
nu primeşte avizul medico-sportiv.
Criteriul genetic
Criteriul genetic are la bază informații obținute prin anamneza medico-sportivă. Datele
obținute se referă la antecedentele medicale hero-colaterale ce pot avea relevanţă pentru practica
sportivă (ex.: hipertensiunea părinţilor, diabetul zaharat, etc.).
Din informaţiile obţinute prin anamneză rezultă și date legate de atitudinea faţă de sport
în familia respectivă, știut fiind faptul că unele dintre calităţile motrice având un caracter evident
ereditar.
În anumite situaţii medicale limită, în care există dubii în legătură cu sexul genetic al unui
individ, se poate recurge la testul Barr (testul cromatinei sexuale) ca metodă simplă, rapidă şi
cu o probabilitatea crescută de diagnostic. Testul constă în raclajul mucoasei interne din
vestibulul bucal şi analiza la microscop a unor corpusculi Barr, care prin prezenţa lor certifică
sexul feminin.
1
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Există foarte rar şi situaţii în care nici în urma acestui test nu este posibilă stabilirea
sexului individului şi în aceste cazuri se utilizează analiza formulei cromozomiale sau biopsia
musculară. Stabilirea cu exactitate a sexului unui individ este o problemă de fair-play, de raport
corect de forţe.
Cu alte cuvinte, datele din anamneză sunt utile pentru:
- cunoașterea încărcăturii genetice legate de transmiterea unor boli,
- a identificarea potențialul motric al persoanei,
- a direcționa un candidat în a participa la competiții conform genului său
(masculin/feminin)
Criteriul sanogenetic
Criteriul sanogenetic denumit și al stării de sănătate, este cel mai important criteriu şi ar
trebui să primeze. Problema stării de sănătate ar trebui să fie abordată cu mai multă seriozitate,
mai ales că este, de fapt, singura operabilă în sport. În practică, există situații în care antrenorul
sau conducerea tehnic să decidă reluarea antrenamentelor în potriva restricției medicale, mai ales
atunci când sportivul accidentat este valoros. O altă situație în care criteriul sanogenetic nu
primează este cea în care sportivul, din proprie inițiativă sau sub presiunea antrenorului,
semnează declarația pe propria răspundere pentru a reuși să participe la competiții.
Medicul este singurul în măsură să aprecieze, clinic şi paraclinic, starea de sănătate a unui
sportiv şi să decidă participarea la competiţie. Sigur că afecţiunile patologice ale unei persoane
pot fi de gravitate variabilă, ceea ce va impune contraindicaţii temporare sau totale pentru un
anumit tip de efort.
2
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Criteriului neuro-psihic
Prin intermediul criteriului neuro-psihic se poate aprecia coeficientul de inteligenţă,
psihomotricitatea, îndemânarea, capacitatea de concentrare, atenţia, combativitatea, motivaţia.
Acest criteriu urmăreşte de fapt determinarea tipului de sistem nervos al sportivului respectiv şi
decelarea acelor elemente care stau la baza labilităţii psiho-emoţionale şi care pot fi, la un
moment dat, factori limitativi sau favorizanţi ai eşecului.
Criteriul biochimic
Criteriul biochimic poate fi utilizat numai în centrele special dotate cu aparatură şi astfel
să vină, prin rezultatele pe care le oferă, în ajutorul antrenorului în procesul de selecţie la nivelul
sportivilor de top. Criteriul este operabil pentru diferenţierea sportivilor care la un moment dat au
rezultate sensibil egale şi între care trebuie să se aleagă pentru participarea la competiţii.
Determinarea unor constante biochimice aduce informații asupra profilului sportivului
respectiv: pentru unul care practică sporturile de forța valorile superioare ale testosteronului pot
fi suportive, la fel cum se întâmplă cu valorile crescute ale hemoglobinei la cei de la sporturile de
anduranță.
Sigur că aceste criterii nu pot fi interpretate în termeni de absolut, cu excepţia criteriului
sanogenetic. În afară de criteriul de stare de sănătate, realitatea din teren a dovedit că aceste
criterii se pot compensa între ele: de ex un sportiv nu are anvergură conformă cu necesităţile
sportului pe care-l practică, dar compensează prin viteza de reacţie şi rezistenţa la stres.